UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE SPECIALIZAREA AGRICULTURA

ANUL IV IRF

CULTURILE ÎN ALEI

PROFESOR

Sef. lucr. dr. Ovidiu PĂNIȚĂ

STUDENT

ALEXANDRU JITIANU
 INTRODUCERE

Activitățile agro-forestiere reprezintă activități agricole în cadrul cărora se integrează, în

timp și spațiu, culturile de arbori în culturile clasice de plante leguminoase, ierburi și/sau alte
tipuri de plante perene sau anuale. Totodată, se poate referi la integrarea acestor culturi în cadrul
activităților de creștere a animalelor.

Această ramură relativ nouă a agriculturii este orientată către creșterea productivității
culturilor combinate și creșterea numărului de posibilități în ceea ce privește controlul
microclimatului, a solului, protecția culturilor de dăunători (insecte sau plante) și exploatarea
finală cu succes a bazei materiale.Dezvoltarea acestui tip de activități are raționamente ecologice
și economice. Poate fi descrisă simplist ca “creșterea arborilor în ferme”.

Producătorii vizați în mod deosebit de aceste activități includ: producătorii de brazi

pentru Crăciun, crescătorii de animale, producătorii de plante ornamentale și medicinale,
producătorii de struguri, nuci, fructe de pădure, producătorii de cereale, legume, producătorii de
ierburi medicinale și aromatice, producătorii de ciuperci și alții.

Activitățile agro-forestiere includ: agricultura forestieră, formarea de alee agricole cu

arbori, păscutul silvic, adăpost, paravânturi, garduri vii, managementul sistetmelor de irigații etc.

Printre cele mai importante avantaje ale acestui tip de agricultură se numără: stocarea
carbonului, reducerea temperaturii aerului, creșterea umidităţii aerului, reîmprospătarea aerului,
reducerea poluării, creşterea biodiversităţii.

2
 SISTEMUL AGROFORESTIER IN LUME

Sistemul agroforestier este pretabil la orice scara, de la gospodarii mai mici de un hectar
si microferme, pana la ferme mari, cu ajustarile de rigoare.

La nivel european, EURAF (federatia fermierilor ce folosesc sistemul agroforestier)

isi propune implementarea acestuia in 50% din fermele europene pana in 2020.

Si plantele de cultura pot fi integrate intr-un sistem agroforestier, crescand varietatea de

produse! In imagine – cartofi cultivati intre randurile de alun. Ingrasaminte mai
putine, umiditate crescuta, protectie impotriva vantului, secetei, si inundatiei, problemele cu
daunatorii reduse.

Cum integram sistemul agroforestier intr-o ferma?

Cand vine vorba de perdele forestiere, impresia comuna a fermierilor este ca “pomii stau
in drum”. Intr-adevar, daca plantam aiurea, prezenta pomilor va prezenta o problema. Pana la
urma, orice activitate facuta dupa ureche are sanse mari sa nu iasa cum trebuie.

3
 Dupa un plan care ia in considerare panta, orientarea, latimea de lucru a utilajelor,
agrotehnica, rotatia, si cunoasterea amanuntita a specilor, prezenta pomilor fructiferi sau a
unor perdele forestiere ajunge sa fie un beneficiu imens pentru fermier.

In practica, sistemul agroforestier consta in introducerea de randuri de pomi la distante

variabile(10-150m) in cultura, pastrand intervalul dintre randuri cultivat.

Astfel, exista mai multe variante:

Pentru ferme mici si mijlocii

 Randuri de arbusti sau pomi fructiferi, latimea randului este de un pom, iar
distanta dintre randuri este mica (10-50m). Intervalul dintre randuri este cultivat cu legume,
arbusti fructiferi, sau folosit la cresterea animalelor / pasarilor

Pentru ferme mari

 Perdele forestiere – randuri de arbori silvici, latimea randului mai mare (5-10
arbori), iar distanta dintre randuri 50-150m. Intervalul dintre perdele este adesea teren arabil, sau
pasune
In designul de permacultura, distanta dintre perdele forestiere sau randuri de
pomi/arbusti fructiferi variaza in functie de speciile cultivate, si de talia pomilor, pentru o
functionare optima a intregului sistem.

Ce cultivam in intervalul dintre randuri, intr-un sistem agroforestier?

Vegetatia dintre randuri, poate fi de mai multe feluri

 Culturi anuale, teren arabil, caz in care distanta dintre randuri trebuie sa fie
multiplu de o brazda (2x latimea de lucru a utilajului), pentru a eficientiza folosirea spatiului
cultivat
 Plante perene pentru recoltat (arbusti fructiferi, vita de vie, topinambur,
anghinare etc)

4
  Pajisti si pasuni perene, pentru pasunat

Combinatia dintre randuri de pomi fructiferi diversificati si pasune in interval este

profitabila, usor de administrat, ofera beneficii agroecologice considerabile, si se poate
implementa fara o investitie majora, fiind varianta aleasa de multi practicanti de permacultura si
agricultura ecologica. Animalele urmeaza un plan de pasunat sunt ingradite cu gard electric
pentru a nu afecta pomii, iar padocul este schimbat zilnic.

În sistemele agrosilvice există trei categorii de elemente sau componente: speciile

lemnoase (arbori şi arbuşti), speciile erbacee (culturi agricole şi specii furajere) şi animalele. În
orice sistem agrosilvic trebuie să existe componenta silvică (speciile lemnoase – arbori, arbuşti),
fără de care nu se poate discuta despre un sistem agrosilvic. Asocierea vegetaţiei forestiere cu
plantele agricole şi/sau animale se face diferit rezultând sisteme agrosilvice variate care pot fi

5
clasificate în diferite moduri. Caracteristica principală a sistemelor agrosilvice este aceea că
asocierea componentelor se face în acelaşi timp, pe acelaşi teren.

Culturile in alei reprezintă un alt tip de sistem agrosilvic, în care culturile agricole se
instalează şi se dezvoltă între benzi (fâşii) de arbori şi/sau arbuşti (formate dintr-unul sau două
rânduri), amplasate la distanţe determinate de ţelurile principale de producţie ale sistemului (foto
3). Distanţa între benzi variază, aşadar, în funcţie de obiectivele şi priorităţile stabilite în cadrul
sistemului agrosilvic, fiind egală cu multiplul lăţimii utilajelor folosite la lucrările de întreţinere
şi recoltare a culturilor agricole (distanţa mai mare de 12 m). Distanţa dintre arbori pe rând
variază, la plantare, de la 0,75 m, dacă aceştia au ca funcţie principală combaterea eroziunii
solului, şi la 2 m, dacă se urmăreşte producţia de lemn sau fructi

Scopul realizării acestui sistem este de a spori producţia componentei de bază, care este
cea agricolă, de a diversifica producţia generală a sistemului (atât pe termen lung, cât şi pe
termen scurt) şi de a îmbunătăţi calitatea acesteia. Prezenţa arborilor în culturile agricole
contribuie la stabilizarea solului, prin stoparea proceselor de eroziune şi reducerea alunecărilor
de teren, ajutând la infiltrarea apei în sol. Coronamentul arborilor protejează culturile agricole
împotriva vânturilor şi atenuează efectul ploilor torenţiale. Totodată, prin prezenţa arborilor se
urmăreşte îmbunătăţirea circulaţiei nutrienţilor, sporirea diversităţii, înfrumuseţarea peisajului. În
cadrul acestui sistem agrosilvic culturile agricole coexistă simultan cu arborii, primele asigurând
producţii anuale, în timp ce arborii cresc, se dezvoltă şi ajung la maturitate într-o perioadă mai
mare de timp.

Se diversifică, astfel, producţia pe aceeaşi suprafaţă de teren şi, implicit, veniturile, care
pot proveni atât de la culturile agricole cât şi de la cele forestiere. Prezenţa arborilor în cadrul
sistemului culturi intercalate poate preveni şi eventuale pierderi de producţie, datorate exceselor
climatice (ploi torenţiale, vânturi puternice etc.). Speciile forestiere folosite, în cadrul culturilor
intercalate sunt: arbuşti fructiferi, plopul, stejarul, frasinul, cireşul, castanul, pinul, paulownia,

6
nucul. Pentru realizarea unui sistem agrosilvic stabil şi durabil, speciile forestiere trebuie să
îndeplinească anumite condiţii, după cum urmează:

- să fie adaptate condiţiilor de mediu şi de sol unde urmează a fi plantate;

- să fie în relaţii de slabă competitivitate cu speciile agricole;

- să asigure unul sau mai multe produse de calitate ridicată (lemn, scoarţă, răşină, frunze,
flori, fructe, taninuri etc.), iar aceste produse să fie vandabile;

- să fie repede crescători (pot fi utilizaţi şi arbori cu un ritm de creştere mediu, dar cu
valoare ridicată), astfel încât aceştia să îşi exercite, cât mai curând funcţiile de producţie şi
protecţie;

- să prezinte un grad de umbrire optim culturilor agricole, pentru ca producţia acestora să

nu se diminueze;

- să aibă un sistem radicular dezvoltat în adâncime şi mai puţin dezvoltat lateral, pentru a
favoriza circuitul elementelor minerale, evitând astfel concurenţa cu speciile din culturile
agricole;

- să nu producă substanţe chimice inhibitoare creşterii şi dezvoltării culturilor Agricole

- să atragă şi să găzduiască specii de păsări / mamifere insectivore sau de pradă, utile

combaterii biologice a dăunătorilor agricoli, dar să nu fie gazde intermediare de boli şi dăunători
periculoşi culturilor agricole.

Categoriile de culturi agricole, ce pot fi folosite în culturile intercalate, sunt:

a) culturi agricole de bază – cerealiere, tehnice, legume (porumb, grâu, orz, ovăz; sfeclă
de zahăr; cartofi; fasole, mazăre);

7
 b) culturi furajere aparţinând gramineelor (ovăsciorul, golomăţul, păiuşul, obsiga, firuţa,
raigrasul, iarba câmpului, pirul etc.) şi leguminoaselor (trifoiul, lucerna, sparceta, ghizdeiul,
sulfina etc.) (multe specii furajere dau producţii ridicate la umbra arborilor din cadrul sistemului
culturilor intercalate);

c) culturi specializate (arbori şi arbuşti ornamentali, arbuşti fructiferi, specii medicinale

ca ginsengul etc.);

d) culturi energetice, producătoare de biomasă (specii ierbacee ca phalaris, miscanthus

etc.).

Ca în cazul tuturor sistemelor agrosilvice, cele mai eficiente şi durabile culturi intercalate
sunt cele prin care se evită compe-tiţia dintre cele două componente – arbori şi culturi agricole.
Culturile intercalate reprezintă un tip de sistem agrosilvic cu o răspândire mai mică şi, într-o
oarecare măsură, o noutate. Totuşi, acolo unde s-au instalat astfel de culturi ele au constituit o
metodă inovatoare de utilizare a terenurilor. Realizarea acestor culturi, cu respectarea planului de
management a dus la protejarea culturilor agricole, diversificarea producţiei şi, implicit, la
obţinerea de venituri suplimentare. Experimentele realizate au arătat că acest tip de sistem
agrosilvic furnizează beneficii multiple în condiţiile conservării resurselor naturale. La noi în ţară
nu există astfel de culturi, deşi condiţiile geografice nu limitează instalarea lor. Factorii
restrictivi, care au “împiedicat” instalarea lor sunt:

- lipsa informaţiilor privind culturile intercalate;

- lipsa unor proiecte în acest domeniu;
- lipsa fondurilor destinate realizării acestui sistem agrosilvic.

În data de 15.11.2017: Premiul pentru Inovatie Agricola Organica (OFIA) a fost acordat

de IFOAM, Fundatiei Inga, la 10 noiembrie 2017, in timpul Congresului Mondial Organic din
New Delhi, India.

8
 Fondatorul si directorul Fundatiei Inga, Mike Hands, a primit premiul Grand OFIA in
valoare de 10.000 USD pentru inovatii in agricultură ecologica. Fundatia Inga sprijina
raspandirea aplicarii culturii de alei folosind copaci Inga. Aceasta tehnica numita "Inga Alley
Cropping" este capabila sa mentina fertilitatea solului si a recoltelor bune in mod regulat.

Prin taierea anuala a coroanei de ramuri cu frunze, tehnica Inga Alley Cropping permite
familiilor de fermieri, sa obtina siguranta alimentara pe termen lung, pe o anumita bucata de
teren. In plus, ramurile groase de arbori Inga pot fi folosite pentru lemn de foc. Acest aspect
abordeaza o alta problema importanta care este legata de defrisari, de paduri, pentru producerea
de combustibil solid.

Concluzii

Printre cele mai importante avantaje ale acestui tip de agricultură se numără: stocarea
carbonului, reducerea temperaturii aerului, creșterea umidităţii aerului, reîmprospătarea aerului,
reducerea poluării, creşterea biodiversităţii.

Un alt avantaj al culturilor in alei forestiere este ca acestea inconjurand culturile agricole
le protejeaza impotriva vantului puternic. In anotimpul rece, acestea se comporta exact ca un zid
preotector, nepermitand zapezii sa se treaca de aceste perdele, in felul acesta apa ramand in aceea
zona, transformandu-se in umiditate pentru cultura.

Totodata ajuta la diminuarea poluarii, absorbind dioxidul de carbon si eliminand

oxigenul.

9
 Toamna, resturile vegetale ale copacilor reprezinta un bun ingrasamant natural, pregatind
terenul pentru viitoarea cultura.

Acest tip de cultura duce implicit la obtinerea de venituri suplimentare fata de culturile
agricole clasice.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.agriculturae.ro/

2.http://permacultura-romania.com/perdele-forestiere

3.http://progresulsilvic.ro/

4.Sisteme agrosilvice- de Elena Mihaila

10