Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei
grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu
Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45° lat N si
de maridianul de 29° long. E.
Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care
732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste
anual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu. Cel mai
tanar pamant al tarii, Delta Dunarii potrivi oamenilor de stiinta isi are originile in urma cu
aproximativ 13 000 de ani.
Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte:
- o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si
bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala;
- o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore
Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii
marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in
conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.
Bratul Chilia, cel mai septentrional, formeaza granita cu Ucraina, transporta 60% din
apele si aluviunile Dunarii, avand un curs sinuos pe o lungime de 120 Km. De-a lungul sau
se insiruie asezarile: Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava. Avand multe ramificatii si
ostroave acesta este cel mai tanar brat, inregistrand si cea mai mare adancime 39 de m.
Bratul Chilia este folosit pentru navigatie, cele mai importante porturi fiind Ismail si
Valcov.
Bratul Sulina situate in mijlocul Deltei, are un curs rectiliniu, canalizat permanent
dragat si intretinut pentru navigatia vaselor maritime (pescaj minim 7m). In urma acestor
lucrari care au avut loc intre 1862 si 1902, lungimea bratului a scazut de la 93 de km la 64 de
km,si transporta 18% din volumul de apa al Dunarii, adancimea minima fiind de 7 de m,
iar cea maxima de 18 de m. De-a lungul sau se insira localitatile: Ilganii de Sus, Maliuc,
Gorgova, Crisan, Vulturu, Partizani, Sulina.
Bratul Sf. Gheorghe cel mai meridional, orientat spre sud-est, are un curs sinuos
desfasurat pe 112 Km si transporta 22% din debit. La varsare formeaza insulele Sacalin
considerate un inceput de delta secundara. Sectionarea unor meandre in ultimul timp a
micsorat lungimea cursului navigabil. De-a lungul sau se insira asezarile: Nufaru,
Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe.
Delta este strabatuta de o multime de canale, garle, rezultate prin regularizarea cursurilor,
mlastini si mai ales lacuri: Merhei, Gorgova, Rosu, Lumina, etc.
Delta Dunarii este un adevarat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna
acvatica europeana, întreaga fauna de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste
gasteropode din Europa si tot aici îsi gasesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela
lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota
specifica faunei deltei. Amfibienii sunt
reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii
de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea
serpi (4 specii).
- cainele enot -
Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apa dulce (60%), restul migrând
primavara din Marea Neagra. Intre acestia din urma, sturionii si scrumbiile au rol
important, atât stiintific, cât si economic.
Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului
ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem întâlni în
delta si care reprezinta 81% din avifauna Romaniei. Dintre acestea cuibaresc 218 specii,
restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna
si primavara.
Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibaresc 81 specii si trec prin delta 60
specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna
acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la
mediul acvatic, la care se adauga, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul
avifaunei este format din 75 specii
a caror viata este legata de
prezenta apei. Acestea se grupeaza
în 5 tipuri ecologice principale :
specii strâns legate de apa, strict
stenotope (cufundari, corcodei,
furtunari, pelicani, cormorani,
unele anatide), specii de stufarii
(toate speciile de paseriforme
acvatice), specii de tarmuri (stârci,
lopatari, tiganusi, unele anatide),
specii de pajisti hidrofile cu
vegetatie bogata continuate cu
stufarii (ralide), specii de tarmuri
marine (unele laride).
- colonie de pelicani -
Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi.
Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din
ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor acvatice. Zavoaiele sunt
populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul
cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si
Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle,
ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia
bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin
colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice
potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei,
pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul.
Coloniile de cuibarit
In Delta Dunării predomină
vegetatia de mlastină stuficolă,
care ocupă cca. 78% din suprafata
totală. Principalele specii stuful,
papura, rogozul, în amestec cu
salcia pitică si numeroase alte
specii. Vegetatia de sărături ocupă
6% din total, dezvoltându-se pe
soluri saliniazte si solonceacuri
marine.
- pasune inundata -
Plaurul
Formatiune specifică stufăriilor masive, plaurul este un strat gros de 1-1,6m format dintr-
o împletitură de rizomi de stuf si de rădcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi
organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si băltilor
transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se
deplasează pe suprafata apei.
Padurea Letea