SÂNGELE

CONF.UNIV.DR.
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 = varietate de ţesut conjunctiv, ţesut lichid de origine
mezenchimală

ţesutul sanguin = totalitatea celulelor circulante şi a pre-

cursorilor acestora, localizaţi în organele hematoformatoare,
şi a elementelor celulare sanguine prezente în ţesuturi şi
organe
• conține celule care îşi menţin toată viaţa capacitatea de
diviziune → capacitate de reînnoire

• alcătuit din mai multe subsisteme sau compartimente

- compartiment tisular central
- compartiment circulant = sângele
- compartimentul tisular periferic
 Compartimentul tisular central

alcătuit din - măduvă osoasă roşie - pentru structurile eritro-
mieloice şi megacariocitare
- localizare - canalele spongioasei oaselor
late şi scurte
- epifizele oaselor lungi
- alcătuită din - fibre de reticulină
- celule reticulare nedife-
renţiate, active, în prolife-
rare mitotică şi diferen-
ţiere
- celula cap de serie = hemocitoblast
(celulă intermediară) sau celulă-matcă
/ celulă-tulpină / celulă-stem)
- organe limfoide - pentru structurile limfocitare
Compartimentul circulant = sângele
- lichid roşu, vâscos, opac, indispensabil vieţii
- are structură heterogenă - suspensie de celule / elemente
figurate în substanţă fundamentală lichidă
- partea circulantă a mediului intern

Compartimentul tisular periferic

- totalitatea celulelor sanguine mature prezente în ţesuturi
şi organe
- important prin dimensiuni (la o celulă circulantă există 60
de celule sanguine în ţesuturi) şi prin faptul că în ţesuturi
celulele sanguine îşi realizează majoritatea funcţiilor
 Funcţiile sângelui
♦ respiratorie = capacitatea sângelui de a transporta gazele
respiratorii, oxigen şi dioxid de carbon, între plămâni şi
ţesuturi, în ambele direcţii

♦ circulatorie = prin volumul şi proprietăţile sale fizico-

chimice sângele contribuie la menţinerea şi reglarea presiunii
sanguine

♦ nutritivă = capacitatea sângelui de a transporta substanţele

energogenetice şi plastice de la nivelul locului lor de absorbţie
până la locul lor de utilizare

♦ excretorie = capacitatea sângelui de a transporta substanţele

rezultate din catabolismul celular, de la nivelul ţesuturilor la
nivelul organelor de excreţie (unicul transportor de cataboliţi)
♦ termoreglare = capacitatea sângelui de a participa la
menţinerea temperaturii constante a organismului sau
homeotermie prin procese de acumulare şi disipare a energiei
termice

♦ menţinere a echilibrelor hidroelectrolitic şi acido-

bazic - realizată prin menţinerea echilibrului dintre aportul în
sânge, schimburile dintre sânge şi lichidul interstiţial şi
eliminările hidroelectrolitice şi acido-bazice

♦ apărare = capacitatea sângelui de a realiza o barieră în calea

agresiunii antigenice şi de a înlătura din organism celulele
îmbătrânite sau lezate şi constituenţii proprii deveniţi „străini”
organismului

♦ hemostazică = capacitatea sângelui de a realiza obstrucţia

plăgii vasculare şi oprirea hemoragiei

♦ coordonare şi reglare - contribuie, alături de sistemul

nervos central, la integrarea funcţională şi la adaptarea mai
bună a organismului ca tot unitar
 Volumul sanguin
= 7,5 - 8% din greutatea corporală
= 66 ml/kg corp pentru femei şi de 77 ml/kg corp pentru bărbaţi
= 2,5 l/mp la femei şi de 3,2 l/mp la bărbaţi
= 5270 + 60 (T cm – 174) - raportat la talia subiectului

• în repaus - 55 - 60% din cantitatea totală de sânge se află efectiv

în circulaţie = volum sanguin circulant sau volemie
- 40 - 45% din cantitatea totală de sânge este
depozitat în anumite sectoare ale segmentului venos = volum
sanguin de rezervă
- ficat - 600 - 900 ml
- splină - 300 - 500 ml
- plexuri subpapilare - 1000 - 1200 ml

raportul sânge circulant / de rezervă - se modifică prin
creşterea solicitărilor → asigură irigaţia funcţională diferenţiată
ex. creşterea nevoilor de sânge la nivelul musculaturii
scheletice în timpul efortului fizic

variaţii fiziologice funcţie de
- sex - la bărbaţi cu ~ 10% > femei
- vârstă - la nou născut volumul total raportat la greutate
este mai mare decât la adult, la vârstnici tinde să
scadă liniar, raportat la greutate
- stări fiziologice - sarcină - creşte cu 30 - 50% pe baza volu
mului plasmatic, începând din luna a IIIa
şi atinge valoarea maximă în luna a IXa
- digestie
- greutate corporală - în obezitate cantitatea de sânge ra-
portată la greutate este mai mică
- condiţiile de determinare - clinostatism sau ortostatism
- condiţiile circumstanţiale - activitate fizică, grad de antre-
nament, stări emoţionale
- condiţiile exogene – temperatură, presiune atmosferică

~ repartiţie la nivelul arborelui circulator
- 85% în sistemul de presiune joasă reprezentat de
inimă, venele mari, venule şi capilarele marii circulaţii
- 15% - în aortă şi artere sau rezervorul de presiune

variaţii patologice
- hipervolemia - temporar după ingestii masive de apă și de
săruri minerale / transfuzii rapide
- creşterea volumului globular (policitemie
vera)
- creşterea volumului plasmatic (ciroză he-
patică sau hiperaldosteronism)
- creşterea ambelor componente (hiperti-
roidism sau leucemii)
- hipovolemia - scăderea volumului plasmatic (vărsături,
diaree acută, arsuri)
- scăderea volumului globular (anemii)
- scăderea ambelor componente (hemo-
ragii)

reglarea volumului sanguin
- mecanisme care asigură reglarea echilibrului hidric
- componenta proteică a sângelui
- intervenţie homonală - ADH, h. natriuretic, sistem renină
- angiotensină - aldosteron
Compoziţia sângelui
- suspensie de elemente celulare (hematii,
leucocite, trombocite) în soluţie apoasă
ce conţine substanţe organice şi anorga-
nice numită plasmă

- raportul volum plasmatic / volum celu-

lar = hematocrit (Ht) - se exprimă
prin volumul celular relativ la 100 ml
sânge
- Ht = 41 ± 5% pentru femei
46,5 ± 6% pentru bărbaţi
~vârstă, altitudine (↑ la persoanele
care trăiesc la altitudini înalte)
Separarea celor două componente se face prin centrifugare,
după tratarea sângelui cu anticoagulant
Plasma sanguină
= componenta lichidă a sângelui
- lichid gălbui, transparent, cu densitate de 1027
- reprezintă cca 4% din greutatea corporală
- conţine 90% apă şi 10% reziduu uscat

● reziduu uscat - substanţe organice ~ 9% din tot reziduul

uscat
- substanţe azotate proteice (8%) şi neproteice -
cataboliţi celulari ai proterinelor, şi substanţe neazotate - lipide,
glucide şi metaboliţi ai acestora
- substanţe azotate proteice
= 7 - 8% - albumine, globuline, fibrinogen
- produse la nivelul ficatului (albumine, o
parte din globuline, factorii coagulării,
unele enzime), la nivelul sist. reticulo-
endotelial (Ac, imuno-globuline), la nivelul
glandelor endocrine (STH, insulina)
roluri - menţin presiunea coloid-osmotică sau oncotică
- reprezintă vehicul pentru numeroase substanţe din plasmă
– vitamine, lipide, pigmenţi biliari, hormoni
- intervin în procesele de coagulare şi fibrinoliză
- rol de enzime (fosfataza alcalină, transaminazele TGO –
glutamic-oxalacetică şi TGP - glutamic-oxalpiruvică)
- contribuie la realizarea fondului comun proteic al organis-
mului
- intervin în menţinerea echilibrului acido-bazic prin inter-
mediul sistemelor tampon
- rol hidrofilic, de menţinere a apei la nivelul patului vascular
- reprezintă precursorii unor enzime
- condiţionează vâscozitatea sângelui
- participă la procesele de apărare specifică prin Ac specifici
 - substanţe azotate neproteice
= 1%
- componentele alimentelor absorbite sau de
produşi de catabolism proteic

uree = 20 - 40 mg%
acid uric = 2 - 3 mg%
amoniac = 5 mg%
creatină = 0,6 - 20 mg%
creatinină = 3,75 mg%
- substanţe neazotate
- glucide, lipide şi produşii lor de catabolism
glicemie = 80 - 120 mg%
lipemie = 600 - 700 mg%
colesterolemie = 150 - 200 mg%
lactacidemie (sportivi) = 5 - 20 mg%
 - substanţe anorganice = 1%
- ioni (anioni / cationi) - rol în realizarea p. osmotice
Na - 0,30 - 0,35 g% → rol în menţinerea constantă a volemiei, a echili-
brului acido-bazic şi în polarizarea membranelor
celulare
K - 19 - 21 mg% → rol în activitatea funcţională normală a inimii, în
activitatea nervoasă şi musculară şi în polarizarea
membranelor celulare
Ca - 9 - 11 mg% → rol în activitatea funcţională normală contractilă a
muşchiului, în excitabilitatea neuromusculară, în
procesele de coagulare şi de osificare
Cl - 0,25 - 0,30 g% → rol în polarizarea membranelor celulare
Mg - 2 mg% → rol în activitatea unor enzime, împreună cu Ca realizează
pompa de Ca-Mg
Cu - 120 gamma% → rol în sinteza hemoglobinei şi diferite activităţi
enzimatice
I - 9 - 11 gamma% → rol în sinteza hormonilor tiroidieni
Fe - constituentul fundamental al hemoglobinei
Zn - rol în activitatea unor sisteme enzimatice
 Elementele figurate

componenta celulară a sângelui → descărcată în sânge de
organe hematoformatoare (hematopoietice) – măduvă osoasă
roşie şi ţesuturi limfoide
 Globule roșii
(hematii sau eritrocite)

reprezintă 2,3 - 2,5 l din cei 5 - 5,5 l

de sânge din organism

observate pentru prima dată în anul 1674 de A. Leeuvenhoeck

denumite hematii de către Charles Robin de la cuvântul grecesc „haima” =
sânge
• eritrocite (gr. erytros – roşu) - celule anucleate
- formă de disc biconcav / uniconcav (formă de biscuit
de şampanie (în continuă schimbare)
→ avantaje funcţionale - echidistanţă şi suprafaţă de
schimb maximă raportată la volum – important
pentru fixarea şi eliberarea oxigenului

diametrul = de 7,5 - 8,3 µm
- mai mic în centru
- scade cu înaintarea în
vârstă a celulei
- mai mare la nou-
născut - 8 - 9,6 µm

grosimea ≈ 2 µm

suprafaţa = 120 – 140 µmp

suprafața totală a hematiilor
circulante ≈ 2500 mp

patologic - macrocite sau
microcite

culoare - portocalie

număr = 4,5 - 5 milioane / mmc sânge
- variabil ~ sex, vârstă, altitudine sau anumite
momente fiziologice
- ↑ = poliglobulie - la persoanele care trăiesc la
altitudini mari (poliglobulie de altitudine), în
timpul efortului fizic, în emoţii
- ↓ = anemie - la persoane care muncesc în
condiţii de presiune atmosferică crescută
(hiperbarism), în condiţii de hemodiluţie (in-
gestie de cantităţi exagerate de lichide)
- patologic - ↑ în bolile însoţite de hipoxie tisu-
lară (insuficienţa cardiacă sau
respiratorie)
- ↓ în hemoragii, icter hemolitic,
anemii prin deficit de formare

structură - celulă adultă anucleată
- nu conţine mitocondrii, ribozomi, are un aparat
Golgi foarte redus
- la exterior - membrană bistratificată, uşor supradi-
mensionată (rol în posibilităţile de deformare ale
celulei)
- în interior - hemoglobină sub formă de particule
(99,95%)

hemoglobina (Hb) - asigură transportul de gaze

- pigment ce conferă culoarea roşie a
sângelui
≈ 15 g% ml → ~ 800 g

Hb - 96% o componentă proteică
= globină - formată din 4
lanţuri polipeptidice, alfa şi
beta → structură globulară
compactă cu patru cavităţi în
vecinătatea suprafeţei exter-
ne = pungile hemului
- grupare prostetică = hem –
conţine Fe bivalent capabil
să lege o moleculă de oxigen
→ fiecare moleculă de Hb
poate lega în total 4 molecule
(8 atomi de oxigen)

legarea oxigenului nu influenţează

valenţa fierului (oxigenarea Hb =
oxihemoglobină)

mai multe tipuri de Hb - corelate cu modalităţile diferite de
preluare a oxigenului (din mediul lichidian în perioada embrio-
fetală sau din aerul alveolar, în perioada postnatală)
- Hb Gower în perioada embrionară
- Hb F în perioada fetală
- Hb A în perioada adult

sinteza globinei - similar cu a altor proteine

sinteza hemului - necesită un sistem enzimatic, vitamine, Cu,
Co, acid folic, glutation

Fe = 4 - 5 g - diferenţe intersexuale (50 mg/kg corp la bărbaţi
faţă de 35 mg/kg corp la femei) şi de vârstă (la nou
născut cantitatea de Fe este de circa 350 mg/kg corp
- metabolism în circuit închis - eliminarea lui este compensată
de aport alimentar şi de fierul provenit din liza hematiilor
îmbătrânite
- excreţia ≈ 1 mg/zi (materii fecale)
- la femei - pierdere menstruală ≈ 2 mg/zi
Tipuri de Hb

Fe - prezent în Hb
(65%), mioglobină
(4%), citocromi,
citocrom-oxidază,
peroxidaze, catalaze
(1%) și stocat în ficat
(feritină - 30%)

durata de viaţă intravasculară ≈ 120 de zile

Ciclul eritrocitar

fagocitarea /
dezintegrarea
hematiilor →
metabolizare =
eritroliză sau
hemoliză =
înlăturarea
hematiilor
bătrâne din
circulaţie şi
distrugerea lor

producerea de hematii (eritrocite) = eritropoieză – în organe-
le hematoformatoare - măduvă osoasă roşie hematogenă
- până la 4 ani - în toate cavitățile osoase
- până la 18 ani - în vertebre, stern, coaste, oase
coxale, oasele craniului, epifize proximale ale femu-
rului, tibiei şi humerusului
- peste 18 ani - dispare de nivelul oaselor craniene

prin eritropoieză se formează zilnic 15 - 20 ml hematii (900
milioane/oră)

reglarea eritropoiezei - declanşată de scăderea ppO2 la nivel
tisular
- umorală - 90% ţesut renal (90%) →
eritopoietină → poliglobulie după o
perioadă de latenţă de 3 - 5 zile
- nervoasă - centrii nervoşi superiori din
hipotalamus → eritropoietină renală (nn. splanhnici)
 Proprietăţile fizico-chimice
ale hematiilor

deformabilitatea eritrocitară = capacitatea hematiei de a-şi
adapta forma la forţele de forfecare interne şi externe care se
exercită asupra hematiei - datorată supradimensionării
membranei celulare, a factorilor citoscheletali, a vârstei
(deformabilitatea se pierde odată cu îmbătrânirea celulei), a
consumului energetic şi a conţinutului în ATP şi Ca

agregarea eritrocitară (dispunere în fişicuri) = proprietatea
hematiilor de a se lipi între ele formând fişicuri, formă sub care
se deplasează apoi la nivelul capilarelor sanguine cu diametrul
mai mare de 10 – 12 µm

rezistenţa globulară = capacitatea hematiilor de a rezista la
agresiunile la care sunt supuse, care pot fi de natură chimică,
osmotică sau traumatică → hematia nu este distrusă şi nu
eliberează în mediu hemoglobina
 Globule albe (leucocite)

(gr. lefko - alb) - grup heterogen de celule nucleate circulante,
cu activitate metabolică intensă, unităţi mobile ale sistemului de
apărare al organismului

număr - 6000 - 8000 / mmc de sânge (adult)
- variaţii ~ vârstă, sex, unele circumstanţe fiziologice,
circadiene (mobilizare din depozite)
- ↑ = leucocitoză - fiziologică - sarcină, în timpul mens-
truaţiei, în timpul digestiei, în efort fizic, la frig şi la altitudine,
în stări afectiv - emoţionale (stări cu predominanță Sy)
- ↓ = leucopenie - fiziologică - persoane vârstnice

repartiție neuniformă la nivelul arborelui circulator → predo-
mină în vasele din plămâni, splină, ficat

clasificare ~ aspectul nucleului şi prezenţa de granulaţii
- polimorfonucleare sau granulocite
- mononucleare sau agranulocite
~ aspecte de dinamică şi aspecte funcţionale
- fagocite – acţiune nespecifică
- imunocite – acţiune specifică (Ac)
 Leucocite polimorfonucleare (PMN sau
granulocite)

≈ 65 - 75 % din numărul total al leucocitelor

nucleu polilobat

iau naştere exclusiv la nivelul măduvei osoase hematogene =
granulopoieză – durată de cca 15 zile

durata de viaţă = 6 - 11 zile (perioada în care rămân în circu-
laţie este de câteva ore)

fac parte din categoria fagocitelor (neutrofile)

funcţie de afinităţile tinctoriale ale granulaţiilor
- neutrofile (62 - 65 %)
- acidofile sau eozinofile (1 - 2 %)
- bazofile (0,4 - 1 %)
Proprietăţi comune ale leuccitelor PMN

marginaţia leucocitară -
proprietatea leucocitelor
PMN de a se dispune la
periferia torentului sanguin,
datorită tropismului
leucocitelor pentru
endoteliul vascular,
manifestat în special la
nivelul vaselor mici

mobilitatea - proprietatea
granulocitelor de a dezvolta
mai multe tipuri de mişcări,
în principal prin emiterea de
pseudopode

chimiotaxia (chemotaxie)
- sensibilitatea granulocitelor
la agenţi chimici sau biologici,
care direcţionează apoi
deplasarea leucocitelor spre
sursa substanţei stimulante
(chimiotaxie pozitivă) sau de
la sursă (chimiotaxie negativă)

are la origine mecanisme
fizice (atracție electrostatică
între leucocite + și focar
inflamator -) şi chimice
(mediatori chimiotaxici sau
citotaxine)
mediatorii chimiotaxici
pozitivi
mediatorii chimiotaxixi
negativi

diapedeza - proprietatea
granulocitelor de a traversa
peretele capilar intact prin
spaţiile interendoteliale (în
cazul limfocitelor traversarea
se face prin citoplasma
celulelor endoteliale) şi are
loc în circa 2 - 8 minute

facilitată de
- creşterea permeabili-
tăţii peretelui sub acţiunea
leucotaxinei
- capacitatea membranei
bazale de a se reface foarte
rapid

ieşite din circulaţie leucoci-
tele nu se mai reîntorc în
arborele circulator → se
deplasează către focarul
inflamator
 PMN neutrofile

- diametrul = 10 - 15 µ
- nucleu segmentat în 2 - 5 lobi uniţi
între ei prin filamente subţiri de cromatină
- citoplasmă de culoare roz pal cu
incluziuni de glicogen, lizozomi, granule cu afinitate
pentru coloranți acizi și bazici, fagocitină (activitate
bactericidă – enzime hidrolitice)
- 3% din neutrofilele mature ale femeilor
conțin o masă ovalară de cromatină densă, cu
diametru de 1 - 1,5 µ, ataşată de unul dintre lobii
nucleari printr-un filament subţire = corpusul Barr
(unul dintre cei doi cromozomi X ai femeii)
- durată de viaţă ≈ 6 ore (de la 10 - 20
ore la 10 - 15 zile)

Funcţiile neutrofilelor – legate de combaterea agenţilor
antigenici pătrunşi în organism
- acumulare focală - fenomen biologic datorită căruia
leucocitele se acumulează în ţesuturile în care este cantonat
agentul agresor
- depinde de viabilitatea celulelor,
necesită energie şi include aparatul locomotor al celulei
→ încetinirea circulaţiei → se fixează
pe peretele capilar prin fenomenul de marginaţie leucocitară →
emitere de pseudopode → diapedeză
- fagocitoză - mecanismul de apărare a organismului în
faţa elementelor corpusculare şi macromoleculare, influenţat de
- suprafaţa particulei de fagocitat (rugoasă)
- încărcătura electrică a particulei de fagocitat (+)
- aciditatea mediului (favorizează)
- temperatura crescută a mediului (intensifică)
- hormoni - tiroidieni şi ovarieni (stimulează)
- existenţa produşilor de inflamaţie (stimulează)
- putere fagocitară = numărul de microbi
fagocitaţi de 100 de leucocite

etapele fagocitozei (Levaditi şi Muttermilch, 1911)
- aderarea elementului de fagocitat de receptorii
leucocitului - prin fixarea pseudopodelor leucocitare de
suprafaţa corpusculului de epurat, influenţată de factori fizici
(rugozitatea şi electronegativitatea corpusculului) şi chimici
(modificările locale ale membranei leucocitare)
- înglobarea (endocitoza) - se realizează prin includerea
corpusculului într-o veziculă membranară, numită fagozom,
formată prin invaginarea membranei celulare → proemină în
citoplasmă şi apoi se detaşează de membrană
- digestia corpusculului - are loc sub acţiunea enzimelor
lizozomale (fosfatază alcalină, lizozim, bactoferină, etc), după
prealabila fuzionare a fagocitului cu fagozomul şi formare a
fagolizozomului sau lizozom secundar → modificarea
permeabilității → liza membrane
- distrugerea leucocitelor - se produce atunci când
microbul este foarte virulent sau granulocitul a fagocitat un
număr mai mare de microbi (uneori chiar peste 50)
=> puroi = produsul rezultat în urma distrugerii
leucocitului
 PMN eozinofile (acidofile)

- diametru ≈ 15 -16 µ
- nucleu în general bilobat (”în desagă” sau
halteră)
- citoplasma de culoare roz, cu granulaţii
sferoidale, egale ca dimensiuni, de culoare cărămizie, cu conţi-
nut bogat în proteine şi enzime (oxidaze, peroxidaze, catalaze,
proteinaze, lipaze, fosfatază alcalină..)
- durata de viaţă = 4 - 12 ore (→ 3 zile) →
migrează în ţesuturi - trăiesc probabil câteva zile
- funcţii - marginaţie şi motilitate
- migrare orientată pe baza fenome-
nului de eozinotaxie (paraziţi, proteine alimentare, histamină -
mediator al reacţiilor de tip alergic)
- bactericidă mai slabă decât neutrofile
- de celulă homeostatică în hipersensi-
bilitatea de tip imediat (reacţii alergice declanşate de anticorpi)
 PMN bazofile

- diametru ≈ 12 µ
- nucleu cu 2 - 3 lobi, cu lobare incompletă →
aspect neregulat
- citoplasmă roşu deschis, cu granulaţii de
culoare indigo închis (conținut de histamină, heparină, o
lipoproteină)
- durata de viaţă = 8 - 12 zile
- funcţii - intim legate de reacţiile alergice locale -
patogenia reacţiei de hipersensibitate întârziată → blocarea
fenomenelor de coagulare în ţesuturile inflamate
- reacţii vasculare locale şi tisulare →
cauza manifestărilor alergice
- capacitate de fagocitare mai scăzută
decât la neutrofile şi eozinofile
- intervin în procesul de clarificare a
plasmei
 Leucocitele mononucleare (agranulocite)

≈ 25 - 35% din numărul total de leucocite

Monocite

- în proporţie de 3 - 8%
- diametru ≈ 16 - 24 µ
- nucleu reniform situat excentric
- citoplasmă de culoare albastru cenuşiu, cu
conţinut de lizozomi, vacuole de origine pinocitară şi, posibil,
granulaţii foarte fine
- formă ~ de starea funcţională – triunghiulară
(monocite în mișcare) sau aplatizată (monocite aderente pe o
suprafaţă)
- durata de viaţă - de la 8 ore la 5 - 75 de zile
– circulă în sânge 1 - 4 zile → pătrund în ţesuturi - se maturizea-
ză definitiv şi sunt stocate sub formă de macrofage libere
- există şi macrofage fixe, care împreună cu
monocitele formează complexul monocite – macrofage

funcţiile complexului monocit – macrofag
- fagocitară - monocitele şi macrofagele libere, circulante –
chemotaxie → deplasare către particula de fagocitat →
fagocitoza unor particule voluminoase, un număr mare de
microbi (peste 100), bacterii cu capsulă protectoare (bacilii
tuberculozei, ai leprei, salmonelle, fungi, protozoare –
Plasmodium malariae)
- macrofage fixe sau tisulare din ficat,
ganglioni limfatici, splină → pseudopode sau deschiderea unor
vacuole de captare la suprafaţă
- secretorie (rhagiocrină) - asigură participarea la funcţia
de apărare locală şi generală a organismului - enzime lizozo-
male, proteaze, componente ale sistemului complement,
proteine de transport, factori de reglare ai sintezei proteice, etc.
- imunitară - macrofagele interacţionează complex cu
limfocitele în 2 etape – etapa de inducere a răspunsului imun şi
etapa efectoare a imunităţii celulare
- metabolică - asigură participarea macrofagelor la
degradarea hemoglobinei şi reciclarea fierului, la metabolismul
şi sinteza lipidelor (steroizi, lipide aterogene)
- antitumorală - prin intermediul anticorpilor citofili sau
prin fagocitarea şi distrugerea celulelor tumorale
 Limfocite

- 25 - 30% din totalul leucocite

- clasă neunitară morfologic şi funcţional
→ limfocite mici - 80 - 90%
- diametru ≈ 4 - 10 µ
→ limfocite mari - 10 - 20%
- diametru ≈ 20 - 30 µ
- nucleu mare
- citoplasma redusă, ca un halou perinuclear,
cu conţinut redus de glicogen, puţine vacuole, granule
lizozomale cu enzime - tripsină, amilază, hidrolaze acide şi
lipaze
- durata de viață - posibil toată viața
- după origine și funcții
→ limfocite B, T şi non B, non T (în proporţie de 4 - 6%)
→ limfocitele T = timodependente - 60 - 80%
- iau naştere în măduva osoasă hematofor-
matoare → migrează în timus (în viaţa fetală) – maturizare
imunologică
- durată de viaţă - 10 - 20 ani (toată viaţa)
- rol în imunitatea celulară imediată, fără
producere de anticorpi (imunoglobuline)
- pot păstra „memoria” imunologică →
transferată altor celule efectoare (limfocite ”de memorie”)
→ limfocitele B - 10 - 20%
- iau naștere în măduva osoasă hematofor-
matoare - limfocite bone marrow
- se maturizează în viaţa fetală la nivelul
ţesuturilor limfoide, în splină şi ficat
- îşi pot modifica forma la contactul cu un
antigen → se transformă în celule efectoare sau plasmocite,
capabile să producă anticorpi (IgG, IgA, IgE, IgM, IgD) -
responsabile de imunitatea umorală
 Trombocite (plachete sau
plăcuţe sanguine)

cele mai mici elemente figurate

fragmente celulare anucleate provenite dintr-o celulă mare =
megacariocit

număr = 150000 - 300000 / mmc de sânge
- variații - ↓ - trombopenie - în sarcină, menstruaţie, la
nou-născut
- ↑ - trombocitoză - în timpul digestiei, efortu-
lui fizic, la altitudine

diametru = 2 – 4 µm

durată de viaţă = 8 - 10 zile
• iau naştere în măduva osoasă roşie din celula stem multipoten-
tă prin trombocitopoieză
• se distrug în procesul de hemostază și menținere a integrității
vasculare (10 - 15%) și în ficat, plămâni şi splină
• au capacitatea de a adera la pereţii vaselor sanguine lezate →
formează agregate celulare → rol major în hemostază

reglarea trombocitopoiezei - sub acţiunea unei trombopoietine
activatoare produsă în ficat, splină, rinichi, mușchi neted,
măduvă osoasă şi a unor hormoni (estrogeni, tiroidieni)

roluri - în procesul de hemostază
→ formarea dopului plachetar
→ eliberarea factorilor plachetari ai coagulării
- protejarea pereţilor vasculari şi menţinerea integrităţii
endoteliului vascular
- menţinerea permeabilităţii vaselor
- transportul unor substanţe vasoactive (serotonină,
catecolamine)

Hemostaza = ansamblul mecanismelor prin care organismul

se apără împotriva hemoragiilor, consecutive lezării pereţilor
vaselor sanguine mici şi medii
- reacţie locală complexă, realizată cu participarea
concomitentă a unor procese mecanice, biochimice şi fizico-
chimice, a unor mecanisme locale vasculare şi a unor factori
sanguini, plasmatici şi trombocitari, şi tisulari, care asigură
oprirea unei hemoragii
Hemostaza fiziologică

implică existenţa unui echilibru între două procese opuse ce au
loc simultan, formarea cheagului sanguin şi lizarea enzimatică a
cheagului sau fibrinoliza

formarea cheagului - are loc în două etape
- hemostaza primară (provizorie) - apare în 2 - 3 min de la
producerea leziunii
- formarea trombusului alb (dop plachetar)
- timp vascular → vasoconstricție reflexă
- timp plachetar → formarea trombusului sau
dopului plachetar temporar
- hemostaza secundară sau coagularea → formarea trom-
busului roşu - înglobează hematii
- asigură oprirea definitivă a hemoragiei (hemo-
stază definitivă)
- constă dintr-o suită de reacţii proteolitice des-
fășurate în cascadă - intervin factori cu origine
plasmatică, trombocitară şi tisulară
- prin transformarea fibrinogenului solubil în
fibrină insolubilă (reţea) → ”armătura”
viitorului cheag
- patru etape - formarea complexului protrombi-
nazic, formarea trombinei din protrombină sub
acţiunea complexului protrombinazic, formarea
fibrinei din fibrinogen sub acţiunea trombinei
şi consolidarea reţelei de fibrină

reţeaua de fibrină = rețea de legături încrucişate, care cuprinde
în ochiurile sale hematii, plachete şi, posibil, leucocite →
trombus roşu

după refacerea peretelui vascular lezat – fibrinoliză =

înlăturarea cheagului fibrinos catalizat sub acțiunea enzimatică
a plasminei (se activează în interiorul cheagului) →
repermeabilizarea vasului lezat şi reluarea circulaţiei
 Proprietăţi fizico-chimice

Culoare - roşie - prezenţa hemoglobinei eritrocitare
- variază ~ saturaţia în oxigen - sânge arterial – roşu
aprins, sânge venos - roşu violaceu

Densitate = 1057 la femei şi 1061 la bărbaţi

- depinde de cantitatea şi densitatea substanţelor
solvite şi de numărul de elemente figurate
- variaţii fiziologice în cursul ingestiei sau pierderii
de lichide

Temperatură ~ funcţie de teritoriul vascular şi intensitatea

proceselor metabolice locale
- valori medii - între un minim de 35°C pe scrot
şi la nivelul vaselor cutanate, 36°C în terito-
riile pulmonar şi cerebral şi un maxim de 40
- 41°C la nivelul ficatului

Vâscozitate - valoare medie în jur de 4,5 (4,4 – 4,7), mai mare
la bărbat (număr mai mare de hematii)
- depinde de factori plasmatici (concentraţia
proteinelor totale) şi de volumul şi proprietăţile
funcţionale ale elementelor figurate
- condiţionează rezistenţa periferică (T.A.)

Presiune osmotică ~ concentraţia substanţelor difuzibile din

plasmă (93% electroliţi şi 7% substanţe
organice nedisociabile – glucoză)
= 285 – 300 mOsm/l

Presiune coloidosmotică sau oncotică = presiunea deter-

minată de proteinele din plasmă
= 300 - 400 mm apă sau 25 – 28
mmHg

ph-ul sanguin sau reacţia sângelui = logaritmul cu semn
schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen
= 7,30 - 7,42 (6,8 - 7,8)
- variații fiziologice ~ vârstă, ritm nictemeral,
perioade digestive, efort muscular, etc.
= sisteme de caracterizare a indivizilor în funcţie de anumite
caracteristici antigenice ale elementelor figurate şi de prezenţa
unor anticorpi în sânge
- pot fi legate de oricare din grupele de elemente figurate -
eritrocite, leucocite, trombocite
- 1901 - Karl Landsteiner (1868 - 1943) desco-
peră existenţa a două Ag - A şi B, şi
descrie primele trei grupe din sistemul
ABO
- 1902 - Alfred von Decastello și Adriano Sturli
decoperă grupa sanguină AB
- 1940 - Karl Landsteiner şi Alexander
Solomon Wiener (1907 - 1976) desco-
peră factorul Rh
- identificare 16 sisteme antigenice eritrocitare importante
- sunt caractere individuale determinate genetic → transmise pe
baza legilor mendeliene
- Ag de grup sanguin apar în primele săptămâni de viaţă intra-
uterină şi se menţin nemodificate toată viaţa

importanţa grupelor sanguine eritrocitare
- stabilirea compatibilității transfuzionale ( accidente de
hemoliză acută intravasculară)
- evitarea fenomenelor de sensibilizare sau de izoimunizare
a primitorului (accidente apărute în cazul repetării trans-
fuziilor)
- în practica medico-legală - stabilirea paternităţii sau în
scopuri criminalistice
- stabilirea incompatibilităţii materno-fetale de grup
sanguin
 Sistemul ABO

prezenţa în sânge a unor substanţe specifice de grup
- izoaglutinogene (antigene - AG) - prezente pe hematii
- izoaglutinine (anticorpi - Ac) - prezente în ser

Antigenele (Ag) - prezente pe membrana / stroma hematiilor

- de natură mucopolizaharidică
- se dezvoltă precoce în viaţa embrionară şi sunt
bine reprezentate la nou născut
- aglutinează hematiile la contactul cu anticorpii
omologi din plasmă
- sunt prezente şi pe suprafaţa altor celule din
organism sau în diferite lichide biologice
(salivă sau alte umori) => ”secretori”(80%)
- trei Ag - A, B şi H
Anticorpii (Ac) - pot fi de tip natural = reglatori (la persoanele
la care lipsește Ag omolog) sau de tip imun =
iregulari (apar secundar imunizării)
- Ac anti-A = alfa şi anti-B = beta
- reprezentaţi de 3 tipuri de imunoglobuline –
IgM, IgA şi IgG

în sângele unei persoane nu pot coexista niciodată aglutinogenii

şi aglutininele corespunzătoare – legea excluderii reciproce
(Landsteiner în 1900)

~ prezenţa Ag şi Ac şi a modului lor de asociere => patru grupe

sanguine - O, A, B şi AB sau, grupele O(I), A(II), B(III) şi
AB(IV) (clasificarea lui Janski)
 Incidenţa grupelor sanguine ABO în
populaţia României și a globului
GRUPA % ÎN POPULAŢIA % ÎN POPULAŢIA
SANGUINĂ GLOBULUI ROMÂNIEI

0I 47 % 32 %

A II 42 % 43 %

B III 8% 16,5 %

AB IV 3% 7,7 %
Incidenţa grupelor sanguine ABO în populaţia globului -
variaţii zonale – grup O
Incidenţa grupelor sanguine ABO în populaţia globului -
variaţii zonale – grup A
Incidenţa grupelor sanguine ABO în populaţia globului -
variaţii zonale – grup B
 Transmiterea caracterelor de grup
sanguin

conform legilor lui Mendel

prin intermediul a trei gene alele, A, B şi O => şase genotipuri –
AA, BB, AB, AO, BO şi OO și patru fenotipuri sau grupe
sanguine

reguli după care se pot deduce fenotipurile posibile ale copiilor
- Ag A sau B nu pot fi prezente în sângele unui copil dacă nu
se găsesc şi în sângele unuia sau ambilor părinţi
- un părinte de grup AB transmite cu obligativitate copiilor
săi fie Ag A, fie Ag B → nu poate fi părintele unui copil cu
grup sanguin O
- o persoană de grup O nu poate fi părintele unui copil cu
grup AB
- Ag A1 sau A2 pot apare la un copil numai în cazul în care
ele sunt prezente cel puţin la unul dintre părinţi

excluderea paternității prin determinarea grupei sanguine =
18,5% prin sistemul ABO și 25% prin sistemul Rh
 Transfuzia

în sângele primitorului să nu existe aglutinine care să

lizeze hematiile transfuzate
- grupa O - poate dona tuturor grupe-
lor şi poate primi numai de la O =
donator universal
- grupa A - poate dona numai grupei A
şi poate primi de la grupele A şi O
- grupa B - poate dona numai grupei B
şi poate primi de la grupele B şi O
- grupa AB - poate dona numai grupei
AB şi poate primi de la toate grupele
= primitor universal
 Sistemul Rh

denumire dată prin analogie cu factorul găsit la maimuţa Maccacus Rhessus

Antigene - număr de şase - D, C, E, d, c şi e
- lipoproteine integrate în stratul lipidic de la suprafaţa hematiilor
- cel mai important și cel mai imunogen - factorul D → 85% la
populaţia albă = persoane Rh pozitive
- persoanele Rh negative se pot imuniza prin incompatibilitate
transfuzională sau prin sarcină

- caracterul de grup Rh se moşteneşte numai pe linie paternă

Anticorpi - lipsesc în mod natural → se formează prin mecanism de
izoimunizare (transfuzie, sarcină incompatibilă) și
autoimunizare (deficienţe imunologice)
- de tip incomplet (IgG)

Ac din sistemul Rh → reacţii hemolitice puternice în transfuzie
incompatibilă și boală hemolitică a noului-născut în sarcină