Tetrapareza spastică

-Recuperarea kinetică-

Geangu Costin Alexandru

Grupa 35 KT
 Generalități
Tetrapareza spastică este forma de paralizie cerebrală în care sunt
afectate toate membrele în mod egal sau membrele superioare sunt mai
mult afectate decât membrele inferioare.
Tetrapareza spastică este un sindrom de neuron motor central. In
general, atat nervii senzoriali, cat si cei motori sunt afectati, ceea ce
inseamna ca se pierde atat senzatia, cat si controlul acelei părți a
corpului.
Tetrapareza spastică asociază retard mental sever și microcefalie,
reprezentând 5% din totalul formelor de paralizie cerebrală.
 Incidența
În general, tetrapareza spastică afectează undeva între 1 din 500 si 1
din 1000 nou-născuți, deși unii dintre acestia sunt doar ușor afectați.
Riscul este cel mai mare la copiii prematuri si subponderali. Numarul de
noi cazuri de paralizie cerebrală a crescut efectiv in ultimii ani, parțial
datorită faptului că o ingrijire intensivă mai bună pastrează mai mulți
copii prematuri in viață, dar și pentru că tratamentele de fertilitate au
dus la o creștere a nașterilor de gemeni sau mai mulți copii, ceea ce
crește șansele de a avea un copil cu tetrapareză spastică.
 Cauzele apariției tetraparezei spastice
1. Factorii prenatali sunt cei mai importanți, dar foarte greu de diferențiat, astfel încât cele mai
frecvente forme de tetrapareză sunt cele de cauză nedeterminată, istoricul prenatal fiind normal.
Factorii de risc care acționează în perioada prenatală sunt următorii:
• Prematuritatea asociată frecvent cu o formă particulară de tetraplegie spastică în care sunt afectate
predominant membrele inferioare, afecțiunea fiind numită boala Little
• Întârzierea creșterii intrauterine
• Anomalii materne de uter (hemoragii intrauterine) și placentă (infarct placentar, placenta praevia)
• Malformații cerebrale
• Factori genetici
• Factori de mediu (iradiere maternă prenatală, infecții congenitale: toxoplasmoză, virus herpetic,
virus rujeolic, hepatită, sifilis)
2. Factorii perinatali sunt reprezentați de traumatismele obstetricale și de traumatismele de tip
hipoxic-ischemic ale parenchimului cerebral.
3. Factori postnatali. Deteriorarea nervoasă poate fi și rezultatul unor substante
otravitoare sau al unor toxine, precum si efect advers al administrării unor
medicamente. Tetrapareza se poate instala și ca urmare a unui traumatism
suferit la nivelul coloanei vertebrale (ca de exemplu în urma unui accident de
mașină, cădere, accidentare in timpul activitații sportive, intervenție
chirurgicală la coloana vertebrală, hernie de disc).
 Tablou clinic
Simptomele acestei afecțiuni pot fi diferite in cazul fiecărui pacient și au legătură cu nervii pe care boala i-a afectat. Cel mai
des întalnit simptom al tetraparezei spastice este slăbiciunea care se instalează în toate membrele. Pentru o persoană care suferă
din cauza acestei afectiuni va fi dificil sa își controleze muschii din zonele afectate ale organismului; sunt cazuri in care
pacientul poate sa isi miste mai mult unul dintre membre. In afara de slabiciunea membrelor, alte simptome care anunță
tetrapareza spastică sunt:
• Spasticitatea unor mușchi ai membrelor
• Lipsa fermității mușchilor membrelor
• Tulburări de glutitie si masticație
• Atrofie optică sau strabism
• Rigididate neobișnuită a mușchilor
• Imposibilitatea controlării mișcărilor
• Retard mental
• Dificultăți senzoriale
• Imposibilitatea mersului
• Imposibilitatea controlului asupra vezicii urinare
• Crize de epilepsie
• Reflexe reduse
 Obiectivele programului kinetic

• Reducerea spasticitații
• Prevenirea retracturilor musculare
• Creșterea amplitudinii de mișcare
• Reeducarea controlului motor și echilibrului
• Reeducarea prehensiunii
 Recuperarea kinetică
1. Tehnici FNP precum HOLD-RELAX, diagonalele trunchiului, membrului superior și
inferior.
2. Mobilizări pasive/ pasivo-active/ active ale membrelor superioare și inferioare.
3. Din poziția decubit dorsal, cu o bandă elastică aplicată la nivelul plantelor și ținută în
tensiune de către mâinile pacientului, pacientul va realiza flexia din articulația șoldului
și genunchiului.
4. Din poziția așezat, kinetoterapeutul în fața pacientului, kinetoterapeutul va aplica
presiuni ușoare din față, spate, dreapta, stânga și în același timp va urmări daca
pacientul realizează mișcările necesare echilibrului.
5. Din poziția decubit ventral cu sprijin pe palme și genunchi (patrupedie) și cu ajutorul
kinetoterapeutului care-i va aplica un sprijin la nivelul toracelui pentru echilibru,
pacientul va încerca sa realizeze flexia unui membru superior din articulația umărului
concomitent cu extensia membrului inferior de pe partea cealaltă.
6. Din poziția așezat, pacientul va realiza flexia membrului superior din
articulația umărului concomitent cu strângerea în mână a unei mingi de
material moale.
7. Din poziția așezat, cu un elastic aplicat la nivelul degetelor, pacientul va
executa extensia și abducția acestora.
8. Din poziția așezat în scaun, față în față cu scara fixă, pacientul, ajutat de
către kinetoterapeut, va încerca trecerea în ortostatism prin prinderea unei
șipci cu mâinile.
9. Din poziția așezat în scaun, între barele parele, pacientul va executa trecerea
în ortostatism prinzând și sprijinându-se cu mâinile de barele paralele.
10. Din poziția așezat în scaun, cu ajutorul kinetoterapeutului, pacientul va
executa trecerea în ortostatism, iar apoi va păși pe un stepper.
11. Din poziția așezat, lateral față de roata marinărească, pacientul va executa
alternativ cu fiecare membru superior învârtirea roții.
12. Din poziția așezat, pacientul va executa pedalarea atât cu membrele
superioare, cât și cu membrele inferioare.
13. Din poziția dorsal, cu o bandă elastică aplicată la nivelul coapselor,
pacientul va executa abducția membrelor inferioare din articulația
șoldului.
14. Din poziția ortostatism, lateral față de scara fixă și cu bandă elastică
aplicată unei șipci la nivelul bazinului și ținută de către mâna pacientului,
pacientul va realiza pășirea laterală concomitent cu tensionarea bandei.
15. Din poziția așezat pe scaun, cu o minge între genunchi și cu fața la scara
fixă, pacientul va executa trecerea în ortostatism.
16. Din poziția decubit dorsal, cu o bandă elastică aplicată la nivelul coapselor
și cu plantele puse pe un perete, pacientul va executa ridicarea bazinului,
tensionând în același timp si banda.
17. Mers între barele paralele/ cu cadrul/ cu cârjele.
18. Mers ascensional.

De asemenea, de folos mai este masajul, hidroterapia, electroterapia,

magnoterapia.