Part I:

Lobi, cortexul cerebral, și regiunile cerebrale

 SISTEMUL NERVOS CENTRAL

 EMISFERELE CEREBRALE
 MĂDUVA SPINĂRII

EMISFERELE CEREBRALE
reprezintă partea sistemului nervos
central adăpostită în cutia craniană.
Creierul uman adult:
Cântăreşte în medie aproximativ 1,5
kg.;
Are o dimensiune de aproximativ
1130 cm3. la femei și 1260 cm3. la
bărbaţi, deşi există o variabilitate
individuală importantă.
 SISTEMUL VENTRICULAR

Sistemul
ventricular
este compus
din patru
ventriculi
care
comunică
între ei.
 Ventriculul 1 și
ventriculul 2 se găsesc
la nivelul emisferelor
cerebrale și se mai
numesc și ventriculi
cerebrali laterali.
Fiecare din ei continuă
ventricolul diencelalic
(ventriculul 3) prin
foramenul
interventricular al lui
Monro.
 Ventriculii laterali
sunt pereche și
simetrici la planul
median și sunt situați
în partea inferioară și
medială a emisferei
cerebrale. Cei doi
sunt despărțiți pe linia
mediană de septum
pellucidum iar în
interior sunt căptușiți
de ependim iar în
lumenul lor se află
lichid cerebrospinal.
• Ventriculul 3 se află la nivelul diencefalului și
se mai numește și ventriculul mijlociu și
reprezintă ventriculul creierului intermediar.
Datorită faptului că el comunică cu restul
ventriculilor se mai numește și cavitatea
comună a ventriculilor. El este căptusit de
ependim.
• Ventriculul 4 se găseste la nivelul trunchiului
cerebral, comunică cu ventriculul 3 prina
peductul lui Sylvius iar apoi se continuă cu
canalul ependimar.
Circulația LCR
Lichidul cefalorahidian circulă
în ventriculii cerebrali în jos în
canalul central al măduvei
spinării și pron spațiul
subarahnoidian.
Lichidul cefalorahidian este
rezorbit în sistemul venos prin
intermediul sinusurilor durei
mater.
EMISFERELE CEREBRALE
 Fig. 48.20

Copyright © 2002 Pearson Education, Inc., publishing as Benjamin Cummings

 Emisferele cerebrale – ocupă cea mai mare
parte a creierului. Ele sunt în număr de două, fiecare
dintre ele fiind alcătuită din câte patru lobi.

Emisferă
Emisferă
cerebrală
cerebrală

Cerebel
Ele sunt separate de către fisura cerebrală
longitudinală sau fisura interemisferică, și sunt
conectate prin intermediul corpului calos.

Sunt alcătuite din:

• sistemul limbic,
• ganglionii bazali,
• substanța albă la interior și
• scoarța cerebrală, alcătuită din substanța
cenușie, la exterior.
 Left cerebral Right cerebral
hemisphere hemisphere

Cerebral cortex

Corpus callosum

Cerebrum Basal nuclei

Cerebellum

Adult brain viewed from the rear

 Emisfere cerebrale - diencefal

Diencephalon
Thalamus
Pineal gland Brainstem
Hypothalamus
Midbrain
Pituitary gland
Pons

Medulla
oblongata

Spinal cord
 Formațiunea reticulată

Eye Input from nerves

of ears
Reticular formation

Input from touch,

pain, and temperature
receptors
 Cortexul cerebral – este porțiunea superficială a
emisferei cerebrale formată din materie cenușie.
Are o grosime de 2-4 mm. și o suprafață de 2200
cm2. Substanța albă ce se găsește la interior și este
formată din fibre.

Cortex
cerebral

Cortex cerebral
CONFIGURAȚIE EXTERNĂ
Fiecare emisferă are trei fețe:
externă sau superolaterală,
internă sau medială și
inferioară sau bazală.

De asemenea, fiecare emisferă are și câte trei

margini:
superioară (superomedială),
inferolaterală și
inferomedială (între suprafața internă și cea
medială).
 La extremitatea
anterioară a
emisferei se află
polul frontal, la cea
posterioară–polul
occipital, iar
extremitatea
anterioară a lobului
temporal formează
polul temporal.
 Regiunile emisferelor cerebrale
sunt specializate pentru funcții
diferite
• Emisferele
cerebrale
sunt
împărțite în
lobi: frontal,
temporal,
occipital, și
parietal.
 Suprafața externă
sau laterală este
adaptată
convexității cutiei
craniene și este
brăzdată de
numeroase
cirumvoluții
(girusuri) separate
între ele de șanțuri
(scizuri sau
sulcusuri).
Giri
(circumvoluții)

Sulcus
(șanț)

Fisură
(șanț adânc)
 Substanța albă prezintă 2
tipuri de șanțuri:
1. superficiale (la suprafața
creierului) = cute
(circumvolutii);

2. profunde - care
delimitează lobi:
– 1 lob frontal,
– 1 lob occipital,
– 2 parietali ,
– 2 temporali.
 Lobii emisferelor cerebrale (4)
• Frontal
• Parietal
• Occipital
• Temporal

http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

* Notă: Unii autori susțin că mai există un lob, Insula (considerat al cincilea
lob. Este localizat profund în lobul temporal.
Parti componente ale Creierului:
Lob frontal
• Giri – proeminențe alungite “unduite”
pe toată suprafața creierului.
• Sanțuri – mici impresiuni ce separă girii. Lob parietal

– Central Sulcus – separă lobul frontal de lobul parietal.

• Fisuri – șanțuri adânci, ce separă, în general lobii cerebrali.

– Fisura Longitudinală – separă cele două emisfere cerebrale

– Fisura Transversală– Separă emisferele cerebrale de cerebel

– Fisura laterală/șanțul Sylvian– separă lobul temporal de lobii

frontal și parietal
Aria cortexului cerebral este de aproximativ
2200 cm2. O treime din această arie este vizibilă
la suprafață, restul fiind ascuns în sciuri și fisuri.
Cele trei șanțuri majore, care împart emisferele
cerebrale în patru lobi cerebrali (lobul frontal,
lobul temporal, lobul parietal și lobul occipital)
sunt:
• Scizura laterală (scizura lui Sylvius);-
• Scizura centrală (scizura lui Rolando);-
• Scizura parieto-occipitală (scizura
perpendicular externă).
Specific Sulci/Fissures:

Central Sulcus

Fisura longitudinală

/Fisura
laterală(Sylviană)

Fisura transversală
 Lobul frontal
• Lobul frontal este localizat subiacent osului frontal al
craniului. reprezintă porțiunea cea mai anterioară a
emisferelor cerebrale, despărțit de lobul parietal de către
scizura lui Rolando și de lobul temporal de către scizura
lui Sylvius.
• Are rol integrativ pentru
următoarele funcții/acțiuni:
- Formarea memoriei
- Emoții
- Decizii/Gândire
- Personalitate
 Lobul frontal
• Imediat în partea anterioară a șanțului central
se află girusul precentral, o importantă arie
motorie.
• De aici pleacă atât tracturile piramidale, cât și
cele extrapiramidale. În partea anterioară,
girusul precentral este delimitat de șantul
precentral.
 Investigation (Phineas Gage)

Cortex primar
motor / Gyrus
precentral

Aria lui Broca

Cortex
orbitofrontal
Bulb olfactiv

Regions

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

 Lobul Frontal – Arii corticale
• Cortexul motor primar (Girusul precentral) – arie corticală
cu rol în controlul mișcărilor ccorpului.
• Aria lui Broca – Controlează inervația feței, vorbirea, și
înțelegerea lingvistică. Localizată în lobul frontal stâng.
– Broca’s Aphasia – Results in the ability to comprehend speech, but
the decreased motor ability (or inability) to speak and form words.

• Cortexul orbitofrontal –
* Efecte pozitive: * Posible efecte negative:
- Diminuarea furiei; - Epilepsia;
- Scăderea Agresivității; - Răspuns emotional scăzut;
- Răspuns emoțional - Perseverare (acțiuni, gesturi sau
scăzut. cuvinte necontrolate, repetitive)

• Bulbul olfactiv – Nerv Cranian I, Responsabil pentru percepția

mirosului
 Funcțiile lobului
frontal

Funcțiile lobului frontal includ:

• inițierea mișcărilor voluntare,
• analiza superioară a datelor senzoriale și
• provocarea răspunsurilor specifice personalității.
 Lobul Parietal
• Lobul parietal este localizat subiacent osului
parietal, posterior de scizura lui Rolando și se întinde
până la scizura parieto-occipitală. .
• Ca funcții/acțiuni importante se descriu:

- Senzații și integrarea sensațiilor

- Orientare spațială și percepție
(Proprioceptori - Orientarea
body/ părți corporare în spațiu
și în relațiile dintre ele.)

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

 Lobul parietal
• Imediat în partea posterioară a scizurii lui
Rolando se află girusul postcentral, o
importană arie senzorială. Aceasta răspunde
la senzațiile cutanate și proprioceptiv-
kinestezice de pe suprafața întregului corp.

• Împreună cu girusul precentral, formeză

aria funcțională primară (senzorio-
motorie).
 Lobul parietal – Arii corticale

• Cortexul primar somatosenzitiv (Girusul

postcentral) – arie cu rol în recepționarea
senzațiilor tactile și a stimulilor proprioceptivi.

• Cortexul somatosenzitiv de asociație –

participă la integrarea și interpretarea sensațiilor
relative ale poziției corpului și orientarea în
spațiu. Poate funcționa în coordonare cu cortexul
visualo-motor.
• Cortexul primar gustativ – aria principală de
integrare a simțului gustului.
Cortexul primar
somatosenzitiv /
Girusul
postcentral

Cortexul
somatosenzitiv de
asociație
Cortex primar
gustativ

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

Arii corticvale ale lobului parietal

Korbinian Broadmann - Learn about the man who divided the Cerebral Cortex into 52 distinct regions:
http://en.wikipedia.org/wiki/Korbinian_Brodmann
Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg
 Lobul temporal
• Lobii temporali sunt localizați pe părțile laterale ale
creierului subiacent oaselor temporale. Este
delimitat superior de scizura lui Sylvius și de aceeași
prelungire imaginară a acesteia care delimitează și
lobul parietal.

Suprafața laterală este

împărțită de două șanțuri
în trei circumvoluțiuni
paralele (girusul temporal
superior,mijlociu și
inferior).
Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg
 Lobul temporal
• Funcția principală a lobului temporal este percepția
semnalelor sonore. Cortexul auditiv primar pare a fi
localizat în girusurile lui Henschl, din girusul temporal
superior.
• Lobul temporal are un rol
integrativ cu următoarele
funcții:
- Auz;
- Înțelegerea limbii.
- In memorie.
Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg
 Lobul temporal – Arii corticale
• Cortex auditiv primar – Responsibl pentru auz.

• Cortex olfactiv primar– Integrează simțul

mirosului după ce informațiile ajung în cortex prin
bulbii olfactivi.

• Aria lui Wernicke – Înțelegerea limbii. Localizat în

lobul temporal stâng.
- Afazia Wernicke – Înțelegerea lingvistică este
inhibată. Cuvintele și propozițiile nu sunt bine înțelese iar
formarea propozițiilor se face cu dificultate fără a putea
exprima sensul enunțului.
Cortex primar
auditiv.

Aria Wernike

Cortex primar
olfactiv (situat
profund)

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg Regions

 Lobul occipital
• Lobul occipital este localizat subiacent osului occipital.
se află cel mai posterior, înapoia liniei arbitrare care
unește șanțul parieto-occipital cu incizura preoccipitală.
Dedesuptul lobului occipital se află cerebelul, de care
este separat prin tentorium cerebelli (cortulcerebelului).

• Principala sa funcție este de a

percepe integra și interpreta
vederea și stimulii visuali.

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

 Lobul occipital– Arii corticale
• Cortex vizual primar – este aria principală
responsabilă de vedere:
– Recunoașterea mărimii;
– recunoașterea culorilor;
– Recunoașterea luminii;
– Recunoașterea mișcărilor, a dimensiunilor, etc.

• Aria vizuală de asociație – Interpretează

informațiile primite în aria vizuală primară.
Cortex visual
primar

Aria vizuală de
asociație

Modified from: http://www.bioon.com/book/biology/whole/image/1/1-8.tif.jpg

Regions
 Ariile cerebrale
M ain M ain
m otor sensory
area area
Com plex m ovem ent
Proprioception sensory area
m otor area

Sensory
Visual association areas
area
Higher functions Association
association area areas

Visual sensory M otor

Speech area areas
association
area
Sm ell Com prehension
sensory association
area Auditory Visual and area
sensory auditory
area association
area
 Sumarizăm
• Arii senzitive – primesc influxuri nervoase de la
receptori;
• Arii motorii – Originea infxurilor nervoase care
aduc informații despre mișcările voluntare;
 acestea primesc/transmit impulsuri nervoase
din partea opusă side a corpului.
• Arii de asociație – prelucrează informația
sensorială în lumina experienței.
Association Motor

Sensory

Sensory area for

impulses from eyes
 Este un lob care nu se observă la suprafața
emisferelor, fiind situat în profunzimea șanțului
lateral. Suprafața insulei este divizată, de către
șanțul central al insulei, într-o porțiune
anterioară (mai mare) și una posterioară (mai
mică).

Insula
(lui Reil)
 Partea
anterioară
este
împărțită de
șanțuri puțin
adânci în
trei sau
patru
girusuri
(circumvolu
ții) scurte.
 Partea posterioară este constituită dintr-un singur
girus lung, divizat adesea la capătul său posterior.

Insula a rămas fixă de-

a lungul evoluției
filogenetice, fiind
acoperită de
neocortexul
înconjurător, pe
măsură ce acesta din
urmă s-a dezvoltat.
La om, este
voluminoa-
să și se
dezvoltă
din
cortexul
olfactiv.

Se știu puține despre funcțiile sale, în afară de faptul

că integrează unele activități cerebrale. Se pare că
are un rol și în memorie.
 Suprafața medială a emisferelor
cerebrale
Este vizibilă printr-o secțiune mediosagitală a
creierului, care desparte cele două emisfere.

1. Lobul frontal
2. Lobul parietal
3. Lobul occipital
4. Lobul temporal
5. Girul
parahipocampic
6. Lobul limbic
7. Girul cinguli
 Se poate observa corpul calos, cea mai mare formațiune
de substanță albă a emisferelor cerebral, șanțul cingulat,
în partea anterioară (împarte zona respectivă în exterioară
și inferioară), girusul cingulat, sub șanțul cingulat,
fornixul, sub corpul calos etc.
Regiunea posterioară a emisferelor
cerebrale
Regiunea posterioară este traversată de două
șanțuri:
• scizura parieto-occipital care desparte lobul
occipital de lobul parietal și
• scizura calcarină a lobului occipital.
 Suprafața bazală (inferioară) a
emisderelor cerebrale
Suprafața bazală (inferioară) este delimitată de
scizura lui Sylvius într-o parte anterioară, mai
mică și una posterioară, mai mare, fiecare zonă
având funcții distincte. În partea anterioară,
paralel cu fisura cerebrală, se află șanțul olfactiv,
acoperit de bulbul și tractul olfactiv. Medial de
aceste formațiuni se află girus rectus. Restul
suprafeței este împărțit de un șanț în formă de H
(orbital) în patru girusuri orbitale (anterior,
posterior,lateral și medial).
 Partea
posterioară
este traversată
de către șanțul
colateral și
șanțul
occipitotempo
ral șanțul rinal
are direcția
celui colateral
și separă lobul
temporal de
uncus.
 În partea
posteromedială
se poate observa
istmul girusului
cingulat, iar
posterior de
acesta – spleniul
corpului calos,
girusul inferior al
lobului temporal
și girusul
parahipocampic.
 Substanţa albă a emisferelor
cerebrale este formată din
• fibre de proiecţie,
• comisurale şi
• de asociaţie.
Fibrele de proiecţie unesc în
ambele sensuri scoarţa cu centrii
subiacenţi.
Fibrele comisurale unesc cele
două emisfere, formând corpul
calos, fornixul şi comisura albă
anterioară.
Fibrele de asociaţie leagă regiuni
din aceeaşi emisferă cerebrală.
 Corpul calos

Are aspect de arc turtit cranio-caudal prezentând:

• extremitate anterioară, curbată = genunchiul
corpului calos și se termină cu o porțiune
ascuțită (rostrul corpului calos), ce se
continuă cu lama terminală.
• extremitate posterioară, voluminoasă =
splenius. El acoperă extr. post. a talamusului,
epifiza și tectul mezencefalic.
 Sistemul (lobul) limbic

Părțile vechi din punct de vedere filogenetic ale

telencefalului, împreună cu zonele sale
marginale și conexiunile sale cu centrii
subcorticali, poartă denumirea colectivă de
sistem limbic sau lob limbic (limb–margine).
Structurile anatomice ale sistemului limbic
înconjoară diencefalul și unele fac parte din
acesta (hipotalamusul, de exemplu).
 Sistemul limbic
• Spre deosebirede structurile parcurse până
acum, sistemul limbic nu este o structură
organizată, ci mai degrabă un grup de nuclei
și arii corticale cu funcții asemănătoare. Se pot
deduce aceste funcții, dacă precizăm că a mai
fost numit creierul emoțional sau visceral
(termeni introduși de MacLean, 1958).
 Structurile anatomice care compun sistemul limbic sunt
incerte, vag și divers definite. Broca a folosit pentru prima
dată termenul de lob limbic (1878), pentru a caracteriza
structurile primitive ale telencefalului ce formează un inel
în jurul trunchiului cerebral. Multe structuri ale sistemului
limbic au formă arcuată și sunt situate între diencefal și
cortexul cerebral.
Sistemul limbic include:
• hipotalamusul și
• un grup de structuri interconectate ale
telencefalului:
– girusul cingulat,
– parahipocampic,
– subcalosal,
– septul,
– aria paraolfactivă,
– nucleul talamic anterior,
– porțiuni ale ganglioni bazali,
– hipocampul și amigdala.
Funcțiile componentelor sistemului
limbic
• Sistemul limbic pare să inhibe unele din
comportamentele violente instinctive,
permițând organismului să fie mai flexibil și
mai capabil să se adapteze la mediu.
• Concret, funcțiile componentelor sistemului
limbic țin de controlul comportamentului
emoțional și motivațional, de memorie.
 HIPOCAMPUL

Hipocampul
este localizat în
profunzimea
lobului
temporal,
pătrunzând în
ventriculul
lateral.
În general, se folosește termenul de formațiune
hipocampică, în cadrul căreia intră:
• hipocampul propriu-zis (cornul lui Ammon),
• girusul dințat și
• subiculumul.
 În partea inferioară, formațiunea hipocampică
este acoperită de către girusul parahipocampic
sau cortexul entorinal, care se continuă cu
subiculumul, care, la rândul lui, se continuă cu
cornul lui Ammon.
Pe partea dorsală a hipocampului (cornul lui
Ammon) se află un strat gros de fibre, numit
fimbria hipocampului. Sub fimbria se află
girusul dințat.
La exterior, hipocampul este acoperit de un strat
de fibre numit alveus șanțul hipocampic separă
girusul dințat de girusul parahipocampic
(cortexul entorinal).
 Este alcătuit, Fornixul
după cum am
văzut, din
fibrele
hipocampice
aferente și
eferente, care
se arcuiesc în
jurul părții
rostrale,
caudale și
superioare ale
talamusului.
 Este compus dintr-o
parte caudală lățită –
crura sau crus, o
suprafață superioară
compactă – corpul și o
parte care se arcuiește
peste partea rostrală a
talamusului și trece
prin hipotalamus,
ajungând la corpii
mamilari-coloanele.
Forni-xul emisferei
drepte comunică cu
fornixul emisferei
stângi prin comisura
fornixului.
 AMIGDALA
Amigdala (corpul amigdaloid, complexul nuclear
amigdaloid, nucleul amigdaloid) este o formațiune
alcătuită din numeroși nuclei mici, fiind localizați
imediat inferior de cortexul cerebral al lobului
temporal. Prezintă numeroase conexiuni
bidirecționale cu hipotalamusul, precum și cu alte
arii ale sistemului limbic. Funcțional, amigdala se
împarte în două regiuni nucleare :
• nucleii corticomediali (în care se termină o diviziune
principală a tractului olfactiv ; are atașat un nucleu de talie
mică) și
• nucleii bazolaterali (foarte dezvoltat și la primate și om și
nu are legătură cu sensibilitatea olfactivă).
Amigdala primește
aferențe de la toate
regiunile
sistemului limbic,
precum și de la
neocortexul lobilor
temporali, parietal
și occipitali.

Primește informații senzoriale olfactive de la bulbul olfactiv și

informații senzoriale auditive și vizuale de la ariile corticale specifice.
Datorită acestor conexiuni multiple, amigdala a fost numită
„fereastra” prin care sistemul limbic recepționează informații despre
mediul înconjurător.
 Nucleii bazali (ganglioni bazali,
ganglia)
Fac parte din sistemul motor extrapiramidal, care
împreună cu sistemul piramidal este responsabil
de controlul motor. De fiecare parte a creierului,
ganglionii bazali sunt reprezentați de nucleul
caudat, putamen, globus pallidus, substanța
neagră și nucleul subtalamic.
Nucleul caudat și
putamenul
formează
neostriatumul,
globus pallidus
(paleostriatum).

(deci cei trei nuclei – nucleul caudat,

putamen și globus pallidus) formează
corpul striat.
Corpul striat include nucleii bazali dispuși în
interiorul emisferelor cerebrale, ceilalți doi nuclei
fiind localizați în:
1. subtalamus (nucleul subtalamic) și
2. în mezencefal (substanța neagră).

Majoritatea fibrelor senzoriale

și motorii care fac legătura
între cortexul cerebral și
măduva spinării trec prin
spațiul dintre nucleii striați,
numit capsula internă.
 Nucleul caudat
• Nucleul caudat are forma literei C și este
dispus de-a lungul ventriculului lateral. În
partea rostrală a talamusului se găsește capul
nucleului caudat, partea cea mai voluminoasă
a nucleului caudat. Posterior, capul se
îngustează și se continuă cu corpul nucleului
caudat. Ultima componentă, coada nucleului
caudat, este cea mai subțire, se arcuiește în par
tea posterioară a talamusului și ajunge la
amigdală.
 Nucleul lentiform
• Nucleul lentiform (putamen + globus
pallidus) are forma unei piramide cu baza
triunghiulară, aflată în dreptul insulei, de care
este despărțit de capsula externă și claustrum
(o lamă de substanță cenușie cu funcție necun
oscută). Vârful piramidei se află în apropiata
vecinătate a talamusului.Pentru mai multe
detalii despre globus pallidus și despre nucleul
subtalamic.
Putem vorbi de trei tipuri
de conexiuni ale nucleilor
Conexiunile
bazali: nucleilor bazali.
1. Aferențele provenite,
în special, de la
cortexul cerebral
(virtual, toate ariile
corticale proiectează
către nucleii bazali)
prin capsula internă și
externă și de la
talamus (de la nucleii
intralaminari) ;
 2. Conexiuni
interne reciproce
între striat și
substanța neagră,
între globus
pallidum și nucleul
subtalamic (tot
reciproce) și o
proiecție masivă
neostriatopallidală;
 3. Eferențe:
• neostriatumul trimite, în
special către thalamus și
scoarța cerebrală, iar
• paleostriatumul către
talamus, nucleul roșu,
formațiunea reticulate și
oliva bulbară,
• principalele eferențe
pornesc din paleostriatum,
celelalte facând sinapsă la
nivelul acestuia.
Arii corticale după Broca
VĂ MULTUMESC