Biologie clasa a X-a

Structura și funcțiile fundamentale ale organismelor vii

Digestia la animale (Nutriția holozoică)

Digestia presupune prelucrarea hranei, până când substanțele nutritive sunt aduse la forma cea mai
simplă, în vederea utilizării lor. Digestia cuprinde totalitatea transformărilor pe care le suferă alimentele:
 transformări mecanice: mărunțirea sau tăierea alimentelor
 transformări fizice: dizolvarea, umectarea, emulsionarea
 transformări chimice: hidroliza
Cele mai importante transformări sunt cele chimice de hidroliză, transformări ce au loc sub
acțiunea unor enzime specifice (biocatalizatori specializați pentru o singură reacție).
În urma digestiei, substanțele simple rezultate –nutrimentele –ajung în corpul organismului animal,
mai precis în sânge și limfă, prin absorbție.
Digestia poate fi:
1. Digestie intracelulară –apare la protozore, spongieri și celenterate
o particulele nutritive sunt capturate și înglobate în citoplasmă prin fagocitoză, dacă sunt
solide și pinocitoză, dacă sunt lichide, cu formarea de vacuole digestive:

vacuola digestivă (fagozom sau pinozom) + lizozom = fagolizozom sau pinolizozom

Astfel are loc hidroliza substanțelor organice complexe înglobate, sub acțiunea
enzimelor hidrolitice din lizozomi și se formează substanțe simple nutritive absorbabile.
Resturile nedigerate vor fi eliminate prin exocitoză.

Digestia intracelulară se menține și la animalele evoluate, dar nu cu funcție de hrănire ci de

remaniere structurală sau de apărare:
 în cursul metamorfozei sunt distruse țesuturie unei omizi sau coada unui mormoloc pentru
ca materialul rezultat să fie utilizat în construcția unor noi structuri
 în mecanismele imunității și apărării antimicrobiene, fagocitoza este utilizată ca modalitate
de distrugere a microbilor și particulelor străine de către leucocite
2. Digestie extracelulară
o a apărut ca urmare a perfecționării sistemelor enzimatice care acționează într-un
sistem, respectiv tubul digestiv
Enzimele sunt produse de glandele digestive:
 din peretele tubului digestiv (glandele gastrice, intestinale)
 anexe ale tubului digestiv (ficat, pancreas, glande salivare)
enzime + apă + mucus + ioni minerali = sucuri digestive
 Sistemul digestiv și digestia la mamifere

Sistemul digestiv al mamiferelor este format din:

1. tubul digestiv:
- cavitatea bucală –regiunea de recepție a hranei
- faringe –regiunea de conducere a hranei
- esofag–regiunea de conducere a hranei
- stomac –regiunea de depozitare a hranei
- intestin subțire –regiunea de digestie finală și absorbție
- intestin gros –regiunea de egestie a resturilor nedigerate
2. glandele anexe:
- glandele salivare mari
- ficat
- pancreas
 Cavitatea bucală și digestia bucală

Cavitatea bucală este regiunea de recepție a hranei și conține organe specializate în mărunțirea,
tăierea, amestecarea și înghițirea hranei (transformări mecanice și fizice): dinții și limba.
a) Dinții mamiferelor –sunt înfipți în alveole (spre deosebire de a altor vertebrate la care sunt
concrescuți cu maxilarul), ceea ce le conferă o anumită mobilitate și eficiență și sunt diferențiați în:
 Incisivi –cu rol de tăiere; la rozătoare au creștere continuă și sunt bine dezvoltați
 Canini –cu rol în sfâșiere; la carnivore sunt mari și ascuțiți iar la închiderea gurii trec
unul pe lângă altul servind la reținerea hranei.
 Premolari și molari (măsele) –mărunțesc hrana în diferite moduri:
- prin pilire la rozătoare și la erbivore
- prin forfecare, având creste ascuțite, la carnivore
- prin strivire la omnivore și erbivore, la care au creste rotunjite sau chiar tocite
Totalitatea dinților = dentiție care poate fi: de lapte (provizorie, va fi înlocuită) și definitivă

b) Limba –structură musculară complexă implicată în: -prehensiune (prinderea hranei) –rumegătoare
-masticație (mestecarea alimentelor)
-deglutiție (înghițire)
-sensibilitate (rol senzitivo-senzorial) gustativă,
tactilă, termică
 În cavitatea bucală se varsă și secreția unor glande salivare mici –diseminate în cavitatea bucală și a
glandelor salivare mari –glande anexe ale tubului digestiv: -parotide (2)
-sublinguale (2)
-submandibulare (2)

Saliva conține: -apă

-săruri minerale
-mucus
-lizozim (substanță bactericidă)
-amilaza salivară (ptialina) –enzimă glicolitică
Rolurile salivei:
 Asigură dizolvarea unor substanțe din alimente datorită prezenței apei și ionilor minerali
 Umectează cavitatea bucală
 Permite aglutinarea (lipirea) particulelor de hrană, datorită mucusului, cu formarea bolului
alimentar
 Rol de apărare antibacteriană datorită lizozimului
 Realizează digestie chimică datorită amilazei salivare:
Amidon preparat --------amilaza salivară-------→maltoză (dizaharid)

Faringele și esofagul

Faringele și esofagul reprezintă regiunea de conducere a hranei.

Faringele
 segmentul în care se încrucișează calea digestivă cu cea respiratorie
 comunică anterior cu cavitatea bucală și cu cavitatea nazală, iar posterior cu esofagul și respectiv cu
laringele (organ respirator)
 participă la deglutiție (timpul faringian), datorită contracției musculaturii din peretele său

Esofagul
 tub flexibil ce leagă faringele de stomac
 are musculatură striată în prima treime și netedă, în rest
 participă la deglutiție (timpul esofagian), bolul alimentar deplasându-se prin mișcări peristaltice de-
a lungul său până la orificiul cardia –orificiu de comunicare cu stomacul