TEORIA ŞI METODICA

EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

 are domeniu propriu de cercetare, (practicarea
exerciţiilor fizice în vederea dezvoltării personalităţii
individului - dezvoltarea fizică şi a capacităţii motrice);
 are metode de cercetare adaptate specificului
domeniului (observaţia, experimentul, etc);
 a dezvoltat concepte şi a formulat noţiuni proprii;
 formulează legi, principii, reguli şi norme specifice;
 formulează ipoteze de cercetare a domeniului;
 deţine un ansamblu de date teoretice şi practice
continuu dezvoltat, care îi conferă caracteristica unui
sistem autotrofic;
 clasifică şi cantifică propriile categorii de probleme.
 activităţile de efs relaţiile dintre acestea;
 sistemul de reglare şi transformare a
informaţiilor specifice;
 principiile domeniului;
 finalităţile efs;
 formele de organizare ale activităţilor.
 conţinutul procesului de instruire,
 tehnologia aferentă procesului de instruire;
 specificul principiilor didactice;
 valorificarea factorilor sociali în instruire;
 evaluarea eficienţei procesului;
 conducerea acţiunii de instruire;
 proiectarea şi planificarea instruirii.