Recuperarea sportivilor

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste recuperarea prin actiunea de a

recupera si rezultatele ei; a recupera, exprima faptul de a dobandi din nou, a redobandi,
a recastiga.
Recuperarea este definita de Dragan, I., (2002) drept, "procesul de utilizare
dirijata a unor factori naturali sau artificiali, cat mai de timpuriu si intensiv, in scopul
restabilirii anatomo-functionale a unui organ sau functii perturbate de efortul sport
656j95g iv, accidental sau in timp, pentru reintegrarea rapida a acestuia in procesul de
pregatire".
Principiul progresivitatii in recuperare In abordarea procesului de recuperare a
sportivului accidentat, se aplica principiul progresivitatii. Prin progresivitate in
recuperare, se intelege utilizarea metodelor si mijloacelor de recuperare, in functie de:
-

capacitatea generala de efort;

capacitatea functionala a structurilor implicate in efort.

Solicitarea functionala a segmentului lezat, incepe de la limita inferioara a posibilitatilor

si se amplifica treptat, pana la integrarea totala in complexul motric cotidian si specific.
Solicitarea segmentului lezat urmeaza o curba usor ascendenta, atat in cadrul fiecarei
lectii, cat si de-a lungul intregii perioade de recuperare. Este contraindicata depasirea
nivelului functional momental al segmentului lezat.
Astfel, stimulul standard va avea valori amplificate, in ceea ce priveste intensitatea,
conform ameliorarii capacitatii generale si locale, a individului, a sportivului afectat.
Programul de recuperare se structureaza in trei etape.

Etapa pregatitoare - care creaza conditii fiziologice si psihologice, in care

se aplica proceduri termo si electroterapice, masaj, in scopul preparatiei locale si
generale a structurilor implicate in efort.

Etapa preliminara - in care sportivul care trebuie recuperat, invata cum se

folosesc aparatele, cu mobilizare activa, asistata sau rezistiva.

Etapa efectuarii programului adaptat capacitatii functionale a celui care

este recuperat.
Implicarea in efort, a sportivului care urmeaza a fi recuperat, respecta rigorile acestei
situatii, prin:
-

trecerea de la cunoscut la necunoscut;

trecerea de usor la greu, raportat la volume si intensitati;
trecerea de la simplu la complex, cu referire la dificultatea si complexitatea
mijloacelor utilizate.

Obiectivele si mijloacele recuperarii

Obiectivele specifice procesului de recuperare tin cont de particularitatile
sportivului si ale disciplinei sportive, in aceeasi masura. Referirea la sportiv, inseamna
varsta, experienta, aspecte biologice si psihologice.
Controlul durerii si al procesului inflamator
Reducerea durerii este o conditie de baza in aplicarea programelor de terapie prin
miscare, fapt ce se poate realiza prin utilizarea urmatoarelor mijloace.
Repausul si posturile completeaza masurile de reducere a efectelor care apar in urma
leziunilor produse, prin abordarea unor pozitii in stare de repaus. Pe parcursul terapiei
de recuperare, dupa scoaterea sportivului de la locul accidentului, se apeleaza la
repausul fizic, segmentar in scopul realizarii relaxarii musculare. In cazul
traumatismului segmentar, celelalte parti ale corpului se afla in stare functionala, deci
antrenabile.
Hidrotermoterapia - realizeaza reducerea procesului inflamator, a durerii si stoparea
extinderii leziunilor, prin mijloacele terapiei cu agent rece (apa sau gheata)
Medicatia generala si locala (analgezica, antiinflamatoare, decontracturanta,
resorbtiva) se administreaza in faza initiala, tot in scopul reducerii urmarilor
traumatismului produs.
Electrostimularea cu curenti de frecventa joasa sau medie contribuie la combaterea
edemelor produse.
Electroterapia antialgica se aplica in toate etapele evolutiei leziunilor traumatice,
apeland la curenti de frecventa joasa sau medie (2-3 proceduri in cate 2-3 sedinte
saptamanal).
Ultrasonterapia are efecte pozitive in mentinerea flexibilitatii tesuturilor moi.
Masajul periostal si baile alternanate sunt utile in cazul proceselor inflamatorii
persistente.
Acupunctura poate completa metodele de control al procesului inflamator si al
durerii.
Refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii, supletei tesuturilor
periarticulare

Dupa reducerea durerii, a inflamatiei si a contracturii musculare se poate trece la

mijloacele terapiei prin miscare, kinetoterapia, initial cu tehnici pasive cu executie
asistata, folosind contractiile statice si tehnicile de facilitare neuro-musculara
proprioceptiva. Ulterior se apeleaza la tehnici active -ajutate, urmand mobilizarile
active, pentru atingerea limitei normale a mobilitatii articulare.
Imbunatatirea fortei si rezistentei musculare
Programul de tonificare musculara se aplica dupa refacerea mobilitatii articulare in
procentaj de 75%. Acestea utilizeaza 4 tipuri de exercitii fizice de baza:
-

exercitii statice;
exercitii cu rezistenta progresiva;
exercitiile izometrice ;
exercitiile izodinamice.

Acestor mijloace li se adauga:

- hidrotermoterapia cu agent cald si neutru care se recomanda inca de la
inceputul programului de recuperare, avand in vedere beneficiile
induse de apa calda, respectiv reducerea durerii, decontracturarea si relaxarea
musculara, cat si usurarea miscarilor in apa.
- stimularea electrica se aplica din fazele precoce ale recuperarii apeland la
curent de joasa si medie frecventa.
Dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare
Refacerea capacitatii aerobe trebuie inceputa de timpuriu, debutand cu activitate la
bicicleta stationara. Programele aerobe se practica cu 5 sedinte saptamanal, cu durata de
30 de minute fiecare, in solicitare de 60-75% din capacitatea de efort a sportivului, sub
control medical.
Refacerea coordonarii musculare specifice
Abordarea acestei calitatii se poate realiza numai dupa redobandirea mobilitatii
articulare si a flexibilitatii tesuturilor moi, a fortei si rezistentei muschilor afectati prin
accidentare. Dobandirea coordonarii specifice sportului practicat se realizeaza printr-un
proces de invatare neurofiziologic, in care stereotipurile de engrame, apar dupa repetitii
lente, cu forte minimale aplicate pana la atingerea unui grad bun de precizie, dupa care
se pot mari parametrii de viteza si forta.
Stabilirea programului de intretiner
Etapa finala a recuperarii cuprinde doua actiuni, in urma carora se decide revenirea

sportivului la antrenamente si concursuri:

- evaluarea finala a capacitatii functional
- stabilirea programului, care face parte din sedinta de antrenament si cuprinde
recomandari precise in legatura cu mentinerea capacitatilor de flexibilitate, forta,
rezistenta musculara si cardio-respiratorie, cat si masuri de prevenire a recidivelor.
Terapia balneara este folosita la incheierea sezonului sportiv, cand se actioneaza asupra
suprasolicitarilor si a sechelelor post-traumatice (chiar daca acestea se afla in faza de
acalmie). Terapia balneara profilactica si de recuperare, cat si refacerea generala
complexa a organismului, se aplica in perioada de tranzitie a pregatirii sportive.
Exercitii din volei si baschet pentru recuperarea umarului dizlocat:
Ridicarea bratelor pentru barajul serviciului de volei;
Arucarea la cosul de baschet;
Pase in jocul de baschet;
Servici de sus si de jos in jocul de volei
Preluarea si ridicarea mingii la volei.