EMISFERELE CEREBRALE

Localizare - superior în encefal, pe care îl acoperă parţial

- ocupă cea mai mare parte a cutiei craniene
Morfologie :
- 2 emisfere - separate incomplet prin fisura interemisferică
- unite la bază prin căi comisurale - fornix / trigon cerebral,
- corp calos,
- comisura albă anterioară
- cele 2 emisfere sunt specializate funcţional ( uşor asimetrice funcţional)
emisfera dominantă este mai dezvoltată (stânga la dreptaci – conţine centrul vorbirii şi
coordonează activitatea membrului superior drept)
- fiecare emisferă are 3 feţe: laterală (convexă) medială şi bazală
- suprafaţa are şanţuri: - profunde => lobi
- superficiale (sulci) => giri(circumvoluţiuni cerebrale)
- din suprafaţa de 1400 – 2800cm2, 1/3 este vizibilă, 2/3 fiind în şanţuri
- şanţurile profunde sunt: - central Rolando – vizibil pe faţa laterală şi medială
- lateral Sylvius – vizibil feţele laterală şi bazală, începe pe faţa
bazală a emisferei cerebrale si urca pe fata supero-laterala a emisferei cerebrale
- parieto – occipital- intern, pe faţa medială
- şanţuri superficiale laterale:
- frontale - superior, inferior, precentral,
- delimitează girii superior, mijlociu, inferior şi precentral motor
- parietale - postcentral şi interparietal,
- delimitează girii superior, inferior şi postcentral senzitiv
- occipitale - superior şi inferior => girii superior, mijlociu, inferior
- temporale - superior şi inferior => girii superior, mijlociu, inferior
 faţa medială
- scizura calcarină
(orizontală, posterioară), în
jurul căreia se află aria
vizuală primară
- şanţul corpului calos şi
cingular, delimitând între ei
girul cingular (mezocortex –
alcătuit preponderent din neuroni
piramidali)

Structură
- substanţa albă
se află la interior şi este alcătuită din căi
comisurale, de asociaţie, de proiecţie
- substanţa cenuşie
formează - la periferie- scoarţa cerebrală (33%)
- la interior nucleii bazali / corpii striaţi (7%)
în interior sunt ventriculii cerebrali I şi II cu LCR
Scoarţa cerebrală
- este segmentul superior de integrare a organismului
- are (filogenetic) - paleocortex– cu structuri ale sistemului limbic
- izocortex / neocortex(85%)cu zonele motorie, senzitivă, asociativă
Sistemul limbic
- are 2 straturi celulare
- formează un arc de cerc în jurul diencefalului, in jurul corpului calos.
- conţine bulbii olfactivi, tracturile olfactive, hipocampul, nucleul amigdalian, care au
- intervine in - integrarea informaţiilor olfactive ( proiecţie primară pt miros)
 - motivarea comportamentală.
- adaptarea comportamentului primar (nutritie, reproducere) – nucl.amigdalian
- activitatea emoţională (nucleul amigdalian) şi instinctuală
- apărarea organismului prin luptă sau fugă
- coordonarea activităţilor vegetative şi endocrine (formează cu
hipotalamusul o unitate funcţională)

- are conexiuni - întinse cu - talamusul(unii nuclei), hipotalamusul, epitalamusul,

- analizatorul olfactiv, trunchiul cerebral(mezencefal)
- mai puţine cu neocortexul

Neocortexul
- grosime = 2- 4 mm; circumvoluţiile îi triplează suprafaţa ( 1/3 = vizibilă: 2/3= în şanţuri)
- straturile sunt - molecular extern, granular extern, piramidal extern,
- granular intern, piramidal intern, fuziform
- au fost delimitate 52 de arii corticale = ariile Brodmann(1906)
- nici o arie corticală nu acţionează independent, ci toate interacţionază pentru
îndeplinirea oricărei funcţii.
Neocortexul senzitiv - senzorial receptor = zona de proiecţie a sensibilităţii specifice
- cuprinde zonele - sensibilităţii (sensibilitatea generală a corpului: tactilă, termică şi dureroasă)
- sensibilităţilor senzoriale(vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă şi vestibulară).
- S1 - se află parietal postcentral
- deserveşte sensibilitatea cutanată epicritică şi propriocetivă conştientă
- S2 , în peretele superior al şanţului Sylvius, deserveşte sensibilitatea protopatică
- arii senzoriale primare: - vizuală – medială, occipitală, în jurul scizurii calcarine
- auditivă – laterală, temporală, gir superior;
- de echilibru – în spatele celei auditive
- gustativă – parietală postcentrală inferioară, la baza S1
- aria olfactivă – medială, temporală, aparţine paleocortexului, în hipocamp
Neocortexul motor - frontal
- este regiunea unde sunt generate PA motorii piramidale şi extrapiramidale.
- M1 - aria principală este frontală precentrală;
- reprezintă punctul de plecare a căii piramidale corticonucleare şi cortico- medulară
- aria premotorie (PM)este anterioară ei.
- aria motorie secundară(M2), pt coordonarea mişcărilor (este suprapusă ariei S2).
 - aria motorie suplimentară intervine în mişcările asociate ale muşchilor trunchiului,
centurii şi rădăcinilor membrelor şi activitatea motorie controlaterală.
Neocortexul de asociaţie
- realizează - conexiunea dintre funcţiile senzitive şi motorii
- percepţia complexă a lumii
- ANS (activitatea nervoasă superioară)
- este extins în toată scoarţa cerebrală, cu patru zone funcţionale:
A1- prefrontală - în jurul şanţului lateral,
- implicată în - cogniţie, inteligenţă, personalitate,
- memoria limbajului, funcţii vegetative
A2- parieto -occipito-tempotală - interpretativă generală şi de orientare spaţială;
coordonează funcţia sexuală , memorie vizuală, reacţii emoţionale
A3- ariile limbajului - aria Broca - în lobul frontal, lângă şanţul lateral
A4- de asociaţie viscerală, lângă aria limbajului
Corpii striaţi
- sunt nuclei importanţi ai sistemului extrapiramidal,
situaţi deasupra şi lateral de talamus, în profunzimea
substanţei albe a bazei emisferelor
- sunt reprezentati de: - nucleul caudat
- nucleul lenticular