Metodele de predare –

învăţare

Pedagogie II
Demonstraţia didactică

Prezentarea unor obiecte, fenomene sau

substitute ale acestora în executarea unor
acţiuni de către elev, cu scopul integrării
lor (a acţiunilor).
Scopul este de a asigura un suport
senzorial-intuitiv şi de a facilita
cunoaşterea realităţii sau de a reproduce
acţiuni specifice demersurilor profesionale
Este o metodă de predare-învățare în
cadrul căreia mesajul este transmis către
elev și este cuprins într-un obiect concret,
o acțiune concretă sau substitutele lor.
Metoda demonstrației este prezentă în
cadrul tuturor disciplinelor de învățământ:

 A. Discipline ce explorează direct o realitate concretă

: geografie, fizică, chimie, etc.
 B. Discipline ce pun în prim plan un aspect executoriu:
educație fizică, plastică, tehnico-practică, etc)
A demonstra
 Sinonim cu a arăta, a prezenta obiecte sau
fenomene, procese, acţiuni în vederea
înţelegerii unor proprietăţi ale realităţii, a unor
legităţi, a unor relaţii cauzale.

 Demonstraţia didactică se deosebeşte de

demonstraţia teoretică utilizată în ştiinţă.

 La baza demonstraţiei didactice se află un

suport material de la care se construiesc
reprezentări, constatări, interpretări.
Limbajul constituie un suport al
demonstraţiei, el asigurând claritatea
explicaţiilor.

În funcţie de materialul intuitiv se definesc

mai multe tipuri de demonstraţii (Cerghit,
I.):
Demonstraţia pe viu – a unor obiecte,
fenomene, acţiuni în starea lor naturală
Demonstraţia figurativă – cu reprezentări grafice

Demonstraţia cu ajutorul desenului la tablă

Demonstraţia cu ajutorul modelelor fizice sau

grafice

Demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-

vizuale (proiecţii, PC, TV)

Demonstraţia prin exemple

Demonstraţia are un caracter ilustrativ,
susţinând reproducerea unor acţiuni sau la
asimilarea unor cunoştinţe pe baza
surselor intuitive.
Demonstrația cu obiecte
Sursa principală a informației elevului
constă într-un obiect natural. Această
formă a demonstrației imprimă educației o
notă de veridicitate (autenticitate), face
legătura dintre teorie și practică, facilitează
învățarea prin descoperire.
Se uitilizează în lecțiile de predare dar și
de consolidare.
Cerințele didactice ale utilizării
obiectelor:
Așezarea și gruparea elevilor – astfel încât
să favorizeze receptarea convenabilă.
Dispunerea se face diferențiat în funcție
de situația de realizare a demonstrației:
• FRONTAL – cu toată clasa.
• Pe GRUPE MICI.

Obiectele să fie expuse doar atunci când

urmează a fi explicate, altfel vor fi o cauză
a distragerii atenției.

Demonstrația cu acțiuni:
”Când sursa cunoașterii pentru elev este o
acțiune pe care educatorul i-o arată (i-o
demonstrează, executând-o), iar ținta de
realizare este transformarea acțiunii
respective într-o deprindere pentru elev,
avem de-a face cu demonstrația cu
acțiuni.” (C.Cucoș, 2009)
Cerințele didactice de respectat:
A. Toate cerințele legate de așezarea,
gruparea, instruirea prealabilă a elevilor
rămân valabile.
B. O exersare prealabilă a acțiunii de către
educator.
C. Demonstrația să fie realizată efectiv ,
să constea în acțiunea reală.
D. Să se coreleze cât mai repede cu
exercițiul – acțiunea să fie realizată de
către elev.
Exerciţiul didactic

C. Cucoş “Constituie o modalitate de

efectuare a unor operaţii şi acţiuni mintale
sau motrice, în chip conştient şi repetat, în
vederea achiziţionării sau consolidării unor
cunoştinţe şi abilităţi.”
Are un caracter algoritmic – presupune
secvenţe riguroase, ce se succed întocmai
Exerciţiul implică o succesiune de acţiuni
care se reia identic, determinând apariţia
componentelor acţionale automatizate ale
elevilor.
Formarea şi consolidarea deprinderilor
Rolul exerciţiului:

Aprofundarea înţelegerii conceptelor,

regulilor, principiilor, teoriilor învăţate.
Consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor
achiziţionate.
Dezvoltarea operaţiilor mintale şi
constituirea unor structuri operaţionale.
Sporirea capacităţii operatorii a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Prevenirea uitării şi evitarea interferenţelor
(confuziei).
Dezvoltarea unor trăsături morale, de
voinţă şi caracter .
 Exerciţiul poate fi clasificat după
diferite criterii:
După funcţiile îndeplinite: ex. introductive, de
bază, de consolidare, operatorii
(operaționalizarea de conținuturi), structurale
(ce implica ordonari, clasificări, ierarhizări).
După numărul de participanţi: ex. individuale,
de echipă, colective.
După gradul de intervenţie al cadrului didactic:
dirijate, semidirijate, autodirijate, combinate.
După obiectele/disciplinele de învăţământ:
matematice, sportive, plastice, etc.
Algoritmizarea
 Metodă bazată pe folosirea algoritmilor în cadrul
predării.
 Algoritmii prezintă o serie de scheme
procedurale, de operaţii standard. Prin
parcurgerea acestora se rezolvă o serie de
probleme asemănătoare.
 În activitatea didactică se folosesc algoritmii
pentru formarea unor prototipuri de gândire,
acţiune, identificarea unor scheme rigide de
rezolvare de probleme.
Aceste scheme de acţiune ajută elevii în
rezolvarea de probleme sau în îndeplinirea
unor sarcini didactice.

Rezolvarea algoritmică deşi presupune

scheme fixe rezolutive ce implică
asimilarea de reguli fixe, rigide, dar care
sprijină elevii să rezolve problemele
operativ, economic.
 Algoritmul este un element procedural funcţional
în îndeplinirea de sarcini ce conţin componente
automatizate.
 Algoritmii prezintă o succesiune fixă de operaţii.
Această succesiune este impusă de specificul
demersului sau de către profesor.
 În cadrul activităţii didactice rezolvarea de
probleme sau învăţarea algoritmică este
complementară celei euristice, nu incompatibile.
Rolul profesorului este:
 de a alterna schemele algoritmice cu cele
euristice.
 de a îmbina cele două strategii
 de a completa formarea elevului cu strategiile
inedite, creative, intuitive.
 Brainstorming-ul
 Nu este o metodă didactică în sine
 Are rolul de a stimula creativitatea, de a genera
multe idei într-un timp acurt, de a căuta soluții
rapide, de a negocia conflicte, etc.
 Urmăreşte formarea unor calităţi imaginative,
creative, etc.
 Aplicarea metodei strânge ideile principale legate
de o anumită problemă/ întrebare/ cerere.
 Inițial, toate răspunsurile sunt înregistrate.
Ulterior se face o selecţie a răspunsurilor.
Mecanismul deblocării capacităţii creative
este susţinut de suspendare de moment a
analizei raţionale a ideilor emise, a
cenzurii intelectuale.
Scopul central este enunţarea unui număr
cât mai mare de idei, cât mai multe puncte
de vedere.
Dezavantaje:

Calitatea ideilor este relativ scăzută.

Creșterea calității ideilor generate prin
această metodă nu a fost realizată.
Creativitatea de grup este de nivel scăzut.
Lucrul individual s-a dovedit mai eficient.
Avantajele:
Îmbunătățirea lucrului în echipă,
Îmbunătățirea stării de spirit la nivelul
grupului de lucru,
Ideile nu sunt judecate, totul este acceptat
într-o primă etapă,
Este o metodă ce implică dinamism și
economie.
Facil de folosit în negocierea de obiective,
sarcini de lucru, distribuția sarcinilor de
lucru și recompenselor, etc.
Metoda acvariului Fishbowl
(metoda interacţiunii observate ) :

Fishbowl urmăreşte ca elevii implicaţi să

fie puşi, alternativ, în dublă ipostază: pe de
o parte, participanţi activi la o dezbatere,
pe de altă parte, observatori ai
interacţiunilor care se produc.
 Etape:
1.Dispunerea mobilierului:
- înainte de intrarea elevilor în sala de clasă,
scaunele sunt aşezate în 2 cercuri
concentrice.
2.Constituirea grupurilor de participanţi:
- elevii sunt invitaţi să aleagă scaunul unde
doresc să se aşeze;
-este necesară prezenţa altui cadru didactic,
plasat în exteriorul cercurilor, care va avea
rol de observator;
El va înregistra preferinţele elevilor pentru
anumite locuri, va corela aceste opţiuni cu
datele pe care le deţine deja despre
participanţi, va observa modul de soluţionare
a eventualelor conflicte, va înregistra şi
eventualele preferinţe comune etc.

- participanţii aflaţi în cercul din interior vor

constitui grupul de discuţie, iar cei pasaţi în
cercul din exterior – grupul de observatori.
3.Prezentarea sarcinilor de lucru şi
stabilirea regulilor:
- elevii din cercul interior vor dezbate, timp de
8-10 minute, o problemă controversată;
- se comunică elevilor din grupul de discuţie
căteva reguli de bază:
 ● susţinerea unor idei pe bază de argumente;
 ● exprimarea acordului cu alt vorbitor impune
precizarea unor argumente concrete şi suficiente;
 ● exprimarea dezacordului presupune aceleaşi
condiţii.
- Elevii din grupul de observatori vor primi
fişe de observare în care vor înregistra date
privind relaţiile dezvoltate în cadrul grupului
de discuţie, contribuţia fiecărui elev din cercul
interior la dezbatere, consensul sau conflictele
generate de subiectul analizat, modalităţile de
depășire a acestora, reacţiile participanţilor la
discuţie, etc.
4. Realizarea sarcinilor de lucru (dezbaterea şi
observația)
- elevii din cele două grupuri realizează sarcinile
distribuite: dezbaterea temei propuse, respectiv
completarea fişei de observație.

5.Prezentarea observaţiilor
-elevii din cercul exterior prezintă datele
înregistrate în fişa de observație.
6.Inversarea rolurilor (şi reluarea etapelor 3-
5)
-elevii schimbă locurile;
-se analizează o altă idee controversată pe care
elevii din cercul interior trebuie să o dezbată;
- elevii din cercul exterior primesc fişele de
observație.
În funcţie de apartenenţa la un anumit subgrup
(grupul de discuţie sau grupul de observatori),
elevii vor realiza diverse acţiuni specifice,
redate mai jos.
 Grupul de observatori
Grupul de discuţie
observă ascultă activ rezolvă
reflectează asociază reactualizează
ascultă analizează reacţionează sintetizează
compară dezvoltă evaluează
analizează combină explică formulează aprecieri
continuă mediază expun
compară formulează sintetizează explică
argumentează conculzionează
descriu
Prin această metodă, cadrul didactic îşi va
asuma următoarele roluri:
 Observator
 Participant
 Suporter
 Motivator
 Facilitator
 Consultant
 Mediator
 Coordonator
 Ghid
 Avantajele metodei:
 ● formarea şi consolidarea deprinderilor de
ascultare activă;
● dezvoltarea gândirii critice şi creative;
● dezvoltarea competenţelor de relaţionare;
● dezvoltarea capacităţilor de comunicare;
● dezvoltarea capacităţilor de negociere, de
mediere a conflictelor;
● participarea activă implicarea tuturor elevilor în
realizarea sarcinilor de învăţare;
● consolidarea încrederii în forţele proprii;
● formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare,
a spiritului de echipă etc..
Dezavantajele metodei:
 Consum mare de timp, este neeconomică.
 Consum mare de resurse (2
profesori/mediatori/facilitatori).
 Are limite în aplicabilitatea sa cu privire la
tematica abordată dar și la nivelul secvențelor
predare-învățare-evaluare.
 Gradul de creativitate este scăzut, prin
diminuarea rolului contribuției individuale.