MEE2 Cap.4.

Masurarea tensiunilor si curentilor

4.4.1 Convertoare analog - numerice integratoare

În această categorie sunt incluse convertoare relativ lente, dar de precizie ridicată, în special
datorită capacităţii lor de a rejecta perturbaţiile alternative. Pot fi împărţite în două mari
categorii:
• Conversie tensiune-timp, urmată de măsurarea numerică a intervalului de timp. Din
această categorie fac parte convertoarele cu dublă pantă şi cele cu mai multe pante.
• Conversie tensiune-frecvenţă urmată de măsurarea numerică a frecvenţei.

4.4.1.1. Convertoare cu integrare cu dublă pantă

Principiul de funcţionare

În prima etapă se integrează, într-un timp bine determinat t1, tensiunea necunoscută:
1 t Ux U t U t
u (t ) = − ∫ dt = − x = − x , t ∈ (0, t1 ), τ = RC
C0 R RC τ
U t
u (T1 ) = − x 1
RC
Ux
Panta este − , dependentă deci de Ux. Dacă Ux>0, rezultă o rampă descrescătoare.
τ

În a doua etapă, se aplică la intrarea integratorului o tensiune de referinţă, de polaritate opusă
lui Ux , -Uref
U x t1 U ref ( t − t1 )
. u (t ) = − + , t ≥ t1
τ τ
Se constată că în acest interval, panta este constantă.

Fig. 35. Convertoare cu integrare cu dublă pantă

.

Să determinăm intervalul de timp în care u(t + t x ) = 0 :
1
U x t1 U ref t x Ux
= ⇒ t x = t1
τ τ U ref
Constatăm că acest interval de timp este proporţional cu tensiunea Ux, ceea ce justifică
afirmaţia că avem de-a face cu o conversie tensiune-timp. Din acest moment, problema care
mai rămâne este doar aceea a măsurării numerice a intervalului de timp tx.

4/25
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

Schema bloc

O schemă bloc este dată în figura 36. Ea permite conversia tensiunilor Ux , cuprinse între 0 şi
Uref.
BLC
C
N1
0
K1 R
Ux 1 _
_ COMP
P 2
K2 DI PL
-Uref + CU
2 + NUM
1 CD

GI

RM W

Fig. 36. Schema bloc a sistemului de măsurare numerică a intervalului de timp tx

Schema este compusă din

• integratorul propriu-zis,
• un comparator, un numărător reversibil cu posibilitate de încărcare paralel (NUM),
• un oscilator ce generează impulsuri de tact cu frecvenţa de repetiţie fi (GI),
• un bloc logic de control (BLC) şi
• un registru de memorie (RM) în care se înregistrează rezultatul conversiei.

Schema funcţionează în trei stări.

Starea "0" – este o fază de iniţializare.
- K1=0 – intrarea schemei este pusă la masă, se descarcă condensatorul C.
- PL=1 - de încarcă numărătorul cu N=N1, dat de BLC.
Starea "1" – este cea în care se realizează rampa descrescătoare. În această stare, BLC poziţionează
comutatoarele după cum urmează:
- K1=1 - se încarcă C, tensiunea la intrarea integratorului fiind Ux (panta variabilă);
ca urmare, tensiunea la ieşirea integratorului este negativă şi ieşirea comparatorului va fi
COMP=1;
- K2=1 – poarta este deschisă, deci impulsurile de tact sunt aplicate pe intrarea CD de
numărare înapoi. NUM numără înapoi, începând din N1, până când se ajunge la N=0.
Această fază se încheie când N=0. Durata acestei stări este deci:
1
t1 = N 1Ti , Ti =
fi
Starea "2" – este cea în care se realizează panta crescătoare.
- - K1=2 – integratorului i se aplică –Uref (rampă crescătoare, pantă fixă);
- - K2=2. Atât timp cât u(t)<0, COMP=1 şi poarta e deschisă iar N creşte. Această
stare se încheie când u(t)=0, COMP=0. În acest moment poarta se blochează,
rezultatul numărătorului este transferat în memorie şi ciclul de conversie se
încheie. Numărul de impulsuri contorizate în final este
tx U 1 U
Nx = = t1 x = N1 x
Ti U ref Ti U ref
4/26
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

deci este proporţional cu tensiunea

Precizia

Din examinarea relaţiei de conversie de mai sus se constată, referitor la precizie, că aceasta nu
depinde de R,C sau fi . Ea poate fi afectată numai de o eventuală eroare a tensiunii de referinţă.
Faptul că Nx nu depinde în mod explicit de alţi factori perturbatori oferă garanţia unei bune
precizii.

Totuşi, la o analiză mai atentă, va trebui să mai includem printre posibilele elemente ce
afectează
• precizia de liniaritatea imperfectă a rampelor,
• fluctuaţii relativ rapide ale frecvenţei generatorului de tact,
• tensiunile de decalaj şi derivele termice ale integratului şi ale comparatorului,
• tensiunile perturbatoare, suprapuse peste semnal, injectate în nodul de intrare.
Aceste tensiuni perturbatoare, sunt de regulă semnale alternative, şi ca urmare sunt în mare
măsură atenuate prin efectul de integrare. Pentru ca un semnal alternativ să fie complet
rejectat trebuie ca durata integrării, t1, să fie multiplu al perioadei acestui semnal. Principala
perturbaţie alternativă este tensiunea reţelei, cu frecvenţa de 50 Hz, deci cu perioada T=20 ms;
de aceea este util să se aleagă t1=kT. În mod uzual k=1, deci t1=20 ms.

Circuitul de aducere automată la "0"

Asigură corecţia tensiunii de decalaj.

• Se urmăreşte corecţia tensiunii de decalaj datorate amplificatorului şi eventual şi a
comparatorului.
• În schema din figura 37 se presupune că integratorul este precedat de un amplificator şi
se urmăreşte corecţia tensiunii de decalaj datorate acestuia şi amplificatorului
operaţional din integrator.
0
1 K1
Ux _
2 _
-Uref +
+
C K3

Fig. 37. Circuitul de aducere automată la “0”

În starea "0", comutatorul K3 este închis şi astfel se stabileşte o buclă de reacţie negativă.
Amplificatoarele având amplificarea foarte mare, pe condensator va apare o tensiune egală cu
tensiunea de decalaj, Vos, (figura 38a), astfel încât la bornele amplificatorului operaţional
ideal, diferenţa de potenţial să fie nulă.

4/27
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

Vos
_
_
_ COMP
+
+
Vos +
C K3

a. b.

Fig. 38. Schema echivalentă

În celelalte două stări, comutatorul e deschis şi C nu se poate descărca, anihilând astfel efectul
tensiunii de decalaj. În bucla de reacţie poate fi inclus şi comparatorul (figura 38b).

Măsurarea tensiunilor bipolare

După cum a rezultat din principiul de funcţionare, tensiunea de referinţă trebuie să aibă
polaritate opusă faţă de tensiunea măsurată. În consecinţă, pentru a putea măsura atât tensiuni
pozitive cât şi negative vor fi necesare două surse de referinţă, Uref şi -Uref. (figura 39) .

Semnalul COMP la sfârşitul stării 1 indică polaritatea (Ux>0 va conduce la COMP=1, în timp
ce dacă Ux<0, COMP=0).

Fig. 39. Comparatorul dublă pantă cu două tensiuni de referinţă

În funcţie de aceasta, comutatorul K1 este pus pe poziţia 2’ dacă Ux<0 sau 2” dacă Ux>0. Vor
fi necesare si unele modificări în logica de comandă a porţii de acces a impulsurilor spre
numărător.

Altă posibilitate (figura 40)
• În intervalul de timp (0, t1):
(U x + 0,5U ref ) t t
u (t ) = − ⇒ u (t1 ) = −(U x + 0,5U ref ) 1
R C RC
• La t=t1 se comută K1 pe -Uref:
t − t1 t U ref t − t1
u (t ) = u ( t1 ) − ( −U ref + 0,5U ref ) = − (U x + 0,5U ref ) 1 +
RC RC 2 RC

Fig. 40. Comparatorul dublă pantă cu două tensiuni de referinţă (altă variantă)

4/28
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

Fig. 41.
• Dar u (t1 + t x ) = 0 , deci

U ref t x  U ref  t1  
= U x +  ⇒ t = t 1 + 2 U x 
2 RC  
2  RC
x 1  U ref 
 
U x = 0 ⇒ t x = t1
U x = −0,5U ref ⇒ t x = 0
U x = 0,5U ref ⇒ t x = 2t1
• Domeniul de măsură este U x ∈ ( −0,5U ref ,0,5U ref ) .

Modul de utilizare al numărătorului poate fi modificat, în sensul că în starea "0" el e adus la 0,

apoi în starea "1" el numără N1 impulsuri înapoi. În starea "2" el numără înainte. Dacă în
aceste stări el trece prin 0 atunci tx>t1 şi Ux e pozitiv, în caz contrar este negativ.
tx t t 2U x
t1 = N1Ti , N x = − N1 + = − N1 + i + 1
Ti Ti Ti U ref
Ux
N x = N1
0,5U ref
rezultat interpretabil direct, dacă Ux>0.

Dacă Ux<0, Nx<0, pentru a determina U x trebuie efectuat complementul faţă de 2 al

conţinutului numărătorului.
4.4.1.2. Convertorul tensiune – frecvenţă

Schema bloc şi principiul de funcţionare

O schemă bloc este dată în figura 42, în care se utilizează un generator de impuls comandat.
Acesta generează un impuls negativ, de durată T1 şi amplitudine Ui atunci când i se aplică pe
intrare un front pozitiv. În schemă mai apare o referinţă de timp ce generează periodic
impulsuri cu durata Tr. Schema permite măsurarea tensiunilor pozitive.

Presupunem u(t) iniţial 0 şi Ux>0. Tensiunea u(t) scade conform relaţiei:

Ux t
u (t ) = −
R1 C

4/29
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

Fig. 42. Schema bloc a convertorului tensiune frecvenţă

până când u (t ) = −V p (figura 9).

• În acest moment COMP=1 şi generatorul de impuls produce un impuls de polaritate
opusă tensiunii măsurate.
• Dacă este suficient de mare, u(t) creşte liniar pe durata T1.
• După terminarea acestui impuls, u(t) scade cu aceeaşi pantă ca la început, până când
u(t)=-Vp (un timp T2). Se generează un nou impuls ş.a.m.d.
• Apare deci o succesiune periodică de impulsuri de formă triunghiulară la ieşirea
integratorului, şi de impulsuri de foarte scurtă durată la ieşirea comparatorului.
Să determinăm frecvenţa lor de repetiţie.

Generarea tehsiunii la ieşirea schemei:

• Pe porţiunea A-B (figura 43), considerând tA=0 ca origine de timp, se poate scrie:
Ux U
u ( t ) = u ( 0) − t ⇒ u(T2 ) = u(0) − x T2 = −V p
R1C R1C

Fig. 43. Formele de undă ale convertorului tensiune frecvenţă

• În domeniul B-C:
U U 1
u (t ) = u (T2 ) −  x − i  (t − T2 ) ⇒ u (T1 + T2 ) = u (0)
 R1 R2  C
U U U 1 U U
u (0) − x T2 −  x − i  T1 = u (0) ⇒ x (T1 + T2 ) = i T1
R1C  R1 R2  C R1C R2 C
• Rezultă că perioada T = T1 + T2 este dată de
U R
T = i 1 T1
U x R2
şi

4/30
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

R2 1 U x
f =
R1 T1 U i

Rezultă că la ieşirea comparatorului apare o succesiune de impulsuri foarte scurte cu frecvenţa
de repetiţie proporţională cu Ux.
• Problema se reduce la măsurarea numerică a acestei frecvenţe.
• Această operaţie este realizată de ansamblul poartă, generator referinţă de timp,
numărător. Într-adevăr, numărul impulsurilor numărate pe durata deschiderii porţii (Tr )
este
Tr R 2 Tr U x
N= =
T R1 T1 U i
proporţional cu tensiunea măsurată.

Precizia este determinată de:

• aria impulsului UiT1,
• raportul rezistenţelor R1/R2;
• imprecizii ale comparatorului şi A.O;
• precizia referinţei de timp.

Variantă pentru măsurarea tensiunilor bipolare

Se mai adaugă un comparator iar generatorul are posibilitatea de a produce impulsuri negative
sau pozitive în funcţie de intrarea pe care este comandat. (figura 44). În plus, numărătorul este
reversibil.

Fig. 44. Variantă pentru determinarea tensiunilor bipolare

• Dacă Ux>0, tensiunea la ieşirea integratorului este negativă şi COMP1=0, funcţionarea

fiind cea prezentată mai înainte.
• Dacă Ux<0, tensiunea la ieşirea integratorului este pozitivă şi COMP2=0.
- Rampa e pozitivă, iar când depăşeşte valoarea +Vp COMP1=1, se generează un
impuls pozitiv ş.a.m.d.
- Impulsurile de la ieşirile lui COMP1 sunt numărate de numărător invers.
- Conţinutul numărătorului va trebui decodificat, în sensul de a se identifica semnul
şi modulul tensiunii măsurate.
- De exemplu, să presupunem pentru simplificare un numărător cu capacitatea
maximă de 15, numărând binar. La cei 4 biţi necesari pentru a reprezenta
numerele 0-15 se mai adaugă unul pentru semn. Iniţial numărătorul e resetat. Dacă

4/31
MEE2 Cap.4. Masurarea tensiunilor si curentilor

Ux>0, atunci numărătorul numără direct. În cazul când nu apare depăşire, bitul de
semn rămâne 0. La numărare inversă se obţin stările:
0 00000
1 11111
2 11110
3 11101
........................
16 10000
- Bitul de semn 1 indică Ux<0. Se observă imediat că pentru a avea valoarea corectă
a modulului trebuie calculat complementul faţă de 2 al numărului respectiv.
• Durata conversiei depinde de numărul de digiţi şi de frecvenţa maximă a convertorului.
De exemplu, pentru fmax=100kHz şi 4 digiţi, durata unei măsurători este 104/105=0,1 s.

4/32