1

Vibrațiile mecanice la sportivi

- vibrațiile mecanice: definiție, clasificare, frecvențele de rezonanță, variabilele urmărite în
practică la sportivi;
- beneficiile vibrațiilor la sportivi: în antrenament, profilaxie și recuperare;

Există studii de specialitate, efectuate în ultimii 20 de ani, care pledează pentru

folosirea vibrațiilor mecanice în pregătirea și recuperarea sportivilor, datorită beneficiilor
clare pe care le determină această metodă de medicină alternativă. În prezent,
antrenementul cu vibrații mecanice are o largă utilizare atât în antrenamentul sau
pregătirea fizică a sportivilor de performanță sau amatori, cât și în cadrul procesului de
recuperare medicală. Cu toate că încă există incertitudini cu privire la amploarea exactă a
beneficiilor pe care antrenamentul cu vibrații mecanice le are la sportivi, este dovedit
științific că acesta determină reacții fiziologice specifice în organismul sportivilor.
Antrenamentul vibrațional se poate face cu o platformă vibrantă sau cu un pat vibrant și
care, din punctul de vedere al modului de acțiune a vibrațiilor asupra corpului uman,
generează 2 tipuri de vibrații:
-cu efect la nivelul întregului corp uman – vibrațiile globale, whole body vibration (WBV) – și
care implică postura în ortostatism sau în decubit dorsal;
-cu acțiune doar la nivelul unor segmente ale corpului uman – vibrațiile localizate la un
mușchi izolat sau un grup de mușchi (de exemplu sportivul în postură în șezând, în acest caz
sunt vibrate membrele inferioare).
Corpul uman, sistem biologic alcătuit din subsisteme structurate pe mai multe
niveluri ierarhice, este un mediu elastic eterogen, care poate modifica vibrațiile la care este
supus, accentuându-le sau diminuându-le conform legilor mecanicii. Fiecare organ al
corpului uman are o frecvență propie, numită frecvență de rezonanță, nu vibrează ca o
singură masă, acest aspect poate duce la amplificarea sau atenuarea vibrațiilor de intrare, în
anumite părți ale corpului. Atunci când oricare dintre organele corpului uman este vibrat la
această frecvență din exterior, amplitudinea vibrațiilor crește puternic și, în funcție de
timpul de expunere, pot rezulta tulburări funcționale și afectări structurale semnificative; în
mod evident trebuie evitatată expunerea prelungită la aceste frecvențe de rezonanță. Este
important de menționat faptul că expunerea organismului uman la vibrații care depășesc
limitele de toleranță ca durată și intensitate este dăunătoare, putând determina atât
2

deteriorarea unor structuri anatomice, cât și dereglarea unor activități fizice și intelectuale.
Înainte de a începe un program de antrenament cu vibrații mecanice, trebuie stabilit un
protocol privind variabilele caracteristice vibrațiilor mecanice care pot fi modificate.
Rezultatele acestor programe de pregătire depind de reacția individuală a fiecărui sportiv la
valorile vibrațiilor mecanice. Astfel, dacă încă se studiază tipul de efort fizic cel mai bine
influențat de antrenamentul vibrațional, variabilele urmărite în practică la sportivi, în ceea
ce priveşte vibrațiile mecanice, sunt:
-frecvența, care reprezintă numărul de mișcări ciclice complet efectuate într-o
secundă; teoretic, cu cât aceasta este mai mare, cu atât mai mare este și solicitarea
musculaturii și a sistemului osos, standardul frecvențelor mecanice utilizate situându-se
între 20 și 60 de Hz;
-amplitudinea, reprezentând elongația maximă pe care o efectuează mișcarea
vibratorie față de poziția de echilibru; cu cât amplitudinea este mai mare, cu atât mai mare
este mișcarea sursei de vibrații, implicit și intensitatea antrenamentului; nivelul
amplitudinilor urmărite în studii este între 3 și 10 mm;
-durata unei ședințe de vibratii, care poate fi cuprinsă, conform cercetărilor din
domeniu, între 40 secunde și 4 minute;
-repetiția, cuprinzând numărul de repetări ale unei ședințe de vibrații în cadrul unui
antrenament; se recomandă un minim de 3 și un maxim 10 ședințe.
În pregătirea fizică a sportivilor, aplicarea vibrațiilor mecanice are beneficii mai mari
dacă aceasta precede, decât dacă urmează după antrenamentul clasic. De asemenea, este
foarte important de reținut că vibrațiile mecanice nu pot substitui pregătirea fizică specifică.
Vibrațiile mecanice, prin acțiunea lor perpendiculară asupra corpului uman, determină
apariția unor forțe inerțiale, care la nivelul fibrelor musculare declanșează reflexul de
streching. În acest fel, vibrațiile mecanice pot determina o recrutare de până la 95-97% din
totalul fibrelor mușchiului, comparativ cu antrenamentele convenționale, în decursul cărora
se recrutează în jur de 40-60% din fibrele mușchiului. Acest aspect, realizat și obținut înainte
de antrenamentul convențional, reprezintă clar un beneficiu semnificativ în pregătirea
specifică a sportivilor. Consecința este că mușchii pot fi folosiți mai repede și mai eficient,
fiind astfel capabili să genereze mai multă forță. Trebuie menționat, însă, că acest
antrenament este eficient doar dacă stimulul nu este prea intens și nu durează prea mult,
altfel performanța sportivă este afectată de instalarea oboselii.
3

Investigațiile electromiografice, efectuate ulterior antrenamentului cu vibrații,

evidențiază la sportivi:
-o activitate semnificativ crescută în excitarea prin vibrații, comparativ cu contracțiile
voluntare implicate de exercițiile clasice de ridicare a unor greutăți;
-o mai mare sincronizare a unităților motoare;
-o stare de excitație sporită a zonei somatosensibile și o inhibiție a activității
mușchiului antagonist.
Aceste rezultate evidențiază faptul că antrenamentul cu vibrații implică și o adaptare
neurală specifică, consecutivă acestui tratament. Antrenamentul cu vibrații mecanice are
avantaje clare și în ceea ce privește profilaxia, dar și recuperarea sportivilor. Astfel, în acest
sens, efecte pozitive ale aplicării vibrațiilor s-au mai înregistrat:
-în ameliorarea flexibilității articulare la nivelul zonelor anatomice supuse vibrațiilor;
-îmbunătățirea circulației locale superficiale și musculare;
-fluxul sanguin muscular crescut, consecutiv antrenamentului cu vibrații mecanice,
va aduce la nivelul respectiv substanțe nutritive de restaurare a celulelor musculare
suprasolicitate sau lezate și care asigură o refacere mai rapidă a mușchiului deteriorat;
-consecutiv contracțiilor și relaxărilor rapide ale mușchilor, sportivii prezintă la
nivelul pielii o senzație de cald și furnicături, ca urmare a apariției vasodilatației superficiale;
-o mărire a secreției somatotropinei, hormonul de creștere, element important in
repararea țesuturilor;
-o creștere a testosteronului și endorfinelor, care diminuează durerea și ameliorează
starea de spirit a sportivului;
-reduce presiunea mecanică pe articulații, ligamente și tendoane.