Biochimie

Substantele organice
- Proteine -

Prof. Galbenu Oana Raluca

CURS 2 1
 Proteinele
• componenţi de bază ai celulei, reprezentand aproximativ 50% din
greutatea ei uscată.
• se găsesc in toate compartimentele celulare, fiind substanţe fundamentale
• Prin hidroliza proteinelor se obţin compuşi cu greutate moleculara mica,
aminoacizi
• funcţii multiple - plastică, energetică, catalitică
• aminoacizii se unesc prin legături amidice numite legături peptidice, care
se realizează prin eliminarea unei molecule de apă intre gruparea carboxil
a unui aminoacid şi gruparea amino a aminoacidului următor

CURS 2 2
Aminoacizii
• Definitie : substante organice cu functiuni mixte care contin in
molecula grupari amino si carboxil NH2-R-COOH
• Clasificare : dupa natura radicalului, dupa pozitia relative a grupelor
functionale, dupa numarul de grupe functionale. Aminoacizii naturali
sunt in majoritate α- aminoacizi si sunt sintetizati de organismele
vegetale si animale. Din cei 20 aminoacizi, omul poate sintetiza doar
12, restul trebuie introdusi in organism prin alimentatie (aminoacizi
esentiali Val, Phe, Leu, Ile, Thr, Trp, Met, Lys )
• Nomenclatura: pe langa denumirea conform structurii chimice, au
denumiri uzuale , notate prescurtat

CURS 2 3
• Proprietati fizice:- sunt substanţe cristaline, solubile in apă, puţin
solubile in solvenţi organici, cu puncte de topire de peste 200° C. Unii
au gust dulce. Toţi aminoacizii izolaţi din proteine absorb slab
radiaţiile din domeniul ultraviolet (220 nm). Triptofanul, tirozina şi
fenilalanina, datorită nucleului aromatic, dau absorbţie specifică la
280 nm, proprietate ce stă la baza unei metode de dozare a
proteinelor.
• Proprietati chimice: Proprietăţile chimice ale aminoacizilor sunt
datorate atat celor doua grupări funcţionale cat şi prezenţei
radicalului R( utilizate pentru identificarea calitativa). Unele din aceste
reacţii se petrec şi in organism, altele sunt utilizate in studiul
proteinelor

CURS 2 4
PEPTIDE
• compuşi rezultaţi din unirea a mai multor molecule de aminoacizi prin
legaturi peptidice (-HN-CO-) şi pot fi obţinute din proteine prin
hidroliză parţială (chimică sau enzimatică).
• Clasificare: oligopeptide – conţin pană la 10 aminoacizi in moleculă;
polipeptide – conţin intre 10 şi 100 aminoacizi.
Polipeptidele care conţin mai mult de 100 de resturi de aminoacizi in
moleculă poartă numele de proteine.

CURS 2 5
Peptide biologice
• Tripeptide- Glutationul (γ-glutamil-cisteinil-glicina) este prezent in
toate ţesuturile vii. Are un important rol fiziologic - sistem
oxidoreducător celular.
• Hormoni peptidici. Există o serie de hormoni cu structură
polipeptidică: unii hormoni hipofizari, insulina, glucagonul, oxitocina,
vasopresina şi ACTH.
• Peptide cu acţiune antibacteriană. Penicilinele, tirocidinele ,
gramicidinele , bacitracinele şi polimixinele

CURS 2 6
PROTEINE
• biopolimeri macromoleculari care conţin in moleculă peste 100 de resturi de aminoacizi uniţi
prin legături peptidice. Numărul, natura şi modul de aranjare al aminoacizilor in moleculă
variază de la o proteina la alta. Moleculele proteice pot adopta diverse conformaţii in spaţiu,
fiind descrise astfel mai multe niveluri de organizare:
• primară - numărul şi ordinea aminoacizilor in moleculă
• secundară - aranjarea spaţială a moleculei proteice pe o singura axa, datorita legaturilor de H - modele
teoretice: modelul helicoidal (spiralat) , modelul straturilor pliate, structura ϒ
• terţiară - interacţiunea spaţială intre segmente care nu sunt vecine in lanţul polipeptidic, avand ca
rezultat o structură tridimensională, globulară. Ea este caracteristică in special proteinelor globulare, a
căror catene macromoleculare sunt stranse sub forma unor cilindri elipsoidali cu o lungime care nu
depăşeşte de 2-6 ori diametrul lor. Este rezultatul interacţiunii dintre radicalii R ai resturilor de aminoacid
din lanţul polipeptidic - Prima proteină a cărei structură terţiară a fost elucidată este mioglobina
• cuaternară. Un număr mare de proteine sunt constituite din mai multe lanţuri polipeptidice, formand
oligomeri. Lanţurile individuale se numesc protomeri sau subunităţi, fiecare avand structură primară,
secundară şi terţiară proprie. Subunităţile se asamblează in structura cuaternară prin forţe asemănătoare
celor din structura terţiară, cu deosebirea, că in acest caz, legăturile se stabilesc intre subunităţi

CURS 2 7
CURS 2 8
Clasificarea proteinelor
• Dupa forma:
 proteine globulare (sferoproteine) care au formă aproape sferică (ovoidală) şi sunt, in
general, solubile in apă, in soluţii diluate de acizi, baze şi săruri. Din această clasă fac
parte albuminele, globulinele, histonele, protaminele şi prolaminele;
 proteine fibrilare (scleroproteine), caracterizate prin structură fibroasă, de forma unui
elipsoid intins cu raportul dintre axe de cel puţin 1 : 100, sunt foarte greu solubile in apă,
au vascozitate mare şi putere de difuzie mică. Aceste proprietăţi explică prezenţa lor in
ţesuturile de susţinere. Din această clasă fac parte colagenul, elastina,fibrinogenul,
miozina, actina, keratina etc.
• După compoziţia chimică, proteinele se pot clasifica in:
 proteine simple (holoproteine), constituite din aminoacizi;
 proteine conjugate (heteroproteine), conţin pe langă aminoacizi şi o grupare prostetică.
In funcţie de natura acestei grupări, heteroproteinele se impart infosfoproteine,
glicoproteine, lipoproteine, metaloproteine, nucleoproteine şicromoproteine.

CURS 2 9
 Proteine cu importanta biologica:

Albuminele: solubile in apă, coagulează la incălzire, au pH mai

mare decat 7 şi pot fi precipitate cu o soluţie saturată de sulfat de
amoniu. Greutatea moleculară a albuminelor este cuprinsă intre
35.000 şi 75.000. Albuminele intră in constituţia proteinelor
plasmatice (55%), participand la transportul glucidelor, lipidelor,
hormonilor, sărurilor biliare,medicamentelor şi ionilor (HCO3-,
NO3-, citrat, Ca2+, Mg2+, Zn2+ etc.). Datorită maseimoleculare
mici şi concentraţiei mari, albuminele serice asigură 80% din
presiunea plasmei.

CURS 2 10
• Globulinele sunt proteine globulare insolubile in apă, solubile in
soluţii de
NaCl 5%. Prin incălzire coagulează. Sunt răspandite atat in regnul
vegetal cat şi animal. Dintre globulinele de origine animală amintim
globulinele din sange cu greutate moleculară de aproximativ 500.000.
Din totalul proteinelor plasmatice, 35-45% sunt globuline. Prin
electroforeză au fost separate trei fracţiuni (a , b şi g ), iar prin
imunoelectroforeză au fost puse in evidenţă peste 30 fracţiuni proteice.
Fiecare fracţiune indeplineşte un rol bine definit; toate participă la
transportul glucidelor, a -, b - globulinelelor, la transportul lipidelor, iar g
-globulinele au rol in imunitate (imunoglobuline sau Ac)
CURS 2 11
• Scleroproteinele sunt proteine fibrilare, de consistenţă solidă, intalnite numai in regnul
animal, avand rol de susţinere şi protecţie, au un conţinut mai scăzut de azot faţă de alte
proteine, dar au un conţinut crescut de sulf. Scleroproteinele sunt total insolubile in apă, in
soluţii acide şi bazice şi sunt stabile faţă de acţiunea enzimelor proteolitice
• Keratine – se găsesc in epidermă, păr, unghii. Au un conţinut mare de sulf (2-5,7%) datorită proporţiei mari de cisteină
• Colagenele au conţinut mare de glicocol, prolină, hidroxiprolină şi hidroxilizină, avand o structură cu totul
caracteristică, adaptată funcţiei ţesuturilor din care fac parte: tendoane, ligamente, oase, cartilagii, piele. Ele
reprezintă 25% din proteinele corpului omenesc.sunt insolubile in apa dar prin fierbere indelungata se transforma in
gelatin solubila
• Elastinele se aseamănă cu colagenul, intalnindu-se alături de acestea in ţesutul conjunctiv, dar ele nu pot fi gelificate
• Fibrinogenul este o proteină fibrilară .Din cauza dimensiunilor mari ,in condiţii
fiziologice, fibrinogenul trece in cantităţi foarte mici prin peretele capilarelor in lichidul
interstiţial. In inflamaţii, din cauza alterării permeabilităţii capilarelor, trecere fibrinogenului este mult facilitată. este
sintetizat in ficat şi este degradat in macrofage şi are timpul de
injumătăţire de 3-5 zile. Sub acţiunea enzimatică a trombinei şi a ionilor de calciu,
fibrinogenul se transformă intr-o proteină fibrilară insolubilă, denumită fibrină. Aceasta
formează o reţea spaţială in care sunt inglobate elementele figurate ale sangelui, formand
cheagul sanguin.
• Miozina se găseşte in cantitate de 40-60% in miofibrele ţesutului muscular. Este insolubilă in apă, dar solubilă in soluţii
alcaline diluate
• Actina reprezintă 15% din proteinele musculare
• Tropomiozina reprezintă 2,5% din totalul proteinelor musculare, avand rol in contracţia musculară

CURS 2 12