Tema

In orice familie, copiii sunt invatati sa urmeze un anumit set de reguli. Mereu
ni se spune de catre parinti ce trebuie si nu trebuie sa facem in anumite situatii. Dar,
ca si la scoala, uneori iti trebuie si practica, nu doar teoria. Apare o problema atunci
cand parintii isi ocrotesc copiii mai mult decat este suficient de tot ceea ce este rau in
lume si cand au cu adevarat o problema le trebuie multa vointa sa o depaseasca.
Exemplul pe care il voi da mai jos reprezinta o intamplare pe care cei mai multi
parinti o dau ca si referinta pentru „daca prietenii tai sar in fantana, sari si tu dupa
ei?”
Acum o luna am fost invitata la o zi de nastere, petrecerea fiind peste noapte la
sarbatorita acasa. Mi s-a spus cateva ore dupa ce petrecerea a inceput ca un grup de
trei baieti o sa vina la respectiva fata acasa pentru a-i ura „La multi ani!”. Baietii au
venit, doar ca au inceput sa stea mai mult, dar nu parea sa le fie solicitata de catre una
dintre fete plecarea acasa. A doua zi dimineata, cand fiecare trebuia sa plece acasa,
baietii ne-au propus sa „mutam petrecerea” la apartamentul unuia dintre ei. Acea
„petrecere mutata” mi-a creat un semnal de alerta ca ceva este neinregula, fiind
instruita deja inconstient, inca din copilarie, sa fiu atenta la intentiilor baietilor. .
Initial, la insistentelor celorlalte am zis ca da, vreau sa merg si eu, dar apoi, nici dupa
cinci minute, m-am razgandit si am zis ca nu, nu vreau. Toate s-au suparat pe mine,
zicand ca le stric distractia, inclusiv baietii incercau sa ma convinga. Surprinzator,
chiar si pentru mine, am ramas la acelasi raspuns pentru ca nu ma simteam in
siguranta si confortabil. Intr-un final am ajuns la compromisul ca eu sa plec acasa si
celelalte prietene sa se duca la respectivul apartament pentru a nu o obliga pe
sarbatorita sa ramana acasa cu mine. Cum m-am asteptat, cu totii erau prea obositi
dupa o noapte de dansat pentru a se mai distra. In ciuda acestui fapt, toate celelalte
care au mers s-au suparat si m-au evitat timp de o saptamana. De obicei, atunci cand
o persoana se supara pe mine ma simt vinovata si incerc sa-mi indrept greseala, chiar
daca nu este chiar o greseala. In acest caz, pentru prima data, nu m-am simtit
vinovata. M-am simtit chiar mandra ca am putut spune nu unde toti ceilalti au spus
da.
Astfel, acesta consider ca este un exemplu foarte bun in care pot recunoaste ca
am avut vointa, in ciuda deciziei grupului.