 Poartă masca de protecție!

- în sălile în care se desfăşoară activităţi didactice;

- în spaţiile secretariatului și ale altor compartimente
funcţionale din cadrul universității;
- în timpul deplasării în universitate şi în timpul pauzelor dintre
activităţile didactice, atunci când te afli în interior;
- în timpul pauzelor, în aer liber, precum şi în spaţiile
aglomerate, atunci când nu este asigurată distanţa minimă
de 1 metru între persoane.

 Poartă corect masca de protecţie! Acoperă nasul, gura şi

bărbia!
 Spală-te des pe mâini!
 Tuşește sau strănută în pliul cotului sau într-un şerveţel!
 Salută-i pe ceilalţi fără să dai mâna cu ei! Nu vă strângeţi în
braţe!
Conf.univ.dr. Anca Dana Popescu
Disciplina Fiziologie

FIZIOLOGIA
APARATULUI
DIGESTIV
= totalitatea organelor la nivelul cărora se realizează
digestia și absorbția alimentelor ingerate și evacua-
rea reziduurilor neasimilate

 organismul uman necesită circa 40 de substanţe pentru a se

menține în parametrii funcționali normali - apă, substanţe
minerale, aminoacizi esenţiali, lipide, vitamine, glucide, etc
 nutriţia normală ~ procurarea alimentelor
~ digestia, absorbţia şi transportul alimente de
la tubul digestiv către staţiile intermediare
~ sinteza structurilor self cu rol plastic şi a
celor cu rol energetic
~ aprovizionarea constantă a celulelor şi ţesu-
turilor cu materiale plastico-energetice
necesare desfăşurării normale a funcţiilor
(nutriţia celulară)
 prelucrarea substanţelor nutritive
- înainte de ingestie = etapa ter-
mică, mecanică şi / sau chimică
- înainte de absorbţie = etapa
chimio-enzimatică şi mecanică
- înainte de depozitare sau utili-
zare = etapa care include metabo-
lismul intermediar şi procesele de
detoxifiere a produselor toxice
rezultate din digestie şi absorbţie
la nivelul colonului
 alimentaţia = ştiinţa relaţiilor biologico-medicale dintre produ-
sele alimentare şi om
 rația alimentară - să conțină toate trofinele esențiale în canti-
tate suficientă  balanţă echilibrată

 necesarul energetic sau caloric al organismului - variabil

= 1 kcal/kg corp/oră  1680 kcal/zi la un adult de 70 kg
= 36 - 55 cal/mp/oră (~ sex şi vârstă)
+ 250 - 350 kcal/zi - necesităţi igienice zilnice
300 - 400 kcal/zi - deplasarea în afara locuinţei
75 - 400 kcal/oră - solicitări fizice (cu 10 - 15% mai mic
la sexul feminin)
=> 2400 – 2500 kcal/zi - individ sedentar
+ minimum 500 kcal - muncă de birou (8 ore)
400 - 700 kcal - muncă fizică ușoară (8 ore)
700 - 1000 kcal - muncă fizică moderată (8 ore)
> 1100 kcal - muncă fizică grea (8 ore)
 consumul energetic = cheltuielile energetice minime vitale, în
condiţii de repaus (metabolism bazal) + cheltuielile energetice
în condiţii de activitate (cheltuieli energetice variabile) +
energia consumată în timpul digestiei și absorbției (acțiune
dinamică specifică a alimentelor)

C.E. = MB + CEV + ADS

ADS - + 10 % în medie (4 - 6% pentru lipide şi glu-

cide, 30% pentru proteine)

 7 grupe de substanţe nutritive - glucide, lipide, proteine,

vitamine, minerale, apă, celuloză

 constituenţii alimentari nu sunt direct asimilabili  degradarea

alimentelor până la compuşi simpli, lipsiţi de specificitate -
monozaharide, acizi graşi, aminoacizi
 Noțiuni de anatomie funcțională

 aparatul digestiv = tract sau tub digestiv + glande anexe

 tract digestiv = tub cu dimensiuni şi structură variate, care

primeşte, stochează şi degradează alimentele ingerate 
deplasare aborală  absorbție
- format din - cavitate bucală
- faringe
- esofag
- stomac
- intestin subţire (duoden, jejun, ileon)
- intestin gros (colon ascendent, trans-
vers, descendent, sigmoid, rect)
Cavitate bucală

 anterior - orificiul bucal

 posterior - comunică cu
faringele
 despărţită de fosele nazale
prin bolta palatină
 2 compartimente (arcade
dentare) - vestibul bucal
- cavitate bucală
propriu-zisă
 organe specializate cu rol în
masticaţie, deglutiţie, sensi-
bilitate gustativă, vorbire –
dinţi şi limbă
 limba - organ musculo-
fibros acoperit de mucoa-
să  papile fungiforme,
circumvalate, filiforme 
mugurii gustativi = recep-
torii analizatorului
gustativ
- inervație motorie
- n. hipoglos (XII)
Faringe

 organ musculo-mem-
branos - încrucişarea
căilor respiratorie şi
digestivă
 comunică
- superior – cavitate
bucală, fose nazale,
trompe Eustachio
- inferior - laringe,
esofag
Esofag

 segment tubular cu lungime ≈

25 cm
 musculatură striată şi netedă
 inervație - fibre nervoase
somatice şi vegetative ce
aparţin n. vag (X)
 două sfinctere - esofagian
superior striat şi esofagian
inferior neted
Stomac
 organ abdominal - porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv
 are forma literei „J” - porţiune verticală - fundul stomacului sau
fornix şi corpul stomacului
- porţiune orizontală - antrul şi canalul
piloric
 comunică - superior cu esofagul prin sfincterul cardia
- inferior cu duodenul prin sfincterul piloric
 prezintă două margini sau curburi - marea şi mica curbură
 mucoasa gastrică - glande gastrice  mucus (gl. cardiale şi
pilorice)
 HCl şi pepsinogen (gl.fun-
dului şi corpului)
 gastrina
 inervaţie - fibre simpatice din plexul celiac
- fibre parasimpatice din nervii vagi
- fibre de la plexurile din pereți (Meissner şi Auerbach)
Intestin subţire
 cel mai lung segment al
tubului digestiv (4 - 5 m)
 de la pilor la valvula ileo-
cecală  colon
 prezintă
- porţiune fixă = duoden
- se des-
chid canalele pancrea-
tice şi coledoc
- porţiune mobilă - liberă
- anse
- jejun – orizontal
- ileon - vertical
 mucoasa - prevăzută cu glande de tip intestinal
- prezintă vilozităţi intestinale microscopice  măresc
suprafaţa de absorbţie
 inervaţie - fibre vegetative cu origine în plexurile celiac şi
mezenteric superior
- fibre nervoase din plexurile intinseci Meissner şi
Auerbach
Intestin gros
 lungime = 1,7 - 2 m
 formează cadrul colic
 alcătuit din cec, colon (ascendent, transvers, descendent, sig-
moid) şi rect
 prevăzut - iniţial cu valva ileo-cecală
- terminal cu două sfinctere anale - intern neted şi
extern striat
 mucoasa - conţine celule secretoare de mucus
 Structura tubului digestiv
 cu adaptări regionale specifice, condiţionate funcțional
 trei tunici suprapuse - mucoasă, submucoasă şi musculară
+/- tunica peritoneală (seroasă)
- adaptate pentru masticaţie, deglutiție,
digestie, absorbţie, expulzie
 Tunica mucoasă - acoperă întreaga suprafaţă luminală
- rol în special în secreţia de mucus
- în unele regiuni - invaginaţii  formea-
ză glande ce secretă sucuri digestive
- unele celule ale mucoasei intestinului
subţire – modificări structurale speci-
fice = marginea în perie
- formaţiuni receptoare
- celule ale sistemului endocrin difuz
vilozități intestinale
 Tunica musculară - cea mai mare parte din fibre muscu-
lare netede - exc. cavitate bucală
faringe
1/3 sup. esofag
sfincter anal extern
- musculatura netedă - două planuri 
intern circular şi extern longitudinal
- stratul longitudinal este discontinuu la
nivelul colonului  tenii
- la nivelul stomacului - trei planuri –
extern longitudinal, mijlociu circular,
intern oblic
contracţia  mişcări de segmentare (amestec)
mişcări de propulsie (transport)
- sfinctere - esofagian, cardial, piloric,
ileocecal, anal (reglarea timpului de
stagnare)
Glande salivare mari
 parotide, sublinguale şi
submandibulare
 secretă salivă cu compoziţie
chimică condiţionată de
proprietăţile fizico-chimice
ale alimentelor introduse în
gură
 Pancreas

 organ retroperitoneal
 capul în potcoava duodenală
 rol de glandă mixtă - exocrină  suc pancreatic alcalin  se
varsă în duoden prin canalele principal Wirsung şi secundar
(accesor) Santorini
Ficat
 cea mai mare glandă exocrină
 secretă (hepatocite) bilă = lichid alcalin lipsit de enzime diges-
tive - rol în digestia şi absorbţia lipidelor
 interdigestiv - bila se acumulează în vezica biliară
 evacuarea bilei - în timpul meselor  canal cistic  canal
coledoc  duoden - împreună cu canalul pancreatic principal la
nivelul ampulei Vater, prevăzută cu sfincterul lui Oddi
 Digestia

= totalitatea fenomenelor mecanice, chimice şi

fizico-chimice care asigură procurarea,
transformarea, transportul şi absorbţia
substanţelor alimentare în vederea preluării
şi asimilării lor de către organism

 realizează ingerarea, prelucrarea şi dezintegrarea alimentelor

complexe în principii alimentare simple, pentru a putea fi
utilizate la nivelul ţesuturilor şi organelor în scop plastic,
energetic şi funcţional
 Digestia bucală
= etapa buco-faringo-esofagiană a digestiei

 caracterizată prin modificări fizice suferite de alimente

 începe cu prehensiune (conştient)  masticaţie + insalivaţie =>
formarea bolului alimentar  deglutiţie  stomac

 Activitatea secretorie  salivă

- lichid incolor, filant (mucină), uşor opalescent, cu pH
uşor acid (6 - 7)
- cantitate de 800 - 1500 ml / zi
- produsă de - gl parotide  salivă apoasă
- gl. sublinguale / submaxilare  salivă vâs-
coasă (conținut crescut de proteine)
- gl. salivare mici - diseminate în stratul sub-
mucos al mucoasei bucale (palat, limbă,
obraji, buze)
- conținut - 99,4% apă
- 0,6% reziduu uscat - 0,2% substanţe anorganice
- combinaţii ale K, săruri de Na
(NaCl, NaHCO2, NaH2PO4)
- clorurile activează ptialina
- 0,4% substanţe organice –
epitelii, leucocite, proteine – mucină
şi enzime
- se modifică ~ tipul alimentelor ingerate
abundentă şi apoasă – alimente
uscate
abundentă - substanţe acide
bogată în mucus – carne
- mucina - rol în formarea bolului alimentar
- asigură masticaţia, deglutiţia şi
vorbirea
- participă la sistemele tampon
salivare
- enzime - alfa-amilază salivară = ptialină
- scindează amidonul copt sau fiert 
dextrine
- activată de ionii de clor
- rămâne activă până la pH de 4
- își continuă actiunea şi în stomac
(inactivată de HCl)
- lipază salivară
- prezentă la nou-născut
- descompune tributirina din lapte
- lizozim - rol bactericid
- kalicreină - enzimă proteolitică
- Ag de grup sanguin - prezente la persoanele secre-
toare (80%)
- IgA - anticorpi cu rol de apărare antibacteriană
- roluri - stimularea receptorilor gustativi  reflexe secre-
torii salivare, gastrice, pancreatice
- umectarea mucoasei bucale - favorizează vorbirea
- digestiv - înmuiere , pregătirea alimentelor
pentru masticaţie  formarea bolului alimentar 
deglutiţie
- protecţie - prin lubrefierea structurilor moi şi dure
din cavitatea bucală
- prin formarea filmului de mucină de la
suprafaţa alimentelor şi a structurilor buco-dentare
- excretor - metaboliţi (uree, amoniac, acid uric),
substanţe toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină),
hormoni, virusuri (poliomielitic, urlian, rabic),
medicamente
- antibacterian - prin lizozim, tiocianat, Ig  menţi-
nerea igienei buco-dentare
- menţinerea echilibrelor hidroelectrolitic şi acido-
bazic
- reglarea secreţiei salivare - exclusiv prin mecanisme ner-
voase necondiţionate şi condiţionate
- mecanisme reflexe necondiţionate
- înnăscută
- reflexe declanşate de la nivelul receptorilor
gustativi, tactili sau dureroşi din cavitatea
bucală
- din porţiunea anterioară a limbii  ncl.
salivator sup. din punte
- din porțiunea posterioară a limbii  ncl.
salivator inf. din bulb
=> la gl. parotidă prin n. glosofaringian (IX)
=> la gl. submaxilare şi sublinguale prin
n. facial (VII)
- stimularea PSy  salivară abundentă, fluidă, cu
conţinut sărac în amilază salivară
- stimularea Sy  salivă redusă cantitativ, vâscoasă,
bogată în enzime
- centrii salivatori bulbo-pontini – influenţați de
centrii nervoşi superiori din sistemul limbic (reacții
emoționale) şi scoarţa cerebrală (somn, reflexe con-
diţionate, dereglări psihice - scade în boli maniaco-
depresive şi creşte în schizofrenie)
- factori umorali - aldosteron  stimulează reab-
sorbţia de Na/ eliminarea de K
- ADH  stimulează reabsorbţia
apei
- STH  acţiune trofică asupra
acinilor glandulari
 Activitatea motorie = masticaţie = proces parţial voluntar,
dar şi reflex, de prelucrare mecanică a alimentelor, realizat prin
mişcările mandibulei, limbii, buzelor, obrajilor şi dinţilor
+ insalivație => bolul alimentar
- mişcări de coborâre şi ridicare a mandibulei + mişcări de
rotaţie + mișcări de retropulsie + mișcări de lateralitate
- mişcările - în articulaţia temporo-mandibulară
- de ridicare - mm. temporal şi maseter
- de coborâre - mm. suprahioidieni
- de lateralitate - mm. pterigoidieni

1. m.temporal
2. m.pterigoidian extern
3. m.maseter
4. mm.suprahioidieni
5. mm.subhioidieni
- participă şi - mm. limbii  propulsia alimentelor pe
suprafaţa triturantă
- mm. oro-faciali  menţin saliva şi alimen-
tele în cavitatea bucală
- eficacitatea masticaţiei ~ suprafaţa articulară de contact a
dinţilor mandibulari cu maxilarul superior şi
forţele dezvoltate de muşchii masticatori
- reglarea masticaţiei - mecanisme nervoase reflexe necon-
diţionate (coborâre/ridicare a man-
dibulei)
- mecanisme nervoase voluntare -
deschiderea gurii
- deschiderea gurii (contracţia mm.
coborâtori ai mandibulei)  întinderea fusurilor
neuromusculare din mm. ridicători ai mandibulei 
reflex miotatic trigeminal = reflex masticator
- urmează coborârea mandibulei –
reflexă  nou reflex miotatic de ridicare
- centrii masticatori - în trunchiul cerebral
- stimulaţi şi de centrii superiori – din
amigdală, hipotalamus ventro-medial
(centrul saţietăţii) şi cortex cerebral
- roluri - pregătește alimentele pentru digestia chimică
- stimulează reflex secreţia şi motilitatea digestivă
- protejează mucoasa digestivă de escoriaţii
- intervine în recepţia olfactivă şi gustativă
 Deglutiţia = actul motor prin care bolul alimentar format în
cavitatea bucală este deplasat în stomac
- act reflex – 3 timpi – bucal, faringian şi esofagian

Timpul bucal - parţial voluntar

- debutează cu plasa-
rea alimentului masticat, insalivat şi
adunat sub formă de bol pe faţa post.
a limbii
- se termină cu trece-
rea bolului alimentar prin istmul
buco-faringian
≈ 0,3 sec
- se asociază cu opri-
rea masticaţiei şi respiraţiei
 Timpul faringian - voluntar
- începe la con-
tactul bolului alimentar cu recep-
torii din jurul orificiului buco-farin-
gian
- se realizează
prin ridicarea vălului palatin, con-
tracţia mm. suprahioidieni, ridică-
tori ai laringelui şi faringelui, închi-
derea glotei şi acoperirea ei cu
epiglota
≈ 1 sec

 progresia bolului are loc sub acţiunea presiunii de împingere şi

are aspect de undă peristaltică care ajunge în esofag prin
traversarea sfincterului esofagian superior
 în intervalele dintre deglutiţii sfincterul este închis (împiedică
pătrunderea aerului în esofag şi a conţinutului esofagian în
faringe)
 Timpul esofagian - involuntar
≈ 6 - 8 sec
- deplasarea bo-
lului alimentar prin unde peristal-
tice - primare - declanşate de trece-
rea alimentelor din
faringe în esofag
- contracţii succesive
cranio-caudale (X)
- secundare - produse prin
supradistensia
esofagului

 undele primare şi secundare au rol propulsiv şi sunt coordonate

de centrul deglutiţei prin fibre nervoase vagale şi fibre provenite
din plexurile nervoase intramurale (plexul Auerbach)
 propagarea bolului - viteză ~ dimensiune, vâscozitate şi tempe-
temperatură
~ tipul fibrelor musculare din struc-
tura peretelui
 trecerea bolului alimentar în stomac - prin traversarea sfincte-
relor esofagian inferior (previne refluxul gastric) şi cardia
(închis în perioadele interdigestive)
 reglarea deglutiţiei - prin mecanisme nervoase
- coordonată de centrii bulbari - conectaţi
cu cei respiratori
- declanşarea deglutiţiei - reflex
- voluntar
- căi aferente – nn. glosofaringian, (IX),
trigemen (V) şi vag (X)
- căi eferente – nn. trigemen (mm. ridică-
tori ai mandibulei şi orbicular al gurii),
facial (mm. mimicii şi orbicularul gurii),
glosofaringian (mm. faringelui), vag
(mm. esofagului) şi hipoglos (mm. limbii)
- centrii deglutiţiei intră succesiv în activi-
tate şi coordonează astfel un anumit timp
al deglutiţiei
 activitatea peristaltică esofa-
giană
- coordonată de n.vag
pentru 1/3 sup. şi de
n.vag şi plexul miente-
ric Auerbach, pentru
2/3 inf.
 sfincterul cardia
- PSy  relaxare
- Sy  contracţie
 Digestia gastrică

 stomacul - depozitează temporar alimentele  prelucrare

chimică (suc gastric) => chim gastric  evacuare în duoden

 Activitatea secretorie - la nivelul glandelor din structura

tunicii mucoase
- gl. unicelulare  mucus
- gl. tubuloase cardiale  mucus
pilorice  mucus + pepsinogen
fundice (oxintice)  HCl +
factor intrinsec Castle +
pepsinogen
 suc gastric - lichid incolor, transparent sau uşor opalescent
- pH = 0,9 - 1,5 (HCl)
= 1000 - 1500 ml/24 ore
- compoziție - 99% apă
- 1% reziduu uscat
- 0,6% substanţe anorganice - acid clorhidric
- 1,8 - 2,3 g%
- asigură aciditatea (cu acizii lactic, butiric,
carbonic)
- roluri - denaturează proteinele alimentare şi
le pregăteşte pentru acţiunea proteo-
litică a pepsinei şi catepsinei
- activează pepsinogenul la pepsină
- transformă Fe3+ în Fe2+ absorbabil
- stimulează evacuarea gastrică
- în contact cu mucoasa duodenală,
stimulează eliberarea de secretină
- împiedică procesele de fermentaţie şi
putrefacţie
- 0,4% substanţe organice - enzime, mucoproteine, factor
intrinsec Castle
pepsină - principala enzimă proteolitică
- secretată sub formă inactivă = pepsi-
nogen de celulele principale ale gl.
fundice (activat spontan la pH sub 3,5
sub acţiunea HCl)
- devine inactivă la pH de 5
- hidrolizează proteinele și le solubilizea-
ză sub formă de acid - albumine 
albumoze şi peptone

 catepsină - enzimă proteolitică

- acţionează în pH de 3 – 5
- este o fracţiune a pepsinogenului
- are rol mai ales la sugar (suc gastric
slab acid)
 labferment = renină gastrică
- la sugari (absent la adult)
- acţionează la pH de 4,5 - 5,5
- favorizează coagularea laptelui –
precipitarea cazeinogenului solubil
în paracazeină + ioni de Ca2+ =>
paracazeinat de Ca insolubil

 gelatinază - enzimă proteolitică

- rol în lichefierea gelatinei (compo-
nentă a ţesutului conjunctiv)
- acţiune de 400 de ori mai intensă
decât a pepsinei

urează - produsă de celulele mucoasei gastrice şi

de bacteriile care contaminează sucul
gastric
- hidrolizează ureea  amoniac (cantități
mici)
 lipază gastrică - acţionează asupra lipidelor
emulsionate din frişcă, ou, lapte
- activă la pH de 4 – 5
- inactivă la pH puternic acid
- prezentă în special la sugar

 lizozim - enzimă cu proprietăţi bactericide 

distruge mucopolizaharidele din pereții
bacteriilor
- acţionează la pH optim de 5,3
 mucus - secretat de celulele epiteliale superfi-
ciale, celulele gl. cardiale, fundice, pilo-
rice
- lichid vâscos alcalin
- secreția stimulată de factori mecanici și
n.vag și inhibată de SNSy
- roluri - protecţia mucoasei gastrice faţă
de acţiunea enzimelor proteo-
litice (autodigestie)
- protecţie mecanică

 factor intrinsec Castle - secretat de celulele

parietale (oxintice)
- glicoproteină cu rol în
favorizarea absorbţiei de vit.B12
(factor extrinsec)
- lipsa  anemie perni-
cioasă
 Reglarea secreţiei gastrice - nervoasă şi umorală
- condiţionată de cantitatea şi cali-
tatea alimentelor ingerate
- mecanisme nervoase
- PSy (n. vag) - mediate de acetilcolină
-  secreţia de HCl, pepsinogen, mucus
şi histamină
- Sy (T5 - T10) - mediate de noradrenalină
-  secreţia gastrică și  secreţia de
mucus
- mecanisme umorale - gastrină - secretată de mucoasa
antropilorică
- stimulată de distensia re-
giunii pilorice, contactul
mucoasei antrale cu ali-
mente proteice, alcool
- histamină - secretată de celulele
enterocromafine sti-
mulate de gastrină/PSy
- efectele fiziologice ale gastrinei
-  secreţiei de hidrogen-ioni şi pepsină
- participă la stimularea secreţiei enzimatice pan-
creatice (cu pancreozimin-colecistochinina)
- stimularea creşterii mucoasei gastrice, în special al
stratului secretor acid, prin accelerarea sintezei de
ARN, ADN şi proteine
- creşterea uşoară a factorului intrinsec
- implicare în reglarea eliberării de insulină
- stimularea activităţii motorii digestive, în special la
nivel antral, cu accelerarea evacuării gastrice
~ sediul de acţiune a stimulului alimentar - trei faze parțial
suprapuse
 Faza cefalică - începe înainte ca alimentele să ajungă în
stomac
- prin mecanisme nervoase reflexe necondiţio-
nate şi condiţionate
- reflex necondiţionat gastrosecretor - declanşat de excita-
rea receptorilor gustativi şi tactili la introduce-
rea alimentelor în cavitatea bucală
- centrul gastrosecre-
tor bulbar  n.vag  secreţia gastrică
- sub influenţa unor centrii hipota-
lamici şi corticali – posibilitatea
elaborării reflexelor condiţionate
gastrosecretorii (mediate vagal) 
secreţie gastrice la vederea, miro-
sul sau evocarea alimentelor
 importantă deoarece alimentele ajunse în stomac pot fi supuse
imediat acţiunii sucului gastric  grăbeşte generarea de produşi
care stimulează mecanismele fazelor următoare
 Faza gastrică - începe la distensia pereţilor gastrici prin
pătrunderea alimentelor în stomac
- asigură 2/3 din secreţia gastrică
- durează în medie 3 - 4 ore
- prin mecanism dublu, nervos şi umoral
- mecanism nervos - reflexe vago-vagale
- importanţă secundară
- mecanisme umorale - declanşate de contactul mucoasei
gastrice cu produşii de digestie
- descărcarea în circulaţie a gastrinei
 stimulează activitatea secretorie
 Faza intestinală - determinată de pătrunderea chimului
gastric în duoden (la 2- 3 ore după masă)
- parţial suprapusă cu faza gastrică datorită
evacuării intermitente a stomacului
- de mai mică importanță
- mecanisme nervoase și umorale
- mecanisme nervoase - declanşate de distensia mecanică a
duodenului
- mecanisme umorale - declanşate de contactul mucoasei
duodenale cu constituenţii proteici
ai chimului gastric  secreţie de
gastrină în mucoasa duodenală 
stimularea secreţiei gastrice
 Activitatea motorie  depozitarea temporară a alimentelor
amestecarea şi omogenizarea alimen-
telor cu sucul gastric => chim
gastric (amestec semifluid)
evacuarea lentă şi fracţionată în
duoden
- este continuă - în perioade digestive şi interdiges-
tive
- diferită ca intensitate la nivelul fornixului şi corpu-
lui comparativ cu regiunea pilorică
- efectuată de musculatura netedă inervată extrinsec
de fibre vegetative Sy şi PSy şi intrinsec de fibre
provenite din plexul mienteric Auerbach
- perioadele interdigestive - stomacul gol are activitate con-
tractilă – coincide cu senzaţia
de foame
- contracții tip I - slabe, izolate, apărute pe fond
tonic redus
- contracții tip II - neregulate, cu caracter peristaltic,
apărute pe fond tonic ridicat
- se succes la intervale scurte, în
salve de circa 15 min, urmate de
perioade de repaus
- durată de 12 - 25 sec
- contracții tip III - contracţii „tetaniforme”
- durată de 1 - 5 minute
- dureroase
- intensitate ~ cu durata inaniţiei
(apar la circa 10 - 14 ore de la
ultima ingestie de alimente =
contracţii de foame)
- perioadele digestive - bol alimentar  deglutiție  sfinc-
ter esofagian inf – relaxare reflexă
 relaxarea fundului şi corpului
gastric  acumularea de cantităţi
de alimente fără a creşte presiunea
(relaxare receptivă)
- în stomac alimentele alunecă de-a
lungul micii curburi şi se dispun în
straturi, începând cu regiunea
apropiată de pereţi şi terminând cu
regiunea cardială
- relaxarea receptivă - se menţine până la creşterea
conţinutului gastric la 1500 ml  eliberarea de
mediatori chimici cu efect relaxant (NOR) la nivelul
- asigură stagnarea alimentelor
cel puţin o oră  amestecare şi evacuare a conţinu-
tului gastric (contracţii tonice şi peristaltice)
- contracțiile cu funcţie de amestec - apar la circa 1 -
2 ore de la ingestie - începe de la mijlocul stomacu-
lui și progresează spre pilor
- determinată de
activitatea pace-makerului gastric (în apropierea
cardiei - plexul mienteric) => 2 tipuri de contracţii -
tonice sau peristolice şi peristaltice
Contracţiile tonice sau peristolice
- încep în apropierea cardiei  spre pilor
- intensitate mică
- interesează fibrele longitudinale
- contribuie la amestecarea alimentelor cu su-
cul gastric şi la propulsarea straturilor peri-
ferice spre antrul piloric
Contracţiile peristaltice
- apar pe fondul contracţiilor tonice
- interesează ritmic fibrele circulare
- încep în jumătatea distală a corpului gastric
 spre pilor   p în antrul piloric
 nu poate învinge rezistenţa  undă retropul-
sivă care reintroduce conţinutul gastric în
antrul piloric
 poate învinge rezistența  propulsie către
duoden a 1 - 3 ml de chim gastric  se închide
pilorul şi alimentele sunt regurgitate spre
regiunea fundică
 evacuarea stomacului este completă după 6 - 7 ore de
la ingestia alimentelor
 la trecerea unde peristaltice antrul piloric, pilorul şi
bulbul duodenal funcţionează ca o unitate  relaxare
 Reglarea motilităţii gastrice - pe cale nervoasă şi umorală
- condiţionată de cantitatea şi
calitatea alimentelor şi de factori
extragastrici
- distensie moderată  stimularea motilității
- distensia exagerată  inhibarea motilității
- aciditatea crescută a chimului (pH < 3,5) + canti-
tăţi crescute de lipide, produşi intermediari de
digestie proteică, glucide în concentraţie exagerată,
lichide hipertone  inhibă motilitatea gastrică
- mecanisme nervoase - pe căi extrinseci şi intrinseci
- extrinsecă - vegetativă - nn. vagi
- fibre Sy din plexul celiac
- intrinsecă - plexurile intramurale Meissner şi
Auerbach  declanşarea reflexelor
locale şi segmentare
 stabilesc conexiuni cu
inervaţia extrinsecă
- centrii nervoşi superiori - în hipotalamus, sistemul
limbic, scoarţa cerebrală
- mecanisme umorale - hormoni locali - gastrină, secre-
tină, colecistokinină, peptid gastro-
inhibitor - efecte inhibitoare
- motilină - efecte
stimulatoare
Voma (vărsătura)

= reacţie reflexă complexă ce constă din evacuarea conţinutului

gastric, uneori şi intestinal, prin cavitatea bucală, la exterior

 este precedată de greaţă, sialoree, transpiraţii reci, paloare,

lăcrimare, tulburări respiratorii, posibil hipotensiune arterială
 declanșare - de la nivel gastric - excese alimentare cantitative,
excese de alcool sau alimente
grase, consum de alimente
alterate
- de la nivelul unor viscere abdominale (colecist,
apendice, intestin subţire, căi urinare, uter) sau
toracice (inimă, în infarctul de miocard)
- de iritaţie meningeală, hipertensiunea intracra-
niană şi iritaţia labirintică
- de la nivel cortical - mirosuri dezagreabile sau
imagini neplăcute
 voma  producerea coordonată a unor modificări dinamice
- începe cu relaxarea porţiunii superioare a corpului
şi fundului stomacului + sfincterul cardia
- contracţia regiunii antrale şi sfincterului piloric
- senzaţia de greaţă  inspir profund cu glota
închisă  ridicarea vălului palatin şi faringelui +
contracţia muşchilor diafragm şi abdominali =>  p
intraabdominale + comprimarea stomacului  eva-
cuarea conţinutului mişcări antiperistaltice
- o parte a conţinutului gastric rămâne în esofag
- la sfârşit - relaxarea diafragmului
- contracția muşchilor expiratori toracici
şi abdominali   p intrapulmonare
(glotă închisă)  comprimarea esofagului
 golirea completă a esofagului
 poate determina dureri abdominale violente
 Reglarea reflexului de vomă - centru - în bulb (aproape de
centrii respirator, salivator, vasomotor
- aferențe - de la zonele receptoare
ale tubului digestiv, peritoneu, cord, organe genitale și
de la chemoreceptorii de vecinătate / structurile ner-
voase plasate deasupra bulbului
- eferențe - nn. trigemen (V),
facial (VII), glosofaringian (IX), vag (X) şi hipoglos
(XII) + nn. spinali pentru diafragm şi mușchii abdo-
minali

 este reflex de apărare prin evacuarea substanţelor nocive ajunse

în stomac
 Digestia intestinală
 ultima etapă a digestiei, în care se continuă degradarea
enzimatică a substanţelor alimentare începută în cavitatea
bucală şi în stomac

 simultan procese de definitivare a digestiei (segment superior)

şi absorbţie a produşilor rezultaţi din digestie (segment
inferior)
 sub acţiunea combinată a produşilor de secreţie pancreatică,
biliară şi intestinală asupra chimului gastric

• Sucul pancreatic - secreţia exocrină a pancreasului

= 1000 - 1500 ml/zi
- lichid clar, vâscos, cu pH de 7 – 8
- excretat prin canalul Wirsung (se
deschide, împreună cu canalul coledoc, în
ampula lui Vater, prevăzută cu sfincterul
Oddi)
 - compoziţie chimică - apă, substanţe anorga-
nice şi organice
- substanţe anorganice - cationi de Na+, K+, Mg2+,
Ca2+ şi anioni de Cl-
- fosfaţi, sulfaţi,
bicarbonaţi
- substanţe organice - enzime şi mucus
 enzime proteolitice - hidrolizează proteinele până la
oligopeptide
- secretate în forme inactive (protecţia
pancreasului de autodigestie)
● tripsină - forma inactivă = tripsinogen  se
transformă spontan la 7 - 8 în tripsină
activă (enterokinază - mucoasă duode-
nală)
- scindează legăturile legăturile peptidice
din lizină şi arginină
● chimotripsină - formă inactivă = chimotripsino-
gen
- scindează legăturile peptidice
din fenilalanină, tirozină, trip-
tofan şi metionină
- coagulează laptele
=> polipetide
● carboxipeptidază - formă inactivă = procarboxi-
peptidază
● ribonuclează şi dezoxiribonuclează - hidro-
lizează acizii nucleici  nucleotide
● elastază - formă inactivă = proelastază
- hidrolizează legăturile peptidice din
alanină, serină, glicocol
● colagenază - formă inactivă = procolagenază
- scindează legăturile peptidice din
colagen
 protecția pancreasul de autodigestie - forma inactivă a protea-
zelor - produce o antienzimă = antitripsină (inhibitorul tripsi-
nei)  previne activarea prematură a enzimelor în acinii glan-
dulari glandulari şi în ductele pancreatice

 enzimele glicolitice = amilază pancreatică - analogă

celei salivare
- acţiune mai puternică decât ptialina
- descompune amidonul crud şi pre-
parat până la maltoză

 enzimele lipolitice
● lipază pancreatică - cea mai activă esterază
- acţionează asupra grăsimi-
lor emulsionate de sărurile
biliare  acizi graşi şi gli-
cerol, mono- sau diglice-
ride
 ● colesterolesteraza - acţionează în prezenţa
sărurilor biliare
- scindează colesterolul ali-
mentar esterificat în coles-
terol liber şi acid gras
● fosfolipaza A2 - descompune fosfolipidele în
acizi graşi

 Reglarea secreţiei pancreatice - pe cale nervoasă, prin reflexe

iniţiate de ingestia de alimente, şi pe cale umorală
- secreţia de suc pancreatic apare
la ≈ 3 min după ingestia de alimente
- mecanisme nervoase - PSy (n. vag) - efecte stimulatoare
directe şi prin creşterea secreţiei
de gastrină
- Sy (nn. splanhnici) - efecte inhibi-
torii
- mecanisme umorale - mai multor hormoni secretaţi la
nivelul mucoasei duodenale,
gastrice sau în pancreas
HORMON LOC DE EFECTE
SINTEZĂ
Secretină mucoasa stimulează
duodenală şi secreţia de apă şi
jejunală sup. ioni
Pancreozimină mucoasa stimulează
(colecistokinină) duodenală şi secreţia de
jejunală sup. enzime
Gastrină celule G din stimulează
regiunea antro- secreţia de suc
pilorică şi pancreatic
mucoasa
duodenală
Somatostatin pancreas scade secreţia de
suc pancreatic
Glucagon pancreas scade secreţia de
sub pancreatic
 reglarea secreţiei de suc pancreatic - trei faze
- cefalică - predominant nervoasă
- aceeaşi stimuli ca în secreţia gastrică
- n.vag  volum relativ redus de suc pancreatic,
cu conţinut enzimatic crescut
- gastrică - atât nervoasă, cât şi umorală
- intervine gastrina - eliberată ca răspuns la dis-
tensia gastrică şi la prezenţa
peptidelor în regiunea
antrului gastric
- intestinală - nervoasă şi umorală
- începe odată cu pătrunderea chimului gastric
în duoden
- se produce circa 80% din răspunsul secretor
pancreatic - adecvat gradului de aciditate şi
constituenţilor chimului gastric
- rol principal - controlul umoral - secretină şi
pancreozimină (colecistokinină)
Rolul secretinei în tamponarea acidităţii chimului
gastric
 Secreţia biliară - bila - produsul de secreţie al heapatocitelor
- produsă continuu
= 800 - 1000 ml/zi
- vărsată în canalele biliare  duoden
- se colectează în vezica biliară – se
concentrează de 5 - 20 ori
- culoare şi compoziţie ~ hepatică şi
veziculară
- pH de 7 - 8
- compoziție - 97 - 98% apă
- 2 - 3% reziduu uscat
- substanţe anorganice - cloruri, bicarbonaţi,
fosfaţi
- substanțe organice - acizi biliari, săruri
biliare, pigmenţi biliari,
colesterol, lecitină,
acizi graşi, mucină
- nu conţine enzime
● Acizii biliari - derivaţi hidrosolubili ai colesterolului
- ac. colic, dezoxicolic, chenodezoxicolic,
litocolic - conjugaţi cu glicocolul şi tauri-
na (hepatocit)  ac. glicocolic şi tauro-
colic  săruri biliare de Na şi K (în
mediul alcalin biliar)  duoden
- ac. biliari primari - precursori ai săruri-
lor biliare
ac. biliari secundari - se formează în
colon sub acţiunea
florei anaerobe
 ● Sărurile biliare - rol în digestie
- glicocolat şi taurocolat de Na şi K
- acţiune de tip detergent - scad
tensiu-
nea superficială a particulelor lipi-
dice mari  fracţionarea în particule
fine (pentru emulsionare)  favori-
zarea activității lipazei pancreatice şi
absorbţia acizilor graşi şi a monogli-
ceridelor
- transportul şi absorbţia vitaminelor
liposolubile şi colesterolului
- stimulează secreţia biliară (efect
coleretic)
- 90% - 95% din sărurile biliare - resorbite prin mucoasa
ileonului distal împreună cu lipidele  se separă 
sângele v. porte  reabsorbite în hepatocit  secretate în
bilă = circuitul hepato-entero-hepatic al sărurilor biliare
- în lipsă - se pierd prin scaun circa 40% din lipide
● Pigmenţii biliari - bilirubină şi biliverdină
- distrugerea globulelor roşii (hemo-
liză)  bilirubină  în intestin –
acţiunea enzimelor reducătoare bac-
teriene  urobilinogen – oxidare 
stercobilinogen – oxidare  sterco-
bilină  coloraţia materiilor fecale
(parțial)

● Colesterolul - cea mai mare cantitate în stare liberă

- provine atât din surse exogene (colesterol
alimentar) şi endogene (sinteză hepatică)
- în intestin - parţial recuperat / parţial
eliminat prin materiile fecale
(coprostanol)
- patologic - poate precipita  calculi
biliari
 Rolurile bilei în digestie
- emulsionarea grăsimilor
- activarea indirectă a lipazei pancreatice – îi creşte de 3 – 4
ori puterea lipolitică
- asigurarea absorbţiei vitaminelor liposolubile (A, D, E, K),
colesterolului, unele metale (Fe)
- acţiune antiputridă asupra florei intestinale
- neutralizarea acidităţii sucului gastric la nivel intestinal
- acţiune laxativă prin stimularea peristaltismului intestinal

 Reglarea secreţiei biliare - nervoasă şi umorală

- mecanisme nervoase - importanţă redusă
- mecanisme umorale - secreţia este stimulată de sărurile
biliare reabsorbite, produşii de digestie proteică şi lipidi-
că, secretină, gastrină, glucagon, histamină (coleretice)
 evacuarea bilei din colecist - în timpul digestiei  contracţia
pereţilor vezicali şi relaxarea sfinc-
terului Oddi
- reglată nervos şi umoral
- mecanisme nervoase - importanţă secundară
- PSy (n. vag) - efecte stimulatoare
asupra contracţiei vezicii şi produce
relaxarea sficterului Oddi
- Sy - acţiuni inverse
- mecanisme umorale - colecistokinină (mucoasa duode-
nală)
- substanţele care stimulează evacuarea bilei = colagoge –
gălbenuş de ou, smântână, frişcă, grăsimi alimentare
 Sucul intestinal - produsul de secreţie al glandelor din struc-
tura mucoasei I.S. - gl. Lieberkühn (suc
bogat în enzime) şi gl. duodenale Brunner
(mucus şi bicarbonat)
- lichid incolor, fluid
- pH de 7 - 8,3 - mai acid în prima porţiune a intestinului
- cantitate de 2000 - 3000 ml/zi
- secreţie continuă cu calitate şi cantitate permanent
adaptate la calităţile chimului
- conţine - apă
- substanţe anorganice - NaCl şi bicarbonaţi
- substanțe organice - enzime - bine reprezen-
tate în sucul intestinal
recoltat în timpul digestiei
 ajung în tubul digestiv
odată cu celulele epiteliale
descuamate
 enterokinază - enzimă proteolitică  activarea
tripsinogenului şi chimiotripsinogenului + acţiune
asupra polipeptidelor
 proteaze = erepsină - amestec de enzime pro-
teolitice (tetra-, tri- şi dipeptidaze)  acţiune
asupra polipeptidelor  aminoacizi
 dizaharidaze = diastaze - enzime glicolitice 
hidrolizarea dizaharidelor în monozaharide
(maltază, zaharază, lactază, sucrază)
 lipază intestinală - enzimă lipolitică  acţiune
asupra trigliceridelor  acizi graşi şi glicerol
 Reglarea secreției intestinale - prin mecanisme nervoase,
intrinseci şi extrinseci, şi umorale
- reglarea nervoasă intrinsecă - prin reflexe locale
- declanşate de stimularea mecanică a receptorilor
din structura mucoasei (alimente nedigerate)
- centrii nervoși - plexurile Meissner şi Auerbach
- reglarea nervoasă extrinsecă - asigurată de S.N.V.
- PSy  influenţe excitosecretorii
- Sy  influenţe inhibitorii
- reglarea umorală - principalul mecanism de control
- hormonul entrocrinină  stimu-
larea secreţiei intestinale
- hormonul secretină  stimularea
secreţiei alcaline mucoase a glandelor
Brunner
 Digestia intestinală - proces complex  acţionarea succesivă
şi combinată a secreţiilor biliare, pan-
creatice şi enterice
- are loc în trei etape succesive
 Etapa (digestia) luminală

- în interiorul lumenului
- sub acţiunea enzimelor enterocitare eliberate odată
cu distrugerea celulelor intestinale descuamate
- are importanţă  din punct de vedere al participării
sucului intestinal, acţiunea majoră fiind realizată de
secreţiile bilio-pancreatice
 Etapa membranară (parietală) = digestie de contact

- la nivelul marginii ”în perie” a enterocitelor, sub

acţiunea enzimelor enterocitare
- specificitate  substanţă ↔ enzimă specifică
 Etapa (digestia) intracelulară

- în interiorul enterocitului (enzime citoplasmatice)

 Activitatea motorie - bazată pe activitatea pacemaker-ului
situat în duoden, în apropierea
ampulei lui Vater
- patru tipuri de mişcări + mişcările
muşchiului vilozităţilor intestinale
Mişcări tonice - contracţii ale musculaturii longitudinale
- fără modificarea lungimii segmentului
- oscilaţii intermitente, neperiodice, ale
tonusului bazal intestinal
- pe toată lungimea intestinului
- favorizează contactul dintre chim şi
suprafaţa de absorbţie a mucoasei
Mişcări pendulare - contracţii izolate ale musculaturii
longitudinale
- parcurg un segment scurt în
ambele direcţii
- asigură alunecarea anselor intesti-
nale una peste alta (amestec)
Mişcări segmentare - contracţii staţionare, izolate,
inelare
- interesează musculatura circu-
lară
- apar la intervale regulate, cu o
frecvenţă de 13 cicli/min în duo-
den şi 8 - 9 cicli/min în ileon
- asigură divizarea intestinului în
segmente scurte (circa 1 cm)
- deplasează alternativ (”în
suveică”) conţinutul intestinal
(amestec  favorizează
absorbţia)
Mişcări peristaltice - ale musculaturii circulare
- asigură înaintarea conţinutului
intestinal cu viteză 1 - 2 cm/sec
pe segmente scurte (unde lente)
şi 10 cm/sec şi pe distanţe mari
(unde rapide)
- formate din undă de contracţie,
precedată de una de relaxare
 Mişcări ale vilozităţilor intestinale - de scurtare (”pompă
vilozitară”)
- favorizează transpor-
tul particulelor alimentare  propulsează
conţinutul vilozităţii în circulaţia sanguină şi
limfatică submucoasă

 Reglarea motilităţii intestinale - pe cale nervoasă extrinsecă şi

intrinsecă, şi pe cale umorală
. - reglarea nervoasă extrinsecă - PSy (n.vag)   frecvenţa
şi amplitudinea
- Sy (plex mezenteric sup)
 inhibă tonusul / moti-
litatea
- reglarea nervoasă intrinsecă - din plexul mienteric intes-
tinal Auerbach
- declanşată de stimuli mecanici (distensie mecanică,
contractul mucoasei cu alimentele) sau chimici
- rol esenţial în coordonarea activităţii peristaltice
Reflexele intestinale - reflexe digestive lungi vago-vagale coor-
donate de plexurile intramurale

● reflexul entero-enteric - distensia unui segment al I.S.

determină inhibarea motili-
tăţii deasupra distensiei şi
stimularea motilităţii sub
zona de distensie => undă
peristaltică

● reflexul gastro-ileal - distensia gastrică declanşează

creşterea motilităţii ileonului
terminal

● reflexul ileo-gastric inhibitor - distensia ileonului

determină inhibarea
motilităţii gastrice
 Reglarea umorală - hormoni digestivi
- prezenţa în duoden a lipidelor şi a soluţiilor
hipertone (glucoză)
- motilina, gastrina, colecistokinina, serotonina 
stimulează motilitatea intestinală
- secretina, peptidul inhibitor vasoactiv (VIP),
oxidul nitric (NO)  inhibă motilitatea intestinală
- histamină, bradikinină (mediatori chimici ai inflama-
ţiei)  creşte peristaltica intestinală
- adrenalină  inhibă peristaltica intestinală

 după absorbţie => chil intestinal - consistenţă lichidă

- trece prin valvula ileo-cecală
spre colon
 Fiziologia intestinului gros

 funcţional - colon proximal (cec, colon ascendent, hemicolon

transvers dr)  funcţie absorbtivă
- colon distal (hemicolon transvers stg, colon descen-
dent, colon sigmoid, rect)  funcţie de depozitare şi
evacuare
- absorbţia apei, electroliţilor, a unor vitamine
- activitatea microorganismelor intestinale
- depozitarea temporară a constituenţilor inutilizabili
rezultaţi din digestie
 Activitatea secretorie - produs de secreţie foarte vâscos,
redus cantitativ, cu pH alcalin (8 - 8,4), lipsit de enzime
- lichidul de secreție conține mucus şi
bicarbonat
- participă la formarea bolului fecal
prin facilitarea trecerii resturilor şi aderarea acestora
- protejează mucoasa intestinală de
iritaţii sau traumatisme mecanice şi chimice

 colonul primește zilnic 200 - 300 ml chil intestinal = resturi

alimentare nedigerabile sau nedigerate + lichide electrolitice
ingerate sau secretate de glandele digestive
 se formează materiile fecale prin absorbţia apei şi a unor elec-
troliţi (Na+, Cl-) + secreţia de mucus
 Flora intestinală - aerobă de fermentaţie (Bacillus lacti-
cus, Escherichia coli) - acţionează asupra
monozaharidelor neabsorbite (colon
proximal)  CO2, gaz metan, ac.butiric,
ac.lactic, ac.acetic, ac.oleic, ac.palmitic
- anaerobă de putrefacţie (Bacillus putri-
ficus, Aerobacter aerogenes) - acţionează
asupra aminoacizilor neabsorbiţi  decar-
boxilare / dezaminare produşi toxici cu
miros urât, fecaloid – hidrogen sulfurat,
amoniac, fenoli, indoli, scatoli, putresceină,
cadaverină, ornitină, etc  eliminaţi prin
materiile fecale
- sinteza şi absorbţia vitaminelor hidrosolu-
bile (B1, B2, B12) şi lipisolubile (K)
- deconjugarea bilirubinei glicuronoconjugate
şi transformarea ei în stercobilină
- deconjugarea acizilor biliari şi eliminarea
acidului dezoxicolic
- stimularea funcţiei de apărare prin influenţa
creşterii sintezei de imunoglobuline A şi E
de către celulele limfoide ale peretelui
 materiile fecale - 90% resturi alimentare (celuloză, ţesuturi
elastice, elemente minerale insolubile, fibre
musculare şi vegetale)
- 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite,
bacterii
≈ 150 g
- depozitate în colonul sigmoid

 Activitatea motorie - mai variată decât a intestinului subţire

- asigurată prin mişcări de amestecare,
peristaltice şi de transport în masă,
adaptate funcţiilor de reabsorbţie a
apei şi de propulsare a conţinutului
- mişcări segmentare - realizate de musculatura circulară
- caracter staţionar
 amestecarea conţinutului intesti-
nal, deplasarea lui pe distanţe scurte
în ambele sensuri, absorbţie
- se asociază cu contracțiile teniilor
- frecvenţă - 2 - 4 / minut
- mişcări peristaltice - realizate de musculatura circulară
- alcătuite din undă de contracţie
urmată de undă de relaxare (valuri)
- apar prin excitarea plexului
Auerbach de către materiile fecale
- deplasare aboral şi propulsarea con-
ţinutul colic spre rect
- frecvenţă - 3 - 12 / min
- mişcări de transport „în masă” - caracteristice colonului
- apar de 2 - 3 ori pe zi
- au aspect peristaltic
- produse prin stimularea
plexului Auerbach
  presiunii intraluminale
- durată ≈ 30 sec
- urmate de perioade de
relaxare de 2 - 3 min
- durează în total de la 10
la 30 de min
- asigură propulsia mate-
riilor fecale în sens anal
- declanşate de destinderea
stomacului (reflex gastro-
colic), duodenului (reflex
duodeno-colic), colonului,
excitanţi condiţionaţi,
stimuli emoţionali
 colonul proximal  contracţii segmentare, asimetrice, staţio-
nare => reabsorbţia apei (colon de stază)
 colonul distal  contracții segmentare şi peristaltice rare =>
efect propulsiv (colon de tranzit)
 colon descendent + sigmoid  contracţii „în masă” rare,
puternice

 alimentele digerate ajung după ≈ 6 ore la unghiul colic drept, 9

ore la unghiul colic stâng, 12 ore la colonul sigmoid
 eliminarea alimentelor - în proporţie de 70% în primele 3 zile
- în totalitate după 5 - 7 zile
 Reglarea funcţiei motorii
- nervoasă - intrinsecă - prin intervenţia plexului mienteric
Auerbach
- extrinsecă - sistemului nervos PSy - efecte sti-
mulatoare (n.vag pentru colonul
proximal şi PSy lombar pentru
colonul distal
- sistemul nervos Sy (n.splanhnici) -
efecte inhibitoare
- umorală - prin intervenţia unor hormoni - gastrină,
secretină, enteroglucagon, motilină – efecte
stimulatoare

 conţinutul de fibre vegetale din alimentaţie - rol stimulator şi

reglator al motilităţii + fixarea şi eliminarea substanţelor toxice,
cancerigene
Defecaţia = act reflex complex, parţial voluntar, care
constă din eliminarea materiilor fecale din
ampula rectală la exterior

- cantitatea medie de materii fecale/ zi = 30 g la sugar

= 150 g la adult
~ alimentaţie
secreţii digestive
gradul de absorbţie intestinală
- provine din ≈ 500 - 700 ml chil intestinal
- alimentaţia vegetariană   volumul şi
greutatea fecalelor
- alimentaţia bogată în carne şi intens prepa-
rată   volumul şi greutatea fecalelor
- conținut - 75% apă
- 25% reziduu uscat - substanţe organice
- substanțe anorganice
 Substanţa % din greutatea
totală
apă 75
reziduu uscat 25
% din reziduu
uscat
- celuloză şi alte fibre variabil
nedigerate
- grăsimi 5
- celule mucoase variabil
descuamate, mucus
- microbi 30
- substanţe anorganice (în
special clorură de Na şi 15
fosfor)
 - frecvenţa defecaţiei - 1 - 3 ori / zi
- intervale > 48 de ore = constipaţie
- intervale < = diaree
- nou-născuţi şi persoane cu măduva
spinării secţionată => golirea
colonu-
lui fără controlul sfincterului extern

- rectul este gol în majoritatea timpului (contracţii tonice

ale unui sfincter neted situat la 20 cm de anus, la joncţiu-
nea dintre colonul sigmoid şi rect + existenţa la acest
nivel a unui unghi)
- mişcările de transport în masă  împing conţinutul intes-
tinal în rect  reflexul de defecaţie  impulsurile ajung
pe căi vegetative la centrii nervoşi sacraţi ai defecaţiei (S2
- S4) şi ascendent la cortex => senzaţia necesităţii de
defecaţie  relaxarea sfincterului anal intern neted + dis-
tensia colonului + acțiunea sfincterului anal extern striat
(variabilă ~ condiţii)
- defecaţia poate avea loc - relaxarea sfincterului anal
intern  contracţii colice puternice  relaxarea
sfincterului anal extern (nn. ruşinoşi)
+ inspiraţie profundă, coborârea diafrag-
mului, contracţia mm. abdominali,
relaxarea mm. planşeului pelvin, con-
tracţia mm. ridicători anali

- defecaţia nu poate avea loc - inhibiţia voluntară a

motricităţii recto-colice şi recto-anale + contracția
sfincterul anal extern  împingerea conţinutului
rectal înapoi în colonul sigmoid prin mişcări anti-
peristaltice  dispariția reflexului în câteva sec. 
reapariția reflexului când o nouă cantitate de fecale
ajunge în rect
 Absorbţia intestinală
= procesul fiziologic prin care produşii de degradare a
substanţelor nutritive trec prin mucoasa digestivă, în
mediul intern (sânge sau limfă)
- are loc – peste 90% în intestinul subțire (ileon) - datorită
adaptărilor structurale şi funcţionale ale mucoasei
- epiteliu unistratificat
- valvule conivente
- vilozităţi intestinale
- microvili la polul celular apical
- irigaţie sanguină şi limfatică bogatî
– în cavitatea bucală – alcool (parțial), unele medica-
mente, substanțe toxice
– în stomac – apă, electroliţii, alcool, CO2
– în colon – apă, electroliți
- valvulele conivente - ocupă intre 1|2 şi 2|3 din lumen intestinal
- măresc suprafaţa mucoasei intestinale de
circa trei ori (70 mp)
- apar în duoden şi diminuează spre ileonul
terminal

- vilozitățile intestinale - formaţiuni digitiforme în număr de cca 5

milioane
- acoperite de epiteliu unistratificat cilin-
dric ciliat
- bine vascularizate - capilare şi limfatice
- enterocitele - margine „în perie” (platou striat) la polul apical
-  suprafeţa intestinală la circa 250 mp
- generează glicocalixul = strat subțire de lichid și
glicoproteine între vilozităţi şi deasupra lor  rol
în digestia şi absorbţia unor contituenţi alimentari
- bogat echipament enzimatic  transportul şi
digestia intracelulară a principiilor alimentare
(peptidaze, dizaharidaze, lipază intestinală)
- mecanisme de transport al constituenţilor din lumenul intesti-
nal în sânge sau limfă
- transport pasiv - difuziune şi osmoză
- în sensul gradientelor osmotice,
de concentraţie sau electrice
- la nivelul porilor mebranari
- transport activ - cu consum de energie
- are caracter selectiv
- împotriva gradientului de concen-
traţie şi de presiune
- transport prin vezicule de pinocitoză - la nivelul
membranei (rol în special la
sugar şi copilul mic pentru trans-
proteinelor
Absorbtia glucidelor
- sub formă de monozaharide (pentoze, hexoze)
- la nivelul jejunului
- mecanisme pasive şi active
- digestia glucidelor debutează în cavitatea bucală
sub acţiunea amilazai salivare (ptialina)  se
continuă acțiunea în stomac până la pH de 4 
continuată pentru cca 1 oră sub acţiunea amilazai
gastrice până la maltoză şi dextrine  continuată
în duoden sub acțiunea amilazei pancreatice până
la maltoza şi dextrine  continuată la nivelul
marginii „în perie” sub acţiunea dizaharidazelor
până la monozaharide
- 80% produsul final al digestiei glucidelor este
glucoza  trece în sângele venos portal  ficat –
depozitare sub formă de glicogen
- o mică parte din amidonul ingerat (10%)  în
colon – substrat pentru acţiunea florei de
fermentaţie
Absorbţia lipidelor
- în prima parte a intestinului subţire
- sub formă de acizi graşi şi glicerol
- în lumenul intestinal - produşii de digestie ai
lipidelor + sărurile biliare => micelii (agregate
cilindrice cu conţinut lipidic diferit ) cu rol de a
solubiliza lipidelor și de a asigura transportul în
enterocite
- lipidele se desfac din micelii în microviliși trec în
enterocite cu transportori specifici
- sărurile biliare se desfac din micelii, trec în ileon 
absorbție  ficat (circuitul hepato-entero-hepatic
al sărurilor biliare)
- trigliceride/ colesterol esterificat + fosfolipide şi
proteine hidrosolubile specifice (apo-proteine) =>
chilomicroni - eliberaţi prin exocitoză la polul
bazal
al enterocitelor  limfă  sânge - persistă cca 6 h
- este totală la jumătatea jejunului
Absorbţia proteinelor
- sub formă de aminoacizi
- activ la polul luminal al enterocitelor (în prima
parte a intestinului subțire) și pasiv (difuziune) la
polul bazal (extern) al celulelor
- o mică cantitate de proteine ajung nedigerate în
colon (digerate sub acţiunea florei micribiene de
putrefacţie)
- la sugari - proteinele şi Ac din laptele matern
(colostru) pot fi absorbite şi nedigerate prin
pinocitoză  formare de Ac care pot determina
instalarea fenomenelor alergice
Absorbţia apei şi ionilor
- apă - prin osmoză (98%)
- în 24 de ore - 9 l de apă (2 l aport, 7 l din
sucurile digestive)  se absorb aproximativ
7,5 l în intestinul subţire
- sodiu - activ pe toată lungime intestinului (subţire
şi gros)
- antrenează şi absorbţia pasivă a clorului
- rată mare de absorbție în jejun (transpor-
tor comun cu glucoza, galactoza, aa)
- potasiu - activ în jejun şi ileon, posibil și în colon
- calciu - activ în duoden şi jejun, cu transportor
proteic sintetizat în enterocit
- absorbția este împiedicată de fosfaţi şi
oxalaţi

- fier - activ în cea mai mare parte în duoden

Absorbţia vitaminelor
- în segmentele superioare ale intestinului subţire
- diferit în funcţie de solubilitatea lor – vit. hidroso-
lubile prin difuziune simplă sau facilitată
– vit. liposo-
lubile la fel ca lipidele, în prezenţa sărurilor biliare
 în limfă (chilomicroni)