MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

3.4. Blocuri funcţionale ale osciloscopului cu

eşantionare în timp real

3.4.1 Blocul de achiziţie a semnalului

! În figura 18 este dată schema-bloc a secţiunii de achiziţie a osciloscopului 468

Tektronix.
la AS

ACYA PAYA
RT0
CAN

POZ.Y Cy
COMUT

la AS
CONV

ACYB PAYA

POZ.Y Cy COM ADD

RAM1
RT1 RT3
DI
Qi
COMP WE
ADRi BB
A
B AQC
MIN T3
A>B

. NUM.ADR RT-AF Di Qi
IADR

MAX T4
A>B
A
B
ADRi
RT2 COMP RT4 WE
Qi
T1 Di
T2 74S37

RAM2

3/21 21
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 18. Schema-bloc a secţiunii de achiziţie a osciloscopului 468 Tektronix.

• Acest bloc permite achiziţia a două canale, cu posibilitatea de a lucra în modul de

lucru NORMAL sau ANVELOPĂ.
• Pentru fiecare canal există atenuatoare calibrate şi preamplificatoare separate.
Ieşirile preamplificatoarelor sunt aplicate comutatorului de canale, care
îndeplineşte funcţiuni similare blocului respectiv din osciloscopul analogic.
• El permite funcţionarea cu unul sau două canale, selecţia fiind făcută cu
comutatorul COM, dar şi însumarea semnalelor din cele două canale, comandată
prin semnalul ADD.
• După conversia analog-numerică, rezultatul este mai întâi memorat, pe tactul
CONV în registrul RT0.

! În continuare schema prezintă două secţiuni aproape identice. Cea din partea
superioară a schemei este destinată prelucrării :
• eşantioanelor impare, în modul de lucru NORMAL, cu un singur canal;
• eşantioanelor canalului A, în modul de lucru NORMAL, cu două canale;
• eşantioanelor minime, în modul de lucru ANVELOPĂ

! Secţiunea din partea inferioară a schemei preia

• eşantioanele pare, în modul de lucru NORMAL, cu un singur canal;
• eşantioanele canalului B, în modul de lucru NORMAL, cu două canale;
• eşantioanele maxime, în modul de lucru ANVELOPĂ.

! Fiecare secţiune conţine câte două registre de stocare şi câte un bloc de memorie
RAM.
• Cele două blocuri RAM constituie memoria de achiziţie. Divizarea memoriei de
achiziţie în două secţiuni, face ca în fiecare din ele să fie memorat un eşantion la
două eşantioane achiziţionate, deci cu o frecvenţă de două ori mai mică, reducând
astfel cerinţele privind timpii de acces.
• În exemplul considerat, fiecare din secţiuni are o capacitate de 256 cuvinte şi un
timp de acces de 50 ns, iar perioada minimă de eşantionare este 40 ns.
• Adresele pentru cele două blocuri RAM sunt comune şi sunt generate de un
numărător de adrese care numără pe tactul IADR modulo 256. Ca urmare, vor
exista în memorie în permanenţa, ultimele 512 eşantioane.
• După cum s-a văzut, fereastra de achiziţie include atât o zonă prettriger,
conţinând Na − eşantioane, cât şi una posttrigger, de Na + eşantioane şi
Na = Na − + Na + . Pentru a realiza acest lucru, din momentul în care a apărut
semnalul SY se mai achiziţionează Na + eşantioane, după care achiziţia este
stopată.

22 3/22
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• Sfârşitul ciclului de achiziţie e marcat de semnalul ACQ (achiziţie completă), iar

ultima adresă este memorată în registrul RT-AF.
! Funcţionarea diferă după cum se lucrează în :
• modul de lucru NORMAL;
• modul de lucru ANVELOPĂ.

Modul NORMAL

! În modul de lucru NORMAL, tactul CONV are perioada de repetiţie egală cu

N C
Ts = x x pentru C x > C xm , sau Tsm pentru C x ≤ C xm .
N 's
! Prin divizarea cu 2 a tactului CONV = SAVE se formează tactele SAVE0 şi SAVE0 .
În acest mod de lucru,
T1 = SAVE0, T2 = SAVE0
T3 = T4 = SAVE0
! Rezultă cronogramele din figura 19. Dacă se lucrează cu un sigur canal, eşantioanele
convertite sunt stocate pe rând, primul în RT1, al doilea în RT2 ş.a.m.d.

! . Eşantioanele 1 şi 2 sunt depuse în RAM1 şi respectiv RAM2 pe aceleaşi adrese.

Numărătorul de adrese este apoi incrementat, deci tactul pe care este incrementat
numărătorul de adrese poate fi tot semnalul SAVE0=IADR.

! Când se lucrează cu două canale, există două posibilităţi;

• -modul COMUTAT, în care jumătate din eşantioane (de exemplu cele impare)
sunt alocate canalului A, iar cealaltă jumătate, canalului B;
• -modul ALTERNAT, în care cele două canale sunt achiziţionate în două cicluri
de achiziţie consecutive, în fiecare din acestea achiziţia desfăşurându-se ca în
eşant1 eşant2
cazul unui singur canal.

CONV

CONV=
SAVE

SAVE0

SAVE0

RT0 RT1 RT3 RAM1

eşant1
RT0 RT2 RT4 RAM2

eşant2 3/23 23
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 19.

Modul anvelopă

! În modul de lucru ANVELOPĂ, tactul CONV are o frecvenţă mai mare decât 1/Ti,
rezultat din relaţia Ti N s′ = C x N x ; deci Ts<Ti, sau Ti=MTs. În general, poate avea
valoarea Fsmax .
! Într-un interval de timp 2Ti, se memorează două valori: valoarea maximă şi cea minimă
a celor 2M=2Ti/Ts eşantioane obţinute în acest timp.
! Tactul SAVE0 se obţine prin divizarea frecvenţei tactului CONV cu 2M, având deci
perioada 2Ti. Avem deci:
T(SAVE)=MTs =MT(CONV)
T(SAVE0)=2T(SAVE)=2MTs=2Ti
CONV

SAVE0
T1

T2

MIN

MAX

esant
1 2 3 4

Fig. 20
! După trecerea în 1 a lui SAVE0 se generează câte un tact atât pentru T1, cât şi T2,
înregistrând astfel primul eşantion în RT1 şi RT2. Acestea sunt deci nişte tacte
necondiţionate.
! Vom presupune în continuare că tactele T1 şi T2 sunt generate pe durata cât COMP=0.
• Mai departe, comparatoarele digitale notate în schema din figura 18 cu COMP,
compară eşantionul curent, de la ieşirea lui RT0, cu eşantioanele de la ieşirile lui
RT1 şi RT2.
• Apariţia unei valori mai mici decât cea din RT1 va conduce la un impuls MIN iar
acesta va genera un impuls T1 aşa încât valoarea respectivă este stocată în RT1, în
locul celei precedente.

24 3/24
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• Dacă, din contră, conţinutul lui RT0 este mai mare ca cel al registrului RT2, se
generează un impuls MAX, iar acesta va conduce la apariţia unui impuls T2,
înregistrându-se astfel valoarea lui RT0 în RT2.
• Rezultă deci ca următoarele tacte T1 ,T2 sunt condiţionate de ieşirile COMP,
conform
T1 = CONV ⋅ MIN , T2 = CONV ⋅ MAX .
Şi în acest caz, T3=T4= SAVE0, iar înregistrarea în RAM-uri se face pe următorul
tact SAVE0, când SAVE0=0.
Blocul de conversie

! Convertorul analog numeric va trebui să fie ales dintre cele de viteză mare . Se pot
utiliza convertoare paralel , cu maximum 8 biţi, combinaţii paralel - serie sau structuri
de tip pipe-line.
! Există cazuri când nici viteza realizată de un convertor paralel nu mai este suficientă.
In asemenea cazuri pot fi utilizate combinaţii de convertoare paralel lucrând în paralel,
dar cu intrările decalate în timp. Un exemplu este reprezentat de convertorul ultrarapid
din osciloscopul numeric HP54111 (Hewlett-Packard), care realizează o frecvenţă de
eşantionare de 1 GHz, deci un timp de conversie de 1 ns (figura 21).
! Se utilizează 4 convertoare foarte rapide paralel, cu o construcţie mai specială cu un
timp de conversie de circa TCONVi= 4 ns. Ele sunt precedate de circuite de eşantionare
/memorare, comandate pe rând prin semnalele S /H i. Acestea eşantionează semnalul
pe durata cât se aplică pe intrarea de comandă nivel logic “1” şi menţin la ieşire
valoarea memorată a semnalului pe durata cât semnalul de comandă este pe nivel “0”.
Pentru a se obţine viteza necesară sunt realizate în tehnologia GaAs.

Fig. 21 Convertorul ultrarapid din osciloscopul numeric HP54111

! Timpul de eşantionare (starea S) s-a presupus inclus în TCONVi. În această situaţie

TCONV=0,25 TCONV i.

3/25 25
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 22
• Cele 4 semnale S /H i cu perioadă 4T sunt formate pornind de la un tact de
perioadă T şi sunt decalate în timp, ca în figura 22.
• Rezultatele obţinute la ieşirile celor 4 convertoare sunt selectate pe rând de un
multiplexor, ale cărui semnalede selecţie sunt comutate cu perioada T şi reţinute
într-un registru de stocare.
• Între semnalele S /H i şi tactul din care sunt formate acestea vor exista nişte
mici întârzieri datorate timpilor de propagare. În plus, aceste întârzieri pot să nu
fie riguros egale. Aceste variaţii ale momentelor de eşantionare pot provoca erori
mari în amplitudine în cazul unor semnale cu viteză de variaţie foarte mare (de
frecvenţă mare).
• Pentru a evita această sursă de erori se utilizează un circuit S/H comun, de foarte
mare viteză, la intrare, comandat de un singur tact (acela de perioadă T). S/Hi
eşantionează semnale reţinute la momentele corecte de S/H, astfel încât
eventualele decalaje în timp ale semnalelor S/Hi nu mai contează.

! O altă variantă, ieftină şi de o viteză relativ ridicată (100 Meşant/s), combină

memorarea analogică la viteză mare, utilizând o memorie CCD (cu transfer de sarcină),
urmată, de o conversie relativ lentă (convertor cu aproximări succesive) Vom avea în
vedere, ca exemplu, sistemul de achiziţie al osciloscopului 2430 (Tektronix).
• Într-un dispozitiv CCD semnalul este memorat prin intermediul sarcinii electrice
ce poate fi transferată de la intrare în celulele respective.
• Citirea se face prin transferul spre exterior a acestei sarcini. În cazul de faţă se
utilizează celule lucrând cu un tact cu 4 faze (4 porţi)/ celulă. Cu celulele
respective se constituie o arie ca în figura23.

26 3/26
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 23
• Semnalul este mai întâi adiţionat prin porţile din grupul A.
• Acesta lucrează în 16 tacte ca un registru de deplasare.
- La fiecare tact principal, semnalul de intrare este eşantionat şi sarcina
respectivă este introdusă în prima celulă.
- Sarcina preexistentă în celula 1 trece în 2 ş.a.m.d.
- După 16T informaţia din celulele A este transferată în prima linie a zonei
B.
- In fine, după ce se umple şi această zonă, sarcina din linia 33 a zonei B este
transferată în C.
- După umplerea memoriei informaţia din C este extrasă cu un tact mai lent şi
aplicată unui CAN cu aproximări succesive şi stocată într-o memorie
numerică.
- Capacitatea totală de memorie este de 33 x 16 = 528 eşantioane. Se
utilizează două asemenea dispozitive, rezultând o capacitate de 1056
eşantioane (de fapt utilizaţi pentru memoria de semnal sunt numai 1028).

3.4.2 Baza de timp

! Conţine următoarele blocuri funcţionale (figura 24):

A.- Oscilatorul cu cuarţ;
B.- Divizoarele de frecvenţă pentru generarea semnalelor CONV, SAVE (care
generează, de fapt, frecvenţa de eşantionare);
C.- Numărătoare pentru fixarea poziţiei ferestrei de achiziţie (PFA);
D.- Vernierul de timp (VT).

! În funcţie de valoarea lui Cx, microcalculatorul stabileşte factorul de divizare Fd=Fq/Fs

unde Fq este frecvenţa oscilatorului pilot.
• El este transmis bazei de timp prin intermediul registrului RT-FD.
• Blocul de divizare generează în consecinţă tactul CONV, cu T(CONV)=Ts, şi, de
asemenea, în funcţie de modul de lucru (ANVELOPA/NORMAL), tactul SAVE.
Ultimul e generat numai atâta timp cât AQ=1(pe durata achiziţiei).

3/27 27
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

! Începerea achiziţiei este dictată de microcalculator prin semnalul SAQ = 0 .Acesta

conduce la AQ=1.

! Blocul PFA preia de la microcalculator prin intermediul registrelor RS-NPT,

Na_(numărul de eşantioane pretrigger).
• El trebuie să asigure achiziţionarea a Na_ eşantioane înainte de SY şi Na+ după
SY. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca între momentul începerii
achiziţiei ( SAQ = 0 ) şi apariţia impulsului SY să se fi achiziţionat cel puţin Na_
impulsuri.
• dacă această condiţie nu este îndeplinită (impulsul SY vine prea repede), se
ignoră acest impuls SY şi se aşteaptă următorul.
• Ca urmare, din momentul aplicării SAQ = 0 se numără Na_ impulsuri SAVE (se
aminteşte că la fiecare două impulsuri SAVE se memorează două eşantioane în
memoria de achiziţie). De abia după aceea se validează impulsurile SY de la CF.
• În continuare, după apariţia SY se mai achiziţionează Na+ eşantioane.
• După aceea, ciclul de achiziţie se încheie, AQ=0, se generează AQC (achiziţie
completă) pentru înregistrarea adresei finale a memoriei de achiziţie în RSAF.

Bloc de divizare CONV

programabil
SAVE

RS-FD AQ

factor de divizare
RS-
NPT nr. de eşantioane pretrigger

SAVE AQ

Sy
P F A
AQC

RS-
SAQ DELTAT Vernier timp
Sy VT

Fig. 24. Schema bloc a bazei de timp

28 3/28
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

! Principalele funcţiuni ale bazei de timp sunt sintetizate în figura 25.

• DELTAT este un impuls adus în ‘1’ de primul impuls SY valid şi resetat de
primul impuls SAVE ce urmează.
• O schemă mai detaliată pentru blocul PFA este prezentată în figura 26.
• Numărătoarele N1 şi N2 îndeplinesc funcţiile contorilor din organigramă şi se
încarcă ambele paralel cu Na- După Na_ tacte, B(N1)=1, VALSY=1.Bistabilul B1
memorează semnalul de validare sincro (VALSY).
• Primul impuls SY după validare, aduce bistabilul B2 şi semnalul SYVAL în “1”.
• Din acest moment începe să numere înainte numărătorul N2, având capacitatea
Na. După Na+=Na-Na_ tacte, CO(N2)=1, deci ieşirea sa de transport, CO,
generează semnalul ce indică sfârşitul achiziţiei, AQC.

3/29 29
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

DA SAQ=0 NU

AQ=1, N1=Na-
Se activează SAVE
VALSY=0

NU ∃ SAVE DA

N1-1 Aşteaptă Na- impulsuri SAVE

NU DA
N1<0

VALSY=1 Validează SY

NU DA
∃ Sy

N2=Na -

NU DA
∃ SAVE

Mai achiziţionează Na + eşantioane

(N2+1)mod Na

NU DA
N2=0

AQ=0, AQC=1

Fig. 25. Funcţiunile bazei de timp

30 3/30
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

CD B CU CO
N1 N2 AQC
LD LD

SAVE
SAQ

“1” D D D
Q “1” Q “1” Q
B1 B2 B3
T T T
SY SAVE Q
R R R DELTAT

VALSY
SAQ
SYVAL

“1” D
Q
B4
T
AQC Q
R AQ

SAQ Fig. 26. Schema detaliata a blocului PFA

! Trebuie subliniat că procesul de achiziţie nu se limitează la Na eşantioane, ci continuă,

dacă nu a venit impulsul SYVAL, prin eliminarea din memoria de achiziţie (de
capacitate Na) a eşantioanelor mai vechi, aşa încât în fiecare moment în memorie se
reţin numai ultimele Na

Vernierul de timp

! În general, nu există o relaţie de sincronism între tactul SAVE(CONV), pe care are loc
conversia şi semnalele SY.
• Dacă poziţia pe ecran a unui eşantion ar fi definită numai prin numărul de ordine
al acestui eşantion, numărătoarea făcându-se începând de la impulsul SY, este
posibilă o eroare de poziţie cel mult egală cu Ts.
• Ca urmare, la vizualizări repetate ale aceluiaşi semnal, va apărea un joc pe
orizontală al imaginii (jitter), dând chiar impresia unei sincronizări incorecte.
• În situaţia când imaginea e vizualizată cu Ti=Ts, acest joc nu poate fi prea
supărător.
• El devine important când imaginea este extinsă(Ti<Ts).

3/31 31
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• Ca urmare este necesar să se măsoare cu precizie mai mare intervalul de timp

dintre impulsul SY şi primul front pozitiv al impulsului CONV sau SAVE.
• Acest interval de timp este convertit într-o tensiune continuă şi adăugat la
semnalul de deflexie pe x, corectând jitterul.

! Acesta este DELTAT, care este măsurat de vernierul de timp şi citit la fiecare ciclu de
achiziţie de microcalculator. Teoretic, s-ar putea utiliza o schemă simplă de măsurare
numerică a intervalului de timp (DELTAT deschide o poartă prin care trece un semnal
de tact către un numărător. Numărul de impulsuri este T(DELTAT)/Ttact).

! Rezoluţia măsurătorii este Ttact, ceea ce impune o frecvenţă de tact foarte mare pentru o
rezoluţie bună. Metoda poate fi aplicată pe treptele cu Cx mare(Ts mic), unde
dispunem de FsMax >> Fs .

! În rest, se pot utiliza scheme cu integrator cu dublă pantă, care prin multiplicarea
intervalului de timp măsurat, permit obţinerea unei rezoluţii mai mari.

3.4.3 Cursori

! Pentru a putea citi cât mai uşor şi cât mai precis intervalele de timp sau tensiuni se
utilizează cursori:
-pe orizontală (de tensiune);
-pe verticală (de timp).

∆U 1,2

∆t1, 2
Fig. 27. Utilizarea cursorilor

! Poziţia lor pe ecran este specificată printr-un număr cu o rezoluţie mai bună decât cea a
imaginii (de exemplu, se pot utiliza 10 biţi-1024 puncte pentru ambii cursori). Valorile
∆U , ∆t sunt prezentate pe un afişaj numeric exterior sau pe ecran.
! Va exista un singur buton pentru modificarea poziţiei celor 4 cursori. (fig. 28) Aceasta
se realizează prin divizarea variabilă a unei tensiuni VR cu ajutorul unui potenţiometru.
Tensiunea respectivă este convertită într-un număr de 10 biţi în CAN. Există două
comutatoare ce selectează cursorul reglabil:.V/T-(cursorul de tensiune sau timp), 1/2 -
care selectează câte unul din cei doi cursori ai unei perechi. Cei 10 biţi daţi de CAN şi

32 3/32
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

cei doi biţi rezultaţi de la comutatoare sunt preluaţi de microprocesor şi introduşi în

memoria sa prin intermediul a două registre tampon. Acestea preiau datele pe semnalul
RCRS şi sunt activate şi citite pe rând prin semnalele OE1 , OE 2 .
! Cunoscând Cx şi Cy, microprocesorul transformă numerele respective, NT1-NT2 şi NV1-
NV2 în nivele de timp sau tensiune, conform relaţiilor:
N C
∆t1,2 = x x N T 1 − N T 2
N ' TMax
unde N’TMax reprezintă numărul total de puncte ale cursorului de timp corespunzător
scării gradate. De exemplu, în cazul reprezentării pe 10 biţi,
N TMax = 210 = 1024, N ' TMax = 1000
Rezoluţia în citirea cursorului temporal este deci
N C
∆t 0 = x x
N ' TMax
În mod asemănător, pentru cursorii de tensiune:
N yC y
∆U 1,2 = NV 1 − NV 2
N 'VMax
N yC y
∆U 0 =
N 'VMax

VR

CNA

OE1
RT1

RCRS

RT2
OE2
V/T

1/2

Fig. 28. Comanda cursorilor

3/33 33
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

3.4.4 Afişarea
! După cum s-a mai arătat, există două variante principale de realizare a blocului de
afişaj:
• sistemul specific osciloscopului clasic, în care semnalul ce trebuie vizualizat se
aplică plăcilor de deflexie pe verticală, iar deplasarea spotului pe orizontală este
realizată cu ajutorul unei tensiuni liniar variabile;
• sistemul “cu rastru” specific monitoarelor TV, în care fiecare imagine (cadru)
este descompusă într-un număr linii, iar fiecare linie , într-un număr de puncte
(pixeli). Semnalele aplicate celor două sisteme de deflexie au doar rolul
acoperirii, linie după linie, a întregului ecran. Semnalul ce trebuie afişat, este
aplicat sistemului de control a strălucirii. Imaginea este una sintetizată, cu
multiple posibilităţi de introducere a unor cursori şi texte.

! În cele ce urmează ne vom referi succint la unele aspecte legate de primul tip de afişaj.
Blocul de afişaj poate lucra în două moduri distincte:
• NORMAL - fiecare ciclu de achiziţie este urmat de un ciclu de afişare - procesul
de achiziţie este reluat ciclic şi o dată cu el şi cel de afişare; acest mod de lucru
simulează funcţionarea fără memorie, beneficiind totuşi de posibilităţile de
prelucrare numerică;
• MEMORIE - se afişează o imagine stocată în memorie.

! Un ciclu de afişaj începe prin reactualizarea memoriei de afişaj. Aceasta conţine 3

elemente:
• memoria RAM pentru semnalul vizualizat - conţinând cele Ns eşantioane ale
acesteia, de exemplu pe 8 biţi;
• -memoria RAM aferentă cursorului de timp; aceasta conţine 1024 elemente
binare(1 bit) şi va avea doar doi biţi în 1 corespunzători punctelor luminoase,
reprezentând poziţiile celor doi cursori, iar restul în 0; cursorii de timp se afişează
simultan cu semnalul, acţionând asupra sistemului de control a strălucirii;
• memoria pentru cursorii de tensiune(verticali).

! Pentru fiecare din cei doi cursori, această memorie trebuie să conţină câte o singură
valoare, constantă, exprimată de exemplu pe 10 biţi.
• Cei doi cursori se afişează în două curse directe succesive, fiecare din ele
destinată numai cursorului respectiv.
• Prin urmare, memoria va fi constituită dintr-un singur registru de memorie de 10
biţi ce conţine în binar poziţia pe ecran a unui cursor orizontal.

34 3/34
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

! Se afişează în mod succesiv:

• un semnal video cu cursorii de timp;
• un al doilea semnal video cu cursorii de timp, dacă se lucrează cu 2 canale
alternate;
• o linie dreaptă reprezentând un cursor V;
• a doua linie reprezentând al doilea cursor V.
! Fiecare din aceste 4 operaţii necesită o parcurgere completă a ecranului pe orizontală.
• Citirea memoriei video are loc pe durata fiecărei desfăşurări, sub acţiunea unui
tact, generat de un numărător de adrese.
• În exemplul nostru, numărătorul de adrese este incrementat cu un tact cu
frecvenţa de repetiţie 1/TV=125 kHz. Rezultă astfel că durata unei desfăşurări(a
unei curse directe) va fi 1024Tv = 8 ms şi este constantă, indiferent de Cx
(deosebire esenţială faţă de osciloscopul analogic).

Generarea semnalelor analogice pentru deflexia pe verticală.

! Blocul acesta trebuie gândit astfel încât să permită reglajele Cx, Cy şi POZY chiar
pentru o imagine memorată. Să stabilim locul unde trebuie amplasate aceste reglaje în
osciloscop.
• În osciloscopul analogic treptele Cy se realizează la intrare sau în unul din
primele etaje de amplificare pentru a nu fi depăşită gama dinamică a
amplificatoarelor pe y.
• Osciloscopul numeric are o gamă dinamică şi mai clar limitată datorită
convertorului analog numeric (-Uref/2, Uref/2). Ca urmare, este necesar să se
păstreze reglajul de coeficientului de deflexie pe verticală înaintea convertorului.
• În acest fel se poate regla Cy pe durata achiziţiei (pentru semnalul achiziţionat),
dar nu şi pe durata afişării a unui semnal memorat(aşa cum se întâmplă la un
osciloscop cu memorie pe TK, unde nu se pot efectua reglaje asupra imaginii
memorate).
• În cazul osciloscopului numeric, există posibilitatea modificării în anumite limite
a lui Cy pentru o imagine memorată. Aceasta se realizează prin reglarea
corespunzătoare a amplificării semnalului după conversia CNA.
• Prin acest reglaj nu se modifică rezoluţia determinată de numărul de biţi ai CNA -
micşorând, de exemplu Cy faţă de Cym(utilizat la achiziţia imaginii) de două ori,
numărul de nivele pe verticală se înjumătăţeşte, iar diferenţa în tensiune între
două nivele rămâne aceeaşi.
! În figura 29, sunt reprezentate gamele dinamice ale semnalului în diferite puncte ale
instrumentului. Evident, la intrare aceasta este
 1 1 
 − N yC y , N yC y 
 2 2 

3/35 35
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• S-a presupus o amplificare în tensiune a primelor două blocuri din schemă egală
cu A1 . La nivelul convertoarelor, această gamă este
 1 1 
 − U ref , U ref 
 2 2 
unde U ref = A1N yC y .

• Dacă UM/2 este tensiunea necesară pe plăcile de deflexie y pentru a deplasa

spotul de la mijlocul ecranului la extremitatea superioară,
U M = A2U ref = A1 A2 N y C y

deci
UM
Cy =
A1 A2 N y

ACy PAy CAN CNA ADy

Cy POZ.Y CyM POZ.YM

1 1 1 1
− N yC y − A1N y C y − − U ref − − A2U ref −
2 2 2 2
1 1 1 1
N yC y A1N yC y U ref A2U ref
2 2 2 2

Fig. 29. Realizarea gamelor dinamice

! În ceea ce priveşte reglajul de POZy, plasarea sa înaintea CAN este obligatorie, pentru
a aduce semnalul în domeniul de lucru al convertoarelor.
• Acest reglaj este activ pe durata achiziţiei semnalului. Asupra imaginii memorate
el nu poate acţiona.
• Pentru a acţiona asupra imaginii memorate, butonul POZy trebuie să adune o
componentă continuă reglabilă în ADy.
• Această tensiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- în modul de lucru normal (NORM) să fie nulă;
- în modul de lucru MEM (reprezentarea unei imagini memorate)să fie nulă
atât timp cât nu se manevrează butonul POZy astfel încât la trecerea de pe
NORM pe MEM, imaginea să nu se deplaseze pe verticală.
! În schema din figura 30, convertorului CNA1 i se aplică datele video, deci ieşirea
acestuia reprezintă într-o primă formă semnalul analogic pentru deflexia pe verticală
(semnalul propriu-zis, cu rezoluţia de 8 biţi, sau cursorii de tensiune, cu rezoluţia de
10 biţi).
! Tensiunea de decalaj pentru corecţia poziţiei se aplică după CNA1 şi trebuie să
îndeplinească condiţiile amintite mai înainte.

36 3/36
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• În acest scop, se utilizează un circuit de urmărire şi memorare U/M, care

generează la ieşire o tensiune UMEM egală cu tensiunea de intrare, atâta timp cât
semnalul de comandă U / M =1.
• Din momentul când acesta devine 0, circuitul memorează şi menţine la ieşire
valoarea tensiunii de intrare din momentul tranziţiei.
• În modul de afişaj normal, UMEM urmăreşte deci tensiunea de intrare.
• Când se trece în modul MEM, semnalul de comandă devine 0, astfel încât
circuitul memorează tensiunea UPOZ corespunzătoare poziţiei potenţiometrului pe
durata achiziţiei.
! Considerând CNA1 cu ieşire în curent
n
I 0 = I R ∑ bi 2 − i
i =1
U1 U U
+ I 0 + POZ − MEM = 0
R R R
U 1 = −( RI 0 + (U POZ − U MEM ))

RT-CY

I _
Uref CNA1 CNA2 ADY UY
+
U1
U2

A/

R R

_
U/M
+
U/M UMEM

POZ.YA NORM
-1

POZ.YB

Fig. 30. Etajul de ieşire pentru deflexia pe verticala

3/37 37
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

! Evident, în modul NORM, UPOZ=UMEM, deci U1=-RI0. Acelaşi lucru se întâmplă şi în

modul MEM dacă nu se acţionează potenţiometrul de poziţie.
• Din momentul acţionării acestui potenţiometru, deoarece circuitul U/M nu mai
lucrează în modul urmărire, apare o tensiune de decalaj, care deplasează imaginea
pe verticală.
• Cum am mai arătat, pentru modificarea coeficientului de deflexie pe verticală
pentru o imagine memorată, ar fi necesară modificarea corespunzătoare a
amplificării amplificatorului de deflexie pe verticală, A2.
• Mai elegant, acest reglaj se poate realiza utilizând un atenuator cu atenuare
programabilă numeric, înainte de ADY.
• Pentru aceasta se foloseşte CNA2 , care are drept tensiune de referinţă semnalul
util U1 . Prin intermediul RT-Cy i se aplică pe intrările de date un cuvânt prin
care se reglează semnalul de ieşire în funcţie de Cy, deci
m m
−i
U 2 = U ref ∑ ci 2 = U 1 ∑ c i 2 −i
i =1 i =1

m
U 2 = −(RI 0 + (U POZ − U MEM ))∑ ci 2 −i
i =1
! Semnalul la ieşirea ADY este deci
m
U Y = Ad U 2 = Ad (RI 0 + (U POZ − U MEM ))∑ ci 2 −i
i =1
iar amplificarea globală
m
Ad ∑ ci 2 −i
i =1

Generarea semnalului analogic pentru canalul x

! Sunt necesare 3 elemente:

• circuite pentru generarea unei rampe lineare sau în trepte;
• circuite pentru generarea şi memorarea unui semnal de corecţie a jitterului, ce va
fi însumat cu rampa;
• circuite pentru amplificarea programată a rampei, în scopul posibilităţii reglării,
în anumite limite, a lui Cx pentru o imagine memorată.

! Generatorul de rampe poate fi realizat:

• numeric (rampă în trepte), aplicând unui CNA ieşirea numărătorului de adrese
video;

38 3/38
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

• analogic (rampă liniară) cu un GTLV pornit simultan cu începerea numărării la

numărătorul de adrese video.
•
! Sarcina acestui GTLV este mai uşoară decât a celui dintr-un osciloscop obişnuit,
întrucât lucrează cu pantă fixă (independentă de Cx).

! După cum s-a văzut, în fiecare ciclu de achiziţie se măsoară intervalul de timp
∆t între impulsul SY şi următorul impuls SAVE.
• Acest interval diferă de la un ciclu de achiziţie la altul datorită nesincronismului
dintre tactul de eşantionare al osciloscopului şi semnalul vizualizat.
• O desfăşurare porneşte în principiu sincron cu tactul. Ca urmare, dacă s-ar
poziţiona de fiecare dată eşantioanele pe ecran numai în funcţie de numărul de
ordine, ar putea rezulta un joc pe orizontală al imaginii(jitter), ca în figura 32,
unde s-au luat doar două cicluri de achiziţie succesive.

GTLV ∑ CNA2 ADX

UCJ RT.CX POZ X

-UR CNA1

RT.C.J. D0-7

D0-7

Fig. 31. Generarea semnalului analogic pentru canalul X

∆t1 ∆t2
a b

Fig. 32. Aparitia jitterului pe orizontala

3/39 39
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

! Pentru ca acest fenomen să nu apară, trebuie ca, faţă de momentul de declanşare a

rampei, situat într-o poziţie constantă faţă de tact, să deplasăm prima formă de undă cu
∆t1 , a doua cu ∆t 2 etc.
! Această deplasare se realizează adăugând peste rampă o componentă continuă ∆U .
Notând cu m panta tensiunii liniar variabile, valoarea acestei tensiuni, necesară pentru
obţinerea unei întârzieri ∆t rezultă din relaţia (figura 33)
∆U T
∆t = = ∆U d
m UM
! Tensiunea de corecţie este dată de CNA1 (figura 31), care are pe intrările de date un
număr generat de microprocesor, pe baza informaţiei obţinute de la vernierul de timp.
UM m
∆U = U CJ = U R ∑ ci 2 −i
∆U i =1

∆t Td
Fig 33. Reglarea tensiunii de deflexie

! Pentru a face posibilă modificarea în anumite limite, mai ales în sensul extinderii
imaginii pe orizontală, a factorului Cx după memorarea unei imagini, se poate modifica
amplificarea canalului x, ceea ce este echivalent cu mărirea pantei tensiunii liniar
variabile. În schema din figura 31 acest lucru se realizează cu ajutorul convertorului
CNA2, care funcţionează ca atenuator programabil.

3.5. Osciloscoape cu eşantionare în timp echivalent

! Eşantioanele necesare pentru achiziţia unei imagini sunt luate în mai multe cicluri
sincro succesive.
! Acest lucru este posibil numai pentru semnale repetitive. Osciloscopul numeric în timp
echivalent reprezintă de fapt o îmbinare a principiului osciloscopului analogic cu
eşantionare cu introducerea memoriei numerice.
! Sunt posibile următoarele variante:
• Eşantionare secvenţială(coerentă)
În acest caz se ia câte un eşantion la fiecare ciclu sincro. Primul eşantion se ia la un
timp foarte scurt după SY. Pentru fiecare din eşantioanele următoare, intervalul de
timp faţă de impulsul SY este incrementat cu o cantitate fixă.
SY

40 3/40
ciclul 1
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 34. Eşantionarea coerenta

Deci momentele de eşantionare sunt în mod esenţial determinate de

impulsurile SY. Ca urmare, este imposibilă achiziţia şi vizualizarea semnalului
pretrigger.

• Eşantionare aleatoare
- Eşantioanele sunt achiziţionate într-o ordine aleatoare în raport cu locul pe
care-l ocupă în înregistrare.
- relaţia temporală exactă între aceste eşantioane şi SY se determină prin
măsurarea intervalului de timp dintre SY şi momentul de eşantionare, în
fiecare ciclu sincro. Înainte de primul ciclu sincro, se şterge memoria de
achiziţie.
- Eşantioanele se iau la intervale de timp egale, de exemplu Ts=25 ns, dar
neexistând o relaţie de sincronism faţă de impulsurile SY, momentele de
eşantionare din cicluri sincro diferite apar ca aleatoare. Ca urmare,
măsurarea intervalelor de timp dintre SY şi momentele de eşantionare
trebuie făcută în fiecare ciclu de achiziţie şi rezultatul memorat.
- Este foarte importantă rezoluţia cu care se face această măsurătoare. Să
considerăm, ca exemplu, un osciloscop destinat să lucreze până la 1GHz
(T=1 ns). Dacă dorim să vizualizăm o perioadă a semnalului desfăşurată pe
întregul ecran, presupunând Nx=10, este necesar Cx =100ps/div. O rezoluţie
de o zecime de diviziune, deci de 10 ps este de dorit.

∆t1
ciclul 1

∆t 2
ciclul 2
3/41 41
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig 35. Eşantionarea aleatoare

• Deci la fiecare nou ciclu de sincro se reţine un număr de eşantioane şi o
valoare ∆t . Dacă Cx este suficient de mare, există posibilitatea ca într-un singur
ciclu sincro să se achiziţioneze toate eşantioanele necesare construcţiei imaginii.
Se obţine deci, ca un caz particular, eşantionarea în timp real.
• Dacă în fiecare ciclu de achiziţie s-ar stopa achiziţia la apariţia impulsului SY, ar
însemna că vom dispune în final de o imagine achiziţionată într-un timp NaTs
pretrigger. De exemplu pentru Na=1024 şi Ts=25ns, rezultă tpt=25 µ s . În realitate
există un numărător programabil de eşantionare pretrigger, ca şi în cazul
osciloscopului în timp real, cu ajutorul căruia se poate selecta fereastra de timp ce
se doreşte a fi achiziţionată.
• Rezultă concluzia importantă că un osciloscop cu eşantionare aleatoare permite
vizualizarea semnalului şi înainte de îndeplinirea condiţiei de trigger.
• Existenţa unui vernier de timp ce permite măsurarea intervalelor ∆t cu o
rezoluţie foarte bună, dă posibilitatea unei benzi foarte largi. Pentru ca acest lucru
să se poată realiza, un rol foarte important îl are circuitul de eşantionare-
memorare de foarte mare viteză (cu un timp de eşantionare foarte scurt).
• Lărgimea de bandă a osciloscopului poate fi astfel mult mai mare decât frecvenţa
de eşantionare (spre deosebire de osciloscopul cu eşantionare în timp real). De
exemplu, cu un CAN având FSMAX=40 MHz, se poate obţine un osciloscop cu o
bandă de 1 GHz.
• Sistemul de eşantionare aleatoare are şi un dezavantaj. Dacă presupunem
Ts=25ns, există o anumită probabilitate ca într-un interval de timp, mai mic decât
Ts, să se primească un eşantion de la un ciclu sincro. De exemplu, dacă această
fereastră este de 10 ns, probabilitatea va fi de 10/25, iar dacă e de 1 ns, de 1/25.
Pentru exemplul considerat, Cxm=100 ps/div, deci pentru Nx=10 diviziuni,
fereastra de timp de 1 ns reprezintă un ecran. Pentru această fereastră sunt
necesare în medie 25 cicluri sincro pentru a obţine un eşantion. Dacă în plus
semnalul are o frecvenţă de repetiţie mică, de exemplu 1000 Hz (perioadă mult
mai mare decât fereastra de timp pe care dorim să o vizualizăm), vom dispune de
1000 cicluri/secundă, deci de 40 puncte achiziţionate/secundă. Rezultă că într-un
asemenea caz, achiziţia unei imagini poate dura mult, mai ales dacă se doreşte un
număr mare de puncte. Se poate recurge eventual şi la interpolare.
• Schema bloc rămâne în principiu cea prezentată la început.
• Pentru realizarea unei benzi cât mai mari, esenţiale sunt blocurile preamplificator,
eşantionare-memorare şi vernierul de timp.

42 3/42
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Vernierul de timp
! Vom prezenta o schemă utilizată în unele osciloscoape Hewlett-Packard pentru a
obţine o rezoluţie de 10 ps (figura 36).
! Se utilizează doi generatori de curent cu I1=1250I0. Aceştia încarcă pe rând, prin
intermediul unui comutator electronic, comandat de semnalul Q3, un condensator, C.
! La venirea impulsului SY, Q 3 → 1 şi condensatorul începe să se încarce sub I1.
I
u(t ) = 1 t
C
I
u( ∆t ) = 1 ∆t
C
COMP trece în 1 şi deschide poarta P. Când însă Q1=1, CLR = 0 , şi cum aceasta este
o comandă asincronă prioritară, numărătorul NUM stă în starea 0. Când Q1 trece în 0,
condensatorul se descarcă sub curentul I0.
I
u(t ) = u( ∆t ) − 0 (t − ∆t )
C
80MHz
×2
Q
S
SY (3)
D Q
R 0
(1)
T 1
T Q COMP
+
s I1
40MHz _
0
D Q 1
(2) P
T Q I0

NUM
CLR

Fig 36. Vernierul de tipm pentru osciloscopul Hewelett Packard

SY

Ts

Q1

Q2

Q3

CLR 3/43 43
MEE2 Cap3: Osciloscopul numeric

Fig. 37

! Deoarece acum Q1=0, numărătorul începe să numere până în momentul când u(t)=0 şi
COMP=0. Aceasta se întâmplă când
u( ∆t + τ ) = 0
I
u( ∆t ) − 0 τ = 0
C
deci
I1
τ = ∆t = 1250∆t
I0

! Numărătorul numără pe durata τ un număr N de impulsuri:

τ
N= = 2 Fsτ = 8 ⋅ 10 7 ⋅ 1250 ⋅ ∆t = 1011 ∆t
0,5Ts
! Evident, rezoluţia este ∆t 0 = 10 −11 s = 10 ps. Dacă s-ar fi utilizat metoda obişnuită de
măsurare numerică a intervalului de timp, ar fi fost necesară o frecvenţă de tact de 100
GHz, frecvenţă la care numărarea este imposibilă.
! În concluzie, schema realizează o amplificare a intervalului de timp măsurat de 1250
de ori, utilizând un integrator cu două pante.

44 3/44