Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parametri microscopici
Parametri macroscopici
A. EXPLORAREA PARAMETRILOR BIOUMORALI
Semnificatia acestor parametri este legata de existenta unui volum urinar minim de
aprox. 800 ml in care substantele solide (in principal uree si electroliti) se pot elimina sub
forma dizolvata.
- poliuria = diureza peste 2000 ml/ zi (debit peste 80- 100 ml/ ora);
-cantitatea de substante solide care trebuie eliminate. Prezenta glucidelor, proteinelor
si a altor substante modifica valorile reale ale densitatii.
Sint teste care masoara abilitatea rinichiului de a concentra urina in conditii
standardizate de restrictie hidrica a pacientului. In conditii normale, urina este concentrata si
densitatea creste la valori de 1020 - 1025.
Daca este nevoie de rezultate mai precise se poate determina osmolaritatea urinara.
Metoda Fishberg: densitate de minim 1024 si volum de maxim 300 ml intr- un
esantion;
Metoda Mosenthal: densitate de 1020 si o diferenta de minim 7 unitati intre valorile extreme;
Metoda Volhard: densitate de minim 1025 cu osmolalitatea peste 800 in cel putin un
esantion recoltat in timpul dupa- amiezii.
Este parametrul care traduce cel mai fidel capacitatea renala de concentrare, fiind mai
putin supusa modificarilor induse de continutul urinar in proteine, glucide sau alte substante.
Determinarea osmolalitatii urinare in conditii de restrictie hidrica este semnificativa in
evaluarea disfunctiei renale.
Valori normale: 500- 850 mOsm/ Kg dupa o restrictie hidrica de 12 ore.
Indicatii :
- determinari de rutina (screening) in afectiuni renale, respiratorii si metabolice;
- probele au pH acid si favorizeaza stabilitatea unor particule de interes (cilindri, etc.).
In conditii normale, urina contine doar urme de proteine plasmatice (albumine,
globuline). In conditii patologice se elimina (filtreaza) predominent albumine, de aceea
termenul de albuminurie este echivalent celui de proteinurie.
Este o proteina cu GM mica, pusa in evidenta electroforetic sau turbidimetric. Este
specifica pentru mielom multiplu (50 - 80 % din cazuri), metastaze osoase, limfom malign,
amiloidoza.
In conditii normale, urina contine cantitati minime de glucoza care nu se pot evidentia
prin testele de rutina. Evidentierea glucozei in urina (glicozurie) nu este un indicator specific /
absolut de afectare renala, desi de cele mai multe ori glicozuria este anormala si datorata
diabetului zaharat.
Indicatii:
Se elimina urinar in special sub forma de acetona. La subiectii normali, eliminarea
este neglijabila; cetonuria apare de obicei prin alterarea metabolismului glucidic (ex: diabet
zaharat).
Testul poate fi utilizat pentru diagnosticul precoce al ceto- acidozei si comei diabetice.
Indicatii:
- test screening la copii, gravide, diabetici, orice internare in spital, preoperator la
pacienti chirurgicali;
Indicatii:
Bilirubina poate apare in urina inaintea altor semne (clinice, paraclinice) de afectare
hepatica (icter);
Este unul din cele mai sensibile teste in explorarea afectiunilor hepatice, cu valoare
chiar si in probe aleatorii. Prin urina se elimina numai urme de urobilinogen care scapa
excretiei prin bila.
Nivelul crescut al urobilinogenului este un semn precoce de leziune hepatocelulara.
Indicatii:
- valori normale nu exclud o afectare renala, deoarece modificarea valorilor apare cind
cel putin 50 % din nefroni au fost distrusi.
Compusul rezulta prin prin degradarea metabolica a acizilor nucleici. Testul este util
in identificarea unor afectiuni metabolice si renale si evaluarea efectului medicatiei
uricozurice.
Valori normale: 250- 750 mg / 24 ore (1,48- 4,43 mmol / zi ) in aport alimentar
normal;
6. ELECTROLITI
Indicatii:
- monitorizarea efectelor unei diete hiposodate ( in tratamentul HTA, IRA, alte
afectiuni).
Un pacient cu restrictie sodata nu elimina mai mult de 0.6 g NaCl / 100 ml urina
(minim 0,7 g% in conditii normale).
Valori normale: 110 - 250 mEq /24 ore (110 -250 mmol / l), variaza foarte mult cu
aportul sodat si transpiratia. Interpretarea se face functie de aport si eliminare.
Valori normale: 40- 220 mEq/ L/ 24 ore sau 40- 220 mmol/ L, functie de aportul
alimentar sodat.
Valori normale: 25- 125 mEq/ 24 ore sau 25- 125 mmol / 24 ore, variabil cu aportul
alimentar.
-100- 300 mg/ 24 ore sau 2,5- 7,5 mmol/ zi (aport alimentar mediu)
- 50- 150 mg/ 24 ore sau 1,25- 3,75 mmol/ zi (aport alimentar scazut).
7.1.1. FSH, LH - utili in determinarea etiologiei primare sau secundare a insuficientei
gonadale.
7.1.5. 17- Cetosteroizi, 17- Hidroxicorticosteroizi (17- CS, 17- OHCS): determinari
indicate in evaluarea tulburarilor endocrine de origine suprarenaliana si testiculara.
Niveluri crescute de porfirine urinare se intilnesc in afectiuni ca: porfirie, afectiuni
hepatice, intoxicatii cu plumb, pelagra. Se asociaza niveluri urinare crescute de acid delta-
aminolevulinic (ALA).
7.4. Amilaza urinara, clearance de amilaza
Testul determina nivelul urinar al acidului fenilpiruvic, care este crescut in
fenilcetonurie (afectiune genetica cu retardare mentala).
7.8 Reactiile de sarcina: testul evalueaza calitativ/ cantitativ prezenta in urina femeii
gravide a hormonului corionic gonadotrop (HCG) sintetizat de trofoblastul placentar.
In conditii normale, acesta contine un numar mic de celule si alte elemente provenite din
tractul genito- urinar: cilindri, spermatozoizi, cristale.
Element Semnificatie clinica
Cilindri
Celule epiteliale
1. Scintigrafia renala
Indicatii:
- anomalii congenitale (rinichi polichistic, ectopii renale, rinichi unic etc);
Diminuarea bilaterala a fixarii izotopului semnifica scaderea masei de tesut renal activ
(insuficienta renala cronica).
Tehnica are dezavantajul unor rezultate calitative si cu specificitate redusa, dar este
utilizata cu succes in unele nefropatii si tulburari urodinamice (vezi Renografia diuretica).
Este o metoda de examen radiologic al aparatului urinar, in care opacifierea cailor de
excretie se obtine prin injectarea i.v. a unei substante de contrast iodate, care are cale de
eliminare predominant renal
Pentru evaluarea dinamica a rezultatelor se realizeaza clisee seriate, care evidentia
acumularea si eliminarea progresiva a substantei de contrast la nivelul cailor urinare intra- si
extrarenale.
Intirzierea si diminuarea eliminarii substantei pot merge de la stadii incipiente pina la
asa- numitul "rinichi mut". Urografia permite nu numai o sinteza a datelor morfofunctionale
ale aparatului urinar, dar si evaluarea separata si comparativa a celor doi rinichi.
Inflamatii renale acute (glomerulonefrita acuta, pielonefrita acuta, abcesul perirenal ) sau
cronice (glomerulonefrita cronica , pielonefrita cronica);
Modificari ecografice ale vaselor renale ( tromboza venei cave , anevrismul arterei renale ) ;
In timpul umplerii vezicale, presiunea intravezicala se mentine scazuta, iar presiunea
uretrala crescuta; pe durata mictiunii acest gradient se inverseaza. Acest raport presional
vezico- uretral constant reprezinta conditia primordiala a mentinerii echilibrului vezico-
sfincterian, care trebuie sa asigure:
Tehnici de explorare
1. Cistomanometria
Prin conectarea la sistemul de perfuzie – sondaj a unor lanturi de masura adecvate ,
este posibila inregistrarea unor trasee de interes : uretro-si cistomanometrie si debitmetrie
urinara (mictionala) . Cistomanometria furnizeaza doua informatii esentiale privind
echilibrul vezico- sfincterian: complianta si contractililtatea, la care se adauga alti parametri
de valoare mai mica- sensibilitatea, capacitatea vezicala si activitatea.
Complianta vezicala
Numai vezicile cu complianta scazuta (hipertone) sint patologice, prin afectiuni
vezicale parietale (scleroza, hipertonie) sau neurologice (traumatisme medulare, etc).
Valoarea determinata prin cistomanometrie este inferioara cu circa 40% decit cea
reala , calculata de individ prin raportarea diurezei la numarul de mictiuni in cursul zilei
respective .
2. Uretromanometria
Reprezinta inscrierea grafica sub forma de profil a variatiilor de presiune intrauretrala
de- a lungul canalului uretral.
Inregistrarea se poate obtine prin tehnica standard de cistomanometrie , cu ajutorul
unor sonde cu ferestre laterale pozitionate la nivel uretral. Cei mai importanti parametri
determinati sint prezentati in tabelul de mai jos :
-complianta uretrala.
la femeie si la barbat
( FEMEIE ) ( BARBAT )
Lungime functionala 30 + / - 5 mm 35 + / - 5 mm
Zona de continenta 20 + / - 5 mm -
(cm H2 O x mm )
(mm x mm )
Se determina prin sondaj uretral, cu sonde de calibru crescind, masurind si inscriind grafic
relatia presiune intrauretrala – raza uretrala – Cresterea cu 25 % a presiunii intrauretrale prin
trecerea de la sonda 12 F la sonda 20 F este considerata semnificativa ( Susset )
3. Debitmetria urinara
Ofera informatii utile privind calitatea jetului urinar, deci performanta independenta
de efortul necesar realizarii acesteia.
Valori normale: debitul maxim peste 20 ml /sec, atins in mai putin de 1 minut.
Aspectul curbei furnizeaza informatii privind existenta si severitatea unei disurii.
In conditii normale, debitul maxim este atins foarte reprede, in mai putin de un minut.
O curba in platou traduce un obstacol permanent, o curba polifazica- un obstacol abdominal,
iar debitul sacadat- dissineregia vezico- sfincteriana.
Ca si vezica, ureterul este caracterizat printr-un echilibru functional, care se manifesta
prin capacitatea de a transporta debite urinare mari , mentinind presiuni joase in cavitatile
pielo-caliceale. Se regaseste aici o relatie presiune / debit caracteristica rezistentei la curgere;
in conditii de obstructiei, presiunea necesara propulsiei debitului devine excesiva.
Incapacitatea caii excretorii de a transporta un debit crescut se traduce prin cresterea
de volum (suprafata) a sistemului colector. Cresterea suprafetei bazinetului peste 22%
semnifica obstructie, in timp ce un procent sub 10% semnifica o situatie normala
Obstructia este caracterizata de intirzierea in eliminarea unui trasor radioactiv sub
actiunea diuretica indusa de furosemid. Obtinerea unei curbe de scadere a radioactivitatii nu
trebuie supraestimata, deoarece este vorba de determinari semicantitative in care unul dintre
parametri- diureza- este necunoscut si variabil functie de starea functionala a rinichiului
explorat. Din acest motiv, rezultatele nu au valoare in cazul insuficientei renale.
Activitatea radioactiva este masurata continuu cu o gamma- camera, obtinind o curba
de activitate functie de timp.
- raspuns 3a: dilatatie fara obstructie. Injectarea furosemidului determina o scadere
semnificativa a radioactivitatii renale;
- raspuns 3b: obstructie partiala. Scaderea radioactivitatii este lenta si incompleta.
Principiul este similar cu cel prezentat anterior, cu deosebirea ca pe grafic se obtin
curbe radioactive corespunzind parenchimului renal si ureterului.
- raspuns 2: dilatare fara obstructie. Scaderea marcata a radioactivitatii la nivel renal
sau ureteral nu se produce nici dupa injectarea de furosemind;
- raspuns 3: obstructie. Radioactivitatea creste sau ramine in platoru chir si dupa
injectarea de furosemid.
Utilizind renografia cu Hippuran sau DTPA si delimitind precis parenchimul renal de
caile excretorii se poate extrage timpul de tranzit renal (timp de parcurgere al spatiului urinar
intra renal) din timpul de tranzit total.
Valorile normale : 2 min. 30 sec - 3 min.
In caz de obstructie ambii timpi de tranzit sint crescuti, in timp ce in cazul stazei fara
obstructie numai timpul de tranzit distal este crescut (la nivelul cavitatii dilatate), in timp ce
timpul renal ramine nemodificat
3. Pielomanometria
In cazul dilatarii aparatului urinar superior, masurarea presiunii bazale prin punctia
directa a bazinetului s- a dovedit a avea o asemenea variabilitate incit valoarea metodei este
discutabila. Acest fenomen se explica prin adaptarea ureterului obstruat si printr- un grad de
insuficienta functionala a rinichiului suprajacent care isi reduce diureza pentru a evita
hiperpresiunea.
In acelasi timp, se poate accepta ca o presiune bazala superioara valorii de 15 cm H2O
aparuta la un pacient relaxat, normal hidratat, certifica obstructia; dimpotriva, o valoare
scazuta a presiunii bazale nu exclude obstructia. S- a propus sensibilizarea metodei prin
utilizarea de diuretice, dar variabilitatea raspunsului individual limiteaza valoarea metodei.
Relatia presiune/ debit, in care cei doi parametri sint masurabili si independenti de
functia renala, este deci singura capabila sa exprime gradul obstructiei, cu conditia masurarii
celor doi parametri in amonte si in aval de sediul presupus al obstructiei.
Obstructia este certa la valori peste 22 cm apa, iar normalul este considerat la valori
sub 15 cm apa; intre aceste extreme se afla o zona de incertitudine, cu interpretare dificila.
Prin cresterea debitului de perfuzie la 20 ml/ min se poate creste sensibilitatea determinarii.
Se masoara debitul in conditiile in care presiunea de perfuzie este constanta (presiune
hidrostatica = inaltimea coloanei de lichid intre nivelul vasului de perfuzie si bazinetul
pacientului).
Scopul metodei este masurarea presiunii minime necesare pentru asigurarea unui debit
de 5- 10 ml/ min. Daca un debit de minim 10 ml/min se obtine prin aplicarea unei presiuni de
15 cm apa si caile urinare tolereaza acest regim, situatia este considerata normala. In conditii
de obstructie, se obtin debite similare prin presiuni de peste 22 cm apa, iar vizualizarea cailor
urinare demonstreaza prezenta dilatarii.
D. EXPLORAREA PARAMETRILOR BIOELECTRICI
a. Electromiografia globala
Dezavantaje:
c. presiune + debit: efortul necesar (presiune) pentru obtinerea unei performante (debit) este
un indicator al rezistentei uretrale crescute. Poate semnala prezenta unei disurii
O functie excretorie urinara normala se caracterizeaza prin presiuni mici necesare
pentru realizarea unui debit urinar mare; situatia contrara este specifica obstructiei cailor
urinare.
BILANT FUNCTIONAL
DIGESTIV
1. Electrogastrografia
Dozarea aciditatii gastrice (chimismul gastric) este una dintre cele mai des utilizate
tehnici de investigare a secretiilor digestive in vederea alcatuirii unor bilanturi functionale.
Acidul clorhidric este cel mai important compus care genereaza caracterul acid al
sucului gastric. Evaluarea cantitativa a secretiei de HCl se realizeaza de obicei prin metoda
titrimetrica, prin care se pot evidentia fractiunile de HCl:
Actualmente se prefera utilizarea altor parametri de secretie acida gastrica in locul
celor clasici:
a. puterea- tampon a secretiei gastrice : diferenta aciditate totala - aciditate libera.
QH+ (mEq/ h) = ------------------------------------------------------------------
1000
Acest parametru poate fi calculat prin sumarea valorilor obtinute pe 4 esantioane de
suc gastric recoltate la 15 minute interval, in conditii bazale sau de stimulare a secretiei
gastrice.
c. debit acid orar al secretiei bazale (DAB): reprezinta cantitatea totala de suc gastric
recoltata dimineata pe nemincate, timp de 1 ora (4 esantioane la 15 minute), in absenta oricarui
excitant gastric.
d. debit acid orar maximal (DAM): reprezinta cel mai mare raspuns secretor dupa o
doza maximala de excitant gastric (de obicei histamina- testul Kay). Se determina in aceleasi
conditii ca si DAM, cu exceptia utilizarii excitantului gastric.
Valori normale:15- 30 mEq/ h (debit secretor gastric = 200- 250 ml / h).
e. virf acid maximal (VAM): reprezinta cea mai mare valoare a HCl prezenta in unul
din cele 4 esantioane de suc gastric recoltate dupa administrarea excitantului.
f. virf acid orar (peak acid horaire- PAH): rezulta prin inmultirea cu 2 a celor doua
esantioane consecutive ale secretiei stimulate care au debitul acid cel mai mare.
Parametrii obtinuti pot fi utilizati in vederea realizarii unor buletine de analiza a secretiei
gastrice:
Staza
Secretie
bazala
0 - 15 min
15 - 30 min
30- 45 min
45- 60 min
Secretie
bazala orara
Secretie
post-
histaminica
0- 15 min
15- 30 min
30- 45 min
45- 60 min
Efort orar
Test
maximal
histaminic
0- 15 min
15- 30 min
30- 45 min
45- 60 min
Efort
maximal
Utilitate clinica: diagnosticarea unor variate stari de patologie digestiva care evolueaza
cu modificarea cantitativa a secretiei acide gastrice.
Datorita caracterului acid (suc gastric) si alcalin (suc intestinal) al secretiilor digestive,
pH- ul acetor secretii poate fi utilizat ca parametru specific de bilant functional digestiv.
Determinarea pH- ului secretiilor digestive se realizeaza in clinica prin tehnici
electrochimice de ionometrie/ pH- metrie, care masoara diferenta de potential generata la
introducerea unui electrod metalic intr- o solutie apoasa care contine o sare a acelui metal.
Tehnica presupune utilizarea unei celule electrochimice, formate din 2 electrozi (unul sensibil
la ion si altul de referinta) conectati prin fire de Ag/ AgCl la bornele unui galvanometru
z F
unde: E este potentialul generat de celula electrochimica (si masurat de voltmetru);
Similar pace- maker- ului cardiac, in zona marii curburi gastrice se descrie prezenta
unui generator de ritm electric gastric ("EGG = ECG a stomacului").
Semnalul cules este prelucrat (amplificare, filtrare digitala) si inregistrat grafic la o viteza mica
de derulare a hirtiei corespunzatoare unui semnal biologic lent ( 90 mm / h ). Aparatura
moderna ofera posibilitatea monitorizarii in ambulator a traseului EGG, similar traseului ECG,
de unde si denumirea data de "investigatie Holter a stomacului".
- profil presional digestiv (presiuni culese la multiple niveluri de- a lungul aceluiasi
organ- esofag, intestin subtire, sau din organe diferite);
- reconstructie vectoriala spatiala prin tehnici speciale de analiza (tip Vector Volume
Analysis) .
- pH- metrie esofagiana + endoscopie pentru evidentierea refluxului gastro- esofagian;
Asa cum am mentionat, monitorizarea pH- ului esofagian este o investigatie utila
pentru evaluarea diagnostica si terapeutica a refluxului gastro- esofagian (RGE).
Etiopatogenia acestei afectiuni consta din incompetenta sau relaxarea tranzitorie (post-
prandiala, in clinostatism, etc.) a sfincterului esofagian inferior (LES). O motilitate esofagiana
inadecvata sau un clearance esofagian diminuat (alterarea mecanismului deglutitiei) au drept
consecinta o expunere anormala a mucoasei esofagiene la actiunea sucului gastric acid.
Prin investigarea simultana a pH- ului si motilitatii esofagiene se poate diagnostica
mecanismul producerii RGE. Programele de interpretare computerizata a semnalului permit
cuantificarea acestui reflux prin intermediul unor scoruri (DeMeester, Boix- Ochoa).
Retinem pentru uz practic lista parametrilor RGE care compun scorul DeMeester:
- procent din perioada de monitorizare cu pH mai mic de 4 (timp total, % din 24 h);
Tehnica pH- metriei digestive se poate extinde la nivel gastric, unde permite
monitorizarea refluxului duodeno- gastric. Utilizarea unui scor similar scorului DeMeester
cuantifica acest reflux si selecteaza subiectii cu risc de a dezvolta ulcer gastric (scor cu
valorare predictiva, diagnostic precoce).
Se realizeaza prin tehnici electromanometrice care utilizeaza sonde multi- canal
plasate la 3 niveluri: sfincter esofagian superior (UES), corp esofagian (Body), sfincter
esofagian inferior (LES).
- aria presionala (suprafata delimitata intre unda presionala si axa Ox);
Utilizarea unor sonde cu 2, 4 sau 8 ferestre laterale de culegere permite evidentierea
distributiei spatiale a valorilor presionale si sta la baza recompunerii spatiale 3 D a morfologiei
LES cu ajutorul unui inscriptor grafic vectorial (Vector Volume Analysis), care pare a fi
tehnica optima de analiza a competentei sfincteriene.
Prin tehnicile moderne de achizitie a semnalului (cartela video) se poate realiza
achizitia simultana cu profilul manometric esofagian a imaginii fluoroscopice oferita de
examenul radiologic baritat al esofagului.
Prin utilizarea unor sonde- multicanal si a tehnicii manometrice adaptate activitatii
contractile digestive se investigheaza activitatea contractila a diverselor segmente intestinale
(antru duodenal, intestin subtire, colon).
Parametrii mecano- contractili evaluati sint similari celor mentionati la manometria
esofagiana. Suplimentar, se poate evidentia activitatea spontana
de tip MMC (Migrating Motor Complex) in diverse faze ale perioadei interdigestive.
Se pot inregistra simultan: EGG, impedanta gastrica, pH- ul duodenal si cel gastric,
motilitatea antro- duodenala. Tonusul fundic se inregistreaza manometric, in conditii de
stimulare mecanica printr- un balon- cateter de constructie speciala (VS- Visceral Stimulator).
Prin analiza activitatii contractile pre- si postprandiale, ca si sub influenta a diverse
droguri prokinetice, se poate stabili substratul etiopatogenic (neuropatic sau miopatic) al
tulburarilor de motricitate intestinala.
Se realizeaza prin manometrie anorectala cu ajutorul unui balon- cateter, parametrii
contractili urmariti fiind similari cu cei investigati in cazul altor sfinctere digestive (lungime
functionala sfincteriana, presiune maxima de inchidere sfincteriana, etc.).
Utilizarea unor sonde- cateter cu 4, 6 sau 8 ferestre de culegere laterala permite
culegerea la multiple niveluri a profilurilor presionale anorectale, si ofera datele necesare
pentru cuantificarea si reconstructia spatiala 3 D a sfincterului anal (Vector Volume Analysis).
Defecatia este evaluata prin inregistrarea simultana a traseelor EMG si manometrie
rectala, in timp ce subiectul incearca sa evacueze balonul rectal destins cu aer. Prezentarea in
timp real a parametrilor electrocontractili permite realizarea unor studii de tip biofeedback,
prin care individul isi autoregleaza si supravegheaza procedurile de reeducare musculara a
planseului pelvic, utilizate in terapia incontinentei anale. Subiectul urmareste pe display
nivelul presional rectal atins prin contractie voluntara (sub forma de coloane colorate), in
conditiile pastrarii unor niveluri scazute ale activitatii EMG.
Sistemele clasice de analiza a traseelor de investigatie digestiva necesitau foarte mult
timp de lucru, si in plus nu erau capabile sa acopere in intregime necesarul de date (de
exemplu- imposibilitatea realizarii reconstructiilor sfincteriene spatiale sau a supravegherii
procedurilor de biofeed- back).
- permit selectarea unui numar variabil de parametri atasati traseelor investigate
(amplitudine, durata, viteza de propagare, panta de contractie, valori extreme sau medii);
- ofera posibilitati de stocare computerizata a unui volum mare de rezultate, disponibile
pentru prelucrari off- line ulterioare sau pentru standardizarea unor noi parametri/ tehnici de
investigare.