Rolul senzațiilor în viața omului

Pe parcursul dezvoltării sale biologice și psihice, omul

își dezvoltă capacități specifice de cunoaștere a lumii și a
lui însuși, ca entitate distinctă în mediul social și natural,
cunoaștere ce se realizează și prin senzații.
Senzația este prima formă de reflectare psihică a
realității. Ea constituie legătura informațională cea mai
simplă a omului cu realitatea. Senzația este un fenomen
complex, care permite o cunoaștere corectă a realității,
omul nerealizând importanța și nevoia acestora.
Senzațiile sunt de mai multe tipuri: senzațiile vizuale,
auditive, gustative, olfactive, cutanate, proprioceptiv-
kinestezice și de echilibru. Senzațiile vizuale sunt rezultatul
acțiunii undelor electromagnetice asupra analizatorului
vizual. Undele electromagnetice de propaga de la sursele
naturale de lumină sau de la sursele artificiale sau de la
corpurile luminate. Acestea din urmă, datorită structurii lor
materiale, absorb o parte a radiaților, iar o altă parte o
reflectă. Ultimele stimulează ochiul omului, iar acesta vede
obiectele colorate într-o anumită nuanță cromatică
corespunzătoare lungimilor de undă reflectate.
Senzațiile auditive sunt determinate de undele sonore.
Caracteristicilor celor din urmă determină următoarele
proprietăți ale senzațiilor auditive: frecvența vibrațiilor,
amplitudinea și forma undei.
 Senzațiile olfactive semnalizează proprietățile chimice
ale obiectelor. Excitantul care le provoacă sunt particulele
de substanțe volatile care pătrund în fosele nazale odată cu
aerul respirat sau prin mișcări de inspirare. Servesc
cunoașterii proprietăților obiectelor, dar sunt implicate și în
mecanismele de apărare.
Senzațiile gustative reflecta calitățile chimice ale
substanțelor solubile care pătrund în cavitatea bucala. Se
deosebesc între ele prin intensitate și calitate, există senzații
de gust sărat, amar, dulce, acru. Din combinarea acestora, în
proporții variate, rezultă toate celelalte gusturi. Servesc la
cunoașterea însușirilor substanțelor, la apărarea față de cele
nocive și la reglarea comportamentului alimentar.
Senzațiile cutanate sunt de două tipuri: senzațiile tactile
rezultate din atingerea și presiunea asupra obiectelor și
senzațiile termice când excitantul este diferența de
temperatura dintre corpul propriu și cea a obiectelor cu care
intră în contact.
Senzațiile kinestezice apar în cursul efectuării
mișcărilor și ne informează despre direcția, durata și
intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au rol deosebit
în reglarea fină a mișcărilor și în integrarea acestora în
acțiuni voluntare complexe.
Senzațiile de echilibru semnalizează schimbarea
poziției capului față de trunchi și a corpului în întregime,
când se fac mișcări de rotire și balansare. Ele au rol în
stabilirea centrului de greutate a corpului în condițiile în
care se petrec schimbări ale poziției acestuia, în menținerea
echilibrului vertical în timpul mersului și al direcției de
deplasare și în redresarea stării de echilibru în situațiile în
care se produc alunecări, căderi.
După cum se observă, rolurile senzațiilor variază în
funcție de tipul acestora, dar fiecare în parte are o
importanță deosebită pentru funcționarea normală a
organismului omului.