Micro Unde

27.08.2020 Examen restanță 27.08.
20: Attempt review
Dashboard / Courses / Licenţă / Anul 3 / Semestrul 1 / Seria D / L-A3-S1-Mi-D / General / Examen restanță 27.08.20
Started on Thursday, 27 August 2020, 8:30 AM

State Finished
Completed on Thursday, 27 August 2020, 9:28 AM
Time taken 58 mins 17 secs
Marks 16.00/40.00
Grade 20.00 out of 50.00 (40%)
Question 1 În cazul unei unde plane uniforme, componentele axiale ale câmpului electromagnetic au valorile:
Correct
Mark 1.00 out of Select one:

1.00
a. Ez ≠ 0, Hz = 0
b. Ez = 0, Hz = 0

c. Ez = 0, Hz ≠ 0
Your answer is correct.
The correct answer is: Ez = 0, Hz = 0
Question 2 Matricea de repartiție a unui multiport reciproc

Correct

1.00
a. are toate elementele numere reale.
b. este simetrică în raport cu diagonala principală. 
c. este hermitică.
The correct answer is: este simetrică în raport cu diagonala principală.
Question 3 Distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi, terminată pe o sarcină cu impedanța
Incorrect ZS = jXS , corespunde:
Mark 0.00 out of

1.00 Select one:
a. Unui regim de undă staționară.
b. Unei reflexii nule a undei incidente pe sarcină.
c. Unui regim de undă progresivă. 
Your answer is incorrect.
The correct answer is: Unui regim de undă staționară.
https://electronica.curs.pub.ro/2019/mod/quiz/review.php?attempt=60041&cmid=22951 1/12
27.08.2020 Examen restanță 27.08.20: Attempt review
Question 4 În cazul unei linii de transmisiune cu pierderi mici este satisfăcută următoarea pereche de inegalități:
Correct

1.00
a. RL ≫ ωLL , G L ≫ ωCL
b. RL ≪ jωLL , G L ≪ jωCL
c. RL ≪ ωLL , G L ≪ ωCL

The correct answer is: RL ≪ ωLL , G L ≪ ωCL
Question 5 Distribuția amplitudinii tensiunii din figură corespunde:

Incorrect
Mark 0.00 out of

1.00
Select one:
a. Unui regim de undă staționară pură.
b. Unui regim de undă progresivă. 
c. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.

The correct answer is: Unui regim de undă staționară pură.
Question 6 În cazul propagării undei plane printr-un mediu cu o conductivitate electrică σ foarte mică, pe măsura scăderii
Correct conductivității constanta de atenuare α:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Crește.
b. Scade. 
c. Nu se modifică.

The correct answer is: Scade.
Question 7 Într-un punct de minim al distribuției amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe o
Incorrect sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii curentului prezintă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. O valoare diferită de cele extreme (minimă și maximă), în funcție de impedanța de sarcină. 
b. Un minim.
c. Un maxim.
The correct answer is: Un maxim.
Question 8 O joncțiune terminată cu mai multe ghiduri de undă poate fi modelată cu un multiport cu n porți, unde n este
Incorrect

1.00
a. numărul de linii de transmisiune echivalente modurilor care se pot propaga pe ghidurile de undă.
b. numărul de ghiduri de undă montate.
c. numărul de terminații ale joncțiunii. 
The correct answer is: numărul de linii de transmisiune echivalente modurilor care se pot propaga pe ghidurile de undă.
Question 9 În cazul unei linii de transmisiune cu pierderi, randamentul puterii transmise în lungul liniei:
Correct

1.00
a. Este maxim, egal cu e−2αl , atunci când linia este terminată adaptat.

b. Este maxim, egal cu 1, atunci când linia este terminată adaptat.
c. Este minim, egal cu 0, atunci când linia este terminată adaptat.
The correct answer is: Este maxim, egal cu e−2αl , atunci când linia este terminată adaptat.
Question 10 În cazul utilizării variabilelor de repartiție, comportarea unui diport poate fi descrisă, prin alegeri diferite a celor două unde
Incorrect generalizate care se pot explicita în funcție de celelate două, cu ajutorul a
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. patru seturi diferite de parametri matriceali. 
b. două seturi diferite de parametri matriceali.
c. șase seturi diferite de parametri matriceali.
The correct answer is: șase seturi diferite de parametri matriceali.
Question 11 În cazul unui circuit ale cărui dimensiuni sunt comparabile sau mai mari decât lungimea de undă:
Incorrect

1.00
a. Propagarea semnalului este practic instantanee. 
b. Teoria câmpului electromagnetic nu poate fi aplicată.
c. Efectul de propagare a semnalului este semnificativ.
The correct answer is: Efectul de propagare a semnalului este semnificativ.
Question 12 În lungul unei linii de transmisiune cu pierderi (α ≠ 0) amplitudinea undei directe de tensiune este dată de expresia:
Incorrect

1.00
a. |Ud (z)| = |U
0
+
|e
−2αz

b. |Ud (z)| = |U
+
0
|e
2αz
c. |Ud (z)| = |U
0
+ −αz
|e

The correct answer is: |Ud (z)| = |U
+
0
−αz
|e
Question 13 Pentru o undă TMm,n care se propagă printr-un ghid de undă dreptunghiular, indicii m, n sunt numere naturale, cu
Incorrect precizarea că:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Ambii indici pot lua simultan valoarea 0.
b. Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0. 
c. Niciunul dintre indici nu poate lua valoarea 0.

The correct answer is: Niciunul dintre indici nu poate lua valoarea 0.
Question 14 Relația d 2 U (z)/dz 2 − (RL + jωLL )(G L + jωCL )U (z) = 0 reprezintă:

Incorrect
Mark 0.00 out of

1.00
Select one:
a. Ecuația tensiunii în lungul unui ghid de undă uniform, pentru modul dominant de propagare. 
b. Ecuația tensiunii în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal.
c. Ecuația tensiunii în lungul unei linii de transmisiune în regim oarecare, variabil în timp.

The correct answer is: Ecuația tensiunii în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal.
Question 15 Adâncimea de pătrundere a undei plane într-un metal real:

Incorrect

1.00
a. Scade pe măsura creșterii frecvenței.
b. Este independentă de frecvență, fiind o funcție doar de proprietățile de material.
c. Crește pe măsura creșterii frecvenței. 
The correct answer is: Scade pe măsura creșterii frecvenței.
Question 16 În cazul unui ghid de undă uniform, cu pereți metalici, fără pierderi, având ca dielectric aerul, aflat în regim de propagare
Correct pe modul dominant, viteza de grup în ghid, (vg )g , este:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Mai mică decât viteza de propagare a luminii în spațiul liber, c 0 .

b. Mai mare decât viteza de propagare a luminii în spațiul liber, c 0 .
c. Independentă de frecvența de lucru.

The correct answer is: Mai mică decât viteza de propagare a luminii în spațiul liber, c 0 .
Question 17 Într-un punct de minim al distribuției amplitudinii curentului în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe
Incorrect o sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii tensiunii prezintă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Un maxim.
b. O valoare intermediară (între valoarea minimă și maximă), în funcție de impedanța de sarcină. 
c. Un minim.

The correct answer is: Un maxim.
Question 18 Distribuția amplitudinii tensiunii din figură corespunde:

Incorrect
Mark 0.00 out of

1.00
Select one:
a. Unui regim de undă staționară. 
b. Unui regim de undă progresivă.

The correct answer is: Unui regim de undă progresivă.
Question 19 În expresia factorului de calitate propriu, Q0 = β/2α , al unui rezonator construit dintr-o linie de transmisiune cu pierderi,
Correct parametrul notat cu β semnifică:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Constanta de defazare la rezonanță. 
b. O notație, β = ω/ω0 − ω0 /ω .
c. Constanta de defazare la o frecvență în vecinătatea rezonanței.

The correct answer is: Constanta de defazare la rezonanță.
Question 20 Regimul de undă staționară pură corespunde cazului în care distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de
Correct transmisiune fără pierderi:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Este periodică cu perioada λ/2 , având minime nule și maxime cu amplitudinea 2|U0+ |

b. Este periodică cu perioada λ/2 , având minime nule și maxime cu amplitudinea |U0+ |
c. Este constantă.
The correct answer is: Este periodică cu perioada λ/2 , având minime nule și maxime cu amplitudinea 2|U0+ |
Question 21 Puterea activă transmisă printr-un ghid de undă uniform depinde de:
Correct

1.00
a. Componentele transversale ale câmpului electromagnetic din ghid. 
b. Componentele longitudinale ale câmpului electromagnetic din ghid.
c. Toate componentele câmpului electromagnetic din ghid.
The correct answer is: Componentele transversale ale câmpului electromagnetic din ghid.
Question 22 Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unui rezistor ideal cu
Incorrect rezistența mai mare decât impedanța caracteristică, se află localizat:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. În interiorul cercului de rază unitate, sub diametrul real.
b. Pe cercul de rază unitate, deasupra diametrului real. 
c. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la dreapta originii diagramei.
The correct answer is: În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la dreapta originii diagramei.
Question 23 Impedanța caracteristică a liniei de transmisiune reprezintă raportul dintre:

Incorrect

1.00
a. Unda inversă de tensiune și unda inversă de curent.
b. Amplitudinea complexă a tensiunii și amplitudinea complexă a curentului în punctul de coordonată z = 0 .

c. Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune și aceea a undei directe de curent.
The correct answer is: Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune și aceea a undei directe de curent.
Question 24 Undele generalizate se exprimă, dimensional, în

Correct

1.00
a. W1/2 
b. A
c. V
The correct answer is: W1/2
Question 25 Valoarea impedanței caracteristice a unui ghid coaxial având drept dielectric aerul, optimizat în scopul obținerii unei
Incorrect constante de atenuare minime, este aproximativ egală cu:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. 77Ω
b. 50Ω

c. 30Ω
The correct answer is: 77Ω
Question 26 Pentru o sarcină pasivă, modulul și argumentul coeficientului de reflexie al tensiunii la sarcină Γ au valorile:
Incorrect

1.00
a. |Γ| ≤ 1, arg(Γ) ∈ [−π, +π]
b. Γ = 0, dacă sarcina este pur reactivă.

c. |Γ| > 1, arg(Γ) ∈ [−π, +π]
The correct answer is: |Γ| ≤ 1, arg(Γ) ∈ [−π, +π]
Question 27 Pentru calculul parametrului Spi este suficient să se determine, în prealabil,

Correct

1.00
a. impedanța de intrare în poarta i și factorul de transfer în tensiune de la poarta i la poarta p atunci când toate
porțile, cu excepția porții i, sunt terminate adaptat. 
b. impedanța de intrare în poarta i atunci când celelalte porți sunt terminate adaptat.
c. factorul de transfer în tensiune de la poarta i la poarta p atunci când toate porțile, cu excepția porții i, sunt
terminate adaptat.
The correct answer is: impedanța de intrare în poarta i și factorul de transfer în tensiune de la poarta i la poarta p atunci
când toate porțile, cu excepția porții i, sunt terminate adaptat.
Question 28 Diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith) este construită în planul:

Incorrect

1.00
a. Impedanțelor normate. 
b. Coeficienților de reflexie generalizați.
c. Tensiunilor normate la amplitudinea undei directe.
The correct answer is: Coeficienților de reflexie generalizați.
Question 29 Modul dominant de propagare în ghidul de undă dreptunghiular este:

Correct

1.00
a. TE1,0 
b. TE0,1
c. TM1,0
The correct answer is: TE1,0
Incorrect pe modul dominant, lungimea de undă în ghid, λg , este:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Mai mică decât lungimea de undă în spațiul liber, λ0

b. Mai mare decât lungimea de undă în spațiul liber, λ0 .
c. Independentă de frecvența critică a modului dominant.

The correct answer is: Mai mare decât lungimea de undă în spațiul liber, λ0 .
Question 31 În general, matricea de repartiție a unui cuplor directiv ideal depinde de patru valori reale arbitrare:
Correct

1.00
a. două module și două argumente ale unor parametri de repartiție.
b. trei module și un argument ale unor parametri de repartiție.
c. un modul și trei argumente ale unor parametri de repartiție. 

The correct answer is: un modul și trei argumente ale unor parametri de repartiție.
Question 32 Atunci când accesul la porțile unui multiport se face prin linii de transmisiune fără pierderi, prin translatarea planelor de
Incorrect referință ale porților, păstrând aceleași impedanțe de referință, modulele parametrilor de repartiție
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. pot fi aduse la valori egale pentru toate porțile. 
b. pot fi aduse la valori convenabile aplicației respective.
c. rămân nemodificate.
The correct answer is: rămân nemodificate.
Question 33 Un mediu de propagare cu o conductivitate foarte mică, σ ≪ ωϵ , corespunde cazului:

Incorrect

1.00
a. Unui metal real.
b. Propagării în spațiul liber. 
c. Unui dielectric real.
The correct answer is: Unui dielectric real.
Question 34 Unda plană uniformă este:

Incorrect

1.00
a. O undă care prezintă o suprafață de fază constantă plană iar amplitudinea oscilației diferă de un punct la altul în
punctele suprafeței de fază constantă. 
b. O undă care prezintă o suprafață de fază constantă plană iar amplitudinea oscilației în toate punctele suprafeței de
fază constante este aceeași.
c. O undă care se propagă, la orice frecvență, printr-un ghid de undă dreptunghiular.
The correct answer is: O undă care prezintă o suprafață de fază constantă plană iar amplitudinea oscilației în toate
punctele suprafeței de fază constante este aceeași.
Question 35 Termenul I0− din expresia I (z) = I

+ −γz
e + I
− γz
e reprezintă:
0 0
Correct

1.00
a. Amplitudinea complexă a undei inverse de curent la intrarea liniei de transmisiune.
b. Amplitudinea complexă a undei inverse de curent în origine. 
c. Curentul total în origine.

The correct answer is: Amplitudinea complexă a undei inverse de curent în origine.
Question 36 Parametrul de repartiție Sii are semnificația fizică de

Correct

1.00
a. factor de reflexie la intrarea în poarta i, atunci când toate porțile, cu excepția porții i sunt terminate adaptat. 
b. factor de reflexie la intrarea în poarta i.
c. factor de reflexie la ieșirea din poarta i, atunci când toate porțile, cu excepția porții i sunt terminate adaptat.
The correct answer is: factor de reflexie la intrarea în poarta i, atunci când toate porțile, cu excepția porții i sunt terminate
adaptat.
Question 37 Dacă raportul de undă staționară σ = 1 atunci distribuția amplitudinii tensiunii/curentului în lungul unei linii fără pierderi
Incorrect corespunde:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină. 
The correct answer is: Unei reflexii nule a undei incidente pe sarcină.
Question 38 Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unei bobine ideale se află
Incorrect localizat:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Pe cercul de rază unitate, deasupra diametrului real.
b. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul imaginar. 
c. În interiorul cercului de rază unitate, sub diametrul real.
The correct answer is: Pe cercul de rază unitate, deasupra diametrului real.
Question 39 Modul transversal electric și magnetic (TEM) are frecvența critică:

Incorrect

1.00
a. Egală cu 0 Hz.
b. Dependentă doar de geometria secțiunii transversale a ghidului uniform. 
c. Dependentă de geometria secțiunii transversale a ghidului și de parametrii de material ai dielectricului din ghid.
The correct answer is: Egală cu 0 Hz.
Question 40 Parametrii de repartiție ai unui diport nedisipativ sunt legați între ei prin
Correct

1.00
a. patru relații, două în care intervin module și două în care intervin argumente ale unor parametri de repartiție.
b. trei relații, două în care intervin module și una în care intervin argumente ale unor parametri de repartiție.
c. patru relații, trei în care intervin module și una în care intervin argumente ale unor parametri de repartiție. 
The correct answer is: patru relații, trei în care intervin module și una în care intervin argumente ale unor parametri de
repartiție.
Discuții în timpul examenului din

◄ Formular feedback Jump to...
27.08.2020 ►
1 "1:-et a'e In ce : onditii tronsonul de linie de transmisiune termirat in scurtcircuit poate fi folosit ca element inductiv?
lrcorect
Ne ta C8 \/I 0,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a la orice frecventa
f lntrebare cu
llag t. daca lungimea tronsonului este egala cu jumatate de lungime de unda X
<... tfd<..d lunyi111~d l1 on~o11ului ~!>l~ mull 111c1i m iLc1 <.J~utl lunyim~a u~ u11<..ld
d, daca lungimea tronsonului este mai mare decat un sfert de lungime de unda
Certitudine {) : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: daca lungimea t ronsonului este mult mai mica decat lungimea de unda
Ce modeleaza conductanta lineica?

lrcorect
Pondere 1,00
a pierderile totale ale liniei
f' lntrebare cu
llag t. energia inmagazinata in camp electric
c. pierderile in metal X
d. pierderile in dielectric
Certitudine o : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: pierderile in dielectric
Ce conditie satisface vectorul intensitate camp electric la interfata dintre un mediu perfect conductor si un dielectric?
lrcorect
Pondere 1,00
a produsul vectorial cu normala la interfata este nenul X
f' lntrebare cu
tlag t, produsul vectorial cu normala la interfata este r ul
c. produsul scalar cu normala la interfata este nul
Certitudine {) : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: produsul vectorial cu normala la interfata este nul

4 ""'l:'et a·e Ce conditie satisface vectorul intensitate camp magnetic la interfata dintre doi dielectrici ideali?
lrcorect
Nola Co\/! -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. componenta normala se conserva peste frontiera
f intrebare cu
flag b. componenta tangentiala se conserva peste frontiera
c. componenta tangentiala este discontinua peste frontiera )(
Certitudine o : C= 1 (Nesigur. <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: componenta tangentiala se conserva peste frontiera
Lace se refera polarizatia unei unde plane?

Corect
Neta Ca \i1 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. la orientarea vectorului intensitate camp electric in timp ..,,
'f' intrebare C'J
flag b. la orientarea vectorului intens itate camp magnetic in timp
c. la sensul vectorului intensitate camp electric in timp
Certitudine t) : C=1 (Nesigur. <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: la orientarea vectorului intensitate camp electric in timp
6 ".,:-~t a--e cum sunt orientati spatial vectorii intensitate camp in cazul unei unde plane?
lrcorect
Neta C8M -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. vectorul intensitate camp electric este perpendicular pe vectorul intensitate camp magnetic si paralel cu directia de propagare )(
f intrebare cu
flag b. perpendicular pe d irectia de propagare
c. vectorii intensitate camp electric respectiv magnetic sunt coliniari cu d irecti a de propagare
Certitudine o : C=1 (Nesigur. <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: perpendicular pe directia de propagare

ce se poate afirma despre linia de transmisiune cu pierderi mici?
lrcorect
Neta C8',,1 -2,00 Alege\i una sau mai multe op,iuni:
Pondere 1,00
a. ca este un mediu de propagare nedispersiv
f' intrebare cu
flag b. ca este un mediu de propagare dispersiv
c. ca amplitudinea undei directe de tensiune ramane constanta in lungul liniei X
Certitudine & : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: ca este un mediu de propagare nedispersiv
8 "1:·et a'e Ce reprezinta frecventa critica a unui mod de propagare?

lrcorect
Neta C8M -2,00 Alege\i una sau mai multe op,iuni:
Pondere 1,00
a. este frecventa la care se anuleaza numarul de unda critic
f intrebare cu
flag b. este frecventa pana la care are loc fenomenul de propagare X
c. este frecventa la care constanta de propagare este nula
Raspunsul corect este: este frecventa la care constanta de propagare este nula
9 >1:·et a'"e Ce reprezinta impedanta caracteristica a liniei de transmisiune?

Corect
Neta C8\il 1,00 Alege\i una sau mai multe op,iuni:

Pondere 1,00
a. este raportul dintre unda directa de tensiune si unda inversa de curent
f' intrebare cu
flag b. este raportul dintre tensiunea de pe linie si curentul care curge in lungul liniei
c. este raportul dintre unda directa de tensiune si unda directa de curent .,,,
Raspunsul corect este: este raportul dintre unda di recta de tensiune si unda direeta de curent
10 ·qreoare Cum se defineste impedanta de unda?
Corect
Neta 03111 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
3. ca raportul intre vectorul transversal intensitate camp magnetic si vectorul transversal intensitate camp electric
f intrebare cu
flag b. ca raportul intre vectorul longitudinal intensitate camp electric ~i vectorul transversal intensitate camp magnetic
: . ca raportul intre vectorul transversal intensitate camp electric si vectorul transversal intensitate camp magnetic ~
Certitudine e : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul cored este: ca raportul intre vectorul transversal intensitate camp e lectric si vectorul transversal intensitate camp magnetic
Cum se defineste randamentul liniei de transmisiune?

lrcorect
Neta C8111 -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
3. ca raportul intre puterea reflectata de sarcina si puterea injectata in linie X
'f' intrebare cu
flag b. ca raportul intre puterea pierduta pe linie si puterea injectata in linie
: . ca diferenta dintre puterea injectata in linie si puterea absorbita de sarcina
:I. ca raportul intre puterea absorbita de sarcina si puterea injectata in linie
Certitudine Q : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: ca raportul intre puterea absorbita de sarcina si puterea injectata in linie
12 ·T"'treoare Cand se considera un circuit ca fiind distribuit?

lrcorect
Neta C8111 -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. cand dimensiunile circuitului sunt mult mai mari decat lungimea de unda
'f' intrebare cu
f!ag b. cand dimensiunile fizice ale circuitului sunt foarte mici compara:iv cu lungimea de unda X
: . cand dimensiunile circuitului sunt comparabile cu lungimea de unda
Certitudine Q : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: cand d imensiunile circuitului sunt comparabile cu lungimea de unda
13 ·ot•eoare Ce semnificatie fizica capata undele generalizate de putere daca impedanta de normare/referinta se alege egala cu impedanta caracteristica a liniei?
Cored
Neta CSM 2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. sunt egale cu undele normate de tensiune directa respectiv inversa de pe linie ~
f' intrebare cu
flag b. sunt egale cu puterea undei d irecte respectiv inverse
c. sunt egale cu undele normate de curent d irecta respectiv inversa de pe linie
Raspunsul corect este: sunt egale cu undele normate de tensiune directa respectiv inversa de pe linie
Prince se caracterizeaza o unda E (mod de propagare transversal magnetic)?

lrcorect
Pondere 1,00
a. proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula X
f' intrebare cu
flag b. proiectia vectorului intensitate camp electric pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp magnetic este nula
c. vectorii intensitate camp electric si magnetic proiectati pe directia de propagare sunt nuli
d. vectorii intensitate camp electric si magnetic proiectati pe directia de propagare sunt nenuli
Raspunsul corect este: proiectia vectorului intensitate camp electric pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp magnetic este nula
Ce reprezinta raportul de unda stationara?

Cored
Neta C81,1 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. raportul dintre valoarea maxima a tensiunii pe linie si valoarea minima a tensiunii pe linie ~
f intrebare cu
flag b. raportul dintre amplitudinea undei directe de tensiune si amplitudinea undei inverse de tensiune
c. raportul d intre valoarea minima a tensiunii pe linie si valoarea maxima a tensiunii pe linie
Raspunsul corect este: raportul dintre valoarea maxima a tensiunii pe linie si valoarea minima a tensiunii pe linie
Prince se caracterizeaza o unda H (mod de propagare transversal electric)?
Cored
Neta C8',,1 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. proiectia vectorului intensitate camp electric pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp magnetic este nula
f' intrebare cu
flag b. vectorii intensitate camp electric si magnetic proiectati pe directia de propagare sunt nuli
c. proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula ~
Raspunsul corect este: proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula
17 'rt•eoare Puterea transmisa printr-o linie de transmisiune este egala cu

Cored
Neta C8\/, 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. diferenta dintre puterea transportata de unda d irecta si de cea reflectata ~
f intrebare cu
flag b. cu suma puterilor transportate de unda directa si inversa
c. cu produsul amplitudinii undei directe de tensiune si a undei inverse de tensiune
Raspunsul corect este: diferenta dintre puterea transportata de unda d irecta si de cea reflectata
18 "rt•eoare Prin ce se caracterizeaza un mod de propagare transversal electromagnetic?

lrcorect
Pondere 1,00
a. proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nenule )(
'f' intrebare C'J
c. proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nule
d. proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula
Raspunsul corect este: proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nule
Prince se caracterizeaza o unda H (mod de propagare transversal electric)?
Cored
Neta C8',,1 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. proiectia vectorului intensitate camp electric pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp magnetic este nula
f' intrebare cu
flag b. vectorii intensitate camp electric si magnetic proiectati pe directia de propagare sunt nuli
c. proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula ~
Raspunsul corect este: proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula
17 'rt•eoare Puterea transmisa printr-o linie de transmisiune este egala cu

Cored
Neta C8\/, 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. diferenta dintre puterea transportata de unda d irecta si de cea reflectata ~
f intrebare cu
flag b. cu suma puterilor transportate de unda directa si inversa
c. cu produsul amplitudinii undei directe de tensiune si a undei inverse de tensiune
Raspunsul corect este: diferenta dintre puterea transportata de unda d irecta si de cea reflectata
18 "rt•eoare Prin ce se caracterizeaza un mod de propagare transversal electromagnetic?

lrcorect
Pondere 1,00
a. proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nenule )(
'f' intrebare C'J
c. proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nule
d. proiectia vectorului intensitate camp magnetic pe directia de propagare este nenula iar proiectia vectorului intensitate camp electric este nula
Raspunsul corect este: proiectia vectorilor intensitate camp electric si magnetic pe directia de propagare sunt nule
19 ·rt,eoare Care este definitia factorului de calitate?
Corect
Neta C3M 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. factorul de calitate reprezinta raportul dintre energia inmagazinata in campul electric si energia inmagazinata in camp magnetic inmultit cu pulsatia la rezonanta
'f' intrebare cu
flag b. factorul de calitate reprezinta raportul dintre energia pierduta in cavitate si energia inmagazinata in camp electric sau magnetic la rezonanta inmultit cu 2 pi
c. factorul de calitate reprezinta raportul dintre energia inmagazinata in campul electric sau magnetic la rezonanta si puterea pierduta in cavitate inmultit cu pulsatia la rezonanta ~
Certitudine f} : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: factorul de cal itate reprezinta raportul dintre energia inmagazinata in campul electric sau magnetic la rezonanta si puterea pierduta in cavitate inmultit cu pulsatia la rezonanta
20 ·rtreoare In cazul liniei microstrip, ce semnificatie are permitivitatea electrica efectiva?

Cored
Neta C8\il 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. este permitividatea placii de dielectric
'f' intrebare cu
flag b. este permitivitatea mediului deasupra benzii conductoare
c. este permitivitatea unui mediu omegen care inlocuieste regiunea de aer si dielectric a liniei microstrip ~
Raspunsul corect este: este permitivitatea unui mediu omegen care inlocuieste regiunea de aer si dielectric a liniei microstrip
Pe diagrama Smith. ce proprietati are un cerc de raport de unda stationara constant?

lrcorect
Pondere 1,00
a. se intersecteaza in origine cu cercul de rezistenta normata egala cu 1
'f' intrebare cu
flag b. este tangent exterior cu cercul de rezistenta normata egala cu raportul de unda stationara
c. este tangent exterior cu cercul de rezistenta normata egala cu inversul raportului de unda stationara IC
d. este tangent interior cu cercul de rezistenta normata egala cu raportului de unda stationara
Certitudine f} : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: este tangent exterior cu cercul de rezistenta normata egala cu raportul de unda stationara
ce reprezinta viteza de faza?
Corect
Pondere 1,00
a. viteza cu care se deplaseaza un observator in lungul directiei de propagare pentru a vedea o faza contanta ..,
f intrebare cu
flag b. viteza cu care se propaga energia undei
c. viteza cu care se deplaseaza un observator in lungul liniei de transmisiune pentru a vedea o unda stationara
Raspunsul corect este: v iteza cu care se deplaseaza un observator in lungul directiei de propagare pentru a vedea o faza contanta
cum se deduce ecuatia undei?

lrcorect
Pondere 1,00
a. se elimina o componenta de camp intre ecuatiile de evolutie scrise intr-un punt exterior sursei
'f' intrebare cu
!lag b. se elimina o componenta de camp intre ecuatiile de stare scrise intr-un punt exterior sursei
c. se impune o directie de propagare si se rezolva ecuatiile lui Maxwell X
Certitudine f) : C= 1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: se elimina o componenta de camp intre ecuatiile de evolutie scrise intr-un punt exterior sursei
care t ermen din solutia ecuatiilor liniilor corespund e und ei inverse?

lrcorect
Pondere 1,00
a. termenul pentru care amplitudinea tensiunii creste cu apropierea de sarcina
'f intrebare cu
flag b. termenul pentru care amplitudinea tensiunii nu variaza cu apropierea de sarcina
c. termenul pentru care amplitudinea tensiunii scade cu apropierea de sarcina X
Raspunsul corect este: termenul pentru care amplitudinea tensiunii creste cu apropierea de sarcina
Cum variaza constanta de defazare in ghid cand frecventa scade spre frecventa critica?
Cored
NotaC8M2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. variaza liniar cu frecventa
'f' intrebare cu
flag b. tinde la infinit
c. tind e la zero .,,
Raspunsul corect este: tinde la zero
Ce modeleaza capacitatea lineica?

lrcorect
Neta C8V -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. pierderile de conductie in metal
f intrebare cu
flag b. ene rgia inmagazinata in camp magnetic X
c. pierderile totale ale liniei
d, ene rgia inmagazinata in camp electric
Certitudine & : C= 1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: energia inmagazinata in camp electric
27 "rtreoare Ce se poate afirma despre linia de transmisiune fara pierderi?

Cored
Nola C8'111 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. este un mediu de transmisiune nedispersiv .,,
'f' intrebare cu
flag b. este un mediu de propagare neliniar
c. este un mediu de transmisiune dispersiv
Raspunsul corect este: este un mediu de transmisiune nedispersiv

28 ·rtreoare Ca ce element de circuit poate fi folosita linia de transmisiune?
lrcorect
Pondere 1,00
a. rezistenta X
f' intrebare cu
flag b. reactanta
c. conductanta
Raspunsul corect este: reactanta
29 "rt•eoare Ce trebuie facut pentru ca unda generalizata de putere incidenta intr-o poarta sa fie nula?
lrcorect
Neta C8'>1 0,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. linia de transmisiune conectata la poarta respectiva sa fie terminata in scurtcircuit X
f' intrebare cu
flag b. linia de transmisiune conectata la poarta respectiva sa fie terminata in go!
c. linia de transmisiune conectata la poarta respectiva sa fie terminata pe o sarcina reactiva
d. linia de transmisiune conectata la poarta respectiva sa fie terminata adaptat
Raspunsul corect este: linia de transmisiune conectata la poarta respectiva sa fie terminata adaptat
ce regim de unda exista pe o li nie de transmisiune terminata pe o sarcina pur reactiva?

Corect
Pondere 1,00
a. o combinatie intre un regim de unda progresiva si un regim de unda stationara
f' intrebare cu
flag b. un regim de unda progresiva
c. un regim de unda stationara .,,
Raspunsul corect este: un regim de unda stationara

31 ·rtreoare lace frecvente un circuit rezonant cu linii poate fi echivalat cu un circuit cu elemente concentrate?
Cored
Neta C8 \i\ 1,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. intr-o banda larga de frecvente in jurul frecventei de rezonanta
f intrebare cu
!lag b. la orice frecventa
c. intr-o banda ingusta de frecvente in jurul frecventei de rezonanta ,.,
Raspunsul corect este: intr-o banda ingusta de frecvente in jurul frecventei de rezonanta
32 ·rt,eoare ce proprietate are linia de transmisiune de lungime egala cu lambda/2?

Cored

Pondere 1,00
a. transforma o impedanta complexa intr-o rezistenta
'f' intrebare cu
flag b. inversor de impedanta
c. repetor de impedanta ,.,
Raspunsul corect este: repetor de impedanta
Ce reprezinta diagrama Smith?

Cored
Neta C8 \i\ 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. este o reprezentare in plan a admitantei de sarcina
f intrebare cu
!lag b. este o reprezentare in plan a i mpedantei de sarcina
c. este o reprezentare in coordonate polare a coeficientului de reflexie in tensiune .,
Raspunsul corect este: este o reprezentare in coordonate polare a coeficientului de reflexie in tensiune
34 ·rt•eoare Cand se poate aplica teorema translatiei planelor de referinta?
Corect
Neta C8'1! 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. cand impedantele de normare sunt pur reale
f' intrebare cu
flag b. in once situatie
c. cand impedantele c.aracteristice ale li niilor conectate la porti au impedantele caracteristice egale cu impedantele de normare ~
Certitudine 9 : C=1 (Nesigur: <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: cand impedantele caracteristice ale liniilor conectate la porti au impedantele c.aracteristice egale cu impedantele de normare
Ce reprezinta parametrii lineici?

lrcorect
Neta C8'11 -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,0)
a. parametrii raportati la unitatea de lungime
f intrebare cu
flag b. parametrii unui tronson de linie de transmisiune de lungime ega a cu lungimea de unda )C
c. parametrii unui tronson de linie de transmisiune de lungime dz
Raspunsul corect este: parametrii raportati la unitatea de lungime
36 "rt•eoare Prince difera ecuatia membranei de ecuatia undelor?

Corect

Pondere 1,00
a. se poate scrie dear pentru vectorul intensitate camp electric
f' intrebare cu
flag b. patratul numarului de unda critic este complex
c. in cazul ecuatiei membranei se impune directia de propagare si se separa dependenta de z ~
Raspunsul corect este: in cazul ecuatiei membranei se impune directia de propagare si se separd dependenta de z
Ce reprezinta coeficientul de reflexie in t ensiune?
Cored

Pondere 1,00
a. raportul dintre fazorul unda inversa de tensiune si fazorul unda directa de tensiune ~
f intrebare cu
:lag b. raportul dintre unda directa de tensiune si unda inversa de t ensiune
c. raportul d intre tensiunea d in planul sarcinii si curentul absorbit de sarcina
Raspunsul corect este: raportu l dintre fazorul unda inversa de tensiune si fazorul unda directa de tensiune
38 'rt•eoare De cine depinde factorul de cal itat e intrinsec al unei linii de transmisiune?
Cored
Neta Cil\il 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. de viteza de propagare pe linie
f' intrebare cu
flag b. de atenuarea corespunzatoare lungimii de unda ~
c. de lungimea tronsonului
Raspunsul corect este: de atenuarea corespunzatoare lungimii de unda
39 'rtreoare Ce model de linie de transmisiune se poate folosi pentru studiul circuitelor rezonante cu linii?
lrcorect
Neta Cil\il -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. modelul liniei de transmisiune fara distorsiuni
f intrebare cu
flag b. modelul liniei de transmisiune cu pierderi mari
c. modelul liniei de transmisiune cu pierderi mici
d. modelul liniei de transmisiune fara pierderi ,c
Raspunsul corect este: modelul liniei de transmisiune cu pierderi mici

40 ·rtceoare Ce reprezinta distributia tensiunii in lungul liniei de transmisiune
lrcorect
Neta C8',A -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. legea de variatie a tensiunii in lungul liniei
f' intrebare cu
flag b. legea de variatie a amplitudinii tensiunii in lungul liniei
c. legea de variatie a amplitudinii undei directe de tensiune in lungul liniei )(
Raspunsul corect este: legea de variatie a amplitudinii tensiunii in lungul liniei
Ce reprezinta undele generalizate de putere intr-un plan pe linie?

Pondere 1,00
a. puterea transportata de unda d irecta si cea inversa
'f' intrebare cu
flag b. un produs intre fazorii tensiune si curent din planul considerat
c. o combinatie liniara intre fazorul tensiune totala si fazorul curent total din planul considerat ~
Raspunsul corect este: o combinatie liniara intre fazorul tensiune totala si fazorul curent total din planul considerat
4 2 ·rt•eoare Ce modeleaza rezistenta lineica ?

Corect

Pondere 1,00
a. pierderile totale ale liniei de transmisiune
f intrebare cu
b. pierderile de conductie in metal ~
flag
c. energia inmagazinata in camp electric
d. energia inmagazinata in camp magnetic
e. pierderile dielectrice
Raspunsul corect este: pierderile de conductie in metal

43 ·rtreoare Ce fel de cavitati rezonante pot fi analizate prin metoda reflexiilor?
lrcorect
Neta C3\,I -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. orice tip de cavitate rezonanta
f' intrebare cu
flag b. cavitati rezonante care provin dintr-un ghid uniform
c. cavitati rezonante care nu provin d intr-un ghid uniform X
Raspunsul corect este: cavitati rezonante care provin dintr-un ghid uniform
Ce fenomen are loc intr-o cavitate rezonanta?

lrcorect
Neta C8\/S -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. un fenomen de propagare
f intrebare cu
flag b. o combinatie intre o unda progresiva si o unda stationara X
c. un fenomen de unda stationara
Raspunsul corect este: un fenomen de unda stationara
45 ·,treoare cum se defineste impedanta de intrare a liniei?

Cored
Neta CS\/S 2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. ca raportul dintre fazorul unda directa de tensiune si unda inversa de tensiune
'f' intrebare cu
flag b. ca raportul dintre fazorul unda directa de tensiune si unda directa de curent
c. ca raportul dintre fazorul tensiune si fazorul curent ~
Raspunsul corect este: ca raportul dintre fazorul tensiune si fazorul curent

Ce se poate afirma despre un multiport daca modulul parametrilor de repartitie este supraunitar?
lrcorect
Ne ta C8 \/I -6,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:
Pondere 1,00
a. nu este pasiv
f intrebare cu
flag b. este nedisipativ lC
c. este reciproc
d. este pasiv
Raspunsul corect este: nu este pasiv
4 7 "rt•e:,,re Lace corespunde o rotatie completa pe diagrama Smith?

Corect
Neta C8 \/I 3,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. la o deplasare pe linie egala cu o lungime de unda
f' intrebare cu
' lag b. la o deplasare pe linie egala cu jumatate de lungime de unda ..,
c. la o deplasare pe linie egala cu un sfert :le lungime de unda
d. la o deplasare pe linie egala cu doua lungimi de unda
Raspunsul corect este: la o deplasare pe linie egala cu jumatate de lungime de unda
48 •r,i~eoare Cum se poate obtine un circuit rezonant serie dintr-un tronson de linie de transmisiune?
lrcorect
Neta C8 \/I -2,00 Alege\i una sau mai multe op\iuni:

Pondere 1,00
a. dintr-un tronson de linie terminal in gel si care la frecventa de rezonanta are lungimea egala cu un numar par de sferturi de lungimi de unda
f' intrebare cu
' lag b. dintr- un tronson de linie terminal in go si care la frecventa de rezonanta are lungimea egala cu un numar intreg de semi lungimi de unda lC
c. dintr-un tronson de linie terminal in scurtcircuit si care la frecventa de rezonanta are lungimea egala cu un numar intreg de semi lungimi de unda
Raspunsul corect este: dintr-un tronson de linie terminal in scurtcircuit si care la frecventa de rezonanta are lungimea egala cu un numar intreg de semi lungimi de , mda
49 ·rueoare Ce modeleaza inductanta lineica?
Cored
Neta caM 2,00 Alege\i una sau mai multe op\i uni:
Pondere 1,00
a. pierderile dielectrice
f intrebare cu
flag b. pierderile totale ale liniei
c. energia inmagazinata in camp magnetic ~
d. energia inmagazinta in camp electric
Certitudine & : C=1 (Nesigur. <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: energia inmagazinata in camp magnetic
50 ·rtreoare Cum se defineste adancimea de patrundere?

lrcorect
Neta Ca.IA -6,00 Alege\i una sau mai multe op\i uni:
Pondere 1,00
a. ca fiind distanta egala cu inversul constantei de atenuare
f' intrebare cu
flag b. ca distanta in lungul careia amplitudinea undei scade 50%
c. ca distanta in lungul careia amplitudinea undei scade de 2•e ori )(
Certitudine & : C=1 (Nesigur. <67%) C=2 (Mid: >67%) C=3 (Sigu: >80%)
Raspunsul corect este: ca fiind <:listanta egala cu inversul constantei de atenuare

28/08/2020 Examen restanță 28.08.20: Revizuirea încercării
Dashboard / Cursuri / Licenţă / Anul 3 / Semestrul 1 / Seria D / L-A3-S1-Mi-D / General / Examen restanță 28.08.20
Început la vineri, 28 august 2020, 08:45

Status Terminat
Completat la vineri, 28 august 2020, 09:35
Timp luat 49 min 56 secs
Puncte 33,00/40,00
Notează 41,25 din maxim 50,00 (83%) posibil
1 întrebare Pentru valori ale modulului coeficientului de reflexie al tensiunii la sarcină în intervalul 0 < |Γ| < 1 distribuția amplitudinii
Corect tensiunii în lungul unei linii fără pierderi corespunde:
Marcat 1,00 din
1,00 Alegeți o opțiune:
a. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină. 
c. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.
Răspunsul corect este: Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.
2 întrebare Matricea de repartiție a unui multiport leagă între ele

Incorect
Marcat 0,00 din Alegeți o opțiune:

1,00
a. matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care intră în porți.
b. matricele linie ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care intră în porți.
c. matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu matricele linie ale undelor generalizate care intră în
porți. 
Răspunsul corect este: matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care
intră în porți.
3 întrebare Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unui rezistor ideal cu
Corect rezistența mai mică decât impedanța caracteristică, se află localizat:
Marcat 1,00 din
a. Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real.
b. În interiorul cercului de rază unitate, deasupra diametrului real.
c. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la stânga originii diagramei. 
Răspunsul corect este: În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la stânga originii diagramei.
4 întrebare Circuitul de adaptare alcătuit dintr-un singur tronson de linie de transmisiune, cu lungimea λ/4, poate fi folosit pentru
Corect adaptarea:
Marcat 1,00 din
a. Unei sarcini pur rezistive la o linie de acces. 
b. Unei sarcini complexe la o linie de acces.
c. Unei sarcini pur reactive la o linie de acces.
Răspunsul corect este: Unei sarcini pur rezistive la o linie de acces.
5 întrebare Pentru modurile transversal electric și transversal magnetic care se pot propaga printr-un ghid de undă uniform, cu pereți
Incorect metalici, fără pierderi și dielectric omogen, ghidul se prezintă ca un mediu de propagare:
Marcat 0,00 din
a. Dispersiv.
b. Nedispersiv. 
c. Neliniar.
Răspunsul corect este: Dispersiv.
6 întrebare Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unui condensator ideal se
Corect află localizat:
Marcat 1,00 din
a. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul imaginar.
c. Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real. 
Răspunsul corect este: Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real.
7 întrebare Pentru o undă TEm,n care se propagă printr-un ghid de undă dreptunghiular, indicii m, n sunt numere naturale, cu
Incorect precizarea că:
Marcat 0,00 din
a. Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0.
b. Ambii indici pot lua simultan valoarea 0.
c. Niciunul dintre indici nu poate lua valoarea 0. 
Răspunsul corect este: Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0.
8 întrebare Pe suprafața unui perete perfect conductor (metal ideal):

Incorect

1,00
a. Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete sunt nenule.
b. Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete sunt nule.
c. Componenta electrică normală și componenta magnetică tangențială la perete sunt nule. 
Răspunsul corect este: Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete
sunt nule.
9 întrebare La unda plană uniformă toate componentele câmpului electromagnetic:

Corect

1,00
a. Variază cu poziția în orice plan perpendicular pe direcția de propagare.
b. Sunt constante în orice plan perpendicular pe direcția de propagare. 
c. Sunt constante în orice plan paralel cu direcția de propagare.
Răspunsul corect este: Sunt constante în orice plan perpendicular pe direcția de propagare.
10 întrebare În cazul unui ghid de undă uniform, cu pereți metalici, fără pierderi, având ca dielectric aerul, aflat în regim de propagare
Incorect pe modul dominant, constanta de defazare în ghid, βg , este:
Marcat 0,00 din
a. Mai mare decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.
b. Mai mică decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.
c. Independentă de frecvența de lucru. 

Răspunsul corect este: Mai mică decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.
11 întrebare Relația d 2 I (z)/dz 2 − (RL + jωLL )(G L + jωCL )I (z) = 0 reprezintă:

Corect

1,00
a. Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal. 
b. Ecuația curentului în lungul unui ghid de undă uniform, pentru modul dominant de propagare.
c. Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune în regim oarecare, variabil în timp.

Răspunsul corect este: Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal.
12 întrebare Termenul U0+ din expresia U (z) = U

+ −γz
e + U
− γz
e reprezintă:
0 0
Corect

1,00
a. Tensiunea totală de la sarcină.
b. Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune la intrarea liniei de transmisiune.
c. Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune în origine. 

Răspunsul corect este: Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune în origine.
13 întrebare Unda plană uniformă este o undă:

Corect

1,00
a. TM
b. TEM 
c. TE

Răspunsul corect este: TEM
14 întrebare În expresia soluției ecuației tensiunii în lungul unei linii de transmisiune, U (z) = U
+ −γz
e + U
− γz
e , termenul U0− eγz
0 0
Corect reprezintă:
Marcat 1,00 din
a. Unda inversă de tensiune. 
b. Unda directă de tensiune.
c. Unda inversă de tensiune, la sarcină.

Răspunsul corect este: Unda inversă de tensiune.
15 întrebare Între coeficienții de reflexie ai curentului Γi și tensiunii Γ la sarcină subzistă următoarea relație:
Corect

1,00
a. Γi = Γ
b. Γi = −Γ

c. Γi = (1/ZC )Γ

Răspunsul corect este: Γi = −Γ
16 întrebare Valoarea impedanței caracteristice a unui ghid coaxial având drept dielectric aerul, optimizat în scopul obținerii unei puteri
Incorect transmisibile maxime, este:
Marcat 0,00 din
a. 30Ω
b. 50Ω
c. 77Ω
Răspunsul corect este: 30Ω
17 întrebare Distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi, terminată pe o sarcină cu impedanța
Corect ZS = ZC , corespunde:
Marcat 1,00 din

a. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.
b. Unui regim de undă staționară.
c. Unui regim de undă progresivă. 
Răspunsul corect este: Unui regim de undă progresivă.
18 întrebare Constanta de propagare γ are:

Corect

1,00
a. Expresii diferite pentru undele de tensiune și pentru undele de curent.
b. Aceeași expresie atât pentru undele de tensiune cât și pentru undele de curent. 
c. Partea reală negativă.
Răspunsul corect este: Aceeași expresie atât pentru undele de tensiune cât și pentru undele de curent.
19 întrebare Dacă raportul de undă staționară σ → ∞ atunci distribuția amplitudinii tensiunii/curentului în lungul unei linii fără
Corect pierderi corespunde:
Marcat 1,00 din
a. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.
c. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină. 
Răspunsul corect este: Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.
20 întrebare În cadrul unui mod de propagare transversal electric sau transversal magnetic, componentele electrice și magnetice
Corect transversale, ET și HT (vectori), sunt:
Marcat 1,00 din
a. Perpendiculare între ele. 
b. Orientate sub un unghi de 45∘ una față de cealaltă.
c. Coliniare.
Răspunsul corect este: Perpendiculare între ele.
21 întrebare Într-un punct de maxim al distribuției amplitudinii curentului în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe
Corect o sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii tensiunii prezintă:
Marcat 1,00 din
a. Un maxim.
b. O valoare diferită de cele extreme (minimă și maximă), în funcție de impedanța de sarcină.
c. Un minim. 
Răspunsul corect este: Un minim.
22 întrebare În schema echivalentă a unui tronson foarte scurt de linie de transmisiune, unitatea de măsură a conductanței lineice GL,
Corect în sistemul internațional al unităților de măsură, S.I., este:
Marcat 1,00 din
a. m/S
b. Ω/m
c. m-1Ω-1 
Răspunsul corect este: m-1Ω-1
23 întrebare Un cuplor directiv real este cuplor de măsură

Corect

1,00
a. dacă atenuarea de cuplaj este egală cu unitatea.
b. dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mică decât unitatea.
c. dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mare decât unitatea. 
Răspunsul corect este: dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mare decât unitatea.
24 întrebare Lungimea de undă λ a unui semnal în regim permanent sinusoidal care se propagă printr-un mediu dielectric ideal, infinit
Corect extins, reprezintă distanța parcursă:
Marcat 1,00 din
a. Cu viteza de 1m/s, într-o perioadă T a semnalului
b. Cu viteza c într-o perioadă T a semnalului. 
c. Cu viteza c0, într-o secundă.
Răspunsul corect este: Cu viteza c într-o perioadă T a semnalului.
25 întrebare Pentru ca să se asigure transferul maxim al puterii de la un uniport generator la un uniport sarcină, în condițiile în care
Incorect impedanțele de referință ale acestora sunt complex conjugate, este suficient ca
Marcat 0,00 din
a. factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie egali.
b. modulele factorilor de reflexie ai celor doi uniporți să fie egale. 
c. factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie numere complex conjugate.
Răspunsul corect este: factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie numere complex conjugate.
26 întrebare În lungul unei linii de transmisiune cu pierderi (α ≠ 0) amplitudinea undei inverse de tensiune este dată de expresia:
Corect

1,00
a. |Ui (z)| = |U
−
0
|e
2αz
b. |Ui (z)| = |U
0
−
|e
−2αz
c. |Ui (z)| = |U
−
0
|e
αz

Răspunsul corect este: |Ui (z)| = |U
−
0
αz
|e
27 întrebare Parametrul de repartiție Spi are semnificația fizică de

Corect

1,00
a. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p atunci când toate porțile, cu excepția porții i
sunt terminate adaptat. 
b. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta p la poarta i atunci când toate porțile, cu excepția porții p
sunt terminate adaptat.
c. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p.

Răspunsul corect este: factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p atunci când toate porțile, cu
excepția porții i sunt terminate adaptat.
28 întrebare Valoarea maximă a intensității câmpului magnetic într-un ghid de undă coaxial, fără pierderi, apare:
Corect

1,00
a. În centrul conductorului interior.
b. Pe suprafața interioară a conductorului exterior.
c. Pe suprafața conductorului interior. 
Răspunsul corect este: Pe suprafața conductorului interior.
29 întrebare Linia de transmisiune este un circuit alcătuit din cel puțin două conductoare a căror lungime este:
Corect

1,00
a. Mult mai mică decât lungimea de undă.
b. Invers proporțională cu lungimea de undă.
c. Comparabilă sau mai mare decât lungimea de undă. 
Răspunsul corect este: Comparabilă sau mai mare decât lungimea de undă.
30 întrebare Un mediu de propagare cu o conductivitate foarte mare, σ ≫ ωϵ , corespunde cazului:

Corect

1,00
a. Unui dielectric real.
b. Unui metal real. 
c. Propagării în spațiul liber.
Răspunsul corect este: Unui metal real.
31 întrebare O linie de transmisiune fără pierderi, cu lungimea cuprinsă în intervalul l ∈ (λ/4, λ/2) terminată în scurtcircuit, prezintă
Corect la intrare:
Marcat 1,00 din
a. O reactanță capacitivă. 
b. O impedanță pur rezistivă.
c. O reactanță inductivă.
Răspunsul corect este: O reactanță capacitivă.
32 întrebare Matrice de repartiție a unui multiport nedisipativ

Corect

1,00
a. este egală cu conjugata sa complexă.
b. este unitară. 
c. este egală cu transpusa sa.
Răspunsul corect este: este unitară.
33 întrebare La interconectarea a două porți se obține întotdeauna o simplificare a calculelor dacă

Corect

1,00
a. impedanțele de referință la cele două porți sunt numere complex conjugate. 
b. impedanțele de referință la cele două porți sunt numere reale.
c. impedanțele de referință la cele două porți sunt egale.
Răspunsul corect este: impedanțele de referință la cele două porți sunt numere complex conjugate.
34 întrebare Jumătatea pătratului modulului undei generalizate directe la o poartă reprezintă

Corect

1,00
a. puterea undei directe la poarta respectivă numai dacă impedanța de referință se alege egală cu impedanța
caracteristică a liniei de transmisiune sau liniei echivalente modului de propagare pe ghid prin care se face accesul la
poartă. 
b. diferența dintre puterea undei directe și puterea undei inverse la poarta respectivă, oricare ar fi impedanța de
referință la poartă.
c. puterea undei directe la poarta respectivă oricare ar fi impedanța de referință la poartă.
Răspunsul corect este: puterea undei directe la poarta respectivă numai dacă impedanța de referință se alege egală cu
impedanța caracteristică a liniei de transmisiune sau liniei echivalente modului de propagare pe ghid prin care se face
accesul la poartă.
35 întrebare În cazul propagării undei plane printr-un mediu cu o conductivitate electrică σ foarte mare, pe măsura scăderii
Corect conductivității rezistența de undă în metal Rm :
Marcat 1,00 din
a. Scade.
b. Crește. 
c. Nu se modifică.
Răspunsul corect este: Crește.
36 întrebare La un ghid de undă uniform, cu pierderi, puterea pierdută pe unitatea de lungime a ghidului este:
Corect

1,00
a. Independentă de pierderile în pereții metalici și în dielectricul din ghid.
b. Egală cu scăderea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului. 
c. Egală cu creșterea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului.
Răspunsul corect este: Egală cu scăderea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului.
37 întrebare Pentru triportul în stea simetric, reciproc și nedisipativ

Corect

1,00
a. adaptarea totală poate fi realizată numai pentru o alegere convenabilă a impedanțelor de referință la porți.
b. adaptarea totală poate fi realizată oricare ar fi setul de impedanțe de referință ales.
c. nu se poate realiza condiția de adaptare totală. 
Răspunsul corect este: nu se poate realiza condiția de adaptare totală.
38 întrebare Regimul de undă progresivă corespunde cazului în care distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de
Corect transmisiune fără pierderi:
Marcat 1,00 din
a. Este constantă. 
b. Este periodică cu perioada λ/2, având minime nule și maxime cu amplitudinea |U0+ |
c. Este periodică cu perioada λ/2, având minime nule și maxime cu amplitudinea 2|U0+ |

Răspunsul corect este: Este constantă.
39 întrebare Într-un punct de maxim al distribuției amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe o
Corect sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii curentului prezintă:
Marcat 1,00 din
a. Un minim. 
c. Un maxim.

Răspunsul corect este: Un minim.
40 întrebare Un cuadriport reciproc și nedisipativ pentru care, în condițiile montării la porți de sarcini adaptate, există două porți
Corect adaptate la intrare și izolate între ele,
Marcat 1,00 din
a. este un cuplor directiv ideal. 
b. are toți parametrii de repartiție reali.
c. are modulele tuturor parametrilor de repartiție nenuli egale între ele.
Răspunsul corect este: este un cuplor directiv ideal.

◄ Formular feedback Salt la...
28.08.2020 ►
Dashboard / My courses / L-A3-S1-Mi-D / General / Examen restanță 28.08.20
Started on Friday, 28 August 2020, 8:31 AM

State Finished
Completed on Friday, 28 August 2020, 9:29 AM
Time taken 57 mins 29 secs
Marks 20.00/40.00
Grade 25.00 out of 50.00 (50%)
Question 1 Regimul de undă progresivă corespunde cazului în care distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de
Correct transmisiune fără pierderi:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Este periodică cu perioada λ/2, având minime nule și maxime cu amplitudinea |U0+ |
b. Este constantă. 
c. Este periodică cu perioada λ/2, având minime nule și maxime cu amplitudinea 2|U0+ |

The correct answer is: Este constantă.
Question 2 Pentru modurile transversal electric și transversal magnetic care se pot propaga printr-un ghid de undă uniform, cu pereți
Correct metalici, fără pierderi și dielectric omogen, ghidul se prezintă ca un mediu de propagare:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Dispersiv. 
b. Neliniar.
c. Nedispersiv.

The correct answer is: Dispersiv.
Question 3 Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unui rezistor ideal cu
Incorrect rezistența mai mică decât impedanța caracteristică, se află localizat:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la stânga originii diagramei.
b. În interiorul cercului de rază unitate, deasupra diametrului real. 
c. Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real.

The correct answer is: În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul real, la stânga originii diagramei.
Question 4 Lungimea de undă λ a unui semnal în regim permanent sinusoidal care se propagă printr-un mediu dielectric ideal, infinit
Incorrect extins, reprezintă distanța parcursă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Cu viteza c0, într-o secundă. 
b. Cu viteza de 1m/s, într-o perioadă T a semnalului
c. Cu viteza c într-o perioadă T a semnalului.
The correct answer is: Cu viteza c într-o perioadă T a semnalului.
Question 5 Jumătatea pătratului modulului undei generalizate directe la o poartă reprezintă

Correct

1.00
a. puterea undei directe la poarta respectivă numai dacă impedanța de referință se alege egală cu impedanța
caracteristică a liniei de transmisiune sau liniei echivalente modului de propagare pe ghid prin care se face accesul la
poartă. 
b. diferența dintre puterea undei directe și puterea undei inverse la poarta respectivă, oricare ar fi impedanța de
referință la poartă.
c. puterea undei directe la poarta respectivă oricare ar fi impedanța de referință la poartă.
The correct answer is: puterea undei directe la poarta respectivă numai dacă impedanța de referință se alege egală cu
impedanța caracteristică a liniei de transmisiune sau liniei echivalente modului de propagare pe ghid prin care se face
accesul la poartă.
Question 6 Un cuplor directiv real este cuplor de măsură

Correct

1.00
a. dacă atenuarea de cuplaj este egală cu unitatea.
b. dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mică decât unitatea.
c. dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mare decât unitatea. 
The correct answer is: dacă atenuarea de cuplaj este mult mai mare decât unitatea.
Question 7 Un mediu de propagare cu o conductivitate foarte mare, σ ≫ ωϵ , corespunde cazului:

Incorrect

1.00
a. Propagării în spațiul liber.
b. Unui dielectric real. 
c. Unui metal real.
The correct answer is: Unui metal real.
Question 8 Matrice de repartiție a unui multiport nedisipativ

Incorrect

1.00
a. este egală cu transpusa sa.
b. este egală cu conjugata sa complexă. 
c. este unitară.
The correct answer is: este unitară.
Question 9 Un cuadriport reciproc și nedisipativ pentru care, în condițiile montării la porți de sarcini adaptate, există două porți
Correct adaptate la intrare și izolate între ele,
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. este un cuplor directiv ideal. 
b. are toți parametrii de repartiție reali.
c. are modulele tuturor parametrilor de repartiție nenuli egale între ele.
The correct answer is: este un cuplor directiv ideal.
Question 10 În schema echivalentă a unui tronson foarte scurt de linie de transmisiune, unitatea de măsură a conductanței lineice GL,
Correct în sistemul internațional al unităților de măsură, S.I., este:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. m/S
b. Ω/m
c. m-1Ω-1 
The correct answer is: m-1Ω-1
Question 11 La un ghid de undă uniform, cu pierderi, puterea pierdută pe unitatea de lungime a ghidului este:
Incorrect

1.00
a. Independentă de pierderile în pereții metalici și în dielectricul din ghid. 
b. Egală cu scăderea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului.
c. Egală cu creșterea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului.
The correct answer is: Egală cu scăderea puterii transmise, pe unitatea de lungime a ghidului.
Question 12 Valoarea impedanței caracteristice a unui ghid coaxial având drept dielectric aerul, optimizat în scopul obținerii unei puteri
Incorrect transmisibile maxime, este:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. 50Ω
b. 77Ω

c. 30Ω
The correct answer is: 30Ω
Question 13 În expresia soluției ecuației tensiunii în lungul unei linii de transmisiune, U (z) = U
+ −γz
e + U
− γz
e , termenul U0− eγz
0 0
Incorrect reprezintă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Unda directă de tensiune.
b. Unda inversă de tensiune.
c. Unda inversă de tensiune, la sarcină. 

The correct answer is: Unda inversă de tensiune.
Question 14 Constanta de propagare γ are:

Incorrect

1.00
a. Aceeași expresie atât pentru undele de tensiune cât și pentru undele de curent.
b. Partea reală negativă.
c. Expresii diferite pentru undele de tensiune și pentru undele de curent. 

The correct answer is: Aceeași expresie atât pentru undele de tensiune cât și pentru undele de curent.
Question 15 Matricea de repartiție a unui multiport leagă între ele

Incorrect

1.00
a. matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu matricele linie ale undelor generalizate care intră în
porți. 
b. matricele linie ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care intră în porți.
c. matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care intră în porți.

The correct answer is: matricele coloană ale undelor generalizate care ies din porți cu acelea ale undelor generalizate care
intră în porți.
Incorrect pe modul dominant, constanta de defazare în ghid, βg , este:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Mai mică decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.
b. Mai mare decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.

c. Independentă de frecvența de lucru.

The correct answer is: Mai mică decât constanta de defazare β0 a undei plane în spațiul liber.
Question 17 Distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi, terminată pe o sarcină cu impedanța
Correct ZS = ZC , corespunde:
Mark 1.00 out of

1.00 Select one:
a. Unui regim de undă progresivă. 
b. Unui regim de undă staționară.
c. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.

The correct answer is: Unui regim de undă progresivă.
Question 18 Linia de transmisiune este un circuit alcătuit din cel puțin două conductoare a căror lungime este:
Incorrect

1.00
a. Invers proporțională cu lungimea de undă.
b. Comparabilă sau mai mare decât lungimea de undă.
c. Mult mai mică decât lungimea de undă. 

The correct answer is: Comparabilă sau mai mare decât lungimea de undă.
Question 19 Într-un punct de maxim al distribuției amplitudinii curentului în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe
Incorrect o sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii tensiunii prezintă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Un minim.
c. Un maxim. 

The correct answer is: Un minim.
Question 20 La unda plană uniformă toate componentele câmpului electromagnetic:

Incorrect

1.00
a. Sunt constante în orice plan perpendicular pe direcția de propagare.
b. Sunt constante în orice plan paralel cu direcția de propagare.
c. Variază cu poziția în orice plan perpendicular pe direcția de propagare. 
The correct answer is: Sunt constante în orice plan perpendicular pe direcția de propagare.
Question 21 Pe suprafața unui perete perfect conductor (metal ideal):

Incorrect

1.00
a. Componenta electrică normală și componenta magnetică tangențială la perete sunt nule. 
b. Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete sunt nule.
c. Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete sunt nenule.
The correct answer is: Componenta electrică tangențială și componenta magnetică normală (perpendiculară) la perete
sunt nule.
Question 22 Pentru o undă TEm,n care se propagă printr-un ghid de undă dreptunghiular, indicii m, n sunt numere naturale, cu
Incorrect precizarea că:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Ambii indici pot lua simultan valoarea 0. 
b. Niciunul dintre indici nu poate lua valoarea 0.
c. Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0.
The correct answer is: Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0.
Question 23 În lungul unei linii de transmisiune cu pierderi (α ≠ 0) amplitudinea undei inverse de tensiune este dată de expresia:
Correct

1.00
a. |Ui (z)| = |U
−
0
|e
αz

b. |Ui (z)| = |U
0
−
|e
−2αz
c. |Ui (z)| = |U
−
0
|e
2αz

The correct answer is: |Ui (z)| = |U
−
0
αz
|e
Question 24 Pentru valori ale modulului coeficientului de reflexie al tensiunii la sarcină în intervalul 0 < |Γ| < 1 distribuția amplitudinii
Correct tensiunii în lungul unei linii fără pierderi corespunde:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Unei reflexii nule a undei incidente pe sarcină.
b. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.
c. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină. 
The correct answer is: Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.
Question 25 Valoarea maximă a intensității câmpului magnetic într-un ghid de undă coaxial, fără pierderi, apare:
Incorrect

1.00
a. Pe suprafața conductorului interior.
b. În centrul conductorului interior.
c. Pe suprafața interioară a conductorului exterior. 
The correct answer is: Pe suprafața conductorului interior.
Question 26 Într-un punct de maxim al distribuției amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune fără pierderi terminată pe o
Incorrect sarcină cu impedanța diferită de impedanța caracteristică a liniei, distribuția amplitudinii curentului prezintă:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Un maxim. 
b. Un minim.
c. O valoare diferită de cele extreme (minimă și maximă), în funcție de impedanța de sarcină.
The correct answer is: Un minim.
Question 27 Pe diagrama circulară a liniilor (diagrama Smith), punctul corespunzător impedanței normate a unui condensator ideal se
Correct află localizat:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real. 
c. În interiorul cercului de rază unitate, pe diametrul imaginar.
The correct answer is: Pe cercul de rază unitate, sub diametrul real.
Question 28 Pentru triportul în stea simetric, reciproc și nedisipativ

Correct

1.00
a. adaptarea totală poate fi realizată oricare ar fi setul de impedanțe de referință ales.
b. adaptarea totală poate fi realizată numai pentru o alegere convenabilă a impedanțelor de referință la porți.
c. nu se poate realiza condiția de adaptare totală. 
The correct answer is: nu se poate realiza condiția de adaptare totală.
Question 29 Circuitul de adaptare alcătuit dintr-un singur tronson de linie de transmisiune, cu lungimea λ/4, poate fi folosit pentru
Incorrect adaptarea:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. Unei sarcini pur reactive la o linie de acces. 
b. Unei sarcini pur rezistive la o linie de acces.
c. Unei sarcini complexe la o linie de acces.
The correct answer is: Unei sarcini pur rezistive la o linie de acces.
Question 30 Unda plană uniformă este o undă:

Correct

1.00
a. TM
b. TEM 
c. TE
The correct answer is: TEM
Question 31 În cazul propagării undei plane printr-un mediu cu o conductivitate electrică σ foarte mare, pe măsura scăderii
Correct conductivității rezistența de undă în metal Rm :
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Crește. 
b. Nu se modifică.
c. Scade.
The correct answer is: Crește.
Question 32 Pentru ca să se asigure transferul maxim al puterii de la un uniport generator la un uniport sarcină, în condițiile în care
Correct impedanțele de referință ale acestora sunt complex conjugate, este suficient ca
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie egali.
b. modulele factorilor de reflexie ai celor doi uniporți să fie egale.
c. factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie numere complex conjugate. 
The correct answer is: factorii de reflexie ai celor doi uniporți să fie numere complex conjugate.
Question 33 La interconectarea a două porți se obține întotdeauna o simplificare a calculelor dacă

Correct

1.00
a. impedanțele de referință la cele două porți sunt numere reale.
b. impedanțele de referință la cele două porți sunt egale.
c. impedanțele de referință la cele două porți sunt numere complex conjugate. 
The correct answer is: impedanțele de referință la cele două porți sunt numere complex conjugate.
Question 34 Dacă raportul de undă staționară σ → ∞ atunci distribuția amplitudinii tensiunii/curentului în lungul unei linii fără
Correct pierderi corespunde:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Unei reflexii nule a undei incidente pe sarcină.
b. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.
c. Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină. 
The correct answer is: Unei reflexii totale a undei incidente pe sarcină.
Question 35 O linie de transmisiune fără pierderi, cu lungimea cuprinsă în intervalul l ∈ (λ/4, λ/2) terminată în scurtcircuit, prezintă
Incorrect la intrare:
Mark 0.00 out of
1.00 Select one:
a. O impedanță pur rezistivă. 
b. O reactanță capacitivă.
c. O reactanță inductivă.
The correct answer is: O reactanță capacitivă.
Question 36 Parametrul de repartiție Spi are semnificația fizică de

Correct

1.00
a. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p atunci când toate porțile, cu excepția porții i
sunt terminate adaptat. 
b. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p.
c. factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta p la poarta i atunci când toate porțile, cu excepția porții p
sunt terminate adaptat.
The correct answer is: factor de transfer în variabile de repartiție de la poarta i la poarta p atunci când toate porțile, cu
excepția porții i sunt terminate adaptat.
Question 37 Termenul U0+ din expresia U (z) = U

+ −γz
e + U
− γz
e reprezintă:
0 0
Correct

1.00
a. Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune la intrarea liniei de transmisiune.
b. Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune în origine. 
c. Tensiunea totală de la sarcină.

The correct answer is: Amplitudinea complexă a undei directe de tensiune în origine.
Question 38 Între coeficienții de reflexie ai curentului Γi și tensiunii Γ la sarcină subzistă următoarea relație:
Not answered
Marked out of Select one:

1.00
a. Γi = (1/ZC )Γ
b. Γi = Γ
c. Γi = −Γ

The correct answer is: Γi = −Γ
Question 39 În cadrul unui mod de propagare transversal electric sau transversal magnetic, componentele electrice și magnetice
Correct transversale, ET și HT (vectori), sunt:
Mark 1.00 out of
1.00 Select one:
a. Orientate sub un unghi de 45∘ una față de cealaltă.
b. Perpendiculare între ele. 
c. Coliniare.

The correct answer is: Perpendiculare între ele.
Question 40 Relația d 2 I (z)/dz 2 − (RL + jωLL )(G L + jωCL )I (z) = 0 reprezintă:

Correct

1.00
a. Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal. 
b. Ecuația curentului în lungul unui ghid de undă uniform, pentru modul dominant de propagare.
c. Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune în regim oarecare, variabil în timp.
The correct answer is: Ecuația curentului în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal.

◄ Formular feedback Jump to...
28.08.2020 ►
10 LINII DE TRANSMISIUNE
Tabel. Distribuțiile tensiunilor și curenților în lungul liniilor fără pierderi
Impedanța Coeficientul Parametrii ce ______ Distribuția tensiunii

de sarcină de reflexie caracterizează distribuția ____ Distribuția curentului
 1   
   d min   0
ZS  0   1 U  2 U 0 , U 0
M m
U 
0
z
IM 2 , Im 0
ZC
 1   
  0 d min    4
ZS    1 U  2 U 0 , U 0
M m z

U 0
IM 2 , Im 0
ZC
  0  1
U M
U m
 U 0
Z S  ZC 0
U 0 z
IM Im
ZC
 1   
a) X S  0
Z 
  2 arctg  C 
 XS 
  
jX S  Z C d min   
Z S  jX S   4 z
jX S  Z C
 b) X S  0
U M
 2U , U 0 m
0

U 0
IM 2 , Im 0
ZC
z
 1
 RS
 Z , RS  Z C

  C a) RS > ZC
 ZC , R  Z
 RS S C
 0, RS  Z C
   z
  , RS  Z C
RS  Z C 
Z S  RS   , R  ZC
RS  Z C d min    4 S
 0, RS  Z C
U M
 U 0 1     2 U 0 b) RS < ZC
U m
U 
0 1     0

U U 0
IM 
ZC
0
1     2 Z z
C
U 0
Im
ZC
1     0
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Obiectul disciplinei constă în studiul generării, transmiterii și măsurării semnalelor de

microunde; acestea au lungimi de undă comparabile cu dimensiunile structurilor întâlnite în
mod obișnuit în circuitele electronice, adică – în general – cam între 1 mm și 1 m. Considerând
propagarea cu viteza luminii în vid, 𝑐 ≅ 3 ∙ 10 m/s, frecvențele corespunzătoare sunt situate
între 300 MHz și 300 GHz. Drept urmare există particularități specifice care deosebesc
domeniul microundelor de domeniile frecvențelor mai mici sau frecvențelor mai ridicate.
La frecvențe mai coborâte, lungimile de undă sunt mult mai mari decât dimensiunile
circuitelor. Ca atare, timpul de transmitere, ∆𝑡, de-a lungul conductoarelor de legătură, de
lungime l, este mult mai mic decât perioadele T ale oscilațiilor armonice din spectrul semnalelor
∆𝑡 = ≪ =𝑇.
Timpul de propagare fiind neglijabil în raport cu perioadele componentelor din spectrul

semnalului, se poate considera că, la un moment dat, valorile instantanee ale tensiunii, ca și
acelea ale curentului, sunt aceleași de-a lungul conductoarelor de legătură.
În consecință, se poate afirma că aceste circuite au parametrii (de exemplu R, L, C etc.)
concentrați în anumite amplasamente bine stabilite, între care transmiterea semnalelor se face,
practic, instantaneu. Se vorbește despre domeniul circuitelor cu constante concentrate (cu
parametri concentrați).
Pe măsură ce frecvența crește, se ajunge la granița domeniului microundelor, în care
lungimea de undă reducându-se ajunge comparabilă cu lungimea conductoarelor de legătură,
astfel încât timpul de propagare de-a lungul conductoarelor devine comparabil cu perioadele
oscilațiilor din spectrul semnalelor. În aceste condiții fenomenul de propagare de-a lungul
conductoarelor nu mai este neglijabil și, în consecință, la un moment dat, valorile instantanee
ale tensiunii, ca și acelea ale curentului, nu mai sunt aceleași de-a lungul conductoarelor. Este
ca și cum parametrii circuitului sunt distribuiți și de-a lungul acestor conductoare de legătură.
Se vorbește despre domeniul circuitelor cu constante distribuite (cu parametri distribuiți),
structurile respective fiind cunoscute sub numele de linii de transmisiune.
Atât în cazul circuitelor cu parametri concentrați, cât și în acela al circuitelor cu
parametri distribuiți, se pot utiliza mărimile tensiune și curent, puterea instantanee transmisă
rezultând înmulțind aceste mărimi.
La frecvențe și mai mari, lungimea de undă se mai reduce și ajunge comparabilă cu
distanța dintre conductoare. Începe să apară fenomenul de radiație electromagnetică;
conductoarele de legătură nu mai sunt adecvate transmisiei de energie, fiind înlocuite de ghiduri
1
de undă. Este domeniul propriu zis al microundelor, în care nu se mai pot utiliza întotdeauna
mărimile tensiune și curent. De aceea, studiul va pleca direct de la ecuațiile lui Maxwell,
utilizând intensitățile și inducțiile de câmp electric și magnetic, în funcție de care se calculează
și puterea transmisă.
La frecvențe încă mai ridicate se ajunge la situația în care lungimile de undă sunt mult
mai mici decât dimensiunile structurilor studiate. Se iese din domeniul microundelor și se intră
în domeniul opticii în care se poate introduce conceptul de rază de lumină, ceea ce permite și
utilizarea metodelor specifice opticii geometrice.
Trebuie subliniat faptul că limitarea domeniului microundelor între frecvențele de
300 MHz și 300 GHz este pur orientativă. Așa cum s-a arătat la începutul prezentei succinte
introduceri, esențial este faptul că în acest domeniu dimensiunile structurii studiate sunt
comparabile cu lungimile de undă asociate componentelor din spectrul semnalului transmis. Ca
atare, în situațiile în care dimensiunile structurilor ies în afară zonei dintre 1 mm și 1 m,
considerate anterior, studiul va trebui efectuat utilizând metodele microundelor, chiar și la
frecvențe mai mici decât limita inferioară, de 300 MHz, sau mai mari decât limita superioară,
de 300 GHz.
De exemplu, pentru anumite structuri industriale, cu dimensiuni de zeci sau sute de
metri, va trebui să se utilizeze metodele de studiu din domeniul microundelor, ținând seamă de
efectele propagării, chiar la frecvențe de ordinul zecilor de megahertzi sau megahertzilor.
Pe de altă parte, dacă dimensiunile structurii sunt foarte mici (de exemplu, de ordinul
micronilor – ca în cazul fibrelor optice) se poate extinde aplicarea metodelor microundelor în
zone de frecvențe, considerate de obicei ca aparținând opticii, de ordinul sutelor de terahertzi.
Cursul este organizat în trei mari părți. Prima parte este dedicată liniilor de transmisiune,
care corespund zonei de trecere de la circuitele cu constante concentrate la circuitele de
microunde, zonă în care trebuie avute în vedere efectele propagării (ca în domeniul
microundelor), dar se poate lucra cu mărimile tensiune și curent (ca în domeniul circuitelor cu
constante concentrate). Cea de a doua parte este consacrată studiului ghidurilor de undă care
corespund zonei propriu-zise a microundelor. În fine, ultima parte prezintă metode de studiu a
circuitelor liniare de microunde în ipoteze care permit aplicarea procedeelor bine cunoscute
din analiza circuitelor cu constante concentrate.
2
PARTEA I
LINII DE TRANSMISIUNE
2. TENSIUNEA ȘI CURENTUL DE-A LUNGUL LINIEI
2.1.Ecuațiile liniilor în funcție de parametrii lineici
Se va considera o linie de transmisiune ca în figura 2.1(a), alcătuită din două

conductoare între care se găsește un izolator și se alege o coordonată z de-a lungul liniei. Întrucât
în acest caz se pot defini mărimile tensiune și curent, este posibil să se modeleze un tronson de
linie de lungime infinit mică, d𝑧, cu o schemă echivalentă cu constante concentrate ca în figura
2.1(b), deoarece d𝑧 ≪ 𝜆.
dz
z z+dz z
(a)
LLdz
I RLdz I+dI
+ GLdz +
U CLdz U+dU
- -
z z+dz z
(b)
Fig. 2.1 Linia de transmisiune (a)

și schema echivalentă a tronsonului de lungime infinit mică (b)
3
Bobina ideală de inductanță 𝐿 d𝑧 și rezistorul ideal de rezistență 𝑅 d𝑧 aflate în ramura
serie corespund inductanței și, respectiv, rezistenței conductoarelor. Condensatorul ideal de
capacitate 𝐶 d𝑧 și rezistorul ideal de conductanță 𝐺 d𝑧 din ramurile paralel corespund
capacității și rezistenței izolatorului dintre conductoare. Parametrii 𝑅 , 𝐿 , 𝐺 și 𝐶 sunt,
respectiv, rezistența lineică serie, inductanța lineică serie, conductanța lineică paralel și
capacitatea lineică paralel. Parametrii lineici se exprimă în rapoarte dintre unitatea de măsură a
mărimii respective și unitatea de măsură a lungimii, respectiv, în Ω⁄m, H⁄m, S⁄m și F⁄m. În
practică se renunță la cuvintele ”serie” și ”paralel” din exprimările anterioare, subînțelegând
faptul că rezistența și inductanța intervin în ramura serie, iar conductanța și capacitatea, în
ramura paralel.
În continuare se va considera doar cazul regimului permanent sinusoidal și se vor nota
prin U și I amplitudinile complexe (fazorii în complex simplificat de tip amplitudine, nu valoare
efectivă) ale tensiunii și curentului. Notând semnalul, fie el tensiune sau curent, cu
𝒜(𝑡) = |𝐴| cos(𝜔𝑡 + 𝜑 ), (2.1)
unde 𝒜 ∈ {𝑢, 𝑖} și 𝐴 ∈ {𝑈, 𝐼}, rezultă că amplitudinile și fazele inițiale ale tensiunii și curentului
sunt notate prin |𝑈| și 𝜑 și, respectiv, prin |𝐼| și 𝜑 . Există deci relațiile 𝐴 = |𝐴|ej , unde
𝐴 ∈ {𝑈, 𝐼}, cu |𝐴| ∈ ℝ și 𝜑 ∈ ℝ, iar 𝒜 = Re 𝒜 , în care 𝒜 = 𝐴ej este fazorul în complex
nesimplificat.
Cu aceste notații, se pot scrie ecuațiile care determină comportarea circuitului elementar
din figura 2.1(b) sub forma:
𝑈 = (𝑅 d𝑧 + jω𝐿 d𝑧)𝐼 + 𝑈 + dU, (2.2)
𝐼 = (𝐺 d𝑧 + jω𝐶 d𝑧)(𝑈 + d𝑈) + 𝐼 + d𝐼. (2.3)
Tema 2.1. Să se arate că, neglijând infiniții mici de ordinul 2, ecuațiile (2.2) și (2.3)
conduc la egalitățile:
d
d
= −𝑍 𝐼, (2.4)
d
d
= −𝑌 𝑈, (2.5)
unde s-au notat prin 𝑍 și 𝑌 impedanța lineică serie și, respectiv, admitanța lineică paralel,
având expresiile:
𝑍 = 𝑅 + jω𝐿 , (2.6)
𝑌 = 𝐺 + jω𝐶 . (2.7)
Tema 2.2. Să se arate că, eliminând una dintre amplitudinile complexe U sau I între
ecuațiile (2.4) și (2.5), se obține ecuația:
4
d
d
− 𝛾 𝐴 = 0, cu 𝐴 ∈ {𝑈, 𝐼}, (2.8)
unde s-a introdus notația
𝛾= 𝑍 𝑌 = (𝑅 + jω𝐿 )(𝐺 + jω𝐶 ) . (2.9)
Tema 2.3. Să se arate că ecuația (2.8) are soluția:
𝐴=𝐴 e +𝐴 e , (2.10)
unde 𝐴 și 𝐴 sunt constante arbitrare de integrare.
Scriind numărul complex 𝛾 sub formă algebrică, 𝛾 = 𝛼 + j𝛽, unde 𝛼, 𝛽 ∈ ℝ, iar

j ±
constantele de integrare sub formă trigonometrică, 𝐴± = 𝐴± e , valoarea instantanee a
tensiunii sau curentului rezultă, utilizând relația (2.10), sub forma
j
𝒜 = Re 𝒜 = Re{𝐴ej } = Re |𝐴 |e e + |𝐴 |e ej ,
adică,
𝒜 = |𝐴 |e cos 𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑 + |𝐴 |e cos 𝜔𝑡 + 𝛽𝑧 + 𝜑 . (2.11)
Se observă că s-a obținut suma a două unde care se propagă pe direcția axei z. Se
evaluează viteza de fază ca fiind viteza unui observator care s-ar deplasa pe o direcție paralelă
cu axa z astfel încât, în dreptul său, faza să fie mereu aceeași. Pentru prima undă, viteza de fază
𝑣 se obține din ecuațiile
𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑 = constant,
d
𝑣 = d
,
Dacă se derivează, în raport cu timpul, prima relație și se ține seamă de cea de a doua, rezultă:
d
𝑣 = d
= . (2.12)
Tema 2.4. Să se arate, similar, că pentru cea de a doua undă se obține viteza de fază:
d
𝑣 = d
=− . (2.13)
Se constată că prima undă se propagă de-a lungul axei z cu o viteză de fază pozitivă,
adică în sensul axei z, iar cea de a doua, cu o viteză de fază negativă, deci în sens invers axei z.
De aceea, prima undă este unda directă, iar cea de a doua este unda inversă. Acesta este motivul
5
pentru care s-au utilizat indicii d și, respectiv, i în scrierea constantelor de integrare
corespunzătoare.
Relațiile (2.10) sau (2.11) arată doar posibilitatea existenței celor două unde. Apariția
lor efectivă într-o anumită secțiune a liniei de transmisiune depinde de poziția acestei secțiuni
în raport cu secțiunea în care se aplică generatorul și cu secțiunea terminală a liniei. De exemplu,
dacă generatorul are o coordonată z mai mică decât coordonata z a secțiunii de interes, unda
emisă de generator în sensul axei z va constitui, în secțiunea considerată, undă directă, în timp
ce, după reflexia pe terminația liniei, această undă se întoarce în secțiunea respectivă sub forma
unei unde inverse.
Pentru unda directă, reprezentată în primul termen al relației (2.11), oscilația produsă
într-o secțiune de coordonată 𝑧 are amplitudinea |𝐴 |e și faza 𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑 , iar după
propagarea pe o distanță l se ajunge în secțiunea de coordonată 𝑧 + 𝑙, unde rezultă o oscilație
cu amplitudinea |𝐴 |e ( )
și faza 𝜔𝑡 − 𝛽(𝑧 + 𝑙) + 𝜑 .
e
Raportul dintre amplitudinile oscilațiilor din cele două secțiuni este e ( ) =e ,
adică apare o atenuare egală cu e , care, exprimată în Neperi, este ln(e ) = 𝛼𝑙.
Tema 2.5. Să se arate, similar, că și pentru unda inversă se obține, după propagarea
pe o distanță l de-a lungul liniei, o atenuare a oscilațiilor egală tot cu 𝛼𝑙 Neperi.
Revenind la unda directă, diferența dintre fazele oscilațiilor din cele două secțiuni este
𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑 − 𝜔𝑡 − 𝛽(𝑧 + 𝑙) + 𝜑 = 𝛽𝑙.
Tema 2.6. Să se arate, similar, că și pentru unda inversă se obține, după propagarea
pe o distanță l de-a lungul liniei, o diferență de fază între cele două oscilații egală tot cu 𝛽𝑙.
În consecință, atenuarea și defazajul introduse la propagarea unei unde (directă sau

inversă) pe o porțiune de lungime l a liniei de transmisiune sunt egale, respectiv, cu 𝛼𝑙 și 𝛽𝑙.
Prin urmare, partea reală 𝛼 și partea imaginară 𝛽 a parametrului 𝛾 indică, respectiv, atenuarea
și defazajul introdus de linie la propagarea pe unitatea de lungime.
Partea reală 𝛼 se numește constantă de atenuare și se exprimă în Np/m, iar partea

imaginară 𝛽 se numește constantă de defazare și se exprimă în rad/m. Deoarece acești doi
parametri precizează modificările suferite de fiecare dintre cele două unde în decursul
propagării pe linia de transmisiune, mărimea 𝛾 care îi comasează, 𝛾 = 𝛼 + j𝛽, poartă numele
de constantă de propagare.
6

!"#$

!
/0

" #$
%
&'( #)&(**+,)-$

.
%**"
Authorized licensed use limited to: Polytechnic University of Bucharest - Trial User. Downloaded on September 05,2013 at 13:54:48 UTC from IEEE Xplore. Restrictions apply.
Recognized as an IEEE Std 521TM-2002(R2009)
American National Standard (ANSI) (Revision of
IEEE Std 521-1984)
IEEE Standard for Letter Designations

for Radar-Frequency Bands
Sponsor
Radar Systems Panel
of the
IEEE Aerospace & Electronic Systems Society
Approved 21 January 2003

American National Standards Institute
Reaffirmed 17 June 2009

Approved 12 September 2002
IEEE-SA Standards Board
Abstract: The Standard Letter Designations for Radar-Frequency Bands was first issued in 1976
and was written to remove the confusion that developed from the misapplication to radar of letter
band designations of other microwave frequency users. This standard relates the letter terms in
common usage to the frequency ranges that they represent. The 1984 revision defined the applica-
tion V and W to a portion of the millimeter wave region while retaining the previous letter designators
for frequencies. The current (2002) revision keeps the same letter band designations, includes a
change in the definition of millimeter wave frequencies to conform to the ITU designation, and re-
vises the notes to Table 1. Table 1 has been modified for international applications by including Re-
gions 1 and 3 in addition to Region 2.
Keywords: frequency, letter band, radar
The Institute of Electrical and Electronics Engineers, Inc.

3 Park Avenue, New York, NY 10016-5997, USA
Copyright © 2003 by the Institute of Electrical and Electronics Engineers, Inc.

All rights reserved. Published 8 January 2003. Printed in the United States of America.
Print: ISBN 0-7381-3355-8 SH95016

PDF: ISBN 0-7381-3356-6 SS95016
No part of this publication may be reproduced in any form, in an electronic retrieval system or otherwise, without the prior
written permission of the publisher.

! "#
$

!"

%

#"

&

"

!

#
!

! #
# #

'

#
# "
# # ( #!
#

! #

!
!
! )
!
#!
#
#

"
!!
! #

#

! * #
#*
#! #
#
"
#
!

+,
*

#

#
!

! ! ! -
!

.
!

*

"(

"
"

#
"(

##

&

#
" !
"

!

!
#

'

-

#

#

" -

"!

! "! #

#$

-
#
#"# #

#

#
/
! #

! #

* " #

01 #)
#

#

&

"

!

!

#

"

.
!
"

"

)
*

#

#

#! "

"

*
!

)

"
0

#!

22345
61*7887
6
#!$9:;;337887
'
$
0

"
#

# ) "(

"#

#"

!

-

*

# #

" "
#

#" ) "#

)

#

"

/

#
#

"#

! !

#

#
!

#

!
!<<<=> !
> !?:7@<8'AB7@C;C3:;2::6

#
#

""

#


3<7<::<!
5
>
= . ) #

5
>
= . ) #
7@CD

"

) #

) #

#
7@;2

% &

) "

-

"
!

)

'
!

"7

5
>
= . ) # 7@CD 7@;2

) # # = < "7 "7"

"# = 7 8

= <

!
E
#

#=
#
6
" 0

> 9G
9??
# ?G ?
>F
4G
=F?
&G
9=G =5$
&> >$4 9 $

- = 4 =?1H>
59
64 &66#
9 64 9
G= # 59
&-
?> F/ ?- -
9F># .5 9F

=95 =$ "

. =45 G% -
. 9?5 4&
9=.
=&?? ?&-
4G >I
"

"

#

! ! "

>F
. ="
&??
9 9
G
? - -
G 6
4 ="
$ "

.
59
>I
=95

&

7<
" <::<!

" 0

.- $ ?
4
?G >?
#= =# 4 &9?#
= > > ?4 ?%
4
= 44
G #1

9 .
J 5G9 4 5&
4 ?. / 95F J > &
6
45
J?"

0
- !

F !


7 7
< ' 7
8 =

7


& & ! #

"

) # "

#

= ) #

0
7 #

"
"

- #

) #
. *!

# 5"
7<73K72::?4/ #

" !
#

! #

<
# #
!
*
) #

#"!"

" #
"
"

8 ) #"

L" "

"

"#
) #

!
!

"

#

"#
" !
5" !" !

! )

"

!

"7"

"
) #

&
!

'
'
"
"

#A *!%4.<7DK<<3?4/
5" 7<73K72G4/
"#
$% #

'!
"<$

) #4.
# ) #%4.

7

!"

#

"
*
'" !

!

"
#

"

"
" "

) #

) #" ) #
"
!"

) #" !
"7"

"

#

"

!
#

! " . =
$
3322! #=
$7:3;D! $#16$%

828:@!

"
" ) #"
&'#( #'% #

#" "
!"

$

!" $
7!<

%& %' %(
4. 8K8:?4/ $
8
%4. 8:K8::?4/ $ 78;K722?4/ <<8<8:?4/
<7DK<<3?4/
$
2
'4. 8::K7:::?4/ 2<:K23:?4/$
2
$
3 ;@:K@2<?4/$
D
5 7K<G4/ 7<73K72::?4/
<K2G4/ <8::K<3::?4/
<C::K8D::?4/ <C::K8C::?4/
2K;G4/ 2<::K22::?4/$
C
3<3:K3;3:?4/ 3<3:K3@<3?4/
L ;K7<G4/ ;3K7:D;G4/
F 7<K7;G4/ 782K72G4/
73CK7CCG4/
F 7;K<CG4/ <2:3K<2<3G4/ <2:3K<2<3G4/ <2:3K<2<3G4/
<2D3K<2C3G4/
$
;
F <CK2:G4/ 882K8DG4/
% 2:KC3G4/ 3@KD2G4/
& C3K77:G4/ CDK;7G4/
@<K7::G4/
7<DK72<G4/
77:K8::G4/
$
@ 722K72@G4/
<87K<83G4/
<8;K<2;G4/
$
7:
<


# $"!" ! %&'(

$1
7M

' ) #

"

3

!7@@;
' !
) #

) #

"

) #
# "(

<M ) #

!
"#

!$

$
%

!
2 $ -

&' "

"
0
0NN
NN "-N "-

8M '
"
4.4.

# (
"

"
" 7D:3?4/
2:?4/
2M. ) <7DK23:?4/
#&
3M '

) #" *

8:::?4/
! !

#
- 7:::?4/!5 " "
"
'4.
DM
5"
CM>

!
"
*
*# "

;M ) # <2D3K<2C3G4/

#
@M

!

% &" !

F" !

"8:G4/
" #
7:M$ '

) "<C3G4/
&'# (%

#'% #
)
$&!% #
%
"
$"

%

*"+
#

)
!"
)
!"

"

4. 8K8:?4/ 8K8:?4/ C 4 ) #4. >-

%4. 8:K8::?4/ 8:K8::?4/ ; % # ) # ?

%4.
'4. 8::K7:::?4/
:8K8G4/ @ '
) # >

5 7K<G4/ '4.
<K2G4/
2K;G4/
L ;K7<G4/ 8K8:G4/ 7: ) #

F 7<K7;G4/ 4.
F 7;K<CG4/
F <CK2:G4/
% 2:KC3G4/ 8:K8::G4/ 77 *
# ?

& C3K77:G4/ ) #4.
77:K8::G4/

8
2.2.Amplitudinile complexe ale tensiunii și curentului
pentru un tronson de linie terminat pe o impedanță de sarcină
În continuare, atenția va fi concentrată asupra influenței sarcinii asupra distribuțiilor de

tensiune și de curent de-a lungul liniei. Se va considera tronsonul de linie de lungime 𝑙
reprezentat în figura 2.2, având la intrare un generator de tensiune electromotoare 𝐸 și
impedanță internă 𝑍 , iar la ieșire o sarcină de impedanță 𝑍 . Pentru ca unda directă să
corespundă undei transmise de la intrare la ieșire, se va alege sensul axei z dinspre generator
spre sarcină, iar, deoarece fenomenele de pe linie vor fi determinate de sarcină, se va alege
originea axei z în secțiunea de sarcină, astfel încât secțiunea în care este montat generatorul să
aibă coordonata 𝑧 = −𝑙 . Amplitudinile complexe ale tensiunii și curentului din secțiunea de
intrare sunt 𝑈 și 𝐼 , iar acelea din secțiunea de ieșire sunt, respectiv, 𝑈 și 𝐼 , considerând
tronsonul de linie ca fiind un diport pentru care poarta 1 este poarta de intrare, iar poarta 2 este
poarta de ieșire.
lT
ZG I1 I(z) I2
+ + +
+
EG U1 U(z) U2 ZS
-
- - -
z
-lT z O
Fig. 2.2 Tronsonul de linie de transmisiune de lungime 𝑙
Notând cu 𝑈(𝑧) și 𝐼(𝑧) amplitudinile complexe ale tensiunii și curentului într-o secțiune
oarecare, de coordonată z, a liniei, relațiile (2.10), particularizate pentru 𝐴 = 𝑈 și, respectiv,
𝐴 = 𝐼 se scriu sub forma
𝑈(𝑧) = 𝑈 (𝑧) + 𝑈 (𝑧) = 𝑈 e +𝑈 e , (2.14)
𝐼(𝑧) = 𝐼 (𝑧) + 𝐼 (𝑧) = 𝐼 e +𝐼 e . (2.15)
Relațiile (2.14) și (2.15) sunt valabile pentru 𝑧 ∈ [−𝑙 , 0] și s-au notat prin 𝑈 (𝑧) și
𝑈 (𝑧) amplitudinile complexe ale undelor directă și, respectiv, inversă de tensiune, iar prin
𝐼 (𝑧) și 𝐼 (𝑧), amplitudinile complexe ale undelor directă și, respectiv, inversă de curent. De
remarcat că aceste amplitudini complexe, evaluate în secțiunea de sarcină, sunt chiar
constantele de integrare introduse în procesul de rezolvare a ecuațiilor diferențiale (2.8):
𝑈 (0) = 𝑈 , 𝑈 (0) = 𝑈 , 𝐼 (0) = 𝐼 și 𝐼 (0) = 𝐼 . Pentru determinarea acestor constante
se vor scrie condițiile pe frontieră la extremitatea de sarcină, de coordonată 𝑧 = 0, atât pentru
amplitudinile complexe 𝑈(𝑧) și 𝐼(𝑧) din relațiile (2.14) și (2.15), cât și pentru derivatele lor,
utilizând și relațiile (2.4) și (2.5):
𝑈(𝑧)| =𝑈 , (2.16)
7
𝐼(𝑧)| =𝐼 , (2.17)
d ( )
d
= −𝑍 𝐼(𝑧)| , (2.18)
d ( )
d
= −𝑌 𝑈(𝑧)| . (2.19)
Aplicația 2.7. Să se arate că, înlocuind în condițiile pe frontieră (2.16-2.19)

amplitudinile complexe ale tensiunii și curentului din relațiile (2.14) și (2.15), se obține un
sistem algebric liniar având ca necunoscute cele patru constante de integrare, a cărui soluție
este
𝑈 = , (2.20)
𝑈 = , (2.21)
𝐼 = , (2.22)
𝐼 =− , (2.23)
în care s-a introdus notația
jω
𝑍 = = jω
. (2.24)
Parametrul 𝑍 are dimensiuni de impedanță și se numește impedanță caracteristică

deoarece, utilizând relațiile (2.20) și (2.22), se obține
( ) e
( )
= e
=𝑍 (2.25)
și, similar, utilizând relațiile (2.21) și (2.23), rezultă

( )
( )
=𝑍 , (2.26)
oricare ar fi coordonata z. Observând că −𝐼 (𝑧) corespunde chiar sensului fizic al curentului

undei inverse, necesar a fi considerat pentru a asigura transmiterea puterii în sens invers axei z,
rezultă că impedanța caracteristică este egală cu raportul dintre amplitudinile complexe ale
undelor de tensiune și de curent, atât pentru unda directă, cât și pentru unda inversă, în orice
secțiune a liniei de transmisiune.
În cazul studiat, într-o secțiune oarecare a liniei, unda directă este unda care vine direct
de la generator, iar unda inversă este unda care provine din reflexia undei directe pe sarcină.
8
Aplicația 2.8. Să se arate că unda inversă dintr-o anumită secțiune dispare în una din
următoarele situații:
 dacă linia este de lungime infinită (𝑙 → ∞) și secțiunea de sarcină este la distanță
infinită de secțiunea considerată;
 dacă linia este de lungime finită, dar distanța dintre secțiunea de sarcină și secțiunea
considerată este foarte mare, astfel ca atenuarea de propagare pe această distanță să fie extrem
de mare;
 dacă linia este terminată pe impedanță caracteristică.
În ultima situație, pentru care
𝑍 = =𝑍 , (2.27)
se spune că linia lucrează adaptat, relația (2.27) fiind condiția de adaptare.

În absența undei inverse, regimul de lucru pe linie se numește regim de undă progresivă
(amplitudinea și faza variază monoton – ”progresiv” – la creșterea coordonatei z). Într-adevăr,
în acest caz, expresiile instantanee ale tensiunii sau curentului, rezultate din relațiile (2.11) sunt
de forma
𝒜(𝑧, 𝑡) = |𝐴 |e cos 𝜔𝑡 − 𝛽𝑧 + 𝜑 , (2.28)
unde 𝒜 ∈ {𝑢, 𝑖} și, respectiv, 𝐴 ∈ {𝑈, 𝐼}.
Aplicația 2.9. Să se arate că, utilizând în relațiile (2.14) și (2.15) formulele

±
e = ch 𝛾𝑧 ± sh 𝛾𝑧, se obține și o altă variantă pentru expresiile amplitudinilor complexe
ale tensiunii și curentului
𝑈(𝑧) = 𝑈 ch 𝛾𝑧 − 𝑍 𝐼 sh 𝛾𝑧, (2.29)
𝐼(𝑧) = 𝐼 ch 𝛾𝑧 − sh 𝛾𝑧. (2.30)
9
2.3.Parametrii propagării la linia fără pierderi și la linia cu pierderi mici
În cele ce vor urma se vor particulariza expresiile parametrilor propagării unei linii de
transmisiune, impedanța caracteristică și constanta de propagare, în cazul liniilor de
transmisiune fără pierderi de putere sau cu pierderi reduse de putere.
Pierderile de putere în linia de transmisiune pot apărea prin efect Joule, atât în conductor,
în rezistența serie 𝑅 d𝑧, cât și în izolator, în conductanța paralel 𝐺 d𝑧, din cadrul modelului
tronsonului elementar de lungime d𝑧 infinit mică. Cu cât rezistența lineică și conductanța
lineică sunt mai mici, cu atât pierderile sunt mai reduse.
În cazul general, se pornește de la expresia (2.24) a impedanței caracteristice în care se
face înlocuirea 𝑍 = 𝑅 + j𝑋 . Ridicând la pătrat relația astfel obținută și egalând părțile reală
și imaginară din cei doi membri, se obține un sistem de două ecuații algebrice care, după
rezolvare, va conduce la expresiile mărimilor 𝑅 și 𝑋 în funcție de parametrii lineici. După o
procedură similară, plecând de la relația (2.9) care definește constanta de propagare și înlocuind
𝛾 = 𝛼 + j𝛽, se vor obține expresiile constantelor de atenuare, 𝛼, și de propagare, 𝛽, în funcție
de parametrii lineici.
În practică însă, în domeniul microundelor liniile de transmisiune au pierderi mici, astfel
încât expresiile mărimilor 𝑅 , 𝑋 , 𝛼 și 𝛽 se pot obține mai ușor, efectuând calcule
aproximative.
2.3.1. Cazul ideal al liniilor fără pierderi
În această situație 𝑅 = 𝐺 = 0 și expresia (2.24) a impedanței caracteristice devine:
𝑍 = =𝑅 , (2.31)
iar 𝑋 = 0, adică impedanța caracteristică a unei linii fără pierderi are o valoare reală și pozitivă,
fiind pur rezistivă.
Expresia (2.9) a constantei de propagare ia forma
𝛾 = jω 𝐿 𝐶 , (2.32)
de unde se determină constanta de atenuare
𝛼=0 (2.33)
și constanta de defazare
𝛽=ω 𝐿 𝐶 , (2.34)
10
adică la o linie de transmisiune fără pierderi constanta de atenuare este nulă, iar constanta de
defazare este proporțională cu frecvența. Această proporționalitate cu frecvența a constantei de
defazare este specifică mediilor nedispersive, pentru care forma unui semnal oarecare transmis
nu se modifică în decursul propagării. În consecință linia de transmisiune fără pierderi este atât
un mediu nedisipativ, cât și unul nedispersiv.
Prezintă interes și viteza de fază, determinată din relația
𝑣 = , (2.35)
stabilită anterior – vezi relațiile (2.12) și (2.13), precum și viteza de grup, definită din egalitatea
d
𝑣 = d
. (2.36)
Înlocuind constanta de defazare din expresia (2.34) în relațiile (2.35) și (2.36), rezultă că pentru
linia fără pierderi vitezele de fază și de grup sunt egale:
𝑣 =𝑣 = . (2.37)
Egalitatea celor două viteze era previzibilă, deoarece pentru un mediu nedispersiv,
pentru care constanta de defazare este proporțională cu frecvența, aplicând formulele (2.35) și
(2.36) se obține același rezultat.
2.3.2. Cazul liniilor cu pierderi mici
În această situație mărimile 𝑅 și 𝐺 nu mai sunt nule, dar sunt mici, neglijabile în raport
cu modulele elementelor cu care se adună în expresiile impedanței caracteristice și constantei
de propagare, adică 𝑅 ≪ 𝜔𝐿 și 𝐺 ≪ 𝜔𝐶 .
Formula (2.24) a impedanței caracteristice se poate scrie sub forma:
j
𝑍 = . (2.38)
j
Aplicația 2.10. Să se arate că, utilizând aproximațiile √1 + 𝑥 ≅ 1 + și ≅ 1 − 𝑥,

valabile dacă |𝑥| ≪ 1 și, neglijând apoi produsele de mărimi având module mult mai mici
decât unitatea, relația (2.38) devine
𝑍 ≅ 1−j − . (2.39)
11
Având în vedere că și sunt mult mai mici decât unitatea, al doilea termen din
paranteza dreaptă se poate neglija și rezultă
𝑍 ≅ , (2.40)
adică și pentru linia cu pierderi mici impedanța caracteristică este pur rezistivă (cel puțin
aproximativ, dar cu bună aproximație).
Formula (2.9) a constantei de propagare se poate scrie sub forma:
𝛾 = jω 𝐿 𝐶 1−j 1−j . (2.41)
Aplicația 2.11. Să se arate că, utilizând aproximația √1 + 𝑥 ≅ 1 + , valabilă în cazul

|𝑥| ≪ 1 și neglijând apoi produsele de mărimi având module mult mai mici decât unitatea,
relația (2.41) devine
𝛾≅ + +jω 𝐿 𝐶 . (2.42)
Din relația (2.42) rezultă expresiile aproximative ale constantelor de atenuare și de

defazare
𝛼≅ + ≅ + , (2.43)
𝛽≅ω 𝐿 𝐶 . (2.44)
Analizând cea de a doua formă a expresiei (2.43) a constantei de atenuare, obținută

ținând seamă de relația (2.40), se constată că, pentru liniile de transmisiune cu pierderi mici
(întâlnite curent în practică), constanta de atenuare este foarte mică.
Expresia (2.44) a constantei de defazare pentru linia cu pierderi mici coincide (cel puțin
aproximativ) cu expresia (2.34) a constantei de defazare pentru linia fără pierderi. În consecință
concluziile obținute, pornind de la relația (2.34), pentru linia fără pierderi, rămân valabile (cel
puțin aproximativ) și pentru linia cu pierderi mici, adică și linia cu pierderi mici este un mediu
de propagare nedispersiv, având vitezele de fază și de grup
𝑣 ≅𝑣 ≅ . (2.45)
12
2.4.Distribuția amplitudinilor tensiunii și curentului
de-a lungul tronsonului de linie fără pierderi
Având în vedere faptul că, așa cum s-a arătat în subcapitolul 2.3, liniile de transmisiune
întâlnite curent în practică sunt linii cu pierderi mici, pentru care constanta de atenuare, 𝛼, este
foarte mică și, dacă lungimile tronsoanelor, 𝑙 , nu sunt prea mari, atunci atenuarea maximă,
𝛼𝑙 ≪ 1Np. În consecință, factorii e± care intervin în expresiile (2.14) și (2.15) ale
amplitudinilor complexe ale tensiunii și curentului pot fi aproximați astfel
e± = e± e±j ≅ e±j , (2.46)
întrucât, pentru 𝑧 ∈ [−𝑙 , 0], există relația |±𝛼𝑧| ≤ 𝛼𝑙 ≪ 1 și se poate scrie e± ≅ 1.
Deoarece relația (2.46) s-ar fi putut obține și luând, de la început, 𝛾 = j𝛽, egalitate ce
corespunde cazului liniei fără pierderi, rezultă că se poate lua în considerare, pentru
simplificarea tratării, acest caz.
Expresiile (2.14) și (2.15) ale amplitudinilor tensiunii și curentului se scriu, pentru linia
fără pierderi, sub forma
j
𝑈(𝑧) = 𝑈 (𝑧) + 𝑈 (𝑧) = 𝑈 e + 𝑈 ej , (2.47)
j
𝐼(𝑧) = 𝐼 (𝑧) + 𝐼 (𝑧) = 𝐼 e + 𝐼 ej , (2.48)
în care constantele de integrare se calculează din relațiile (2.20-2.23).
Se observă că la linia fără pierderi amplitudinile undelor directă și inversă de tensiune
sau curent sunt constante de-a lungul liniei (nu depind de z). Într-adevăr
j
|𝑈 (𝑧)| = 𝑈 e = |𝑈 |; |𝑈 (𝑧)| = 𝑈 ej = |𝑈 |, (2.49)
j
|𝐼 (𝑧)| = 𝐼 e = |𝐼 |; |𝐼 (𝑧)| = 𝐼 ej = |𝐼 |. (2.50)
Se definește coeficientul (factorul) de reflexie în tensiune al sarcinii, Γ , ca raport între

amplitudinea complexă a tensiunii undei reflectate de sarcină (undă inversă) și amplitudinea
complexă a tensiunii undei incidente pe sarcină (undă directă), evaluate la extremitatea de
sarcină (în secțiunea de coordonată 𝑧 = 0), unde se produce reflexia:
( )
Γ = ( )
. (2.51)
Aplicația 2.12. Să se arate că, având în vedere că 𝑈 (0) = 𝑈 , 𝑈 (0) = 𝑈 și utilizând

relațiile (2.20) și (2.21), precum și faptul că 𝑈 = 𝑍 𝐼 , expresia (2.51) a coeficientului de
reflexie în tensiune al sarcinii se poate pune sub forma
Γ = . (2.52)
13
Aplicația 2.13. Să se arate că, având în vedere că 𝑍 ∈ ℝ și utilizând egalitatea (2.52),
există următoarele teoreme (directe și reciproce)
Re 𝑍 ≥0 ⟺ |Γ | ≤ 1, (2.53)
iar
Re 𝑍 =0 ⟺ |Γ | = 1. (2.54)
Echivalența (2.53) arată că sarcinilor pasive le corespund factori de reflexie în tensiune

al sarcinii de modul cel mult egal cu unitatea și reciproc, iar echivalența (2.54) arată că sarcinilor
nedisipative le corespund factori de reflexie în tensiune al sarcinii de modul egal cu unitatea și
reciproc.
În mod similar se definește coeficientul (factorul) de reflexie în curent al sarcinii, Γ ,

ca raport între amplitudinea complexă a curentului undei reflectate de sarcină (undă inversă) și
amplitudinea complexă a curentului undei incidente pe sarcină (undă directă), evaluate la
extremitatea de sarcină (în secțiunea de coordonată 𝑧 = 0), unde se produce reflexia
( )
Γ = ( )
. (2.55)
Utilizând relațiile (2.20-2.23) și definițiile (2.51) și (2.55) se obțin egalitățile

( )
Γ =− ( )
= −Γ = Γ ej . (2.56)
Întrucât schimbarea de semn din relația precedentă ar putea fi interpretată ca intervenind

din cauza sensului invers al curentului undei inverse în raport cu sensul curentului undei directe,
rezultă că, raționând pe baze fizice, factorii de reflexie în tensiune și în curent ai sarcinii sunt,
de fapt, egali. Oricum, având în vedere relația de legătură, foarte simplă, dintre cei doi factori
de reflexie, în cele ce vor urma se va lucra numai cu factorul de reflexie în tensiune, pentru care
nu s-a utilizat, pentru simplitatea scrierii, un indice suplimentar, U, ca în cazul factorului de
reflexie în curent, Γ .
Introducând notația Γ = |Γ |ej și ținând cont de relațiile (2.51), (2.55) și (2.56),

expresiile (2.47) și (2.48) ale amplitudinilor complexe ale tensiunii și curentului pe linie devin
j )
𝑈(𝑧) = 𝑈 e 1 + |Γ |ej( , (2.57)
j )
𝐼(𝑧) = 𝐼 e 1 + |Γ |ej( . (2.58)
Aplicația 2.14. Calculând modulele expresiilor din relațiile (2.57) și (2.58), să se arate
că amplitudinile tensiunii și curentului de-a lungul liniei sunt:
|𝑈(𝑧)| = |𝑈 | 1 + |Γ | + 2|Γ | cos(2𝛽𝑧 + 𝜑 ) , (2.59)
|𝐼(𝑧)| = |𝐼 | 1 + |Γ | + 2|Γ | cos(2𝛽𝑧 + 𝜑 + 𝜋) . (2.60)
14
Se constată apariția unei variații periodice a amplitudinilor tensiunii și curentului, de-a
lungul axei z, cu perioada de repetiție = = = = . De aici rezultă că
𝜆= (2.61)
| ( )|
și, plecând de la relațiile (2.59) și (2.60), se poate scrie că = = .
Deci curba de variație a amplitudinii curentului normat (la valoarea amplitudinii

curentului undei directe la extremitatea de sarcină) se poate obține din aceea a amplitudinii
tensiunii normate (la valoarea amplitudinii tensiunii undei directe la extremitatea de sarcină)
prin translație în sens invers sensului axei z, cu 𝜆⁄4 . De fapt, deoarece perioada de repetiție
este de 𝜆⁄2 , sensul deplasării nu contează, același rezultat obținându-se și prin translația în
sensul axei z.
Având în vedere această observație, va fi suficient să se limiteze studiul la cazul variației
amplitudinii tensiunii, rezultatele fiind ușor de transpus pentru cazul variației amplitudinii
curentului. În consecință, în continuare se va lua în considerare numai expresia (2.59) a
amplitudinii tensiunii.
Se constată că amplitudinea |𝑈(𝑧)| este maximă pentru cos(2𝛽𝑧 + 𝜑 ) = 1, adică

atunci când
2𝛽𝑧 + 𝜑 = 2𝑘𝜋 , 𝑘∈ℤ (2.62)

și se obține
|𝑈| = |𝑈 | (1 + |Γ |) = |𝑈 | + |𝑈 | = |𝑈 (𝑧)| + |𝑈 (𝑧)|, (2.63)
iar amplitudinea |𝑈(𝑧)| este minimă pentru cos(2𝛽𝑧 + 𝜑 ) = −1, adică atunci când
2𝛽𝑧 + 𝜑 = (2𝑝 + 1)𝜋 , 𝑝∈ℤ (2.64)

și se obține
|𝑈| = |𝑈 | 1 − |Γ | = |𝑈 | − |𝑈 | = |𝑈 (𝑧)| − |𝑈 (𝑧)| , (2.65)
care, pentru cazul cel mai frecvent întâlnit în practică, al sarcinilor pasive, la care |Γ | ≤ 1,
devine
|𝑈| = |𝑈 | (1 − |Γ |) = |𝑈 | − |𝑈 | = |𝑈 (𝑧)| − |𝑈 (𝑧)|. (2.65’)
Distanța dintre un maxim și un minim alăturat rezultă efectuând diferența dintre relațiile
(2.62) și (2.64) și luând apoi minimul modulului:
2𝛽|𝑧 − 𝑧 |minim = |𝜋 + 2(𝑝 − 𝑘)𝜋|minim = 𝜋,
15
de unde, ținând cont de relația (2.61), se scrie |𝑧 − 𝑧 |minim = . Deci, deoarece perioada
distribuției este de 𝜆⁄2 , rezultă că minimele și maximele distribuției alternează pe axa z,
existând o distanță de 𝜆⁄4 între un maxim și un minim alăturat. De remarcat și faptul că, având
în vedere legătura dintre curbele de variație ale amplitudinilor tensiunii și curentului, curba de
variație a curentului va evidenția maxime (respectiv, minime) în secțiunile în care curba de
variație a tensiunii prezintă minime (respectiv, maxime).
Prezintă interes să se stabilească, pornind de la sarcină (secțiunea de coordonată 𝑧 = 0),

pozițiile primului punct de maxim și primului punct de minim. Aceste poziții vor fi determinate
din relațiile (2.62) și (2.64) în care apare și argumentul 𝜑 al unei funcții periodice de perioadă
2𝜋. Va fi deci suficient să se considere o singură perioadă de variație a lui 𝜑 și se va alege
𝜑 ∈ [−𝜋, 𝜋).
Apar două situații distincte, în funcție de domeniul în care ia valori argumentul 𝜑 .
În cazul 1, se presupune că 𝜑 ∈ [−𝜋, 0). Deoarece 𝑧 ∈ [−𝑙 , 0], considerând relația

(2.62), se constată că primul punct de maxim apare la coordonata 𝑧 ce rezultă din egalitatea
2𝛽𝑧 + 𝜑 = −2𝜋, iar considerând relația (2.64), se constată că primul punct de minim apare
la coordonata 𝑧 care satisface egalitatea 2𝛽𝑧 + 𝜑 = −𝜋.
În cazul 2, se presupune că 𝜑 ∈ [0, 𝜋) și, raționând similar, rezultă că primul punct de

maxim se obține din egalitatea 2𝛽𝑧 + 𝜑 = 0, iar primul punct de minim, din egalitatea
2𝛽𝑧 + 𝜑 = −𝜋.
Se remarcă faptul că relația din care rezultă primul punct de minim,
2𝛽𝑧 + 𝜑 = −𝜋, (2.66)
are aceeași formă, în ambele cazuri, adică pentru orice argument 𝜑 ∈ [−𝜋, 𝜋), ceea ce face ca
poziția primului minim, de coordonată
𝑧 =− =− 1+ , (2.67)
să se utilizeze atât în evaluările teoretice, cât și în determinările experimentale.

Pe baza acestor rezultate se obțin cele două tipuri de variații ale amplitudinii tensiunii
reprezentate în figura 2.3. În cazul 1, pornind de la sarcină, primul punct de extrem este un
minim, în timp ce în cazul 2, este un maxim.
16
|U| |U|
l/4 l/4 l/4 l/4 l/4 l/4
|U|M |U|M
|U2|
|U2|
|U|m |U|m
z z
zm1 zm1
O O
(a) (b)
Fig. 2.3 Variația amplitudinii tensiunii de-a lungul liniei de transmisiune
(a) cazul 1 – 𝜑 ∈ [−𝜋, 0) ; (b) cazul 2 – 𝜑 ∈ [0, 𝜋)
Aplicația 2.15. Să se justifice rezultatele obținute, inclusiv relațiile (2.62-2.65), printr-

o analiză pe baze fizice, având în vedere că oscilațiile din fiecare secțiune rezultă prin
compunerea oscilațiilor corespunzătoare undelor directă și inversă din respectiva secțiune.
Acolo unde cele două oscilații sunt în fază se va obține o amplitudine maximă, iar acolo unde
sunt în antifază va rezulta o amplitudine minimă.
Raportul de undă staționară al tensiunii se definește ca raport între amplitudinile

maximă și minimă ale tensiunii pe linie din relația
| |
𝜎= | |
, (2.68)
care, utilizând expresiile (2.63) și (2.65), se poate scrie sub forma

| |
𝜎= | |
, (2.69)
sau, pentru sarcini pasive,

| |
𝜎= | |
. (2.69’)
Având în vedere legătura dintre curbele de variație ale amplitudinilor tensiunii și

curentului de-a lungul liniei, rezultă că, definind similar un raport de undă staționară al
curentului, se obțin aceleași valori ca în cazul raportului de undă staționară al tensiunii.
De remarcat că din curba de variație a amplitudinii tensiunii determinată experimental,
se pot stabili valorile parametrilor 𝑧 și 𝜎, iar, utilizând relațiile (2.67) și (2.69’) se pot calcula
argumentul și modulul factorului de reflexie în tensiune al sarcinii, Γ , iar apoi, pe baza relației
(2.52) se poate determina impedanța de sarcină 𝑍 .
17
2.5.Distribuția amplitudinii tensiunii de-a lungul tronsonului de linie
fără pierderi terminat pe diferite tipuri de sarcini
2.5.1. Sarcină oarecare
Se consideră cazul general al unei impedanțe de sarcină scrisă în reprezentarea serie sub
forma
𝑍 = 𝑅 + j𝑋 , (2.70)
în care și partea reală (rezistența) și partea imaginară (reactanța) sunt nenule. De regulă se
lucrează cu sarcini pasive pentru care 𝑅 ∈ ℝ∗ , reactanța fiind pozitivă (pentru sarcini de
natură inductivă) sau negativă (pentru sarcini de natură capacitivă), 𝑋 ∈ ℝ∗ .
Coeficientul de reflexie în tensiune al sarcinii se determină cu ajutorul relației (2.52):
j
Γ = j
. (2.71)
Se calculează argumentul acestui coeficient de reflexie având în vedere că pentru linia

fără pierderi impedanța caracteristică 𝑍 este reală și pozitivă. Considerând pentru acest
argument domeniul de variație precizat în subcapitolul 2.4, 𝜑 ∈ [−𝜋, 𝜋), se constată că dacă
reactanța este de tip capacitiv (𝑋 < 0), atunci 𝜑 ∈ [−𝜋, 0), iar dacă reactanța este de tip
inductiv (𝑋 > 0), atunci 𝜑 ∈ [0, 𝜋). Justificarea afirmației se va prezenta în capitolul 3.
Prin urmare, dacă sarcina are reactanța de tip capacitiv, curba de variație a amplitudinii
tensiunii de-a lungul liniei este de forma aceleia din figura 2.3(a), iar dacă sarcina are reactanța
de tip inductiv, curba respectivă are forma aceleia din figura 2.3(b).
2.5.2. Sarcină pur rezistivă
În acest caz, în relația (2.70) reactanța este nulă, 𝑋 =0, iar rezistența este nenulă; se va
considera cazul sarcinii pasive, 𝑅 ∈ ℝ∗ . Relația (2.70) devine
𝑍 =𝑅 , (2.72)
astfel încât factorul de reflexie în tensiune al sarcinii din relația (2.71) ia forma
Γ = (2.73)
și se constată că acest factor de reflexie este real, dar poate fi nul sau nenul în funcție de raportul
de mărime dintre rezistența de sarcină și impedanța caracteristică. Cele două situații vor fi
discutate separat în continuare.
18
a) Cazul 𝑹𝑺 ≠ 𝒁𝒄
În această situație, factorul de reflexie din relația (2.73) este strict negativ sau strict
pozitiv după cum rezistența de sarcină este mai mică sau, respectiv, mai mare decât impedanța
caracteristică. Considerând pentru argumentul factorului de reflexie domeniul 𝜑 ∈ [−𝜋, 𝜋),
rezultă că
−𝜋 , pentru 𝑅 < 𝑍 ,
𝜑 = (2.74)
0, pentru 𝑅 > 𝑍 ,
de unde, utilizând expresia (2.67) a poziției primului minim, coordonata acestuia este
0, pentru 𝑅 < 𝑍 ,
𝑧 = (2.75)
− , pentru 𝑅 > 𝑍 .
În consecință, după cum rezistența de sarcină este mai mică sau mai mare decât
impedanța caracteristică, în secțiunea de sarcină distribuția amplitudinii tensiunii va avea un
minim sau, respectiv, un maxim.
Aplicația 2.16. Să se reprezinte curbele de variație ale amplitudinii tensiunii de-a lungul
liniei în cazurile în care impedanța de sarcină, pur rezistivă, este mai mică sau mai mare decât
impedanța caracteristică.
Având în vedere discuția referitoare la semnul factorului de reflexie în tensiune al

sarcinii, se poate scrie
−Γ , pentru 𝑅 < 𝑍 ,
|Γ | = (2.76)
Γ , pentru 𝑅 > 𝑍 .
Aplicația 2.17. Să se arate că, utilizând relațiile (2.73) și (2.76), expresia (2.69’) a
raportului de undă staționară devine
, pentru 𝑅 < 𝑍 ,
𝜎= (2.77)
, pentru 𝑅 > 𝑍 .
b) Cazul 𝑹𝑺 = 𝒁𝒄
Particularizând expresia (2.73) se obține Γ = 0 de unde, din (2.69) rezultă 𝜎 = 1. În
consecință nu apare undă reflectată (linia este adaptată), se lucrează în regim de undă
progresivă, pentru care 𝑈(𝑧) = 𝑈 (𝑧), ceea ce, utilizând relațiile (2.49), conduce la o
amplitudine constantă a tensiunii de-a lungul liniei
19
|𝑈(𝑧)| = |𝑈 (𝑧)| = |𝑈 |. (2.78)
Aplicația 2.18. Să se reprezinte curba de variație a amplitudinii tensiunii de-a lungul

liniei în cazul în care impedanța de sarcină, pur rezistivă, este egală impedanța caracteristică.
2.5.3. Sarcină pur reactivă
În această situație, în relația (2.70) rezistența este nulă, 𝑅 =0, și se scrie
𝑍 = j𝑋 , (2.79)
astfel încât expresia (2.71) a factorului de reflexie în tensiune al sarcinii ia forma
jX
Γ = jX , (2.80)
de unde rezultă direct că

|Γ | = 1. (2.81)
Pe baza relației (2.69), raportul de undă staționară devine 𝜎 → ∞, ceea ce, potrivit definiției
(2.68), poate fi obținut dacă |𝑈| → ∞ sau dacă |𝑈| = 0. Cum, în condițiile în care sistemul
este stabil, tensiunea are amplitudini de valori mărginite, rămâne doar varianta în care
distribuția amplitudinii tensiunii are minime nule.
Aplicația 2.19. Să se arate că, plecând de la relația (2.80), argumentul factorului de

reflexie în tensiune al sarcinii are expresia
𝜑 = 2 arctg X (2.82)
și că, utilizând acest rezultat, precum și formula (2.81), expresia (2.59) a amplitudinii tensiunii
devine
|𝑈(𝑧)| = 2|𝑈 | cos 𝛽 𝑧 + arctg X . (2.83)
În cele ce urmează se vor studia cazurile particulare în care X → ∞ (linie terminată în

gol) sau în care X = 0 (linie terminată în scurtcircuit), precum și acelea în care X < 0 (linie
terminată pe reactanță pur capacitivă) sau X > 0 (linie terminată pe reactanță pur inductivă).
a) Cazul liniei terminate în gol
20
În această situație, trecând la limită pentru X → ∞ în relația (2.82), se obține 𝜑 = 0
și, având în vedere și egalitatea (2.81), rezultă
Γ = 1, (2.84)
iar relația (2.83) devine
|𝑈(𝑧)| = 2|𝑈 ||cos 𝛽𝑧|. (2.85)
Se constată că distribuția amplitudinii tensiunii are minime nule și evidențiază un maxim

în secțiunea terminală (de coordonată 𝑧 = 0).
b) Cazul liniei terminate în scurtcircuit

În această situație, trecând la limită pentru X → 0 în relația (2.82), se obține 𝜑 = ±𝜋
și, deoarece 𝜑 ∈ [−𝜋, 𝜋), se alege varianta 𝜑 = −𝜋. Având în vedere și egalitatea (2.81),
rezultă
Γ = −1. (2.86)
Aplicația 2.20. Să se arate că, în acest caz, relația (2.83) devine
|𝑈(𝑧)| = 2|𝑈 | cos 𝛽 𝑧 − = 2|𝑈 ||sin 𝛽𝑧|. (2.87)
Se constată că distribuția amplitudinii tensiunii are minime nule și evidențiază un minim

în secțiunea terminală (de coordonată 𝑧 = 0).
liniei în cazurile analizate anterior, în care linia este terminată în gol și în care linia este
terminată în scurtcircuit.
c) Cazul liniei terminate pe reactanță pur capacitivă

Se observă că relația (2.83), corespunzătoare distribuției amplitudinii tensiunii pe linia
terminată pe sarcină pur reactivă, poate fi obținută din relația (2.85), corespunzătoare
distribuției amplitudinii tensiunii pe linia terminată în gol, dacă se înlocuiește, în relația (2.85),
variabila z prin 𝑧 + arctg X . Aceasta înseamnă că graficul distribuției amplitudinii tensiunii
la linia fără pierderi terminată pe impedanță pur reactivă se va obține din graficul distribuției
amplitudinii tensiunii la linia terminată în gol prin translație, în sens invers sensului axei z, cu
arctg X .
21
În cazul sarcinii pur capacitive reactanța X este negativă, X < 0, ceea ce înseamnă că
deplasarea curbei de variație a amplitudinii tensiunii de la linia terminată în gol se va face, în
sensul axei z, pe o distanță egală cu arctg -X . În consecință, distribuția amplitudinii tensiunii
la o linie terminată pur capacitiv se prezintă ca la o linie terminată în gol, mai lungă cu
arctg -X .
d) Cazul liniei terminate pe reactanță pur inductivă

Singura modificare față de cazul c), prezentat anterior, este că acum reactanța fiind pur
inductivă, X > 0, deplasarea curbei de la linia terminată în gol se va face în sens invers axei z,
pe distanța arctg X . În consecință, distribuția amplitudinii tensiunii la o linie terminată pur
inductiv se prezintă ca la o linie terminată în gol mai scurtă cu arctg X .
Se spune că un condensator ”lungește” o linie terminată în gol, în timp ce o bobină o

”scurtează”.
liniei în cazurile în care linia este terminată pe sarcină pur capacitivă și în care linia este
terminată pe sarcină pur inductivă.
Cazul analizat în paragraful 2.5.3, al distribuțiilor cu minime nule, corespunde regimului

de undă staționară. Situația generală, în care distribuția are minime nenule, poate fi considerată
ca rezultând prin suprapunerea unui regim de undă progresivă, de amplitudine |𝑈| , cu un
regim de undă staționară, de amplitudine |𝑈| − |𝑈| . Din acest motiv, pentru cazul general
se utilizează și denumirea de regim semistaționar. El conduce la regimul undă progresivă dacă
factorul de reflexie al sarcinii este nul (Γ = 0), sau la regimul de undă staționară dacă modulul
acestui factor de reflexie este egal cu unitatea (|Γ | = 1).
22
3. IMPEDANȚA DE INTRARE A TRONSONULUI DE LINIE
3.1.Expresiile impedanței de intrare a tronsonului de linie

terminat pe diferite sarcini
Se consideră tronsonul de linie de lungime 𝑙 , caracterizat de constanta de propagare 𝛾

și impedanța caracteristică 𝑍 , având schema reprezentată în figura 2.2.
lT
ZG I1 I(z) I2
+ + +
+
EG U1 U(z) U2 ZS
-
- - -
Zin z
-lT z O
Fig. 2.2 Tronsonul de linie de transmisiune de lungime 𝑙
Impedanța de intrare, văzută spre sarcină, în secțiunea de coordonată 𝑧 = −𝑙 în care

este montat generatorul, are expresia:
( )
Z = = ( )
. (3.1)
Aplicația 3.1. Să se arate că, înlocuind mai sus amplitudinile complexe 𝑈(−𝑙 ) și
𝐼(−𝑙 ) calculate pornind de la relațiile (2.14) și (2.15), având în vedere faptul că, potrivit
definiției (2.51), 𝑈 = 𝛤 𝑈 , precum și ținând seama de egalitatea (2.25), se obține
e
Z =𝑍 e
. (3.2)
Aplicația 3.2. Să se arate că, înlocuind în definiția (3.1) amplitudinile complexe 𝑈(−𝑙 )
și 𝐼(−𝑙 ) calculate din relațiile (2.29) și (2.30), și ținând seama de egalitatea 𝑈 = 𝑍 𝐼 , se
obține
23
th
Z =𝑍 th
. (3.3)
În situația particulară a liniilor fără pierderi, efectuând înlocuirea 𝛾 = j𝛽 în relațiile (3.2)

și (3.3), rezultă
e j
Z =𝑍 e j
, (3.2’)
j tg β
Z =𝑍 j tg β
. (3.3’)
3.1.1. Cazul liniei terminate în gol
Se trece la limită pentru 𝑍 → ∞ în relația (3.3) și se obține impedanța de intrare a

tronsonului de linie terminat în gol:
Z = 𝑍 cth 𝛾𝑙 . (3.4)
Pentru linia fără pierderi, relația (3.4) devine
Z = −j𝑍 ctg 𝛽𝑙 , (3.5)

adică impedanța de intrare a tronsonului de linie fără pierderi terminat în gol este pur reactivă,
𝑍 = j𝑋 , reactanța de intrare având expresia
X = −𝑍 ctg 𝛽𝑙 = −𝑍 ctg 𝑙 = −𝑍 ctg 𝑙 𝑓. (3.6)
Aplicația 3.3. Utilizând graficul funcției cotangentă, simetrizat în raport cu axa

absciselor, să se reprezinte curbele de variație a reactanței de intrare exprimată în relațiile
(3.6), în funcție de lungimea tronsonului, 𝑙 ∈ ℝ , sau în funcție de frecvență, 𝑓 ∈ ℝ .
Din aceste curbe se constată că, în funcție de lungimea tronsonului (pentru o anumită
frecvență de lucru), sau în funcție de frecvență (pentru un tronson de lungime dată), linia se
comportă la intrare capacitiv (X < 0), inductiv (X > 0), sau poate evidenția rezonanțe de
tip serie (X = 0) ori derivație (X → ∞).
De exemplu, la o frecvență de lucru 𝑓 dată, apar rezonanțe de tip serie dacă tronsonul
de linie are lungimi 𝑙 = (2𝑛 + 1) , 𝑛 ∈ ℕ, sau de tip derivație dacă tronsonul de linie are
lungimi 𝑙 = 𝑛 , 𝑛 ∈ ℕ.
24
De asemenea, pentru un tronson de linie de lungime 𝑙 dată, rezonanțele serie apar la
frecvențele 𝑓 = (2𝑛 + 1)𝑓 , 𝑛 ∈ ℕ, iar rezonanțele derivație la frecvențele 𝑓 = 2𝑛𝑓 , 𝑛 ∈ ℕ,
unde s-a introdus notația 𝑓 = .
3.1.2. Cazul liniei terminate în scurtcircuit
În această situație impedanța de sarcină este nulă, astfel încât relația (3.3) devine
Z = 𝑍 th 𝛾𝑙 . (3.7)
Pentru linia fără pierderi expresia (3.7) ia forma
Z = j𝑍 tg β𝑙 , (3.8)
adică și impedanța de intrare a tronsonului de linie fără pierderi terminat în scurtcircuit este pur
reactivă, 𝑍 = j𝑋 , reactanța de intrare având expresia
X = 𝑍 tg 𝛽𝑙 = 𝑍 tg 𝑙 = 𝑍 tg 𝑙 𝑓. (3.9)
Aplicația 3.4. Utilizând graficul funcției tangentă, să se reprezinte curbele de variație

a reactanței de intrare exprimată în relațiile (3.9), în funcție de lungimea tronsonului, 𝑙 ∈ ℝ
, sau în funcție de frecvență, 𝑓 ∈ ℝ .
Se observă că aceste curbe sunt similare celor corespunzătoare tronsonului de linie

terminat în gol, cu deosebirea că zonele de variație a lungimii tronsonului sau a frecvenței în
care impedanța de intrare se comportă inductiv sau capacitiv sunt inversate și, la fel, sunt
inversate valorile lungimilor tronsonului sau frecvențelor la care se evidențiază rezonanțele de
tip serie cu acelea la care apar rezonanțele de tip derivație.
3.1.3. Cazul liniei fără pierderi terminate pe impedanță pur reactivă
În această situație impedanța de sarcină corespunde unei reactanțe 𝑋 , adică 𝑍 = j𝑋 .
Aplicația 3.5. Să se arate că, înlocuind în relația (3.3’) impedanța de sarcină 𝑍 = j𝑋

și utilizând formula de calcul a tangentei unei sume, se obține
Z = −j𝑍 ctg 𝛽𝑙 − arctg , (3.10)
25
adică impedanța de intrare a tronsonului de linie fără pierderi terminat pe reactanță pură este
pur reactivă, 𝑍 = j𝑋 , reactanța de intrare, ca parte imaginară a impedanței de intrare din
relația (3.10), este
X = −𝑍 ctg 𝛽𝑙 − arctg = −𝑍 ctg 𝑙 − arctg . (3.11)
Se observă că, înlocuind în relația (3.6), corespunzătoare liniei terminate în gol,

lungimea 𝑙 prin 𝑙 − arctg , rezultă chiar egalitatea (3.11), corespunzătoare liniei
terminate pe reactanță pură. În consecință curba de variație a reactanței de intrare în raport cu
lungimea tronsonului din cazul liniei terminate pe impedanță pur reactivă, se poate obține
translatând curba similară din cazul linei terminate în gol cu arctg în sensul pozitiv al axei
absciselor.
Totodată, se constată că pentru sarcini capacitive (X < 0), impedanța de intrare este
egală cu aceea a unei linii terminate în gol mai lungă cu arctg , în timp ce pentru sarcini
inductive (X > 0), impedanța de intrare este egală cu aceea a unei linii terminate în gol mai
scurtă cu arctg .
3.1.4. Cazul liniei terminate pe impedanță caracteristică
În această situație 𝑍 = 𝑍 , adică linia lucrează adaptat și relația (3.3) devine
Z =𝑍 =𝑍 , (3.12)
adică impedanța de intrare este egală cu impedanța de sarcină.
Prin definiție, pentru un diport simetric dacă se montează la o poartă o impedanță numită
impedanță caracteristică, impedanța de intrare a diportului în cealaltă poartă este egală tot cu
impedanța caracteristică.
Cum tronsonul de linie poate fi considerat ca fiind un diport simetric se constată că
relația (3.12) este în perfect acord cu definiția impedanței caracteristice din cadrul studiului
diporților, ceea ce justifică, o dată în plus, denumirea de impedanță caracteristică acordată
parametrului introdus pe baza relației (2.24).
3.2.Expresiile impedanței de intrare

a tronsonului de linie fără pierderi având diferite lungimi
Se va particulariza expresia (3.3’) a impedanței de intrare a unui tronson de linie fără

pierderi pentru câteva valori, importante în practică, ale lungimii tronsonului, 𝑙 . De remarcat
că 𝑙 intervine în relația (3.3’) prin intermediul funcției tg β𝑙 , periodică cu perioada 𝜋 în raport
26
cu argumentul său, β𝑙 . În consecință, în raport cu 𝑙 , impedanța de intrare va fi o funcție
periodică, de perioadă = .
3.2.1. Cazul liniei jumătate de lungime de undă
În această situație se va impune
𝑙 = + 𝑛 , unde 𝑛 ∈ ℕ (3.13)
și, deoarece
tg β𝑙 = tg +𝑛 = 0,
relația (3.3’) devine
Z =𝑍 , (3.14)
motiv pentru care linia jumătate de lungime de undă (sau linia în λ/2 ) se mai numește repetor
de impedanță.
3.2.2. Cazul liniei sfert de lungime de undă
𝑙 = + 𝑛 , unde 𝑛 ∈ ℕ (3.15)
și, deoarece
tg β𝑙 = tg +𝑛 = ±∞,
relația (3.3’) devine
𝑍 = . (3.16)
Dacă se utilizează impedanțele normate la valoarea impedanței caracteristice, 𝑧 =

și 𝑧 = , relația (3.16) se scrie sub forma
𝑧 = , (3.17)
ceea ce justifică denumirea de inversor de impedanță care mai este utilizată pentru linia sfert
de lungime de undă (sau linia în 𝜆⁄4).
27
3.2.3. Cazul liniei optime de lungime de undă
𝑙 = + 𝑛 , unde 𝑛 ∈ ℕ (3.18)
și, deoarece tg β𝑙 = tg +𝑛 = 1, relația (3.3’) devine

j
𝑍 =𝑍 j
. (3.19)
Scriind impedanța de sarcină în reprezentarea serie, sub forma 𝑍 = 𝑅 + j𝑋 , în care

𝑅 și 𝑋 sunt reale (pentru sarcini pasive rezistența este nenegativă), relația (3.19) ia forma
j( )
𝑍 =𝑍 j
, (3.20)
unde numerele complexe de la numărător și de la numitor au fost scrise sub formă algebrică
deoarece, pentru linia fără pierderi în discuție, impedanța caracteristică este reală.
În practică sunt mai interesante cele două situații prezentate în continuare.
a) Cazul sarcinii pur rezistive

Dacă reactanța de sarcină este nulă, 𝑋 = 0, astfel încât relația (3.20) devine
j
𝑍 =𝑍 j
, (3.21)
se observă că |𝑍 | = 𝑍 , adică modulul impedanței de intrare a unui tronson de linie fără

pierderi în 𝜆⁄8 terminat pe sarcină pur rezistivă este egal cu impedanța caracteristică, oricare
ar fi valoarea rezistenței de sarcină.
b) Cazul când se impune ca impedanța de intrare să fie pur rezistivă

Se consideră cazul general al unei impedanțe de sarcină oarecare pentru care atât
rezistența 𝑅 cât și reactanța 𝑋 sunt nenule și se impune condiția ca, pentru impedanța de
intrare exprimată în relația (3.20), partea imaginară să fie nulă:
( )( ) | |
Im {𝑍 } = 𝑍 ( )
=𝑍 ( )
= 0. (3.22)
Rezultă că este necesar ca |𝑍 | = 𝑍 . Prin urmare pentru ca impedanța de intrare a unui

tronson de linie fără pierderi în 𝜆⁄8 să fie pur rezistivă, trebuie ca linia să aibă impedanța
caracteristică egală cu modulul impedanței de sarcină. Dacă această condiție este îndeplinită,
impedanța de intrare este
( ) ( ) | |
𝑍 =𝑅 =Re {𝑍 } = 𝑍 ( )
=| |
. (3.23)
28
Diagrama circulară a liniilor
Rezolvarea problemelor referitoare la determinarea coeficientului de reflexie, a raportului de

undă staționară, a impedanței de intrare etc. presupune utilizarea relațiilor (2.73), (2.69’), (3.3). Aceste
calcule analitice, uneori destul de complicate, pot fi uneori înlocuite prin determinări grafice efectuate
pe o diagramă special concepută.
l
ZG I1 I(z) I2
+ + +
+
UG U1 U(z) U2 ZS
-
- - -
z
-l Z(z) z O
Fig. 1 Definirea impedanței într-un plan de coordonată z în lungul liniei de transmisiune
Diagrama liniilor are la bază expresia impedanței dintr-un punct curent, de coordonată z, al
unei linii fără pierderi (v.fig.1):
U ( z) e- j  z   S e j  z
Z ( z)   ZC - j z ,
I ( z) e -  S e j z
în care Seste coeficientul de reflexie al tensiunii la sarcină.
Noțiunea de coeficient de reflexie poate fi și ea extinsă, generalizată, definindu-se un
coeficient de reflexie al tensiunii,   z  , într-un punct curent al liniei:
U i ( z ) U 0- e j z U 0- j2 z
  S e j2 z   S e  S
j   2 z 
 z    e .
U d ( z ) U 0 e - j z U 0
Folosind coeficientul de reflexie generalizat   z  , impedanța normată zn  z  dintr-un punct oarecare
al liniei de coordonată z capătă expresia
Z  z 1  z
zn  z    .
ZC 1-  z
Se constată că între impedanța normată zn  z  dintr-un punct oarecare al liniei și coeficientul de
reflexie generalizat   z  din același punct există o relație de tip transformare biliniară (sau
omografică). Relația precedentă poate fi privită ca o transformare conformă între variabilele complexe
 și zn .
Diagrama circulară a liniilor, numită și diagrama Smith, este construită în planul variabilei  .
Datorită proprietăților transformărilor conforme, familiile de drepte din planul  zn definite de
ecuațiile r = Re{zn = r0 = const., respectiv x = Im{zn = x0 = const., devin, în planul  , familii de
cercuri ortogonale între ele. Semiplanul drept al variabilei zn, conținând toate impedanțele pasive, se
transformă în interiorul cercului din planul  având centrul în origine și raza egală cu unitatea.
Diagrama circulară a liniilor este porțiunea planului  din interiorul cercului de rază unitate, pe care
sunt trasate cercurile corespunzătoare valorilor r = r0 = const. precum și arcele de cerc
corespunzătoare valorilor x = x0 = const. (fig.3). Orice impedanță pasivă normată corespunde unui
anumit punct de pe diagrama Smith, care poate fi localizat cu ajutorul cercurilor r = const. și x = const.
Reciproc, oricărui punct de pe diagramă îi corespunde o anumită impedanță (normată).
Din definiția coeficientului de reflexie generalizat  rezultă:
Diagrama circulară a liniilor 13
   S ,    S  2 z .
Fig. 2 Diagrama Smith
Pe diagramă, distanta de la un punct oarecare până la origine, adică până la centrul diagramei,
reprezintă deci modulul coeficientului de reflexie. Deoarece modulul variabilei  nu depinde de
coordonata z, deplasările în lungul liniei afectează doar argumentul lui  . O deplasare în lungul liniei
corespunde, pe diagramă, unei rotiri a punctului reprezentativ în jurul originii, unghiul de rotire fiind
proporțional cu deplasarea z normată la lungimea de undă:
  2  z  4  z  .
Rotația completă în jurul diagramei corespunde unei deplasări normate z/ = 0,5. Pentru comoditate,
periferia diagramei poate fi gradată în deplasări normate la lungimea de undă (v.fig.2).
Utilizarea diagramei Smith se bazează pe faptul că orice punct de pe diagramă reprezintă un
coeficient de reflexie  determinat prin distanta la origine    și prin unghiul față de axa reală  , dar
poate fi citit și sub forma impedanței normate corespunzătoare zn = r + jx, prin identificarea poziției
sale în raport cu familiile de cercuri r = const. și x = const. Această dublă semnificație a punctelor de
pe diagramă facilitează trecerea în calcule de la impedanțe normate la coeficienți de reflexie și invers.
Deoarece raportul de undă staționară  este o mărime ușor accesibilă experimental, pe
diagrama Smith sunt figurate uneori și valorile acestui parametru. Conform relației (2.69’) raportul de
undă staționară este legat de modulul coeficientului de reflexie, prin urmare condiția  = const. este
14
echivalentă cu o condiție    = constant. Cu alte cuvinte,  = const. corespunde unor cercuri cu centrul
în originea diagramei. Dacă cercurile  = const. nu sunt efectiv trasate pe diagramă, utilizatorul poate
oricând să traseze un anumit cerc  = 0 = const. bazându-se pe observația că pe diagramă cercul
 = 0 este un cerc cu centrul în origine, tangent exterior cercului r = 0 (și, în același timp, tangent
interior cercului r = 1/0, fig.3).
Diagrama circulară, introdusă pentru calculele cu impedanțe, poate fi însă utilizată și în
calculele cu admitanțe. Într-adevăr, admitanța normată yn  1 zn dintr-un punct curent al liniei are o
expresie similară cu impedanța normată, diferind doar prin semnul variabilei  . Schimbarea semnului
lui  implică o rotire a tuturor punctelor din planul  cu  radiani. Deoarece rotirea nu modifică
aspectul sau gradațiile diagramei, rezultă că
diagrama Smith prezentată în cele de mai sus poate
fi folosită la fel de bine și în calculele cu admitanțe,
iar trecerea de la impedanțe la admitanțe sau invers
revine pur și simplu la considerarea punctului
simetric față de centrul diagramei.
În concluzie, diagrama circulară a liniilor
este o abacă ce se dovedește a fi foarte utilă în
multe calcule cu linii, deoarece ea realizează o
legătură grafică simplă între mărimile impedanță de
intrare, impedanță de sarcină, coeficient de reflexie,
raport de undă staționară, lungime a tronsoanelor
etc. De asemenea, diagrama Smith este folosită în
mod curent drept un fundal convenabil pentru
reprezentări grafice sugestive ale variației unor Fig. 3 Reprezentarea pe diagrama Smith
mărimi cum ar fi impedanța, coeficientul de reflexie a unui cerc  = 0 = const.
etc., în funcție de frecvență.
Folosirea diagramei Smith poate fi extinsă și la liniile cu pierderi, dar în acest caz deplasările
în lungul liniei afectează nu numai faza coeficientului de reflexie generalizat w ci și modulul lui.
Aceasta înseamnă că la o deplasare în lungul liniei punctul reprezentativ de pe diagramă nu se mai
rotește pe un cerc concentric cu diagrama ci pe un arc de spirală, apropiindu-se de centru pe măsură ce
distanta de la sarcină crește.
3.3.Utilizarea tronsonului de linie ca element de circuit
3.3.1. Tronsonul de linie ca bobină sau condensator
In domeniul frecvențelor ridicate obținerea unor reactanțe cu ajutorul unor elemente

discrete de circuit, bobină sau condensator, nu mai este comod de realizat.
Într-adevăr, dacă din cerințele funcționale ale circuitului este necesar să se utilizeze o
anumită reactanță inductivă, 𝑋 > 0, sau o anumită reactanță capacitivă, 𝑋 < 0, ar trebui să se
monteze în circuit o bobină de inductanță 𝐿 a cărei valoare rezultă din relația 𝑋 = 𝜔𝐿 sau,
respectiv, un condensator de capacitate 𝐶, a cărei valoare rezultă din relația 𝑋 = − . Dar,
în domeniul frecvențelor ridicate în care este situat spectrul semnalelor de microunde, este
posibil ca valorile inductanțelor bobinelor sau, respectiv, capacităților condensatoarelor să fie
neconvenabil de mici, din punct de vedere constructiv, în practică.
Din acest motiv, având în vedere că, așa cum s-a arătat în secțiunea anterioară, un
tronson de linie fără pierderi terminat în gol sau în scurtcircuit are o impedanță de intrare pur
reactivă (inductivă sau capacitivă), el poate fi utilizat pentru a înlocui elementele discrete, de
tip bobină sau condensator.
Urmărind, pentru aceste tronsoane de linie, curbele de variație ale reactanțelor de intrare
în funcție de lungimea 𝑙 a tronsonului, la valoarea precizată a frecvenței semnalului, se
constată o variație periodică, cu perioada . Din considerente constructive, este indicat să se
utilizeze tronsoane cât mai scurte. Se observă că, atunci când 𝑙 crește, pornind de la 0, în
primul interval, 𝑙 ∈ 0, , linia terminată în gol evidențiază la intrare o reactanță negativă
(capacitivă), iar linia terminată în scurtcircuit, o reactanță pozitivă (inductivă).
În consecință, considerând relația (3.6) a reactanței de intrare a liniei terminate în gol și
având în vedere că, pentru 𝑙 ∈ 0, , există inegalitatea, ctg 𝛽𝑙 > 0, rezultă că se poate scrie
ecuația
−𝑍 ctg 𝛽𝑙 =− , (3.24)
unde s-a notat prin 𝐶 capacitatea echivalentă a tronsonului de linie.
Înlocuind în relația (3.24) impedanța caracteristică prin expresia (2.31) și constanta de

defazare prin expresia (2.34), ambele expresii fiind valabile în cazul liniei fără pierderi,
capacitatea echivalentă a tronsonului de linie fără pierderi terminat în gol de lungime 𝑙 , pentru
𝑙 ∈ 0, , se scrie
tg
𝐶 = . (3.25)
Se constată că s-a obținut, pentru tronsonul de linie, o capacitate echivalentă care

depinde de frecvență. O comportare similară cu aceea a unui condensator ideal, ca element
29
discret de circuit având capacitatea independentă de frecvență, se poate obține (măcar
aproximativ) dacă tronsonul este foarte scurt, astfel încât funcția tangentă care intervine în
relația (3.25) să poată fi aproximată prin argumentul său, adică tg 𝛽𝑙 ≅ 𝛽𝑙 , ceea ce
presupune că 𝛽𝑙 ≪ 1, adică 𝑙 ≪ . În aceste condiții, relația (3.25) devine
𝐶 ≅𝐶 𝑙 . (3.26)
Aplicația 3.6. Să se arate, similar, că un tronson de linie fără pierderi, de lungime 𝑙 ,

terminat în scurtcircuit, a cărui reactanță de intrare este exprimată prin relația (3.9), se
comportă, în cazul în care 𝑙 ∈ 0, , ca o bobină, de inductanță echivalentă
tg
𝐿 = , (3.27)
care, în cazul unei linii foarte scurte, pentru 𝑙 ≪ , devine
𝐿 ≅𝐿 𝑙 . (3.28)
3.3.2. Tronsonul de linie ca circuit rezonant
S-a arătat, în paragrafele 3.1.1. și 3.1.2. că un tronson de linie fără pierderi terminat în
gol sau în scurtcircuit evidențiază la intrare rezonanțe de tip serie sau derivație atunci când
lungimea 𝑙 a tronsonului îndeplinește condiția 𝛽𝑙 = 𝑛 , unde 𝑛 ∈ ℕ. În consecință un astfel
de tronson ar putea înlocui un circuit rezonant 𝐿𝐶 ideal.
O analiză mai exactă trebuie să țină seamă și de existența pierderilor. În continuare

atenția se va concentra asupra tronsonului terminat în scurtcircuit, care oferă posibilități mai
comode pentru reglajul lungimii (în ambele sensuri) prin deplasarea de-a lungul liniei a unui
scurtcircuit.
Impedanța de intrare din relația (3.7) se poate transforma astfel:
th j tg
Z = 𝑍 th 𝛾𝑙 = 𝑍 th (𝛼 + j𝛽)𝑙 = 𝑍 j th tg
. (3.29)
Întrucât, în practică, aceste linii au constante de atenuare 𝛼 mici și lungimi 𝑙 reduse,

atenuarea 𝛼𝑙 este foarte mică, 𝛼𝑙 ≪ 1Np, ceea ce permite să se facă aproximația
th 𝛼𝑙 ≅ 𝛼𝑙 , (3.30)
astfel încât relația (3.29) devine
j tg
Z ≅𝑍 j tg
. (3.31)
30
Mai departe se va considera, pentru început, cazul în care tronsonul de linie va înlocui
un circuit rezonant serie. S-a arătat în paragraful 3.1.2. că, în cazul tronsonului de linie fără
pierderi terminat în scurtcircuit, apar rezonanțe de tip serie dacă tg 𝛽 𝑙 = 0, adică dacă
𝛽 𝑙 = 𝑛𝜋, unde 𝑛 ∈ ℕ∗ , (3.32)
în care s-a notat prin 𝛽 constanta de defazare la pulsația de rezonanță 𝜔 = 2𝜋𝑓 și s-a avut în
vedere faptul că atât pulsația 𝜔 cât și lungimea 𝑙 sunt numere strict pozitive.
Se urmărește aducerea impedanței de intrare din relația (3.31) la forma impedanței de

intrare a unui circuit rezonant serie, iar apoi, prin simplă identificare, să se stabilească expresiile
parametrilor acestui circuit în funcție de parametrii caracteristici ai tronsonului de linie.
În acest scop, se scrie impedanța de intrare a circuitului LC serie
Z =𝑍 1 + j𝑄 − , (3.33)
unde s-au notat prin 𝑍 și 𝑄 impedanța la rezonanță și, respectiv, factorul de calitate pentru
circuitul rezonant LC serie.
În cazul cel mai frecvent întâlnit în practică, în care se lucrează numai în apropierea
| |
frecvenței de rezonanță, adică pulsațiile de lucru, 𝜔, îndeplinesc condiția ≪ 1, relația
(3.33) se poate pune sub o formă mai simplă (aproximația de bandă îngustă):
Z ≅𝑍 1 + j2𝑄 . (3.34)
Pentru a aduce expresia (3.31) la forma relației (3.34), se va scrie, având în vedere
proporționalitatea dintre constanta de defazare și pulsație în cazul liniei cu pierderi mici, așa
cum se observă din relația (2.44),
𝛽𝑙 = 𝛽 𝑙 + 𝛽 𝑙 = 𝑛𝜋 + 𝛽𝑙 , (3.35)
unde s-a avut în vedere relația (3.32).

Folosind expresia (3.35), precum și condiția de valabilitate a aproximației de bandă
îngustă, care, întrucât din cerința constructivă de a avea linii cât mai scurte (se alege de obicei
| |
valoarea minimă, 𝛽 𝑙 = 𝜋) conduce la 𝛽 𝑙 ≪ 1, se scrie
tg 𝛽𝑙 = tg 𝑛𝜋 + 𝛽𝑙 = tg 𝛽𝑙 ≅ 𝛽𝑙 . (3.36)
Se înlocuiește expresia tangentei, tg 𝛽𝑙 , din (3.36) în relația (3.31) și se neglijează, în

raport cu unitatea, produsul de numere mult mai mici decât unitatea, rezultând, succesiv,
j
Z ≅𝑍 ≅ 𝑍 𝛼𝑙 1+j , (3.37)
j
sub o formă a impedanței de intrare a tronsonului de linie de tipul impedanței de intrare a

circuitului LC serie din relația (3.34).
31
Din identificarea relațiilor (3.34) și (3.37), rezultă că circuitul echivalent LC serie are
impedanța la rezonanță
𝑍 ≅ 𝑍 𝛼𝑙 (3.38)
și factorul de calitate
𝑄≅ , (3.39)
condiția de rezonanță fiind exprimată de relația (3.32).
Aplicația 3.7. Să se arate, similar, că un tronson de linie cu pierderi mici, de lungime

𝑙 , terminat în scurtcircuit, se poate comporta la intrare ca un circuit LC derivație caracterizat
de condiția de rezonanță
𝛽 𝑙 = (2𝑛 − 1) , unde 𝑛 ∈ ℕ∗ , (3.40)
de impedanța la rezonanță
𝑍 ≅ (3.41)
și de factorul de calitate
𝑄≅ . (3.42)
Pentru ca performanțele rezonante ale acestor circuite să fie cât mai apropiate de acelea
ale unor circuite rezonante realizate cu bobine și condensatoare ideale, ar trebui ca factorii de
calitate să fie cât mai ridicați, ceea ce, potrivit relațiilor (3.39) și (3.42), cere ca linia să aibă
constanta de atenuare, 𝛼, cât mai mică.
De asemenea, în același scop, este de dorit ca impedanța la rezonanță a circuitului serie,

𝑍 , să fie cât mai mică, iar impedanța la rezonanță a circuitului derivație, 𝑍 , să fie cât mai
mare. Din relațiile (3.38) și (3.41) rezultă că aceste cerințe se realizează dacă atenuarea 𝛼𝑙 este
cât mai mică. Deci, pe lângă cerința de a avea o constantă de atenuare, 𝛼, cât mai redusă,
obținută și din discuția legată de factorul de calitate, rezultă și că tronsonul de linie trebuie să
aibă o lungime, 𝑙 , cât mai mică. Prin urmare, este indicat să se aleagă un tronson de linie cât
mai scurt, nu numai din considerente constructive, ci și din dorința ca circuitul rezonant
echivalent să aibă performanțe cât mai bune. În concluzie, pentru o frecvență de rezonanță
precizată, impusă din datele de proiectare, va trebui ca în relațiile (3.32) și (3.40) să se aleagă
pentru parametrul 𝑛 valoarea minimă, 𝑛 = 1.
32
Liniile ca elemente de circuit pentru frecvenţe înalte 23
Aplicații ale liniei de transmisiune ca diport de înaltă frecvență

Tronsoanele de linii pot fi folosite în circuitele de înaltă frecvență și ca elemente constitutive
de tip diport, în vederea realizării anumitor funcții de transfer. Cea mai banală aplicație de acest gen
este, fără îndoială, funcția de întârziere: orice linie cu pierderi neglijabile terminată pe o sarcină
adaptată funcționează ca un circuit de întârziere ideal deoarece pe sarcină apare o replică identică a
semnalului de la intrare, întârziată cu timpul  = l/c corespunzător parcurgerii lungimii tronsonului. În
afara acestei funcții naturale de întârziere liniile pot îndeplini și o serie de alte roluri, fie specifice
liniilor, fie înlocuind (aproximativ) anumite elemente concentrate de circuit în funcțiunile lor clasice.
Deoarece la frecvențe înalte pierderile liniilor sunt relativ mici, tronsoanele de linie au proprietăți
similare cu cele ale diporţilor alcătuiți din reactanțe concentrate. Liniile sunt folosite la realizarea
multor tipuri de circuite nedisipative: circuite de adaptare, transformatoare de impedanță, filtre de
diverse tipuri, multiplexoare, cuploare directive, duplexoare etc.
Ca orice diport liniar, tronsonul de linie poate fi caracterizat printr-un set de parametri de
diport. Pentru caracterizare pot fi folosiți parametrii Z (care, conform definiției lor, sunt impedanțe cu
terminații în gol), parametrii Y (care sunt admitanțe cu terminații în scurtcircuit), parametrii S (care
sunt coeficienți de repartiție a undelor) etc. În general, parametrii echivalenți ai unui diport depind de
frecvență. Tronsonul de linie de transmisiune are și el parametri de diport dependenți de frecvență. În
tabelul 1.2 sunt prezentate expresiile parametrilor echivalenți Z, Y, S, pentru un tronson de linie fără
pierderi de lungime l, împreună cu câteva posibile scheme echivalente de calcul, scheme construite
pornindu-se de la parametrii respectivi1.
Ca și în cazul aplicațiilor de tip uniport, trebuie subliniat și aici faptul că circuitele cu linii au
proprietăți specifice, fundamental diferite de cele ale circuitelor cu constante concentrate. Echivalența
dintre un diport cu constante concentrate și un diport cu linii poate fi exactă doar la o singură
frecvență, ea fiind eventual acceptată ca o aproximație în vecinătatea frecvenței respective.
1
) Aceste scheme echivalente de calcul au în comun cu obiectele pe care le reprezintă doar faptul că au
aceiaşi parametri de diport, la o frecvenţă dată.
24
Tabelul 1.2 Parametri și scheme echivalente pentru un tronson de linie.

Expresiile parametrilor
la un tronson de linie de
Definirea parametrilor lungime l, cu impedanța Schema echivalentă a
caracteristică ZC = 1/YC tronsonului
Z11  Zi1 Z S 
Z 22  Z i 2 ZG 
Z11 = – jZC ctg l = Z22
U2
Z 21 Z12 = – jZC / sin l = Z21
I1 ZS  
U1 Z1 = Z2 = Z11 – Z12
Z12  (Z21=Z12)
I2 ZG   Z3 = Z12
Y11 Yi1 Y3
ZS  0
Y22  Yi 2
ZG  0 Y11 = – jYC ctg l = Y22 Y1 Y2
I
Y21 2 Y12 = – jYC / sin l = Y21
U1 ZS  0
I1 Y1 = Y2 = Y11 – Y12
Y12  (Y21=Y12)
U2 ZG  0 Y3 = Y12
S11  1 S  0
S 22   2 G  0
U 2  ZC I 2
S 21  S11 = 0 = S22
U1  Z C I1   0
S
_____
S12 = e–jl = S21
U1  Z C I1
S12 
U 2  ZC I 2   0
S
(S21=S12)
Circuite de adaptare cu linii

Rolul circuitelor de adaptare
O linie realizează transmiterea energiei în condiții optime atunci când ea este terminată pe
impedanța ei caracteristică. În plus, în această situație linia prezintă avantajul unei impedanțe de
intrare constante, de valoare reală, independentă de frecvență sau de lungimea liniei. Dacă impedanța
de sarcină ZS este diferită de impedanța caracteristică ZC a liniei, atunci între linie și sarcina propriu-
zisă poate fi interconectat un circuit de adaptare special conceput, adică un diport nedisipativ2 astfel
calculat încât impedanța lui de intrare să fie ZC.
De fapt, circuitele de adaptare cu ajutorul cărora o impedanță dată este transformată într-o
impedanță dorită având o altă valoare sunt folosite și în alte situații. De exemplu la conectarea unei
2
) În realitate orice circuit de adaptare are anumite pierderi, dar pentru ca randamentul circuitului de adaptare
să fie acceptabil aceste pierderi trebuie să fie cât mai reduse.
sarcini cu un generator, obținerea transferului maxim de putere presupune satisfacerea condiției de
adaptare conjugată ZS = Z*G. O impedanță de sarcină care nu are această valoare optimă poate fi
transformată, adică adaptată la generator, cu ajutorul unui circuit de adaptare nedisipativ.
La frecvențe înalte, circuitele de adaptare sunt realizate din tronsoane de linii. Liniile pot
înlocui reactanțele de tip concentrat din circuitele de adaptare clasice, dar proprietățile liniilor permit și
realizarea unor circuite de adaptare specifice.
Problema adaptării se poate pune la o singură frecvență sau într-o bandă mai largă de
frecvențe. Din acest punct de vedere circuitele de adaptare sunt clasificate în circuite de adaptare de
bandă îngustă și circuite de adaptare de bandă largă.
La toate tipurile de circuite de adaptare, atât banda cât și randamentul depind de impedanța de
sarcină. Cu cât dezadaptarea inițială este mai mare, cu atât banda de frecvențe și randamentul
circuitului de adaptare sunt mai reduse, adică adaptarea este mai "dificilă".
Adaptarea cu o linie /4

Linia de transmisiune având lungimea /4 este un inversor de impedanță. Această proprietate
permite transformarea unei impedanțe de sarcină reale ZS = RS într-o impedanță de intrare Ri = ZC2/RS
care este tot reală, dar care are o valoare diferită.
l 4
ZC Z C RS
Ri  Z C
Fig. 1.15. Circuit de adaptare cu un tronson inversor
Într-adevăr, pentru a transforma o rezistență de sarcină dată RS într-o altă rezistență cu valoarea dorită
Ri este suficient ca înaintea sarcinii să se intercaleze un tronson de linie de lungime /4 (fig.1.15),
având impedanța caracteristică determinată de condiția:
Z C  Ri RS . (1.43)
Acest procedeu foarte simplu poate fi folosit atât pentru adaptarea unei sarcini rezistive la o linie de
acces (astfel încât linia să fie terminată adaptat), cât și pentru adaptarea unei rezistențe de sarcină la un
generator cu impedanță internă rezistivă (astfel încât să se obțină transferul maxim de putere).

2 2
RS/Ri = 10 (sau 10 )
1
RS/Ri = 10 (sau 10 )
RS/Ri = 2 (sau 1/2)
0,1 0 0,1 f/f0
Fig. 1.16 Variația raportului de undă staționară

cu frecvența, la un circuit de adaptare /4.
26
Cu linia în /4 se obține o adaptare perfectă doar la o singură frecvență, frecvența nominală la
care lungimea liniei satisface condiția l = /4. Cu aproximație, adaptarea se menține totuși și într-o
bandă oarecare de frecvențe în jurul frecvenței nominale. Lărgimea de bandă a circuitului de adaptare
depinde de compromisul acceptat în ceea ce privește calitatea adaptării. În figura 1.16 sunt prezentate
caracteristicile unui circuit de adaptare cu linie /4, pentru câteva valori diferite ale raportului RS / Ri.
Se constată că adaptarea este acceptabilă doar într-o bandă relativ îngustă de frecvențe, bandă cu atât
mai îngustă cu cât raportul RS / Ri este mai îndepărtat de unitate. La circuitul de adaptare cu o linie /4,
banda de frecvențe în care imperfecțiunea adaptării nu depășește o limită precizată prin valoarea
max.adm are expresia [12]:
4  max.adm.  1
B f0 . (1.44)
 RS Ri  Ri RS
Pentru a se obține adaptarea într-o bandă mai largă, se folosesc uneori mai multe tronsoane de
linii de lungime /4 conectate în cascadă (fig.1.17). La acest circuit impedanța de intrare la frecvența
nominală este reală și are expresia
Z C n ZC n2  Z C 2
Ri  R
Z C n1Z C n3  Z C1 S
pentru n par, respectiv expresia
Z C n ZC n2  Z C1 1
Ri 
Z C n1ZC n3  ZC 2 R S
pentru n impar. Pentru n  2, se observă că impunerea valorilor RS, Ri nu conduce la determinarea
univocă a impedanțelor caracteristice ale tronsoanelor, deci există mai multe soluții pentru
impedanțele ZCi. Toate soluțiile realizează adaptarea la frecvența nominală, dar ele se deosebesc în
Fig. 1.17 Adaptarea cu mai multe tronsoane de linie de lungime /4, conectate în
cascadă.
ceea ce privește comportarea circuitului în vecinătatea frecvenței nominale. Prin alegerea convenabilă
a impedanțelor caracteristice ZCi pot fi realizate diferite tipuri de circuite de adaptare. Proiectarea
circuitelor de adaptare cu mai multe tronsoane /4 poate avea în vedere obținerea unui raport de undă
staționară care, în vecinătatea frecvenței nominale, să varieze conform unei curbe de tip Butterworth
(cu "maximum de liniaritate a amplitudinii", MLA), sau de tip Cebâşev (cu riplu egal în bandă) etc.
(fig.1.18) 3. Lărgimea de bandă a circuitelor de adaptare depinde de valoarea impusă a raportului
RS /Ri, dar și de tipul de răspuns avut în vedere. Banda circuitelor crește cu numărul n al secțiunilor
folosite, dar și cu mărimea riplului acceptat.
3
)
 
1 1
0 f / f0 0 f / f0
Fig. 1.18 Caracteristici uzuale pentru circuitele de adaptare cu mai multe tronsoane;
a) caracteristică de tip MLA; b) caracteristică de tip Cebâşev (de ordin 5).
Dacă liniile sunt fără pierderi atunci la frecvența (sau frecvențele) la care un circuit de
adaptare realizează adaptarea perfectă  = 1 puterea incidentă este transmisă în totalitate sarcinii. La
liniile reale însă, o parte din putere se disipă chiar în circuitul de adaptare. În aceste condiții raportul
dintre puterea transmisă sarcinii și puterea totală incidentă, la frecvențele la care adaptarea este
perfectă, se numește randament al circuitului de adaptare. Pentru circuitul de adaptare cu un singur
tronson /4, randamentul are expresia [12]:
1
 . (1.45)
1  l  RS Ri  Ri RS 
Randamentul este maxim atunci când RS = Ri, însă în această situație circuitul de adaptare este inutil.
Pe măsură ce valorile raportului RS /Ri se îndepărtează de unitate, randamentul circuitului scade.
Aceasta înseamnă că posibilitatea adaptării unor rezistențe de valori mult diferite între ele este limitată
nu numai de necesitatea obținerii unei benzi de frecvențe suficient de largi, ci și de cerința obținerii
unui randament acceptabil.
Adaptarea cu compensarea părții reactive a sarcinii și linie /4

În cazul unei sarcini complexe, linia /4 poate fi utilizată pentru adaptare dacă în prealabil
partea reactivă a sarcinii a fost compensată. Această compensare poate fi obținută, de pildă, prin
conectarea în paralel cu sarcina a unei linii terminate în scurtcircuit (fig.1.19). Lungimea tronsonului
de linie în paralel cu sarcina se alege astfel încât susceptanța lui de intrare să compenseze susceptanța
sarcinii:
Bi  YC ctg  l   BS ,
iar tronsonul în 4 servește la transformarea
conductanței de sarcină rămase după compensare,
GS, în valoarea rezistivă necesară pentru adaptarea
liniei de acces:
Z C  Z C /GS .
În principiu, circuitul de adaptare din figura
1.19 poate fi folosit la adaptarea oricărei sarcini (cu
Fig. 1.19 Adaptarea cu compensarea excepția evidentă a celor pur reactive). Practic,
sarcinii și linie /4. utilizarea circuitului de acest tip este limitată de
posibilitatea realizării unei linii având impedanța
caracteristică necesară Z'C., precum și de banda de frecvențe și de randamentul lui.
Adaptarea cu un tronson de lungime /4 intercalat pe linie

În figura 1.20 este prezentată o altă posibilitate de a adapta sarcini complexe. În această
configurație rolul porțiunii de linie de lungime d este acela de a transforma valoarea complexă a
28
sarcinii într-o valoare rezistivă Ri la intrarea ei, urmând ca rezistența astfel obținută să fie transformată
în rezistența necesară ZC cu ajutorul liniei de lungime /4.
Fig. 1.20 Adaptarea cu tronson /4

intercalat pe linie.
Determinarea lungimii d poate fi făcută analitic sau grafic, pe diagrama Smith. Analitic,
distanta d rezultă din condiția anulării pârții imaginare a impedanței de intrare în tronsonul de linie
Fig. 1.21 Determinarea poziției

tronsonului /4 pentru circuitul din
figura 1.20.
terminat pe sarcina ZS. Pe diagrama Smith, aceeași distanță d rezultă din unghiul de rotație necesar
pentru ca, pornind din punctul S care reprezintă impedanța de sarcină, să se ajungă într-un punct A pe
axa orizontală a diagramei, acolo unde se află toate impedanțele pur rezistive (fig.1.21). Odată
determinată rezistența Ri corespunzătoare punctului A, poate fi calculată și impedanța caracteristică a
tronsonului /4:
Z C  ZC Ri .
Din figura 1.21 se observă că problema admite două soluții distincte, corespunzătoare punctelor A și
A'. Cele două soluții conduc la valori distincte ale Z'C, una dintre ele fiind întotdeauna mai mare, iar
cealaltă mai mică decât ZC.
În principiu și acest tip de circuit de adaptare este universal, limitele practice ale utilizării lui
fiind determinate de bandă, randament, precum și de posibilitatea obținerii unei linii cu impedanța
necesară Z'C.
Adaptarea cu tronsoane /4 și /8

Uneori la adaptarea sarcinilor complexe se utilizează o combinație de două tronsoane de linie,
unul cu lungimea 4 iar celălalt cu lungimea 8, conectate în cascadă (fig.1.22). Acest circuit de
adaptare se bazează pe faptul că o linie de lungime /8 are o impedanță de intrare reală, atunci când
impedanța ei caracteristică are valoarea |ZS|. Odată obținută o impedanță reală Ri la intrarea în
tronsonul /8, transformarea acestei rezistențe Ri în valoarea necesară pentru adaptare, ZC, se obține cu
ajutorul liniei de lungime /4.
Fig. 1.22 Circuit de adaptare cu

tronsoane /4 și /8.
Prin urmare, la circuitul din figura 1.22 impedanțele tronsoanelor trebuie să aibă valorile:
Z C  Z S , Z C  Z C Ri .
În principiu, această variantă de circuit poate fi folosită la adaptarea oricărei sarcini complexe.
Practic, limitările sunt aici reprezentate de banda de frecvențe, de randamentul circuitului, dar în
primul rând de posibilitatea realizării impedanțelor caracteristice Z'C și Z"C .
Adaptarea cu un tronson de linie conectat în paralel

O sarcină complexă oarecare poate fi adaptată la o linie de acces folosind numai linii cu o
aceeași impedanță caracteristică ZC. Acest tip de circuit de adaptare constă într-un tronson de linie
terminat în scurtcircuit, conectat în paralel pe linie, la o anumită distanță față de sarcină (fig.1.23).
La acest circuit realizarea adaptării este
d condiționată de alegerea lungimilor d și l astfel încât
Y1 admitanța care reprezintă sarcina totală a liniei de acces,
(YC) (YC) ZS
compusă din suma admitanțelor de intrare în tronsonul
Y2 terminal, Y1, și în tronsonul lateral, Y2, să fie egală cu
YC admitanța caracteristică YC = 1/ZC a liniei de acces.
Lungimile d și l necesare pentru adaptarea unei sarcini date
l
ZS pot fi determinate fie analitic, fie grafic, folosind
Fig. 1.23 Adaptarea cu un tronson diagrama Smith [6]. Adaptarea este și aici exactă numai la
de linie terminat în scurtcircuit, frecvența nominală, frecvență la care au fost calculate
conectat în paralel la o anumită lungimile d și l ale tronsoanelor.
distanță față de sarcină. Deși acest tip de circuit de adaptare are o
aplicabilitate generală (adică poate adapta orice sarcină cu
parte reală nenulă), folosirea lui este limitată în practică la adaptarea unor impedanțe de valoare fixă,
cunoscută, deoarece modificarea poziției punctului de ramificație în raport cu sarcina este mai greu de
realizat din punct de vedere tehnologic.
30
Adaptarea cu mai multe tronsoane de linie
Adaptarea poate fi obținută și prin folosirea a două tronsoane de linie terminate în scurtcircuit,
conectate în paralel în puncte diferite ale liniei de acces (fig.1.24). De regulă, la acest tip de circuit de
adaptare tronsoanele au lungimi variabile (prin folosirea unor scurtcircuite de tip deplasabil), dar ele
sunt conectate în poziții fixe în raport cu sarcina. Calculul lungimilor necesare pentru adaptarea unei
sarcini date poate fi făcut analitic sau grafic, pe diagrama Smith.
Fig. 1.24 Adaptarea cu două tronsoane de

linie având lungimi variabile, dar poziții
fixe în raport cu sarcina.
Din analiza circuitului prezentat în figura 1.24 rezultă însă că nu există poziții fixe d1, d2 ale
tronsoanelor care să permită adaptarea oricărei impedanțe ZS prin simpla modificare a lungimilor l1, l2.
Într-adevăr, pentru ca impedanța văzută în punctele aa' spre sarcină să poată fi adaptată este necesar ca
admitanța respectivă, însumată cu o susceptanță b1 (brațul de lungime l1), transformată apoi prin linia
de lungime d2 – d1 și, în final, însumată cu o altă susceptanță b2 (brațul de lungime l2) să devină egală
cu admitanța caracteristică YC. Efectuând în sens invers toate aceste operații pe diagrama Smith se
poate determina domeniul corespunzător admitanțelor care pot fi adaptate prin acest procedeu. Astfel,
presupunând că adaptarea a fost realizată, admitanța totală văzută din punctele bb' spre stânga se află
undeva pe cercul g = 1 (fig.1.25); în urma transformării reprezentate de deplasarea în lungul liniei cu
Fig. 1.25 Determinarea admitanțelor care nu pot fi adaptate cu un circuit de tipul

celui din figura 1.24. a – metoda grafică aplicată; b – rezultatul obținut, pentru d =
d2  d1 = /4, respectiv /8.
distanta d = d1 – d2 admitanța ajunge pe un alt cerc, obținut prin rotirea cercului anterior în jurul
originii cu un unghi  = 4(d/). În această nouă poziție cercul intersectează numai o parte dintre
cercurile g = const. Cercurile g = const. care nu sunt intersectate definesc o zonă a admitanțelor
(văzute din planul aa') ce nu pot fi adaptate prin modificarea lungimilor l1, l2. În consecință, acest tip
de circuit de adaptare nu poate fi folosit la adaptarea oricărei sarcini (nu este "universal"). Se observă
însă că atunci când distanta dintre tronsoane este d = d2 – d1 = /8, domeniul admitanțelor care nu pot
fi adaptate cu acest circuit este relativ redus.
Fig. 1.26 Circuit de adaptare cu trei tronsoane de

lungimi variabile, conectate în poziții fixe.
Folosind un circuit compus din trei tronsoane de lungimi variabile, conectate în poziții fixe
(fig.1.26), devine posibilă adaptarea oricărei impedanțe. Circuitul cu trei tronsoane poate adapta orice
sarcină deoarece prin reglajul liniei de lungime l1 orice admitanță (văzută din aa') poate fi plasată în
domeniul de admitanțe acceptat de sistemul de adaptare cu două linii reprezentat de liniile l2, l3. De
obicei într-un astfel de sistem se alege d' = d" = /8.
Ca și în cazul unui singur tronson, adaptarea este perfectă numai la o singură frecvență.
Adaptarea de bandă largă

Circuitele de adaptare prezentate în cele de mai sus sunt circuite de bandă îngustă, deoarece
adaptarea este exactă doar la o singură frecvență și se menține în limite acceptabile într-o bandă
îngustă în jurul frecvenței nominale. Unele aplicații necesită însă realizarea adaptării într-o bandă mai
largă de frecvențe, situație în care trebuie folosite alte tipuri de circuite de adaptare, special concepute
pentru adaptarea de bandă largă. Performanțele circuitelor de adaptare de bandă largă nu pot depăși
însă anumite limitări formulate de teoria generală a rețelelor electrice. Din aceste considerente
teoretice rezultă că circuitele de adaptare de bandă largă prezintă multe similitudini cu filtrele trece-
bandă, în ambele cazuri urmărindu-se obținerea unei "tăieri" cât mai abrupte a răspunsului circuitelor
în afara benzii de trecere.
Transmiterea puterii cu ajutorul liniilor
Expresia puterii transmise printr-o linie

În regim permanent puterea activă, adică media în timp a puterii instantanee, poate fi calculată
cu formula generală cunoscută din electrotehnică:
1
 
P  Re U I * ,
2
în care U și I sunt amplitudinile complexe ale tensiunii și curentului. Introducând aici expresiile
generale (1.1) ale tensiunii și curentului de la linii, rezultă formula generală pentru calculul puterii
transmise printr-o secțiune transversală a oricărei linii:
P( z ) 
1
2ZC  2 2
U 0 e 2 z  U 0 e 2 z .  (1.29)
Această expresie generală1 a puterii transmise poate fi interpretată în felul următor: primul termen
reprezintă puterea transportată de unda directă în sensul pozitiv al axei Oz, iar al doilea termen
reprezintă puterea transportată de unda inversă în sens opus:
P ( z )  Pd ( z )  Pi ( z ) ,
unde s-a notat:
1 2 1 2
Pd ( z )  U 0 e2 z , Pi ( z )  U 0 e 2 z .
2ZC 2ZC
Coeficientul de reflexie al puterii la sarcină are expresia:
Pi  0  2
P   .
Pd  0 
La o linie fără pierderi, constanta de atenuare  este nulă. În acest caz puterea undei directe,
puterea undei inverse, precum și puterea transmisă, egală cu diferența lor, nu depind de coordonata z,
fiind constante în lungul liniei.
Dacă linia are pierderi atunci în cursul propagării puterea undelor directă și inversă scade,
constanta de atenuare a puterilor fiind P = 2.
Puterea maximă transmisibilă printr-o linie

Puterea semnalelor ce pot fi transmise în lungul liniilor este limitată de fenomenul străpungerii
electrice a dielectricului și/sau de fenomenele de disipație termică. Străpungerea unui material se
produce atunci când intensitatea câmpului electric atinge o anumită valoare maximă, numită valoare
de străpungere.
În secțiunea transversală a unei linii, valorile câmpului electric diferă de la un punct la altul. În
toate punctele însă intensitatea câmpului electric este proporțională cu tensiunea din secțiunea
respectivă a liniei. În consecință orice linie are o tensiune maximă admisibilă Umax.adm, tensiune la care,
undeva în dielectricul liniei, intensitatea câmpului electric atinge valoarea maximă permisă. Dacă
1
) În deducerea formulei (1.29) s-a admis că impedanţa caracteristică ZC a liniei este reală, deci s-a
considerat că pierderile liniei nu sunt exagerat de mari
Transmiterea puterii cu ajutorul liniilor 17
structura câmpului electric în linia respectivă este cunoscută, tensiunea maximă admisibilă poate fi
calculată în funcție de câmpul de străpungere al dielectricului și de dimensiunile transversale ale liniei.
La o linie fără pierderi terminată adaptat, modulul tensiunii nu variază în lungul liniei. În
această situație puterea maximă transmisibilă are expresia:
2
 P max.tr.ad  U max.adm.
2Z C
. (1.30)
Dacă linia nu este terminată adaptat, atunci în lungul ei apare o distribuție periodică a
tensiunii. În aceste condiții puterea care poate fi transmisă sarcinii este limitată de aceeași tensiune
maximă admisibilă, numai că acum tensiunea maximă pe linie corespunde sumei dintre amplitudinile
undelor directă și inversă. Calculând în aceste condiții, rezultă pentru puterea maximă transmisibilă
prin linia neadaptată expresia:
2
U max.adm. 1 .
P max.tr.  (1.31)
2ZC 
Puterea maximă transmisibilă printr-o linie depinde deci și de sarcină, fiind invers proporțională cu
raportul de undă staționară de pe linie.
Randamentul liniilor
La o linie cu pierderi se poate vorbi despre un randament al transmisiunii de putere,

considerându-se raportul dintre puterea transmisă sarcinii și puterea primită de la generator:
  PS PG .
Înlocuind aici expresiile puterilor la sarcină, respectiv la intrarea în linie, se obține:
1
 , (1.32)
ch  2 l       sh  2 l 
1 1
2 
unde  este raportul de undă staționară de pe linie. La liniile nu prea lungi atenuarea l este mică,
astfel încât se poate scrie:
 1       l .
1 1

1    1/   l  
Randamentul liniei este maxim atunci când linia este terminată adaptat ( = 1):
max  e 2 l  1  2 l . (1.33)
Scăderea randamentului odată cu creșterea raportului de undă staționară se explică prin pierderile
suplimentare care apar ca urmare a prezenței undei reflectate.
Dacă sarcina are o impedanță diferită de impedanța caracteristică a liniei atunci, pentru a
folosi linia în condiții optime, între linie și sarcină se poate intercala un circuit de adaptare nedisipativ.
Evident, sarcinile pur reactive reprezintă o situație specială: deoarece ele nu consumă putere,
problema adaptării lor nu se pune. În cazul unei sarcini pur reactive randamentul liniei este nul, toată
puterea absorbită de la generator disipându-se în pierderile liniei.
Linia ideală, fără pierderi, are un randament  = 1 indiferent de valoarea raportului de undă
staționară  .
18
Un alt efect care poate limita puterea transmisibilă este disipația de căldură în linie. De fapt,
expresiile puterilor maxime transmisibile de mai sus sunt valabile numai atunci când puterea disipată
în linie – ca urmare a pierderilor în dielectric și în conductoare – nu produce o încălzire exagerată a
liniei. Încălzirea liniei depinde de proprietățile materialelor din care este făcută linia, dar și de unele
particularități constructive legate de condițiile de evacuare a căldurii degajate.
Ghiduri de undă
Tipuri uzuale de ghiduri, definiții, clasificări
Orice structură spațială capabilă să asigure o propagare ghidată a undelor

electromagnetice într-o anumită direcție, în lungul unei axe, poate fi numită ghid de
undă. Această definiție este foarte cuprinzătoare și include structuri diferite, cu
proprietăți diferite: linii bifilare, cabluri coaxiale, ghiduri tubulare, linii plate,
ghiduri dielectrice (fibre optice) etc. Câteva exemple de ghiduri de undă uzuale
sunt prezentate în figura 2.1.
Fig. 2.1 Exemple de secțiuni transversale prin ghiduri (gri închis – secțiune prin metal,
gri deschis – secțiune prin dielectric). a – linie bifilară, b – linie coaxială, c – linie
microstrip, d – linie fantă, e – ghid metalic tubular de secțiune dreptunghiulară.
Ghidurile de undă pot fi împărțite, clasificate, în funcție de anumite

caracteristici comune.
Ghidurile de undă care au peste tot o aceeași secțiune transversală se
numesc ghiduri uniforme. În majoritatea aplicațiilor practice se folosesc ghiduri
uniforme. Ghidurile neuniforme sunt folosite doar în anumite aplicații speciale1. În
cele ce urmează, ghidurile vor fi considerate a fi uniforme.
1
) De exemplu, anumite tipuri speciale de linii neuniforme (linii exponenţiale, linii
radiale etc.) sunt uneori folosite drept circuite de adaptare.
Ghidurile pot avea un dielectric omogen, unic (fig.2.1.a,b,c,f), sau
dielectricul lor poate fi neomogen, caz în care undele se propagă prin mai multe
tipuri de dielectric (fig.2.1.d,e).
Ghidurile pot fi închise sau deschise, după cum în secțiunea lor
transversală câmpul care se propagă prin ele este limitat la un domeniu finit
(fig.2.1.b,c), sau se poate întinde la infinit (fig.2.1.a,d,e,f).
Referitor la tipurile de undă care se propagă prin ghiduri și la metodele de
studiu aplicabile, ghidurile pot fi clasificate în linii de transmisiune și în alte
ghiduri (dielectrice, metalice tubulare etc.), prin care se propagă alte tipuri de unde
și a căror analiză necesită aplicarea unor metode diferite. Liniile de transmisiune
sunt de fapt niște ghiduri care au dimensiuni transversale foarte mici față de
lungimea de undă (fig.2.1.a,b), ceea ce permite definirea noțiunilor de tensiune și
curent și utilizarea acestor noțiuni în analiza fenomenelor de propagare.
Ecuațiile lui Maxwell
Analiza propagării undelor electromagnetice prin liniile de transmisiune a

fost redusă la analiza variației tensiunii și curentului în lungul liniilor. La alte tipuri
de ghiduri însă, de exemplu la ghidurile metalice tubulare sau la ghidurile
dielectrice, reprezentarea fenomenelor electrice și magnetice prin tensiune și curent
nu este posibilă. La aceste ghiduri analiza propagării undelor de câmp electric și
magnetic necesită alte metode de studiu, metode bazate pe aplicarea legilor
generale ale câmpului electromagnetic.
În regim armonic, principalele legi ale câmpului electromagnetic dintr-un
mediu liniar, izotrop, omogen, fără sarcini electrice libere, sunt reprezentate, sub
forma lor locală, de relațiile:
  E   j H ,   H    j  E ,
(2.1)
E  0 , H  0 .
Mărimile E și H reprezintă aici vectorii intensitatea câmpului electric, respectiv
intensitatea câmpului magnetic, iar ,  și  sunt permitivitatea electrică,
conductivitatea electrică și permeabilitatea magnetică ale mediului considerat. De
fapt, în tipul de mediu considerat ultimele două relații de mai sus – cele conținând
operatorul divergență – sunt o consecință a primelor două, astfel încât scrierea lor
explicită nici nu mai este necesară.
Dacă, în plus, mediul considerat este un dielectric ideal ( = 0), atunci
ecuațiile de mai sus iau forma:
  E   j H ,
(2.2)
  H  j E .
Ecuaţiile lui Maxwell 3
Aceste ecuații, care descriu câmpul electromagnetic armonic în medii liniare,

izotrope, omogene, neîncărcate electric, cu proprietăți de dielectric ideal, sunt
cunoscute sub denumirea de ecuațiile lui Maxwell.
Referitor la ecuațiile lui Maxwell, trebuie remarcată dualitatea lor: dacă
mărimile E și H sunt schimbate între ele, ecuațiile continuă să rămână valabile cu
condiția ca să fie schimbate între ele și  cu (). Această observație are o utilitate
practică, permițând o reducere a efortului de calcul: orice rezultat obținut din
ecuațiile lui Maxwell poate fi imediat completat cu un rezultat dual, prin simpla
permutare a variabilelor menționate mai sus.
Ecuațiile lui Maxwell în forma (2.2) se referă la un mediu dielectric ideal.
Legile electromagnetismului pot fi însă aduse la o formă similară și în cazul
mediilor reale, adică a mediilor cu o conductivitate electrică nenulă. În acest scop
se introduce noțiunea de permitivitate complexă C a mediului, mărime definită
prin relația:
C     . (2.3)
j
Folosind permitivitatea complexă astfel definită, ecuațiile (2.1) de la mediile cu
pierderi pot fi aduse la aceeași formă (2.2) ca și în cazul dielectricului ideal, cu
singura deosebire că în locul lui apare C. Prin urmare, anumite rezultate obținute
din ecuațiile (2.2) pentru mediile ideale vor putea fi extinse la mediile reale, cu
pierderi, prin simpla înlocuire1 a permitivității  cu permitivitatea complexă C.
Ecuațiile lui Maxwell (2.2) alcătuiesc
un sistem de ecuații cu derivate parțiale cu n
două necunoscute, E și H. Completate cu 1
condițiile pe frontieră specifice fiecărei
probleme concrete în parte, aceste ecuații
determină valorile câmpului electromagnetic 2
în toate punctele domeniului considerat.
Deoarece de regulă ghidurile sunt Fig. 2.2 Suprafață de separație între
delimitate de suprafețe de discontinuitate între două medii cu proprietăți
medii cu proprietăți electromagnetice diferite, electromagnetice diferite.
în problemele de propagare prin ghiduri
condițiile pe frontieră sunt reprezentate de legile de continuitate a câmpului
electromagnetic pe aceste suprafețe de separație. Într-adevăr, în cazul unor puncte
situate pe o suprafață de discontinuitate (fig.2.2), din legile generale ale
electrotehnicii rezultă:
n   E 2  E1   0 , n   H 2  H1   J S ,
n   D2  D1    S , n   B 2  B1   0 ,
unde n este vectorul unitar normal la suprafața de separație, iar S și JS sunt
densitatea superficială a sarcinii electrice, respectiv densitatea pânzei de curent
) De fapt această înlocuire nu are sens chiar în orice context, C nefiind o mărime reală
1
cum este .
superficial de pe suprafața respectivă. Două dintre relațiile de mai sus reprezintă
legi de continuitate pentru componentele câmpului electromagnetic, valabile pe
orice suprafață de separație:
n   E 2  E1   0  Et1  Et 2 ,
(2.4)
n   B 2  B1   0  B n1  B n 2 .
Deci componenta tangențială a intensității câmpului electric, Et, și componenta
normală a inducției magnetice, Bn =  Hn, sunt continue, adică au aceleași valori de
o parte și de cealaltă a suprafeței de discontinuitate.
Deoarece în interiorul unui metal ideal nu poate exista câmp
electromagnetic variabil în timp, în cazul unor pereți metalici perfect conductori
(metal = ) aceste condiții de continuitate devin condiții de anulare a
componentelor respective, pe suprafața peretelui:
n  E  0  Et perete ideal
0 ,
(2.5)
n  B  0  Bn perete ideal
0 .
Ecuaţiile lui Maxwell 5
Unda plană uniformă
Unda plană uniformă în medii ideale

Din punct de vedere matematic, cea mai simplă undă electromagnetică
posibilă este unda plană uniformă. Prin definiție unda plană este o undă care are un
front de undă plan, adică o undă la care punctele având o aceeași fază a oscilației
alcătuiesc un plan perpendicular pe direcția de propagare. Dacă, în plus, în toate
punctele frontului unda are aceeași amplitudine, atunci ea este numită undă plană
uniformă. Cu alte cuvinte, la o undă plană uniformă toate componentele câmpului
sunt mărimi constante în orice plan perpendicular pe direcția de propagare.
Unda plană uniformă este, de fapt, un model simplu, idealizat, pentru
fenomenele de propagare a undelor electromagnetice. O undă plană uniformă nu
poate exista decât într-un spațiu liber de dimensiuni infinite1. În practică unda plană
perfectă nici nu poate fi generată, însă câmpurile generate de orice sursă se
aseamănă cu o undă plană atunci când punctul de observație este foarte îndepărtat
de sursa undei.
Proprietățile undei plane uniforme pot fi deduse direct din ecuațiile lui
Maxwell. Într-adevăr, considerând o undă plană care se propagă în lungul axei Oz
într-un sistem de coordonate cartezian (ceea ce, conform definiției undei plane
uniforme, implică /x = /y = 0), proiecțiile ecuațiilor (2.2) pe cele trei axe de
coordonate iau forma:
   E y / z    j H x ,    H y / z   j E x ,
  Ex / z    j H y ,   H x / z   j E y ,
0   j H z , 0  j E z .
Din ultimele două relații de mai sus rezultă imediat Ez = Hz = 0, iar celelalte patru
ecuații pot fi grupate în două sisteme independente, fiecare în câte două variabile:
1
) Unda plană astfel definită nu este o undă ghidată, deoarece energia ei este
împrăștiată în întregul spațiu. Unda plană uniformă este prezentată aici doar pentru a servi
drept termen de comparație diferitelor tipuri de unde ghidate care vor fi analizate ulterior.
   E x / z    j H y ,    E y / z    j H x ,
  (2.6)
   H y / z   j Ex ,    H x / z   j E y .
Eliminând Hy între ecuațiile primului sistem de mai sus, se obține ecuația:
d 2Ex
2
  2 E x  0
dz
de unde rezultă pentru componenta Ex o soluție generală având forma:
E x  E0x e  z  E0x e z (2.7.a)
În această soluție cei doi termeni corespund unei unde directe, respectiv inverse,
unde care au amplitudini arbitrare2 reprezentate de constantele de integrare E0x și
E0x . Constanta lor comună de propagare, , are expresia:
  j  (2.8)
Undele din soluția (2.7.a) se propagă deci fără atenuare,
     Re    0 
iar viteza lor de fază este

v  
1
c ,
 
așa cum rezultă din expresia constantei de defazare  = Im{. Viteza de propagare
a undelor plane uniforme este determinată numai de proprietățile mediului, fiind
egală cu viteza luminii în mediul respectiv. Înlocuind Ex în primul sistem, se obține
și expresia componentei magnetice corespunzătoare, Hy:
H y  H 0y e  z  H 0y e z , (2.7.b)
unde s-a notat:
E0x E
H 0y  , H 0y   0 x ,
Zd Zd
iar constanta:

Zd  (2.9)

este impedanța (de undă) a dielectricului, determinată de proprietățile mediului.
Celălalt sistem din (2.6) conduce tot la o soluție de forma (2.7.a) pentru
necunoscuta Ey și la o soluție asemănătoare cu (2.7.b) (dar cu semn schimbat)
pentru Hx. Soluțiile sistemului conțin aceeași constantă de propagare , adică
undele se propagă cu aceeași viteză de propagare ca și soluțiile primului sistem, iar
componentele lor electrice și magnetice Ey și Hx se află în același raport Zd:
E E
H 0x   0 y , H 0x  0 y .
Zd Zd
2
) Amplitudinile undelor depind, desigur, de condițiile de la "capetele" mediului.
Unda plană uniformă 7
În spațiul de dimensiuni infinite considerat se pot deci propaga două unde

plane uniforme, corespunzând soluțiilor celor două sisteme de ecuații din (2.6).
Ambele unde se propagă cu aceeași viteză și anume cu viteza luminii în mediul
respectiv. Cele două unde au proprietăți identice, cu excepția faptului că ele sunt
alcătuite din alte componente ale câmpului, deci vectorii câmpului electromagnetic
au alte orientări în spațiu. În astfel de situații se spune că undele diferă doar prin
polarizația lor.
Într-un punct dat al spațiului, polarizația oricărei unde vectoriale este
definită prin curba pe care o descrie în timp vârful vectorului respectiv, în acel
punct. Polarizația undelor armonice este întotdeauna eliptică, deoarece pentru
variații armonice ale componentelor vârful vectorului rezultant descrie întotdeauna
o elipsă. Elipsa polarizației depinde de amplitudinile componentelor și de defazajul
dintre ele. În anumite situații particulare elipsa polarizației poate degenera într-un
segment de dreaptă – cazul polarizației liniare, sau într-un cerc – cazul polarizației
circulare3.
Având câte o singură componentă pentru fiecare vector, cele două unde
plane uniforme de bază discutate mai sus sunt polarizate liniar. În privința
câmpului electric prima undă este polarizată liniar după direcția Ox, iar cea de a
doua este polarizată liniar după direcția Oy, perpendicular pe prima. Polarizațiile
câmpului magnetic ale celor două unde sunt, de asemenea, liniare și perpendiculare
între ele.
Conform principiului suprapunerii efectelor, soluția generală a problemei
analizate este o suprapunere, o combinație liniară a acestor două unde de bază, în
proporții și cu defazaje arbitrare. Polarizația (eliptică) a soluției generale depinde
de raportul amplitudinilor și de defazajul dintre cele două unde componente, de
bază.
Unda plană uniformă în medii cu pierderi

Rezultatele obținute mai sus pentru unda plană uniformă într-un mediu
dielectric ideal pot fi extinse la cazul mediilor reale, cu pierderi, prin simpla
înlocuire a permitivității electrice  din relațiile de mai sus cu permitivitatea
electrică complexă C, definită în (2.3). Din punct de vedere practic, un interes
deosebit îl prezintă mai ales cele două situații extreme: cazul mediilor cu o
conductivitate foarte mică, adică al dielectricilor imperfecți, și cazul mediilor cu
conductivitate foarte mare, adică al conductoarelor neideale.
3
) Polarizaţia unei unde este liniară atunci când vectorul respectiv are două componente
în fază sau în antifază, sau atunci când el are doar o singură componentă. Polarizaţia este
circulară atunci când vectorul are două componente de amplitudini egale și defazate între
ele cu  /2, semnul defazajului determinând sensul de rotaţie (drept sau stâng) al
polarizaţiei circulare.
Propagarea undei plane în medii dielectrice cu pierderi mici
Pentru dielectricii cu pierderi mici, adică atunci când d este foarte mic în
comparație cu , înlocuind în expresia (2.8) pe  cu C se constată faptul că în
constanta de propagare  apare și o mică parte reală:
  Re     d Z d . (2.10)
2
La propagarea în mediile cu pierderi mici, singura deosebire notabilă față de
propagarea în medii ideale constă deci în existența unei mici constante de atenuare
nenule (2.10), consecință a pierderilor mediului.
Propagarea undei plane în metale, adâncimea de pătrundere

Dacă m este mult mai mare decât  – așa cum se întâmplă în
conductoarele neideale, adică în metalele reale – atunci expresia (2.9) capătă
forma:
 
Zm 
C

2 m
1  j ,
deci impedanța de undă a mediului – notată acum cu Zm – este complexă,
Z m  Rm  j X m
partea ei reală și partea imaginară având o aceeași valoare:

Rm  X m  (2.11)
2 m
Pe de altă parte, în această situație constanta de propagare (2.8) capătă expresia:
 m
  j  C  
2
1  j ,
deci se obține:
 m
   . (2.12)
2
Valoarea mare a constantei de atenuare  arată că amplitudinea undei scade foarte
repede la pătrunderea ei într-un metal. Constanta de atenuare  determină așa-
numita adâncime de pătrundere a undei plane în metal, m, mărime definită prin
distanța de la suprafața metalului la care amplitudinea câmpului scade de "e" ori
față de valoarea ei la suprafață:
1 2
m   . (2.13)
  m
Scăderea amplitudinii câmpului în interiorul unui conductor implică și scăderea
densității de curent, reprezentând fenomenul cunoscut sub denumirea de efect
pelicular. Efectul se manifestă cu atât mai pregnant cu cât frecvența este mai înaltă.
În metalele uzuale, la frecvențe din domeniul microundelor, adâncimea de
pătrundere (2.13) are valori foarte mici, de ordinul 106 m. Deoarece în această
situație propagarea curenților se face doar printr-un strat de metal extrem de subțire
Unda plană uniformă 9
din vecinătatea suprafeței, calitatea prelucrării mecanice a suprafețelor conductoare

poate juca un rol foarte important în construcția dispozitivelor și circuitelor de
microunde.
Unda plană uniformă – undă de tip TEM
La undele plane uniforme, ambele componente longitudinale ale câmpului,

Ez și Hz, sunt nule. O undă compusă din câmpuri fără componente longitudinale,
adică o undă electromagnetică la care ambele câmpuri E și H sunt perpendiculare
pe direcția de propagare, se numește undă transversal electrică și magnetică, TEM.
Undele plane uniforme sunt deci unde de tip TEM. Undele care se propagă în
liniile de transmisiuni sunt, și ele, tot unde de tip TEM. Toate undele TEM au o
serie de proprietăți comune specifice.
Comparând expresiile (2.7) ale componentelor câmpului unei unde plane
uniforme cu expresiile (1.1) ale tensiunii și curentului în lungul unei linii, se
constată că variațiile diverselor mărimi în lungul coordonatei z sunt similare. În
consecință o serie întreagă de mărimi și de noțiuni introduse la studiul liniilor, cum
sunt coeficientul de reflexie, raportul de undă staționară, adaptarea etc., pot fi
preluate ca atare și aplicate și la analiza fenomenelor legate de propagarea undelor
plane uniforme.
Proprietăți generale ale propagării undelor, în

ghidurile uniforme
Sisteme de referință pentru ghidurile uniforme

Propagarea ghidată, concentrată, a undelor electromagnetice se realizează
cu ajutorul ghidurilor de undă de diverse tipuri.
Studiul ghidurilor uniforme are la bază sistemul de ecuații Maxwell, (2.2).
Acest sistem, completat cu condițiile pe frontieră specifice fiecărei probleme,
permite determinarea structurii câmpului din ghid, precum și determinarea
parametrilor propagării (viteză de fază, impedanță de undă etc.).
Rezolvarea sistemului (2.2) începe cu eliminarea unei necunoscute între
ecuațiile sistemului. Aplicând operatorul rotor uneia dintre ecuații și ținând seama
de cealaltă, se obțin ecuații de ordin doi separate pentru vectorii E și H:
E   2 E  0 ,
(2.18)
H   2 H  0 .
Se observă că ecuațiile satisfăcute de vectorii E și H sunt identice. În fizica
matematică acest tip de ecuație este numit ecuația vectorială a undelor.
În majoritatea cazurilor, o ecuație vectorială se rezolvă proiectând-o pe
axele unui sistem de coordonate convenabil ales, după care se rezolvă ecuațiile
scalare astfel obținute. Forma matematică a ecuațiilor scalare rezultate dintr-o
ecuație vectorială depinde de sistemul de coordonate ales.
Pentru studiul ghidurilor uniforme sistemele de referință convenabile sunt
sistemele de coordonate "de tip cilindric", adică sunt sisteme compuse dintr-o
coordonată longitudinală z și o pereche de coordonate transversale, care trebuie să
se potrivească cât mai bine cu geometria ghidului. De pildă studiul unui ghid
dreptunghiular se face cel mai bine într-un sistem de referință cartezian (x, y, z), în
timp ce ghidul cu secțiune circulară poate fi studiat mai ușor în coordonate
cilindrice (z), etc.
Dacă se folosește un astfel de sistem de coordonate "de tip cilindric",
proiectând ecuațiile vectoriale (2.18) pe axele sistemului rezultă 6 ecuații scalare cu
6 necunoscute, necunoscutele fiind cele trei componente ale vectorului E și cele
trei componente ale vectorului H. Două dintre aceste 6 ecuații, și anume cele
rezultate din proiecțiile ecuațiilor vectoriale (2.18) pe axa Oz, au o formă mai
simplă decât celelalte și implică doar câte o singură necunoscută. Ele au forma
comună:
   2   0 (2.19)
în care  reprezintă una dintre componentele longitudinale ale câmpului, Ez sau Hz.
Celelalte patru ecuații scalare, rezultate din proiecția ecuațiilor vectoriale (2.18) pe
axele transversale ale sistemului de coordonate, implică cele patru componente
transversale ale câmpurilor. Forma concretă a acestor ecuații depinde însă de
coordonatele transversale utilizate, ele fiind în general mai complicate decât
ecuațiile (2.19).
În fizica matematică ecuația de forma (2.19), satisfăcută de componentele
longitudinale ale câmpului dintr-un ghid uniform, este numită ecuația (scalară) a
undelor.
Determinarea componentelor longitudinale ale

câmpului
Ecuația (2.19) poate fi rezolvată prin metoda separării variabilelor. În acest
caz soluția generală a ecuației este căutată sub forma unui produs:
 (u1 , u2 , z )   (u1, u2 ) F( z ) ,
unde  descrie distribuția transversală a componentei considerate, iar F descrie
variația ei în lungul axei de propagare. Pentru F(z) se obține soluția generală:
F( z )  F0 e  z  F0 e z ,
în care cei doi termeni au semnificațiile uzuale de undă directă, respectiv inversă,
iar constanta lor comună de propagare  este deocamdată o mărime necunoscută.
Introducând notația:
Proprietăţi generale ale propagării undelor, în ghidurile uniforme 11
k 2   2   2 (2.20)
ecuația funcției de distribuție transversală  capătă forma:
  k 2  0 , (2.21)
în care noua mărime necunoscută k este numită număr de undă. În fizica
matematică aceasta este ecuația membranei, adică o ecuație a undelor în două
dimensiuni. Ecuația membranei este o problemă de valori proprii: rezolvând
ecuația în condiții pe frontieră precizate, odată cu soluția căutată  se va obține și
valoarea (sau valorile) posibile ale parametrului necunoscut k.
Datorită linearității problemei, cele două părți componente ale soluției
generale (2.19), unda directă și unda inversă, pot fi studiate separat. Se poate
observa faptul că în calculele referitoare la unda directă derivarea în raport cu z
revine la o înmulțire cu (), iar în calculele referitoare la unda inversă derivarea în
raport cu z revine la o înmulțire cu ().
Relații între componentele transversale și cele

longitudinale ale câmpului, în ghidurile uniforme
Componentele longitudinale ale câmpului dintr-un ghid uniform pot fi
calculate rezolvând ecuația membranei (2.19), completată cu anumite condiții pe
frontieră. Determinarea componentelor transversale ale câmpului este de regulă
mai dificilă, din cauza formelor complicate pe care le pot avea ecuațiile lor.
Această dificultate poate fi însă evitată, deoarece în ghidurile uniforme între
componentele longitudinale și cele transversale ale câmpului există anumite relații,
relații care permit calculul componentelor transversale din componentele
longitudinale ale câmpului direct, fără rezolvarea unor ecuații.
Pentru a deduce aceste relații de legătură, în ecuațiile lui Maxwell se pun în
evidență părțile longitudinale și transversale ale vectorilor și ale operatorilor.
Astfel, pentru unda directă, prima ecuație Maxwell poate fi rescrisă sub forma:
 T   e z    ET  Ez e z    j  HT  H z e z  ,
în care părțile transversale și longitudinale ale câmpurilor au fost separate, iar
operatorul  (aici, rotor) a fost și el descompus într-o parte transversală, T, și în
partea lui longitudinală care, pentru unda directă, revine la (ez). Din cea de a
doua ecuație Maxwell rezultă o relație similară, duală celei de mai sus. Egalând în
aceste ecuații părțile longitudinale și transversale separat, după o serie de
manipulări [8] se obțin relațiile:
 j
ET   2 T E z  2  e z  T H z  ,
k k
(2.22)
 j
H T   2  T H z  2  e z  T E z  ,
k k
unde T este partea transversală a operatorului  (aici, gradient).
Relații similare de legătură între componentele longitudinale și cele
transversale ale câmpului pot fi evidențiate și la o undă inversă, schimbând în
(2.22) semnul lui .
După ce au fost determinate componentele longitudinale ale câmpului
dintr-un ghid uniform, cu ajutorul relațiilor (2.22) pot fi calculate imediat și
celelalte componente (transversale) ale câmpului, fără a mai rezolva alte ecuații.
Unda plană uniformă în medii ideale
ex ey ez
  
  E   j H    j  ex H x  e y H y  e z H z 
x y z
Ex Ey Ez
 E E y   Ex Ez   E y Ex 
ex  z    ey     ez      j  e x H x  ey H y  e z H z 
 y z   z y   x y 
 
Dar:   0 . Rezultă:
x y
 E y  H y
 z  j H x  z   j Ex
 
 Ex E  H ,   
 H x
   j H y    j E y
 z  z
 Hz  0  Ez  0
 
 
Ez  H z  0 : TEM
Undele plane uniforme au componentele axiale (pe direcția de propagare) ale câmpului
electromagnetic nule, vectorii E și H se află într-un plan transversal (perpendicular pe direcția de
propagare), iar direcțiile lor sunt perpendiculare (o caracteristică a undelor de tip transversal
electromagnetic – TEM).
x
Frontul undei plane
Ex
O
z
Hy
 Ex  E y
 z   j H y   j H x
Sistem 1 :  Sistem 2 :  z
 H y   j E  H x  j E
 z x
 z y
Se consideră sistemul 1. Ecuația pentru componenta Ex:

Ex   2 Ex H y
  j H y     j 
z z z 2 z
H y
Dar :   j Ex . Rezulta:
z
 2 Ex  2 Ex
  j    j  E x     2 Ex  0
z 2 z 2
Ex  z   E0x e  z  E0x e z  Exd  z   E xi  z  ,

Exd  z   E0x e  z , E0x  E0x e j0 x

Exi  z   E0x e z , E0x  E0x e j0 x


Constanta de propagare:     j  j 
Constanta de atenuare:   Re    0  Np m

Constanta de defazare:   Im        rad m 
c
  1
Viteza de fază (viteza frontului de undă): v     c  m s
   
1 1
Viteza de grup (viteza anvelopei de modulație): vg    c  v
d d  
d d  c 
2
  v T  m

Ecuația pentru componenta Hy:
H y 
   j Ex 
 z z 2 H y
    2 H y  0
 Ex z 2
 z   j  H y
H y  z   H 0y e  z  H 0y e z  H yd  z   H yi  z 
H yd  z   H 0y e  z , H 0y  H 0y e

j0 y
H yi  z   H 0y e z ,
j0y
H 0y  H 0y e
E x
Dar:   j H y . Rezultă:
z
j Ex j j
Hy  
 z 
  E0x e z   E0x e z  

  j E0x e  j z  j E0x e j z  
   j z   j z  c   j z    j z  j z


E0 x e 

E0 x e 

 E0 x e  E0x e j z    E e  E0 x e  
 0x
1

Zd
 E0x e  j z  E0x e j z   H yd  z   H yi  z 
Prin identificarea termenilor, se obține:
E0x E
H 0y  , H 0y   0 x .
Zd Zd
Exd  z  E0x  0 r r
Zd      Z0 
H yd  z  H 0y  0 r r
0 4 107
Z0    120  377
0 1
4  9 109
Se consideră sistemul 2. Ecuația pentru componenta Ey:
 E y
  j H x
Sistem 2 :  z
 H x  j E
 z
y
E y  2 Ey H x
 j H x    j
z z z 2
z
H x
Dar :  j E y . Rezulta:
z
 2 Ey  2 Ey
 j  j E y     2 E y  0
z 2
z 2
E y  z   E0y e  z  E0y e z  E yd  z   E yi  z  ,
E yd  z   E0y e  z , E0y  E0y e

j0y
E yi  z   E0y e z , E0y  E0y e

j0 y
Ecuația pentru componenta Hx:

H x 
 z  j E y  z 2 H x

    2 H x  0
 E y  j H z 2
 z x
H x  z   H 0x e  z  H 0x e z  H xd  z   H xi  z 
H xd  z   H 0x e  z , H 0x  H 0x e j0 x

H xi  z   H 0x e z ,

H 0x  H 0x e j0 x
E y
Dar:  j H x . Rezultă:
z
1 E y  j j
Hx  
j z 
  E0y e z   E0y e z  

  j E0y e  j z  j E0y e j z  
   j z  c 


E0y e j z 

E0 y e 

  E0y e  j z  E0y e j z  

  E0y e  j z  E0y e j z  
1

Zd
  E0y e  j z  E0y e j z   H xd  z   H xi  z 
Prin identificarea termenilor, se obține:


1   j z E
H xd  z   H e   j z
0x  E0 y e  H 0x   0 y
Zd Zd
1  j z E
H xi  z   H 0x e j z  E0 y e  H 0x  0 y
Zd Zd
Polarizația undei plane

x
E1
E
O
z
E2
y
Unda plană uniformă în medii cu pierderi   0 
  E   j H
    E   j H
    
  H    j  E   E  j E  j 1  j   E  j C E   H  j C E
  
Propagarea undei TEM – caracterizată prin impedanța de undă a mediului, Z u și constanta de propagare  :
   1
Z u  Ru  jX u   
C   
 1
j j
   
    j  j   C   j       j  1 
 j  j
Mediul izolator real (mediu dielectric cu pierderi mici): 0   d  
 1  1 
Zu     Zd
 d  1  d 
1
j j2

Ru  , Xu  0

d    1 
    j  j  1   j  1  d   d  j 
j  j2  2 
1  1
  Re     d   Z  Np m 
2  2 d d
 2
  Im         rad m 
c 
Mediul izolator real este, cel puțin aproximativ, nedispersiv, expresiile vitezelor de fază și de grup
având, cu aproximație, aceleași forme cu acelea de la mediul (izolator) ideal.
Mediul conductor real (metal real):    m  
 1  j j  j2  j4 

Z m  Rm  jX m     e  e  1  j
 m   m  j m m m 2 m
1
j

Rm  X m  
2 m
 : Rm , X m 

m  m  j m j
    j  j  1   j   j   j m   m e 4 
j j j
 m
 1  j
2
 m
  Re    ,   
2
 m
  Im   
2
1 2 1
Adâncimea de pătrundere a câmpului în mediu:  m     m
 ω m  f  m
Scăderea amplitudinii câmpului în interiorul unui conductor implică și scăderea densității de curent,
reprezentând fenomenul cunoscut sub denumirea de efect pelicular.
  2 4 f
Viteza de fază: v     m s
  m  m  m
2
1 1 2
Viteza de grup: vg   2  2v
d d  m  m
d d 2

Concluzie: Pentru unda plană uniformă mediul conductor este dispersiv v  vg . 
Proprietăți generale ale propagării undelor, în ghidurile uniforme

Ecuația vectorială a undelor (ecuația Helmholtz)
  E   j H

 H  j E
    E    j   H    j  j E   2 E
     E   E    E 
      E   E
E  0
Rezultă: E   2 E  0 – ecuația vectorială a undelor pentru câmpul electric
Similar: H   2 H  0 – ecuația vectorială a undelor pentru câmpul magnetic

Determinarea componentelor axiale
Sistem de coordonate cilindric:  u1 , u2 , z 
E  u1 , u2 , z   E  u1 , u2  F  z  ,
H  u1 , u2 , z   H  u1 , u2  F  z  ,
F  z   F0 e  z  F0 e z

 F  z   F0 e z
ghid uniform: F  0 0

  T  e z , T     0
z z
2
  T  , T     0
z 2 z
2 2 2
  2  0   
  z 2   z
F z  F e   F0 e   2
F z  2
z 2
z z 2
E   2 E  0  T E   2 E   2 E  0  T E    2   2  E  0
Notație: k 2   2   2 , k – număr de undă
T E  k 2 E  0 – ecuația membranei (ecuația bi-dimensională) a undelor pentru câmpul electric
T H  k 2 H  0 – ecuația membranei (ecuația bi-dimensională) a undelor pentru câmpul magnetic
Relații între componentele transversale și cele longitudinale ale câmpului, în ghidurile uniforme
E  E T  E z e z

H  H T  H z ez

  T  e z  T   e z
z
  E   j H   T   e z    ET  Ez e z    j  H T  H z e z 
T  ET  T  Ez e z   ez  E T   ez  Ez e z   j  H T  H z e z 
 
0
T  E T  e z  T Ez   e z  E T   j H T  j H z e z . Rezultă:
- Relația pentru componenta axială: T  E T   j H z e z
- Relația pt. componentele transversale: e z  T E z   e z  E T  j H T  e z   ET  e z  T E z  j H T
 H  j E   T   ez    H T  H z ez   j  ET  Ez ez  . Rezultă:

- Relația pentru componenta axială: T  H T  j E z e z
- Relația pt. componentele transversale: e z   H T  e z  T H z   j E T
e z    ET  T Ez   j H T

e z    H T  T H z    j ET
Se înmulțește vectorial, la stânga, prima relație cu   e z  :
 e z  ez    ET  T E z     e z  j H T 
 2ez   ez  ET    e z   e z  T Ez   j  e z  H T 
Se înmulțește a doua ecuație cu constanta  j  :
j  ez  H T   j  e z T H z    2 ET .
Se însumează relațiile obținute:
 2e z   ez  ET    e z   e z  T Ez   j  ez  H T   j  e z  T H z   j  ez  H T    2 ET
 2ez   ez  ET    ez   ez  T Ez   j  ez  T H z    2ET
Dar:
   
 2ez   ez  ET   ez   2 ez  ET   ET   2 e
z  e z    ET
2
    
 0   1 
   
 ez   e z  T Ez   ez   ez T Ez   T Ez   e
z  e z   T Ez
 
   
 0   1 
Rezultă:
 2 ET  T Ez  j  ez  T H z    2 ET 

 2
  2  ET  T E z  j  ez  T H z  
k 2 ET  T Ez  j  ez  T H z  
 j
ET   2
T E z   e z  T H z  , k  0
k k2
Duala relației se obține înlocuind: E  H ,    
 j
HT   2
T H z   e z  T E z  , k  0
k k2
Proprietăţi generale ale propagării undelor, în ghidurile uniforme 13
Unde transversal electrice, unde transversal magnetice

Caracterul liniar al unei probleme permite descompunerea soluției generale
în soluții mai simple, mai ușor de analizat. În ghidurile uniforme pot fi considerate
drept soluții simple, de bază, situațiile în care una dintre cele două componente
longitudinale  Ez sau H z  din expresiile
 j
ET   2
T E z   e z  T H z  ,
k k2
(2.22)
 j
H T   2  T H z  2  e z  T E z  ,
k k
este nulă. În acest caz soluția generală este o sumă, o suprapunere a celor două
soluții de bază.
Pentru Hz = 0 rezultă relațiile:

ET   T E z ,
k2
(2.23)
j
H T   2  e z  T E z  .
k
Această structură este numită mod de propagare TM (transversal magnetic) sau
undă E.
În mod asemănător, pentru Ez = 0 se obține:

HT   T H z ,
k2
(2.24)
j
ET  2  e z  T H z  ,
k
structură denumită mod de propagare TE (transversal electric) sau undă H.
Câmpul din ghidurile uniforme poate fi deci considerat drept o
suprapunere, o combinație liniară între o undă TM și o undă TE. Trebuie însă
menționat faptul că o astfel de descompunere a soluției în unde TM și TE trebuie să
fie permisă de condițiile pe frontieră. Nu toate condițiile la limită permit existența
separată a undelor de tip TM sau TE. În ghidurile cu pereți perfect conductori
această descompunere este posibilă, deci în aceste ghiduri se poate vorbi separat
despre unde TM și TE. În alte ghiduri însă părțile TM și TE ale unei unde pot fi
legate între ele prin condițiile pe frontieră, condiții care uneori impun anumite
proporții între amplitudinile diverselor componente ale câmpului. În astfel de
cazuri undele simple de tip TE sau TM corespunzătoare relațiilor (2.23) și (2.24)
nu pot exista separat, ele trebuind deci să fie studiate împreună sub forma unor
unde hibride numite unde HE sau EH, la care trebuie utilizate relațiile complete
(2.22).
În practică analiza separată a undelor TM și TE este mai simplă și mai
convenabilă decât abordarea directă a soluției complete (2.22), ori de câte ori acest
lucru este posibil.
În afara undelor TE și TM, în anumite condiții în ghidurile uniforme poate
exista și o undă cu totul specială, o undă care are simultan atât Ez = 0 cât și Hz = 0,
adică o undă transversal electrică și magnetică TEM. Se observă însă că unda TEM
în ghid este posibilă numai dacă numărul de undă k are valoarea zero, deoarece
numai în acest caz relațiile (2.22) prezintă o nedeterminare care poate să
corespundă unei soluții nebanale. Undele TEM care se propagă prin ghiduri au o
importanță deosebită în practică.
 Modul de propagare TM (unda E)
E z  0, H z  0

ET   T E z
k2
j
H T   2  e z  T E z 
k
Se înmulțește vectorial, la stânga, vectorul ET cu e z și apoi se ține cont de expresia vectorului HT:
   k2  
2  z
e z  ET   e  T E z       HT  H T  Z uTM H T
k k 2  j  j

Z uTM 
j
1
HT   ez  ET 
Z uTM
j 
Ghid fără pierderi:   0,   j . Rezultă: Z uTM    .
j 
 Modul de propagare TE (unda H)
H z  0, E z  0

HT   T H z
k2
j
ET   e z  T H z 
k2
Se înmulțește vectorial, la stânga, vectorul HT cu e z și apoi se ține cont de expresia vectorului ET:
  k2  1
2  z
ez  HT   e T H z    ET   ET   ET
k k j
2
j Z uTE
j
ZuTE 

ET  ZuTE H T  ez
j 
Ghid fără pierderi:   0,   j . Rezultă: Z uTE     .
j 
Concluzie: Întrucât k   (pentru ghidul uniform cu pereți conductori ideali), atât pentru modul TE cât și
pentru modul TM toate cele patru componente transversale sunt defazate cu în raport cu componenta axială
Hz, respectiv Ez.
Unda TEM în ghidurile uniforme
În cazul undei TEM, valoarea zero a numărului de undă k permite

determinarea imediată a constantei de propagare , din relația (2.20):
  j  .
Constanta de atenuare a undei TEM este deci nulă,  = Re{ = 0, așa cum era de
așteptat într-un mediu ideal, iar constanta ei de fază, , are expresia:
  Im      .
Din constanta de fază  rezultă viteza de fază v:

v  
1
c,
 
deci viteza de fază a undei TEM în ghid este egală cu viteza luminii în mediul
dielectric din interiorul ghidului respectiv.
În cazul undelor TEM, ecuațiile lui Maxwell iau forma:
T  E  0 ,
T  H  0 .
Se observă că pentru un z fixat ( /z  0 ), ecuațiile câmpului corespunzător
undelor TEM sunt identice cu cele ale unor
câmpuri statice. Cu alte cuvinte, în orice
secțiune transversală a ghidului structura
unei unde TEM este identică cu structura
unor câmpuri statice. În multe cazuri
această observație permite o deducere
rapidă, intuitivă, a aspectului liniilor de
câmp. De exemplu, în figura 2.3 este
schițată intuitiv structura câmpului unei Fig. 2.3 Aspectul liniilor câmpului
electric și magnetic pentru unda TEM,
unde TEM într-un cablu coaxial.
într-o secțiune a cablului coaxial.
Datorită similitudinii lor cu
câmpurile statice, câmpul electric și câmpul
Unda TEM în ghidurile uniforme 15
magnetic al undelor TEM din secțiunea transversală a ghidului pot fi reprezentate1

prin tensiunea U și prin curentul I. Desigur tensiunea și curentul depind de
secțiunea transversală considerată, deci în general U = U(z), I = I (z). Cu ajutorul
tensiunii și curentului pot fi apoi definite și alte noțiuni uzuale cum sunt impedanța
etc., astfel încât în cazul undelor TEM pot fi utilizate metodele teoriei clasice a
circuitelor. Liniile de transmisiune studiate în Cap.1 cu ajutorul tensiunii și
curentului sunt ghiduri în care se propagă o undă TEM.
Pe de altă parte, similitudinea cu câmpurile statice face ca undele TEM să
nu poată exista în orice tip de ghid uniform. Într-adevăr, în absența unor sarcini
electrice libere, câmpul electrostatic poate exista numai dacă există suprafețe
metalice cu potențiale diferite. În consecință unda TEM poate exista numai în acele
ghiduri care prezintă, în secțiunea lor transversală, două sau mai multe conductoare
izolate între ele. De exemplu unda TEM poate exista într-un ghid bifilar sau
coaxial, dar nu poate exista în ghidurile metalice tubulare, nici în ghidurile
dielectrice. Mai mult decât atât, undele TEM nu pot exista decât în ghidurile care
au un dielectric unic, omogen, deoarece viteza de propagare a undei TEM este
riguros egală cu viteza luminii, iar această viteză trebuie să fie unică. Cu alte
cuvinte unda TEM nu poate exista în ghidurile care au un dielectric compus, nici în
ghidurile dielectrice deschise, în care o parte a câmpului se propagă prin aerul
învecinat.
Pentru o undă directă de tip TEM, din ecuațiile lui Maxwell se obține
relația:
E   Z d  ez  H  , (2.25.a)
sau, sub o formă echivalentă,
1
H
Zd z
e  E , (2.25.b)
în care Zd este impedanța de undă a mediului (2.9), la fel ca și la unda plană
uniformă. Într-un sistem de referință cartezian, rezultă de aici următoarele relații
între componente:
Z d  Ex H y   E y Hx .
La o undă TEM vectorii câmp electric și câmp magnetic sunt deci
perpendiculari unul pe celălalt în orice punct al spațiului, iar raportul mărimilor lor
este egal cu impedanța de undă a mediului, la fel ca și la unda plană uniformă.
1
) Tensiunea și curentul, definite prin valorile integralelor de linie ale câmpului, există
numai dacă aceste valori nu depind de drumul de integrare. Această condiție este
îndeplinită la undele TEM (cu restricția ca drumul să nu părăsească secțiunea transversală
respectivă), dar nu și la undele TE sau TM.
Unda TEM în ghidurile uniforme
Ez  H z  0
  j
ET   k 2 T Ez  k 2  ez  T H z 
  ET  H T  0 ?
H     H  j  e   E 
 T k2
T z
k2
z T z
Condiție: k  0 .
k 2   2   2  0      j  j 
  Re    0
 2 f 2
  Im        
c c 
 
v   c
 
c
Viteza de fază a undei TEM în ghid este egală cu viteza luminii în mediul dielectric din interiorul ghidului
respectiv.
1 1
vg    c  v
d d  
d d  c 
Ecuațiile lui Maxwell, particularizate pentru un mod de propagare (undă) TEM:
  E   j H   T   e z    E T  Ez e z    j  H T  H z e z 
 T   e z   ET   j H T  T  ET   ez  ET   j H T
Separând componentele axială și transversală, rezultă egalitățile:
T  ET  0

 e z  ET  j H T
Similar,
T  H T  0
 .
 e z  H T   j ET
Deci:
T  E  0
 .
T  H  0
Fig. 2.3 Aspectul liniilor câmpului
electric și magnetic pentru unda TEM,
într-o secțiune a cablului coaxial.
 ez  ET  j H T . Se înmulțește vectorial, la stânga, relația cu ez :
   
e z   e z   ET   j  ez  H T   ez  e z   ET    ET  e z  e z   j  e z  H T  
   
 0   1 
j j 
 ET   j  e z  H T   ET   ez  HT     ez  H T     e z  H T    Z d  ez  H T 
 j 

Ez  H z  0
ET   Z d  e z  H T   E   Zd  ez  H 
    Z0
Zd    c    ,
     r r
c
0
Z0   120  377
0
 ez  H T   j ET . Se înmulțește vectorial, la stânga, relația cu ez :
   
e z   e z   H T    j  e z  ET   ez  ez   H T    H T  e z  e z    j  e z  ET  
  
 0   1 
j j  1
 H T  j  e z  ET   H T   ez  ET    e z  ET    ez  ET    ez  ET 
 j  Zd
Ez 

H z 0
1 1
HT   ez  ET   H   ez  E 
Zd Zd

 1  
Zd   c   
  c  
Se constată că ET  H T și că impedanța de undă a modului TEM, Zd, are aceeași formă cu aceea a unei unde
plane uniforme.
Parametrii propagării în ghidul uniform fără pierderi
pentru modurile TM și TE
Parametrii propagării sunt constanta de propagare, 𝛾 = 𝛼 + j𝛽 , care se poate calcula

din relația
𝛾 = 𝑘 − 𝜔 𝜀𝜇 (7.88)
și impedanța de undă, 𝑍 , exprimată printr-o relație de tipul:
𝑍 =𝑍 = , pentru modul TM (unda E),
𝑍 = (7.89)
𝑍 =𝑍 = , pentru modul TE (unda H).
Se vor analiza separat cazul în care se lucrează la frecvențe mai mari decât frecvența
critică și cazul în care se lucrează la frecvențe inferioare frecvenței critice.
Cazul în care frecvența de lucru este egală cu frecvența critică, 𝒇 = 𝒇𝒄
Numărul de undă k din ecuația membranei este definit ca o mărime necunoscută,

complexă. În cazul pereților metalici ideali poate fi însă dedusă relația
2
k 2   d a
 
T
2
  d a
T
de unde rezultă că în ghidurile cu pereți metalici perfect conductori numărul de undă k este real. În
consecință la un ghid fără pierderi, adică la un ghid cu pereți metalici perfect conductori și cu un
dielectric ideal, constanta de propagare  nu poate avea decât fie o valoare reală, fie una pur imaginară,
în funcție de frecvența , așa cum rezultă din relația:
 2  k 2   2 .
Natura reală sau imaginară a constantei de propagare  depinde de faptul dacă frecvența de lucru
 este mai mare sau mai mică decât o anumită valoare critică, C la care se produce anularea lui  :
k 2  c2  kc2 ,
de unde rezultă că
k
C   kc .

Frecvenței critice
𝑓 = = = ,
√
îi corespunde lungimea de undă critică
𝜆 = = ,
ceea ce justifică denumirea de număr de undă critic a parametrului 𝑘.
80
Cazul în care frecvența de lucru este mai mare decât frecvența critică, 𝒇 > 𝒇𝒄
În această situație  k 2   2  în ghid apare o undă care se propagă fără atenuare, iar
constanta de propagare este pur imaginară, 𝛾 = j𝛽 , constanta de atenuare fiind nulă, 𝛼 = 0,
iar relația (7.88), în care s-a făcut înlocuirea parametrului 𝑘 cu expresia sa, devine
2
 
  j g  c2   2  j  1   c  ,

deci
𝛽 = 𝜔√𝜀𝜇 1 − = 1− = 1− . (7.90)
Dacă se are în vedere faptul că pentru o undă plană uniformă, care s-ar propaga în mediul
din ghid (izolator ideal) dacă acesta ar fi infinit extins, constanta de defazare 𝛽 = , relația
(7.90) devine
𝛽 =𝛽 1− =𝛽 1− , (7.91)
ceea ce arată că la creșterea frecvenței de la valoarea minimă, 𝜔 , la infinit, raportul crește

de la 0 la 1, așa cum se poate vedea în figura 7.1. Trebuie remarcat că, întrucât și constanta de
defazare 𝛽 a undei plane uniforme depinde de frecvență, atunci când 𝜔 → ∞ rezultă 𝛽 → ∞ ,
curba de variație 𝛽 (𝜔) evidențiind la infinit o asimptotă oblică și nu orizontală ca în cazul
variației raportului în raport cu frecvența.
Prezintă interes și lungimea de undă în ghid care se poate determina plecând de la
expresia (7.91) a constantei de defazare în ghid, 𝜆 = , ținând seamă că pentru o undă plană
uniformă care s-ar propaga în mediul din ghid dacă acesta ar fi infinit extins, lungimea de undă
este 𝜆 = :
𝜆 = = = (7.92)
și, prin urmare, la creșterea frecvenței de la valoarea minimă, 𝜔 , la infinit, raportul scade
de la ∞ la 1, așa cum se poate vedea în figura 7.1. Se observă că, întrucât și lungimea de undă,
𝜆, a undei plane uniforme depinde de frecvență, atunci când 𝜔 → ∞ rezultă că 𝜆 → 0 , curba
de variație 𝜆 (𝜔) evidențiind la infinit ca asimptotă orizontală chiar axa absciselor.
Deoarece, potrivit relației (7.87), = = = , din relația (7.92) se obține și o

formulă, utilă în practică, în care lungimea de undă în ghid nu se mai exprimă în funcție de
frecvențe, ci în funcție de lungimi de undă:
81
𝜆 = . (7.93)
g
45
0
O c
Plecând de la relația (7.90), se evaluează și vitezele de fază și de grup, utilizând formule

de tipul (2.35) și (2.36), având în vedere că, pentru o undă plană uniformă care s-ar propaga în
mediul din ghid dacă acesta ar fi infinit extins, cele două viteze, sunt egale cu 𝑐 rezultat din
egalitățile (6.34). Se obține pentru viteza de fază expresia.
𝑣 = = = = = , (7.94)
Aplicația 7.6. Să se arate că, pornind de la relația (2.36), efectuând calcule similare,
rezultă expresia vitezei de grup
d
𝑣 = d
= 𝑐 1− =𝑐 1− . (7.95)
82
Parametrii propagării în ghidul uniform fără pierderi
pentru modurile TM și TE
(continuare)
Curbele de variație ale vitezelor normate, și sunt reprezentate în figura 7.1. Se
remarcă faptul că, în cazul general, vitezele de fază și de grup sunt diferite între ele, ceea ce
înseamnă că ghidul uniform fără pierderi este un mediu dispersiv. De asemenea, se observă că
𝑣 𝑣 = 𝑐 , adică, la orice frecvență, cele trei viteze, 𝑣 , 𝑐 și 𝑣 formează o progresie
geometrică.
Înlocuind în relațiile (7.89) constanta de defazare cu expresia sa (7.90) și, având în
vedere că impedanța de undă a unei unde plane uniforme care s-ar propaga în mediul din ghid
dacă acesta ar fi infinit extins este egală cu impedanța mediului 𝑍 = , rezultă
𝑍 =𝑍 = =𝑍 1− =𝑍 1− , (7.96)
𝑍 =𝑍 = = = . (7.97)
Curbele de variație ale impedanțelor de undă normate, și sunt reprezentate în

figura 7.1. Se mai observă faptul că 𝑍 𝑍 =𝑍 .
g v ZuH
, ,
2  c Z
 g v g Z uE
, ,
 c Z
O 1 2 3  c
Fig. 7.1 Variațiile în raport cu frecvența ale parametrilor propagării
în ghidul uniform fără pierderi pentru modurile TM și TE
O concluzie remarcabilă o constituie faptul că, atunci când frecvența tinde la infinit,
𝜔 → ∞, toți radicalii care intervin în relațiile (7.91), (7.92) și (7.94-7.97) tind către unitate, ceea
84
ce înseamnă că 𝛽 → 𝛽, 𝜆 → 𝜆, 𝑣 → 𝑐, 𝑣 → 𝑐, 𝑍 → 𝑍 și 𝑍 → 𝑍, adică parametrii
exprimați în formulele respective vor avea valori egale cu acelea ale parametrilor
corespunzători ai unei unde plane uniforme care s-ar propaga în mediul din ghid dacă acesta ar
fi infinit extins.
Această comportare poate fi justificată din punct de vedere fizic având în vedere că,
atunci când frecvența crește spre infinit, lungimea de undă în ghid scade către zero, 𝜆 → 0,
fiind mult mai mică decât dimensiunea transversală 𝑎 a ghidului, adică → 0. Același rezultat
s-ar putea obține dacă, păstrând constantă lungimea de undă, 𝜆 , s-ar lua 𝑎 → ∞, ceea ce ar fi
ca și cum pereții ghidului ar fi aruncați la distanță infinită de ax, adică mediul din ghid ar fi
infinit extins.
Cazul în care frecvența de lucru este mai mică decât frecvența critică, 𝒇 < 𝒇𝒄
În această situație  k 2   2  , în ghid nu mai apare o undă care se propagă, ci o

oscilație care se atenuează pe măsură ce coordonata 𝑧 crește.
Plecând de la relația (7.88) în care s-a înlocuit 𝛾 = 𝛼, constanta de defazare fiind nulă,
𝛽 = 0,
𝛾 = 𝛼 = 𝑘 − 𝜔 𝜀𝜇 = 𝜔 𝜀𝜇 − 𝜔 𝜀𝜇 = 𝜔 𝜀𝜇 −1 , (7.98)
și, înlocuind numărul de undă critic cu expresia sa obținută din formula (7.87) și utilizând faptul
că, pentru o undă plană uniformă care s-ar propaga în mediul din ghid dacă acesta ar fi infinit
extins, constanta de defazare poate fi scrisă sub forma 𝛽 = 𝜔√𝜀𝜇 = , rezultă
𝛼 = 𝜔√𝜀𝜇 −1= −1= − 1 = 2𝜋 − (7.99)
și se observă că, atunci când frecvența scade, lungimea de undă 𝜆 crește și constanta de atenuare
va fi mai mare. La frecvențe reduse, pentru care 𝜆 ≫ 𝜆 , constanta de atenuare din relația
(7.99) poate fi aproximată prin
𝛼≅ . (7.100)
85
8. TRANSFERUL PUTERII PRIN GHIDUL DE UNDĂ
8.1.Puterea medie activă transmisă printr-o suprafață de câmpul

electromagnetic în regim permanent sinusoidal
Densitatea de suprafață a puterii medii active (fluxul de putere transmis prin unitatea de
suprafață) poate fi exprimată, în condițiile regimului permanent sinusoidal, de vectorul
Poynting
∗
𝑝 = Re 𝐸 × 𝐻 , (8.1)
unde 𝐸 și 𝐻 sunt funcții de cele trei variabile ale unui sistem de coordonate curbilinii ortogonale,
𝑢 , 𝑢 , 𝑢 , adică 𝐸(𝑢 , 𝑢 , 𝑢 ) și 𝐻(𝑢 , 𝑢 , 𝑢 ), în timp ce apariția factorului se justifică
prin faptul că mărimile fazor-vector 𝐸 și 𝐻 corespund unor amplitudini și nu unor valori
efective.
Puterea medie activă transmisă printr-o suprafață 𝑆 este
𝑃 = ∫ 𝑝 ⋅ 𝑛 d𝑎, (8.2)
în care 𝑛 este versorul normalei în fiecare punct al suprafeței 𝑆, luat în sensul de transmitere a
puterii prin suprafață.
Se va considera descompunerea intensităților de câmp, 𝐴, în fiecare din punctele

suprafeței 𝑆, ca fiind egale cu sume între două componente, o componentă normală și o
componentă tangențială:
𝐴 = 𝐴 + 𝑛𝐴 , (8.3)
unde 𝐴 ∈ {𝐸, 𝐻}.

Cu aceste notații, vectorul Poynting din relația (8.1) devine
∗ ∗ ∗
𝑝 = Re 𝐸 + 𝑛𝐸 × 𝐻 + 𝑛𝐻 ∗ = Re 𝐸 × 𝐻 + 𝑛𝐸 × 𝐻 + 𝐸 × 𝑛𝐻 ∗ + 𝑛𝐸 ×
∗ ∗
𝑛𝐻 ∗ = Re 𝐸 × 𝐻 + 𝑛 × 𝐻 𝐸 + 𝐸 × 𝑛 𝐻∗ (8.4)
Înlocuindu-l în expresia (8.2) a puterii,
86
1 ∗ ∗
𝑃= 𝑝 ⋅ 𝑛 d𝑎 = Re 𝐸 × 𝐻 + 𝑛 × 𝐻 𝐸 + 𝐸 × 𝑛 𝐻 ∗ ⋅ 𝑛 d𝑎
2
și având în vedere faptul că

∗
𝑛×𝐻 ⋅ 𝑛 = 𝐸 × 𝑛 ⋅ 𝑛 = 0, (8.5)
ca fiind produse mixte care au câte doi vectori coliniari, se obține

∗
𝑃 = ∫ Re 𝐸 × 𝐻 ⋅ 𝑛 d𝑎. (8.6)
Deci puterea transmisă printr-o suprafață dată este determinată doar de componentele
intensităților de câmp electric și magnetic din punctele respectivei suprafețe, tangente acestei
suprafețe.
Puterea medie activă transmisă printr-un ghid

în cazul modurilor de propagare TEM, TM și TE
Cazul general
Prezintă interes calculul puterii transmise prin suprafața transversală Σ a unui ghid
uniform. Pentru aplicarea relației (8.6) în această situație, se va alege un sistem de coordonate
de tip cilindric, cu 𝑢 = 𝑧, suprafața 𝑆 va fi chiar secțiunea transversală a ghidului, 𝑆 = Σ,
versorul normalei va fi 𝑛| = 𝑛| = 𝑒 , iar componentele tangențiale suprafeței Σ sunt chiar
componentele transversale ale intensităților de câmp electric, 𝐸 , și de câmp magnetic, 𝐻 , în
ghid, adică
𝐸 =𝐸 =𝐸 ,
𝐻 =𝐻 =𝐻 .
În aceste condiții, relația (8.6) conduce la expresia puterii medii active transmise prin
suprafața transversală a ghidului
∗
𝑃 = ∫ Re 𝐸 × 𝐻 ⋅ 𝑒 d𝑎. (8.7)
În cazurile modurilor de propagare TEM, TM sau TE, puterea poate fi exprimată numai
în funcție de componenta transversală a intensității câmpului electric, 𝐸 , sau numai în funcție
de componenta transversală a intensității câmpului electric, 𝐻 , utilizând formulele
𝐻 = 𝑒 ×𝐸 ,
sau
87
𝐸 =𝑍 𝐻 ×𝑒 .
În primul caz, se scrie, succesiv,
∗
𝑃 = ∫ Re 𝐸 × 𝑒 × 𝐸 ∗ ⋅ 𝑒 d𝑎 = ∫ Re ∗ |𝐸 | 𝑒 ⋅ 𝑒 d𝑎, (8.8)
∗
ceea ce arată că vectorul 𝐸 × 𝐻 are același sens cu versorul coliniar cu el, 𝑒 . În consecință,
având în vedere și faptul că impedanța de undă nu depinde de poziția punctului în care se
evaluează câmpul, se scrie
Re
𝑃 = Re ∗ ∫ |𝐸 | d𝑎 = | |
∫ |𝐸 | d𝑎. (8.9)
În mod asemănător, înlocuind în relația
1 ∗
𝑃= Re 𝐸 × 𝐻 ⋅ 𝑒 d𝑎
2
expresia componentei transversale 𝐸 ,
𝐸 =𝑍 𝐻 ×𝑒 ,
rezultă:
Re
𝑃= ∫ |𝐻 | d𝑎. (8.10)
Cazul ghidului fără pierderi
Deoarece în cazul ghidului fără pierderi impedanța de undă este reală, 𝑍 ∈ ℝ , relațiile
(8.9) și (8.10) devin
𝑃= ∫ |𝐸 | d𝑎, (8.9’)
𝑃= ∫ |𝐻 | d𝑎. (8.10’)
Cazul ghidului uniform cu pierderi
Se va considera, revenind la cazul ghidului uniform, că intervin și pierderi de putere,

constanta de propagare având și o parte reală (constanta de atenuare) nenulă, 𝛼 ≠ 0. Se pleacă
de la expresia componentelor transversale, scrisă sub forma
jβ
𝐴 = 𝐴 (𝑢 , 𝑢 , 𝑧) = 𝐴 (𝑢 , 𝑢 )e =𝐴 e e , (8.18)
unde 𝐴 ∈ {𝐸, 𝐻} și rezultă
88
∗ ∗
𝐸 ×𝐻 =𝐸 ×𝐻 e . (8.19)
În cazul 𝑧 = 0 se scrie
∗ ∗
𝐸 ×𝐻 =𝐸 ×𝐻 (8.20)
ceea ce înseamnă că, deoarece 𝐴 =𝐴 , expresiile

∗
𝑃 = ∫ Re 𝐸 × 𝐻 ⋅ 𝑒 d𝑎,
Re
𝑃= | |
∫ |𝐸 | d𝑎,
Re
𝑃= ∫ |𝐻 | d𝑎,
în care se fac înlocuirile 𝐸 → 𝐸 și 𝐻 → 𝐻 vor da puterea medie activă transmisă în ghid

prin secțiunea transversală care trece prin originea axelor de coordonate:
∗ Re
𝑃 = ∫ Re 𝐸 ×𝐻 ⋅ 𝑒 d𝑎 = Re ∗ ∫ |𝐸 | d𝑎 = ∫ |𝐻 | d𝑎, (8.21)
în care ultimii doi membri corespund unor moduri de propagare TEM, TM sau TE.
∗
Dacă se înlocuiește în relația (8.7) expresia produsului vectorial 𝐸 × 𝐻 scoasă din
ecuația (8.18) și se ține seama de prima egalitate din (8.21), rezultă puterea medie activă 𝑃,
transmisă în ghid prin secțiunea transversală de coordonată 𝑧
𝑃=𝑃e . (8.22)
De remarcat că în cazul ghidului fără pierderi, deoarece 𝛼 = 0, se obține 𝑃 = 𝑃 , ceea

ce înseamnă că puterea transmisă prin orice secțiune transversală se poate calcula prin relațiile
mai simple (8.21) care înlocuiesc relațiile mai complicate (8.7), (8.9) și (8.10), utilizând
funcțiile de două variabile 𝐴 în locul funcțiilor de trei variabile 𝐴 .
89
CONSTANTA DE ATENUARE
ÎN GHIDUL UNIFORM CU PIERDERI
Formula generală pentru calculul constantei de atenuare
În cele ce vor urma se va considera că, în procesul propagării undelor, în ghid există
pierderi de putere. Pe de o parte, mediul din ghid, care este de obicei un dielectric, nu este un
izolator ideal (conductivitatea electrică este nenulă, 𝜎 ≠ 0), și se produc pierderi prin efect
Joule. Pe de altă parte, pereții ghidului, care sunt de obicei metalici, nu sunt din material
conductor ideal (conductivitatea electrică în metalul pereților este finită, 𝜎 < ∞); ca atare
câmpul electromagnetic va pătrunde în materialul de tip conductor real al pereților prin care o
parte din puterea undei transmise va ieși din ghid, fiind pierdută pentru propagare.
Dar, așa cum se prezintă lucrurile în practică, aceste pierderi sunt mici deoarece mediul
din ghid este totuși un material dielectric izolator, chiar dacă nu ideal, având conductivitatea
electrică foarte mică (0 < 𝜎 ≪ 𝜔𝜀), iar pereții sunt din material metalic conductor, chiar dacă
nu ideal, având o conductivitate electrică foarte mare (𝜔𝜀 ≪ 𝜎 < ∞).
Pentru evaluarea constantei de atenuare se va pleca de la variația în raport cu 𝑧 a puterii

medii active transmise prin secțiunea transversală de coordonată 𝑧 a ghidului uniform exprimată
în relația:
𝑃=𝑃e .
Variația acestei puteri pe unitatea de lungime,
d
d
= −2𝛼𝑃 e = −2𝛼𝑃, (9.1)
corespunde unei puteri pierdute pe unitatea de lungime a ghidului:
𝑃 = 2𝛼𝑃, (9.2)
de unde se obține
𝛼= . (9.3)
Puterea pierdută pe unitatea de lungime este o sumă dintre puterea pierdută prin efect
Joule în mediul dielectric din ghid, 𝑃 , și puterea care iese din ghid prin pereții metalici pe
unitatea de lungime a ghidului, 𝑃 :
90
𝑃 =𝑃 +𝑃 . (9.4)
Înlocuind expresia (9.4) a puterii 𝑃 în relația (9.3), rezultă
𝛼 =𝛼 +𝛼 , (9.5)
unde s-au notat
𝛼 = , (9.6)
𝛼 = , (9.7)
constantele de atenuare corespunzătoare pierderilor în materialul dielectric din ghid și,

respectiv, pierderilor prin pereții metalici ai ghidului.
Calculul constantei de atenuare

corespunzătoare pierderilor în dielectric
O posibilitate ar fi să se plece de la relația (9.6) în care puterea pierdută 𝑃 se evaluează

pornind de la puterea cedată pe unitatea de volum, 𝜎|𝐸| . O altă cale pornește de la expresia
de definire a numărului de undă critic, scrisă pentru mediul din ghid sub forma
𝑘 = 𝛾 + 𝜔 𝜀 𝜇, (9.8)
în care se înlocuiesc 𝛾 = 𝛼 + j𝛽 , 𝜀 = 𝜀 + j și 𝑘 = 𝜔 𝜀𝜇.
  
C2    g  j g    2   
2
 ,
 j 
deci
𝛼 + j𝛽 = 𝜔 𝜀𝜇 − 𝜔 𝜇 𝜀 + j , (9.9)
din care, egalând părțile reale și părțile imaginare din fiecare dintre cei doi membri, rezultă un
sistem de două ecuații algebrice ce se poate rezolva în raport cu necunoscutele 𝛼 și 𝛽 :
 g2   g2  C2   2  
 (9.9’)
2 g  g  
În cazul pierderilor mici, întrucât 0 < 𝜎 ≪ 𝜔𝜀, se pot face aproximări, ceea ce permite
obținerea mai rapidă a soluției, fără a mai recurge la rezolvarea sistemului, care este mai
laborioasă. În acest scop, pornind de la ecuația (9.9), se scrie, succesiv
𝛼 + j𝛽 = 𝜔 𝜀𝜇 − 𝜔 𝜀𝜇 + j𝜔𝜇𝜎 = −𝜔 𝜀𝜇 1 − −j (9.10)
91
și, atunci când nu se lucrează foarte aproape de frecvența critică, astfel încât 1 − ≫ ,
se poate aproxima ultimul radical din relația (9.10), rezultând:
𝛼 + j𝛽 ≅ j𝜔√𝜀𝜇 1 − 1−j = + j𝜔√𝜀𝜇 1 −
(9.11)
Prin identificarea părților reală și imaginară din cei doi membri ai egalității (9.11) se obțin
expresiile constantelor de atenuare și de defazare în ghid:
𝛼 ≅ ≅ , (9.12)
𝛽 ≅ 𝜔√𝜀𝜇 1 − = 1− =𝛽 1− , (9.13)
în care s-a notat cu 𝑍 impedanța mediului izolator real, corespunzătoare unei unde plane
uniforme care s-ar propaga în mediul din ghid dacă acesta ar fi infinit extins.
Se observă din relația (9.13) că, aproximativ, constanta de defazare are aceeași valoare
cu cea corespunzătoare ghidului având în interior un material izolator ideal.
Uneori poate fi util să se exprime constanta de atenuare din relația (9.12) în funcție de
tangenta unghiului de pierderi pentru mediul din ghid, 𝑡𝑔 δ = , scriind
δ √ δ δ δ
𝛼 ≅ = = = , (9.14)
de unde
δ
𝛼 ≅ . (9.12’)
În cazul modului TEM, pentru care frecvența critică este nulă, 𝜔 =0, relațiile (9.12)
devin
δ
𝛼 ≅ ≅ . (9.15)
Calculul constantei de atenuare

corespunzătoare pierderilor în pereții metalici
Se va utiliza relația (9.7) în care, pentru a evalua puterea care se transmite din ghid în
pereții metalici pe unitatea de lungime a ghidului, 𝑃 , se ține seamă de faptul că, deoarece
𝜔𝜀 ≪ 𝜎 , adâncimea de pătrundere a câmpului electromagnetic în pereți, 𝛿 , este foarte
92
mică (de exemplu, de ordinul a 1 𝜇m pentru cupru la frecvența de 5 GHz), mult mai mică decât
grosimea pereților.
În aceste condiții câmpul care va pătrunde în pereți prin suprafața interioară a acestora
se va propaga ca într-un mediu infinit extins, suprafața exterioară a pereților nejucând niciun
rol întrucât, la nivelul acesteia, câmpul electromagnetic în metal fiind puternic atenuat, este
practic anulat. Prin urmare va apărea în metal o undă plană uniformă de tip TEM.
Puterea transmisă din ghid în pereți depinde numai de componentele tangențiale, 𝐸 și

𝐻 , pe suprafața interioară a pereților. Determinarea riguroasă a acestor componente este mai
dificilă decât în cazul ghidului fără pierderi pentru care, pereții fiind din material conductor
ideal, condițiile pe frontieră la nivelul acestor pereți simplifică mult rezolvarea problemei.
Totuși, în cazul ghidului cu pierderi mici, având pereți din material metalic, de tip
conductor real, se poate considera că distribuția de câmp electromagnetic în ghid nu diferă mult
de aceea din cazul ghidului fără pierderi, putând considera că 𝐻 ≅ 𝐻 ghid fără pierderi
(aproximarea nu este utilă și pentru 𝐸 deoarece 𝐸 ghid fără pierderi

= 0 și efectul pierderilor se
manifestă tocmai în apariția unui câmp electric tangențial nenul).
Printr-un calcul asemănător celui dedicat calculului puterii transmise printr-o suprafață
utilizând relația (8.6), se obține o relație similară formulei (8.10):
Re
𝑃 = ∫ |𝐻 | d𝑎, (9.16)
unde 𝑃 este puterea pierdută din ghid prin suprafața totală interioară 𝑆 a pereților, iar 𝑍 este
impedanța de undă pentru unda plană uniformă din pereți, care, în cazul pereților din material
conductor real, are partea rezistivă
Re{𝑍 } = Re{𝑍 } = 𝑅 ≅ (9.17)
și, utilizând, pentru mediul metalic, expresia adâncimii de pătrundere în metal,  p ,
2
p  ,
 m m
rezultă:
Re{𝑍 } = 𝑅 ≅ . (9.18)
Considerând suprafața 𝑆 ca fiind acea parte a suprafeței pereților ghidului delimitată de

două secțiuni transversale, aflate la o distanță 𝑑 foarte mică între ele și considerând că alegem
originea axelor de coordonate într-una din secțiuni, cealaltă secțiune având coordonata 𝑧 = 𝑑
și, aproximând |e | ≅ 1, pentru 𝑧 ∈ [0, 𝑑], din relația (9.16) rezultă, succesiv,
𝑃 = ∮ ∫ |𝐻 | d𝑙 d𝑧 = 𝑑 ∮ |𝐻 | d𝑙, (9.19)
93
în care 𝐶 este conturul secțiunii transversale a ghidului. De aici, ținând seama și de relația
(9.18), se obține puterea pierdută pe unitatea de lungime în pereții metalici ai ghidului
𝑃 = = ∮ |𝐻 | d𝑙 . (9.20)
În cazul considerat, al ghidului cu pierderi mici, puterea transmisă prin ghid se

aproximează cu aceea transmisă în cazul ghidului fără pierderi, exprimată în relațiile (8.10)
Re
𝑃= ∫ |𝐻 | d𝑎 = ∫ |𝐻 | d𝑎. (9.21)
Se introduc expresiile puterilor 𝑃 și 𝑃 din relațiile (9.20) și (9.21) în formula (9.7):
∮ | | d ∮ | | d
𝛼 = = (9.22)
∫ | | d ∫ | | d
și, întrucât cele două integrale sunt evaluate în aceeași secțiune transversală (pentru aceeași
coordonată 𝑧, adică pentru aceeași valoare a exponențialei e ), se poate scrie,
∮ | | d ∮ | | d
𝛼 = = . (9.23)
∫ | | d ∫ | | d
Dacă pierderile produse în materialul dielectric al ghidului sunt foarte mici (de exemplu
în cazul ghidurilor cu aer), mult mai mici decât pierderile din pereții metalici, 𝑃 ≪ 𝑃 ,
atunci 𝛼 ≪ 𝛼 și, din relația (9.5) rezultă că 𝛼 ≅ 𝛼 , deci constanta de atenuare în ghid este
practic egală cu constanta de atenuare din cauza pierderilor din pereții metalici ai acestuia.
94
GHIDUL DREPTUNGHIULAR CU PEREȚI METALICI
Determinarea distribuției de câmp electromagnetic

în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
Ghidul uniform dreptunghiular are pereți metalici a căror suprafață interioară formează
un paralelipiped dreptunghic, nelimitat pe direcția a patru laturi paralele, considerată a fi
direcția de propagare și aleasă ca axă 𝑧 în sistemul de coordonate de tip cilindric utilizat pentru
studiu în cazul ghidurilor uniforme (vezi Fig. 10.1). Secțiunile transversale, perpendiculare pe
axa de propagare, vor fi dreptunghiuri având laturile de lungimi 𝑎 și 𝑏, unde s-a notat cu 𝑎
lungimea laturii mai mari a dreptunghiului (𝑎 > 𝑏).
y
b
x
O a
z
Fig. 10.1 Ghidul dreptunghiular cu pereți metalici
Coordonatele 𝑢 și 𝑢 din planul transversal vor fi alese astfel încât ecuațiile frontierelor
ghidului să aibă o formă cât mai simplă. Deci, pentru ghidul dreptunghiular se vor lua
coordonatele carteziene, 𝑢 = 𝑥 și 𝑢 = 𝑦, ceea va permite ca, alegând axa 𝑥 de-a lungul uneia
dintre laturile de lungime 𝑎 a secțiunii transversale care trece prin origine, iar axa 𝑦 de-a lungul
uneia dintre laturile de lungime 𝑏 a acelei secțiuni transversale, așa cum se arată în figura 10.1
(în care este reprezentată o porțiune limitată pe axa 𝑧 din ghidul de lungime infinită), ecuațiile
frontierelor să fie simple, de forma 𝑥 = constant și 𝑦 = constant. Într-adevăr, suprafețele
interioare ale celor patru pereți ai ghidului au ecuațiile 𝑥 = 0, 𝑥 = 𝑎, 𝑦 = 0 și 𝑦 = 𝑏.
94
În cele ce vor urma distribuția de câmp se va determina pentru ghidul fără pierderi, care
are în interior un dielectric dintr-un material izolator ideal (𝜎 = 0), ia pereții metalici dintr-un
material conductor ideal (𝜎 → ∞).
Pentru stabilirea distribuției câmpului electromagnetic în ghid se va urmări parcurgerea
următoarelor trei etape. Se începe cu determinarea componentelor axiale, în care scop trebuie
rezolvată ecuația membranei. Într-o a doua etapă, se vor calcula, pornind de la expresiile
componentelor axiale, componentele transversale ale câmpului. Întrucât în soluțiile ecuației
membranei intervin constante de integrare arbitrare, în cea de a treia etapă se vor determina
aceste constante impunând condițiile de continuitate ale componentelor de câmp electric și de
câmp magnetic pe frontierele ghidului, formate din pereții conductori ideali.
Determinarea componentelor axiale ale câmpului electromagnetic
Se scrie ecuația membranei sub forma generală

∆ 𝐴 +𝑘 𝐴 = 0, (10.1)
în coordonatele alese, 𝑢 = 𝑥, 𝑢 = 𝑦, 𝑢 = 𝑧, pentru care laplacianul transversal are expresia
∆ 𝐴 = + , (10.2)
sub forma
+ +𝑘 𝐴 = 0. (10.3)
Pentru rezolvare se aplică metoda separării variabilelor, introducând notația
𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.4)
unde 𝑋 și 𝑌 sunt două funcții de câte o singură variabilă, 𝑥 și, respectiv, 𝑦, ceea ce permite să
se scrie ecuația membranei sub forma
d d
𝑌d +𝑋d + 𝑘 𝑋𝑌 = 0, (10.5)
care, după împărțirea cu produsul 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), în general nenul deoarece, în caz contrar,
componenta axială va fi nulă, devine
d d
d
+ d
+ 𝑘 = 0. (10.6)
Cum în această ecuație primii doi termeni depind de variabile independente și au sumă
constantă, rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie egal cu câte o constantă:
d
d
+𝑘 =0, (10.7)
d
d
+𝑘 =0, (10.8)
unde s-au notat prin 𝑘 și 𝑘 două numere complexe constante legate între ele prin condiția
95
𝑘 +𝑘 =𝑘 . (10.9)
Soluțiile ecuațiilor (10.7) și (10.8) pot fi scrise sub forma
𝑋(𝑥) = 𝐶 cos 𝑘 𝑥 + 𝑆 sin 𝑘 𝑥, (10.10)
𝑌(𝑦) = 𝐶 cos 𝑘 𝑦 + 𝑆 sin 𝑘 𝑦, (10.11)
în care 𝐶 , 𝑆 , 𝐶 și 𝑆 sunt numere complexe, constante arbitrare de integrare, ce se vor

determina impunând, în cea de a treia etapă, condițiile pe frontierele ghidului.
Componentele axiale, ca funcții de două variabile, 𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦) = 𝐴 (𝑥, 𝑦, 0),
rezultă din relația (10.4), de unde se pot exprima și componentele axiale ca funcții de trei
variabile,
𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝐴 (𝑥, 𝑦)e =𝐴 e , (10.12)

unde
𝐴 ∈ {𝐸, 𝐻} (10.13)
este intensitatea de câmp electric sau cea de câmp magnetic.
Modul de propagare TM (unda E)
În cea de a doua etapă se determină componentele transversale, pornind de la

componentele axiale deduse anterior. Se va presupune că din distribuția corespunzătoare
componentelor transversale se pot separa, având existență fizică, moduri de propagare TM sau
TE.
Pentru început se va lua în considerare modul TM, se vor determina componentele
transversale și se va verifica în final că structura de câmp astfel obținută satisface condițiile pe
frontieră.
În acest caz componenta axială este de natură electrică, adică 𝐴 = 𝐸 și 𝐻 = 0. Se va

scrie deci
𝐸 = 𝐸 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.14)
unde funcțiile 𝑋(𝑥) și 𝑌(𝑦) sunt exprimate în relațiile (10.10) și (10.11), iar componentele
transversale vor rezulta pe baza componentei axiale cunoscute.
Pentru a reduce volumul calculelor se va face o inversiune în algoritmul general de
calcul, prin impunerea unor condiții pe frontieră asupra componentei axiale (etapa a treia în
procedura generală) înainte de a determina componentele transversale (etapa a doua în
procedura generală).
Deoarece componenta axială 𝐸 se anulează la nivelul pereților din material conductor

ideal, fiind componentă tangențială de câmp electric, se scrie
96
𝐸 | =𝐸 | =𝐸 | =𝐸 | = 0, (10.15)
de unde, utilizând relația (10.14), rezultă
𝑋(0)𝑌(𝑦) = 𝑋(𝑎)𝑌(𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(0) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑏) = 0 (10.16)
și, întrucât, în general 𝑋(𝑥) ≠ 0 și 𝑌(𝑦) ≠ 0 pentru că, în caz contrar, componenta axială 𝐸 ar
dispărea, se obțin condițiile
𝑋(0) = 𝑌(0) = 0, (10.17)
𝑋(𝑎) = 𝑌(𝑏) = 0. (10.18)

Condițiile (10.17) conduc, utilizând relațiile (10.10) și (10.11), la:
𝑋(0) = 𝐶 = 0,
𝑌(0) = 𝐶 = 0,
astfel încât
𝑋(𝑥) = 𝑆 sin 𝑘 𝑥, (10.19)
𝑌(𝑦) = 𝑆 sin 𝑘 𝑦. (10.20)
Pornind de aici, condițiile (10.18) conduc, la egalitățile

𝑋(𝑎) = 𝑆 sin 𝑘 𝑎 = 0
(10.21)
𝑌(𝑏) = 𝑆 sin 𝑘 𝑏 = 0
și, deoarece, dacă în relațiile (10.19) și (10.20) coeficienții 𝑆 sau 𝑆 s-ar anula, atunci
componenta axială 𝐸 ar dispărea, rezultă că este necesar ca 𝑆 ≠ 0 și 𝑆 ≠ 0, ceea ce înseamnă
că relațiile (10.21) impun ca:
sin 𝑘 𝑎 = 0 ⇒ 𝑘 𝑎 = 𝑚𝜋, deci 𝑘 = , (10.22)
sin 𝑘 𝑏 = 0 ⇒ 𝑘 𝑏 = 𝑛𝜋, deci 𝑘 = , (10.23)
unde 𝑚 și 𝑛 sunt două numere întregi arbitrare.
Se observă că, deși inițial constantele 𝑘 și 𝑘 s-au presupus a fi două numere complexe
oarecare, cu singura restricție că îndeplinesc relația (10.9), condițiile pe frontieră au condus la
concluzia că aceste constante sunt reale.
Înlocuind în relația (10.14) funcțiile exprimate de egalitățile (10.19) și (10.20), în care
se ține seamă de condițiile (10.22) și (10.23), se obține componenta axială
𝐸 = 𝑆 𝑆 sin sin =𝐸 , sin sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℤ , (10.24)
și, din relația (10.9), rezultă formula de calcul a numărului de undă critic
𝑘= 𝑘 +𝑘 = + =𝜋 + =𝑘 , , (10.25)
97
unde s-a introdus notația 𝑘 , pentru a evidenția faptul că numărul de undă critic depinde de
doi parametri întregi arbitrari 𝑚 și 𝑛.
Deoarece, în ultima egalitate, 𝑚 și 𝑛 intervin doar prin pătratele lor, iar în expresia
(10.24), schimbarea semnului pentru 𝑚 sau 𝑛 poate fi compensată de schimbarea semnului
constantelor arbitrare de integrare 𝑆 sau 𝑆 , se pot considera, pentru simplificarea analizei,
doar valorile pozitive ale numerelor 𝑚 și 𝑛, adică 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ. De asemenea, se constată că dacă
𝑚 sau 𝑛 ar fi nule, atunci, din relația (10.24) ar rezulta dispariția componentei axiale 𝐸 . Prin
urmare numerele 𝑚 și 𝑛 pot fi doar numere naturale nenule, 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ .
În aceste condiții, numerele de undă critice, lungimile de undă critice și frecvențele
critice pot fi scrise, sub forma
𝑘 , =𝜋 + , (10.26)
(𝜆 ) , = = , (10.27)
,
(𝑓 ) , =( ) ,
= + = + , (10.28)
√
în care 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ .
Pe de altă parte, având în vedere că și 𝐸 depinde de numerele naturale nenule oarecare

𝑚 și 𝑛, rezultă că există mai multe variante de componente axiale neputându-se vorbi doar de
un mod de propagare TM, sau de o undă E, ci de o multitudine de moduri de propagare
transversal magnetice, TM , , sau de unde E , , unde 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . Având în vedere liniaritatea
mediului, componenta axială va fi suma componentelor axiale, exprimate în relația (10.24),
corespunzătoare tuturor acestor moduri:
𝐸 =∑ ∑ 𝐸 , sin sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.29)
unde produsul constantelor arbitrare de integrare 𝑆 și 𝑆 a fost înlocuit cu numărul complex

arbitrar 𝐸 , .
Pentru determinarea componentelor transversale se va porni de la relația care permite

calculul componentelor transversale ale intensității câmpului electric, scrisă sub forma
 j gmn  E0 z E 
E0T   T E0 z    ex  ey 0 z  , (10.30)
k 2 2
kmn  x y 
în care s-a avut în vedere faptul că pentru ghidul fără pierderi, în condițiile în care se lucrează
la frecvențe peste frecvența critică și apare o undă care se propagă în ghid, constanta de
propagare este de forma 𝛾 = j𝛽 , iar constanta de defazare, depinzând de frecvența critică, a
cărei expresie (10.28) depinde de 𝑚 și 𝑛, s-a introdus notația 𝛽 , .
Înlocuind în relația (10.30)
98
E0T  ex E0 x  ey E0 y , (10.31)
se determină imediat formulele pentru calculul componentelor 𝐸 și 𝐸 :

j j
𝐸 =− =− ∑ ∑ 𝐸 , sin sin =
j
− ∑ ∑ 𝐸 , cos sin , (10.32)
j j
𝐸 =− =− ∑ ∑ 𝐸 sin sin =
j
− ∑ ∑ 𝐸 , sin cos . (10.33)
Componentele transversale ale intensității câmpului magnetic se pot determina similar,

utilizând relația:
j j   E0 z E  

2  z
H 0T   e  T E0 z   e x H 0 x  e y H 0 y   2 e z   e x  ey 0 z   
k k   x y  
(10.34)
j  E0 z E 
e x H 0 x  ey H 0 y  2  ex  ey 0 z 
k  y x 
Rezultă, astfel, relația de calcul a componentei 𝐻 :
j E0 z j E0 z

H0x   2 gm ,n (10.35)
km , n y
2
km ,n Z uEm ,n y
în care s-a ținut cont de expresia impedanței de undă pentru modul TM,
𝑍 =𝑍 = .
De asemenea,
,
= = . (10.36)
,
Se obține, deci:
j
𝐻 = . (10.37)
În mod similar rezultă relația de calcul a componentei 𝐻 :
j E0 z j gm ,n E0 z j E0 z

H0 y      2 (10.38)
km ,n x
2
km, n Z uEm ,n x
2
km ,n Z x
Înlocuind expresia componentei axiale E0z dată de (10.29), în (10.35) și în (10.38), rezultă:
99
j gm,n E0 z j   m x n y 
H0x   2 gm,n  Em, n sin sin 
km2 ,n ZuEm ,n y km , n Z uEm ,n y  m n a b 
j gm,n n m x n y 1

k 2
ZuEm ,n
E m n
m,n
b
sin
a
cos
b

Z uEm ,n
E0 y ,
m,n
j gm ,n E0 z j   m x n y 
H0 y  
k ZuEm ,n x
2
  2 gm ,n  
km,n Z uEm ,n x  m n
Em,n sin
a
sin
b 

m, n
j gm ,n m m x n y 1

k 2
Z uEm ,n
E m n
m, n
a
cos
a
sin
b

Z uEm ,n
E0 x .
m, n
Aplicația 10.1. Să se arate că, înlocuind în relațiile (10.32), (10.33), (10.37) și (10.38),
expresia (10.29) a componentei axiale, 𝐸 și, făcând substituțiile 𝛽 , = ,𝑘 , =
, ,
și 𝛽 = , componentele transversale au formulele
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.39)
,
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
sin cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.40)
,
𝐻 = j∑ ∑ , ,
sin cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.41)
𝐻 = −j ∑ ∑ , ,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . (10.42)
Tema 10.2. Să se arate că toate componentele transversale, exprimate în relațiile

(10.39-10.42), verifică, la nivelul pereților conductori ideali, condițiile de anulare a
componentelor tangențiale ale câmpului electric, precum și a componentelor normale ale
câmpului magnetic:
𝐸 | =𝐸 | =𝐸 =𝐸 = 0, (10.43)
𝐻 | =𝐻 | =𝐻 =𝐻 = 0. (10.44)
În consecință, așa cum rezultă din relațiile (10.15), (10.43) și (10.44), componentele
verifică toate condițiile pe frontieră la nivelul pereților, ceea ce înseamnă că undele de tip E ,
în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi au existență fizică.
Dintre modurile de propagare de tip TM , (sau dintre undele E , ) posibil a apărea

pentru fiecare pereche de valori (𝑚, 𝑛) ∈ ℕ∗ × ℕ∗ , se vor propaga, la frecvența de lucru 𝑓,
numai acelea care satisfac condiția
𝑓>𝑓 , = + , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . (10.45)
100
Modul cu frecvența critică cea mai mică este modul TM , (sau unda E , ) și în ghid s-ar putea
propaga, dintre toate modurile TM, numai acesta dacă este îndeplinită condiția
𝑓 <𝑓<𝑓 , , (10.46)
unde 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ iar 𝑚, 𝑛 > 1.
Modul de propagare TE (unda H)
Acum se va lua în considerare modul TE (unda H) și, la fel ca în paragraful precedent,

se vor determina componentele transversale și se va verifica în final că structura de câmp astfel
obținută satisface condițiile pe frontieră.
În acest caz componenta axială este de natură magnetică, adică 𝐴 = 𝐻 ≠ 0 și 𝐸 = 0.

Se va scrie deci
𝐻 = 𝐻 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.47)
transversale vor rezulta din formulele anterior demonstrate:
j
𝐸 = 𝑒 ×∇ 𝐻 , (7.57)
𝐻 =− ∇ 𝐻 . (7.58)
Încercarea de a reduce și aici volumul calculelor prin impunerea unor condiții pe

frontieră asupra componentei axiale, înainte de a determina componentele transversale, este
sortită eșecului deoarece componenta axială 𝐻 , fiind componentă tangențială magnetică la
pereții conductori ideali, nu trebuie să se anuleze la nivelul acestor pereți, ca în situația analizată
în cazul modurilor TM.
Totuși, se poate observa că se pot impune, de la început, condiții de anulare a
componentelor câmpului magnetic normale pereților:
𝐻 | =𝐻 | =𝐻 =𝐻 = 0, (10.48)
iar aceste componente rezultă în funcție de componenta axială din relația (7.58) care se poate
scrie sub forma
𝑒 𝐻 +𝑒 𝐻 =− 𝑒 +𝑒 , (10.49)
de unde rezultă
𝐻 =− , (10.50)
𝐻 =− . (10.51)
Utilizând relațiile (10.50) și (10.51), condițiile (10.48) devin
101
= = = = 0, (10.52)
de unde, având în vedere expresia (10.47) a componentei axiale, se scrie

d d d dY
𝑌d =𝑌d = 𝑋 dy = 𝑋 dy = 0. (10.53)
Deoarece, în general, 𝑋(𝑥) ≠ 0 și 𝑌(𝑦) ≠ 0 pentru că, în caz contrar, componenta

axială 𝐻 ar dispărea, se obțin condițiile
d d
d
= dy
= 0, (10.54)
d dY
d
= dy = 0. (10.55)
Aplicația 10.3. Să se arate că, înlocuind în relațiile (10.54), derivatele funcțiilor 𝑋(𝑥)
și 𝑌(𝑦) exprimate în relațiile (10.10) și (10.11), rezultă condiția 𝑆 = 𝑆 = 0, care conduce la
expresii mai simple ale funcțiilor 𝑋(𝑥) și 𝑌(𝑦), ce pot fi introduse în relațiile (10.55), de unde
se obțin egalitățile
𝑘 𝑎 = 𝑚𝜋, (10.56)
𝑘 𝑏 = 𝑛𝜋, (10.57)
În consecință, componenta axială este de forma

𝐻 = 𝐶 𝐶 cos cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℤ, (10.58)
iar din condițiile (10.56) și (10.57), identice cu condițiile (10.22) și (10.23), vor rezulta, ca și în
cazul undelor E, aceleași formule, (10.26-10.28), pentru calculul numărului de undă critic,
lungimii de undă critice și frecvenței critice. Și, tot la fel ca în cazul undelor E, va fi suficient
să se considere valorile întregi pozitive pentru 𝑚 și 𝑛, care ar putea fi aici și nule, dar nu ambele
simultan, deoarece s-ar obține o valoare constantă pentru 𝐻 , care ar conduce la dispariția
completă a componentelor transversale care sunt proporționale cu sau cu .
Prin urmare, componenta axială va fi de forma

𝐻 =∑ ∑ 𝐻 , cos cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ, 𝑚 + 𝑛 > 0, (10.59)
în care s-a înlocuit produsul constantelor arbitrare de integrare 𝐶 și 𝐶 cu numărul complex

arbitrar 𝐻 , .
Componentele transversale ale câmpului magnetic rezultă din relațiile (10.50) și (10.51)
în care se introduce expresia (10.59) a componentei axiale și se ține seama de faptul că
102
j
= =j =j . (10.60)
Componentele transversale ale intensității câmpului electric se pot determina similar,

utilizând relația (7.57):
j
𝐸 = 𝑒 ×∇ 𝐻
Componenta de pe direcția axei 𝑥 a câmpului electric rezultă înlocuind în formula (10.61)
expresia (10.51) a componentei 𝐻 și ținând cont de relația (10.60):
𝐸 = −j 𝑍 = −j , (10.62)
în care s-a făcut înlocuirea
= = . (10.63)
Tema 10.4. Să se arate, similar, că, înlocuind în relațiile (10.61) expresia (10.50) a
componentei 𝐻 și utilizând relația (10.63), rezultă
𝐸 =j , (10.64)
Aplicația 10.5. Să se arate că, înlocuind expresia (10.59) a componentei axiale, 𝐻 ,

în relațiile (10.50) și (10.51), în care se utilizează egalitatea (10.60), precum și în relațiile
(10.62) și (10.64), se obțin următoarele formule pentru calculul componentelor transversale:
𝐸 = j∑ ∑ 𝐻 𝑍 cos sin , (10.65)
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐻 𝑍 sin cos , (10.66)
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 sin cos , (10.67)
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 cos sin , (10.68)
în care 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ cu condiția ca 𝑚 + 𝑛 > 0.
Tema 10.6. Să se verifice că toate componentele transversale, exprimate în relațiile

componentelor tangențiale ale câmpului electric, (10.43), precum și pe acelea de anulare a
componentelor normale ale câmpului magnetic, (10.44).
103
În consecință, componentele verifică toate condițiile pe frontieră la nivelul pereților,
ceea ce înseamnă că undele de tip H în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi au
existență fizică.
În sumele din relațiile (10.59) și (10.65-10.68) intervin acele valori 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ care

îndeplinesc condiția 𝑚 + 𝑛 > 0 și pentru care, la frecvența de lucru 𝑓, este satisfăcută condiția
de propagare
𝑓 , = + < 𝑓. (10.69)
Frecvența critică cea mai mică apare la modul de propagare TE , (unda H , ),
𝑓 , = . (10.70)
Atunci când se îndeplinește condiția
𝑓 , <𝑓<𝑓 , , unde (𝑚, 𝑛) ∈ ℕ × ℕ − {(0,0), (1,0)}, (10.71)
se va propaga, dintre toate modurile TE , (unde H , ), numai modul TE , (unda H , ).
Pe de altă parte, întrucât pentru modurile TM , (unde E , ) cea mai mică frecvență
critică este 𝑓 , , iar
𝑓 , = + > =𝑓 , , (10.72)
rezultă că modul TE , (unda H , ) are cea mai mică frecvență critică dintre toate modurile
TE , și TM , . În consecință, îndeplinirea condiției (10.71) va face ca, dintre toate modurile
de tip TM sau TE care ar putea apărea în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi, să se
propage numai modul TE , (unda H , ) care, din acest motiv, este modul fundamental (sau
dominant) în ghidul dreptunghiular.
Modul de propagare 𝑻𝑬𝟏,𝟎 (unda 𝑯𝟏,𝟎 )
Acest mod de propagare este cel mai întâlnit în ghidurile dreptunghiulare utilizate în
practică deoarece permite să se asigure lucrul unimodal al ghidului (ceea ce prezintă o serie de
avantaje) printr-o soluție foarte comodă – doar prin realizarea îndeplinirii condiției (10.71).
Plecând de la expresia (10.70) a frecvenței critice, 𝑓 , , se poate calcula lungimea de
undă critică
𝜆 , = = 2𝑎. (10.73)
Dacă se ține seamă de egalitatea (10.73) și se fac înlocuirile 𝑚 = 1, 𝑛 = 0, în relațiile

(10.59) și (10.65-10.68) se obțin următoarele componente nenule:
𝐻 =𝐻 , cos , (10.74)
104
𝐻 = j𝐻 , sin , (10.75)
𝐸 = −j𝐻 , 𝑍 sin , (10.76)
celelalte trei componente fiind nule:
𝐸 =𝐸 =𝐻 = 0. (10.77)
Se observă că amplitudinile componentelor nu depind de coordonata 𝑦 și au, în raport

cu 𝑥, variația reprezentată în figura 10.2.
H0z H 0 x g10 E0 y 1 
,
H10 H10 c10 H10 Z c10
1
O a/2 a x
Fig. 10.2 Variația amplitudinilor componentelor 𝐻 ,𝐻 și 𝐸 în raport cu 𝑥
Pentru a reprezenta liniile de câmp electric și magnetic, este necesar să se stabilească

expresiile valorilor instantanee ale celor trei componente nenule.
Se începe prin a exprima, pornind de la funcțiile de două variabile din relațiile (10.74-
10.76), funcțiile de trei variabile corespunzătoare
j
𝐻 =𝐻 , cos e , , (10.78)
, j
𝐻 = j𝐻 , sin e , , (10.79)
,
, j
𝐸 = −j𝐻 , 𝑍 sin e , , (10.80)
de unde, scriind constanta complexă 𝐻 , sub formă trigonometrică, 𝐻 , = 𝐻 , ej , , rezultă
ℋ = Re{𝐻 ejωt } = 𝐻 , cos cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , , (10.81)
ℋ = Re{𝐻 ejωt } = 𝐻 ,
,
sin cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , + , (10.82)
,
ℰ = Re 𝐸 ejωt = 𝐻 , 𝑍 ,
sin cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , − . (10.83)
În consecință, cu acestea, pot fi exprimați vectorii intensităților de câmp electric și

magnetic sub forma
105
ℰ=𝑒 ℰ , (10.84)
ℋ =𝑒 ℋ +𝑒 ℋ . (10.85)
Se vor reprezenta liniile de câmp electric și acelea de câmp magnetic la un moment dat,
,
𝑡=𝑡 =− , ales astfel pentru scrierea expresiilor sub o forma mai simplă, plecând de la
relațiile (10.84) și (10.85) în care se înlocuiesc componentele din formulele (10.81-10.83)
,
ℰ = −𝑒 𝐻 , 𝑍 sin sin𝛽 , 𝑧, (10.86)
,
ℋ=𝑒 𝐻 , sin sin𝛽 , 𝑧+𝑒 𝐻 , cos cos𝛽 , 𝑧. (10.87)
,
Se constată că distribuția se repetă periodic pe direcția axei 𝑧 cu perioada =𝜆 , .

,
De aceea va fi suficientă reprezentarea liniilor de câmp pe o perioadă, aleasă – pentru simplitate

, ,
– domeniul 𝑧 ∈ − , .
În figurile 10.3 și 10.4 sunt reprezentate liniile de câmp electric și de câmp magnetic,
rezultate pe baza relațiilor (10.86) și, respectiv, (10.87). De remarcat că liniile de câmp se
modifică în timp. Astfel, la un moment 𝑡 = 𝑡 + ∆𝑡, după trecerea unui interval de timp, ∆𝑡, în
argumentele funcțiilor trigonometrice care depind de 𝑧 din relațiile (10.81-10.83) va apărea un
termen suplimentar 𝜔∆𝑡 , astfel că termenul 𝜔∆𝑡 − 𝛽 , 𝑧 din aceste argumente ar putea fi scris
∆
sub forma −𝛽 𝑧− , ceea ce înseamnă că reprezentările vor trebui translatate, de-a
,
lungul și în sensul axei 𝑧, pe o distanță de lungime:

∆ , ∆
= ∆𝑡 = 𝜆 , , (10.88)
,
unde s-a notat cu 𝑇 perioada semnalului. De exemplu, după trecerea unui sfert de perioadă,
,
liniile de câmp vor fi translatate cu .
106
y
ℰy=0
g10

2
ℰ y - maxim
g10

4
b
ℰy=0
O a x
ℰ y - maxim
g10
4
ℰy=0
g10
2
Fig. 10.3 Liniile de câmp electric în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
107
y
g10

2
g10

4
O a x
g10
4
g10
2
Fig. 10.4 Liniile de câmp magnetic în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
De remarcat că liniile de câmp magnetic sunt curbe închise în plane 𝑦 = constant,

aceleași oricare ar fi respectivul plan. În figura 10.4, pentru o mai bună vizibilitate, s-au
reprezentat liniile de câmp în planul 𝑦 = 𝑏.
108
Prezintă interes și trasarea liniilor de curent. Având în vedere faptul că pereții sunt din
material conductor ideal, plecând de la condițiile pe frontieră, la nivelul pereților va apărea un
curent superficial (de conducție) de densitate 𝒥 = 𝑛 × ℋ , unde 𝑛 este versorul normalei la
pereți în punctul considerat. Există, de asemenea, un curent de deplasare, care, în regim
permanent sinusoidal, poate fi scris, succesiv, sub forma
j j ,
𝐽 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = j𝜔𝜀𝐸(𝑥, 𝑦, 𝑧) = j𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e , = 𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e , , (10.89)
sau
,
j , ,
𝐽 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e = 𝜔𝜀𝐸 𝑥, 𝑦, 𝑧 − , (10.90)
ceea ce înseamnă că liniile de curent de deplasare au forma liniilor de câmp electric, translatate
,
de-a lungul și în sensul axei 𝑧 pe o distanță de lungime .
Considerând secțiunea transversală în ghid care trece prin origine, pentru care, în
momentul considerat, 𝑡 = 𝑡 = − , , liniile de câmp magnetic sunt pe direcția axei 𝑧 – deci
curentul superficial este situat în planul secțiunii, liniile de curent au forma din figura 10.5,
unde s-a utilizat reprezentarea liniilor de câmp electric din figura 10.3.
JS JS
H n H H n
n
JS JD JD JD JD JD JD JS
n
n H H n H
JS JS
Fig. 10.5 Liniile de curent de conducție (desenate cu linie continuă)

și liniile de curent de deplasare (desenate cu linie întreruptă)
Din figura 10.5 se constată continuitatea liniilor de curent (curenții de conducție se

continuă prin curenți de deplasare).
Cunoașterea distribuțiilor liniilor câmpului electromagnetic și liniilor de curent este utilă
pentru excitarea modului de propagare, pentru poziționarea fantelor de măsură ori radiante sau
pentru construirea filtrelor de mod.
Astfel, excitarea poate fi făcută în câmp electric sau magnetic, corespunzător direcției
liniilor de câmp, în zone în care intensitățile de câmp respective sunt maxime.
Poziționarea fantelor de măsură se va face în așa fel încât să nu întrerupă liniile de curent
de conducție. Fantele radiante vor fi amplasate astfel încât să întrerupă liniile de curent de
109
conducție în zone în care acest curent este maxim, în fantă curentul de conducție întrerupt
continuându-se prin curenți de deplasare, asociați fenomenelor de radiație electromagnetică.
Filtrele de mod își bazează funcționarea pe apariția unor fenomene de absorbție sau
reflexie produse de obiecte introduse în ghid, fenomene care afectează diferit modurile de undă
care se pot propaga. De exemplu, un fir metalic amplasat într-o poziție în care câmpul electric
pentru un anumit mod de propagare are direcția respectivului fir, poate produce efecte
importante asupra respectivului mod întrucât câmpul electric tangențial unui conductor este, în
cazul ideal, nul.
Modul de propagare 𝑻𝑬𝟏𝟎 (unda 𝑯𝟏𝟎 ) ca suprapunere de unde plane uniforme
Plecând de la relațiile (10.78-10.80), se pot scrie, pentru componentele nenule, fazorii

în complex nesimplificat
ℋ = 𝐻 (𝑥, 𝑦, 𝑧)ej = 𝐻 cos ej , (10.91)
ℋ = 𝐻 (𝑥, 𝑦, 𝑧)ej = j𝐻 sin ej , (10.92)
ℰ = 𝐸 (𝑥, 𝑦, 𝑧)ej = −j𝐻 𝑍 sin ej , (10.93)
de unde, înlocuind funcțiile sinus și cosinus prin formulele lor, cos = ej + e-j și
sin = ej − e-j , rezultă
ℋ =ℋ +ℋ , (10.94)
ℋ =ℋ +ℋ , (10.95)
ℰ =ℰ +ℰ , (10.96)
în care componentele cu indicele 1 au rezultat considerând primii termeni din expresiile

funcțiilor sinus și cosinus, iar cele cu indice 2, luând termenii secunzi din aceste expresii.
S-au obținut relațiile
ℋ = 𝐻 ej , (10.97)
ℋ = 𝐻 ej , (10.98)
ℰ =− 𝐻 𝑍 ej . (10.99)
110
Tema 10.7. Să se arate că formulele pentru ℋ , ℋ și ℰ rezultă din relațiile (10.97-
10.99) dacă, în expresiile fazorilor ℋ , ℋ și, respectiv, ℰ , se fac înlocuirile 𝑥 → −𝑥 și
𝜆 → −𝜆 .
Faza primului set de componente se menține constantă, Φ = Φ , la momentul 𝑡 = 𝑡 ,

dacă este satisfăcută ecuația
𝜔𝑡 − 𝛽 𝑧+ +𝜑 =Φ (10.100)
unde s-a notat prin 𝜑 argumentul constantei complexe 𝐻 .
Cum relația (10.100) este ecuația unui plan paralel cu axa 𝑦 , rezultă că structura este o
undă plană și, totodată, uniformă în planele de fază constantă, în care componentele sunt
aceleași, oricare ar fi coordonatele 𝑥 și 𝑧.
Deci distribuția având componentele nenule ℋ , ℋ și ℰ corespunde unei unde

plane uniforme cu direcția de propagare (P1), perpendiculară pe planul de fază constantă ce are,
la momentul 𝑡 = 𝑡 , urma (D10) în planul figurii 10.6 (planul 𝑥𝑂𝑧).
x
 D10 
a
1
1  P1 
O z
Fig. 10.6 Urma planului de fază constantă și direcția de propagare primei structuri de câmp
Coeficientul unghiular al dreptei (D10) în planul figurii 10.6, pentru care axa absciselor
este axa 𝑧, iar axa ordonatelor este axa 𝑥, are valoarea
tg 𝛼 = = = . (10.101)
Tema 10.8. Să se arate că, plecând de la relația (10.101), se obține:
sin 𝛼 = 1− . (10.102)
Tema 10.9. Să se arate că, efectuând substituțiile precizate în tema 10.7, se ajunge la
concluzia că celelalte trei componente corespund tot unei unde plane uniforme pentru care
111
direcția de propagare (P2) și urma planului de fază constantă (D20) sunt simetricele, în raport
cu axa 𝑧 ale direcției (P1) și, respectiv, urmei (D10), corespunzătoare primei structuri.
În consecință, rezultă că distribuția de câmp a modului de propagare TE10 se poate

exprima ca o sumă de două unde plane uniforme, care, așa cum se poate constata din figura
10.7, în care 𝛼 = 𝛼 , rezultă una din cealaltă prin reflexie pe pereții ghidului de ecuații 𝑥 = 0
și 𝑥 = 𝑎.
x
1  P2 
2  P1 
O z
Fig. 10.7 Cele două unde plane în care se descompune unda H10
Din relația (10.102) se constată că, atunci când frecvența crește de la valoarea sa minimă
necesară asigurării propagării, 𝑓 , la infinit, unghiurile 𝛼 = 𝛼 cresc de la 0 la .
De remarcat că la frecvența critică, deoarece 𝛼 = 𝛼 = 0, direcțiile de propagare (P1)
și (P2) sunt perpendiculare pe pereții de ecuații 𝑥 = 0 și 𝑥 = 𝑎, adică unda nu se va propaga pe
direcția axei 𝑧 (axul ghidului), justificând astfel, pe această cale, absența undei care să se
propage, de-a lungul axului ghidului.
Pe de altă parte, dacă frecvența tinde spre infinit, deoarece 𝛼 = 𝛼 = , direcțiile de
propagare (P1) și (P2) sunt de-a lungul axului, ceea ce justifică faptul că la frecvența infinită
parametrii propagării (așa cum s-a arătat în paragraful 7.6.1) au valorile parametrilor propagării
unei unde plane uniforme care s-ar propaga în mediul din ghid dacă acesta ar fi infinit extins.
112
GHIDUL DREPTUNGHIULAR CU PEREȚI METALICI
Determinarea distribuției de câmp electromagnetic

în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
Ghidul uniform dreptunghiular are pereți metalici a căror suprafață interioară formează
un paralelipiped dreptunghic, nelimitat pe direcția a patru laturi paralele, considerată a fi
direcția de propagare și aleasă ca axă 𝑧 în sistemul de coordonate de tip cilindric utilizat pentru
studiu în cazul ghidurilor uniforme (vezi Fig. 10.1). Secțiunile transversale, perpendiculare pe
axa de propagare, vor fi dreptunghiuri având laturile de lungimi 𝑎 și 𝑏, unde s-a notat cu 𝑎
lungimea laturii mai mari a dreptunghiului (𝑎 > 𝑏).
y
b
x
O a
z
Coordonatele 𝑢 și 𝑢 din planul transversal vor fi alese astfel încât ecuațiile frontierelor
ghidului să aibă o formă cât mai simplă. Deci, pentru ghidul dreptunghiular se vor lua
coordonatele carteziene, 𝑢 = 𝑥 și 𝑢 = 𝑦, ceea va permite ca, alegând axa 𝑥 de-a lungul uneia
dintre laturile de lungime 𝑎 a secțiunii transversale care trece prin origine, iar axa 𝑦 de-a lungul
uneia dintre laturile de lungime 𝑏 a acelei secțiuni transversale, așa cum se arată în figura 10.1
(în care este reprezentată o porțiune limitată pe axa 𝑧 din ghidul de lungime infinită), ecuațiile
frontierelor să fie simple, de forma 𝑥 = constant și 𝑦 = constant. Într-adevăr, suprafețele
interioare ale celor patru pereți ai ghidului au ecuațiile 𝑥 = 0, 𝑥 = 𝑎, 𝑦 = 0 și 𝑦 = 𝑏.
94
În cele ce vor urma distribuția de câmp se va determina pentru ghidul fără pierderi, care
are în interior un dielectric dintr-un material izolator ideal (𝜎 = 0), ia pereții metalici dintr-un
material conductor ideal (𝜎 → ∞).
Pentru stabilirea distribuției câmpului electromagnetic în ghid se va urmări parcurgerea
următoarelor trei etape. Se începe cu determinarea componentelor axiale, în care scop trebuie
rezolvată ecuația membranei. Într-o a doua etapă, se vor calcula, pornind de la expresiile
componentelor axiale, componentele transversale ale câmpului. Întrucât în soluțiile ecuației
membranei intervin constante de integrare arbitrare, în cea de a treia etapă se vor determina
aceste constante impunând condițiile de continuitate ale componentelor de câmp electric și de
câmp magnetic pe frontierele ghidului, formate din pereții conductori ideali.
Determinarea componentelor axiale ale câmpului electromagnetic
Se scrie ecuația membranei sub forma generală

∆ 𝐴 +𝑘 𝐴 = 0, (10.1)
în coordonatele alese, 𝑢 = 𝑥, 𝑢 = 𝑦, 𝑢 = 𝑧, pentru care laplacianul transversal are expresia
∆ 𝐴 = + , (10.2)
sub forma
+ +𝑘 𝐴 = 0. (10.3)
Pentru rezolvare se aplică metoda separării variabilelor, introducând notația
𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.4)
unde 𝑋 și 𝑌 sunt două funcții de câte o singură variabilă, 𝑥 și, respectiv, 𝑦, ceea ce permite să
se scrie ecuația membranei sub forma
d d
𝑌d +𝑋d + 𝑘 𝑋𝑌 = 0, (10.5)
care, după împărțirea cu produsul 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), în general nenul deoarece, în caz contrar,
componenta axială va fi nulă, devine
d d
d
+ d
+ 𝑘 = 0. (10.6)
Cum în această ecuație primii doi termeni depind de variabile independente și au sumă
constantă, rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie egal cu câte o constantă:
d
d
+𝑘 =0, (10.7)
d
d
+𝑘 =0, (10.8)
unde s-au notat prin 𝑘 și 𝑘 două numere complexe constante legate între ele prin condiția
95
𝑘 +𝑘 =𝑘 . (10.9)
Soluțiile ecuațiilor (10.7) și (10.8) pot fi scrise sub forma
𝑋(𝑥) = 𝐶 cos 𝑘 𝑥 + 𝑆 sin 𝑘 𝑥, (10.10)
𝑌(𝑦) = 𝐶 cos 𝑘 𝑦 + 𝑆 sin 𝑘 𝑦, (10.11)
în care 𝐶 , 𝑆 , 𝐶 și 𝑆 sunt numere complexe, constante arbitrare de integrare, ce se vor

determina impunând, în cea de a treia etapă, condițiile pe frontierele ghidului.
Componentele axiale, ca funcții de două variabile, 𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦) = 𝐴 (𝑥, 𝑦, 0),
rezultă din relația (10.4), de unde se pot exprima și componentele axiale ca funcții de trei
variabile,
𝐴 = 𝐴 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝐴 (𝑥, 𝑦)e =𝐴 e , (10.12)

unde
𝐴 ∈ {𝐸, 𝐻} (10.13)
este intensitatea de câmp electric sau cea de câmp magnetic.
Modul de propagare TM (unda E)
În cea de a doua etapă se determină componentele transversale, pornind de la

componentele axiale deduse anterior. Se va presupune că din distribuția corespunzătoare
componentelor transversale se pot separa, având existență fizică, moduri de propagare TM sau
TE.
Pentru început se va lua în considerare modul TM, se vor determina componentele
transversale și se va verifica în final că structura de câmp astfel obținută satisface condițiile pe
frontieră.
În acest caz componenta axială este de natură electrică, adică 𝐴 = 𝐸 și 𝐻 = 0. Se va

scrie deci
𝐸 = 𝐸 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.14)
transversale vor rezulta pe baza componentei axiale cunoscute.
Pentru a reduce volumul calculelor se va face o inversiune în algoritmul general de
calcul, prin impunerea unor condiții pe frontieră asupra componentei axiale (etapa a treia în
procedura generală) înainte de a determina componentele transversale (etapa a doua în
procedura generală).
Deoarece componenta axială 𝐸 se anulează la nivelul pereților din material conductor

ideal, fiind componentă tangențială de câmp electric, se scrie
96
𝐸 | =𝐸 | =𝐸 | =𝐸 | = 0, (10.15)
de unde, utilizând relația (10.14), rezultă
𝑋(0)𝑌(𝑦) = 𝑋(𝑎)𝑌(𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(0) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑏) = 0 (10.16)
și, întrucât, în general 𝑋(𝑥) ≠ 0 și 𝑌(𝑦) ≠ 0 pentru că, în caz contrar, componenta axială 𝐸 ar
dispărea, se obțin condițiile
𝑋(0) = 𝑌(0) = 0, (10.17)
𝑋(𝑎) = 𝑌(𝑏) = 0. (10.18)

Condițiile (10.17) conduc, utilizând relațiile (10.10) și (10.11), la:
𝑋(0) = 𝐶 = 0,
𝑌(0) = 𝐶 = 0,
astfel încât
𝑋(𝑥) = 𝑆 sin 𝑘 𝑥, (10.19)
𝑌(𝑦) = 𝑆 sin 𝑘 𝑦. (10.20)
Pornind de aici, condițiile (10.18) conduc, la egalitățile

𝑋(𝑎) = 𝑆 sin 𝑘 𝑎 = 0
(10.21)
𝑌(𝑏) = 𝑆 sin 𝑘 𝑏 = 0
și, deoarece, dacă în relațiile (10.19) și (10.20) coeficienții 𝑆 sau 𝑆 s-ar anula, atunci
componenta axială 𝐸 ar dispărea, rezultă că este necesar ca 𝑆 ≠ 0 și 𝑆 ≠ 0, ceea ce înseamnă
că relațiile (10.21) impun ca:
sin 𝑘 𝑎 = 0 ⇒ 𝑘 𝑎 = 𝑚𝜋, deci 𝑘 = , (10.22)
sin 𝑘 𝑏 = 0 ⇒ 𝑘 𝑏 = 𝑛𝜋, deci 𝑘 = , (10.23)
Se observă că, deși inițial constantele 𝑘 și 𝑘 s-au presupus a fi două numere complexe
oarecare, cu singura restricție că îndeplinesc relația (10.9), condițiile pe frontieră au condus la
concluzia că aceste constante sunt reale.
Înlocuind în relația (10.14) funcțiile exprimate de egalitățile (10.19) și (10.20), în care
se ține seamă de condițiile (10.22) și (10.23), se obține componenta axială
𝐸 = 𝑆 𝑆 sin sin =𝐸 , sin sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℤ , (10.24)
și, din relația (10.9), rezultă formula de calcul a numărului de undă critic
𝑘= 𝑘 +𝑘 = + =𝜋 + =𝑘 , , (10.25)
97
unde s-a introdus notația 𝑘 , pentru a evidenția faptul că numărul de undă critic depinde de
doi parametri întregi arbitrari 𝑚 și 𝑛.
Deoarece, în ultima egalitate, 𝑚 și 𝑛 intervin doar prin pătratele lor, iar în expresia
(10.24), schimbarea semnului pentru 𝑚 sau 𝑛 poate fi compensată de schimbarea semnului
constantelor arbitrare de integrare 𝑆 sau 𝑆 , se pot considera, pentru simplificarea analizei,
doar valorile pozitive ale numerelor 𝑚 și 𝑛, adică 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ. De asemenea, se constată că dacă
𝑚 sau 𝑛 ar fi nule, atunci, din relația (10.24) ar rezulta dispariția componentei axiale 𝐸 . Prin
urmare numerele 𝑚 și 𝑛 pot fi doar numere naturale nenule, 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ .
În aceste condiții, numerele de undă critice, lungimile de undă critice și frecvențele
critice pot fi scrise, sub forma
𝑘 , =𝜋 + , (10.26)
(𝜆 ) , = = , (10.27)
,
(𝑓 ) , =( ) ,
= + = + , (10.28)
√
în care 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ .
Pe de altă parte, având în vedere că și 𝐸 depinde de numerele naturale nenule oarecare

𝑚 și 𝑛, rezultă că există mai multe variante de componente axiale neputându-se vorbi doar de
un mod de propagare TM, sau de o undă E, ci de o multitudine de moduri de propagare
transversal magnetice, TM , , sau de unde E , , unde 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . Având în vedere liniaritatea
mediului, componenta axială va fi suma componentelor axiale, exprimate în relația (10.24),
corespunzătoare tuturor acestor moduri:
𝐸 =∑ ∑ 𝐸 , sin sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.29)
unde produsul constantelor arbitrare de integrare 𝑆 și 𝑆 a fost înlocuit cu numărul complex

arbitrar 𝐸 , .
Pentru determinarea componentelor transversale se va porni de la relația care permite

calculul componentelor transversale ale intensității câmpului electric, scrisă sub forma
 j gmn  E0 z E 
E0T   T E0 z    ex  ey 0 z  , (10.30)
k 2 2
k mn  x y 
în care s-a avut în vedere faptul că pentru ghidul fără pierderi, în condițiile în care se lucrează
la frecvențe peste frecvența critică și apare o undă care se propagă în ghid, constanta de
propagare este de forma 𝛾 = j𝛽 , iar constanta de defazare, depinzând de frecvența critică, a
cărei expresie (10.28) depinde de 𝑚 și 𝑛, s-a introdus notația 𝛽 , .
Înlocuind în relația (10.30)
98
E0T  ex E0 x  ey E0 y , (10.31)
se determină imediat formulele pentru calculul componentelor 𝐸 și 𝐸 :

j j
𝐸 =− =− ∑ ∑ 𝐸 , sin sin =
j
− ∑ ∑ 𝐸 , cos sin , (10.32)
j j
𝐸 =− =− ∑ ∑ 𝐸 sin sin =
j
− ∑ ∑ 𝐸 , sin cos . (10.33)
Componentele transversale ale intensității câmpului magnetic se pot determina similar,

utilizând relația:
j j   E0 z E 

2  z
H 0T   e  T E0 z   ex H 0 x  e y H 0 y   2  ez   ex  ey 0 z  
k k   x y 
(10.34)
j  E0 z E 
ex H 0 x  e y H 0 y  2  ex  ey 0 z 
k  y x 
Rezultă, astfel, relația de calcul a componentei 𝐻 :
j E0 z j gm ,n E0 z

H0x   (10.35)
km2 , n y km2 ,n Z uEm ,n y
în care s-a ținut cont de expresia impedanței de undă pentru modul TM,
𝑍 =𝑍 = .
De asemenea,
,
= = . (10.36)
,
Se obține, deci:
j
𝐻 = . (10.37)
În mod similar rezultă relația de calcul a componentei 𝐻 :
j E0 z j E0 z j E0 z

H0 y     2 gm ,n  2 (10.38)
km ,n x
2
km, n Z uEm ,n x km ,n Z x
Înlocuind expresia componentei axiale E0z dată de (10.29), în (10.35) și în (10.38), rezultă:
99
j gm,n E0 z j   m x n y 
H0x   2 gm,n  Em, n sin sin 
km2 ,n ZuEm ,n y km , n Z uEm ,n y  m n a b 
j gm,n n m x n y 1

k 2
ZuEm ,n
E m n
m,n
b
sin
a
cos
b

Z uEm ,n
E0 y ,
m,n
j gm ,n E0 z j   m x n y 
H0 y  
k ZuEm ,n x
2
  2 gm ,n  
km,n Z uEm ,n x  m n
Em,n sin
a
sin
b 

m, n
j gm ,n m m x n y 1

k 2
Z uEm ,n
E m n
m, n
a
cos
a
sin
b

Z uEm ,n
E0 x .
m, n
Aplicația 10.1. Să se arate că, înlocuind în relațiile (10.32), (10.33), (10.37) și (10.38),
expresia (10.29) a componentei axiale, 𝐸 și, făcând substituțiile 𝛽 , = ,𝑘 , =
, ,
și 𝛽 = , componentele transversale au formulele
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.39)
,
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
sin cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.40)
,
𝐻 = j∑ ∑ , ,
sin cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ , (10.41)
𝐻 = −j ∑ ∑ , ,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . (10.42)
Tema 10.2. Să se arate că toate componentele transversale, exprimate în relațiile

componentelor tangențiale ale câmpului electric, precum și a componentelor normale ale
câmpului magnetic:
𝐸 | =𝐸 | =𝐸 =𝐸 = 0, (10.43)
𝐻 | =𝐻 | =𝐻 =𝐻 = 0. (10.44)
În consecință, așa cum rezultă din relațiile (10.15), (10.43) și (10.44), componentele
verifică toate condițiile pe frontieră la nivelul pereților, ceea ce înseamnă că undele de tip E ,
în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi au existență fizică.
Dintre modurile de propagare de tip TM , (sau dintre undele E , ) posibil a apărea

pentru fiecare pereche de valori (𝑚, 𝑛) ∈ ℕ∗ × ℕ∗ , se vor propaga, la frecvența de lucru 𝑓,
numai acelea care satisfac condiția
𝑓>𝑓 , = + , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ . (10.45)
100
Modul cu frecvența critică cea mai mică este modul TM , (sau unda E , ) și în ghid s-ar putea
propaga, dintre toate modurile TM, numai acesta dacă este îndeplinită condiția
𝑓 <𝑓<𝑓 , , (10.46)
unde 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ iar 𝑚, 𝑛 > 1.
Modul de propagare TE (unda H)
Acum se va lua în considerare modul TE (unda H) și, la fel ca în paragraful precedent,

se vor determina componentele transversale și se va verifica în final că structura de câmp astfel
obținută satisface condițiile pe frontieră.
În acest caz componenta axială este de natură magnetică, adică 𝐴 = 𝐻 ≠ 0 și 𝐸 = 0.

Se va scrie deci
𝐻 = 𝐻 (𝑥, 𝑦) = 𝑋(𝑥)𝑌(𝑦), (10.47)
transversale vor rezulta din formulele anterior demonstrate:
j
𝐸 = 𝑒 ×∇ 𝐻 , (7.57)
𝐻 =− ∇ 𝐻 . (7.58)
Încercarea de a reduce și aici volumul calculelor prin impunerea unor condiții pe

frontieră asupra componentei axiale, înainte de a determina componentele transversale, este
sortită eșecului deoarece componenta axială 𝐻 , fiind componentă tangențială magnetică la
pereții conductori ideali, nu trebuie să se anuleze la nivelul acestor pereți, ca în situația analizată
în cazul modurilor TM.
Totuși, se poate observa că se pot impune, de la început, condiții de anulare a
componentelor câmpului magnetic normale pereților:
𝐻 | =𝐻 | =𝐻 =𝐻 = 0, (10.48)
iar aceste componente rezultă în funcție de componenta axială din relația (7.58) care se poate
scrie sub forma
𝑒 𝐻 +𝑒 𝐻 =− 𝑒 +𝑒 , (10.49)
de unde rezultă
𝐻 =− , (10.50)
𝐻 =− . (10.51)
Utilizând relațiile (10.50) și (10.51), condițiile (10.48) devin
101
= = = = 0, (10.52)
de unde, având în vedere expresia (10.47) a componentei axiale, se scrie

d d d dY
𝑌d =𝑌d = 𝑋 dy = 𝑋 dy = 0. (10.53)
Deoarece, în general, 𝑋(𝑥) ≠ 0 și 𝑌(𝑦) ≠ 0 pentru că, în caz contrar, componenta

axială 𝐻 ar dispărea, se obțin condițiile
d d
d
= dy
= 0, (10.54)
d dY
d
= dy = 0. (10.55)
Aplicația 10.3. Să se arate că, înlocuind în relațiile (10.54), derivatele funcțiilor 𝑋(𝑥)
și 𝑌(𝑦) exprimate în relațiile (10.10) și (10.11), rezultă condiția 𝑆 = 𝑆 = 0, care conduce la
expresii mai simple ale funcțiilor 𝑋(𝑥) și 𝑌(𝑦), ce pot fi introduse în relațiile (10.55), de unde
se obțin egalitățile
𝑘 𝑎 = 𝑚𝜋, (10.56)
𝑘 𝑏 = 𝑛𝜋, (10.57)
În consecință, componenta axială este de forma

𝐻 = 𝐶 𝐶 cos cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℤ, (10.58)
iar din condițiile (10.56) și (10.57), identice cu condițiile (10.22) și (10.23), vor rezulta, ca și în
cazul undelor E, aceleași formule, (10.26-10.28), pentru calculul numărului de undă critic,
lungimii de undă critice și frecvenței critice. Și, tot la fel ca în cazul undelor E, va fi suficient
să se considere valorile întregi pozitive pentru 𝑚 și 𝑛, care ar putea fi aici și nule, dar nu ambele
simultan, deoarece s-ar obține o valoare constantă pentru 𝐻 , care ar conduce la dispariția
completă a componentelor transversale care sunt proporționale cu sau cu .
Prin urmare, componenta axială va fi de forma

𝐻 =∑ ∑ 𝐻 , cos cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ, 𝑚 + 𝑛 > 0, (10.59)
în care s-a înlocuit produsul constantelor arbitrare de integrare 𝐶 și 𝐶 cu numărul complex

arbitrar 𝐻 , .
Componentele transversale ale câmpului magnetic rezultă din relațiile (10.50) și (10.51)
în care se introduce expresia (10.59) a componentei axiale și se ține seama de faptul că
102
j
= =j =j . (10.60)
Componentele transversale ale intensității câmpului electric se pot determina similar,

utilizând relația (7.57):
j
𝐸 = 𝑒 ×∇ 𝐻
Componenta de pe direcția axei 𝑥 a câmpului electric rezultă înlocuind în formula (10.61)
expresia (10.51) a componentei 𝐻 și ținând cont de relația (10.60):
𝐸 = −j 𝑍 = −j , (10.62)
în care s-a făcut înlocuirea
= = . (10.63)
Tema 10.4. Să se arate, similar, că, înlocuind în relațiile (10.61) expresia (10.50) a
componentei 𝐻 și utilizând relația (10.63), rezultă
𝐸 =j , (10.64)
Aplicația 10.5. Să se arate că, înlocuind expresia (10.59) a componentei axiale, 𝐻 ,

în relațiile (10.50) și (10.51), în care se utilizează egalitatea (10.60), precum și în relațiile
(10.62) și (10.64), se obțin următoarele formule pentru calculul componentelor transversale:
𝐸 = j∑ ∑ 𝐻 𝑍 cos sin , (10.65)
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐻 𝑍 sin cos , (10.66)
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 sin cos , (10.67)
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 cos sin , (10.68)
în care 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ cu condiția ca 𝑚 + 𝑛 > 0.
Tema 10.6. Să se verifice că toate componentele transversale, exprimate în relațiile

componentelor tangențiale ale câmpului electric, (10.43), precum și pe acelea de anulare a
componentelor normale ale câmpului magnetic, (10.44).
103
În consecință, componentele verifică toate condițiile pe frontieră la nivelul pereților,
ceea ce înseamnă că undele de tip H în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi au
existență fizică.
În sumele din relațiile (10.59) și (10.65-10.68) intervin acele valori 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ care

îndeplinesc condiția 𝑚 + 𝑛 > 0 și pentru care, la frecvența de lucru 𝑓, este satisfăcută condiția
de propagare
𝑓 , = + < 𝑓. (10.69)
Frecvența critică cea mai mică apare la modul de propagare TE , (unda H , ),
𝑓 , = . (10.70)
Atunci când se îndeplinește condiția
𝑓 , <𝑓<𝑓 , , unde (𝑚, 𝑛) ∈ ℕ × ℕ − {(0,0), (1,0)}, (10.71)
se va propaga, dintre toate modurile TE , (unde H , ), numai modul TE , (unda H , ).
Pe de altă parte, întrucât pentru modurile TM , (unde E , ) cea mai mică frecvență
critică este 𝑓 , , iar
𝑓 , = + > =𝑓 , , (10.72)
rezultă că modul TE , (unda H , ) are cea mai mică frecvență critică dintre toate modurile
TE , și TM , . În consecință, îndeplinirea condiției (10.71) va face ca, dintre toate modurile
de tip TM sau TE care ar putea apărea în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi, să se
propage numai modul TE , (unda H , ) care, din acest motiv, este modul fundamental (sau
dominant) în ghidul dreptunghiular.
Modul de propagare 𝑻𝑬𝟏,𝟎 (unda 𝑯𝟏,𝟎 )
Acest mod de propagare este cel mai întâlnit în ghidurile dreptunghiulare utilizate în
practică deoarece permite să se asigure lucrul unimodal al ghidului (ceea ce prezintă o serie de
avantaje) printr-o soluție foarte comodă – doar prin realizarea îndeplinirii condiției (10.71).
Plecând de la expresia (10.70) a frecvenței critice, 𝑓 , , se poate calcula lungimea de
undă critică
𝜆 , = = 2𝑎. (10.73)
Dacă se ține seamă de egalitatea (10.73) și se fac înlocuirile 𝑚 = 1, 𝑛 = 0, în relațiile

(10.59) și (10.65-10.68) se obțin următoarele componente nenule:
𝐻 =𝐻 , cos , (10.74)
104
𝐻 = j𝐻 , sin , (10.75)
𝐸 = −j𝐻 , 𝑍 sin , (10.76)
celelalte trei componente fiind nule:
𝐸 =𝐸 =𝐻 = 0. (10.77)
Se observă că amplitudinile componentelor nu depind de coordonata 𝑦 și au, în raport

cu 𝑥, variația reprezentată în figura 10.2.
H0z H 0 x g10 E0 y 1 
,
H10 H10 c10 H10 Z c10
1
O a/2 a x
Fig. 10.2 Variația amplitudinilor componentelor 𝐻 ,𝐻 și 𝐸 în raport cu 𝑥
Pentru a reprezenta liniile de câmp electric și magnetic, este necesar să se stabilească

expresiile valorilor instantanee ale celor trei componente nenule.
Se începe prin a exprima, pornind de la funcțiile de două variabile din relațiile (10.74-
10.76), funcțiile de trei variabile corespunzătoare
j
𝐻 =𝐻 , cos e , , (10.78)
, j
𝐻 = j𝐻 , sin e , , (10.79)
,
, j
𝐸 = −j𝐻 , 𝑍 sin e , , (10.80)
de unde, scriind constanta complexă 𝐻 , sub formă trigonometrică, 𝐻 , = 𝐻 , ej , , rezultă
ℋ = Re{𝐻 ejωt } = 𝐻 , cos cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , , (10.81)
ℋ = Re{𝐻 ejωt } = 𝐻 ,
,
sin cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , + , (10.82)
,
ℰ = Re 𝐸 ejωt = 𝐻 , 𝑍 ,
sin cos 𝜔𝑡 − 𝛽 , 𝑧+𝜑 , − . (10.83)
În consecință, cu acestea, pot fi exprimați vectorii intensităților de câmp electric și

magnetic sub forma
105
ℰ=𝑒 ℰ , (10.84)
ℋ =𝑒 ℋ +𝑒 ℋ . (10.85)
Se vor reprezenta liniile de câmp electric și acelea de câmp magnetic la un moment dat,
,
𝑡=𝑡 =− , ales astfel pentru scrierea expresiilor sub o forma mai simplă, plecând de la
relațiile (10.84) și (10.85) în care se înlocuiesc componentele din formulele (10.81-10.83)
,
ℰ = −𝑒 𝐻 , 𝑍 sin sin𝛽 , 𝑧, (10.86)
,
ℋ=𝑒 𝐻 , sin sin𝛽 , 𝑧+𝑒 𝐻 , cos cos𝛽 , 𝑧. (10.87)
,
Se constată că distribuția se repetă periodic pe direcția axei 𝑧 cu perioada =𝜆 , .

,
De aceea va fi suficientă reprezentarea liniilor de câmp pe o perioadă, aleasă – pentru simplitate

, ,
– domeniul 𝑧 ∈ − , .
În figurile 10.3 și 10.4 sunt reprezentate liniile de câmp electric și de câmp magnetic,
rezultate pe baza relațiilor (10.86) și, respectiv, (10.87). De remarcat că liniile de câmp se
modifică în timp. Astfel, la un moment 𝑡 = 𝑡 + ∆𝑡, după trecerea unui interval de timp, ∆𝑡, în
argumentele funcțiilor trigonometrice care depind de 𝑧 din relațiile (10.81-10.83) va apărea un
termen suplimentar 𝜔∆𝑡 , astfel că termenul 𝜔∆𝑡 − 𝛽 , 𝑧 din aceste argumente ar putea fi scris
∆
sub forma −𝛽 𝑧− , ceea ce înseamnă că reprezentările vor trebui translatate, de-a
,
lungul și în sensul axei 𝑧, pe o distanță de lungime:

∆ , ∆
= ∆𝑡 = 𝜆 , , (10.88)
,
unde s-a notat cu 𝑇 perioada semnalului. De exemplu, după trecerea unui sfert de perioadă,
,
liniile de câmp vor fi translatate cu .
106
y
ℰy=0
g10

2
ℰ y - maxim
g10

4
b
ℰy=0
O a x
ℰ y - maxim
g10
4
ℰy=0
g10
2
Fig. 10.3 Liniile de câmp electric în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
107
y
g10

2
g10

4
O a x
g10
4
g10
2
Fig. 10.4 Liniile de câmp magnetic în ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
De remarcat că liniile de câmp magnetic sunt curbe închise în plane 𝑦 = constant,

aceleași oricare ar fi respectivul plan. În figura 10.4, pentru o mai bună vizibilitate, s-au
reprezentat liniile de câmp în planul 𝑦 = 𝑏.
108
Prezintă interes și trasarea liniilor de curent. Având în vedere faptul că pereții sunt din
material conductor ideal, plecând de la condițiile pe frontieră, la nivelul pereților va apărea un
curent superficial (de conducție) de densitate 𝒥 = 𝑛 × ℋ , unde 𝑛 este versorul normalei la
pereți în punctul considerat. Există, de asemenea, un curent de deplasare, care, în regim
permanent sinusoidal, poate fi scris, succesiv, sub forma
j j ,
𝐽 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = j𝜔𝜀𝐸(𝑥, 𝑦, 𝑧) = j𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e , = 𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e , , (10.89)
sau
,
j , ,
𝐽 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝜔𝜀𝐸 (𝑥, 𝑦)e = 𝜔𝜀𝐸 𝑥, 𝑦, 𝑧 − , (10.90)
ceea ce înseamnă că liniile de curent de deplasare au forma liniilor de câmp electric, translatate
,
de-a lungul și în sensul axei 𝑧 pe o distanță de lungime .
Considerând secțiunea transversală în ghid care trece prin origine, pentru care, în
momentul considerat, 𝑡 = 𝑡 = − , , liniile de câmp magnetic sunt pe direcția axei 𝑧 – deci
curentul superficial este situat în planul secțiunii, liniile de curent au forma din figura 10.5,
unde s-a utilizat reprezentarea liniilor de câmp electric din figura 10.3.
JS JS
H n H H n
n
JS JD JD JD JD JD JD JS
n
n H H n H
JS JS
Fig. 10.5 Liniile de curent de conducție (desenate cu linie continuă)

și liniile de curent de deplasare (desenate cu linie întreruptă)
Din figura 10.5 se constată continuitatea liniilor de curent (curenții de conducție se

continuă prin curenți de deplasare).
Cunoașterea distribuțiilor liniilor câmpului electromagnetic și liniilor de curent este utilă
pentru excitarea modului de propagare, pentru poziționarea fantelor de măsură ori radiante sau
pentru construirea filtrelor de mod.
Astfel, excitarea poate fi făcută în câmp electric sau magnetic, corespunzător direcției
liniilor de câmp, în zone în care intensitățile de câmp respective sunt maxime.
Poziționarea fantelor de măsură se va face în așa fel încât să nu întrerupă liniile de curent
de conducție. Fantele radiante vor fi amplasate astfel încât să întrerupă liniile de curent de
109
conducție în zone în care acest curent este maxim, în fantă curentul de conducție întrerupt
continuându-se prin curenți de deplasare, asociați fenomenelor de radiație electromagnetică.
Filtrele de mod își bazează funcționarea pe apariția unor fenomene de absorbție sau
reflexie produse de obiecte introduse în ghid, fenomene care afectează diferit modurile de undă
care se pot propaga. De exemplu, un fir metalic amplasat într-o poziție în care câmpul electric
pentru un anumit mod de propagare are direcția respectivului fir, poate produce efecte
importante asupra respectivului mod întrucât câmpul electric tangențial unui conductor este, în
cazul ideal, nul.
110
Puterea medie activă transmisă
prin ghidul uniform dreptunghiular fără pierderi
Calculul puterii transmise în cazul modurilor de propagare TM și TE
Pentru calculul puterii, în cazul modurilor de propagare TM și TE, se pleacă de la

relațiile
𝑃= ∫ |𝐸 | d𝑎,
𝑃= ∫ |𝐻 | d𝑎
care având în vedere forma dreptunghiulară a secțiunii transversale Σ și faptul că în ghidul este
fără pierderi, devin
𝑃=𝑃 = ∫ ∫ |𝐸 | d𝑥 d𝑦 = ∫ ∫ |𝐻 | d𝑥 d𝑦. (10.103)
Dacă sunt cunoscute componentele transversale de câmp electric, 𝐸 și 𝐸 , sau acelea

de câmp magnetic, 𝐻 și 𝐻 , se scriu relațiile
|𝐸 | = |𝐸 | + 𝐸 , (10.104)
|𝐻 | = |𝐻 | + 𝐻 . (10.105)
Expresiile componentelor 𝐸 ,𝐸 ,𝐻 și 𝐻 sunt date, pentru modurile de propagare

TM, în relațiile
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ ,
,
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐸 ,
,
sin cos ,, 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗
,
𝐻 = j∑ ∑ , ,
sin cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗ ,
𝐻 = −j ∑ ∑ , ,
cos sin , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ∗
iar pentru modurile de propagare TE, în relațiile
𝐸 = j∑ ∑ 𝐻 𝑍 cos sin ,
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐻 𝑍 sin cos ,
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 sin cos ,
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 cos sin .
114
Dacă se înlocuiesc aceste expresii în relațiile (10.104) și (10.105), se pot calcula apoi
puterile utilizând formulele (10.103). În fiecare caz, în rezultat vor apărea integrale de forma
∫ ∫ sin cos d𝑥 d𝑦 și/sau ∫ ∫ cos sin d𝑥 d𝑦.
cos cos
Tema 10.10. Să se arate, utilizând formulele sin 𝑢 = și cos 𝑢 = , că
∫ ∫ sin cos d𝑥 d𝑦 = ∫ ∫ cos sin d𝑥 d𝑦 = . (10.106)
Există patru posibilități de calcul, câte două pentru fiecare tip de mod de propagare (TM
sau TE), după cum se utilizează intensitățile de câmp electric sau acelea de câmp magnetic.
De exemplu, în cazul modului de propagare TE (unda H ), folosind intensitățile de
câmp electric, rezultă , pe baza relațiilor (10.104) și (10.103),
𝑃 = ∫ ∫ |𝐸 | d𝑥 d𝑦 + ∫ ∫ 𝐸 d𝑥 d𝑦, (10.107)
unde prima integrală se calculează utilizând expresia componentei 𝐸

deci
𝐼 = ∫ ∫ |𝐸 | d𝑥 d𝑦 = ∫ ∫ |𝐻 | 𝑍 cos sin d𝑥 d𝑦 (10.108)
și relațiile (10.106),
∫ ∫ sin cos d𝑥 d𝑦 = ∫ ∫ cos sin d𝑥 d𝑦 =
rezultând
𝐼 = ∫ ∫ |𝐸 | d𝑥 d𝑦 = |𝐻 | 𝑍 . (10.109)
Similar, utilizând expresia

𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐻 𝑍 sin cos
se determină și cea de a doua integrală din relația (10.107), obținându-se:
𝐼 =∫ ∫ 𝐸 d𝑥 d𝑦 = |𝐻 | 𝑍 . (10.110)
Înlocuind integralele (10.109) și (10.110) în relația (10.107) se obține

𝑃 = |𝐻 | . (10.111)
Tema 10.11. Să se arate că, în cazul în care se utilizează din formulele (10.103) varianta
în care calculul se face în raport cu intensitățile de câmp magnetic și se folosesc relațiile
(10.67) și (10.68), se obține tot expresia (10.111) pentru puterea modului de propagare TE
(unda H ).
115
În mod similar se poate calcula și puterea 𝑃E corespunzătoare modului de propagare
TM (unda E ).
Calculul puterii maxime care se poate transmite unei sarcini prin ghidul
dreptunghiular fără pierderi în cazul modului de propagare TE𝟏𝟎 (unda H𝟏𝟎 )
Problema este de interes practic în cazul instalațiilor de emisie puternice (cum ar fi

acelea din sistemele de radiolocație sau acceleratoarele de particule) când se dorește
transmiterea prin ghid a unei puteri mari. Limitarea intervine din cauza străpungerii izolatorului
din ghid atunci când intensitatea câmpului electric depășește valoarea sa de la străpungere, ℰst
Se va relua calculul puterii din paragraful precedent pentru modul fundamental TE
(unda H ), având în vedere că singura componentă electrică nenulă este 𝐸 având expresia
(10.76), care se poate scrie, în scopul evidențierii intensității de câmp electric, sub forma
𝐸 = −j𝐻 𝑍 sin = 𝐸 sin , (10.112)
Valoarea maximă a componentei de câmp electric este

j
ℰ = 𝐸 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝐸 sin e = |𝐸 | . (10.113)
Pentru a evita străpungerea trebuie deci îndeplinită condiția |𝐸 | < ℰst .

În cazul modului de propagare considerat, puterea care se transmite sarcinii se poate
calcula din prima dintre relațiile (10.103) scrisă sub forma
𝑃 = ∫ ∫ |𝐸 | d𝑥 d𝑦 , (10.114)
H
în care
|𝐸 | = 𝐸 = 𝐸 sin (10.115)
și, potrivit expresiei impedanței de undă pentru un mod de tip TE,
𝑍 =𝑍 = = =
rezultă:
𝑍 = , unde 𝑍 = = . (10.116)
√
Înlocuind expresiile (10.115) și (10.116) în formula (10.114) se obține:

| | | |
𝑃 = 1− |𝐸 | = 𝑎𝑏 1 − = 𝐴 1− , (10.117)
unde s-a notat 𝐴 = 𝑎𝑏, aria secțiunii transversale a ghidului și 𝜂 = = , frecvența normată
(la frecvența critică).
116
Din relația (10.117) se determină puterea maxim transmisibilă sarcinii
| | ℰst
𝑃 =𝜅 𝑎𝑏 1 − =𝜅 𝐴 1− , (10.118)
în care 𝜅 este un coeficient de siguranță egal cu un număr pozitiv subunitar, cu atât mai redus
cu cât se dorește ca, în condiții vitrege, să se poată totuși transmite puteri de valori obținute din
relația (10.118).
În cazul în care ghidul nu mai este uniform, ci are lungime finită și nu este terminat
adaptat, va interveni și o undă reflectată, astfel încât expresia puterii active transmise va fi dată
de diferența între puterea undei directe și puterea undei inverse:
ℰst ℰst
𝑃 = 𝑎𝑏 1 − = 𝐴 1− , (10.119)
unde s-a introdus raportul de undă staționară

| |
𝜎=| |
. (10.120)
Relația (10.119) arată că puterea maximă care poate fi dată unei sarcini este cu atât mai
mare cu cât raportul de undă staționară este mai mic; deci situația optimă apare atunci când
ghidul este terminat adaptat.
De asemenea, această putere este funcție crescătoare în raport cu frecvența normată, 𝜂.
Variația sa în raport cu frecvența normată este reprezentată în figura 10.8.
PSMtr
2
 st A
4Z
1
0,87
0,42
O 1 1,1 2 3 f

f c10
Fig. 10.8 Variația puterii maxime transmisibile unei sarcini în funcție de frecvență
Trebuie remarcat că dacă frecvența crește peste anumite limite, condiția (10.71) care
asigură propagarea unimodală (a modului fundamental) nu va mai fi îndeplinită. Primele
moduri superioare care ar putea interveni sunt modul de propagare TE a cărui frecvență critică
este 𝑓 = 2𝑓 sau modul TE , care are frecvența critică 𝑓 = 𝑓 . În funcție de forma
secțiunii transversale, poate apărea, atunci când frecvența crește, mai întâi modul TE , dacă
𝑏 < 𝑎 < 2𝑏, caz în care trebuie lucrat la frecvențe normate 𝜂 < , sau modul TE , atunci
117
când 𝑎 > 2𝑏, situație în care trebuie lucrat la frecvențe normate 𝜂 < 2. În concluzie se va alege
o frecvență cât mai mare, pentru care însă trebuie îndeplinită condiția 𝜂 < min , 2 . În
concluzie, forma secțiunii transversale trebuie să se abată destul de mult de la forma de pătrat.
De exemplu, dacă 𝑎 = 1,1 𝑏, rezultă că este necesar ca 𝜂 < 1,1, caz în care puterea este sub
42% din valoarea corespunzătoare asimptotei orizontale a curbei. Situația cea mai bună se va
înregistra dacă 𝑎 > 2𝑏, pentru care este necesar ca 𝜂 < 2, ceea ce înseamnă că puterea ar putea
ajunge la 87% din valoarea corespunzătoare asimptotei orizontale.
În sfârșit, din relația (10.119) se mai constată că această putere este proporțională cu
aria secțiunii transversale. Ar fi de dorit ca această arie să fie cât mai mare, dar apar limitări,
legate atât de considerente constructive, cât și de faptul că, la arii mai mari, dimensiunile 𝑎 și
𝑏 cresc, conducând, așa cum se observă din relația
(𝑓 ) , =( ) ,
= + = +
√
la micșorarea frecvențelor critice, ceea ce poate conduce la apariția, la frecvența de lucru, a

unor moduri superioare.
118
Constanta de atenuare în ghidul dreptunghiular cu pierderi
Calculul constantei de atenuare în ghidul dreptunghiular uniform cu pierderi mici

pentru modurile de propagare TM𝒎𝒏 (unda E𝒎𝒏 ) și TE𝒎𝒏 (unda H𝒎𝒏 )
Constanta de atenuare se determină din relația

𝛼 =𝛼 +𝛼 ,
ca sumă dintre constanta de atenuare corespunzătoare pierderilor din dielectric și cea care
corespunde pierderilor în pereții metalici.
Constanta de atenuare corespunzătoare pierderilor din dielectric se determină cu ajutorul
expresiei
δ
𝛼 ≅ ≅ ≅ .
Constanta de atenuare corespunzătoare pierderilor din pereții metalici se determină

utilizând relația
∮ | | d
𝛼 = (10.121)
∫ | | d
în care impedanța de undă se determină din formulele:
⎧𝑍 =𝑍 =𝑍 1− , pentru modul TM (unda E ),

⎪
𝑍 = (10.122)
⎨𝑍 =𝑍 = , pentru modul TE (unda H ),
⎪
⎩
iar expresiile |𝐻 | și |𝐻 | se vor calcula plecând de la formulele
, ,
𝐻 = j∑ ∑ sin cos ,
, ,
𝐻 = −j ∑ ∑ cos sin
în cazul modurilor de propagare TM (sau undelor E ) , ori de la formulele
𝐻 =∑ ∑ 𝐻 , cos cos ,
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 cos sin
în cazul modurilor de propagare TE (sau undelor H ).

În cele ce vor urma se va calcula această constantă de atenuare în cazul particular al
modului fundamental în ghidul uniform dreptunghiular.
119
Calculul constantei de atenuare corespunzătoare pierderilor în pereții metalici în
ghidul dreptunghiular uniform cu pierderi mici pentru modul de propagare
fundamental TE𝟏𝟎 (unda H𝟏𝟎 )
Se va pleca de la formula (10.121) în care se va particulariza impedanța de undă pentru

unda H , pe baza relației (10.122):
𝑍 =𝑍 = . (10.123)
Pentru calculul integralelor din relația (10.121) se vor scrie cele două componente
nenule de câmp magnetic utilizând expresiile
𝐻 =𝐻 , cos ,
𝐻 = j𝐻 , sin ,
și se va considera secțiunea transversală care trece prin origine, reprezentată în figura 10.1 sub
forma unui dreptunghi cu dimensiunile 𝑎, pe axa 𝑥 și 𝑏, pe axa 𝑦 (𝑎 > 𝑏).
y
b
x
O a
z
Suprafața acestui dreptunghi este secțiunea Σ, iar laturile sale formează conturul închis 𝐶 al
secțiunii transversale.
Pentru evaluarea integralei de la numitorul relației (10.121) se scrie componenta
transversală având în vedere expresiile componentelor H0z și H0x:
𝐻 =𝑒 𝐻 , (10.124)
de unde rezultă:
|𝐻 | = |𝐻 | = |𝐻 | sin , (10.125)
astfel încât integrala respectivă este
∫ |𝐻 | d𝑎 = ∫ ∫ |𝐻 | sin d𝑥 d𝑦 = |𝐻 | . (10.126)
120
Pentru calculul integralei de la numărătorul relației (10.121) se observă că pierderile
prin pereții opuși sunt egale între ele, astfel încât se poate scrie, considerând numai pereții de
ecuații 𝑦 = 0 și 𝑥 = 𝑎 (doar jumătatea din conturul închis 𝐶, formată din două dintre laturile
dreptunghiului),
∮ |𝐻 | d𝑙 = 2 ∫ |𝐻 | d𝑥 + 2 ∫ |𝐻 | d𝑦 . (10.127)
Pe de altă parte,
𝐻 =𝑒 𝐻 +𝑒 𝐻 , (10.128)
astfel încât componenta tangențială peretelui de ecuație 𝑦 = 0 este
𝐻 = (𝑒 𝐻 + 𝑒 𝐻 )| , (10.129)
de unde rezultă
|𝐻 | = |𝐻 | + |𝐻 | = |𝐻 | sin + |𝐻 | cos . (10.130)
De asemenea, componenta tangențială peretelui de ecuație 𝑥 = 𝑎 este

𝐻 =𝑒 𝐻 | , (10.131)
de unde rezultă
|𝐻 | = |𝐻 | = |𝐻 | . (10.132)
Înlocuind expresiile (10.130) și (10.132) în relația (10.127), se scrie
∮ |𝐻 | d𝑙 = 2|𝐻 | ∫ sin + cos d𝑥 + 2|𝐻 | ∫ d𝑦 . (10.133)
de unde se obține imediat:
∮ |𝐻 | d𝑙 = 2|𝐻 | 1+ +𝑏 . (10.134)
Constanta de atenuare 𝛼 se obține substituind în formula (10.121), expresiile din

relațiile (10.123), (10.126) și (10.134):
𝛼 = 1− 1+ + . (10.135)
Relația (10.135) poate fi rescrisă sub forma:
𝛼 = (10.136)
unde:
1  f 0
Rm   ,
 m p m
121
Z Z0
Z uTE10   ,
2 2
 f   f c10 
1   c10  r 1  
 f   f 
c10  2a ,
c0
g10  .
2
f 
f r 1   c10 
 f 
Din relația (10.136) se constată că, așa cum era de așteptat, la creșterea conductivității
electrice a metalului pereților, constanta de atenuare scade. Același efect îl are creșterea
dimensiunii 𝑎 a laturii secțiunii transversale a ghidului, creștere, care este însă limitată atât din
considerente constructive, cât și de faptul că, dacă dimensiunile 𝑎 și 𝑏 cresc, se produce, așa
cum se observă din relația
(𝑓 ) , = +
√
micșorarea frecvențelor critice, ceea ce poate conduce la apariția, la frecvența de lucru, a unor
moduri superioare.
122
Ghidul coaxial
Cablul coaxial este un alt ghid uniform mult folosit în practică. Prin cablul
coaxial se poate propaga o undă TEM, undă care, având frecvența critică nulă,
reprezintă modul dominant în ghid. În afara undei TEM în ghidul coaxial pot exista
și unde TM sau TE, care sunt însă, toate, moduri de propagare superioare.
Pentru modul dominant TEM,
structura câmpului poate fi obținută plecând
de la ecuațiile lui Maxwell și de la condițiile
pe frontieră. În acest caz,
 T  E  0
 ,
T  H  0
deci în secțiunea transversală a ghidului
coaxial structura unei unde TEM este
similară cu aceea a câmpurilor statice.
Fig. 2.21.a Liniile de câmp pentru În acest caz, componentele câmpului din
modul TEM, într-o secțiune
ghidul coaxial pot fi deduse și pe o altă cale,
transversală a cablului coaxial.
mai simplă. Într-adevăr, liniile statice de
câmp electric și magnetic nu pot avea decât
aspectul din figura 2.21.a. Geometria ghidului coaxial se potrivește foarte bine cu
sistemul de coordonate polare , . Alegând un sistem de referință polar cu
originea în centrul ghidului, fiecare dintre câmpuri va conține numai câte o singură
componentă care nu depinde de coordonata unghiulară :
y
A B
r
   r, R
O r R x    0, 2  rad
Fig. 2.21.b Secțiunea transversală a ghidului coaxial

Ghidul coaxial 37
E  E (  ) e  ,
H  H (  ) e .
Admițând această structură a câmpului, din legea lui Ampere aplicată unui contur
circular  de rază oarecare  concentric cu cablul rezultă imediat:
2
I   Hdl   H    d  2 H
 0
unde I este curentul din conductorul interior conturului. Notând cu H0 valoarea
maximă a intensității câmpului magnetic, H0 =H (r), se poate scrie:
H  H 0 r  .
Deoarece la orice undă TEM raportul între intensitățile câmpului electric și
magnetic este impedanța dielectricului Zd, cele două componente ale undei TEM
din cablul coaxial au expresiile:
r
E  E0  ,
(2.62)
r
H  H 0  ,
unde E0 este valoarea maximă a intensității câmpului electric, E0 = E (r) = H0Zd.

Frecvența de tăiere a acestei unde este, desigur, zero.
Ca la orice undă TEM, în cablul coaxial pot fi utilizate noțiunile de
tensiune și curent. Curentul a intervenit deja în relațiile de mai sus,
r
I  2 H   2 H 0  2 rH 0

Tensiunea dintre conductoare poate fi determinată aplicând definiția ei clasică:
B
U   E  dl ,
A
în care A și B sunt două puncte arbitrare, situate fiecare pe câte unul din cele două
conductoare. Calculând integrala pe un drum convenabil ales1, se obține:
C B R R R
r d R
U   E  dl   E  dl   E   d    E0 d   E0 r   E0 r ln .
A C r r
 r
 r
Atât tensiunea cât și curentul în cablu sunt mărimi specifice secțiunii transversale
considerate, deci ele depind de coordonata z. Pentru unda directă toate componente
câmpurilor depind de z prin factorul ejz, deci tensiunea și curentul conțin și ele
acest factor. Pentru unda directă raportul U/I nu depinde de z, acest raport constant
fiind impedanța caracteristică a ghidului coaxial:
1
) În câmpul unei unde TEM, rezultatul integralei nu depinde de drum. Aici drumul
convenabil pentru calcul este cel compus dintr-o parte în lungul razei, completată cu o
rotație pe suprafața metalică.
R
U E0 r ln r E0 H 0 R Z d R
ZC    ln  ln . (2.63)
I 2 rH 0 2 r 2 r
Dacă se explicitează aici impedanța dielectricului, Zd :
Z d     0  0  r  r  Z 0  r  r ,
unde Z0 = 120  377 este impedanța vidului, impedanța caracteristică a cablului
coaxial (în ohmi) capătă expresia:
r R
Z C  60
ln . (2.64)
r r
Impedanța caracteristică este deci proporțională cu logaritmul raportului razelor
celor două conductoare, ceea ce face ca la variații importante ale raportului R/r
(limitate totuși, din motive tehnologice), valorile impedanțelor caracteristice ale
cablurilor coaxiale să rămână într-o plajă relativ restrânsă, practic între 20 și 150
ohmi.
Pentru un cablu coaxial fără pierderi, terminat adaptat, puterea activă
transmisă sarcinii este dată de expresia:
R 2
1 1 2
E     d  d  
2
P
2Zu  ET da 
2Z d 
T r 0
R 2
2 2 r
2
E R
 
2Z d r
E0
 2
 d   0  r 2 ln
Zd r
Capacitatea unui cablu coaxial de a transmite puteri mari este limitată de
străpungerea dielectricului și/sau de încălzirea cablului. Limitarea din cauza
străpungerii electrice conduce, în cazul unui cablu coaxial terminat adaptat, la
relația:
2
Estr R
Pmax.tr.ad.   r 2 ln . (2.65)
Zd r
Dacă cablul coaxial nu este terminat adaptat atunci, pe lângă unda directă, va
apărea și o undă inversă, reflectată de sarcină. În această situație, puterea activă
transmisă va fi dată de diferența între puterea corespunzătoare undei directe și cea
corespunzătoare undei inverse:
P  Pd  Pi 
E0 d
2
R E0i
 r ln 
2
2
R
 r 2 ln 
E0 d  E0i  2 2
r 2
ln
R

Zd r Zd r Zd r

 E0d  E0i  E0d  E0i   r 2 ln R  E0 max
E0 min
 r 2 ln
R E0 max 2 R
  r ln
2
Zd r Zd r Zd r
Puterea maximă transmisibilă corespunzătoare unei valori maxime a intensității
câmpului electric egală cu cea de străpungere a dielectricului va fi, în cazul
Ghidul coaxial 39
cablului coaxial dezadaptat, de  ori mai mică decât puterea maximă transmisibilă
pe cablul terminat adaptat:
2
Estr R 1
 r 2 ln  Pmax.tr.ad.
Pmax.tr. 
Zd r 
La un cablu real, cu pierderi, propagarea undelor este însoțită de o
atenuare. Constanta de atenuare a cablului poate fi determinată în funcție de
proprietățile materialelor din care este el construit, pornind de la expresiile
generale, particularizate pentru unda TEM:
 Z
d  d d ; (2.66.a)
2
 H t
2
dl
R
m  m 
,
2Z d 2
 H T da
T
unde
2 2 2 2
r2 r2

2 2 2 2 2
H t dl   H
 r
rd   H
R
Rd   H0
r2
rd   H0
R2
Rd 
 0 0 0 0
2 r  2
21 1
 H 0  2 r  2   2 r 2 H 0   
 R r R
iar
R 2 2 R R
2 2 2 r2 2 d
 H T da    H   d  d   d  H 0
 2
 d   2 r 2 H 0  

T r 0 0 r r ,
2 R
 2 r 2 H 0 ln
r
deci
2 r 2 H 0   
2 1 1 1 1

R
m  m  r R   Rm r R (2.66.b)
2Z d2 R 2Z d R
2 r 2 H 0 ln ln
r r
Se poate observa că la un cablu coaxial atenuarea crește monoton cu frecvența2.
Spre deosebire de ghidurile tubulare, la cablul coaxial dimensiunile
transversale nu sunt impuse de frecvența de lucru. Alegerea acestor dimensiuni
poate avea în vedere o optimizare a anumitor proprietăți ale cablului, sau o
optimizare în sensul mai general al unui compromis acceptabil între diferite cerințe
contradictorii. De exemplu, un cablu poate fi optimizat în sensul obținerii unei
valori minime a constantei de atenuare. Într-adevăr, din (2.66.b) se observă că
2
) Acesta este unul dintre motivele pentru care utilizarea practică a cablurilor coaxiale
este limitată la frecvențe nu prea înalte, ele fiind folosite, în mod normal, până la frecvențe
de cel mult câțiva gigaherți.
atunci când r și R cresc, atenuarea scade. Pentru un R dat, poate fi găsită o valoare
optimă a lui r:
d m
 0  R / ropt.  3,6 .
dR r
Aplicând relația (2.64) rezultă de aici o impedanță caracteristică optimă din acest
punct de vedere, impedanță care, la un cablu cu aer, are valoarea:
 ZC opt.  60ln 3,6  77  .
Dacă se au în vedere alte proprietăți ale cablului, rezultă alte valori optime ale
impedanței caracteristice. Astfel, dacă se urmărește obținerea unei puteri
transmisibile cât mai mari, pentru o valoare dată a lui R rezultă din (2.65) o valoare
optimă a lui r
dPmax.tr.ad.
 0  R / ropt.  e ,
dR r
astfel încât, din acest punct de vedere, impedanța caracteristică optimă pentru un
cablu cu aer are valoarea:
 ZC opt.  60ln e  30  .
În aceste condiții valoarea uzuală ZC = 50  a impedanței caracteristice a
cablurilor coaxiale este, de fapt, un compromis acceptabil între diversele cerințe
contradictorii. Totuși, în aplicațiile în care interesul este concentrat asupra unui
anumit parametru al cablului, sunt folosite uneori și cabluri cu alte valori ale
impedanței caracteristice, mai apropiate de optimul respectiv. De pildă valoarea de
75  este recomandată la aplicațiile în care semnalele sunt foarte mici, cum ar fi
cablurile de la antenele de recepție TV, iar valorile mai mici de 50  sunt
recomandate în aplicațiile de mare putere, cum ar fi alimentarea antenelor de
emisie etc.
În afara modului dominant TEM, prin cablul coaxial se pot propaga în
anumite condiții și undele de tip TM sau TE. Structurile câmpurilor acestor moduri
superioare și frecvențele lor de tăiere pot fi determinate pornindu-se de la ecuația
membranei și de la condițiile pe frontieră specifice ghidului coaxial. În coordonate
polare, soluția generală a ecuației membranei este compusă din funcții Bessel de
speța întâia și de speța a doua. Impunerea condițiilor la limită conduce la ecuații
transcendente cu aceste funcții, ecuații ale căror soluții determină numerele de undă
care, la rândul lor, determină frecvențelor critice ale diferitelor moduri superioare
de tip TMm,n sau TEm,n.
Dintre toate modurile superioare, cea mai mare importanță practică o are
modul cu cea mai joasă frecvență critică deoarece frecvența lui critică determină
limita superioară a benzii de lucru a cablului coaxial. Se poate arăta că frecvența
critică a primului mod superior – numit TE1,1 – corespunde formulei aproximative:
C TE1,1   ( R  r ) . (2.67)
Pentru a se evita apariția modurilor superioare, cablurile coaxiale destinate unor
frecvențe foarte înalte trebuie deci să aibă dimensiuni transversale mici.
Ghidul coaxial 41
În practică, pe lângă structura clasică de cablu coaxial considerată în cele

de mai sus (fig.2.21.a), sunt folosite uneori și ghiduri având alte structuri, oarecum
similare dar având totuși geometrii diferite: cabluri circulare cu un fir interior
excentric, cabluri "coaxiale" compuse din conductoare dreptunghiulare etc. Pentru
aceste geometrii determinarea câmpului și a impedanței caracteristice este, în
general, o problemă dificilă, uneori abordabilă doar prin metode numerice. În
literatura de specialitate pot fi găsite rezultate analitice sau numerice utilizabile în
practică, pentru multe dintre aceste structuri.
Ghiduri plate
Ghidurile care au proprietatea că una dintre dimensiunile lor transversale

este foarte mică în raport cu lungimea de undă sunt cunoscute sub denumirea
comună de ghiduri plate (sau planare). În figura 2.22 sunt prezentate câteva dintre
tipurile de ghiduri plate mai des utilizate în practică. Fiecare dintre aceste tipuri de
ghid are, în general, anumite proprietăți specifice distincte. Ghidurile plate sunt
utilizate mai ales la realizarea unor elemente, dispozitive sau sisteme pentru
frecvențe foarte înalte, cum sunt cele cunoscute sub denumirile MIC (Microwave
Integrated Circuits) sau MMIC (Monolithic Microwave Integrated Circuits).
Ghidurile plate prezentate în figura 2.22, mai ales cele de tipurile a (linia
strip), c (linia microstrip), e (ghidul coplanar), g (linia fantă), h (linia finn) sunt
mult folosite în circuitele de microunde. La unele dintre ele modul dominant de
propagare este TEM (a) sau cuasi-TEM (b, c, d, e, f), la altele (g, h, i) modul
dominant este o undă de tip TM sau TE, sau chiar un mod hibrid EH sau HE, adică
Fig. 2.22 Câteva tipuri de ghiduri planare (secțiuni transversale). a – linie strip; b – linie
strip suspendat; c, d – linii microstrip; e,f – linii (ghiduri) coplanare; g – linie fantă; h,i –
linii finn.
un mod care conține simultan ambele componente longitudinale Ez și Hz. Studiul

analitic al propagării undelor prin aceste structuri este, în general, dificil. Pentru
cele mai multe dintre structurile de acest fel nu există soluții analitice exacte pentru
câmp (și deci nici pentru impedanța caracteristică, în cazul undelor TEM sau cuasi-
TEM).
Ghiduri plate 43
Linia microstrip
Linia microstrip este o linie deschisă, asimetrică, realizată pe un substrat de

dielectric care are dedesubt un plan de masă (fig.2.23). Fiind compusă din două
conductoare, linia microstrip permite existența unor structuri statice de câmp, așa
cum sunt și structurile specifice modului de propagare TEM. La linia microstrip
undele se propagă însă atât prin dielectric cât și prin aerul învecinat, ceea ce face să
nu poată exista o undă riguros TEM. Propagarea fiind totuși posibilă la orice
frecvență (C = 0), iar structura undei dominante deosebindu-se foarte puțin de o
undă TEM, structura respectivă este numită undă (sau mod de propagare) cuasi-
TEM.
La frecvențe foarte înalte modul dominant de pe linia microstrip își pierde
însă caracterul de undă cuasi-TEM, situație în care apar și alte aspecte specifice ale
propagării cum sunt dispersia, variația impedanței caracteristice cu frecvența etc.,
iar analiza propagării pe linia microstrip devine o problemă extrem de dificilă.
Chiar și pentru modul dominant, chiar și în condițiile aproximării undei cu
o undă TEM, analiza exactă a fenomenelor de propagare pe o linie microstrip este
dificilă.
Un minimum de înțelegere mai mult calitativă  a fenomenelor de
propagare pe linia microstrip poate fi obținut însă și pe baza unei analize simple,
foarte aproximative, în care se neglijează complet efectele de margine din structura
câmpului (fig.2.23).
a) geometria b) liniile de câmp electric și magnetic

Fig. 2.23 Linia microstrip (secțiune transversală)
În acest caz câmpul de analizat, rămas în domeniul situat sub fâșia metalică, este
omogen,
E  E0 e x ,
(2.68)
H  H0 e y ,
unde E0/H0 = Zd, iar în restul spațiului câmpul este nul. Cu această aproximație
rudimentară, tensiunea și curentul – calculate ca integrale de linie ale câmpurilor –
devin
U  E0 h ,
I  H0w ,
astfel încât impedanța caracteristică a liniei ZC = U/I are, în cadrul aproximației
admise, expresia:
h
ZC  Z d  . (2.69)
w
Pe un substrat dat (adică pentru Zd și h date), impedanța caracteristică a liniei
microstrip este deci cu atât mai mare cu cât linia este mai îngustă.
În realitate efectul de margine – care în cele de mai sus a fost complet
neglijat – poate avea o pondere mai mare sau mai mică în economia problemei, în
funcție de lățimea w a liniei. Într-adevăr o analiză mai riguroasă, coroborată cu
rezultatele experimentale, arată că eroarea formulei (2.69) rămâne în limite
rezonabile doar pentru liniile foarte late, în timp ce la liniile cu lățime medie sau
mică eroarea poate atinge 30 ÷ 50 % sau chiar mai mult, deci formula nu poate fi
utilizată la calculul practic al liniilor microstrip.
O altă cale posibilă de a aborda problema determinării impedanței
caracteristice a liniei microstrip este aceea bazată pe teoria liniilor, pe parametrii
lineici. Impedanța caracteristică a unei linii fără pierderi poate fi exprimată prin
capacitatea lineică a liniei, CL, și viteza de fază a undei, v :
LL  1
ZC    , (2.70)
CL C L2 v C L
în care s-a ținut cont de faptul că în cazul propagării undei TEM în lungul unei linii
de transmisiune, LL CL   .
Calculând capacitatea lineică CL a liniei microstrip cu formula capacității unui
condensator plan,
S w
CL  L 
h h
și, considerând că viteza de fază pe linie v este egală cu viteza luminii c în
dielectricul respectiv, din (2.70) se obține pentru impedanța caracteristică a liniei
exact aceeași expresie (2.69)1:
h h  h  h h
ZC      Zd .
v  w c w  w  w w
Avantajul metodei bazate pe relația (2.70) constă în faptul că precizia
rezultatului poate fi aici îmbunătățită prin includerea în capacitatea CL a
capacităților corespunzătoare efectelor de margine, calculate prin metodele
electrostaticii. Rezultatul care se obține în urma corecției este mai aproape de
realitate, dar el continuă să fie doar aproximativ, deoarece viteza de fază v pe linia
microstrip nu este riguros egală cu viteza luminii în dielectric, ea având o valoare
1
) Aceasta se întâmplă deoarece în ambele cazuri s-a admis o aceeași aproximație: a
fost neglijat complet efectul de margine.
Ghiduri plate 45
necunoscută, situată între viteza luminii în dielectric și viteza luminii în aerul

învecinat, c  v  c0 .
La liniile microstrip, viteza de fază v este folosită pentru definirea unei
constante dielectrice echivalente, ef:
 ef   c0 v    r ,
2
(2.72)
mărime care este întotdeauna mai mică decât constanta dielectrică r a substratului
de dielectric și care depinde și de lățimea liniei.
Atât impedanța caracteristică a liniei microstrip cât și constanta ei
dielectrică echivalentă pot fi exprimate prin intermediul valorilor a două capacități
lineice, una dintre ele fiind capacitatea lineică CL a liniei analizate iar cealaltă, CL0,
fiind capacitatea lineică a unei linii care ar avea aceeași geometrie ca și linia
analizată, dar care ar avea drept dielectric doar aerul. Dacă se admite că inductanța
lineică LL nu este influențată de prezența dielectricului, din relațiile referitoare la
impedanța caracteristică și la viteza de fază ale unei linii fără pierderi se obțin:
1
ZC  ,
c0 CL CL 0
(2.71)
CL 0
v  c0 ,
CL
relații care permit determinarea acestor parametri, pentru unda cuasi-TEM
considerată. Evident, precizia rezultatelor obținute prin aplicarea formulelor (2.71)
depinde de precizia metodelor analitice sau numerice utilizate în determinarea celor
două capacități lineice.
După aceste considerații mai mult teoretice se poate spune, în concluzie, că
nu există formule analitice exacte, utilizabile practic, pentru impedanța
caracteristică a liniilor microstrip. În literatura de specialitate pot fi găsite diverse
formule complicate, aproximative, cu valabilitate restrânsă la anumite domenii de
valori ale r și/sau ale raportului w/h. De asemenea, pot fi găsite formule empirice
sau semiempirice bazate pe imensul volum de date experimentale acumulat,
formule care garantează o precizie destul de bună a calculelor. În aceste condiții,
liniile microstrip se calculează practic cu ajutorul unor formule sau al graficelor
corespunzătoare, existând în ultimul timp tendința de utilizare aproape exclusivă a
unor programe de calcul special concepute în acest sens. Literatura și programele
de calcul existente oferă și posibilitatea determinării vitezei de fază pe linie, prin
intermediul mărimii ef. De asemenea, ele oferă posibilitatea efectuării unor corecții
atât asupra impedanței cât și asupra vitezei de fază, corecții necesare la frecvențele
foarte înalte la care aproximația cuasi-TEM nu mai este acceptabilă.
Liniile microstrip sunt linii deschise. În consecință, la aceste linii pe lângă
pierderile în metal și în dielectric trebuie luate în considerare și pierderile prin
radiație:
   d   m   rad. (2.73)
Pierderile în dielectric pot fi exprimate prin formula
 d Zd
d  ,
2
iar pierderile în metal pot fi calculate, în condițiile neglijării efectului de margine,
cu relația:
R
m  m . (2.74)
ZC w
Calculul pierderilor de radiație este complicat, deoarece acestea nu depind doar de
geometria secțiunii transversale a liniei, ci și de lungimea și de forma ei (dreaptă
sau curbată etc.). Ca o regulă generală, aceste pierderi cresc repede cu
frecvența,  rad.   2 , astfel încât chiar dacă la frecvențe mai joase pierderile prin
radiație pot fi neglijate, la frecvențe înalte efectul lor devine important.
Pierderile prin radiație pot fi complet eliminate dacă linia microstrip este
plasată în interiorul unui ecran metalic. O astfel de soluție constructivă conduce
însă la diminuarea principalelor avantaje ale liniei microstrip (simplitate
tehnologică, posibilități de miniaturizare). În plus, prezența ecranului afectează
caracteristicile liniei și poate favoriza apariția unor moduri de propagare parazite.
La frecvențe înalte, apariția modurilor superioare de propagare poate fi o
problemă serioasă pentru liniile microstrip. Într-o structură microstrip modurile
superioare pot să fie de diverse tipuri: unde de suprafață, unde evanescente, chiar și
unde de tip ghid (în liniile microstrip ecranate) etc. Prezența undelor superioare
conduce la apariția dispersiei modale și la o creștere suplimentară a constantei de
atenuare a liniei.
Fig. 2.24 Impedanța caracteristică a unei linii

microstrip.
Deoarece chiar și în cazul folosirii unor materiale de bună calitate

constanta de atenuare a linilor microstrip este relativ mare, acest tip de ghid nu este
potrivit pentru aplicații în care se impun pierderi deosebit de mici (cum ar fi, de
Ghiduri plate 47
exemplu, filtrele de bandă îngustă, oscilatoarele foarte stabile etc). În general,

liniile microstrip nu sunt folosite la transmiterea unor puteri mari.
Deoarece costul proiectării unui circuit prototip de microunde cu linii
microstrip este relativ ridicat dar multiplicarea ulterioară a produsului este mai
economică decât în alte tehnologii, liniile microstrip reprezintă o soluție
tehnologică foarte potrivită mai ales pentru producția de serie mare.
Ghidul coplanar
Ghidul coplanar (fig.2.25) este o structură planară în care toate

conductoarele sunt situate pe o aceeași față a substratului de dielectric. Ghidul
coplanar este mult folosit în practică. Din punct de vedere tehnologic acest tip de
linie are avantajul de a permite o interconectare simplă a liniilor cu diverse
componente de circuit active și/sau pasive, de pildă în tehnologii de tip SMD
(Surface-Mounted Devices).
d w d
t
h
Fig. 2.25 Secțiune transversală printr-

un ghid coplanar.
În ghidul coplanar modul dominant de propagare este un mod cuasi-TEM,

cel puțin la frecvențe nu prea înalte. La frecvențe foarte înalte unda care se propagă
începe să se deosebească din ce în ce mai mult de o undă TEM, apărând și
fenomenele specifice: dispersia, variația impedanței caracteristice cu frecvența etc.
Analiza exactă a
fenomenelor de propagare prin
ghidul coplanar este o problemă
dificilă. Deși există unele formule
analitice exacte pentru linia
coplanară, acestea se referă mai
curând la situații speciale, deci nu
au o valabilitate generală. Practic
calculul ghidurilor coplanare se
face pe baza formulelor sau a
graficelor oferite de literatura de
specialitate, sau cu ajutorul
programelor de calcul special
concepute în acest sens. În
literatură pot fi găsite și grafice
sau diagrame pentru determinarea
constantei dielectrice efective a
Fig. 2.26 Impedanța caracteristică a ghidului
liniilor coplanare, formule sau
coplanar simetric, pe un substrat de alumină,
r =9.8 (aproximație cuasi-TEM).
grafice pentru corecțiile referitoare
la dispersia ce apare la frecvențele
înalte, pentru determinarea
Ghiduri plate 49
constantei de atenuare în cazul considerării unor linii cu pierderi etc.

Spre exemplificare, în figura 2.26 este prezentată dependența impedanței
caracteristice a unui ghid coplanar simetric în funcție de geometria liniei, pentru o
valoare dată a constantei dielectrice a substratului.
În afara structurii "clasice" de ghid coplanar din figura 2.25, în practică se
folosesc uneori și alte configurații coplanare cum sunt, de exemplu, ghidul
coplanar care are și un plan de masă situat pe fața cealaltă a dielectricului, sau
ghidul coplanar compus din trei linii în care liniile laterale sunt înguste etc.
Literatura de specialitate oferă și în cazul acestor variante numeroase rezultate
utilizabile în proiectare.
Liniile coplanare își găsesc o largă utilizare în special în circuitele
miniatură pentru microunde.
REZONATOARE ELECTROMAGNETICE
Definiții și clasificări
Rezonatoarele electromagnetice au în domeniul microundelor rolul pe care îl joacă

circuitele rezonante 𝐿𝐶 în domeniul de radiofrecvență.
Rezonatorul electromagnetic este un domeniu al spațiului, delimitat de suprafețe de
discontinuitate a parametrilor electromagnetici ai mediului, domeniu în care are loc fenomenul
de rezonanță.
Ca și ghidurile de undă, rezonatoarele electromagnetice pot fi închise sau deschise.
Rezonatoarele electromagnetice închise au pereți metalici care delimitează în totalitate un
mediu izolator și poartă numele de cavități rezonante. Rezonatoarele electromagnetice deschise
sunt, în general, rezonatoare dielectrice, care nu au deloc pereți metalici, sau pot fi cavități
rezonante pentru care pereții metalici nu închid complet mediul izolator, cum ar fi acelea
alcătuite din doi pereți metalici plan-paraleli.
O altă clasificare împarte rezonatoarele electromagnetice în rezonatoare care provin din
ghiduri de undă și în rezonatoare care nu provin din ghiduri de undă. Rezonatoarele care provin
din ghiduri de undă se obțin prin reținerea dintr-un ghid de undă a unei porțiuni de lungime
finită de pe axa ghidului, fiind deci delimitate la extremități de două secțiuni transversale. De
exemplu, dacă anumite ghiduri de undă cu pereți metalici sunt închise la extremități, în două
secțiuni transversale, de pereți metalici, atunci, în funcție de forma secțiunii transversale a
ghidului din care au provenit, se obțin cavități rezonante paralelipipedice, cilindrice, coaxiale
etc. Ca exemplu de rezonator care nu provine din ghiduri de undă poate fi amintit rezonatorul
electromagnetic toroidal. De pildă, un tor cu pereți metalici având în interior un material
izolator (cum ar fi aerul) este o cavitate rezonantă toroidală.
Metoda generală de studiu pentru rezonatoarele electromagnetice pleacă de la sistemul
de ecuații Maxwell. În cazul particular (dar foarte des întâlnit în practică) al rezonatoarelor care
provin din ghiduri de undă se poate utiliza metoda reflexiilor, mai comodă, întrucât se face apel
la rezultatele deja cunoscute din studiul ghidurilor de undă din care au provenit respectivele
rezonatoare.
134
Metoda generală de studiu
Determinarea câmpului electromagnetic din interiorul unei cavități rezonante poate fi
efectuată cu ajutorul legilor generale ale electromagnetismului, adică utilizând ecuațiile lui
Maxwell și condițiile pe frontieră specifice pereților metalici.
Din ecuațiile lui Maxwell, prin eliminarea uneia dintre cele două funcții necunoscute
rezultă, atât pentru E cât și pentru H , câte o ecuație vectorială a undelor:
 E   2 E  0 ,
 H   2 H  0 .
Proiectând aceste două ecuații vectoriale pe axele unui sistem de coordonate convenabil
ales, se obține un număr total de șase ecuații scalare, în cele șase componente ale câmpurilor.
Acest sistem de ecuații diferențiale, completat cu condițiile pe frontieră, determină soluția
problemei. Forma ecuațiilor scalare rezultate din proiectarea ecuațiilor vectoriale depinde însă
de sistemul de coordonate, sistem care trebuie ales în funcție de geometria cavității.
Metoda reflexiilor
Distribuția de câmp electromagnetic într-o cavitate rezonantă fără pierderi
Se va considera un ghid de undă fără pierderi, cu pereți metalici din material conductor
ideal (𝜎 → ∞) și având în interior un mediu izolator ideal (𝜎 = 0), ghid limitat de doi pereți
metalici, tot din material conductor ideal, în două secțiuni transversale, situate la distanța 𝑙 între
ele, rezultând astfel o cavitate rezonantă fără pierderi.
Se pleacă de la distribuția de câmp electromagnetic din cazul ghidului uniform, de tip

TM sau TE, dar va interveni acum nu doar o undă directă, care apărea în ghidul uniform, ci și
o undă inversă, reflectată pe secțiunile transversale metalice.
Pentru exemplificare se va considera modul de propagare TE (unda H ) într-un ghid

uniform fără pierderi, identificat cu unda directă în cavitatea rezonantă. Amplitudinile
complexe, ca funcții de trei variabile, ale componentelor nenule au expresiile:
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )e , (12.1)
135
j
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 )e , (12.2)
j
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 )e , (12.3)
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )e , (12.4)
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )e . (12.5)
Dacă în ecuațiile precedente se înlocuiesc variabila 𝑧 → −𝑧 și indicele 𝑑 → 𝑖, rezultă

amplitudinile complexe ale undei inverse
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )ej , (12.6)
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 )ej , (12.7)
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 )ej , (12.8)
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )ej , (12.9)
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 )ej . (12.10)
Amplitudinile complexe ale componentelor câmpului electromagnetic din cavitatea
rezonată se obțin imediat din relațiile:
𝐻 =𝐻 +𝐻 , (12.11)
𝐸 =𝐸 +𝐸 , (12.12)
𝐸 =𝐸 +𝐸 , (12.13)
𝐻 =𝐻 +𝐻 , (12.14)
𝐻 =𝐻 +𝐻 . (12.15)
Se va alege originea axei 𝑧 astfel încât cele două secțiuni terminale ale cavității
rezonante să se găsească în planele de ecuaţii 𝑧 = 0 și 𝑧 = 𝑙.
Deoarece pe peretele conductor ideal din secțiunea transversală de ecuație 𝑧 = 0 câmpul

electric tangențial și câmpul magnetic normal trebuie să fie nule, se scriu condițiile
𝐸| =𝐸 | =𝐻 | = 0, (12.16)
care, având în vedere relațiile (12.11-12.13), conduc la relațiile:
𝐸 | +𝐸 | =𝐸 | +𝐸 | =𝐻 | +𝐻 | = 0, (12.17)
de unde, având în vedere egalitățile (12.1-12.3) și (12.6-12.8), rezultă:
𝐸 | = −𝐸 | , (12.18)
𝐸 | = −𝐸 | , (12.19)
𝐻 | = −𝐻 | . (12.20)
Întrucât pentru unda inversă vectorul Poynting trebuie să aibă sens invers axei 𝑧, iar
componentele 𝐸 și 𝐸 au valori egale dar de semne contrare pentru cele două unde, așa cum
136
se observă din relațiile (12.18) și (12.19), rezultă că 𝐻 și 𝐻 vor avea valori egale pentru cele
două unde, deoarece ele rezultă din componentele 𝐸 și, respectiv, 𝐸 prin intermediul
impedanței de undă, care depinde doar de caracteristicile mediului, utilizând relații de tipul
𝐻 = 𝑒 ×𝐸 ,
𝐸 =𝑍 𝐻 ×𝑒 ,
unde 𝑍 este impedanța de undă,
⎧𝑍 =𝑍= , pentru modul TEM,

⎪
𝑍 = 𝑍 =𝑍 =j , pentru modul TM (unda E),
⎨
⎪𝑍 =𝑍 =
j
, pentru modul TE (unda H).
⎩
Se scrie deci
𝐻 | =𝐻 | , (12.21)
𝐻 | =𝐻 | . (12.22)
În consecință, amplitudinile complexe ale componentelor câmpului electromagnetic din
cavitatea rezonată se obțin imediat utilizând relațiile (12.11-12.15), unde se înlocuiesc
expresiile (12.1-12.5), precum și (12.6-12.10), în care s-a ținut seamă de condițiile (12.18-
12.22):
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) e − ej , (12.23)
j
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) e − ej , (12.24)
j
𝐸 =𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) e − ej , (12.25)
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) e + ej , (12.26)
j
𝐻 =𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) e + ej . (12.27)
Deoarece câmpul electric tangențial și câmpul magnetic normal trebuie să fie nule și pe
peretele conductor ideal din secțiunea transversală de ecuație 𝑧 = 𝑙, se scriu relațiile
𝐸| =𝐸 | =𝐻 | = 0, (12.28)
din care, dacă se înlocuiesc expresiile (12.23-12.25), rezultă condiția
j
e − ej = −2j sin𝛽 𝑙 = 0, (12.29)
adică
𝛽 𝑙 = 𝑝𝜋, 𝑝 ∈ ℤ (12.30)
și, întrucât 𝛽 = , egalitatea (12.30) conduce la
137
𝑙=𝑝 , 𝑝 ∈ ℤ, (12.31)
adică lungimea cavității rezonante este egală cu un multiplu întreg al jumătății de lungime de
undă în ghidul din care a provenit.
Apare deci un mod de oscilație denumit H , pentru care frecvența de rezonanță,

𝑓 , se poate obține din relația
𝛾 = 𝑘 − 𝜔 𝜀𝜇
care, pentru ghidul ideal fără pierderi, în cazul undei H , după înlocuirile 𝛾 = j𝛽 ,𝑘=
𝑘 și 𝑓 = 𝑓 , devine
𝑘 = −𝛽 + , (12.32)
de unde rezultă
𝑓 = 𝑘 +𝛽 = + , (12.33)
în care s-a utilizat și relația (12.30), relație care introdusă și în expresiile (12.27-12.31) ale
amplitudinilor complexe ale distribuției de câmp electromagnetic conduce la:
𝐻 = −j2𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) sin , (12.34)
𝐸 = −j2 𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) sin , (12.35)
𝐸 = −j2 𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) sin , (12.36)
𝐻 = j2 𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) cos , (12.37)
𝐻 = j 2𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) cos . (12.38)
Se observă că, spre deosebire de cazul ghidurilor de undă, unde componentele

transversale, pentru modurile de propagare de tip TM sau TE, sunt defazate cu față de
componenta longitudinală, în cazul cavităților rezonante, componentele de aceeași natură sunt
defazate cu față de celelalte componente.
Drept consecință, întrucât cavitatea rezonantă este fără pierderi, energia totală va fi
înmagazinată, în anumite momente, doar în câmpul electric, iar în alte momente doar în câmpul
magnetic și, deoarece această energie este constantă, rezultă
𝑊 Max =𝑊 Max , (12.39)
unde s-au notat cu 𝑊 și 𝑊 energiile înmagazinate în câmpul electric, respectiv, în câmpul

magnetic.
138
Se poate arăta că relația (12.39) este forma generală a condiției de rezonanță și poate
conduce, utilizând o metodă generală de studiu, la stabilirea formulei frecvenței de rezonanță.
Ca exemplificare, se poate considera cazul unui circuit rezonant serie având schema
reprezentată în figura 12.1.
L
I R
+ +
C U
- -
Fig. 12.1 Circuitul rezonant 𝐿𝐶 serie
Valorile maxime ale energiilor înmagazinate în câmp electric și, respectiv, în câmp
magnetic au expresiile
𝑊 Max = 𝐶|𝑈| , (12.40)
𝑊 Max = 𝐿|𝐼| , (12.41)
astfel încât, condiția de rezonanță (12.39) conduce la relația
𝐶|𝑈| = 𝐿|𝐼| , (12.42)
de unde, având în vedere că 𝑈 = jωC , rezultă:
𝜔 𝐿𝐶 = 1, (12.43)
care este chiar condiția de rezonanță cunoscută din studiul circuitelor cu constante concentrate.
Revenind la cazul cavităților rezonante, metoda reflexiilor prezentată mai sus poate fi
aplicată și pentru alte distribuții de câmp. De exemplu, pornind de la modurile de propagare
TM (undele E ), se pot obține rezultate privind modurile de oscilație de tip E .
Distribuția de câmp electromagnetic într-o cavitate rezonantă paralelipipedică fără pierderi
În continuare se va studia cazul unei cavități rezonante paralelipipedice, obținută prin

delimitarea unui ghid dreptunghiular fără pierderi prin pereți metalici amplasați în secțiunile
transversale de ecuații 𝑧 = 0 și 𝑧 = 𝑙, așa cum se arată în figura 12.2.
139
y
b
x
O a
l
z
Fig. 12.2 Cavitatea rezonantă paralelipipedică
Pentru ușurința tratării, se va alege tot modul de propagare de tip TE (unda H ),

pentru a putea utiliza unele rezultate deja obținute în urma analizei acestui tip de ghid de undă.
În cazul ghidului dreptunghiular, numerele de undă critice pentru modurile de propagare
TM (unda E ) și TE (unda H ) sunt egale,
𝑘 =𝑘 =𝑘 , (12.44)
și, utilizând relația
𝑘 =𝜋 + ,
scrisă pentru modul de propagare TE (unda H ), rezultă
𝑘 =𝜋 + , (12.45)
în care 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ cu condiția ca 𝑚 + 𝑛 > 0; din motive similare există și egalitățile
𝜆 =𝜆 =𝜆 , (12.46)
𝜆 =𝜆 =𝜆 . (12.47)
Înlocuind relația (12.45) în expresia (12.33) a frecvenței de rezonanță a modului de

oscilație de tip H ,
𝑓 = + ,
se obține:
𝑓 = + + . (12.48)
Se arată că și pentru modul de oscilație de tip E este valabilă aceeași formulă, adică
140
𝑓 =𝑓 =𝑓 = + + . (12.49)
Pentru determinarea distribuției de câmp electromagnetic se vor egala amplitudinile

complexe ale componentelor nenule ale undei directe cu acelea, corespunzătoare, ale modului
de propagare TE (unda H ), exprimate pentru ghidul dreptunghiular uniform fără pierderi,
în relațiile:
𝐻 =∑ ∑ 𝐻 cos cos , 𝑚, 𝑛 ∈ ℕ, 𝑚 + 𝑛 > 0,
𝐸 = −j ∑ ∑ 𝐻 𝑍 sin cos ,
𝐻 = j∑ ∑ 𝐻 cos sin .
Rezultă, astfel:
𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) = 𝐻 (𝑥, 𝑦) = 𝐻 cos cos , (12.50)
𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) = 𝐸 (𝑥, 𝑦) = j𝐻 𝑍 cos sin , (12.51)
𝐸 (𝑢 , 𝑢 ) = 𝐸 (𝑥, 𝑦) = −j𝐻 𝑍 sin cos , (12.52)
𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) = 𝐻 (𝑥, 𝑦) = j𝐻 sin cos , (12.53)
𝐻 (𝑢 , 𝑢 ) = 𝐻 (𝑥, 𝑦) = j𝐻 cos sin (12.54)
și, înlocuindu-le în relațiile (12.34-12.38), în care se are în vedere și că 𝐸 = 𝐸 , 𝐸 = 𝐸 ,

𝐻 = 𝐻 și 𝐻 = 𝐻 , se obține distribuția căutată:
𝐻 = −j2𝐻 cos cos sin , (12.55)
𝐸 = 2𝐻 𝑍 cos sin sin , (12.56)
𝐸 = −2𝐻 𝑍 sin cos sin , (12.57)
𝐻 = j2𝐻 sin cos cos , (12.58)
𝐻 = j2𝐻 cos sin cos . (12.59)
141
Cea mai simplă distribuție se obține plecând de la modul de propagare TE (unda H ),
luând 𝑝 = 1, adică pentru modul de oscilație H , având frecvența de rezonanță
𝑓 = + (12.60)
și amplitudinile complexe pentru componentele nenule:
𝐻 = −j2𝐻 cos sin , (12.61)
𝐸 = −2𝐻 𝑍 sin sin , (12.62)
𝐻 = j2𝐻 sin cos . (12.63)
142
Factorul de calitate
În rezonatoarele electromagnetice reale există și pierderi de energie deoarece, pe de o

parte, mediul din interior, care este un dielectric sau aerul, nu este un izolator ideal
(conductivitatea electrică este nenulă, 𝜎 ≠ 0) și se produc pierderi prin efect Joule, iar, pe de
altă parte, pereții cavității, care sunt de obicei metalici, nu sunt din material conductor ideal
(conductivitatea electrică în metalul pereților este finită, 𝜎 < ∞); ca atare câmpul
electromagnetic va pătrunde în materialul de tip conductor real al pereților prin care se va pierde
o parte din energia câmpului electromagnetic.
În cazul rezonatoarelor electromagnetice reale, fabricate, aceste pierderi sunt mici
deoarece mediul din cavitate este totuși un material dielectric izolator, chiar dacă nu ideal,
având conductivitatea electrică foarte mică (0 < 𝜎 ≪ 𝜔𝜀), iar pereții sunt din material metalic
conductor, chiar dacă nu ideal, având o conductivitate electrică foarte mare (𝜔𝜀 ≪ 𝜎 < ∞).
Cu cât aceste pierderi sunt mai mici, cu atât rezonatorul electromagnetic este mai bun.
Măsura în care se realizează acest deziderat este apreciată în mod cantitativ de factorul de
calitate.
Definiția generală, energetică, a factorului de calitate este
𝑄= =𝜔 , (12.64)
unde 𝑊 = 𝑊 Max =𝑊 Max este energia înmagazinată în câmpul electromagnetic din cavitate
la rezonanță, 𝑊 = 𝑇 𝑃 este energia pierdută într-o perioadă a oscilației 𝑇 = , iar 𝑃 este
puterea medie activă pierdută pe o perioadă.
L
I R
+ +
C U
- -
Fig. 12.1 Circuitul rezonant 𝐿𝐶 serie
Pentru a justifica generalitatea acestei definiții a factorului de calitate, se va considera

ca exemplu circuitul rezonant 𝐿𝐶 serie având schema din figura 12.1, pentru care relația (12.64)
se scrie sub forma
| |
𝑄=𝜔 = , (12.65)
| |
adică s-a regăsit formula cunoscută din studiul circuitelor cu constante concentrate.
143
Exprimând puterea medie activă pierdută pe o perioadă,
𝑃 =𝑃 +𝑃 . (12.66)
ca sumă între puterea pierdută în mediul din cavitate (provenit din mediul din ghid), 𝑃 și
puterea pierdută în pereții metalici, 𝑃 , relația (12.64) se poate scrie sub forma
= + , (12.67)
unde 𝑄 și 𝑄 sunt factorii de calitate corespunzători pierderilor în materialul din interiorul

cavității și, respectiv, în pereții metalici, având expresiile
𝑄 =𝜔 , (12.68)
𝑄 =𝜔 . (12.69)
Pentru evaluarea factorului de calitate 𝑄 , întrucât densitatea de volum a energiei

înmagazinate în câmpul electric, corespunzător ghidului din care a provenit cavitatea rezonantă,
este
ℰ = (ℰ + ℰ + ℰ ) = [|𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) + |𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) +

+|𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 )], (12.70)
se determină, având în vedere că, așa cum s-a arătat pentru modul de oscilație H , toate
componentele de natură electrică sunt în fază, adică 𝜑 = 𝜑 = 𝜑 , valoarea maximă a
respectivei densități de energie:
ℰ = ℰMax = (|𝐸 | + |𝐸 | + |𝐸 | ) = |𝐸| . (12.71)

Max
În consecință, pentru energia înmagazinată în câmpul electromagnetic din cavitate la

rezonanță, se obține
𝑊 =𝑊 Max = ∫ |𝐸| d𝑣 , (12.72)
unde 𝑉 este volumul cavității rezonante.

Densitatea de volum a puterii instantanee pierdute prin efect Joule în mediul din cavitate
are expresia
𝒥ℰ = 𝜎ℰ = 𝜎[|𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) + |𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) + |𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 )],

(12.73)
de unde rezultă densitatea de volum a puterii medii active pierdute pe o perioadă
∫ 𝜎[|𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) + |𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 ) + |𝐸 | cos (𝜔 𝑡 + 𝜑 )] d𝑡 =

(|𝐸 | + |𝐸 | + |𝐸 | ) = |𝐸| . (12.74)
Deci puterea medie activă pe o perioadă, pierdută în mediul din cavitate, este
144
𝑃 = ∫ |𝐸| d𝑣. (12.75)
Factorul de calitate corespunzător acestor pierderi rezultă înlocuind expresiile (12.72)

și (12.75) în relația (12.68):

2
2
dv E
Wr  1
Qd  r  r V
 r  , (12.76)
Ppd   tg 
2 V
2
E dv
unde 𝛿 este unghiul de pierderi al materialului din cavitate.
Factorul de calitate 𝑄 se va determina scriind puterea pierdută în pereții metalici ca

putere transmisă din cavitate prin suprafața totală interioară a acestora, 𝑆, la fel cum s-a evaluat
constanta de atenuare 𝛼 în cazul ghidurilor de undă:
𝑃 = ∫ |𝐻 | d𝑎, (12.77)
unde 𝑅 este partea reală (rezistivă) a impedanței de undă corespunzătoare pereților conductori
metalici, iar 𝐻 reprezintă componenta tangențială la pereți a intensității de câmp magnetic din
cavitatea rezonantă cu pierderi, egală aproximativ, în cazul pierderilor mici, cu aceea din
cavitatea rezonantă ideală fără pierderi.
Exprimând și energia înmagazinată la rezonanță în câmpul electromagnetic, după
procedura prezentată anterior, dar utilizând intensitatea de câmp magnetic,
𝑊 =𝑊 Max = ∫ |𝐻| d𝑣, (12.78)
factorul de calitate corespunzător pierderilor în pereții metalici rezultă înlocuind expresiile

(12.77) și (12.78) în relația (12.69):

2 H
2 2
H dv dv
W 
Qm  r r  r V
 r V
(12.79)
Rm

2
Ppm H t da Rm H t da

2
2 S S
Tema 12.1. Să se arate că, utilizând relațiile
𝑅≅ ,
𝛿 = = ω
,
scrise pentru mediul conductor format din pereții metalici ai cavității, adică făcând în acestea
înlocuirile 𝑅 = 𝑅 , 𝜇 = 𝜇 , 𝜔 = 𝜔 și 𝜎 = 𝜎 , rezultă
145
= . (12.80)
r  2 m 2r m 2  mr m      2
 r     2 mr m  4 r m m 
Rm r  m m  2
m m m 2 m  m
Deci, ținând seama de relația (12.80), formula (12.79) devine:
∫ | | d
𝑄 = . (12.81)
∫ | | d
Dacă, 𝜇 ≅ 𝜇 , așa cum se petrec lucrurile în practică pentru pereții metalici utilizați
în mod frecvent și dacă se iau în considerare cavitățile rezonante cu aer, pentru care există
relația 𝜇 ≅ 𝜇 , atunci, în aceste situații, în formula (12.81) se poate face aproximația ≅ 1.
De regulă, în cazul cavităților cu aer tangenta unghiului de pierderi, tg 𝛿, are o valoare

foarte mică, astfel încât, pe baza relației (12.76), rezultă că factorul de calitate corespunzător
pierderilor din materialul din interiorul cavității, 𝑄 , este foarte mare, adică 𝑄 ≫ 𝑄 , ceea
ce permite efectuarea următoarei aproximații în formula (12.67):
= + ≅ , (12.82)
de unde rezultă
𝑄≅𝑄 . (12.83)
146

Micro Unde

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Micro Unde

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

27.08.2020 Examen restanță 27.08.

20: Attempt review

Started on Thursday, 27 August 2020, 8:30 AM

Mark 1.00 out of Select one:

Your answer is correct.

The correct answer is: Ez = 0, Hz = 0

Question 2 Matricea de repartiție a unui multiport reciproc

Mark 1.00 out of Select one:

b. este simetrică în raport cu diagonala principală. 

Your answer is correct.

The correct answer is: este simetrică în raport cu diagonala principală.

Mark 0.00 out of

b. Unei reflexii nule a undei incidente pe sarcină.

c. Unui regim de undă progresivă. 

Your answer is incorrect.

The correct answer is: Unui regim de undă staționară.

Mark 1.00 out of Select one:

Your answer is correct.

Question 5 Distribuția amplitudinii tensiunii din figură corespunde:

Mark 0.00 out of

b. Unui regim de undă progresivă. 

c. Unei reflexii parțiale a undei incidente pe sarcină.

Your answer is incorrect.

Your answer is correct.

Your answer is incorrect.

The correct answer is: Un maxim.

Mark 0.00 out of Select one:

b. numărul de ghiduri de undă montate.

c. numărul de terminații ale joncțiunii. 

Your answer is incorrect.

Mark 1.00 out of Select one:

c. Este minim, egal cu 0, atunci când linia este terminată adaptat.

Your answer is correct.

b. două seturi diferite de parametri matriceali.

c. șase seturi diferite de parametri matriceali.

Your answer is incorrect.

The correct answer is: șase seturi diferite de parametri matriceali.

Mark 0.00 out of Select one:

b. Teoria câmpului electromagnetic nu poate fi aplicată.

c. Efectul de propagare a semnalului este semnificativ.

Your answer is incorrect.

The correct answer is: Efectul de propagare a semnalului este semnificativ.

Mark 0.00 out of Select one:

Your answer is incorrect.

b. Doar unul dintre indici poate lua valoarea 0. 

c. Niciunul dintre indici nu poate lua valoarea 0.

Your answer is incorrect.

Question 14 Relația d 2 U (z)/dz 2 − (RL + jωLL )(G L + jωCL )U (z) = 0 reprezintă:

Mark 0.00 out of

b. Ecuația tensiunii în lungul unei linii de transmisiune, în regim permanent sinusoidal.

Your answer is incorrect.

Question 15 Adâncimea de pătrundere a undei plane într-un metal real:

Mark 0.00 out of Select one:

b. Este independentă de frecvență, fiind o funcție doar de proprietățile de material.

c. Crește pe măsura creșterii frecvenței. 

Your answer is incorrect.

The correct answer is: Scade pe măsura creșterii frecvenței.

c. Independentă de frecvența de lucru.

Your answer is correct.

b. O valoare intermediară (între valoarea minimă și maximă), în funcție de impedanța de sarcină. 

Your answer is incorrect.

Question 18 Distribuția amplitudinii tensiunii din figură corespunde:

Mark 0.00 out of

b. Unui regim de undă progresivă.