UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINA
MEDICINA GENERALA AN I

METODOLOGIA
CERCETARII
STIINTIFICE

COORD.:PROF.UNIV.DR.DOMNARIU CARMEN

STUDENT : HEDES DESPINA MARIA

SIBIU 2018
 EVOLUTII RECENTE IN PREVENTIA
SECUNDARA SI RECUPERAREA CARDIACA
DUPA INFARCT MIOCARDIC ACUT
 Continut

1.Titlul lucrarii de cercetat

2.Scopul cercetarii

3.Ipoteza de lucru

4.Obiective generale si specifice

5.Metodologia generala a cercetarii

6.Material si metoda

7.Modul de colectare a datelor

8.Implicatii etice

9.Rezultate asteptate

10.Diseminarea rezultatelor

11.Referinte bibliografice(conform stilului Vancouver)

Titlul lucrarii

Îngrijirea medicală primară are un rol cheie în ameliorarea sănătăţii pacienţilor

care au avut un infarct miocardic acut.Infarctul miocardic acut continuă să fie, în întreaga
lume, o cauză de deces obişnuită.Pe plan mondial se remarcă o scădere a mortalităţii datorate
bolilor coronariene, în cele mai multe dintre statele dezvoltate, dar şi o creştere a ei, în
majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare şi din Europa de Est,motiv care m-a indemnat sa aleg
aceasta tema a lucrarii de fata.

Scopul cercetarii

Infarctul miocardic acut (IMA) constituie o importantă problemă de morbiditate şi mortalitate

în rândul populaţiei generale, cu o incidenţa în continuă creştere în rândul populaţiei tinere
[5]. Conform datelor Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică din
Romania (CNSISP) [2], IMA reprezintă cauză de deces la 4,7% dintre pacienţii
tineri.Aplicarea eficientă a prevenţiei secundare şi a recuperării cardiace, după infarctul
miocardic acut, rămâne sub limitele optime..La toţi pacienţii, după infarct miocardic, ar trebui
să fie luată în calcul prescrierea simultană a drogurilor antiagregante, a statinelor, a
inhibitorilor enzimelor de conversie a angiotensinei şi a b-blocanţilor
.Îngrijirea medicală organizată pentru managementul bolii cardiace poate ameliora
înregistrarea factorilor de risc.Clinicile de prevenţie secundară a bolilor coronariene, conduse
de asistente, ar putea îmbunătăţi rezultatele clinice.Recuperarea cardiacă bazată pe exerciţii,
după infarctul miocardic, reduce toate cauzele de mortalitate..Depresia este o consecinţă
uzuală a infarctului miocardic; mortalitatea colaterală crescută pare să fie refractară la
tratamentul psihologic sau medicamentos.În Marea Britanie se estimează că 1,2 milioane de
persoane au supravieţuit unor atacuri de cord, cu toate că doar o mică parte dintre ele
beneficiază de recuperare cardiacă. Introducerea eficientă a prevenţiei secundare reprezintă o
mare provocare,w1 iar neaplicarea ei a fost considerată un eşec general al practicii medicale,
în condiţiile în care există dovezi certe ale capacităţii unor intervenţii de-a diminua riscul
producerii bolii recurente şi a decesului.Îngrijirea medicală primară are menirea de-a facilita
transpunerea în practică a unui asemenea demers. Două iniţiative recente vor schimba
imaginea prevenţiei secundare din îngrijirea primară :

 Serviciul naţional pentru bolile coronariene recomandă folosirea

bazelor de date pentru îngrijirea medicală primară cu scopul de-a
 urmări, pe termen lung, pacienţii cu boală coronariană şi a stabili
standarde şi parametri pentru prevenţia secundară

 Contractul iminent al serviciilor medicale generale include

finanţarea de care au nevoie echipele de asistenţă medicală primară
pentru aplicarea îngrijirii bazate pe dovezi.

 Tot mai multe date experimentale evidenţiază aplicarea suboptimală

a prevenţiei secundare şi există o serie de exemple care demonstrează
modalităţile de aplicare a practicii bazate pe dovezi, la nivelul
îngrijirii primare, pentru a ameliora calitatea ajutorului acordat
pacienţilor cu boală coronariană.

 Numărul de pacienţi din evidenţa fiecărui cabinet medical,

beneficiile continuităţii şi frecvenţa crescută a comorbidităţilor,
precum şi problemele psihosociale au amplificat rolul medicului
generalist. Îngrijirea primară se situează, astfel, într-o poziţie de
avangardă a procesului de salvare a vieţii oamenilor.7 Prezentul
studiu se concentrează asupra unor aspecte legate de îngrijirea
primară.

Ipoteza de lucru

Am căutat pe Medline studii relevante despre prevenţia secundară (după infarctul miocardic
acut) şi lucrări publicate în ultimii trei ani; am consultat, de asemenea, colegi specialişti şi
generalişti. Ample studii controlate, recente, au inclus infarctul miocardic acut alături de alte
boli cardiovasculare, dată fiind similitudinea factorilor de risc; sinteza de faţă reflectă această
tendinţă. Am adoptat definiţia dată de Scottish Intercollegiate Guidelines Network prevenţiei
secundare, care include "identificarea şi modificarea factorilor de risc prin introducerea
anumitor norme de viaţă, a terapiei farmacologice şi a reabilitării cardiace”.

Patru mari grupuri de medicamente profilactice pentru prevenţia secundară a bolii

coronariene

· drogurile antiplachetare
· b-blocantele
· statinele
· inhibitorii enzimelor de conversie a angiotensinei (IECA)

Antiagreganetle plachetare

O metaanaliză recentă susţine folosirea, pe termen lung, a unor doze scăzute de aspirină (75-
150 mg zilnic), în prevenţia secundară: dozele mai mari (500-1 500 mg/zi) nu sunt mai
eficiente şi sunt asociate cu gastrotoxicitate.Clopidogrel în doză de 75 mg/zi este o alternativă
eficientă, dar scumpă, pentru pacienţii cu alergie reală sau intoleranţă la aspirină.Adăugarea
clopidogrelului la aspirină, pentru o perioadă de până la nouă luni, la bolnavii cu sindroame
coronariene acute (infarct miocardic fără supradenivelarea segmentului ST), poate preveni
evenimentele cardiovasculare adiţionale sau infarctul miocardic non-letal, dar prezintă un risc
mai mare de sângerare (3,7% faţă de 2,7%; risc relativ 1,38, 95% interval de încredere 1,13 -
1,67).În practica de zi cu zi n-ar trebui prescrise, simultan, aspirina şi clopidogrelul, până
când nu vor fi disponibile rezultatele studiilor controlate,in curs de desfasurare despre
folosirea combinata.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

A fost recomandată folosirea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) după

IM acut, la pacienţii cu semne de insuficienţă cardiacă sau disfuncţie ventriculară
stângăconfirmata.Doua studii recente au semnalat insa reducerea deceselor si evenimentelor
cardiovasculare; de semenea ,ele ofera dovezi concludente ce sustin tratarea cu IECA a
tuturor pacientilor care au suferit un IM,indiferent de functia ventriculara stanga(nu exista
contraindicatii dovedite).Un asemenea punct de vedere e confirmat de un editorial recent si
este inclus in ghidul national.Intr-un studiu in care 52% dintre particianti depasisera un
infarct,frecventa reinternarilor pentru insuficienta cardiaca era de asemenea,scazuta,la
pacientii care primeau ramipril.ANTAGONISTII DE ANGIOTENSINA II au fost
recomandati bolnavilor cu intoleranta la IECA.

Statinele

Din momentul în care primul studiu controlat a arătat că statinele cresc riscul de atacuri
coronariene şi mortalitatea totală, la pacienţii cu IM,ele au devenit piesa de bază a terapiei
preventive. Beneficiile lor se aplică la femei şi la pacienţii cu vârste peste 65 de ani, care nu
au fost bine reprezentaţi în studiile controlate clinice.Un studiu statistic mare, efectuat recent,
cu privire la simvastatină, a arătat că beneficiile statinelor se aplică indiferent de sex, vârstă
sau concentraţia iniţială a colesterolului.Pragurile de scădere a colesterolului în prevenţia
secundară au scăzut, odată cu fiecare studiu succesiv de prevenţie secundară. Ghidurile
britanice curente şi reţeaua naţională de servicii recomandă tratamentul atunci când
concentraţia colesterolului total este >= 5 mmol/l. Noile norme (din 2004) recomandă ca
supravieţuitorii unui IM să primească o statină, indiferent de concentraţiile iniţiale ale
colesterolului. Totuşi, atâta vreme cât 60% dintre pacienţii mai vârstnici, aflaţi la doi ani după
un atac coronarian acut, nu respectă terapia cu statine, neaderarea la un asemenea tip de
tratament ar putea fi o problemă mai mare decât s-a crezut anterior.

OBIECTIVE GENERALE SI SPECIFICE

Organizarea îngrijirii medicale

Studii recente oferă dovezi ale eficienţei îngrijirii structurate în prevenţia secundară a bolii
coronariene . Orice sistem de îngrijire primară are o bază de date validată a pacienţilor ce
supravieţuiesc unui IM acut, însă o componentă uzuală a schemelor terapeutice de succes este
reprezentată de buna comunicare dintre spital şi reţeaua de îngrijiri primare, cu colaborare
multidisciplinară. Clinicile de prevenţie secundară a bolii coronariene, conduse de asistente,
pot aduce îmbunătăţiri rezultatelor clinice.

Recuperarea cardiacă

Scopurile generale ale recuperării cardiace sunt optimizarea funcţională a pacienţilor,

creşterea calităţii vieţii şi minimizarea riscului de evenimente cardiace recurente (caseta 4).
Diferite studii ale recuperării cardiace prezintă două tipuri de recuperare - "doar exerciţiu" şi
"recuperare cardiacă completă" (vezi resursele educaţionale suplimentare).Programele de
recuperare completă includ exerciţii fizice, modificări comportamentale, educaţie şi sprijin
psihologic.Menţinerea pe termen lung a activităţii fizice şi a modificării stilului de viaţă ar
trebui să fie asociate cu urmărirea structurată a pacienţilor, pentru a face faţă factorilor de risc
ai prevenţiei secundare . În unele instituţii medicale ar putea fi incluse medicamente a căror
acţiune optimizează factorii de risc, cum ar fi hipertensiunea, diabetul şi hiperlipidemia.
Programele de recuperare cardiacă şi clinicile de prevenţie secundară au, aşadar, scopuri
comune.

Intervenţiile psihosociale

Renunţarea la fumat

Deşi studiile observaţionale au estimat că mortalitatea şi evenimentele cardiace ulterioare sunt

reduse cu 50% atunci când pacienţii cu boală coronariană nu mai fumează, au fost dezbătute
momentul apariţiei beneficiilor şi reducerea riscului. O sinteză sistematică recentă, a 20 de
studii prospective, de înaltă calitate, efectuate pe cohorte, sugerează că oprirea fumatului la
pacienţii cu boală coronariană (IM acut şi angină pectorală) a redus complet toate cauzele de
mortalitate (risc relativ 0,64 (0,58 - 0,71)).Oprirea fumatului este, cu certitudine, o prioritate
pentru toţi pacienţii cu boală coronariană, inclusiv cei vârstnici. Provocarea pentru medicii
generalişti este modul în care să realizeze modificările stilului de viaţă, în special oprirea
fumatului. Substituţia nicotinică pare să fie sigură pentru pacienţii cu boală coronariană.

Problemele psihologice

Depresia reprezintă ceva obişnuit după infarctul miocardic: 15-20% dintre pacienţi au
depresie majoră şi o proporţie similară are depresie minoră. E posibil ca respectiva afecţiune
să nu fie descoperită în îngrijirea primară; de aceea, există recomandări referitoare la
realizarea unui screening pentru depresie.Depresia şi percepţia unei lipse a sprijinului social
după IM sunt asociate cu o mortalitate crescută, deşi nu este clar mecanismul unei astfel de
corelaţii. Un studiu recent, efectuat pe 2 481 de pacienţi cu boală coronariană, evidenţiază o
rată crescută de recuperare după terapie comportamentală cognitivă sau administrare de
antidepresive (sertralină), pacienţii simţindu-se mai puţin deprimaţi ori izolaţi; nu a crescut,
însă, supravieţuirea fără evenimente, pe o durată de supraveghere de 29 de luni.Ca si obiectiv
specific scopul studiului este de a analiza particularitatile angiocoronarografice la pacientii cu
IMA si varsta sub 45 de ani.

MATERIAL, METODA SI COLECTAREA DATELOR

Studiul a constat în analiza retrospectivă a dosarelor medicale ale pacienţilor

internaţi cu diagnosticul de IMA în Clinicile ICCO Braşov în perioada 1 februarie 2009 – 1
martie 2012 şi cărora li s-a efectuat coronarografie de urgenţă. Au fost incluşi atât pacienţii cu
IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI), cât şi cei cu IMA fără supradenivelare de
segment ST (NSTEMI). Diagnosticul IMA s-a pus conform Definiţiei universale a infarctului
2012 . Prelucrarea statistică a datelor s-a efectuat folosind testele: Fisher, χ2 , t (Student),
analiza ANOVA simplă.

Lotul de studiu a fost compus din 152 pacienţi, preponderent din bărbaţi (90,9% - 138
pacienţi) cu vârsta intre 21-45 ani (39,1±5,1 ani). Incidenta factorilor de risc cardiovascular şi
a antecedentelor personale patologice este reprezentata în Fig 1.
 100
90
80
70 Fig.1 –Incidenta
60 factorilorr de risc
50 cardiovascular si a
40 antecedentelor
30 patologice la
20 pacientii cu infarct
10 miocardic acut
0

BARBATI FEMEI

Analiza etiologiei infarctului, bazată pe criterii angiocoronarografice, a relevat faptul că

etiologia aterosclerotică reprezintă cauza predominantă, aspectul fiind întâlnit la 139 pacienţi
(92%) în timp ce etiologia non-aterosclerotică a fost evidenţiată la 13 pacienţi (8%). Media de
vârstă a pacienţilor cu IMA de etiologie aterosclerotică a fost semnificativ mai mare decât
vârsta pacienţilor cu IMA cu etiologie non-aterosclerotică (39,8± 3,9 ani vs. 31.1± 8,6
ani;p<0,01).

RAM
Sediul ocluziei coronariene INTERMEDIAR
2%
FARA OCLUZIE
8%
ACX
15%

ACD
24%
ADA
51%

Lotul initial de studiu a fost analizat si prin prisma numarului de vase care au preentat leziuni
semnificative angiografic(stenoza peste50%).Mai mult de jumatate dintre pacientii au
prezentat afectare multivasculara:46 pacienti (30,7%) cu leziuni bivasculare si 26
pacienti(17,1%) cu leziuni vasculare semnificative ce interesau toate cele 3 artere
coronare.Afeccttarea univasculara a fost prezenta la 70 de pacienti (46%).De remarcat faptul
ca numarul vaselor afectate creste proportional cu varsta.

IMPLICATII ETICE

„Fără cercetare nu există ştiinţă în Europa”, a spus Janez Potočnik, Comisarul European
pentru Ştiinţă şi Cercetare. „Acesta este motivul pentru care este crucială definirea statutului
cercetătorului. Prin fixarea rolurilor şi responsabilităţilor cercetătorilor, vom reuşi într-un mod
oarecare să asigurăm cercetătorii, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, că vor fi
trataţi cu stima şi respectul pe care-l merită”.

Care sunt în aceste condiţii cele mai importante interese ale pacientului? Durata vieţii?
Calitatea vieţii? Ambele? Se detaşează în mod evident problema reprezentării pacientului
(“substitution jugement”) . Este necesar să se ţină cont de principiile juridice fundamentale :
respectul vieţii va trebui înlocuit cu referinţele la calitatea vieţii; noţiunea de demnitate umană
va trebui înlocuită cu cea a libertăţii de a dispune de propria viaţă şi de a aprecia singur dacă e
demn/ nedemn să trăieşti în condiţiile respective.

Ce este DNR?

Există diverse definiţii ale deciziei DNR.

1. Ordinul DNR (“do not resuscitate” = “no code” = “no CPR” = "NFR - not for
resuscitation") este documentul legal care conţine exprimarea dreptului unui adult competent
sau a reprezentanţilor unui pacient mental incompetent de a refuza RCP, decizia bazându-se
pe o informare completă (“consimţământ informat”) .

2. Nu se efectuează RCP în caz de oprire cardiacă.

3. Se efectuează toate procedurile de suport vital, fără RCP.

4. Pacientul nu va fi primit în secţia de terapie intensivă: nu se va institui terapie “eroică”; nu

va fi intubat; nu va fi transfuzat; nu va primi antibioterapie in cazul unei stări critice.

5. Pacienţilor aflaţi deja în secţia de terapie intensivă sau care primesc deja un tratament de
reanimare: - nu li se vor adăuga noi tratamente; - li se va suprima terapia de suţinere vitală.
6. Pacienţilor li se asigură doar confortul ("confort care"), concept care include, dar nu se
limitează la: asigurarea permeabilităţii căilor aeriene; administrarea de oxigen; controlul
hemoragiei; poziţie de confort; suport emoţional; medicaţie antalgică.

În România s-au efectuat puţine studii care să analizeze aceste probleme etice şi de aceea
merită amintită lucrarea lui I. Acalovscki şi colab. 1979 în care erau trecute în revistă
necesitatea tratamentului “maxim” pentru toţi pacienţii; cine e împutericit să ia decizia de a
lăsa un pacient să sucombe; în cazul resurselor medicale limitate, cum se distribuie
tratamentul intensiv. Decizia DNR a apărut în momentul în care s-a ajuns la concluzia că RCP
este practicată excesiv. La pacienţii cu gravitate similară lui MPM (“mortality probability
model”) s-a obţinut astfel o importantă reducere a eforturilor de RCP a pacienţilor aflaţi în
stadii terminale. Pe de altă parte, criticile nu au întârziat să apară, vorbindu-se de
reinaugurarea unui darwinism social, solicitându-se să se precizeze cine va fi “ţapul ispăşitor”
pentru o asemenea decizie, dacă ea reflectă într-adevăr dorinţa pacientului sau mai degrabă pe
cea a medicului sau a aparţinătorilor pacientului. Se aminteşte tendinţa de a se aplica precoce
ordinul DNR, ceea ce poate conduce în viitor la situaţia de se a discuta, în contrapondere,
aplicarea excesivă a DNR. În această situaţie s-ar putea pierde pacienţi cu şanse reale de
supravieţuire îndelungată care au însă un ordin DNR, dar la care oprirea respiratorie şi
cardiacă poate surveni dintr-o cu totul altă cauză decât afecţiunea cunoscută pentru care s-a
emis un astfel de ordin (de exemplu un pacient cu o afecţiune oncologică cu metastaze la care
apare un stop cardio-respirator datorită obstrucţiei de căi aeriene cu un bol alimentar). Este
însă deosebit de important să învăţăm să utilizăm “tehnicile filosofice ale argumentării şi
raţionării logice clare, neambigue în lumina unor foarte puternice contraargumente, astfel
încât să ajutăm la luarea mai bună a deciziilornoastre morale” în timp real, recunoscând
sâmburele de înţelepciune din afirmaţia lui Gillon că “Filosofia e nefolositoare dacă încearcă
să facă din lucrătorii din sănătate filosofi” . Decizia DNR luată ieri, care mai are încă
motivaţie azi va mai fi ea justificată mâine? Discuţia rămâne deschisă.

Discuţii

Analiza factorilor de risc a arătat că 81,6% dintre pacienţi au prezentat cel puţin un factor de
risc cardiovascular. Procentul este inferior datelor din literatură, şi se datorează p robabil
subdiagnosticării factorilor de la populaţia tânără. Cel mai frecvent întâlnit factor de risc în
studiul nostru a fost fumatul (61,8% dintre pacienţi au fost fumători), fiind urmat de
hipertensiunea arterială (22,3%), dislipidemie (16,4%) şi diabetul zaharat (6,6%). De
menţionat faptul că 7 pacienţi (4,6%) au prezentat un infarct miocardic în antecedente, toţi
fiind bărbaţi. De asemenea, în cazul femeilor, consumul de anticoncepţionale a fost semnalat
la cca o treime (28,6%) dintre femeile cu infarct miocardic acut. Principala etiologie a
infarctului miocardic acut a reprezentat-o ateroscleroza coronariană care a fost evidenţiată 139
pacienţi (91,4%), procent ceva mai mare comparativ cu datele derivate din alte studii
europene [8]. Următoarea etiologie incriminată a fost puntea musculară, prezenta la 7 pacienţi
(4,6%). De remarcat un sublot de pacienți (3,3% ) care au prezentat artere epicardice fără
leziuni cu sau fără tromb intraluminal. Un aspect particular s-a înregistrat la un bărbat de 45
de ani la care s-a evidenţiat tromboză într-o dilataţie anevrismală coronariană. Dilataţiile
anevrismale coronariene sunt considerate o entitate rară şi în general sunt unice, aceste fiind
cauzate predominant de ateroscleroză. Pacientul nostru prezenta însă dilataţii anevrismale
multiple, posibil secundare unei arterite ,care însă nu a putut fi confirmată.

REZULTATE ASTEPTATE

Îmbunătăţirile pe termen scurt în prevenţia secundară pot fi menţinute şi pe termen lung.

Prevenţia terapeutică şi modificarea stilului de viaţă pot duce la diminuarea numărului total de
decese şi a evenimentelor coronariene.Este de dorit ca intervenţiile curente să menţină
beneficiile imediate, în vederea exerciţiului şi a medicaţiei profilactice

Datele recente au evidenţiat următoarea tendinţă în privinţa prescrierii statinelor în îngrijirea

medicală primară: probabilitatea de-a le primi este mai mare la pacienţii din categoria de
vârstă 55-64 de ani, cu boală ischemică cardiacă, decât la cei de 65-74 de ani sau 75-84 de ani
(rata probabilităţii 0,63 şi 0,15).Poate că este un rezultat al lipsei de date certe despre folosirea
statinelor la persoanele în vârstă sau despre alţi factori, cum ar fi atitudinea medicilor
generalişti. Influenţa respectivilor factori s-ar putea schimba, însă, după ce vor fi comunicate
rezultatele studiului de protecţie a inimii, care a inclus 5 806 pacienţi cu vârste peste 70 de ani
şi a arătat efectele benefice la acea etate.

 Clinicile de prevenţie secundară, conduse de asistente medicale, sunt eficiente în ceea

ce priveşte îmbunătăţirea rezultatelor terapeutice
 Deși există dovezi incontestabile privind beneficiile reabilitării cardiovasculare la
pacientul postinfarct miocardic acut, această măsură continuă să fie insuficient
 aplicată, nu doar în țara noastră, ci și în țări cu sisteme de îngrijiri medicale mult mai
dezvoltate.
 Dincolo de controlul factorilor de risc cardiovascular, antrenamentul fizic și diferite
componente specifice de natură medicală, reabilitarea trebuie să includă intervenții de
ordin psihosocial cu un rol esențial în schimbarea stilului de viață al pacienților. Din
acest punct de vedere, programele de reabilitare cardiovasculară sunt programe
integrate, care trebuie să aibă la bază colaborarea armonioasă a specialiștilor din mai
multe domenii: medici, kinetoterapeuți, dieteticieni, psihologi și sociologi.

DISEMINAREA REZULTATELOR

În reţeaua de îngrijiri primare şi secundare nu există, în nici un caz, o modalitate

universală de aplicare în practică a dovezilor, aşa cum o atestă variabilitatea înregistrată la
nivelul prescrierii statinelor în îngrijirea primară şi intervalul de timp de la producerea unui
eveniment şi momentul intervenţiei, în îngrijirea secundară. Este vorba despre aşa-numitul
"hiatus al aplicării dovezilor." Summerskill şi Pope au aprofundat acest aspect şi au efectuat
un studiu calitativ al atitudinii medicilor generalişti faţă de prevenţia secundară şi realizarea
ei. Au fost evidenţiate dificultăţile aplicării prioritare a măsurilor de prevenţie secundară în
timpul consultaţiilor de 10 minute, în special la pacienţii cu comorbidităţi.

Medicii generalişti au semnalat mai degrabă faptul că răspund nevoilor

sociale sau psihologice imediate ale pacienţilor decât că sunt preocupaţi de prevenţia pe
termen mai lung; de asemenea, ei erau dispuşi să aplice diverse măsuri în timpul consultaţiilor
dedicate trecerii în revistă a cazurilor de afecţiuni coronariene. Alte studii au arătat că, deşi nu
se îndoiesc de credibilitatea dovezilor, medicii generalişti ar putea găsi dificilă aplicarea lor
individuală şi sunt preocupaţi de implicaţiile prescrierii statinelor şi de monitorizarea
pacienţilor respectivi.Poate că transpunerea dovezilor în practică nu se face într-o manieră
automată, cum ar părea la prima vedere. Volumul de muncă şi costurile pot fi bariere în
realizarea ghidurilor naţionale.

Surse de informare pentru pacienţii cu acces la informatie electronica

 Hearts for Life (http://www.heartsforlife.co.uk/ - oferă pacienţilor informaţii despre

IM, angină şi prevenţie
 British Heart Foundation (http://www.bhf.org.uk/ - informaţii despre IM şi recuperare
cardiacă
 DIPEx (http://www.dipex.org/ - website despre experienţele oamenilor, legate de
starea lor de sănătate şi de boală; site-ul oferă legături între pagini video, audio şi
interviuri scrise, pe de-o parte, şi informaţii bazate pe dovezi, întrebări şi răspunsuri
ale pacienţilor, precum şi legături cu alte site-uri, pe de altă parte; informaţiile pentru
pacienţii care au suferit un atac de cord
 BBC Health (http://www.bbc.co.uk/health - o rubrică specifică, destinată modalităţilor
de recuperare după un atac de cord,
(http://www.bbc.uk/health/features/heart_attack_recov-ery.shtml
BIBLIOGRAFIE

1. Yusuf S, Reddy S, Ounpuu S, Anand S. Global burden of cardiovascular diseases: part I:

general considerations, the epidemiologic transition, risk factors, and impact of urbanization.
Circulation 2001;104:2746-53

2.Centrul National de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică (CNSISP). Comparaţii

internaţionale privind statistica demografică şi sanitară. [Internet].
http://www.ccss.ro/public_html/sites/def ault/files//Comparatii%20internationale
%202012_0.pdf

3.Van der Elst ME, Buurma H, Bouvy ML, de Boer A. Drug therapy for prevention of
recurrent myocardial infarction. Ann Pharmacother 2003;37:1465-77 (comprehensive tables
that list key randomised controlled trials and meta-analyses that give relative risk values for
secondary prevention drug interventions and all cause mortality)

4. Chan MY, Woo KS, Wong HB, Chia BL, Sutandar A, Tan HC. Antecedent risk factors and
their control in young patients with a first myocardial infarction. Singapore Medical Journal.
2006;47(1):27

5. Jolly K, Lip GYH, Sandercock J, Greenfield SM, Raftery JP, Mant J şi colab. Recuperarea
la domiciliu, faţă de spital, după infarctul miocardic sau revascularizare: realizarea şi
fundamentul studiului Birmingham al recuperării maximizate (BRUM): un studiu controlat
statistic. BMC Cardiovasc Disord 2003;3:10

6. Orha I, Apetrei E. Antrenamentul fizic la bolnavii cu infarct miocardic (nota 1). Medicina
Internă, București, 1975;2:73-80