Universitatea “OVIDIUS” Constanta

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Kinetoterapie si motricitate speciala

Obiectivele si mijloacele recuperarii

sportivilor de performanta

Coordonator
Prof.univ.dr. Docu Axelerad Daniel

Student
Hutu Andrei Robert
Obiectivele specifice procesului de recuperare ţin cont de particularităţile sportivului şi ale

disciplinei sportive, în aceeaşi măsură. Referirea la sportiv, înseamnă vârsta, experienţa,

aspecte biologice şi psihologice.

Obiectivele procesului de recuperare a sportivilor accidentaţi se referă, la:

-controlul procesului inflamator şi al durerii;

-refacerea mobilităţii articulare şi a flexibilităţii ţesuturilor periarticulare;

-îmbunătăţirea forţei şi rezistenţei musculare;

-dezvoltarea rezistenţei cardio-vasculare (ameliorarea capacităţii generale de efort);

-refacerea coordonării musculare specifice

Controlul durerii si al procesului imflamator

Reducerea durerii este o condiţie de bază în aplicarea programelor de terapie prin

mişcare, fapt ce se poate realiza prin utilizarea următoarelor mijloace.

Repausul şi posturile completează măsurile de reducere a efectelor care apar în urma

leziunilor produse, prin abordarea unor poziţii în stare de repaus. Pe parcursul

terapiei de recuperare, după scoaterea sportivului de la locul accidentului, se

apelează la repausul fizic, segmentar în scopul realizării relaxării musculare. În cazul

traumatismului segmentar, celelalte părţi ale corpului se află în stare funcţională,

deci antrenabile.

Hidrotermoterapia – realizează reducerea procesului inflamator, a durerii şi stoparea

extinderii leziunilor, prin mijloacele terapiei cu agent rece (apă sau gheaţă)

Medicaţia generală şi locală (analgezică, antiinflamatoare, decontracturantă, resorbtivă) se

administrează în faza iniţială, tot în scopul reducerii urmărilor traumatismului produs.

Electrostimularea cu curenţi de frecvenţă joasă sau medie contribuie la combaterea

edemelor produse.

Electroterapia antialgică se aplică în toate etapele evoluţiei leziunilor traumatice, apelând la

curenţi de frecvenţă joasă sau medie (2-3 proceduri în câte 2-3 şedinţe săptămânal).
Ultrasonterapia are efecte pozitive în menţinerea flexibilităţii ţesuturilor moi.

Masajul periostal şi băile alternanate sunt utile în cazul proceselor inflamatorii persistente.

Acupunctura poate completa metodele de control al procesului inflamator şi al durerii.

Refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii supletei tesuturilor periarticulare

După reducerea durerii, a inflamaţiei şi a contracturii musculare se poate trece la

mijloacele terapiei prin mişcare, kinetoterapia, iniţial cu tehnici pasive cu execuţie

asistată, folosind contracţiile statice şi tehnicile de facilitare neuro-musculară

proprioceptivă. Ulterior se apelează la tehnici active –ajutate, urmând mobilizările

active, pentru atingerea limitei normale a mobilităţii articulare.

Imbunatatirea si fortei si rezistentei musculare

Programul de tonificare musculară se aplică după refacerea mobilităţii articulare în

procentaj de 75%. Acestea utilizează 4 tipuri de exerciţii fizice de bază:

-exerciţii statice;

-exerciţii cu rezistenţă progresivă;

-exerciţiile izometrice ;

-exerciţiile izodinamice.

Acestor mijloace li se adaugă:

- hidrotermoterapia cu agent cald şi neutru care se recomandă încă de la

începutul programului de recuperare, având în vedere beneficiile induse de apa

caldă, respectiv reducerea durerii, decontracturarea şi relaxarea musculară, cât şi

uşurarea mişcărilor în apă.

- stimularea electrică se aplică din fazele precoce ale recuperării apelând la

curent de joasă şi medie frecvenţă.

Dezvoltarea rezistenţei cardio-vasculare

Refacerea capacităţii aerobe trebuie începută de timpuriu, debutând cu activitate la bicicleta

staţionară. Programele aerobe se practică cu 5 şedinţe săptămânal, cu durată de 30 de

minute fiecare, în solicitare de 60-75% din capacitatea de efort a sportivului, sub control

medical.

Refacerea coordonării musculare specifice

Abordarea acestei calităţii se poate realiza numai după redobândirea mobilităţii articulare şi

a flexibilităţii ţesuturilor moi, a forţei şi rezistenţei muşchilor afectaţi prin accidentare.

Dobândirea coordonării specifice sportului practicat se realizează printr-un proces de

învăţare neurofiziologic, în care stereotipurile de engrame, apar după repetiţii lente, cu forţe

minimale aplicate până la atingerea unui grad bun de precizie, după care se pot mări

parametrii de viteză şi forţă.

Stabilirea programului

Etapa finală a recuperării cuprinde două acţiuni, în urma cărora se decide revenirea

sportivului la antrenamente şi concursuri:

- evaluarea finală a capacităţii funcţionale;

- stabilirea programului, care face parte din şedinţa de antrenament şi cuprinde

recomandări precise în legătură cu menţinerea capacităţilor de flexibilitate, forţă,

rezistenţă musculară şi cardio-respiratorie, cât şi măsuri de prevenire a recidivelor.

Terapia balneară este folosită la încheierea sezonului sportiv, când se acţionează

asupra suprasolicitărilor şi a sechelelor post-traumatice (chiar dacă acestea se află în

fază de acalmie). Terapia balneară profilactică şi de recuperare, cât şi refacerea

generală complexă a organismului, se aplică în perioada de tranziţie a pregătirii

sportive.