CICLUL UREOGENETIC

Ureea este principala form de excreie a gruprilor amino derivate din aminoacizi i
reprezint 90% din compuii azotai prezeni n urin. Un atom de azot din molecula de uree este
furnizat de ctre amoniacul liber (NH), iar al doilea atom de ctre aspartat. [Not: Glutamatul este
precursorul imediat al amoniacului (prin dezaminare oxidativ sub aciunea glutamat
dehidrogenazei), dar i al aspartatului (prin transaminarea oxaloacetatului sub aciunea ASAT).]
Atomii de carbon i de oxigen din molecula de uree deriv din CO. Ureea este sintetizat la nivelul
ficatului, apoi este transportat pe cale sanguin la rinichi, de unde excretat prin urin.

A. Reaciile ciclului urogenetic

Primele doup reacii din ciclul care conduce la sinteza ureei au loc n mitocondrii, n timp ce
enzimele participante la restul reaciilor din ciclu sunt localizate in citosol. [ Observaie: Se
tie ca gluconeogeneza implic de asemenea matricea mitocondrial i citosolul). ]

1. Formare de carbamil-fosfat: Formare de carbami-l fosfat sub aciunea carbamil-fosfat

sintetazei I are loc cu consum de energie furnizat de scindarea a dou molecule de ATP.
Amoniacul ncorporat n carbamil-fosfat este furnizat n principal prin dezaminarea
oxidativ a glutamatului sub aciunea glutamat dehidrogenazei mitocondriale. n final,
atomul de azot derivate din acest amoniac devine unul din cei doi atomi de azot ai
moleculei de uree. Pentru a-i exercota aciunea, carbamil-fosfat sintetazei I necesit
prezena N-acetilglutamatului, care rol de activator alosteric pozitiv. [ Observaie:
Carbamil-fosfat-sintetaza II particip la biosinteza pirimidinelor. Aceast enzim este
localizat n citosol i nu necesit prezena N-acetilglutamatului.]
2. Formarea de citrulin: Ornitina i citrulina sunt aminoacizi de baz care particip la ciclul
ureogentic. [ Observaie: Cei doi aminoacizi nu sunt ncorporai n proteine celulare,
deoarece nu exist codoni pentru acetia. ] Ornitina este regenerat la fiecare parcurgere
a ciclului ureogentic, similar modului n care oxaloacetatul este regenerat prin reaciile
ciclului acidului citric. Eliberarea fosfatului macroergic a carbamil-fosfatului sub form de
fosfat anorganic stimuleaz desfurarea reaciei. Produsul de reacie, citrulina, este
tranportat n citosol.
3. Sinteza de arginino-succinat: Citrulina condensez cu aspartatul i formeaz arginino-
succinatul. Gruparea -amino a aspartatului furnizeaz al doilea atom de azot al
molecule finale de uree. Sinteza arginino-succinatului se realizez cu energie furnizat
prin scindarea ATP-ului n adenozin-monofosfat (AMP) i pirofosfat. Aceasta este a treia
i ultima molecul de ATP consumat n procesul de sintez a ureei.
4. Scindarea arginino-succinatului: Arginino-succinatul este scindat n arginin i fumarat.
Arginina servete ca precursor imediat al ureei. Fumaratul este hidratat la malat,
asigurnd astefel o cale de legtur cu mai multe ci metabolice. De exemplu, malatul
poate fi transportat n mitocondrii prin intermediul navetei malatului, dup care reintr
n ciclul acizilor tricarboxilici. n mod alternative, malatul din citosol poate fi oxidat la
oxaloacetat, care vi fi convertit n aspartat sau n glucoz.
5. Scindarea argininei n ornitin i uree: Arginaza cliveaz arginina n ornitin i uree,
aceast enzimp fiind prezent aproape exclusive n ficat. Astfel, n timp ce alte esuturi,
 precum cel renal, pot sintetiza arginina pe acalea acestor reacii, numai esutul hepatic
are capacitatea de scinda arginina, i implicit de a sintetiza uree.
6. Destinaia uree: Ureea difuzez din ficat i este transportat pe cae sanguin la rinichi,
unde este filtrat i excretat prin urin. O parte din uree difuzezaz din snge n
intestine i este scindat n CO i NH de ctre ureaza bacterian. Acest ammoniac este
parial eliminate prin scaun, i parial reabsorbit n snge. La pacienii cu insuficien
renal, nivelurile plasmatice de uree sunt crescute, ceea ce favorizeaz un transfer
accentuat al ureei din snge n intestine. Aciunea intestinal a ureazei asupra acestei
cantiti excessive de uree devine o surs de ammoniac important clinic, care contribuie
la hiperamoniemia prezent la aceti pacieni. administrarea oral de neomicin reduce
numrul bacteriilor intestinale responsabile pentru aceast hiperproducie de NH.

B. Stoichiometria global a ciclului urogenetic

Aspartat + NH + CO + 3 ATP uree + fumarat + 2 ADP + AMP + 2 P + PP + 3 HO

n sinteza fiecrei molecule de uree sunt consummate patru grupri fosfat macroergice: dou
sunte necesare pentru transformarea ADP n ATP, iar alte dou pentru transformarea AMP n
ATP. Astefel, sinteza ureei este un proces ireversibil, care are G cu valoare mare i negativ.
Un atom de azot al moleculei de uree este furnizat de NH liber, iar al doilea atom de azot de
ctre aspartat. Glutamatul este precursorul imediat att al amoniacului (prin dezaminarea
oxidativ sub aciunea glutamat dehidrogenazei), ct i al azotului aspartatului ( prin
transaminarea oxaloacetatului sub aciunea ASAT. De fapt, ambii atomi de azot ai ureei provin de
la glutamat, care la rndul su preia atomii de azot de ali aminoacizi.

C. Reglarea ciclului ureogenetic

N-acetilglutamatul este un activator esenial pentru carbamil-fosfat-sintetaza I etap limitant

de vitez din ciclul ureogenetic. N-acetilglutamatul este sintetizat din acetil coenzima A i
glutamate sub aciunea N-acetilglutamat-sintetazei, n cadrul unei reacii n care arginina deine
rol activator. De aceea, concentraia intrahepatic de N-acetilglutamat crete dup ingestia unei
mese bogate n protein, deoarece n aceste condiii este furnizat att substratul ( glutamatul) ct
i factorul regulator al sintezei de N-acetilglutamat. Consecina este creterea ratei de sintez a
ureei.

(Champe C., Pamela, Harvey A., Richard, Ferrier R., Denise, Editori Cuculici P., Gh.; Gheorghiu W.,
Anca; Biochimie, ediia a 4a; Editura medical Callisto)

Acidul uric este un rezultat normal al descompunerii alimentelor, precum si din

descompunerea naturala a celulelor corpului. Marea parte a acidului uric rezultat din
aceste doua procese este eliminat prin urina; o cantitate mica este eliminata prin materia
fecala. In conditiile in care o cantitate prea mare de acid uric este produsa de organism,
sau in conditiile in care rinichii nu pot procesa acidul uric din sange in scopul de a il
elimina prin urina, atunci nivelul de acid uric din sange creste. Efectele asupra
 organismului nostru sunt negatice: prea mult acid uric in sange duce la aparitia gutei, la
insuficienta renala, sau la aparitia pietrelor la rinichi.

(http://www.i-medic.ro/analize/acid-uric-sange)

Acid uric seric

Definitie

Acid organic care se gaseste in sange si urina, rezultand din arderea proteinelor. Este
produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.

Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului
uric in sange se numeste uricemie.

Valori normale

In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;

1-3 mg/100 ml ser la copii;

In urina: 0,25-0,8 g/urina 24 h la adulti;

3,5 10 mg/kg corp / 24 h

La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.

Variatii fiziologice

Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in
organism.

Valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, factori genetici,
diferite stari fiziologice (effort fizic, menopauza).

Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia

saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.

La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai
crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.

La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand
poate atinge valorile prezente la barbati.

Cresteri patologice

Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri

patologice:

Guta
Insuficienta renala cronica
Leucemie
Boli infectioase
 Poliglobulie
Procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie
Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
Terapie cu ACTH sau hidrocortizon
Toxicoza gravidica
Intoxicatiile cu plumb si mercur

Scaderi patologice

Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.

(http://www.focuslab.ro/Informatii/Acid_uric_seric.aspx)

Acid uric urinar

Definitie

Acid organic care se gaseste in sange si urina, rezultand din arderea proteinelor. Este
produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.

Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului
uric in sange se numeste uricemie.

Valori normale

In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;

1-3 mg/100 ml ser la copii;

In urina: 0,25-0,8 g/urina 24 h la adulti;

3,5 10 mg/kg corp / 24 h

La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.

Variatii fiziologice

Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in
organism.

Valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, factori genetici,
diferite stari fiziologice (effort fizic, menopauza).

Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia

saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.

La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai
crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.

La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand
poate atinge valorile prezente la barbati.
 Cresteri patologice

Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri

patologice:

Guta
Insuficienta renala cronica
Leucemie
Boli infectioase
Poliglobulie
Procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie
Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
Terapie cu ACTH sau hidrocortizon
Toxicoza gravidica
Intoxicatiile cu plumb si mercur

Scaderi patologice

Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de
medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.

(http://www.focuslab.ro/Informatii/Acid_uric_urinar.aspx)

Insuficienta renala cronica (IRC) reprezinta diminuarea lenta si progresiva a capacitatii de

filtrare a rinichilor. IRC survine de obicei drept complicatie a altei boli sau afectiuni. Spre
deosebire de insuficienta renala acuta, IRC se instaleaza progresiv, pe parcursul mai
multor ani, pe masura deteriorarii rinichilor. Evolutia este atat de lenta, incat primele
simptome apar doar dupa ce boala a determinat consecinte clinice si biologice importante.
Rinichii sunt organe pereche de forma unor boabe de fasole, situate retroperitoneal, de
fiecare parte a coloanei vertebrale. Functia principala a rinichilor este filtrarea si excretia
excesului de apa si a substantelor toxice din sange.

Rinichii asigura trei functii majore:

- filtrarea sangelui si producerea urinei pentru eliminarea deseurilor, impiedicand astfel
acumularea toxinelor in sange
- reglarea concentratiei mineralelor si electrolitilor (sodiu, calciu si potasiu) si cantitatea
de lichid din organism
- producerea de hormoni care actioneaza asupra altor functii ale corpului, precum reglarea
tensiunii arteriale (renina) si producerea de globule rosii (eritropoietina).

Insuficienta renala cronica are o evolutie lenta si prezinta putine semne si simptome in
fazele de debut. Din acest motiv, numerosi pacienti cu insuficienta renala cronica nu sunt
constienti de prezenta bolii decat dupa ce functia renala este redusa la 25% din valorile
normale. Printre cauzele comune ale insuficientei renale cronice se numara hipertensiunea
arteriala si diabetul.
Scopul tratamentului insuficientei renale cronice este oprirea sau incetinirea evolutiei
bolii. Aceasta poate evolua in insuficienta renala terminala, in care functia renala este mult
redusa sub valorile normale. In acest caz, pacientii au nevoie de filtrare artificiala a
sangelui (dializa) sau de un transplant renal pentru a supravietui.

(http://www.romedic.ro/insuficienta-renala-cronica-irc)