TRANSAMINAZELE SERICE

Transaminazele serice acţioneazǎ la nivel intracelular, catalizând

reacţia de transfer a unei grupǎri amino (-NH2) de la un α-aminoacid la un α-
cetoacid. Actiunea lor nu se manifestǎ în plasmǎ, putând fi considerate enzime
plasmatice nefuncţionale.
Reactia de transaminare reprezintǎ una dintre cǎile gemerale de
catabolizare a aminoacizilor în organism, alǎturi de decarboxilare şi de
dezaminare. Ea are importanţǎ în metabolismul intermediar în sinteza
aminoacizilor neesenţiali proprii organismului, utilizând aminoacizi şi cetoacizi în
exces din rezerva metabolicǎ (pool). Tot prin aceastǎ reacţie se stabileşte corelaţia
dintre metabolismul protidic cu cel glucidic prin intermediul α-cetoacizilor
rezultaţi din ciclul Krebs.
Existǎ douǎ transaminaze serice cu aplicaţii clinice importante:
a) glutamat-oxaloacetat transaminaza (COT sau TGO) sau aspartat-
aminotransferaza (AST) – catalizeazǎ transferul grupǎrii amino de la acidul L-
aspartic la acidul α-cetoglutaric rezultând acidul oxalilacetic şi acidul L-glutamic.
Ea existǎ în concentraţii mari în miocard şi ficat şi în concentraţii mai redus în
muşchiul scheletic, rinichi şi ţesutul cerebral.
b) glutamat-piruvat transaminaza (GPT sau TGP) sau alanina-
aminotransferaza (ALT) – catalizeazǎ transferul grupǎrii amino de la L-alaninǎ la
acidul α-cetoglutaric, rezultând acidul piruvic şi acidul L-glutamic.
Ea existǎ în ficat, concentraţia fiind mai redusǎ în miocard şi în muşchiul scheletic,
rinichi.Nivelele crescute din ficat şi localizarea sa exclusive citoplasmaticǎ explicǎ
relativa sa specificitate în bolile hepatice.

Determinarea activitǎtii enzimatice a transaminazelor serice prin metoda

colorimetricǎ cu 2,4-dinitro-fenil-hidrazinǎ (DNFH)

Principiul metodei: Se incubeazǎ substrat GOT sau GPT cu ser nehemolizat.

Acidul piruvic eliberat în reacţie reacţioneazǎcu 2,4-dinitro-fenilhidrazina în mediu
bazic formând dinitrofenilhidrazona, coloratǎ în roşu-cǎrǎmiziu.Intensitatea culorii
este proporţionalǎ cu acitivitatea enzimei din proba analizatǎ.

Calcul:
Concentraţia de piruvat rezultat din reacţia enzimaticǎ este proproţionalǎ cu
concentraţia enzimei din ser şi depinde de durata incubǎrii.
Activitate GOT:
EP/ES x CS x 10-3x 1/t=EP/ES x 2x 10-3 x 1/60 =EP/ESx33,3μmol/l/min/ml ser
Activitate GPT:
EP/ES x CS x 10-3 x 1/t =EP/ES x2x10-3x1/30 =EP/ES x 66,6μmol/l/min/ml ser
CS = 20mM = 2x10-3 μmol
Valori normale:
GOT: copii sub 3 luni maxim 40UI
 copii 3 luni-5ani 2-28 UI
adulţi 2-20UI
GPT copii sub 5 ani 0,2-13 UI
adulţi 2-16,5UI

Semnificaţie diagnosticǎ:
a) GOT existǎ în cantitǎţi mari în miocard şi ţesutul hepatic şi mai puţin în muşchii
striaţi, rinichi, pancreas, plǎmâni, eritrocite.Creşteri ale activitǎţii enzimatice ale
GOT apar în:
1. infarct miocardic
2. infarct pulmonar – creşterile sunt uşoare pânǎ la moderate, persistând pânǎ la 3-
5 zile de la atacul de durere;
3. insuficienţa cardiacǎ dreaptǎ cu congestie (stazǎ hepaticǎ);
4. operaţii pe cord;
5. distrofii musculare progresive sau boli traumatice musculare;
6. sindromul de zdrobire, arsuri;
7. infarcte renale, splenice şi intestinale;
8. pancreatitǎ acutǎ;
9. leziuni necrotice ale sistemului nervos central;
10. toxemie gravidicǎ.
11. afecţiuni heaptice – nivelul ca şi durata creşterii transaminazelor sunt paralele
cu extinderea leziunii (aidcǎ cu modificarea permeabilitǎţii celulare şi necroza);
determinǎrile de GOT sau de GPT sunt deosebit de utile în urmǎrirea evoluţiei
hepatitei cornice sau acute, dar interpretarea valorilor anormale trebuie fǎcutǎ cu
prudenţǎ şi ţinând seama de contextual clinic.
b) GPT – creşterile acestei enzime reprezintǎ un semn precoce în hepatitele virale,
aceste determinǎri putând fi utilizate ca martor al leziunii hepatocitelor şi astfel sǎ
se poatǎ face o diferenţiere între afectarea hepaticǎ şi cea produsǎ prin colestazǎ.
• Creşteri de 100 de ori peste valoarea normalǎ apar în;
 Afecţiuni hepatice
o Hepatita viralǎ acutǎ (înaintea apariţiei icterului);
o Hepatita toxicǎ (chloroform, CCl4, compuşi organici ai
fosforului)
 Afecţiuni pancreatice
o Pancreatitǎ acutǎ
o unele tipuri de tumori
• Creşteri moderate de 1-9 ori valoarea normalǎ apar în:
o Colestazǎ hepaticǎ cronicǎ
o cirozǎ
o ictere mecanice (pânǎ la 7-10 ori valorile normale);
o tumori hepatice;
o leziuni ale musculaturii.
 • Un parametru important legat de activitatea transaminazelor este raportul
GOT/GPT numit raport de Rittis care – in condiţii fiziologice normale –
este egal cu 1,3. În afecţiunile hepatice acest raport este mai mic decât
1,3. Când GOT are valori crescute, iar GPT are valori normale este
posibilǎ suspectarea prezenţei unui infarct miocardic, iar raportul de
Rittis devine mai mare decât 1,3.

CREATINFOSFOKINAZA (CPK)

Creatin fosfokinaza catalizeazǎ fosforilarea creatinei de cǎtre ATP

în celulele musculare şi ţesutul cerebral. Datoritǎ rolului sǎu în producerea de
energie pentru organism, CPK reflectǎ catabolismul tisular normal.CPK se prezintǎ
sub forma a trei izoenzime:
1. CPK-BB (CPK1) localizatǎ în special în ţesutul cerebral;
2. CPK-MB (CPK2) localizatǎ în special în muşchiul cardiac şi puţin în
muşchiul scheletic;
3. CPK-MM (CPK3) localizatǎ în muşchii scheletici.
• Scopurile determinǎrii activitǎţii enzimatice a CPK:
 detectarea şi diagnosticul infarctului miocardic acut şi a reinfarctizǎrii (în
special prin CPK-MB);
 evaluarea posibilelor cauze ale durerii precordiale şi monitorizarea
severitǎţii ischemiei miocardice dupǎ chirurgia cardiacǎ sau dupǎ catetrism;
 detectarea afecţiunilor musculaturii scheletice care nu sunt de origine
neurogenǎ – de xemplu: distrofia muscularǎ Duchenne şî dermatomioliza
precoce.

Valori de referinţǎ: CPK total: bǎrbaţi : 40 – 175U/l

femei : 25 – 140U/l
Implicaţii clinice:
Detectarea CPK-BB poate indica leziune tisualrǎ cerebralǎ, tumori cerebrale
maligne, şoc sever, insuficienţǎ renalǎ.
Atunci când CPK-MB reprezintǎ 5% din CPK total, valaorea sugereazǎ infarct
miocardic acut (IMA). În IMA sau dupǎ chirurgie cardiacǎ, CPK-MB începe sǎ
creascǎ în 2-4 ore, atinge valoarea maximǎ în 12-24 de ore şi revine la normal de
obicei n 24-48 de ore. Persistenţǎ valorilor crescute indicǎ evoluţia afectǎrii
miocardice.
Valorile crescute ale CPK-MM urmeazǎ afectarea musculaturii scheletice dupǎ
un traumatism sau dupǎ o boalǎ muscularǎ. Creşteri moderate apar şi în
hipotiroidism, iar p creştere marcatǎ apare în activitatea muscularǎ intensǎ cauzatǎ
de stǎrile de agitaţie.
Creşteri ale valorilor CPK total se pot datora cardiomiopatiei alcoolice,
intoxicaţiei cu monoxide de carbon, hipertermiei severe,hipokaliemiei severǎ
(scǎderi marcate ale poasiului seric) sau apar dupǎ convulsii.
o
o