În orice colț al Europei te-ai afla, există un desert tradițional fără de care

oamenii locului nu și-ar putea imagina masa de Crăciun. Diversitatea deserturilor

tradiționale, cu arome și gusturi unice, fiecare purtând simboluri care perpetuează
semnificația vechilor ritualuri, ar putea fi o sursă de inspirație care să completeze
vitrinele cofetăriilor românești cu produse inedite din culturile altor popoare.

La Bûche de Nöel (Buturuga de Crăciun)

Desertul franțuzesc tradițional servit de Crăciun este o ruladă din pandișpan

acoperită cu cremă de unt și ciocolată sau cafea, decorată asemănător cu scoarța unei
buturugi ce încălzește căminul în seara de Crăciun și acoperită cu zahăr pudră, ca o
zăpadă proaspăt ninsă. Pentru decor se mai folosesc fructe de pădure, crenguțe ori
ciupercuțe realizate din bezea, iceing sau marțipan. Reprezinta simbolul semineului,
care in timpul iernii incalzeste casele oamenilor. Traditia busteanului dateaza inca din
vremea lui Napoleon, cand satenii din Franta aduceau in casa, in ajunul Craciunului,
un trunchi de copac Yule, in locul bradului de Craciun, in jurul caruia se strangea
intrega familie, laudandu-l si stropindu-l cu ulei si vin. Se zice că  ea trebuia să ardă
câteva zile, chiar până de Anul Nou, dacă nu, era semn rău. În vatră erau puse și
fragmente ale buturugii din anul precedent, ca simbol al timpului care se reînnoiește
permanent. Se considera că buturuga astfel binecuvântată proteja casa și pe locuitorii
ei, iar cenușa era răspândită peste tot, pentru a aduce prosperitate. Cei bogați dăruiau
în Ajunul Crăciunului astfel de buturugi celor săraci, ca să se încălzească și să se
bucure și ei de sărbătoarea Nașterii Domnului.
Nu se știe cu exactitate cine a fost creatorul acestei prăjituri. Se pare că a fost
ideea unui ucenic patisier care lucra într-un laborator de ciocolată din cartierul
parizian Saint Germain des Prés, în anul 1834. După părerea unora consideră că
primul care a făcut o astfel de prăjitură ar fi fost Pierre Lacam, patisierul prințului
Charles al III-lea de Monaco, în anul 1898. 

La Galette des Rois (“Prăjitură regilor/magilor”)

În Franța, Prăjitura Regilor se gătește și se consumă din secolul al 14-lea. În
partea de nord a Franței, preparatul se face din foitaj și cremă de migdale. În partea
de sud, se folosește un aluat asemănător celui de brioșe, peste care se adaugă fructe
confiate.. Întotdeauna în Prăjitura Regilor se ascunde o figurină, regele, care în
vechime era reprezentat de o boabă de fasole.
Conform tradiției, prăjitura se împarte în funcție de numărul invitaților, plus o
felie care se păstrează pentru un musafir neașteptat sau un sărac. În prăjitură se
ascunde figurina în formă de rege, iar cine o găsește este declarat rege sau regină și
primește o coroană aurie din hârtie, care deseori decorează prăjitura. 
 Împărțirea feliilor se face în ordinea stabilită de cel mai tânăr mesean. Astfel,
se asigură imparțialitatea, copiii și chiar adulții fiind foarte dornici să câștige coroana.
De altfel, în perioada Revoluției, Prăjitura Regilor a fost redenumită Prăjitura
Egalității.

O rețetă ușoară și la îndemâna tuturor acelora cărora le place să gătească este următoarea
Ingrediente
* 100 grame zahăr tos fin
* 5 ouă
* 100 grame făină albă
* 1 plic de vanilie
Pentru cremă
·        100 grame zahăr pudră
·        3 gălbenușuri
·        250 grame unt, la temperatura camerei
·        100 grame ciocolată cu lapte
·        esență de migdale (2 ml), sau de cafea
·        2 lingurițe de cacao
·        ½ ceașcă de apă
Se bat/mixează 4 gălbenușuri cu zahărul și vanilia, până ce compoziția dobândește o consistență
cremoasă, se adaugă 1 ou întreg și făina în ploaie.
Albușurile se bat spumă și se încorporează puțin câte puțin în compoziția de gălbenușuri. Se toarnă
compoziția în tava prevăzută cu hărtie de copt și unsă cu unt. Se coace la temperatură mare timp de
10 minute și se lasă să se răcească în cuptor.
Pentru cremă, se dizolvă zahărul în apă, pe foc, iar siropul format se toarnă peste gălbenușuri,
amestecând energic, până când se răcește siropul. Se adaugă untul la temperatura camerei și se
amestecă până se formează o cremă omogenă, care se împarte în două. O parte din cremă se
mixează cu cacaua și esența de migdale/cafea, iar în cealaltă parte de cremă se adaugă ciocolata
topită la bain-marie cu puțină apă.
Se scoate blatul pe o foaie de celofan, sau pe un prosop curat, se întinde pe el crema cu esența de
migdale/cafea, se rulează pe lungime și se unge rulada rezultată cu crema de ciocolată. Cu o
furculiță se trasează dungi pe ruladă, pentru a-i da aspectul scoarței de copac. Se lasă la rece, înainte
de a fi servită.
În Franța, buturuga de Crăciun are nume diferite, în funcție de regiuni și este legată de multe
obiceiuri, pe care familiile le respectă mai mult sau mai puțin, după cum au păstrat tradiția de-a
lungul anilor.
Pentru mai multe rețete de buturugi, puteți consulta:  http://www.marmiton.org/recette-noel/buche-
de-noel_1.aspx
Puteți viziona pe You Tube un clip video cu modul de preparare al buturugii de Crăciun: 
https://www.youtube.com/watch?v=xafOw1PuSBk