 Poartă masca de protecție!

- în sălile în care se desfăşoară activităţi didactice;

- în spaţiile secretariatului și ale altor compartimente
funcţionale din cadrul universității;
- în timpul deplasării în universitate şi în timpul pauzelor dintre
activităţile didactice, atunci când te afli în interior;
- în timpul pauzelor, în aer liber, precum şi în spaţiile
aglomerate, atunci când nu este asigurată distanţa minimă
de 1 metru între persoane.

 Poartă corect masca de protecţie! Acoperă nasul, gura şi

bărbia!
 Spală-te des pe mâini!
 Tuşește sau strănută în pliul cotului sau într-un şerveţel!
 Salută-i pe ceilalţi fără să dai mâna cu ei! Nu vă strângeţi în
braţe!
 Păstrează distanţarea fizică și evită aglomeraţiile!
Funcţiile motorii ale
sistemului nervos

Conf.univ.dr. Anca Dana Popescu

Disciplina Fiziologie
Sistemul motor sau efector = totalitatea organelor nervoase
care elaborează comenzi, le modelează şi le conduc către
organele efectoare
- somatic – efector - musculatură striată
- vegetativ – efectori - musculatură netedă și glande

 perfecţionarea funcţiilor motorii - formă superioară de adaptare

a organismului la mediu
- condiţionată de dezvoltarea
neocortexului

 structuri nervoase - măduva spinării, trunchiul cerebral, nucleii

bazali, emisferele cerebrale, cerebelul

 activitatea motorie are la bază arcul reflex → stă la baza

evoluţiei comportamentului motric uman şi asigură dezvoltarea
unui complex de deprinderi motrice cu implcaţii funcţionale
numeroase
Zone şi centrii motori

Cortexul motor
= totalitatea regiunilor corticale legate de mişcare
- regiuni ce comandă mişcările voluntare, precise şi fine =
motricitatea ideokinetică sau telekinezie
- regiuni ce comandă și controlează mişcările semivolun-
tare sau automate reflexe şi posturale = motricitatea
holokinetică
 implicarea cortexului motor în motilitatea coordonată –
demonstrată Gustav Fritsch (1838-1827) şi Eduard Hitzig (1839
-1907) în anul 1870 şi confirmată ulterior de Wilder Penfeld
(1891-1976)
 aria motricităţii voluntare = aria motorie primară sau
principală (aria 4 Brodmann)
- în circumvoluţia frontală ascendentă, anterior
de şanţul central, şi a lobului paracentral
- delimitată lateral de fisura sylviană
- se întinde în sus spre porţiunea superioară a
emisferelor cerebrale → se reflectă peste mar-
ginea fisurii interemisferice
- zona de origine a fasciculelor piramidale
corticospinale şi corticonucleare

 predominanţă a părţii controlaterale a corpului şi membrelor -

excepţie extremitatea cefalică (reprezentare homolaterală)
 organizare în coloane verticale
 fiecare coloană - cca 10000 -
50000 de neuroni → 6 straturi
- I - molecular, zonal sau
plexiform
- II - granular extern
- III - piramidal extern
- IV - granular intern
- V - piramidal intern (Betz)
- VI - polimorf, multiform sau
fuziform
→ straturile V şi VI - originea
fibrelor eferente ce conduc impul-
surile motorii la fiecare muşchi
sau grup de muşchi sinergici
(acţiune integrativă)
 aria motorie primară → somatotopie a diferitelor segmente ale
corpului => homunculus motor
- formă asimetrică şi proporţii exagerate ale mâinilor şi
capului – dimensiunile ≈ caracterul precis şi nuanţat al mişcări-
lor realizate de segmentul respectiv
- > 50% din cortexul motor primar →
controlul musculaturii mâinilor şi a vorbirii
- din regiunea paracentrală şi porţiunea superioară a
frontalei ascendente (membrul inferior) → de sus în jos –
trunchi, membrul superior, cap cu vertexul în sus, limbă, farin-
ge (porţiunea cea mai declivă)
- formă supersimplificată a organizării motorii - ariile
de proiecţie ale unui segment se intrică cu ariile de proiecţie ale
segmentelor vecine
- variaţii individuale mari
 conexiuni - aferente - ncl. talamic ventro-lateral ← informaţii de
la cerebel, cortexul parietal, arii frontale (6, 8, 9, 10)
- eferenţe - formaţiunea reticulată, nucleii pontini,
substanţa neagră, nucleul roşu, talamus, hipotalamus, aria
omologă opusă (tracturi comisurale)
 aria motricităţii semivoluntare sau automate
- zona corticală în care îşi are originea sistemul extrapiramidal de
origine corticală (SEPOC)
- formată din arii extinse ale neocortexului
- asigură, reglează şi controlează tonusul muscular postural, tonusul
muscular bazal, atitudinile automate, mişcările semivoluntare asociate cu
scrisul, mersul, vorbirea şi alimentarea şi unele stări afectiv - emoţionale

● aria parapiramidală sau cortexul premotor

= arie motorie secundară
- este situată anterior de aria 4
- ocupă 1/3 din restul circumvoluţiei frontale
ascendente şi partea posterioară din aria 6
- lăţime de 1 - 3 cm
- delimitată inferior de fisura sylviană
- topografic - organizare aproape identică cu
cortexul motor primar → somatotopia mai
puțin precisă

- conexiuni cu nucleii bazali şi substanţa reti-

culată mezencefalică → asigură armonizarea
gestului voluntar precis cu mişcările involun-
tare de însoţire
 ● aria motorie suplimentară
(aria 6)
- localizată superior şi anterior de aria
premotorie, în cea mai mare parte pe
faţa medială a emisferelor (adâncimea
fisurii interemisferice)
- intervine în motricitatea holokinetică
legată de mişcările asociate ale trun-
chiului, centurii scapulare şi rădăci-
nilor membrelor
- comandă mişcări de atitudine, de
fixare a diferitelor segmente ale cor-
pului şi de poziţionare a capului, în asociere cu aria premotorie
- de regulă contracţiile musculare
declanşate de la acest nivel sunt bilaterale
- somatotopie antero-posterioară bila-
terală - corpul este orizontal, capul este anterior → pragul de
excitaţie este mai ridicat → excitabilitatea este mai mică și
perioada de latenţă mai mare
● aria motorie inhibitoare sau supre-
soare (aria 4 B)
- înaintea ariei 4
- în conexiune cu nucleii bazali şi for-
maţiunea reticulată talamică
- întreţine inhibiţia motorie care mode-
rează mişcările

● ariile oculomotorii
- aria 8 din lobul frontal și aria 19 din
lobul occipital
- responsabile de mişcările conjugate
ale capului şi ochilor
 ariile psiho-motorii
- regiunea prefrontală, ariile 6 (sectorul 6B) şi 8, intercalate
cu zonele activităţii motorii automate
- conţin centrii fenomenelor de ”praxie” = ansambluri de
mişcări concomitente şi succesive la duc la realizarea unui
anumit scop – vorbirea şi scrierea
● centrul motor al vorbirii sau aria
Broca - imediat anterior de cortexul motor
primar, deasupra fisurii sylviene, în lobul
frontal al emisferei dominante
- zonă de integrare comună ce con-
trolează funcţiile musculare responsabile de
formarea cuvintelor întregi
- în apropiere – centrii de control ai
respirației (cortex motor secundar) → acţiu-
nea respiratorie a corzilor vocale să se pro-
ducă în acelaşi timp cu mişcările buzelor şi
a limbii în timpul vorbirii
 - lezarea → anartrie = imposibilitatea pronunţării cuvinte-
lor întregi şi mai lungi (afazie motorie Broca)
- se păstrează posibilitatea emiterii de
sunete articulate şi cuvinte scurte – da, nu
- în legătură cu aria Wernicke - aflată în apropiere
- aria înțelegerii limbajului

● centrul motor al scrisului - localizat la

nivelul ariei 6
- lezarea → agrafia = imposibilitatea scrierii

 ariile de coordonare cortico-cerebeloasă

- răspândite în tot neocortexul motor ce conţine celule
piramidale
- originea fasciculelor cortico-cerebeloase (fronto-parieto-
temporo-occipito-cerebeloase) ↔ importante cele cu origine
frontală şi temporală
- implicate în coordonarea dinamică a activităţii motorii
Formaţiuni motorii
subcorticale

Nucleii bazali
nucleii (ganglionii) bazali sau corpii striaţi = mase de substanţă cenuşie
plasate la baza emisferelor cerebrale, lateral de talamus
- străbătuţi de fibrele nervoase ale capsulei
interne → aspect striat
- trei formaţiuni importante - nucleul caudat
- putamen
- globus pallidus
- caudat + putamen → neostriat
- globus pallidus → paleostriat
 conexiuni cu scoarţa cerebrală, talamusul,
nucleul roşu, substanţa neagră, cerebelul,
formaţiunea reticulată a trunchiului
cerebral

 implicaţi în reglarea şi controlul majorităţii activităţilor motorii, a mişcărilor

involuntare, stereotipe şi a celor complexe semivoluntare

 roluri - planificarea şi iniţierea mişcărilor intenţionate şi subconştiente

- inițierea mişcărilor de poziţionare şi abilitate (în legătură cu cortexul
premotor, motor şi sistemul limbic)
- inhibă mişcările active comandate de scoarţă
→ în repaus → repartizarea egală a impulsurilor motorii corti-
cale
→ în mişcare → repartizarea adecvată a stimulilor motorii
pentru musculatura agonistă, antagonistă şi fixatoare
 - paleostriat → ↓ tonusului muscular
- neostriat → ↑ tonusului muscular
→ acţiune asupra efectorilor musculari în
repaus şi mişcare
- ncl. caudat - legături cu ariile asociative → rol în
controlul cognitiv al activităţii motorii
- ncl. putamen - în asociere cu ncl. caudat → contro-
lul mişcărilor complexe asociate
mişcărilor voluntare, fine
- globus pallidus → ar controla plasarea diferitelor
părţi ale corpului când subiectul
realizează o mişcare complexă

 absenţa → aproape imposibilă determinarea momentului de

debut şi a amplitudinii mişcărilor
 mediatori chimici - dopamină - de la substanţa neagră la nucleii caudat şi
putamen
- GABA (acid gama-aminobutiric) - de la nucleii caudat
şi putamen la globus
pallidus şi substanţa neagră
- acetilcolină - de la cortexul cerebral la nucleul caudat
- noradrenalină, serotonină, enkefalină - nivelul căilor
de conducere cu originea în trunchiul cerebral

 tulburările motorii - de tip hiper - sau hipokinetic

- afecţiuni hiperkinetice - atetoză, balism (hemibalism), coree
- apar mişcări excesive şi anormale
atetoza ← leziuni la nivelul globus pallidus
→ mişcări tipice de „răsucire” ale mâinilor, gâtului sau de grimasă =
mişcări atetozice
balism ← leziuni ale nucleilor subtalamici
→ mişcări ample ale unuia dintre membrele superioare
sau inferioare

coree ← leziuni mici şi multiple la nivelul putamenului

→ mişcări bruşte şi de mică amplitudine la nivelul mâinilor,
feţei, altor segmente ale corpului (spontan şi involuntar)
boala Parkinson = paralizia agitantă
← distrucţia masivă a regiunii de
la nivelul substanţei negre (originea fibrelor
circuitului nigro-striat - DOPA)
→ rigiditate ce afectează majoritatea
muşchilor, tremor involuntar şi
continuu al segmentelor afectate,
incapacitate severă de a iniţia
mişcări = akinezie
Formaţiuni motorii
subcorticale

Trunchiul cerebral
 segment nervos cu funcţii proprii, coordonatoare şi integrative,
senzitive şi motorii
 intervenţia în motricitate - prin funcţiile reflexă şi de conducere
- substanţa reticulată - rol în reglarea
stării de veghe, a comportamentului şi în controlul motricităţii
somatice

Bulbul rahidian
 reflexe importante somatice şi vegetative, unele dintre ele de
importanţă vitală
- ncl. olivari și paraolivari - verigă de legătură între sistemul
extrapiramidal şi cerebel
- controlează activitatea motorie
a faringelui, laringelui, vălului palatin
- ncl. motori ai nervilor cranieni IX, X, XI, XII - reflexe de
deglutiţie, vomă, implicaţii în menţinerea echilibrului
şi orientarea în spaţiu
- ncl. salivator inferior - reflexul salivar al gl. parotide
- ncl. dorsal al vagului - reflexe secretorii/motorii digestive
 - ncl. din substanţa reticulată - reflexe respiratorii şi adapta
tive cardiovasculare
- ncl. vestibulari - conexiuni cerebeloase, oculomotorii,
reticulate, talamice şi spinale
- implicaţi în menţinerea echilibrului, rea-
lizarea reflexelor tonice ale cefei, a reflexelor postura-
le şi de redresare labirintice, în facilitarea reflexelor
medulare miotatice

Puntea lui Varolio (protuberanţa)

- ncl. motori somatici ai nervilor cranieni V, VI, VII -
reflexe de masticaţie, mimică expresivă, clipire, supt,
maseterin
- ncl. salivator superior - reflexe salivar submaxilare
- ncl. lacrimal - reflexul lacrimal
- ncl. acustici - implicaţi în realizarea reflexelor audio-
oculogire (cu ncl. nn. III, IV, VI (reflexe audio-oculo-
cefalogire - cu participarea mezencefalului)
Mezencefalul
 format din trei părţi - dorsală - tectum sau lamina quadrigemina
- bazală – pedunculii cerebrali
- intermediară – tegmentum
- tuberculii sau coliculii cvadrigemeni
- inferiori - staţii pe calea auditivă - fac legătura cu
corpii geniculaţi mediali
- superiori - aferenţe spre neuronii motori ce coordo-
nează reflexele oculocefalogire rapide
- staţii pe calea vizuală - eferențe.către
neuronii motori ai nervilor cranieni şi
spinali care coordonează mişcările
rapide ale ochilor şi ale gâtului
 - pedunculii cerebrali - conţin nuclei motori de origine ai
nervilor cranieni III, IV și ncl. proprii
- ncl. nn. III şi IV - participă la realizarea reflexelor
audio-oculocefalogire
- reflexele pupilar fotomotor și de
acomodare la distanță (ncl.accesor)
- ncl. roşu - conectat cu cerebelul, talamusul, scoarţa
cerebrală, măduva spinării
- acţiune inhibitoare asupra tonusului
- substanţa neagră - conectată cu scoarţa cerebrală,
talamus, nucleul roşu, substanţa
reticulată
- rol în optimizarea influenţelor
extrapiramidale, în mecanismul
veghe - somn
- substanţa reticulată - rol de trezire a scoarţei (ascendent)
- modularea tonusului muscular şi a
tonusului vegetativ (descendent)
 în mezencefal se găsesc centrii majorităţii reflexelor statice
şi statokinetice - rol în menţinerea staticii, a echilibrului şi în
redresarea corpului după dezechilibrare (reflexe complexe ale
trunchiului cerebral)
 unii dintre acești centrii sunt diseminați în tot trunchiul și în
cerebel
- receptori - vestibulari, proprioceptivi, exteroceptivi,
vizuali
- căi eferente - diferite de la un reflex la altul
- emit colaterale spre substanţa reticulată →
impulsuri facilitatoare sau inhibitoare care
acționează asupra motoneuronilor gama
(fasc. reticulospinal) → reglează intensitatea
contracţiilor reflexe
Reflexele statice - servesc la menţinerea în mod involuntar a poziţiei normale
şi a echilibrului normal în repaus
● reflexele de postură - adaptează tonusul muscular pentru menţinerea
unei anumite poziţii
- sunt provocate de stimuli cu origine diferită
- necesită acţiuni musculare complexe, gradate şi
coordonate
- împărţite de Rudolf Magnus în reflexe de postură
locale, segmentare, intersegmentare şi generale
- reflexele de postură (statice) locale - transformă membrul respectiv
într-un segment rigid
- sunt induse de stimuli gravitaţionali
- sunt reflexe de menţinere a ortostatismului
- reacţia de magnet - declanşată de excitarea exteroceptorilor
tactili de la nivelul plantei – evidenţiabilă
la copilul nou-născut
- reacţia de susţinere - declanşată de stimularea propriocepto-
rilor plantari determinată de contrapre-
siunea solului asupra plantei în poziţie
orto-statică
- reacţia negativă de sprijin - împiedică acordul static şi fixarea
membrului în extensie
- reflexele de postură (statice) segmentare
- reflexul de extensie încrucişată - creşterea reacţiei de susține-
re de o parte, atunci când membrul homolateral este obligat
să se flecteze ca răspuns la un stimul nervos
- răspunsul pe care îl determină acţiunea întinderii unui mem-
bru asupra tonusului membrului opus
- reflexele de postură (statice) intersegmentare - modificarea tonusului
muscular şi poziţiei unui segment
- reflexele de postură (statice) generale - au la bază stimuli proveniţi de
la nivelul musculaturii cefei şi a labirintului membranos
- declanşate de modificări ale
poziţiei capului, care influenţează tonusul întregii musculaturi
= reflexe de atitudine (Magnus)
- reflexe tonice labirintice - modificarea tonusului musculaturii
la schimbarea poziţiei capului (produsă de modificarea pozi-
ţiei capului faţă de coordonatele spațiale - linia verticală după
care acționează forța gravitațională)
- sunt reflexe de redresare
- au rolul de a readuce corpul în pozi-
ţia iniţială de echilibru din oricare altă poziţie
- reflexele tonice ale cefei (cervicale) - modificarea tonusului
musculaturii la schimbarea poziţiei capului faţă de corp
- determinate de stimuli
proveniţi de la proprioceptorii din musculatura cefei
- RTC de flexie şi de extensie - diminuarea tonusului
musculaturii extensoare a membrelor anterioare la
mişcarea de flexie a capului şi la efecte inverse în
cazul mişcării de extensie a capului
- RTC rotatoare asimetrice - creşterea tonusului mus-
culaturii extensoare a membrelor de aceeaşi parte şi
relaxarea musculaturii membrelor de partea opusă la
înclinarea sau întoarcerea capului spre dreapta sau
spre stânga
- sunt patognomonice pentru leziunile cerebrale
- au fost descrise de Magnus la nou născut .
● reflexele de redresare - readuc corpul la poziţia anterioară dezechili-
brării prin mişcări şi contracţii musculare
- ajută la păstrarea unei anumite orientări a
capului şi a corpului în spaţiu
- pot fi de redresare labirintice, de redresare a
corpului asupra capului, de redresare a corpu-
lui asupra corpului, de redresare a cefei şi de
redresare optică
- reflexe de redresare labirintică - au sediul în nucleul roşu şi substanţa
reticulată de vecinătate
- determină revenirea capului în pozi-
ţie normală indiferent de poziția cor-
pului în spațiu (și cu ochii închişi)
- reflexe de redresare a gâtului - se produc când capul are poziţii anor-
male faţă de trunchi (torsiunea gâtului
determină reflex redresarea corpului,
întâi partea superioară)
Reflexele statokinetice - adaptări ale tonusului muscular consecutive infor-
maţiilor primite de la diverşi receptori, în principal
vestibulari, în vederea menţinerii poziţiei în timpul
deplasării liniare sau unghiulare a corpului
- apar în urma deplasărilor active sau pasive ale
corpului sau ale unor segmente
- asigură stabilitatea în mişcare
- reflexe de acceleraţie şi deceleraţie liniară - apar în timpul deplasării
într-un vehicul care accelerează sau frânează brusc
- determină creşterea tonu-
sului musculaturii implicate în realizarea mişcării de sens opus
- reacţia liftului - inducerea mişcării de flexie a membrelor
ferioare indusă de coborârea sau urcarea bruscă a liftului
- reflexe de acceleraţie şi deceleraţie unghiulară - apar prin stimularea
receptorilor din canalele semicirculare
- determină modificări
ale tonusului muscular la nivelul musculaturii cefei, a trunchiului și a
membrelor în scopul menţinerii echilibrului
- poziţia de discobol
- reacţia de pregătire pentru săritură
Formaţiuni motorii
subcorticale

Măduva spinării
 funcție de conducere - sediul căii finale a sistemelor piramidale
şi extrapiramidale - le conectează la reţeaua motorie periferică a
neuronilor alfa şi gama
 funcție reflexă - reflexe somatice şi vegetative
- neuronii α1 - γ1 - centrii ai mişcării
- neuronii α2 - γ2 - centrii ai tonusului
 neuroni intercalari - celule Renshaw (neuroni inhibitori) cu rol
de modulare a activității neuronilor α care inervează
musculatura tonică (inervează muşchii tonici în timpul
menţinerii posturii şi facilitează execuţia mişcărilor rapide, prin
suprimarea temporară a descărcărilor motoneuronilor tonici)
 fibre nervoase ascendente şi descendente de conexiune cu etaje
superioare ale nevraxului
 fibre ascendente și descendente care interconectează segmen-
tele medulare - suportul reflexelor multisegmentare medulare
(coordonarea mişcărilor simultane ale membrelor superioare şi
inferioare)
Reflexele somatomotorii - cele mai simple acte motorii
- reflexul miotatic sau de întindere - reflex simplu, bineuro-
nal, cea mai simplă formă de manifestare a mişcării
- răspunsul contractil al
muşchiului consecutiv întinderii acestuia
- are două componente
- dinamică sau fazică - declanşată de semnale puter-
nice emise de la nivelul terminaţiilor primare ale
fusului neuromuscular prin întinderea bruscă a
acestuia → contracția muşchiului care să se opună
continuării întinderii muşchiului
- faza statică - declanșată de impulsurile statice pro-
venite de la terminațiile primare și secundare ale
fusurilor neuromusculare
- continuă să determine contracţia muș-
chiului atât timp cât lungimea acestuia este menți-
nută excesiv de mare
- stă la baza reflexelor posturale, menţi-
nerii poziţiei şi contracarării forţei gravitaţionale
- reflexul negativ de întindere - atunci când muşchiul este
scurtat brusc
- se opune scurtării muscula-
re excesive → menținerea
relativ constantă a lungimii
muşchiului
- reflexul tendinos Golgi - răspunsul reflex determinat de
stimularea organelor tendinoase
Golgi, prin punerea în tensiune a
acestora
- intervine în egalizarea forţei de
contracţie a diferitelor fibre mus-
culare, inhibând fibrele muscu-
lare excesiv tensionate şi excitând
fibrele musculare insuficient
tensionate prin absenţa inhibi-
ţiei reflexe → distribuţie egală a
sarcinii la nivelul muşchiului
- reflexul de flexie - prin stimularea algoreceptorilor (sau
nociceptori = reflex nociceptiv)
- acţionează ca reflex de apărare
- evident la nivelul membrelor
- reflex multineuronal (neuroni interca-
lari) → conduc stimulii la nivelul neu-
ronilor care comandă activitatea mm.
agonişti şi apariţia de comenzi inhibi-
torii la mm. antagonişti
- reflexul de extensie încrucişată - răspunsul reflex apărut
după declanşarea unui reflex de flexie,
la nivelul membrului contro-lateral
- apare la un interval de cca
0,2 - 0,5 sec de la declanşarea reflexului
de flexie
- determinat de existenţa
fenomenului de inervaţie reciprocă
Reflexul de flexie
Reflexul de extensie
încrucișată
- reflexe posturale - reprezentate prin reacţia pozitivă de
susţinere (reacţie statică segmentară
sau reflex static)
- presiunea exercitată la nivel plantar →
extensia membrului pentru a se opune
presiunii
- reflexul de locomoţie ritmică (stepping) - mişcări reflexe
de păşire ritmică apărute după aplica-
rea unor stimuli exteroceptivi, proprio-
ceptivi sau nociceptivi (apare la nou
născut)
- reflexul de scărpinare - reflex ritmic spinal
- zona reflexogenă este reprezentată
de o suprafaţă cutanată care
cuprinde gâtul, toracele şi flancurile
Reflexele vegetative - în majoritate reflexe visceromotorii
- reprezentate de reflexe vasomotorii, de
micţiune, defecaţie, reflexe sexuale, etc.
Formaţiuni motorii
subcorticale

Cerebelul
 componenta nervoasă plasată în ║ cu axul cerebro-spinal
 participă la realizarea a diverse activităţi motorii - postură,
echilibru, activitate tonică şi de coordonare a mişcărilor,
controlul vorbirii

Arhicerebel sau „creier vestibular” - reprezentat de lobul floculo-

nodular
- considerat centrul echilibrului gravitaţional
- participă la realizarea reflexelor de labirintice de
redresare şi a celor statokinetice
- comandă repartizarea tonusului muscular pentru
păstrarea echilibrului şi redresare
- lezarea - tulburări de statică, mers ebrios
Paleocerebel sau „creierul proprioceptiv” - reprezentat de lobul
anterior şi de unele formaţiuni ale vermisului
- implicat în reglarea tonusului muscular şi a con-
contracţiei musculare de echilibru
 reglarea echilibrului dintre contracţia muşchilor agonişti şi
antagonişti în timpul modificărilor rapide ale poziţiei corpului,
în funcţie de informaţiile primite de la aparatul vestibular și
proprioceptori (tracturile vestibulo-cerebeloase şi spino-
cerebeloase direct şi încrucişat)
- lezarea - exagerarea reflexelor osteo-tendinoase,
hipertonie musculară, dispariţia reflexelor de
susţinere şi redresare = ”ataxie cerebeloasă”.
Neocerebel - localizat în lobul posterior
- element reglator şi coordonator al mişcărilor (în
special al celor de la nivelul extremităţilor)
- responsabil de armonia perfectă a gesturilor şi
- responsabil indirect de activitatea motorie voluntară
(prin conexiunile dintre cerebel şi cortexul motor –
circuitul cortico-ponto-cerebelo-dento-rubro-
talamo-cortical (cortico-cerebelo-cortical)
- lezarea - hipotonie musculară, erori de viteză, forţă şi
execuţie a mişcărilor voluntare → tremurături
intenţionale, accentuate de mişcare

 lezarea sau extirparea cerebelului - sindromul cerebelos

- triada Luciano - atonie, astenie, astazie
- ulterior - faza de compensare parţială a funcţiilor cerebe-
loase (preluare de către scoarţa cerebrală)
 după I. Hăulică (1989) - trei funcţii principale
- funcţia de echilibru - asigurată de arhicerebel
- menţinerea poziţiei verticale împo-
triva forţei gravitaţionale
- funcţia de ”previziune” - capacitatea cerebelului de a
”prevedea” poziţia segmentelor în
fiecare moment al mişcării
- funcţia de ”amortizare” - capacitatea cerebelului de a
transmite semnale către scoarţă
şi nucleii bazali pentru amortiza-
rea şi frânarea mişcării (în cazul
mişcărilor care au un scop precis)
- cerebelul se comportă ca un mecanism de feedback com-
pensator faţă de activitatea motorie a cortexului cerebral
şi faţă de activitatea nucleilor bazali
Căi de conducere
motorii
Calea piramidală
- cale de conducere descendentă rapidă
- transmite în principal comenzi pentru mişcări voluntare,
fine şi coordonate
- origine - cortex motor - 30% în cortexul motor primar (4)
- 30% în ariile premotorie şi
motorie secundară (6 şi 8)
- 40% în ariile senzitive somatice
din girusul postcentral (3, 1, 2, 5,7
- 90% de axoni groşi, mielinizaţi
- la naştere - fibrele sunt amielinice (mielinizarea începe de
la 2 - 5 luni și se termină în jurul vârstei de 2 ani) - semnul
Babinski

- fasciculul cortico-nuclear sau cortico-bulbar (tractul

geniculat) - origine în cortexul homolateral controlateral
- comenzi pentru contracţia muşchilor capului
şi gâtului
- fasciculul corticospinal - formează piramidele bulbare
- 80% din fibre se încrucişează în
partea inferioară a bulbului (decusația piramidală)→
fasciculul cortico-spinal (piramidal) încrucişat
(lateral)
- 20% din fibre rămân de aceeaşi
parte → fasciculul corticospinal (piramidal) direct
(anterior)
- o parte din fibre se termină
direct pe motoneuronii din coarnele anterioare →
comenzi pentru mișcări precise, diferențiate (degete)
- o parte din fibre se termină la
distanţă (neuronii intercalari din regiunile interme-
diare ale substanţei cenuşii) → comenzi pentru miș-
cările membrelor (influenţează mai mult mm. flexori
proximali)
Calea extrapiramidală
- considerată cale motorie secundară
- reglează şi controlează tonusul postural bazal, mişcările
semivoluntare şi automate, mişcările asociate cu mersul,
scrisul, alimentarea, vorbirea şi unele stări afectiv-emoțio-
nale şi atitudinile automate
- origine - în cortexul cerebral - sistemul extrapiramidal cu
origine corticală (SEPOC) - pe zone întinse ale
neocortexului – aria motorie secundară, aria
motorie suplimentară, aria supresoare, ariile
psiho-motorii, ariile somato-senzitive 3, 1, 2,
ariile 18 şi 19 de la nivelul lobului occipital, aria
21 a lobului temporal
- fibrele au traseu des-
cendent spre măduvă - fac o serie de sinapse în
regiunile subcorticale (releu principal – nucleii
bazali, apoi nucleii motori ai trunchiului cerebral)
 - la nivel subcortical - sistemul extrapiramidal cu
origine subcorticală (SEPOS)
- situaţi în nucleii bazali,
etajul diencefalo – mezencefalic (corpul lui
Luys, substanţa neagră, ncl. roşu, tuberculii
cvadrigemeni), etajul ponto-bulbar (ncl. vesti-
bulari, olivari, paraolivari, substanţa reticulată)
- tractul rubro-spinal - efect facilitator asupra moto-
neuronilor α şi γ ai musculaturii flexoare, în special din porţiu-
nile distale ale membrelor, concomitent cu efect inhibitor
asupra motoneuronilor musculaturii extensoare antigravitaţio-
nale
- tractul tecto-spinal - reflexe oculo-audio-cefalogire
- efecte asupra activităţii tonice
şi contractile a muşchilor extrinseci ai globilor oculari şi ai
musculaturii care realizează mişcările de rotaţie laterală ale
capului
 - tractul reticulo-spinal - efecte antagonice, facilita-
toare (mm. extensori) şi inhibitoare asupra activităţii tonice
musculare
- tractul vestibulo-spinal - efect facilitator asupra
musculaturii axiale extensoare, inhibând în acelaşi timp
musculatura flexoare
- tractul olivo-spinal - controlează în principal acti-
vitatea tonică a musculaturii cervicale, laringiene şi faringiene
Controlul nervos al mişcării
 mişcare reflexă (motricitatea holokinetică) = răspunsul
automat, posibil conştientizat, al organismului, respectiv al
sistemului muscular, la stimuli interni şi externi, realizat şi
manifestat printr-un act motric
- se manifestă ca acţiune de menţinere a posturii, a echili-
brului sau ca acţiune de apărare
- suport anatomic - arcul reflex – simplu (monosinaptic,
bineuronal) sau complex (polisinaptic, multineuronal →
gradarea răspunsului motor în funcţie de intensitatea
stimulilor)
- reflexele cu origine în fusurile neuromusculare şi organele
tendinoase Golgi - rol în reglarea amplitudinii mişcărilor
- reflexele cu originea în receptorii articulari – induc senza-
ţia kinestezică ce participă la coordonarea mişcărilor
- reflexele cu originea în receptorii vestibulari şi vizual – rol
în redresarea corpului după dezechilibrare

- la activitatea motorie reflexă (de menţinere a posturii, echilibru-

lui, de coordonare) - participarea mai multor etaje nervoase
subcorticale - măduvă → nucleii bazali şi corticale
- tonusul postural = starea de contracţie parţială a anumitor
muşchi necesară menţinerii ortostatismului şi / sau posturii
unor părţi ale corpului în repaus şi în mişcare
- condiţia obligatorie pentru efectuarea mișcă-
rilor de o manieră armonioasă
- rezultatul activităţii circuitului tonigen
(fusuri neuromusculare, organe tendinoase
Golgi, motoneuroni somatici spinali) şi
circuitului corector (bucla γ, celule Renshaw)
- element fundamental - reflexul miotatic sau
de întindere
- control supraspinal - intervine în integrarea,
ajustarea şi modularea în funcţie de necesi-
sităţile momentane - bulb rahidian,
substanţă reticulată, mezencefal, cerebel,
talamus, nuclei bazali, cortex cerebral
- menţinerea echilibrului static şi dinamic - asigurată de
componenta receptoare (vestibulari, proprioceptori, tactili,
vizuali) şi nervoasă (măduvă, trunchi, cerebel, scoarţă
cerebrală)
- echilibrul static - rezultat al contracţiilor musculare
permanente şi coordonate ale muşchilor scheletici
antigravitaţionali ( menţinerea poziţiei ortostatice,
fixarea centrului de greutate al corpului într-o
poziţie avantajoasă în raport cu poligonul de susți-
nere, menţinerea poziţiei unui segment al corpului
prin echilibrarea greutăţii proprii a segmentului)
- echilibrul dinamic - rezultat al unor mecanisme
reflexe complexe, posturale şi kinetice
 mişcarea voluntară (motricitatea ideokinetică) = răspunsul
motor care implică participarea centrilor nervoşi corticali
- ”produsul” final al interacţiunii sistemelor de elaborare şi
control
- necesită participarea tuturor segmentelor S.N.
- etape - culegerea permanentă de informaţii privind dis-
tanţa, efortul ce trebuie depus şi secvenţele miș-
căii, asupra desfăşurării şi evoluţiei mişcării –
proprioceptori, receptorii vestibulari, vizuali, audi-
tivi, cutanaţi → participă la realizarea modelului
imaginar al mişcării
- conceperea corticală a actului motric respectiv –
cortex motor primar, cortex suplimentar, cortex
premotor
- adecvarea actului motric conform programului
cortical
- cerebel - asigura forţa motorie suplimentară
necesară realizării unei contracţii puternice
de la început, precizia mişcării
 - nuclei bazali - coordonează înlănţuirea
mişcărilor elementare în cadrul actului
motric voluntar complex - limitează ezită-
rile şi oscilaţiile extremităţilor (tremor)
- controlul coordonării, derulării şi înlănţuirii optime
a mişcărilor elementare
- transmiterea mesajului efector prin căile motorii –

 mişcările voluntare se înşiruie într-o ordine adecvată prin

formarea de circuite neuronale numite engrame kinetice
 activităţile motorii repetate devin deprinderi = componente
automatizate ale comportamentului voluntar (mersul, scrisul,
vorbitul)
 automatizarea permite comutarea atenţiei de la detaliile acţiunii
la ansamblul ei şi astfel realizarea ei într-un timp mai scurt şi
cu mai puţin efort, deci cu economie energetică