CB 7 Metodica însuşirii acţiunilor tehnico-tactice

individuale de joc

Simplificat, în succesiunea determinată de desfăşurarea jocului, acţiunile tehnico-

tactice individuale de joc sunt:
 serviciul: de sus, de jos, din lateral etc;
 preluarea din serviciu : de sus, de jos etc;
 ridicarea: de sus, de jos etc;
 atacul: pe direcția elanului, pe alte direcții
etc;
 blocajul: la zonă, la minge, individual etc.;
 preluarea din atac: de sus, de jos etc.

Pasa de sus

Pasa înainte de sus cu două mâini

Deşi se foloseşte în special pentru ridicare,

pasa de sus poate fi folosită atât pentru primirea
serviciului cât şi pentru primirea atacului.
Pasa/lovirea de sus spre înainte include, în
ansamblul acţiunii, o deplasare rapidă spre locul de unde va fi efectuată acţiunea, o oprire
sub traiectoria descendentă a mingii, intervenţia la minge şi intrarea în acţiunea
următoare. Elementul dominant al pasei de sus este intrarea sub minge, astfel încât
traiectoria ei să cadă spre fruntea executantului.
Poziţia iniţială este de înălţime medie, echilibrată, cu greutatea repartizată egal pe
ambele picioare, ce sunt depărtate la nivelul umerilor, unul puţin mai avansat decât
celălalt. Trunchiul este drept, uşor aplecat înainte, braţele sunt îndoite din coate şi
depărtate de trunchi oblic-înainte.
Mâinile se ridică şi se apropie cu palmele orientate spre înainte sus, în flexie
dorsală, coatele sunt în uşoară flexie, îndreptate spre înainte, la distanţă puţin mai mare
decât lăţime umerilor.

Contactul cu
mingea se face cu o
parte din falangele
degetelor, în mod inegal,
suprafaţa de contact
reducându-se spre degetele
mici.
Execuţia propriu-zisă începe prin extensia articulaţiilor membrelor inferioare, care
se continuă ca o “undă”, cu extensia coatelor pe direcţia oblic înainte sus, încheindu-se cu
o uşoară flexie palmară a articulaţiei pumnului. Pe parcursul efectuării pasei corpul
jucătorului acţionează ca un resort, care se strânge înainte de acţiune şi se întinde o dată
cu efectuarea pasei.

1
 După contactul cu mingea jucătorul
ajunge cu trunchiul înclinat spre înainte, întins
din toate articulaţiile, pe vârfurile picioarelor,
greutatea trecând pe piciorul din faţă. Braţele
sunt întinse pe direcţia pe care a plecat mingea,
uneori jucătorul păşind pe această direcţie.

Cele mai întâlnite greşeli sunt:

 în momentul iniţial:
 aprecierea inexactă a locului de contact
cu mingea (deasupra frunţii);
 braţele şi/sau picioarele sunt întinse;
 lipsa flexiei dorsale a palmelor;
 coatele prea apropiate sau prea depărtate;
 degetele sunt prea apropiate sau policele este îndreptat spre înainte;

 în timpul execuţiei acţiunii:

 lipsa unei cupe elastice ca urmare a contracţiei pronunţate a degetelor sau poziţiei
greşite a degetelor, a palmelor;
 punctul de lovire a mingii este prea coborât, în comparaţie cu planul frunţii;
 acţiune membrelor inferioare este “ruptă” de cea a membrelor superioare,
mişcarea nu se propagă în “val”;
 lovirea mingii se face inegal cu cele două mâini;

 în finalul acţiunii:
 mâinile se încrucişează imediat după lovire sau se duc în lateral;
 flexia palmară este prea pronunţată sau lipseşte cu desăvârşire;
 corpul se deplasează în direcţie inversă traiectoriei mingii;
 privirea nu însoţeşte mingea.

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea pasei de sus

 pe perechi cu o minge, distanţă mică (2-3 m.), prinderea mingii în cupă, fixarea
poziţiei, transmiterea mingii către partener;
 în aceeaşi formaţie, preluare cu încetinitorul, cu menţinerea contactului prelungit cu
mingea;
 pasare din minge oferită direct în cupă, de către profesor, precedată de joc de glezne
şi oprire sub traiectoria descendentă a mingii;

2
 pe perechi cu o minge, pasare în doi, cu prinderea mingii în cupă, autoaruncare, pasare
spre partener;
 fiecare jucător cu o minge, autoaruncare, pasare spre perete, prindere în cupă de la
aproximativ 2 m. faţă de perete;

 pe perechi, acelaşi exerciţiu cu prinderea mingii ricoşate din perete – alternativ cei doi
executanţi.
 pasa de sus precedată de deplasare, cu specificarea locului unde va fi aruncată
mingea;

 acelaşi exerciţiu fără precizarea locului unde va fi aruncată mingea;

 idem, jucătorul care efectuează pasa (preluarea de sus) stă cu spatele la profesor, se
întoarce cu faţa la un semnal sonor şi efectuează de pasarea cât mai rapid;
 autoaruncare şi pasare succesivă în sus, deasupra capului din stând;
 acelaşi exerciţiu din aşezat pe bancă şi/sau din şezând;
 pasarea succesivă a 2 mingi aruncate de către un coleg;

 pe perechi cu două mingi, pasare succesivă de la distanţa de 5-6 m;

 grupe de câte 3, pasarea succesivă a două mingi oferite de către 2 coechipieri;

3
 preluare de sus, din minge venită de la adversar, în condiţii apropiate de joc (cu
trecerea mingii peste fileu);

 pasare în două triunghiuri aşezate de o parte şi de alta a fileului;

 preluare de sus din minge servită de către adversar de la distanţă mică, ridicare,
trecerea mingii peste fileu;

 preluare de sus, ridicare din zona 3 şi atac din zona 4, în condiţiile structurii I de joc;
 preluare de sus, ridicare din zona 2 şi atac din zona 4 în condiţiile structurii I de joc;

 preluare de sus din atac cu intensitate redusă, ridicare din zona 3 şi atac din zona 4,
în condiţiile structurii II de joc;

4
  preluare de sus din atac cu intensitate redusă, ridicare din zona 2 şi atac din zona 4, în
condiţiile structurii II de joc;

 ridicare înaltă scurtă din zona 2 în zona 3, din minge aruncată imprecis de către
profesor, serii de câte 8-10 repetări;

 acelaşi exerciţiu cu ridicare lungă din zona 2 în zona 4;

 ridicări “la punct fix” din mingi aruncate imprecis de către profesor;

5
 Pasa peste cap de sus cu două mâini

Luând în considerare frecvenţa cu care o întâlnim în jocul de volei la toate nivelele,

pasa peste cap reprezintă o acţiune motrică de bază pentru ridicare.
Execuţia nu se deosebeşte în mod radical de pasa înainte. Deosebirile, deşi aparent
minore, intervin în momentul premergător lovirii şi în
timpul contactului cu mingea.
Astfel, jucătorul se va apropia mai rapid de
traiectoria descendentă a mingii, astfel încât să poată
plasa “cupa” deasupra nivelului frunţii, cu extensia
articulaţiei pumnului mai accentuată decât la pasa
înainte, trunchiul în poziţie verticală.
Mişcarea de extensie a articulaţiilor trenului
inferior se menţine, dirijarea mingii peste cap fiind
posibilă datorită unei extensii şi retroducţii a braţelor,
însoţite de o extensie a trunchiului ce porneşte din împingerea spre înainte a bazinului.
Braţele se întind oblic spre înapoi, privirea urmăreşte mingea pe prima parte a
traiectoriei.

Cela mai întâlnite greşeli sunt:

 în momentul iniţial:
 nu se urmăreşte plasamentul jucătorilor proprii;
 plasarea cupei la nivelul frunţii sau mai jos;
 apreciere inexactă a locului de contact cu mingea;

 în momentul acţiunii:
 lipsa extensiei accentuate în articulaţia pumnului;
 nu se împinge bazinul spre înainte, doar se accentuează exagerat extensia
trunchiului;

 în finalul acţiunii:
 privirea nu urmăreşte mingea pe traiectoria ascendentă;
 corpul se deplasează pe direcţie inversă traiectoriei mingii.

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea pasei peste cap:

 fiecare jucător cu o minge, pe genunchi și călcâie așezat, cu spatele la un perete,

distanţă 2-3 m, aruncarea mingii spre perete, din cupă, pe deasupra capului, ridicând și
proiectând bazinul spre înainte în momentul aruncării
 din aceeași poziție inițială, autoaruncare și pasăpeste cap spre perete, cu ridicarea
șezutei de pe călcâie și proiectarea bazinului spre înainte;
 fiecare jucător cu o minge, cu spatele la un perete, distanţă 2-3 m, autoaruncare, pasă
de control, pasa spre perete, întoarcere, prinderea mingii ricoşate în cupă;

6
 pe perechi cu o minge, 1 aruncă mingea spre 2 care este aşezat pe genunchi cu spatele
spre un perete, 2 pasează spre perete ridicând şezuta de pe călcâie;
 trei jucători cu o minge, pasă peste cap din minge oferită de către un partener exact în
cupă: 1 oferă mingea lui 2 care pasează peste cap, 3 pasează la 1;

1 2 3

 în aceeaşi formaţie, spre deosebire de exerciţiul precedent jucătorul 1 pasează spre 2 şi

nu mai prinde mingea sosită de la 3;
 trei jucători în triunghi, mingea merge pe traseul 1 – 2 – 3, jucătorul 2 pasează peste
cap;

2 3

 pe acelaşi traseu al mingii jucătorul 3 atacă spre jucătorul 1, acesta face preluare spre
2 care ridică spre 3;
3
 2

 pasa peste cap din minge oferită din zonele 5 sau 6, urmată de atac din zona 2.;

7
  pasa peste cap din minge preluată de către coechipier. Profesorul pasează peste fileu
spre zonele 5 şi 6;

 preluare din serviciu, ridicare peste cap. Jucătorul care a servit trece la preluare, cel de
la preluare la ridicare ş.a.m.d.;

 Joc 3X3 pe terenuri asimetrice numai cu ridicare peste cap

 pe perechi cu o minge, distanţă 6-7 m, pasă de control, întoarcere 180 0, pasă peste cap
la parter;
 serii de câte 10-15 ridicări efectuate din minge aruncată de către profesor;

8
 ridicări peste cap din mingi aruncate imprecis de către 2 coechipieri;

Serviciul

Serviciul este acţiunea de punere a mingii în joc, singura acţiune în care execuţia
este determinată în exclusivitate de calităţile individuale ale jucătorului.

Serviciul de jos din faţă

Jucătorul,
aflat în spaţiul de
serviciu, este
orientat cu linia
umerilor paralelă cu
fileul. Piciorul
opus braţului

îndemânatic este plasat mai în faţă articulaţiile picioarelor fiind uşor flectate.
Trunchiul este uşor înclinat, mingea este ţinută cu mâna neîndemânatică la nivelul
centurii, antebraţul fiind paralel cu solul. Greutatea este repartizată preponderent pe
piciorul din spate.
Mâna ce susţine mingea face o uşoară aruncare (circa 20 cm) sau o retragere de
sub aceasta, în timp ce mâna îndemânatică, printr-o mişcare dinapoi spre înainte, loveşte
mingea. Se realizează astfel o pendulare postero-anterioară, simultană cu trecere greutăţii
pe piciorul din faţă, eventual chiar cu o păşire spre înainte. Mingea se loveşte pe calota
inferioară, într-un unghi de aproximativ 45 0 faţă de linia solului, cu toată palma, uşor
încordată şi cu degetele apropiate. Elementul dominant din execuţie este blocarea
9
articulaţiei pumnului în momentul lovirii mingii. În continuare executantul intră în teren
pentru acţiunile ulterioare ale jocului.
Cele mai întâlnite greşeli sunt:

 în momentul iniţial:
 picioarele se află pe aceeaşi linie sau piciorul avansat este cel de pe partea braţului
care loveşte mingea;
 mingea este ţinută prea aproape, jos, departe sau lateral faţă de corp;

 în momentul execuţiei acţiunii:

 aruncarea mingii se efectuează prea înalt, înainte sau lateral;
 mingea se loveşte din palmă, fără aruncare (greşeală penalizată de regulament);
 mingea se loveşte cu antebraţul sau degetele;

 în finalul acţiunii:
 mâna care loveşte mingea se duce peste nivelul umerilor;
 pendularea în lateral a braţului mâinii care loveşte mingea

Serviciul de sus din faţă

Serviciul de sus din faţă este la ora actuală cel mai răspândit, atât la nivel de
începători cât şi la nivelul performanţei. Acesta poate varia ca traiectorie, forţă şi viteză
de zbor a mingii, ceea ce creează premizele soluţionării fazei de joc într-o multitudine de
situaţii.
Cel ce efectuează serviciul se găseşte în spaţiul regulamentar, cu linia umerilor
paralelă cu fileul, cu picioarele uşor depărtate în plan anteroposterior, mai avansat fiind
piciorul opus mâinii îndemânatice. Mingea este ţinută cu ambele mâini sau cu mâna
neîndemânatică la nivelul pieptului, greutatea
este repartizată pe ambele picioare.
Mingea este aruncată în sus, aproximativ 50
cm., în faţa braţului care loveşte, simultan cu o
uşoară extensie şi răsucire a trunchiului, cu
ducerea spre înapoi a braţului de lovire şi
trecerea greutăţii pe piciorul din spate. Printr-
un impuls treptat în articulaţiile gleznelor,
genunchilor şi şoldului greutatea este
transferată pe piciorul anterior. De aici, odată
cu flexia trunchiului şi anteducţia braţului de
lovire, se realizează contactul cu mingea,
preferabil într-un punct maxim ce poate fi atins de mâna îndemânatică, cu toată palma,
dar cu un contact pe zona “podului” palmei, dur şi în viteză, în momentul când mingea
începe să coboare. Mişcarea braţului îndemânatic continuă spre coapsa piciorului opus,
însoţită de flexia trunchiului. În continuare piciorul din spate păşeşte spre înainte şi
jucătorul intră în teren.
Cele mai întâlnite greşeli sunt:

10
  în momentul iniţial:
 poziţii incorecte ale picioarelor: la acelaşi nivel, cu piciorul de pe partea
braţului de lovire avansat, prea depărtate sau prea apropiate;
 linia umerilor neparalelă cu plasa sau neadecvată direcţiei spre care se
intenţionează a fi trimis serviciul;

 în timpul execuţiei acţiunii:

 aruncare mingii prea sus sau prea joc, înainte, înapoi sau lateral faţă de braţul de
lovire;
 amplitudine prea mică a cursei braţului îndemânatic sau lipsa angrenării în acţiune
a trunchiului;

 în finalul acţiunii:
 rămânerea greutăţii pe piciorul din spate;
 după lovire ducerea braţului în plan lateral;
 privirea nu urmăreşte mingea.

Serviciul de sus din lateral în forţă

Deşi în jocul competiţional actual este mai puţin întâlnit, acest procedeu de
serviciu poate fi foarte util în activitatea specifică adaptată în funcţie de caracteristicile
elevilor. Descrierea următoare este pentru un sportiv dreptaci.
Executantul se găseşte în spaţiul de serviciu, orientat lateral oblic faţă de linia
fileului, piciorul drept mai avansat, articulaţiile trenului inferior uşor flectate, mingea în
mâna stângă, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp sau sprijinită uşor pe minge. În
momentul lansării mingii se flectează piciorul drept şi se înclină trunchiul lateral. Braţul
urcă întins şi, printr-o mişcare de rotaţie, mingea este lovită în faţa corpului, în punctul
cel mai înalt pe care îl poate atinge executantul.
Reuşita serviciului lateral este condiţionată intr-o foarte mare măsură de precizia
aruncării mingii. Din aceasta cauză, este necesar ca înainte de începerea exerciţiilor
pentru învăţare să se efectueze lansări ale mingii din poziţia iniţială a serviciului fără
lovirea mingii. Mingea trebuie aruncată astfel încât să cadă pe sol lateral şi în faţă
raportat la piciorul stâng

11
 Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea serviciului

Deoarece învăţarea tuturor tipurilor de serviciu se poate realiza folosind aceleaşi

formaţii de lucru vom prezenta un singur set de exerciţii:

1. serviciu spre perete, de la distanţă mică (5-6 m), direcţionat deasupra unei linii
corespunzătoare înălţimii fileului;
2. pe perechi cu o minge, distanţă 6-7 m: un sportiv execută serviciu, celălalt prinde
mingea în cupă;

3. acelaşi exerciţiu cu mărirea treptată a distanţei dintre executanţi, până la 9-10 m;

4. serviciu spre perete de la distanţa de 6-7 m. cu intrare sub traiectoria mingii ricoşate
din perete, efectuarea unei preluări de sus de control şi prinderea mingii;
5. serviciu spre perete de la distanţa de 6-7 m. cu intrare pe traiectoria mingii ricoşate
din perete, efectuarea unei preluări de jos de control şi prinderea mingii;
6. pe perechi cu o minge, distanţă 6-7 m.: serviciu de sus, preluare de jos sau de sus de
control, prinderea mingii. Exerciţiul se reia cu schimbarea sarcinilor între cei doi
executanţi;
7. serviciu spre perete, de la distanţă de 4 m., deasupra unei linii trasate la aproximativ 5
m;
8. acelaşi exerciţiu cu verificare punctului de lovire prin atingerea mingii ţinute de 1-2
ori înainte de efectuarea serviciului;
9. serviciu de sus precedat de 2-3 aruncări ale mingii. După fiecare aruncare mingea se
lasă să cadă pe podea pentru a se verifica distanţa, înălţimea şi poziţionarea mingii;
10. pe perechi cu o minge, serviciu de jos cu accent pe blocarea articulaţiei pumnului prin
lovirea mingii de 1-2 ori înainte de executarea serviciului. Mingea se susţine în mâna
neîndemânatică şi se loveşte puternic;
11. pe perechi cu două mingi, distanţa 8-10 m., serviciu cu accent pe blocare şi punct de
lovire “bandă rulantă”: jucătorul 1 serveşte, jucătorul 2 îi aruncă cea de-a doua minge
şi o prinde pe prima. După 6-8 execuţii se schimbă rolurile:
12
 1 2

12. serviciu de jos peste fileu efectuat de la distanţă mică, în funcţie de posibilităţile
jucătorului;
13. pe perechi cu o minge, de o parte şi de alta a fileului: serviciu cu efectuarea unei
preluări de control;
14. serviciu efectuat de la distanţă mare, concurs, cel mai bun din 5-10 încercări;

13
15. serviciu în jumătatea de teren situată în faţa jucătorului care serveşte;

16. serviciu în jumătatea de teren situată în diagonală faţă de jucătorul care serveşte;

17. joc 6x6 cu penalizarea serviciilor greşite cu câte două puncte sau cu “pedepse” pentru
echipa care a greşit mai multe servicii;

18. serviciu de sus, precizie, spre

ultimii metrii ai terenului;

19. serviciu de sus spre o zonă

delimitată din teren, din poziţii
diferite – în spatele zonei 1, 6
sau 5;

14
20. serviciu de la distanţe diferite faţă de linia de fund, îndreptate spre o zonă delimitată
din teren;

Preluarea de jos

Preluarea de jos cu două mâini se foloseşte pentru păstrarea în joc a unei mingi
servită sau atacată de adversar, minge ce se direcţionează către ridicătorul propriu pentru
continuarea fazei de joc.
Efectuarea acesteia este de dorit să fie corectă, bine direcţionată şi cu o traiectorie
care să permită toate posibilităţile de ridicare.
Este diferenţiată teoretic şi practic de direcţia din care vine
mingea şi de viteza acesteia, zona spre care se va trimite şi zona
în care se execută preluarea, depărtarea faţă de fileu, traiectoria
care se doreşte a fi imprimată preluării.
La începători principalul aspect al preluării din serviciu îl
reprezintă direcţionarea către zona centrală de la fileu (Z3).
Preluarea din serviciu cu doua mâini de jos se efectuează după
o deplasare (de cele mai multe ori scurtă şi oblică) şi o oprire
într-o poziţie specifică. Baza de susţinere este mărită prin
depărtarea picioarelor dincolo de lăţimea umerilor, cu un picior
mai avansat (de obicei cel dinspre tuşa laterală cea mai

apropiată). Centrul de greutate

este coborât prin flectarea
articulaţiilor membrelor
inferioare cu unghiuri de 1200
între trunchi-coapse şi genunchi-
gambe şi 700 între gambe şi sol.
Braţele sunt depărtate, urmând a
fi apropiate în momentul
premergător lovirii mingii.
Lovirea se
efectuează în treimea
inferioară a
antebraţelor, palmele

15
fiind prinse una de cealaltă în diferite moduri, cel mai des întâlnit fiind cel în care pumnul
stâng este “îmbrăcat” de palma dreaptă. Pe cât posibil antebraţele vor fi lipite pe o
porţiune cât mai mare. În momentul lovirii articulaţiile cotului şi pumnului sunt în
extensie şi braţele sunt oblic depărtate de trunchi. Dacă jucătorul care efectuează
preluarea se află mai aproape de fileu, poziţia oblică a braţelor va fi mai puţin accentuată,
aceasta apropiindu-se de orizontală.
În funcţie de unghiul pe care trebuie să-l facă traiectoria mingii servite cu
traiectoria mingii preluate, jucătorii se vor orienta cu faţa spre centrul terenului, în aşa fel
încât “înşurubarea” corpului în momentul lovirii să fie cât mai redusă.
În funcţie de viteza de zbor a mingii jucătorul trebuie să execute, prin coborârea
centrului de greutate, o mişcare de cedare-amortizare a contactului, uneori însoţită şi de
plonjon sau o ridicare a centrului de greutate, în cazul unor lovituri uşoare sau efectuate
de la distanţă mare faţă de fileu.
În finalul execuţiei acţiunii şi potrivit cursului jocului, executantul va efectua o
deplasare şi pregătirea unei alte acţiuni de joc viitoare.
Preluarea din atac se aseamănă cu preluarea din serviciu având totuşi unele
caracteristici care o diferenţiază de aceasta.
Poziţia iniţială este mai joasă, între trunchi şi coapse şi între genunchi şi gambe
formându-se unghiuri de aproximativ 900, uneori chiar mai puţin. Picioarele sunt
depărtate peste lăţimea umerilor, tălpile sunt paralele, greutatea repartizată spre vârfuri,
un picior este mai avansat.
De cele mai multe ori în momentul contactului cu mingea se produce o coborâre a
centrului de greutate printr-o cedare în articulaţiile membrelor inferioare, menită să
amortizeze forţa loviturii.

Cele mai întâlnite greşeli sunt:

 în momentul iniţial:
 aprecierea inexactă a traiectoriei şi vitezei mingii;
 alegerea greşită a momentului şi a formei de deplasare;
 aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea;
 lovire în poziţie neechilibrată sub traiectoria mingii;

 în timpul execuţiei acţiunii:

 lipsa blocării în articulaţia cotului şi a extensiei în articulaţia pumnului;
 poziţii inegale ale antebraţelor determinate de prinderi greşite ale mâinilor;
 trenul inferior acţionează neadecvat, prea mult sau prea puţin;
 bazinul execută o mişcare de recul în momentul lovirii mingii;

 în finalul acţiunii:
 braţele sunt ridicate deasupra nivelului umerilor;
 corpul face o mişcare de recul după lovirea mingii;
 privirea nu urmăreşte mingea;

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea preluării de jos (din serviciu şi din atac):

16
1. pe perechi cu o minge la 3-5m dist., preluare de jos din minge aruncată exact la
executant;
2. pe perechi cu o minge, un jucător aşezat pe bancă, celălalt cu mingea în faţa lui la
3-4m: preluare de jos cu ridicare de pe bancă;
3. pe perechi cu o minge dist 3-5m, preluare de jos executată din minge aruncată la
distanţa unei fandări – cu precizarea locului unde se va arunca mingea;
4. acelaşi exerciţiu, fără precizarea locului unde se va arunca mingea;

5. preluare de jos din minge aruncată de către profesor de la 6-7m.: jucătorul 1 preia
mingea la jucătorul 2 care o trimite către profesor prin pasare sau prindere şi
aruncare;
2

6. trei jucători cu o minge, preluare din serviciu efectuat de la distanţă de 7-8m.

jucătorul 1 serveşte, jucătorul 2 preia mingea către 3 care o pasează către 1. Acesta
prinde mingea şi serveşte din nou;

1 2

7. preluare din serviciu efectuată alternativ de către 2 elevi. Jucătorii 1 şi 2 servesc, 3

şi 4 efectuează preluare şi schimbă locurile între ei;

1 3

2 4

8. pe perechi cu o minge, preluare de jos alternativ de la distanţă mică şi mare;

17
9. pe perechi cu o minge, preluare de control la distanţă mică, urmată de preluare
lungă spre partener;

10. serviciu peste fileu cât mai aproape de jucător, preluare spre dreapta. Jucătorul 1
serveşte, 2 preia şi jucătorul 3 prinde mingea şi o trimite înapoi pe sub fileu
jucătorului 1. După o serie de 8-10 execuţii, jucătorii schimba locurile între ei: cel
de la preluare trece la fileu, cel de la fileu trece la serviciu şi cel de la serviciu la
preluare;

11. preluare din serviciu urmată de atac – efectuate de către acelaşi jucător;

12. preluare din serviciu în doi jucători, urmată de schimbarea locurilor prin deplasare
laterală;

18
13. preluare din serviciu urmată de deplasare înainte şi de retragerea în dispozitivul
iniţial;

14. acelaşi exerciţiu cu schimbarea locurilor în timpul retragerii jucătorilor ulteriore

dublării atacului;

15. serviciu – preluare din serviciu în 3 sportivi cu două mingi. Prima minge se găseşte
la cel care serveşte a doua la cel de la fileu. Imediat după ce s-a servit, jucătorul de
la fileu trimite a doua minge, se întoarce şi o prinde pe cea preluată (“bandă
rulantă”);

16. “eliberează terenul” – concurs: sportivii sunt împărţiţi în grupe egale de o parte şi
de cealaltă a fileului, fiecare echipă are 3-4 mingii (în funcţie de numărul
sportivilor). La semnalul profesorului echipele încep să servească, încercând să
rămână fără nici o minge în teren;
17. serviciu-precizie concurs - spre o zonă foarte mică din teren (o bluză de trening);
18. pe perechi cu o minge, preluare din atac efectuat din autoaruncare, exact pe
direcţia celui care preia;

19
19. pe perechi cu o minge, preluare din atac executat din autoaruncare, alternativ
dreapta stânga la distanţa unei fandări, cu anunţarea direcţiei unde se va ataca;
20. acelaşi exerciţiu fără precizarea direcţiei de atac;
21. doi jucători cu o minge, unul aşezat pe marginea unei bănci (de aproximativ 50 cm
înălţime), celălalt cu mingea în faţa lui, distanţă 4-6 m: se atacă din autoaruncare,
în momentul în care atacantul a aruncat mingea, cel care va executa preluarea trece
de pe bancă în poziţie joasă şi execută preluarea. După 8-10 execuţii se schimba
locurile şi rolurile;
22. acelaşi exerciţiu, cu specificarea că atacul se execută la 1 m. distanţă în faţa celui
care preia;

23. preluări succesive din atac,

intercalate cu deplasări laterale;

24. doi jucători cu mingi lângă fileu, un

jucător în linia a II-a: preluare din atac
cu apărarea alternativă a diagonalelor
terenului de joc. distanţa dintre jucători
se va stabili în funcţie de dimensiunile
terenului pe care se intenţionează sa se
desfăşoare jocul (teren redus sau
regulamentar);

25. preluare din atac efectuat din terenul

advers pe diagonala lungă;

26. preluare din atac efectuat din terenul advers

pe culoar;

20
27. preluare din atac efectuat împotriva unui blocaj individual. După blocaj jucătorul
prinde mingea şi o oferă atacantului care se retrage la spatele şirului;

28. preluare din atac, preluare în

cadrul dublării blocajului;

29. serii de 10 preluări efectuate din zona 5;

30. serii de 10 preluări efectuate din zona 1;

31.serii de 10 preluări din atac efectuate

alternativ pe zonele 1 şi 5;

21
 Atacul

Atacul reprezintă acţiunea care finalizează

efortul întregii echipe. Prin această acţiune se
urmăreşte să se imprime mingii o traiectorie
descendentă, cât mai scurtă şi o viteză cât mai mare,
toate acestea îngreunând păstrarea mingii în joc de
către adversar.
Poziţia iniţială pentru executarea atacului este una înaltă, corpul fiind orientat pe
direcţia pe care se va face elanul. Elanul poate avea 1-3 paşi, ultimul pas fiind cel mai
lung pentru a realiza o înclinare a trunchiului uşor spre înapoi, a frâna
energic deplasarea pe orizontală şi a o transforma în săritură. La acest
lucru contribuie şi bătaia care se realizează (de regulă) pe ambele
picioare, într-o succesiune drept-stâng, piciorul drept luând primul
contact cu solul pe călcâi.
Prin extinderea energică a musculaturii triplei extensii a
membrelor inferioare, conjugată cu avântarea energică a membrelor
superioare se urmăreşte realizarea unei sărituri cât mai înalte şi pe
verticală. Ritmul elanului este accelerat spre ultimul pas.
În timpul săriturii trunchiul trece în extensie, braţele se ridică prin înainte sus la
nivelul capului, fiind uşor flectate. Umărul braţului îndemânatic se duce spre înapoi
pentru a mări cursa braţului. Braţul îndemânatic depăşeşte înălţimea celuilalt şi se îndoaie
spre spate cu palma orientată în sus.
Lovirea mingii se realizează în punctul cel mai înalt posibil, printr-o biciuire
puternică a mingii pe calota postero-superioară. La lovirea cât mai puternică a mingii
contribuie coborârea braţului neîndemânatic premergătoare loviturii, flexia trunchiului şi
flexia palmei spre antebraţ, care realizează “acoperirea” mingii. După lovitură braţul
continuă mişcarea descendentă spre coapsa piciorului opus, retrăgându-se pe lângă corp.
Aterizarea se realizează elastic, contactul cu solul luându-se iniţial cu vârfurile
apoi cu toată talpa, printr-un efort de cedare al articulaţiei triplei flexii.
Elementele dominante al atacului sunt reprezentate de ultimul pas de elan - lung,
însoţit de avântarea braţelor - şi punctul înalt de lovire a mingii.

Cele mai întâlnite greşeli sunt:

 în momentele premergătoare săriturii:

22
  ritmul paşilor în timpul elanului este prea mic sau uniform;
 ultimul pas al elanului este scurt;
 braţele nu efectuează mişcarea de avântare dinapoi-jos-înainte-sus;
 bătaia se efectuează pe vârfuri;

 în timpul zborului:
 coordonarea greşită a întâlnirii cu mingea;
 lovirea mingii de jos în sus;
 lovirea mingii fără flexia palmei spre antebraţ;

 în finalul acţiunii:
 aterizare dezechilibrată sau lipsită de amortizare;
 braţul de lovire coboară rigid spre înainte;
 privirea nu urmăreşte mingea.

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea atacului

1. fără minge, elan, bătaie, desprindere, imitarea lovirii mingii, aterizare;

2. elan, bătaie, săritură, lovirea mingii ţinută de către un partener urcat pe bancă;
3. atac la minge oferită de către un partener după desprinderea de pe sol, exact sub
palma care loveşte;
4. atac spre perete din minge aruncată de
partener la 3-4m înălţime, de pe
partea braţului de lovire;

5. atac spre perete din minge pasată de către partener;

6. atac spre perete din minge oferită de către partener cu efectuarea ultimului pas al
elanului peste repere marcate pe sol;
7. atac peste fileu din minge oferită de
către profesor;

8. acelaşi exerciţiu cu oferirea mingii în apropierea fileului şi atac peste fileu;

9. atac din minge pasată de către profesor.
10. atac din minge ridicata de către un partener.
11. atac din minge oferită peste fileul ridicat mai sus decât regulamentar;
12. atac urmărind lovirea mingii în punctul cel mai înalt şi nu în cădere din săritură;

23
13. preluare din minge oferită,
ridicare înainte, atac;

14. acelaşi exerciţiu, după trecerea mingii

peste fileu cei trei jucători schimbă
locurile între ei;

15. preluare din serviciu, ridicare înainte, atac;

16. preluare din serviciu şi atac efectuate de acelaşi jucător

17. preluare din atac şi atac efectuat de

către acelaşi jucător;

18. joc 3X3 pe jumătate de teren. După 5

puncte echipele schimbă terenurile;

24
 19. joc 3X3 pe terenuri asimetrice. După 5
puncte echipele schimbă terenurile;

20. serii de 8-10 atacuri efectuate din zona 4 (3, 2) din minge aruncată de către
profesor;
21. serii de atacuri efectuate alternativ de
pe zonele 4, 3 şi 2.

Blocajul

Blocajul este acţiunea prin care jucătorii liniei

I, prin plasarea mâinilor peste nivelul fileului
(eventual şi a braţelor), se interpun pe traiectoria
atacului advers, cu scopul de a împiedica trecerea
mingii spre propriul teren.
Acţiunea începe cu o apropiere a jucătorului
apărător de locul ales pentru execuţia blocajului.
Deplasa-rea se va face lateral, cu paşi adăugaţi sau
oblic-lateral pentru distanţe mici iar pentru distanţe
mari prin alergare paralelă cu fileul. La încheierea
deplasării jucătorul se găseşte cu faţa la fileu, într-o
uşoară flexie la nivelul trenului inferior, picioarele

depărtate la nivelul umerilor, braţele

îndoite cu palmele ridicate aproximativ la
nivelul bărbiei şi orientate spre înainte.
Din această poziţie jucătorul execută o
săritură pe verticală, braţele se întind,
palmele depăşind cât mai mult marginea
superioară a fileului. Degetele sunt

25
răsfirate, palmele depărtate atât cât să nu treacă mingea printre ele şi blocajul să aibă o
suprafaţă cât mai mare. În cazul blocajului ofensiv palmele sunt în flexie, orientate oblic
spre podea. Contactul cu mingea se face cu palmele (eventual cu antebraţele) în terenul
advers.
După lovirea mingii, palmele se retrag în terenul propriu iar aterizarea se
efectuează elastic, cu rulare vârf-talpă, pe ambele picioare, în poziţie echilibrată pentru ca
jucătorul să poată participa la acţiunea următoare.

Cele mai întâlnite greşeli:

 în momentele iniţiale:
 apreciere incorectă a locului de unde se execută acţiunea;
 balans spre înainte al braţelor care duce la atingerea fileului sau aducerea lor
deasupra capului prin lateral;
 în momentul execuţiei acţiunii:
 braţele nu se întind complet;
 între braţe şi fileu rămâne un spaţiu prea mare;
 între palme se lasă o distanţă prea mare;
 în finalul acţiunii:
 retragere prea târzie a palmelor;
 aterizarea dezechilibrată şi neamortizată.

Exerciţii pentru învăţarea şi consolidarea blocajului

1. câte doi la minge, un sportiv urcat pe o bancă ţine mingea în mâinile întinse
deasupra capului, celalalt în faţa lui: blocaj la minge ţinută, cu apăsare mingii pe
calota superioară şi retragerea mâinilor lângă corp după acţiune;
2. doi sportivi urcaţi pe bancă, distanţă 2 m., un al treilea efectuează blocaj la minge
ţinută alternativ dreapta-stânga cu deplasare laterală între blocaje;
3. doi sportivi urcaţi pe bancă cu mingiile ţinute deasupra capului, alţi doi în faţa lor: se
execută blocaj individual, alternativ de către cei doi sportivi de jos – când unul
blochează, celălalt se retrage pentru dublarea mingiilor plasate peste blocaj;
4. pe perechi cu o minge, de o parte şi de cealaltă a fileului, pe rând jucătorii ţin mingea
deasupra capului, la nivelul benzii fileului la aproximativ 10-15 cm. de aceasta.
Jucătorul fără minge sare, ia mingea din mâinile partenerului şi o aduce în propriul
teren fără a atinge fileul;
5. pe perechi cu o minge de o parte şi de cealaltă a fileului, unul din jucători ridică
mingea la nivelul benzii, alternativ dreapta-stânga, celălalt execută blocaj cu
deplasare laterală de un pas;
6. aceeaşi formaţie, jucătorul cu minge o aruncă peste fileu la distanţă mica deasupra
benzii superioare, celălalt sare şi efectuează blocaj încercând ca mingea să nu treacă
în terenul său;
7. pe perechi cu o minge, de o parte şi de cealaltă a fileului, atac efectuat din auto-
aruncare pe direcţia blocajului, acţiune agresivă a palmelor în săritură, urmărindu-se
căderea mingii cât mai aproape de fileu;
8. din aceeaşi formaţie iniţială, se aruncă mingea deasupra verticalei fileului, cei doi
jucători sar simultan, fiecare încercând să-l “împingă” pe celălalt cu mingea;
26
9. blocaj la atac efectuat din ridicare înaltă;

10. acelaşi exerciţiu, jucătorul care a atacat trece la blocaj;

11. blocaj succesiv pe zonele 2, 3 şi 4 la atacuri efectuate din ridicări lungi, scurt şi peste
cap;

12. blocaj, retragere din blocaj, atac;

13. joc 3X3, 4X4, cu adăugarea unui punct în plus în cazul unui blocaj reuşit;

14. serii de 8-10 blocaje efectuate pe

zonele 2 şi 3;

15. serii de 8-10 blocaje efectuate pe zonele

2 şi 4;

27
16. serii de blocaje efectuate pe toate
zonele liniei I;

28