Tom Xiv 2005

MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII
ANALELE UNIVERSITĂłII
DIN
ORADEA
ŞTIINłE ECONOMICE
TOM XIV
2005
ISSN – 1582 - 5450
COLEGIUL DE REDACłIE
prof. univ. dr. Karl Werres

prof. univ. dr. Kormos Janos
prof. univ. dr. Nicolae Pop
prof. univ. dr. Anca Dodescu
conf. univ. dr. Elena Botezat
lect. univ. dr. Ioana Pop CohuŃ
lect. univ. drd. Adriana Giurgiu
prep. univ. Adrian Nicula
TEHNOREDACTARE
Cosmin Ştir
Cătălin Zmole
ADRESA REDACłIEI
Universitatea din Oradea

Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Armatei Române nr. 5
3700 Oradea – România
Telefon: 040 (59) 432830 int. 109
Fax: 040 (59) 476380
http://www.uoradea.ro
http://steconomice.uoradea.ro
Lucrările publicate în această lucrare angajează exclusiv

răspunderea autorilor
CUPRINS
1. ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

INTERNAłIONALE...............................................................................17
ECONOMIE EUROPEANĂ SAU ECONOMIA EUROPEI. TRECUT ŞI
PREZENT.........................................................................................................18
PROF. UNIV. DR. AUREL NEGUCIOIU......................................................................18
PREVENIREA RISCURILOR PE PIAłA DE CAPITAL PRIN
CORELAREA CAPITALULUI CU SERVICIILE PRESTATE................22
PROF. UNIV. DR. PRUNEA PETRU.............................................................................22
UNIVERSITATEA BABES BLOYAI CLUJ NAPOCA ................................................22
CONSECINłE TEORETICE ŞI PRACTICE ALE REDEFINIRII
OBIECTULUI MACROECONOMIEI .........................................................26
PROF. UNIV. DR. GHEORGHE OLAH ........................................................................26
STRATEGIC DEVELOPMENT OF CORPORATE GOVERNANCE
POLICIES IN EUROPE .................................................................................30
PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M. ...............................................................30
THE BASLE II ACCORD AND ITS DEVELOPMENT IN THE
EUROPEAN UNION .......................................................................................31
PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M. ...............................................................31
GLOBALIZAREA – UN VIITOR INEVITABIL SAU UN MIT NECESAR?
............................................................................................................................32
PROF. UNIV. DR. ANCA DODESCU ...........................................................................32
CIVILIZAłIA EURO - DIMENSIUNE A PATRIOTISMULUI
EUROPEAN .....................................................................................................36
CONF. UNIV. DR. EC. ADRIAN ŞIMON .....................................................................36
CONCURENłA ÎNTRE SOCIETĂłIILE TRANSNAłIONALE PE PIAłA
UNIUNII EUROPENE ....................................................................................40
CONF. UNIV. DR. IULIANA CIOCHINĂ ....................................................................40
LECT. UNIV. DRD. ALINA VOICULEł ......................................................................40
ABOUT ORGANIZATIONS PROPENSITY TO ENTER STRATEGIC
ALLIENCES.....................................................................................................43
CONF.UNIV.DR. DOVAL ELENA ...............................................................................43
BUILDING NEW RELATIONSHIPS WITHIN INTERNATIONAL
ENVIRONMENT.............................................................................................47
CONF. UNIV. DR. DOVAL ELENA .............................................................................47
GLOBALIZAREA ŞI REEVALUAREA FUNCłIILOR STATULUI ÎN
SPAłIUL SOCIO – ECONOMIC ROMÂNESC (STUDIU DE CAZ) ......51
CONF. UNIV. DR. DOINA DAVID...............................................................................51
INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ OBIECTIV
PRIORITAR. INFLUENłĂ ASUPRA CONSUMULUI. ............................57
LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA...................................................................57
ACORDUL DE COMERł LIBER NORD AMERICAN (NAFTA) –
FORMĂ DE INTEGRARE ECONOMICĂ ..................................................63
LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA ..............................................63
LECT. UNIV. DRD. MESTER LIANA ..........................................................................63
PRO ŞI CONTRA PROTECłIONISM.........................................................66
LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA ..............................................66
LECT. UNIV. DRD. MESTER LIANA ..........................................................................66
CONTRADICłIILE GÂNDIRII ECOLOGICE ..........................................69
LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA......................................................................69
O NOUĂ PROBLEMĂ GLOBALĂ: CRIZA ECOLOGICĂ......................74
LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA......................................................................74
GLOBALIZAREA ŞI INTEGRAREA ÎN ECONOMIA EUROPEANĂ ..79
LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA...................................................................79
DEZVOLTAREA ŞI CONSOLIDAREA SECTORULUI
ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII – NECESITATE ÎN
PERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN UE..........................................................85
PREP. UNIV. IULIAN CONDRATOV ..........................................................................85
CONF. UNIV. DR. VALENTIN HAPENCIUC..............................................................85
COMERłUL ELECTRONIC PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI
MIJLOCII.........................................................................................................89
DRD. ING. TRAIAN-TITU FODOR ..............................................................................89
DR. EC. MAT. INFO. LIVIU GAVRILESCU................................................................89
POLITICI ŞI INSTRUMENTE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ IN
ROMÂNIA........................................................................................................93
LECT. DR. DANIEL TOBĂ ...........................................................................................93
OPERAłIUNI COMERCIALE COMBINATE UTILIZATE ÎN
PRACTICA AFACERILOR INTERNAłIONALE.....................................97
LECT. DR. DANIEL TOBĂ ...........................................................................................97
PRINCIPII DE BAZĂ ALE ETICII ÎN AFACERI ...................................101
LECT. DR. IOANA POP COHUł ................................................................................101
CALITATEA PRODUSELOR ROMÂNEŞTI ŞI PIAłA U.E..................106
LECT. UNIV. DR. IOANA POP COHUł (COORD.)..................................................106
STUDENT ANCA MARTIN ........................................................................................106
COMPORTAMENTUL ETIC ÎN AFACERI - UN AVANTAJ AL
DEZVOLTĂRII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ..........................................112
LECT.UNIV.DR. IOANA POP COHUł (COOR.).......................................................112
STUDENT MARIUS BUZA .........................................................................................112
THE TARRIFS INCIDENCE ON SMALL COUNTRIES........................116
UNIV. LECTURER ADRIANA GIURGIU, PH.D.S....................................................116
THE LISBON STRATEGY AT MID-TERM: PRESENT
ACHIEVEMENTS AND FURTHER EXPECTATIONS ..........................121
UNIV. LECTURER ADRIANA GIURGIU, PH.D.S....................................................121
DETINEM COMPETITIVITATE EUROPEANA IN STRUCTURA
SECTORULUI TERTIAR? ..........................................................................125
ALEXANDRU TRIFU ..................................................................................................125
INA CROITORU ...........................................................................................................125
INNOVATIVE APPROACH TO THE SYSTEMS OF FOOD PRODUCTS
PACKAGING.................................................................................................129
DR. ENG. MARZENA UCHEREK ..............................................................................129
ACQUIS-UL COMUNITAR ÎN MATERIA RĂSPUNDERII PENTRU
PRODUSELE DEFECTUOASE ..................................................................133
LECTOR UNIV. DRD. ARDELEANU-POPA CARMEN TEODORA .......................133
łINTIREA DIRECTĂ A INFLAłIEI - O NOUĂ PROVOCARE PENTRU
ECONOMIA ROMÂNIEI ............................................................................135
LECT.UNIV.DRD. CRISTINA CIOBANU..................................................................135
REFORMA COMERłULUI EXTERIOR ÎN PERIOADA DE TRANZIłIE
..........................................................................................................................139
LECT. UNIV. DRD. MĂDĂLINA GIORGIANA MANGRA .....................................139
ASIST. UNIV. DRD. OANA GHERGHINESCU.........................................................139
TARIFUL VAMAL DE IMPORT AL ROMÂNIEI. ÎNCADRAREA
TARIFARĂ A MĂRFURILOR....................................................................142
LECT. UNIV. DRD. MĂDĂLINA GIORGIANA MANGRA .....................................142
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ, OBIECTIV
FUNDAMENTAL AL INSTITUłILOR EUROPENE ..............................146
PREP.UNIV. IRINA-ELENA VOICA ..........................................................................146
4
CONF.UNIV.DR. LUCIAN-ION MEDAR...................................................................146
POLITICI DE FINANłARE ACORDATE DE BERD .............................149
PREP. UNIV. SABĂU COSMIN ..................................................................................149
POLITICA CONCURENłEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ....................153
PREP.UNIV.DRD. POPA DIANA CLAUDIA.............................................................153
GOODS CODING IN LOGISTIC UNITS ..................................................157
MAŁGORZATA LISIŃSKA-KUŚNIERZ ...................................................................157
INTERNATIONAL COOPERATION OF THE ACADEMICAL CENTRES
IN GOODS PACKAGING RANGE ............................................................160
MAŁGORZATA LISIŃSKA-KUŚNIERZ, MARZENA UCHEREK ..........................160
2. TURISM DURABIL..........................................................................163
POSSIBILITIES OF HEALTH TOURISM IN NORTH PLAIN REGION
(HUNGARY) ..................................................................................................164
DR. KÖNYVES ERIKA PHD.......................................................................................164
DR. MÜLLER ANETTA PHD SENIOR LECTURER.................................................164
SZABÓ RÓBERT, JUNIOR LECTURER ....................................................................164
TENDINłE ÎN EVOLUłIA VIITOARE A PIEłELOR TURISTICE ...173
CONF. UNIV. DR. ALINA BĂDULESCU ..................................................................173
CONCENTRARE ŞI INTEGRARE ÎN SECTORUL TURISTIC............177
CONF.UNIV.DR. ALINA BĂDULESCU ....................................................................177
EVOLUłIA TURISMULUI ROMÂNESC ÎN PERIOADA 1990 – 2003 180
PROF. UNIV. DR. FRUJA IOAN .................................................................................180
IOANA ANDA MILIN..................................................................................................180
NICOLETA BUZILĂ....................................................................................................180
TENDINłE PRIVIND EVOLUłIA TURISMULUI MONDIAL ÎN
PERIOADA 1990-2020 .................................................................................184
IOANA ANDA MILIN..................................................................................................184
FRUJA IOAN ................................................................................................................184
NICOLETA BUZILĂ....................................................................................................184
CONSIDERAłII PRIVIND RESURSELE AGROMONTANOLOGICE
ALE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR PENTRU DEZVOLTAREA
AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA .........................................................188
CONF.UNIV.DR. CONSTANTIN ZAHARIA, ............................................................188
CONF.UNIV.DR. IOANA ZAHARIA,.........................................................................188
LECT.UNIV.DR. NICOLAE TUDORESCU,...............................................................188
DEZVOLTAREA RURALĂ A ROMÂNIEI ÎN CONCEPłIA UNIUNII
EUROPENE ...................................................................................................192
CONF. UNIV. DR. EC. ADRIAN ŞIMON ...................................................................192
ETAPE OBLIGATORII ÎN REUŞITA TURISMULUI DURABIL .........195
CONF. UNIV. DR. MIRELA MAZILU........................................................................195
CALITATEA SERVICIILOR TURISTICE ÎN ROMÂNIA ŞI
REGLEMENTARILE UE ............................................................................198
CONF.UNIV. DR. ADA MIRELA TOMESCU............................................................198
EVALUAREA IMPACTULUI ACłIUNILOR DE PROMOVARE A
OFERTEI BĂILOR FELIX PE PIAłA ORĂDEANĂ ..............................203
LECT. UNIV. DRD. BAN OLIMPIA ...........................................................................203
TENDINłE PE PIAłA TURISMULUI DURABIL...................................207
LECT.UNIV.DR. MIRELA COSTENCU.....................................................................207
TURISMUL ÎN ARII PROTEJATE – PROGRAM DE MONITORIZARE
..........................................................................................................................211
5
PROBLEME ŞI PREMISE ALE DEZVOLTĂRII UNEI PIEłE DE
CAPITAL EFICIENTE ÎN ROMÂNIA ......................................................215
LECT. UNIV. DR. DALIA SIMION.............................................................................215
TURISMUL, SECTOR IMPORTANT AL DEZVOLTĂRII ECONOMICO-
SOCIALE ÎN ROMÂNIA .............................................................................219
LECT. UNIV. DR. DALIA SIMION.............................................................................219
CONF. UNIV. DR. ELENA TOBĂ...............................................................................219
VALORIFICAREA POTENłIALULUI TURISTIC A MUNłILOR
APUSENI PRIN CREŞTEREA COMPETITIVITĂłII OFERTEI
TURISTICE....................................................................................................221
LECT. UNIV. DRD. CRISTINA JINGA ......................................................................221
DEFINIREA OBIECTIVELOR PRIVIND DEZVOLTAREA REGIONALĂ
ÎN MUNłII APUSENI ŞI CONTURAREA PRINCIPALELOR ACłIUNI
PENTRU SUSłINEREA DEZVOLTĂRII .................................................225
LECT. UNIV. DRD. CRISTINA JINGA .....................................................................225
TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN FAłA PROVOCĂRILOR UNIUNII
EUROPENE ...................................................................................................229
DRD. DAVID KATALIN..............................................................................................229
DRD. ŞUMALAN MARCEL........................................................................................229
RESPONSABILITĂłI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL232
LECT. UNIV. DR. IORDACHE MARIA CARMEN ...................................................232
CONF. UNIV. DR. CIOCHINĂ IULIANA ..................................................................232
ASIST. UNIV. DRD. DECUSEARĂ RĂZVAN...........................................................232
NOILE MOTIVAłII DE CONSUM TURISTIC........................................236
LECT. UNIV. DRD. BAN OLIMPIA ...........................................................................236
SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE INTEGRAT ÎN
EXPLOATAłIA AGROTURISTICĂ .........................................................240
LECT. DR. MUNTEANU ALIN...................................................................................240
PREP. CRISTINA OFELIA SOFRAN..........................................................................240
EFECTUL MULTIPLICATOR AL TURISMULUI..................................243
LECT. UNIV. DR. CARMEN MARIA IORDACHE ...................................................243
ASIST. UNIV. DRD. RĂZVAN DECUSEARĂ,..........................................................243
LECT. UNIV. DR. NINA HANCIUC ...........................................................................243
TENDINłE PE PIAłA TURISMULUI DURABIL...................................248
TURISMUL ÎN ARII PROTEJATE – PROGRAM DE MONITORIZARE
..........................................................................................................................252
TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN FAłA PROVOCĂRILOR UNIUNII
EUROPENE ...................................................................................................256
DRD. DAVID KATALIN..............................................................................................256
DRD. ŞUMALAN MARCEL........................................................................................256
ESTIMAREA SIMULTANĂ A TRENDULUI ŞI FACTORILOR
SEZONIERI ...................................................................................................259
BOSÂNCEANU MARINICĂ .......................................................................................259
UNELE ASPECTE ECONOMICE ALE CĂLĂTORIEI TINERILOR ..264
ASIST.UNIV.DRD. CLAUDIA MOISĂ ......................................................................264
3. FINANłE CONTABILITATE, BĂNCI ..........................................269

CONTABILITATEA SOCIALĂ ŞI CONTABILITATEA NAłIONALĂ270
PROF. UNIV. DR. POP VALER ..................................................................................270
CREDITUL DE CONSUM ÎN ROMÂNIA – EVOLUłII ŞI TENDINłE
ACTUALE ......................................................................................................273
6
PROF. UNIV. DR. ANA POPA ....................................................................................273
LECT UNIV. DR. LAURA GIURCĂ VASILESCU ....................................................273
ECON. ING. BOGDAN FIRA ......................................................................................273
POSIBILE IMPLICATII ALE INTRODUCERII ACORDUL BASEL II ÎN
ROMÂNIA......................................................................................................277
PROF. UNIV. DR. ANA POPA ....................................................................................277
LECT UNIV. DR. LAURA GIURCĂ VASILESCU ....................................................277
ECON. ING. BOGDAN FIRA ......................................................................................277
ARMONIZARE ÎN PLAN CONTABIL ÎNTRE GENERAL ŞI
PARTICULAR LA SOCIETĂłILE DE ASIGURĂRI .............................282
PROF.UNIV.DR. RODICA CISTELECAN .................................................................282
LECT.UNIV.DRD. ANAMARI - BEATRICE STEFAN .............................................282
ROMĂNIA ŞI TRECEREA LA REGIMUL DE łINTIRE A INFLAłIEI
..........................................................................................................................285
OVIDIU STOICA..........................................................................................................285
BOGDAN CĂPRARU...................................................................................................285
COMPATIBILITATEA PIEłEI ROMÂNEŞTI CU PIAłA EUROPEANĂ
A ASIGURĂRILOR – POSIBILITĂłI ŞI LIMITE ..................................289
PROF.UNIV.DR. LAZĂR CISTELECAN ...................................................................289
PREP.UNIV.RALUCA ŞUMANDEA SIMIONESCU.................................................289
PIAłA INTERNAłIONALĂ DE ASIGURĂRI REALITĂłI ŞI
PERSPECTIVE..............................................................................................293
PROF.UNIV.DR. LAZĂR CISTELECAN ...................................................................293
LECT.UNIV.DRD. DANIEL ŞTEFAN ........................................................................293
FINANłELE ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ ..................................299
CONF. UNIV. DR. IOAN DAN MORAR ....................................................................299
NOILE MODIFICĂRI ALE CODULUI FISCAL ROMÂNESC .............302
CONF. UNIV. DR. IOAN DAN MORAR ....................................................................302
CAPITALUL PROPRIU UN CRITERIU IMPORTANT DE LEGITIMARE
AL INSTITUłIILOR DE CREDIT .............................................................304
PREP.UNIV. VOICA IRINA ELENA ..........................................................................304
SUPRAVEGHEREA BANCARĂ, O FUNCłIE IMPORTANTĂ A BĂNCII
NAłIONELE..................................................................................................307
CONTRACTELE BANCARE. ANGAJAMENTUL TOTAL ÎN RELAłIA
BANCĂ – CLIENT ........................................................................................310
TURMACU MIHAELA ................................................................................................310
MIHAI NICOLAE MĂDĂLIN .....................................................................................310
ACHIZIłIILE PUBLICE ELECTRONICE ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ .......................314
CONF. UNIV. DR. CARMEN BĂLAN........................................................................314
STUDIU COMPARATIV AL MECANISMELOR NAłIONALE ŞI
EUROPENE DE FINANłARE A AGRICULTURII ROMÂNEŞTI .......318
LECT. UNIV. DR. ADELA SOCOL.............................................................................318
GESTIUNEA RISCULUI DE FALIMENT AL SOCIETĂłILOR
BANCARE PRIN „FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN
SISTEMUL BANCAR” .................................................................................323
LECT. UNIV. DR. ADELA SOCOL.............................................................................323
DE LA IAS LA IAS REVIZUITE SAU IFRS ÎN CONTABILITATEA
ROMÂNEASCĂ.............................................................................................328
LECT. UNIV. DR. VICTORIA BOGDAN ...................................................................328
LECT. UNIV. DR. DORINA LEZEU ...........................................................................328
7
STANDARDE ROMÂNEŞTI DE CONTABILITATE – ÎNTRE MIT ŞI
REALITATE ..................................................................................................332
LECT. UNIV. DR. VICTORIA BOGDAN ...................................................................332
LECT. UNIV. DR. MARIANA FARCAŞ.....................................................................332
PREP. UNIV. DIANA BALACIU ................................................................................332
GESTIUNEA PROIECTELOR FINANłATE DIN FONDURI
COMUNITARE NERAMBURSABILE – STUDIU DE CAZ ...................337
LECT. UNIV. DR. MIHAI DEJU .................................................................................337
ASPECTE FINANCIAR – CONTABILE PRIVIND UTILIZAREA
FONDURILOR NERAMBURSABILE – STUDIU DE CAZ ....................347
LECT. UNIV. DR. MIHAI DEJU .................................................................................347
ANALIZA OPORTUNITĂłII DE INVESTIłIE ......................................356
LECT. UNIV. DR. NICOLAE TUDORESCU.............................................................356
CONF. UNIV. DR. CONSTANTIN ZAHARIA ...........................................................356
IDENTIFICAREA EXPUNERII LA RISC A UNEI SOCIETĂłI
COMERCIALE..............................................................................................361
LECT. UNIV. DR. IUGA IULIA ..................................................................................361
FLUXURILE DE TREZORERIE – UTILIZĂRI ÎN DIAGNOSTICUL
FINANCIAR...................................................................................................365
LECT. UNIV. DR. DORINA LEZEU ...........................................................................365
CONF. UNIV. DR. DANIELA ZĂPODEANU ............................................................365
FUNDAMENTAREA EFICIENłEI SISTEMELOR DE PRODUCłIE
ECOLOGICE .................................................................................................369
LECT. UNIV. DR. CAMELIA BURJA ........................................................................369
VALOAREA GARANłIEI – NIVELUL DE ACOPERIRE ASIGURAT DE
GARANłIE ....................................................................................................373
LECT. UNIV. DR. IUGA IULIA ..................................................................................373
ETAPELE ACTIVITĂłII DE CREDITARE.............................................376
LECT. UNIV. DR. LAVINIA MARIA NEłOIU .........................................................376
CONTROLUL RISCULUI DE CREDIT ....................................................380
LECT. UNIV. DR. LAVINIA MARIA NEłOIU .........................................................380
PARTICULARITĂłI ALE STABILIRII PRIMEI DE ASIGURARE ÎN
CONTRACTUL DE ASIGURARE A CREDITULUI ...............................384
LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENłE ......................................................................384
INTERESUL ASIGURAT – ELEMENT ESENłIAL AL CONTRACTULUI
DE ASIGURARE A CREDITULUI.............................................................388
LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENłE ......................................................................388
ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ECONOMICE CREATE.........391
LECT. UNIV. DR. CAMELIA BURJA ........................................................................391
CONCEPTUL DE MENłINERE A CAPITALULUI ...............................396
LECT. UNIV. DRD. MARIANA FARCAŞ..................................................................396
LECT. UNIV. DR. BOGDAN VICTORIA ...................................................................396
LECT. UNIV. DRD. CARMEN SCORłE ....................................................................396
REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR ÎN ROMÂNIA............................399
LECT. UNIV. DRD. MARIANA FARCAŞ..................................................................399
IMPORTANłA GESTIUNII PREVIZIONALE A PERSONALULUI ...402
LUMINIłA POPESCU .................................................................................................402
ANICA IANCU .............................................................................................................402
STUDIU PRIVIND SITUAłIA CREDITULUI PENTRU INVESTIłII ÎN
ROMÂNIA ŞI ÎN JUDEłUL BIHOR .........................................................406
LECT.UNIV.DRD. MARCEL BOLOŞ.........................................................................406
LECT.UNIV.DR. DORINA LEZEU .............................................................................406
8
TABLOUL DE BORD DE GESTIUNE INSTRUMENT MANAGERIAL IN
ACTIVITATEA DE CONSTRUCTII..........................................................410
LECT. UNIV. DRD. CHIRILA EMIL ..........................................................................410
UTILIZAREA METODEI TARIF-ORA-MASINA PENTRU CALCULUL
COSTURILOR PRESTARILOR DE SERVICII IN CONSTRUCTII ....414
LECT. UNIV. DRD. CHIRILA EMIL ..........................................................................414
COMPARAłIA UNOR SISTEME FISCALE DIN VESTUL EUROPEI
PRIN PRISMA IMPOZITELOR DIRECTE MAJORE............................418
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN LEONARD..............................................................418
COMPARAłIA UNOR SISTEME FISCALE DIN CENTRUL EUROPEI
PRIN PRISMA IMPOZITELOR DIRECTE MAJORE............................421
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN LEONARD..............................................................421
INFORMARE, RISC ŞI CONłINUT ÎN RELAłIONAREA CU BĂNCILE
..........................................................................................................................425
GUST MARIUS ............................................................................................................425
TURMACU MIHAELA ................................................................................................425
HOARCĂ DORIN .........................................................................................................425
ÎNSUŞIRILE OMULUI DE AFACERI .......................................................429
DRD. ING. TRAIAN-TITU FODOR ............................................................................429
DR. EC. MAT. INFO. LIVIU GAVRILESCU..............................................................429
EVALUAREA REACłIILOR LA PREł ÎN łĂRI ALE UNIUNII
EUROPENE URMARE A INTRODUCERII MONEDEI UNICE...........432
LECT. UNIV. DRD. DIANA MARIA VRÂNCEANU ................................................432
STRUCTURA ŞI CONłINUTUL SITUAłIILOR FINANCIARE
AGREATE DE I.A.S......................................................................................436
OVIDIA DOINEA .........................................................................................................436
CONTAINERIZAREA ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA COSTURILOR
DE DISTRIBUłIE........................................................................................441
LECT. UNIV. DRD. SASU DINU-VLAD....................................................................441
ASIST. UNIV. DRD. BENEA CIPRIAN-BENIAMIN.................................................441
LECT. UNIV. DRD. COITA DORIN CRISTIAN ........................................................441
ASPECTE PRIVIND FUNCłIILE BĂNCILOR CENTRALE (I) ...........446
LECT.UNIV.DRD. DANIEL BĂDULESCU................................................................446
ASPECTE PRIVIND FUNCłIILE BĂNCILOR CENTRALE (II) .........450
LECT.UNIV.DRD. DANIEL BĂDULESCU................................................................450
MODERNIZAREA CONTABILITĂłII DE GESTIUNE PRIN METODA
A.B.C. ..............................................................................................................454
LECT. UNIV. DRD. GROS (SCORłE) CARMEN......................................................454
LECT. UNIV. DR. FARCAŞ MARIANA.....................................................................454
LECT. UNIV. DR. BOGDAN VICTORIA ...................................................................454
PREP. UNIV. BALACIU DIANA ................................................................................454
METODA STANDARD – COST..................................................................458
LECT. UNIV. DRD. GROS (SCORłE) CARMEN......................................................458
ACCIDENTELE UMANE PROVOCATE DE CATASTROFELE
NATURALE DIN ANUL 2004 ŞI IMPLICATIILE ACESTORA ASUPRA
INDUSTRIEI ASIGURĂRILOR .................................................................464
EC. DRD. CLAUDIU MĂRGINEAN...........................................................................464
TEORIA RISCULUI ŞI A INCERTITUDINII ÎN MATERIE DE
ACCIDENTE DE PERSOANE ....................................................................469
EC. DRD. CLAUDIU MĂRGINEAN...........................................................................469
CAPITALUL SOCIETĂłILOR DE ASIGURARE DIN ROMÂNIA ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ...................473
DRD. BOGDAN MANOLE DECEBAL,......................................................................473
9
CONDUITA MONETAR – VALUTARĂ A BNR – O GARANłIE A
INTEGRĂRII EUROPENE?........................................................................479
LECT. UNIV. DRD. ROXANA DAVIDESCU ............................................................479
LECT. UNIV. DRD. DIANA LUPU .............................................................................479
ANALIZA COMPARATĂ PRIVIND OFERTA DE CREDITE PENTRU
INVESTIłII PE PIAłA BANCARĂ ...........................................................484
LECT.UNIV.DRD. MARCEL BOLOŞ.........................................................................484
EC.DRD. EDUARD FLOREA......................................................................................484
EC.DRD. VALENTIN TRIFAN ...................................................................................484
ROLUL ANTICIPĂRILOR ASUPRA FORMĂRII CURSULUI DE
SCHIMB .........................................................................................................488
LECT.UNIV.DRD. CRISTINA CIOBANU..................................................................488
AUDITUL PÂRGHIE DE PREVENIRE A RISCURILOR ÎN GESTIUNEA
FINANCIARĂ A SOCIETĂłILOR DE ASIGURĂRI..............................491
LECT.UNIV.DRD. ŞTEFAN DANIEL ........................................................................491
ASIST.UNIV.DRD. SPĂTĂCEAN OVIDIU................................................................491
PREP.UNIV. SUMANDEA RALUCA .........................................................................491
MANAGEMENTUL FINANCIAR LA INSTITUłIILE DE ÎNVĂłĂMÂNT
PREUNIVERSITAR......................................................................................495
PREP. UNIV. DRD. VONEA RĂZVAN LUCIAN ......................................................495
ROLUL AUDITULUI ÎN CADRUL STRATEGIEI DE DEZVOLTARE
DURABILĂ LA NIVELUL COMUNITĂłILOR LOCALE ....................499
PREP. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA .........................................................................499
IMPLICATIILE COSTURILOR INDATORARII PE TERMEN MEDIU SI
LUNG ASUPRA SITUATIILOR FINANCIARE.......................................504
ASIST . UNIV. ZARNESCU ODI MIHAELA .............................................................504
CÂTEVA ASPECTE PRIVIND PROMOVAREA ŞI FINANłAREA
PROIECTELOR DE INVESTIłII DIN FONDURI EXTERNE
NERAMBURSABILE ...................................................................................508
PREP.UNIV.DRD. GAVRILĂ – PAVEN IONELA,....................................................508
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PREZENTAT ÎN CADRUL
STANDARDELOR INTERNAłIONALE DE CONTABILITATE.........512
ASIST. UNIV. DRD. EMA MAŞCA ............................................................................512
REDUCEREA FISCALITĂłII, CU AJUTORUL COTEI UNICE DE
IMPOZITARE, O CALE IMPORTANTĂ DE REDUCERE A EVAZIUNII
FISCALE ........................................................................................................516
NORME METODOLOGICE PRIVIND CREDITUL IPOTECAR IMPUSE
DE BANCA NAłIONALĂ A ROMÂNIEI ŞI COMISIA NAłIONALĂ A
VALORILOR MOBILIARE ........................................................................519
PREP.UNIV.DRD. ŞTEFĂNIłĂ ŞUŞU.......................................................................519
CREDITUL – PRINCIPALUL PRODUS AL BĂNCILOR ......................523
PREP.UNIV.DRD. DASCHIEVICI ANIŞOARA NICULINA.....................................523
STUDIU PRIVIND EVOLUłIA CREDITELOR PENTRU INVESTIłII
PENTRU PERIOADA 2000-2003.................................................................527
PREP. UNIV. IULIAN CONDRATOV ........................................................................527
CONF. UNIV. DR. VALENTIN HAPENCIUC............................................................527
DOBÂNDA – LATURĂ SPECIFICĂ ŞI ESENłIALĂ A RELAłIILOR DE
CREDIT ..........................................................................................................531
PREP.UNIV.DRD. DASCHIEVICI ANIŞOARA NICULINA.....................................531
10
STUDIU DE CAZ: EVOLUłIA COTAłIILOR ACłIUNILOR EMISE DE
SC AMONIL SA SLOBOZIA, ÎN PERIOADA IULIE – DECEMBRIE 2004
..........................................................................................................................535
DRD. MANOLE IONEL ...............................................................................................535
MARGINALII DESPRE ROLUL BURSEI ÎN ROMÂNIA......................540
DRD. MANOLE IONEL ...............................................................................................540
IMPORTANłA ECONOMICĂ A APLICĂRII METODEI
DIAGNOSTICĂRII ÎN CONTEXTUL TRANZIłIEI LA ECONOMIA DE
PIAłĂ .............................................................................................................544
PREP.UNIV.DRD. ŞTEFĂNIłĂ ŞUŞU.......................................................................544
LIBERALIZAREA CURSULUI CA POLITICĂ DE PREGĂTIRE A
ECONOMIEI ROMÂNEŞTI PENTRU ADERAREA LA UNIUNEA
EUROPEANĂ ................................................................................................549
GÖNDÖR MIHAELA ...................................................................................................549
POLITICA FISCALĂ SUB PRESIUNEA COMPRIMĂRII DEFICITULUI
BUGETAR ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE .....................554
GÖNDÖR MIHAELA ...................................................................................................554
4. MANAGEMENT MARKETING......................................................559
FUNDAMENTELE MODELULUI EUROPEAN DE MANAGEMENT
(MEM).............................................................................................................560
PROF. UNIV. DR. IOAN MIHUł ................................................................................560
MODERNIZAREA MANAGEMENTULUI ŞI DEZVOLTAREA
SERVICIILOR PUBLICE DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN U.E. ..................................563
PROF. UNIV. DR. ING. ACHIM MOISE ....................................................................563
PROF. UNIV. DR. ARCADIE HINESCU ....................................................................563
PREP.. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA ........................................................................563
METODE ŞI TEHNICI FOLOSITE ÎN MANAGEMENTUL PUBLIC
PENTRU SELECłIA FUNCłIONARILOR PUBLICI PERMANENłI 569
PROF. UNIV. DR. ING. ACHIM MOISE ....................................................................569
PROF. UNIV. DR. ARCADIE HINESCU ....................................................................569
PREP. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA .........................................................................569
CONSIDERAłII PRIVIND COMUNICAłIILE FIRMEI ÎN CONTEXTUL
AUDITULUI CALITĂłII ............................................................................574
CONF. UNIV. DR. NICOLAE DOBRIłOIU ...............................................................574
ANDREEA IONICĂ .....................................................................................................574
LIDERUL - PROCES ÎN CONTEXTUL MANAGEMENTULUI
SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE ..........................................................579
PROF.UNIV.DR.ING. ACHIM MOISE .......................................................................579
PROF.UNIV.DR.ING. ARCADIE HINESCU ..............................................................579
PREP.UNIV.LARISA COCOI ......................................................................................579
CONFLICTELE ŞI MANAGEMENTUL REZOLVĂRII LOR...............583
PROF.UNIV.DR. ARCADIE HINESCU ......................................................................583
ASIST.UNIV.DRD. CLAUDIA MOISĂ ......................................................................583
PRINCIPALELE ŞCOLI DE MANAGEMENT COMPARAT, PE PLAN
MONDIAL ......................................................................................................587
PROF.UNIV. DR. ARCADIE HINESCU .....................................................................587
PREP.UNIV. MĂLINA CORDOŞ ................................................................................587
DIRECłII DE ACłIUNE ÎN MARKETINGUL NON-PROFIT .............591
PROF. UNIV. DR. NICOLAE AL. POP .......................................................................591
LECT. UNIV. DRD. DORIN C. COITA.......................................................................591
11
PARTICULARITĂłI ÎN PROIECTAREA STRUCTURILOR DE
MANAGEMENT AL CALITĂłII PENTRU O FIRMĂ ..........................598
CONF. UNIV. DR. NICOLAE DOBRITOIU ...............................................................598
ANDREEA IONICĂ .....................................................................................................598
THE IMPLICATION OF GLOBALISATION IN HRM: NEW REALITIES
AT PHILIPS ...................................................................................................603
PHD. ELENA MARILENA PORUMB.........................................................................603
MA ANCA GABRIELA LELUTIU..............................................................................603
STRATEGIA RESURSELOR UMANE ABORDARE
COMPARATIVĂ.STUDIU DE CAZ MOL ROMANIA ...........................608
DR. ELENA MARILENA PORUMB MA....................................................................608
COŞEREANU ALINA-GABRIELA.............................................................................608
PRIORITATI MANAGERIALE PENTRU IMM-URILE DIN ROMANIA
..........................................................................................................................613
CONF.UNIV.DR.MIRELA BUCUREAN ....................................................................613
PERSPECTIVELE IMM-URILOR DIN ROMANIA IN CONTEXTUL
INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA..............................................617
CONF.UNIV.DR.MIRELA BUCUREAN ....................................................................617
MANAGEMENTUL IDENTITĂłII DE MARCĂ PE INTERNET ........621
CONF. UNIV. DR.ANGELA BRETCU .......................................................................621
FIRMA ROMÂNEASCĂ ŞI CAPITALUL COMUNICAłIONAL .........625
CONF. UNIV. DR. ELENA BOTEZAT .......................................................................625
RISCUL ÎN SERVICIILE ROMÂNEŞTI – PROVOCAREA EUROPEANĂ
..........................................................................................................................627
CONF.UNIV.DR. DANU MARCELA-CORNELIA ....................................................627
TRASABILITATEA PRODUSELOR: O PROVOCARE ACTUALĂ ÎN
MANAGEMENTUL LANłULUI DE APROVIZIONARE-LIVRARE ..632
CONF. UNIV. DR. CARMEN BĂLAN........................................................................632
PARADOXURI ALE MODELELOR DE MANAGEMENT ....................636
DR. EC. LUCIA POJOCA.............................................................................................636
MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN PROIECTELE FINANłATE PRIN
PROGRAME EUROPENE...........................................................................641
CONF. UNIV. DR. MIRONESCU ROXANA ..............................................................641
PROFESIUNEA DE MANAGER DE PROIECT ŞI
INTERNAłIONALIZAREA SA..................................................................644
CONF. UNIV. DR. MIRONESCU ROXANA ..............................................................644
PLANUL DE RECRUTARE A RESURSELOR UMANE ........................648
LECT. DR. MIRELA SÎRBU ........................................................................................648
ANALIZA RAPORTULUI DINTRE PLANIFICAREA RESURSELOR
UMANE ŞI PLANIFICAREA ORGANIZAłIONALĂ ............................651
LECT. DR. MIRELA SÎRBU ........................................................................................651
RESURSELE UMANE DIN ORGANIZATIILE SECOLULUI XXI – UN
PARTENER STRATEGIC ...........................................................................654
LECT. UNIV. DR. MADELA ABRUDAN, .................................................................654
LECT. UNIV. DRD. HORIA DEMIAN........................................................................654
IMPACTUL EVOLUłIEI SOCIETĂłII ASUPRA
CARACTERISTICILOR PIEłEI FORłEI DE MUNCĂ (I)...................659
LECT. UNIV. DR. MADELA ABRUDAN ..................................................................659
LECT. UNIV. DRD. DORIN COITA ...........................................................................659
LECT. UNIV. DRD. HORIA DEMIAN........................................................................659
VIRTUłI ŞI LIMITE ÎN UTILIZAREA MEDIERII CA MIJLOC DE
REZVOLVARE A STĂRILOR CONFLICTUALE ..................................664
ADRIAN PETELEAN...................................................................................................664
12
MANAGERUL PREFECT ...........................................................................669
COMERCIALIZAREA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA ......674
SOARE ELENA ............................................................................................................674
PIAłA INTERNAłIONALĂ A CĂRNII ÎN PERIOADA 1999-2003 .....678
SOARE ELENA ............................................................................................................678
TENDINłE ŞI PERSPECTIVE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR
UMANE...........................................................................................................682
FORMULAREA STRATEGIEI LA NIVELUL UNITĂłII DE AFACERI
..........................................................................................................................686
LECT. UNIV. DR. NICOLAE TUDORESCU.............................................................686
CONF. UNIV. DR. CONSTANTIN ZAHARIA ...........................................................686
PIAłA PRODUSELOR COSMETICE. ASPECTE PRIVIND LEGISLAłIA
ŞI CONTRAFACEREA PRODUSELOR COSMETICE ..........................689
LECT.UNIV.DRD. OANA MARIA SECARĂ.............................................................689
ASPECTE CARACTERISTICE MODELULUI GERMAN DE
MANAGEMENT ...........................................................................................694
LECT. UNIV. DRD. CORINA RUSU ..........................................................................694
PARTICULARITĂłI ALE MANAGEMENTULUI CALITĂłII
TOTALE ÎN SERVICIILE COMERCIALE ...........................................697
LECT. UNIV. DRD. CORINA RUSU ..........................................................................697
PIAłA PRODUSELOR COSMETICE. STRATEGIILE „GIGANłILOR”
INDUSTRIEI COSMETICE MONDIALE .................................................702
LECT.UNIV.DRD. OANA MARIA SECARĂ.............................................................702
ORIENTAREA SPRE VALOARE ÎN DETERMINAREA PREłURILOR -
O PROVOCARE PENTRU ÎNTREPRINDERILE ROMÂNEŞTI ÎN
CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE ...............................................705
LECT. UNIV. DRD. DIANA MARIA VRÂNCEANU ................................................705
ROLUL PUBLICITĂłII ÎN PROMOVAREA MĂRCII ..........................709
CONF. UNIV. DR. ANGELA BRETCU ......................................................................709
ASPECTE PRIVIND CREŞTEREA FIDELITĂłII CONSUMATORILOR
PRIN ACTIVITĂłI DE MARKETING DIRECT .....................................713
LECTOR UNIV.DRD. SASU DINU-VLAD ................................................................713
ASIST. UNIV.DRD. BENEA CIPRIAN-BENIAMIN..................................................713
FORTIFICAREA SOCIETĂłILOR TRANSNAłIONALE – EFECT AL
POLITICII DE GLOBALIZARE ÎN MARKETINGUL INTERNAłIONAL
..........................................................................................................................717
LECT. UNIV. DRD. SIMONA SILAGHI.....................................................................717
ALIN SILAGHI .............................................................................................................717
MANAGEMENTUL STOCURILOR ..........................................................722
LECT. UNIV. DRD. ALEXANDRU CONSTANGIOARĂ .........................................722
TEORIA JOCULUI .......................................................................................729
CONTROLUL ACTIVITĂłII LOGISTICE..............................................733
DEZVOLTĂRI ALE MODELULUI DE INTERACłIUNE A
PRESTATORULUI CU CLIENTUL IN MARKETINGUL SERVICIILOR
..........................................................................................................................738
LECT. UNIV. DRD. DORIN C. COITA.......................................................................738
LECT. UNIV. DR. MARIA MADELA ABRUDAN ....................................................738
LECT. UNIV. DR. ADRIAN MICU .............................................................................738
NOI SURSE DE STRES ................................................................................742
13
ASIST.UNIV. MĂLINA CORDOŞ ..............................................................................742
APROBAREA SOCIALĂ CA ŞI CRITERIU DE COMPARAłIE ÎN
EVALUAREA PRODUSELOR ŞI ÎN DETERMINAREA SATISFACłIEI
CONSUMATORULUI ..................................................................................745
ASIST.UNIV.DRD. ANDREEA BOLOG ....................................................................745
MĂSURAREA SATISFACłIEI CONSUMATORULUI ŞI
STANDARDELE DE CALITATE ISO 9001:2000.....................................748
STAREA DE SPIRIT A CONSUMATORULUI ŞI SATISFACłIA
ACESTUIA .....................................................................................................752
STUDENT MANUELA STREMłAN ..........................................................................752
APLICAREA MARKETINGULUI IN DOMENIUL SERVICIILOR
PUBLICE – PREMISA PENTRU ALINIEREA ACESTORA LA
STANDARDELE UNIUNII EUROPENE ...................................................756
PREP. UNIV. DRD. ANDREEA MIHAELA BARBU.................................................756
PREP. UNIV. DRD. ALINA FILIP...............................................................................756
ANALIZA MACROMEDIULUI DE MARKETING LA NIVELUL PIEłEI
UNICE EUROPENE......................................................................................759
PREP. UNIV. DRD. ALINA FILIP...............................................................................759
PREP. UNIV. DRD. ANDREEA BARBU ....................................................................759
ORGANIZAłIA ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII
ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ .................................................762
PREP. UNIV. ROŞCA REMUS DOREL......................................................................762
MANAGERUL DE PROIECT .....................................................................767
PREP.UNIV. LARISA COCOI .....................................................................................767
ETALAREA MĂRFURILOR – ASPECT ESTETIC AL MAGAZINULUI
..........................................................................................................................771
ASIST. UNIV. LUCIA SCORłAR ...............................................................................771
TRANSPORT DEVELOPMENT POLICY IN UNITED EUROPE ........774
AGNIESZKA CHOLEWA............................................................................................774
5. STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ ECONOMICĂ .........................778

NEW CHALLENGES FOR THE INFORMATION SYSTEM ................779
PROF.D-R KAROLINA ILIESKA ...............................................................................779
PROF.D-R ADRIJANA RISTESKA.............................................................................779
E-COMMERCE AND SECURITY OF E-COMMERCE .........................785
CONF. UNIV. DR. CARMEN RĂDUł........................................................................785
INTERNET - ADRESAREA ÎN REłEA ....................................................790
CONF UNIV. łARCĂ NAIANA..................................................................................790
SECURITATEA INFORMAłIEI ŞI CONTROLUL GUVERNAMENTAL
..........................................................................................................................794
CONF UNIV. łARCĂ NAIANA..................................................................................794
MUREŞAN IOANA-MARIA........................................................................................794
INFLAłIA łINTĂ ŞI INTEGRAREA EUROPEANĂ .............................797
LECT.UNIV.DR. CĂUŞ VASILE AUREL ..................................................................797
FUNCłII SPLINE DE APROXIMARE A SOLUłIILOR MODELELOR
DINAMICE ÎN ECONOMIE .......................................................................801
LECT.UNIV.DR. CĂUŞ VASILE AUREL ..................................................................801
REALITATEA MAGAZINELOR VIRTUALE .........................................804
LECT. UNIV. DRD. SIMONA SILAGHI.....................................................................804
ALIN SILAGHI .............................................................................................................804
14
COMERłUL ELECTRONIC ŞI ÎNTREPRINDERILE VIRTUALE:
PROVOCĂRI ŞI MIZE.................................................................................806
LECT. DRD. FLORIN RADU ......................................................................................806
IMPACTUL TEHNOLOGIEI INTERNET ÎN DEZVOLTAREA
EXPLOATAłIILOR AGROTURISTICE ..................................................811
IPOTEZA DE RĂDĂCINĂ UNITARĂ ÎN MODELELE DE ECHILIBRU
GENERAL INTERTEMPORAL STOHASTIC.........................................814
MEŞTER IOANA TEODORA......................................................................................814
MODELUL ECONOMETRIC PENTRU RATA INFLAłIEI .................818
LECT. UNIV. DRD. MEŞTER IOANA TEODORA....................................................818
DIMENSIUNEA DE CORELAłIE – MĂSURĂ A HAOSULUI ÎN
SISTEMELE ECONOMICE ........................................................................824
ASIST. UNIV. DRD. SBUGHEA CORINA .................................................................824
BAZE DE DATE SI SISTEMELE EXPERT ..............................................828
LECT. UNIV. DR. DANIELA DĂNCIULESCU .........................................................828
ASIST. UNIV. DRD. ECATERINA PĂUN..................................................................828
STUDIU PRIVIND PIAłA SISTEMELOR DE OPERARE ....................832
PRINCIPII DE PROIECTARE A SISTEMELOR INFORMATICE DE
MARKETING ÎN CONTEXTUL IMPLEMENTĂRII ÎN CENTRELE
COMERCIALE..............................................................................................835
INTERNET PE MOBIL ................................................................................838
PREP. UNIV. łÎRLEA CAMELIA ADRIANA ...........................................................838
SECURITATEA ÎN TELECOMUNICAłII ...............................................842
PREP. UNIV.łÎRLEA CAMELIA ADRIANA ............................................................842
MEDIILE MOBILE CENTRATE ...............................................................846
BOSÂNCEANU MARINICĂ .......................................................................................846
6. ABORDĂRI ALE LIMBAJULUI ECONOMIC ÎN LIMBI STRĂINE

................................................................................................................851
PARTICULARITÉS DE LA COMMUNICATION EXTERNE DE
L’ENTREPRISE ............................................................................................852
LECT. UNIV. DR. DANIELA-ELENA BARBONIE...................................................852
LECT. UNIV. DR. IULIANA-MARIA CEBUC...........................................................852
SCHWIERIGKEITEN IN DER ÜBERSETZUNG INS RUMÄNISCHE
VON FACHBEZOGENEN DEUTSCHEN ADJEKTIVEN ......................856
LECT.UNIV.DRD.HAMBURG ANDREA ..................................................................856
FRAMEWORKING IN BUSINESS ENGLISH CLASSES.......................859
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN CRISTINA ..............................................................859
L’EMPLOI DES ABRÉVIATIONS DANS LE LANGAGE ÉCONOMIQUE
..........................................................................................................................862
LECT. UNIV. DRD. BOGDAN RODICA ....................................................................862
CATARIG ANDRA-TEODORA ..................................................................................862
LIVING WITH BUSINESS ENGLISH LANGUAGE ...............................870
ASIST. UNIV. DRD. MONICA SIM............................................................................870
DIRECT AND INDIRECT LANGUAGE - PATTERNS OF
MULTICULTURAL BUSINESS BEHAVIOUR........................................874
ASIST. UNIV. DRD. MONICA SIM............................................................................874
15
SOME DIFFERENCES BETWEEN THE VARIANTS OF ENGLISH ..878
ASIST. UNIV. MIRABELA POP .................................................................................878
USING BUSINESS ENGLISH IN UNIVERSITY COURSES ..................881
ASIST. UNIV. DRD. MIRABELA POP .......................................................................881
“TREND” VS. “TENDINTA” – A CASE STUDY OF SYNONYMY .......885
ASIST. UNIV. ARINA GREAVU ................................................................................885
ASPECTS OF SUB-TECHNICAL VOCABULARY IN ENGLISH AND
ROMANIAN ECONOMICS TEXTS...........................................................889
ASIST. UNIV. ARINA GREAVU ................................................................................889
TOWARDS A EUROPEAN LANGUAGE..................................................895
ASIST. UNIV. DRD. STURZA AMALIA....................................................................895
LANGUAGE IN THE ERA OF GLOBALIZATION ................................899
ASIST. UNIV. DRD. STURZA AMALIA....................................................................899
ASSESSING THE NECESSITY OF ESTABLISHING ACADEMIC
WRITING CENTERS IN ROMANIAN UNIVERSITIES ........................903
ASSISTANT LECTURER OLESIA LUPU, PH.D. ......................................................903
LECTURER ŞTEFANIA PANAITESCU, MA, PHD CANDIDATE.........................903
NEW APPROACHES TO MATERIALS DEVELOPMENT FOR
TEACHING BUSINESS ENGLISH ............................................................906
ASSISTANT LECTURER GYÖNGYVÉR MĂDUłA................................................906
LECTURER ŞTEFANIA PANAITESCU, MA, PHD CANDIDATE ..........................906
LE CADRE EUROPEEN COMMUN DE REFERENCE POUR LES
LANGUES – UN OUTIL INCONTOURNABLE DE L’ENSEIGNEMENT
DE LANGUES ETRANGERES SUR OBJECTIFS SPECIFIQUES .......909
CONSTANTIN FELICIA, UNIVERSITATEA ORADEA...........................................909
FORMEN DER ENTLEHNUNGEN AUS DEM
ANGLOAMERIKANISCHEN .....................................................................914
ONITA ADINA .............................................................................................................914
GRÜNDE UND STILISTISCHE FUNKTIONEN DER ENTLEHNUNGEN
AUS DEM ANGLOAMERIKANISCHEN..................................................916
ONITA ADINA .............................................................................................................916
16
1. ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR INTERNAłIONALE
17
ECONOMIE EUROPEANĂ SAU ECONOMIA EUROPEI.
TRECUT ŞI PREZENT
PROF. UNIV. DR. AUREL NEGUCIOIU

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, Cluj Napoca.
Abstract:
Europe is the single part of the world combining market economy with a large social protection
if individuals. The model described in this paper rejects and infirms the hiper-liberalism that claims the
absolute autonomy of the economy over ather activities in society.
<<Europa este în primul rănd un spaŃiu şi apoi o economie şi o politică>>.

<<Europa ca spaŃiu este o minune geografică, Europa culturii este o comoară de
nestemate, Europa economică este o performanŃă. Europa politică trebuie să devină o lume a
păcii şi înŃelegerii>>.
— Grigore Silaşi —
<<Comunitatea Europeană trebuie să fie motorul noii arhitecturi în Europa; un pol de

închegare a Europei de măine; un model de organizare a Europei>>.
<<Europa nu se va construi în mod automat. Iar a nu o întemeia pe dezvoltarea unei
conştiinŃe europene în opinia popoarelor sale şi prin învoirea lor, ar însemna construirea pe nisip
a Europei>>.
— Wilfried Martens —
1. Scurtă privire în trecut

În prezent devine tot mai credibilă paradigma popperiană potrivit căreia <<tot ce este
viu este în căutarea unei lumi mai bune>>. Căutarea unei lumi mai bune a avut la începuturi
drept Ńintă şi scop supravieŃuirea care a putut fi atinsă şi perfecŃionată numai prin convieŃuire
– convieŃuire care a presupus, înainte de toate, cooperarea. La răndul ei aceasta – cooperarea –
a generat comunicarea, limbajul, vorbirea.
Căutănd o lume mai bună, oamenii au învăŃat să citească, să scrie, să socotească, să
găndească şi să prevadă. PropoziŃiile găndite şi rostite de om prin viu grai sau în altă formă au
descris şi descriu stări de fapte, situaŃii, împrejurări etc. Aceste propoziŃii au fost veridice,
conforme cu realitatea sau neadevărate, false. De aici s-a ajuns la căutarea adevărului
obiectiv, la cunoaşterea omenească, la ştiinŃă. “Căutarea adevărului Ńine de tot ce este mai
bun şi mai mare din ceea ce a creat viaŃa, în căutarea ei a unei lumi mai bune”.
Orice adevăr descoperit prin cunoaştere aprindea şi aprinde o lumină, mai mare sau
mică, dar o lumină în întunericul infinit al necunoaşterii. În aceeaşi măsură, ştiinŃa devenea şi
devine <<o busolă>> tot mai eficientă cu ajutorul căreia omul şi oamenii, îşi orientau şi îşi
conduceau, îşi orientează şi îşi conduc corabia pe învolburatele valuri ale timpului. Mai mult
decăt atăt. ŞtiinŃa a devenit principalul motor al progresului economiei, societăŃii şi
civilizaŃiilor umane.
În căutarea unei lumi mai bune s-a născut ideea unei Europe unite. Începuturile ei se
pierd în negura timpurilor, ca dealtfel şi numele continentului. Şi chiar dacă nu s-a bucurat de
aceeaşi atenŃie de-a lungul veacurilor, ea nu a dispărut cu totul. Prezentă mai mult în secolul
XIX, ea atrage atenŃia într-o măsură mult mai mare în secolul al XXlea şi mai ales după
terminarea celui de al doilea război mondial. Acum se vorbeşte despre necesitatea şi
oportunitatea realizării unei comunităŃi politice europene cu scopul evitării unui nou conflict
18
între statele europene şi a unei comunităŃi economice pentru reconstruirea şi realizarea
economiei Ńărilor din acest spaŃiu.
Prima întruchipare a ideii a fost planul de plasare sub o autoritate unică a producŃiei de
cărbune şi oŃel a FranŃei şi Germaniei prin înfiinŃarea unei ComunităŃi Europene a Cărbunelui şi
a OŃelului (CECO). În martie 1957 s-a semnat la Roma Tratatul de Constituire a ComunităŃii
Economice Europene (CEE) şi a Comisiei Europene pentru Energia Atomică (Euroatom), care a
intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul de la Roma constituie <<certificatul>> de naştere a
ComunităŃii Economice Europene, botezată şi cu numele de PiaŃa Comună. Această alcătuire a
cuprins la început 6 Ńări europene: FranŃa, Germania Federală, Italia, Belgia, Olanda şi
Luxemburg. Odată cu scurgerea timpului Comunitatea Economică Europeană a crescut
cantitativ şi s-a dezvoltat calitativ, devenind o alcătuire tot mai complexă, este adevărat – tot
mai greu guvernabilă. Drumul de la CEE la Uniunea Europeană (UE) este drumul de la 6 Ńări la
25 de Ńări; spaŃiul geografic a crescut considerabil, în cadrul său funcŃionează 25 de economii
naŃionale. În plan economic, Uniunea Europeană va avea începănd cu anul 2007 o populaŃie de
peste 500 de milioane de locuitori. Această piaŃă nu este deloc uşor de stăpănit şi de manevrat.
Într-un anumit sens, drumul de la economia existentă în Europa după cel de al doilea
război mondial – mai exact la sfărşitul anilor ’50 ai secolului trecut, pănă în momentul de faŃă
cănd s-a ajuns la Uniunea Europeană, este drumul integrării economice. El a cuprins mai multe
trepte şi a îmbrăcat mai multe forme economico-organizatorice. Acestea sunt în principal
următoarele:
1. Uniunea vamală care s-a concretizat în adoptarea şi promovarea unei politici
comerciale comune şi a unui tarif vamal comun faŃă de Ńările din afara ComunităŃii
Economice Europene.
2. Constituirea PieŃei comune care şi-a găsit expresia în eliminarea tuturor
restricŃiilor dintre Ńările membre privind libera circulaŃie a factorilor de producŃie.
3. Realizarea Uniunii economice (sau a PieŃei Unice) prin întregirea pieŃei comune
cu acŃiuni sistematice de armonizare a politicilor economice.
4. Înfăptuirea Uniunii economice şi monetare – proces aflat în prezent în
desfăşurare şi treaptă superioară a integrării, concretizată în introducerea autorităŃii
supranaŃionale, suprastatale în reglementarea politicilor economice şi în înlocuirea
monedelor naŃionale cu moneda unică - EURO.
Dacă primirea de noi Ńări în cadrul comunităŃii a însemnat extinderea spaŃiului

geoeconomic al acesteia şi deci al integrării, înaintarea şi urcarea de la Uniunea vamală la
Uniunea economică şi monetară a reprezentat dezvoltarea conŃinutului integrării în general,
îmbogăŃirea şi perfecŃionarea mecanismului de funcŃionare a economiilor naŃionale ale Ńărilor
aparŃinătoare şi nu în ultimul rănd înaintarea spre crearea unei noi economii în Europa.
2. Economie europeană sau economia Europei?
Ajungănd aici ne întrebăm: ce fel de economie există în prezent – anul 2005 - în
Europa? Este ea o economie europeană sau o economie a Europei? Înainte de a răspunde la
această întrebare notăm, că nu excludem posibilitatea ca pentru un cititor sau altul şi chiar
pentru mai mulŃi cititori, să privească formularea noastră ca un nereuşit joc de cuvinte, fie ca o
propoziŃie lipsită de semnificaŃii sau conotaŃii cognitive. De aceea, subliniem că prin economie
europeană noi înŃelegem, un agregat economic unitar, situat în spaŃiul geoeconomic, de
asemenea unitar, al Uniunii, care cuprinde toate economiile naŃionale privite în unitatea şi
legăturile lor în calitate de părŃi constitutive.
Economia europeană va prezenta o nouă alcătuire economică, un nou sistem în care
raporturile dintre ea şi fostele economii naŃionale sunt raporturi dintre întreg şi părŃile sale
constitutive.
Într-o asemenea înŃelegere, economia europeană se va caracteriza, probabil, prin
următoarele trăsături esenŃiale:
1. existenŃa unei pieŃe unice – ansamblu unitar al pieŃei mărfurilor obiectuale şi
nonobiectuale, al pieŃei capitalurilor, al pieŃei forŃei de muncă etc.;
2. asigurarea libertăŃii de mişcare a ideilor, mărfurilor, capitalurilor şi persoanelor;
19
3. existenŃa unei monede (entităŃi monetare) unice pentru întregul spaŃiu geoeconomic
al Uniunii Europene;
4. statornicirea unui sistem de diviziune socială a muncii şi a unui sistem de
cooperare unională care să permită funcŃionarea tot mai eficientă a întregului
organism economico-social;
5. aşezarea economiei pe bazele cunoaşterii, a ştiinŃei şi transformarea ştiinŃei, a
inovaŃiei, raŃionalizării şi perfecŃionării în motorul creşterii şi dezvoltării durabile;
6. asigurarea unei ridicate puteri competitive (concurenŃiale) a economiei europene în
ansamblul ei în general şi a entităŃilor ei celulare în special;
7. stabilitatea macroeconomică (la scara economiei europene) prin moneda şi bugetul
uniunii, precum şi prin stabilitatea preŃurilor;
8. înlăturarea marilor inegalităŃi existente între nivelurile de dezvoltare ale părŃilor
constitutive;
9. înscrierea organică, firească şi deci raŃională a funcŃionării şi evoluŃiei economiei
europene, în mişcarea economică mondială, în fluxurile reale şi financiare
mondiale, în circuitul economic mondial;
10. asigurarea cadrului juridic (a regimului juridic) şi instituŃional-organizatoric
unitare adecvate pentru funcŃionarea şi evoluŃia normală a vieŃii economico-sociale
în întreg spaŃiul geoeconomic unional şi a relaŃiilor economice cu exteriorul.
Cel de al doilea concept al întrebării noastre este economia Europei. În înŃelegerea

noastră el desemnează economia existentă în acest spaŃiu geoeconomic în toate timpurile,
indiferent de treapta şi nivelul ei de dezvoltare într-un moment sau altul.
Aceasta înseamnă că economia europeană şi economia Europei nu sunt concepte care să
se suprapună la modul total şi absolut. Economia Europei – este conceptul care a desemnat
economia existentă în acest spaŃiu în toate timpurile, de-a lungul întregii sale istorii. Economia
europeană desemnează, după părerea noastră, acea economie, care s-a europenizat în
totalitatea ei şi la scara întregului spaŃiu al Uniunii economice şi monetare – caracterizat de noi
prin trăsăturile de mai sus.
Şi atunci ce este economia europeană actuală? Parafrazănd întrucătva o paradigmă a
profesorului Grigore Silaşi, folosită de domnia sa pentru definirea Uniunii Europene actuale,
spunem şi noi – Economia europeană actuală este ceva între ceea ce a fost şi nu mai este şi
ceea ce va fi dar care încă nu este.
3. Ce fel de economie va fi economia europeană?
Economia Europei se află într-un complex proces de devenire. Dar ce va deveni ea?
Care va fi timpul şi forma sa? Se va întruchipa într-unul din modelele cunoscute de economie?
Aşa cum se cunoaşte, istoriceşte vorbind, economia modernă a cunoscut mai multe
tipuri, forme sau modele. Între acestea menŃionăm:1
1. Economia de piaŃă complet concurenŃială sau economia bazată complet pe libera
concurenŃă;
2. Economia de piaŃă bazată pe concurenŃa imperfectă;
3. Economia de piaŃă neoamericană;
4. Economia de piaŃă germano-niponă;
5. Economia de piaŃă Sud-vest-europeană;
6. Economia corporatistă;
7. Economia capitalistă bazată pe intervenŃia statului;
8. Economia socială de piaŃă.
Problema opŃiunii în favoarea unui model sau a altuia a constituit şi constituie încă un
subiect de dezbateri vii.
1
Cititorul interesat găseşte o caracterizare şi descriere detaliată despre tipurile, formele şi modelele economiei în:
Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994l Aurel Negucioiu, Tranzi]ia
ra]ională, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
20
O opŃiune oficială dar încă nevalidată este cea înscrisă în Tratatul Complet al
ConstituŃiei Uniunii aflat în curs de ratificare. Astfel, definind obiectivele Uniunii Tratatul
Complet prevede că: “Uniunea oferă cetăŃenilor săi un spaŃiu de libertate, de securitate şi de
justiŃie fără frontiere interioare şi o piaŃă interioară unde concurenŃa este liberă” şi că Uniunea
acŃionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei fondată pe o creştere economică echilibrată şi
pe stabilitatea preŃurilor, o economie socială de piaŃă (sublinirea noastă) înalt competitivă care
tinde spre ocupare deplină şi progres social şi un nivel ridicat de protecŃie şi de ameliorare a
calităŃii mediului înconjurător. Ea promite progresul ştiinŃific şi tehnic.
Ea combate excluderea socială şi promite justiŃie şi protecŃie socială, egalitate între
femei şi bărbaŃi, solidaritate între generaŃii şi protecŃia drepturilor copiilor.
Societatea noastră nu se poate mulŃumi numai cu satisfacerea trebuinŃelor materiale.
TrebuinŃele care privesc persoana umană în întregul ei şi dezvoltarea sa într-un cadru social
complet nou sunt decisive pentru realizarea fericirii sale. Modelul consensului occidental, leagă
organic economia de piaŃă şi cu democraŃia pluralistă; el conciliază economicul pur cu socialul
şi în final acesta contribuie substanŃial la soluŃionarea unuia din paradoxurile lumii
contemporane.
În ce constă acest paradox? El constă în următoarele: pe de o parte, în prezent, o
anumită unitate sau omogenitate socială constituie temelia Europei; pe de altă parte, socialul
rămăne marea fisură a construcŃiei europene, mai ales prin repunerea în discuŃie a sistemelor
de solidaritate sau de protecŃie socială2.
După părerea noastră, W. Martens are dreptate atunci cănd scrie că: “Adevăratul punct
de plecare al procesului de integrare europeană este social, mai înainte de a fi economic şi
politic. Temelia construcŃiei Europei nu este politică, este evident, şi nu se va construi Europa
începănd cu acoperişul”3.
După acelaşi autor, baza de plecare nu este economică, căci fenomenul major al
economiei moderne este mai degrabă mondializarea ei şi în special dezvoltarea de întreprindere
transnaŃională pe scară mondială4. “Dar dacă nu există o unitate politică europeană şi nici
chiar o economie europeană, există în schimb, o societate europeană. Într-adevăr,
caracteristica Europei este un anumit tip de societate, destul de asemănător în toate Ńările
noastre şi diferit de cel din alte părŃi ale lumii, inclusiv din Statele Unite”5. “Piedestalul
construcŃiei europene, este deci această societate europeană comună tuturor Ńărilor noastre. Dar,
mai precis, există un model european de societate specific în plan economic şi social”6.
Din căte cunoaştem, Europa reprezintă singura parte a lumii care combină o economie
de piaŃă şi o largă protecŃie socială a individului. Acest model prin realizările sale practice,
respinge şi infirmă hiperliberalismul care proclamă autonomia absolută a economiei în raport
cu celelalte genuri de activitate. Aşa cum observă W. Martens “De la Suedia la Spania există
mari diferenŃe, dar nicăieri piaŃa nu este lăsată în voia ei, nici chiar în Marea Britanie”7.
În momentul în care procesul de înfăptuire a acestui obiectiv se va fi realizat, atunci,
după părerea noastră, conceptele Economia europeană şi Economia lumii se vor suprapune
integral şi vor deveni sinonime. Atunci economia spaŃiului Uniunii Europene se va fi
europenizat pe deplin. Atunci Europa şi economia ei vor ocupa locul pe care îl vor merita şi îşi
vor îndeplini rolul ce li se va cuveni pe Terra şi în economia mondială.
Atunci cetăŃenii Europei vor beneficia după merit de moştenirea lăsată de constructorii
Noii Europe.
2
Cf. Wilfried Martens, O europă şi cealaltă, Editura Metropol, Bucureşti, 1995, p. 168.
3
Op., cit., p. 168.
4
Idem (sublinierile A.N.).
5
Idem (sublinierile A.N.).
6
Op., cit., p. 169 . (sublinierile A.N.).
7
Op., cit., p. 169 . (sublinierile A.N.).
21
PREVENIREA RISCURILOR PE PIAłA DE CAPITAL
PRIN CORELAREA CAPITALULUI CU SERVICIILE
PRESTATE
PROF. UNIV. DR. PRUNEA PETRU

UNIVERSITATEA BABES BLOYAI CLUJ NAPOCA
Abstract: While capital market is growing in Romania and the country is closig for the aderating
to EU, the regulating system in this field becomes more subtile. This work is about the evolution of
regulating norms of Romanian captal market.
Pe măsură ce se maturizează piaŃa de capital din Ńara noastră şi se apropie momentul

aderării efective la UE reglementarea activităŃii în acest domeniu devine tot mai nuanŃată şi mai
subtilă. Această evoluŃie merită a fi studiată deoarece dezvăluie un paradox şi, în acelaşi timp,
un motiv de încurajare a investiŃiilor în titluri financiare.
În condiŃiile în care pe plan mondial se înregistrează un amplu proces de
dereglementare, asociat în proporŃii diferite cu liberalizarea şi privatizarea, apare firească
întrebarea privind necesitatea unor reglementări stricte, la nivel de detaliu, care sunt costisitoare
şi, pe alocuri, deprimante pentru cel obligat să le aplice şi să le respecte. Suportul motivaŃional
al restricŃiilor impuse operatorilor de pe piaŃa de capital este unul care derivă mai degrabă din
considerente de ordin moral şi doar, în al doilea rând, din cele de eficienŃă, fără ca acestea să fie
subestimate.
Pe această piaŃă s-a simŃit întotdeauna nevoia promovării şi asigurării, prin proceduri de
lucru obligatorii, a intereselor investitorilor în titluri deoarece se consideră că ei au cunoştinŃe şi
informaŃii mai reduse şi neuniform distribuite despre operaŃiile cu valori mobiliare oferite la
tranzacŃionare. Mai mult, se apreciază pe bună dreptate că firmele care prestează servicii de
investiŃii financiare pot ajunge într-o situaŃie financiară sau procedurală dezavantajoasă
propriilor acŃiuni şi investitorilor cu care lucrează. Unele din ele, în lipsa anumitor reglementări,
ar reuşi, relativ uşor, să folosească titlurile sau banii clienŃilor lor în scop propriu. Or, în cazul în
care s-ar angaja în astfel de operaŃiuni şi s-ar confrunta cu o stare de faliment clienŃii ar fi
despăgubiŃi la fel ca acŃionarii proprii, cu ceea ce ar rămâne după lichidarea activelor deŃinute şi
repartizarea valorilor obŃinute astfel potrivit prevederilor legale.
Acum în România s-a ajuns la convingerea că prin adecvarea capitalului deŃinut la
specificitatea operaŃiunilor efectuate şi monitorizarea acestei corelaŃii se poate limita mărimea
riscurilor generate de activitatea societăŃilor de servicii de investiŃii financiare (SSIF). În acest
scop s-a introdus în analiza riscului conceptul de “capital de supraveghere”. El reprezintă
sumele destinate, la nevoie, a fi utilizate pentru acoperirea riscului prin faptul că asigură
continuitatea activităŃii firmelor respective. Această ipostază a capitalului se determină prin
corectarea mărimii fondurilor proprii de nivel 1 (capitalul iniŃial, fondul pentru riscul financiar
general) şi a capitalului suplimentar la nivel 2 (ex: rezervele din reevaluare, acŃiunile
preferenŃiale cumulative pe termen fix) cu anumite deduceri privitoare la pierderi, la acŃiunile
deŃinute, etc. Mărimea capitalului de supraveghere trebuie să fie egală sau mai mare ca aceea a
capitalului iniŃial. Iar nivelul lui minim este şi el plafonat.
Doar că posibilitatea realizării unei astfel de corelaŃii, între capitalul iniŃial şi cel deŃinut
la un moment dat, devine realizabilă numai în situaŃia în care analiza riscului depăşeşte nivelul
de generalitate sub care este el prezentat în literatura de specialitate, ca risc de piaŃă şi ca risc
specific. În activitatea curentă pe piaŃa de capital incertitudinea este prezentă în numeroase
momente încât se poate individualiza sub forma riscului de poziŃie pe categorii de titluri deŃinute
în portofoliu, a riscului de decontare, de contraparte, dar şi a riscului de credit, de schimb
22
valutar ori de concentrare. După cum el, riscul, se poate urmări pe categorii de active financiare
ori pe mărfuri.
Pentru calcularea mărimii capitalului de supraveghere, care în orice moment trebuie să
fie cel puŃin egal cu cerinŃa de capital pentru acoperirea riscurilor enumerate mai sus, este
necesară analiza prealabilă a acestora şi, pe baza rezultatelor ei, luarea unor măsuri
corespunzătoare.
Riscul de poziŃie priveşte portofoliul tranzacŃionabil şi, cum se poate deduce uşor,
intervine ca urmare a schimbării preŃurilor titlurilor care-l compun. Principalii factori care-l
determină sunt cei care influenŃează mişcările pieŃei şi situaŃia emitenŃilor titlurilor aflate în
portofoliul tranzacŃionabil al SSIF în cauză. Deoarece acest portofoliu poate conŃine active
financiare diferite, cu componente specifice, riscul de poziŃie se calculează separate pentru trei
categorii de titluri: de creanŃă, de capital şi de participare la organismele de plasament colectiv
Pentru a facilita calcularea cerinŃei de capital pentru acoperirea riscului de poziŃie pe
titluri de creanŃă şi de capital tranzacŃionate, el se divizează pe două componente: riscul specific
şi riscul general. În primul caz modificarea preŃului este provocată de influenŃa unor factori
dependenŃi de activitatea emitentului titlului cotat la BVB sau a activului suport, când în
discuŃie este un instrument derivat. Dacă preŃul instrumentului financiar s-a modificat ca urmare
a schimbării nivelului ratelor dobânzii pe piaŃa monetară, sau datorită fluctuaŃiei generale a
pieŃei bursiere se vorbeşte de riscul general. FluctuaŃia preŃurilor şi a ratei dobânzii face
necesară evaluarea zilnică a titlurilor de creanŃă şi a celor de capital tranzacŃionate pe o piaŃă
reglementată. Altfel spus, valoarea lor va fi actualizată zilnic. În cazul în care titlurile nu sunt
înscrise pe o piaŃă reglementată evaluarea se face luându-se în considerare valoarea realizabilă
estimată.
Probleme deosebite, de mare fineŃe conceptuală şi procedurală, apar când se apreciază
instrumentele derivate deŃinute în portofoliu. Astfel contractele forward, futures şi swaps se
tratează ca o combinaŃie între poziŃiile short şi long şi, în plus, necesită urmărirea scadenŃelor
contractelor respective ca şi a împrumutului, dacă ele s-au încheiat pe rata dobânzii. Iar poziŃiile
deŃinute pe opŃiuni pe rata dobânzii, pe titluri de creanŃă şi de capital, pe valută, swap-uri, etc.
pot fi supuse compensării (netting), în vederea obŃinerii poziŃiei nete, cu orice poziŃie pe un
activ financiar identic cu activul suport sau cu instrumentul financiar derivat. CNVM poate
aproba compensarea în totalitate a poziŃiilor pe instrumente financiare derivate dacă se
îndeplinesc anumite condiŃii. PoziŃiile nete, subliniez că acestea sunt necesare pentru calcularea
cerinŃei de capital, se ajustează cu anumiŃi factori de reducere diferenŃiaŃi în funcŃie de numărul
de zile care au trecut după data închiderii angajamentului ferm.
Riscul specific pentru titlurile de creanŃă se calculează distinct pe categorii de astfel de
titluri şi pe scadenŃele acestora. CerinŃa de capital pentru riscul specific corespunzător titlurilor
de creanŃă se obŃine înmulŃind valorile din poziŃiile nete astfel grupate cu ponderile precizate de
CNVM şi însumând poziŃiile ponderate.
Procedura de calcul a cerinŃei de capital pentru riscul general pe titluri de creanŃă
impune ponderarea fiecărei poziŃii nete long sau short cu coeficienŃi diferenŃiaŃi pe scadenŃele
acestora. Procentul de ponderare cuprins între 0,0% şi 12,5% în functie de scadenŃe este
revelator pentru mărimea considerată a acestei categorii de risc. Calculul trebuie individualizat
pe fiecare contract, titlu de creanŃă şi separat pe fiecare monedă în care sunt ele exprimate,
distinct pe cumpărări şi vânzări forward pe titluri de capital, valute, etc. CerinŃa de capital poate
fi redusă când portofoliul conŃine poziŃii ponderate de sens opus înscrise în aceeaşi bandă de
scadenŃă şi când respectivele poziŃii sunt cuprinse în benzi diferite dar cu puncte comune. În fapt
se recurge la o procedură complexă de însumare, compensare şi ponderare a poziŃiilor long cu
cele short pe benzi de scadenŃă şi apoi între aceste benzi. CerinŃa de capital pentru această
categorie de risc se obŃine în final în urma însumării poziŃiilor reziduale rezultate din calculele
de compensare în limita a 10% până la 150% din fiecare poziŃie din cele trei zone de grupare a
scadenŃelor.
Procedura de determinare a riscului specific pe titluri de capital începe cu însumarea
poziŃiilor nete long şi a celor nete short pe aceste valori mobiliare. Suma brută astfel obŃinută se
înmulŃeşte cu 4%. Se poate obŃine reducerea cerinŃei de capital pentru această categorie de risc
23
la 2% dacă portofoliul îndeplineşte condiŃiile pentru a fi considerat „calificat”. Un astfel de
portofoliu este mai puŃin riscant pentru că nu conŃine titluri de capital emise de o firmă care a
mai lansat pe piaŃă titluri de creanŃă cu scadenŃă mai mare de 24 luni şi, în plus, fiecare poziŃie
individuală este suficient de lichidă şi reprezintă mai mult de 5% din valoarea întregului
portofoliu de titluri de capital al SSIF.
Calculul cerinŃelor de capital pentru riscul general pentru aceste titluri se deosebeşte de
calculul anterior prin faptul că se utilizează un coeficient mai mare de 8%. Iar acesta se aplică
asupra poziŃiei totale nete rezultată după scăderea poziŃiilor short nete din cele nete long pe
fiecare titlu de capital deŃinut.
Deoarece SSIF pot deŃine numai poziŃii long pe titluri de participare la organismele de
plasament colectiv, coeficienŃii de ponderare a poziŃiilor deŃinute sunt foarte mici, de la 0% - în
cazul titlurilor emise de administraŃia centrală, la 0,8%, dacă se deŃin alte titluri decât
instrumente financiare.
Dacă titlurile de creanŃă, de capital şi mărfurile tranzacŃionate sunt nedecontate în
momentul livrării ia naştere riscul de decontare. Mărimea lui este egală cu diferenŃa dintre
preŃul de decontare stabilit prin contract, pentru aceste titluri sau active, şi valoarea lor curentă
de piaŃă. Se poate invoca riscul de decontare în acest caz doar dacă din diferenŃa menŃionată
rezultă o pierdere pentru SSIF. CerinŃa de capital pentru acoperirea riscului de decontare se
poate determina folosind fie metoda standard, caz în care coeficientul de ponderare a diferenŃei
invocate variază între 0,08 şi 1,0, în funcŃie de numărul de zile lucrătoare care depăşesc data
expirării contractelor, fie metoda opŃională. În aceasta alternativă la cerinŃa de capital se ajunge
inmulŃind preŃul de decontare stabilit în contractul de tranzacŃionare cu un coeficient cuprins
intre 0,005 şi 0,19.
Cu o expunere similară dar de serginte opusă se confruntă SSIF când a plătit titlurile sau
mărfurile înainte de a le primi sau dacă a livrat titlurile ori mărfurile înainte de a primi
contravaloarea lor. Expunerea pentru acest risc, care se numeşte de contraparte, este egală cu
plata efectuată pentru titlurile neprimite încă şi cu valoarea titlurilor livrate fără a fi achitate.
CerinŃa de capital se determină prin aplicarea coeficientului de 8% asupra valorii tuturor
titlurilor.
Când debitorii rezultaŃi în urma unor operaŃiuni cu alte titluri decât cele incluse în
portofoliul tranzacŃionabil intră în faliment ia naştere riscul de credit. Activele care se scad
conform legii din capitalul de supraveghere nu constituie active cu risc.CerinŃa de capital
corespunzătoare riscului de credit se calculeaza ponderand valoarea activelor cu risc cu 8%.
Activele care fac obiectul cerintelor de capital pentru riscul de credit sunt instrumentele
financiare, contractelor futures şi pe opŃiuni, care nu aparŃin sau nu sunt incluse în portofoliul
tranzacŃionabil, cerinŃelor provenind din contractele repo şi tranzacŃiile de împrumuturi de titluri
ca şi elementele extrabilanŃiere de natura garanŃiilor acordate, angajamentelor asumate.
Instrumentele financiare care urmează a fi livrate pentru ca tranzacŃia să fie decontată, ca şi cele
oferite spre vânzare, depozitele şi împrumuturile care urmează a fi primite sau făcute nu
reprezintă active generatoare ale riscului de credit.
Afluxul de investitori străini pe piaŃa românească de capital amplifică vulnerabilitatea
SSIF prin faptul că le expune la fluctuaŃiile ratei de schimb a valutelor, a preŃului aurului, a
tuturor elementelor exprimate în valute străine, inclusiv a celor care nu sunt incluse în
portofoliul tranzacŃionabil. Se formulează cerinŃa de capital pentru acoperirea riscului valutar
numai dacă în urma însumării poziŃiilor nete valutare cu cea pe aur se obŃine o valoare care
depăşeşte 2% din fondurile proprii.
Instabilitatea financiară a unui SSIF poate să fie determinată şi de deŃinerile individuale
ale unui client sau grup de investitori. Dacă posesiunile acestora reprezintă o sumă egală sau
mai mare de 10% faŃă de capitalul de supraveghere SSIF este expusă riscului de concentrare.
Potrivit legii expunerile mari nu pot depăşi 800%, iar pe un client sau pe un grup de clienŃii
asociaŃi - 25% din capital de supraveghere, decât în cazul în care surplusul propriu provine în
totalitate din portofoliul tranzacŃionabil şi SSIF are o cerinŃă suplimentară de capital legată de
respectiva depăşire . Dacă apare nevoia unei astfel de cerinŃe suplimentare ea trebuie calculată
prin selectarea acelor componente ale expunerii totale de tranzacŃionare faŃă de clientul
24
individual sau grup, care atrag cele mai înalte cerinŃe de risc specifice. CerinŃa de capital
suplimentar se diferenŃiază în funcŃie de durata în zile a depăşirii. Dacă aceasta este de sub 10
zile cerinŃa de capital suplimentar trebuie să fie de 200% din suma calculată conform
procedeului descris mai sus. După 10 zile de la apariŃia depăşirii cerinŃa de capital suplimentar
se încadrează între 200% şi 900%, în funcŃie de ponderea cu care aceasta a întrecut limitele
fondurilor proprii exprimate procentual.
O altă restricŃie pentru a preveni acest risc este formulată în legatură cu ponderea
expunerii portofoliului tranzacŃionabil faŃă de clientul individual sau grup de clienŃi asociaŃi nu
trebuie să fie mai mare de 500% din fondurile proprii ale SSIF dacă depăşirea este de sub 10
zile şi de 600% peste 10 zile. Pe lângă aceste restricŃii reglementările în vigoare impun SSIF
care a depăşit limitele de expunere să raporteze trimestrial valoarea depăşirii şi numele
clientului aflat în această ipostază.
EntităŃile care operează pe piaŃa de capital din România sunt autorizate să facă tranzacŃii
şi cu mărfuri, cu instrumente financiare derivate pe mărfuri, nu doar cu titluri financiare clasice.
Posibilitatea înregistrării unor pierderi la poziŃiile deŃinute pe astfel de active face necesară
respectarea unor cerinŃe specifice de capital pentru acoperirea riscului corespunzător lor. La
calcularea acestei cerinŃe de capital se impune o atenŃie deosebită pentru exprimarea preŃului
spot al fiecărei mărfi în moneda de raportare şi pentru tratarea poziŃiilor pe instrumentele
financiare derivate ca poziŃii pe mărfurile pe care le au la bază. De asemenea în acest calcul
trebuie incluse şi mărfurile date cu împrumut, în cadrul unui contract cu un astfel de obiect,
precum şi mărfurile transferate ori drepturile garantate referitoare la proprietatea asupra
mărfurilor.
Se cunosc două metode de determinare a cerinŃei de capital pentru riscul aferent
mărfurilor. Metoda „scalei scadenŃelor” constă în calcularea sumei poziŃiei long şi sumei
poziŃiei short pe fiecare bandă de scadenŃă, pentru a afla mărimea poziŃiilor compensate şi a
celor necompensate. În continuarea calculului suma poziŃiilor long sau short compensate se
înmulŃeşte cu rata de „spread” de 1,5% pentru fiecare interval de scadenŃă şi cu preŃul spot
pentru fiecare marfă, iar poziŃia raportată ca fiind necompensată între două benzi de scadenŃă a
poziŃiilor se înmulŃeşte cu 0,6% rata de report şi cu preŃul spot. Dacă rezultă o valoare reziduală
a poziŃiilor necompensate ea se înmulŃeşte cu 15% rata completă şi cu preŃul spot pentru fiecare
marfă. Rezultatul acestor trei calcule se însumează, iar ceea ce se obŃine în final reprezintă
cerinŃa de capital pentru riscurile aferente mărfurilor.
Dacă se foloseşte metoda simplificată acestă cerinŃă de capital va fi egală cu suma
valorilor rezultate din următoarele două operaŃiuni: 15% din poziŃia netă, long sau short,
înmulŃită cu preŃul spot al mărfii şi 3% din poziŃia brută, long plus short, înmulŃită cu preŃul spot
al mărfii.
SSIF, în funcŃie de modul în care îşi organizează activitatea şi de natura operaŃiunilor pe
care le efectuează, se confruntă şi cu alte categorii de riscuri. Cele generate de mărimea
costurilor fixe se acoperă prin obligaŃia deŃinerii de fonduri proprii echivalente cu 25% din
mărimea acestor costuri din anul precedent. În cazul în care se efectuează operaŃiuni cu opŃiuni
cerinŃa de capital se determină într-un mod complicat, în special datorită dificultăŃii măsurării
riscului de preŃ al acestor instrumente derivate şi a erorilor generate de folosirea metodelor
liniare.
Metodele prezentate pentru calculul cerinŃei de capital pentru acoperirea riscului de
poziŃie, valutar şi pe mărfuri nu sunt limitative. Dacă o SSIF dispune de un sistem al
managementului riscului solid din punct de vedere conceptual, implemetat cu profesionalism,
capabil să furnizeze zilnic conducerii date despre mărimea expunerii la risc, poate elabora
metode interne ale managementului riscului. Doar că ele trebuie să obŃină avizul CNVM.
Aprobarea este condiŃionată de capacitatea metodei de a îndeplini numeroase şi dificile condiŃii.
Prezentarea riscului cu care se confruntă entităŃile care operează pe piaŃa de capital şi
procedura laborioasă de calcul al cerinŃelor de capital pe care ele trebuie să le îndeplinească
arată nu doar modul insidios în care riscul în general şi cel din domeniul financiar, în special,
penetrează astăzi activitatea economică, ci şi seriozitatea cu care se abordează această problemă
pentru a diminua şi chiar pentru a se înlătura efectele lui.
25
CONSECINłE TEORETICE ŞI PRACTICE ALE
REDEFINIRII OBIECTULUI MACROECONOMIEI
PROF. UNIV. DR. GHEORGHE OLAH

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Abstract:
The macroeconomic science should elaborate models of optimum repartition of goods and
incomes from the perspective of effects that these models could have on the production.
De mai bine de o jumatate de secol gandirea economica se afla sub influenta unei idei
keynesiste :se crede ca Macroeconomia ar avea menirea sa-I ajute pe politicieni “sa elimine
recesiunile si sa atenueze somajul”.(1) Au fost elaborate in acest scop o multime de teorii
cunoscute sub numele de teorii ale cresterii economice in care autorii isi prezinta solutiile prin
intermediul carora guvernantii pot intervene si pot influenta evolutia productiei intr-un sens sau
altul .Asa cum se stie,solutiile oferite de economisti impotriva recesiunilor si somajului se
numesc politici monetare,politici bugetare, politici fiscale etc; cresterea sau reducerea masei
monetare ,combinata intr-un mod sau altul cu cresterea sau reducerea impozitelor,cu cresterea
sau reducerea cheltuielilor bugetare etc.,ar constitui mijloacele prin intermediul carora putem
stimula sau temporiza cresterea economica si putem scapa de recesiuni si de somaj.Se stie,de
asemenea,ca solutiile oferite de Keynes impotriva recesiunilor au stat la baza politicilor
economice ale Marii Britanii si ale Statelor Unite ale Americii dupa cel de-Al doilea Razboi
Mondial (dar si a altor tari) si se apreciaza ca o buna perioada de timp (cam pana prin anii 70)
ele au dat rezultate .Si cu toate ca revenirea crizelor a mai slabit increderea in ele ,inca se mai
aplica in multe tari ale lumii ,inclusiv in Romania.Guvernantii sunt increzatori ca pot influenta
cu ajutorul lor evolutia productiei si fericiti ca in modul acesta ei pot fi de folos tarii lor.In ceea
ce –I priveste pe economisti ,ei sunt grupati in momentul de fata in mai multe tabere ,din care
doua se afla pe pozitii diametral opuse :unii care cred in eficacitatea solutiilor keynesiste,altii
care nu cred si care cer guvernelor san u se implice in economie decat eventual indirect,prin
intermediul legislatiei(2).Si eu cred ,la fel ca majoritatea economistilor,ca politicile
monetare,bugetare,si fiscale pot genera anumite efecte in economie ,atat pozitive,cat si
negative.Depinde cum sunt concepute si aplicate.In al doilea rand,cred ca prin intermediul
politicii monetare se pot obtine efecte doar pe termen scurt,iar prin intermediul politicii bugetare
si mai ales a politicii fiscale doar pe termen lung.Asadar cred,intr-adevar,ca putem stimula sau
temporiza cresterea economica cu ajutorul acestor instrumente (si,desigur,cu multe altele) dar
nu cred ca vom putea scapa vreodata de recesiuni.Spun acest lucru deoarece la baza recesiunilor
se afla –asa cum se stie –doua categorii de factori:factori endogeni si exogeni.Iar daca in
privinta factorilor endogeni putem emite pretentii,in sensul ca putem spera sa-I controlam si
dirijam,in privinta factorilor exogeni nu putem emite nici un fel de pretentii.Intr-adevar,cum sa
eliminam recesiunile din economie ,din moment ce la baza lor se afla (in afara factorilor
endogeni)o multime de factori exogeni ,cum sunt razboaiele, revolutiile, cutremurele,
inundatiile, descoperirile neasteptate de noi materii prime si noi tehnologii etc.,asa cum a aratat
Paul A.Samuelson?(3)
Referitor la factorii endogeni ai recesiunilor,economistii au mai multe pareri:unii sustin
ca este vorba despre creditele facile acordate de banci in perioada de boom;altii,precum
Gudwin,despre modul de distribuire a venitului intre capitalisti si muncitori,iar altii,precum
Keynes,despre tendinta de ramanere in urma a consumului in raport cu productia.Probabil ca
mai exista si alte conceptii.Daca despre astfel de cauze (sau factori) este vorba,atunci cred ca
putem spera sa-I stapanim.Cu toate acestea,presupunand ca vom ajunge sa intelegem mai bine
economia candva si ca nu vom mai interveni gresit in activitatea economica,raman totusi de
26
neinlaturat –cel putin deocamdata- cauzele exogene ale recesiunilor.Nu exista solutii impotriva
recesiunilor ,atata timp cat nu putem scapa de razboaie si revolutii,de cutremure si
inundatii,atata timp cat nu vom putea controla cu strictete descoperirile de noi tehnologii si noi
materii prime s.a.m.d.Si daca asa stau lucrurile,atunci nu se mai poate sustine ca
Macroeconomia ar avea menirea “sa-I ajute pe politicieni sa elimine recesiunile si sa atenueze
somajul”.
Somajul,la randul sau,nu este produsul exclusiv al recesiunilor,cum in mod gresit credea
Keynes.Drept dovada,cresterea somajului in Romania anilor 2003-2005 concomitent cu
cresterea P.I.B.ului,cu 4-5% pe an.Recesiunea genereaza somaj,dar numai atunci cand este
cauzata de factori endogeni,cand expansiunile care preced recesiunile sunt stimulate artificial
prin politici monetare,bugetare sau fiscale gresite si cand din acest motiv,productia si oferta
trebuie sa revina la nivelul cererii sau la nivelul posibilitatilor de cumparare ale populatiei.In
rest, somajul este in cea mai mare parte un produs al dezvoltarii economice si el apare mai ales
atunci cand aceasta dezvoltare are loc in salturi,cum se intampla acum la noi,cand economia
romaneasca trebuie adusa prin restructurari masive si rapide cat mai aproape de nivelul
economiilor tarilor Europei occidentale. Asadar,daca de recesiuni nu vom putea scapa intr-o
perioada previzibila din cauza factorilor exogeni,care in afara celor endogeni,stau la baza
lor,somajul ar putea fi redus pana la nivelul unor cote nesemnificative,prin crearea si recrearea
(sau prin mentinerea permanenta)a conditiilor de concurenta si prin evitarea stimularii artificiale
a productiei.Daca conditiile de concurenta sunt asigurate si daca repartizarea bunurilor sau a
veniturilor este echitabila,nu este necesara nici un fel de stimulare a productiei;cresterea
economica si dezvoltarea economica vor evolua in ritmurile cele mai potrivite .
Cand recesiunile sunt provocate de factori exogeni,singurul lucru pe care trebuie sa-l
faca guvernantii este sa inlature cat mai rapid posibil cauzele care le-au provocat (daca se
poate)si sa atenueze suferintele celor loviti de soarta,printr-o redistribuire a veniturilor.Acestea
sunt singurele stimulente de care are nevoie productia in astfel de situatii.
Sa recapitulam.Recesiunile sunt cauzate fie de factori exogeni si in aceasta situatie ele
nu pot fi evitate,fie de stimularea artificiala a productiei in faza de expansiune .Somajul,la
randul sau,este determinat in cea mai mare parte fie de recesiunile precedate de stimularea
artificiala a productiei,fie de restructurarile rapide si masive ale unei economii care nu s-a putut
dezvolta in ritmuri normale, pentru ca au lipsit conditiile de concurenta mai multi ani la
rand.Daca asa stau lucrurile(si evident ca nu pot sta altfel),atunci cu ce se ocupa
Macroeconomia? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare,sa mai formulam cateva :care este
totusi explicatia efectelor (pozitive sau negative,nu are importanta)a politicilor
monetare,bugetare sau fiscale sau de ce o majorare a masei monetare ,spre exemplu,sau a
cheltuielilor bugetare stimuleaza cresterea productiei? Ce se intampla de fapt,sau ce anume ii
determina pe agentii economici sa mareasca investitiile si productia atunci cand creste masa
monetara?
Dupa cum se observa, toate aceste intrebari converg spre aceeasi idée. Parerea mea este
ca daca politicile monetare si fiscale pot stimula sau pot inhiba (intre anumite limite)activitatea
economica,acest lucru se intampla deoarece ele genereaza in prealabil si oarecum automat o
redistribuire a veniturilor.
Sa presupunem ca pentru a da un impuls productiei intr-un moment de recesiune,se
reduc ratele dobanzilor la creditele pentru investitii .De obicei intr-o asemenea situatie,toate
ratele dobanzilor se aliniaza.Agentii economici isi vor mari solicitarile de credite pentru
investitii,deoarece creditele au devenit mai ieftine si din acest motiv rentabilitatea investitiilor
mai mare;profiturile investitorilor vor creste .In schimb,dobanzile la depozitele bancare se vor
reduce,iar odata cu ele,si veniturile celor care si-au constituit astfel de depozite. Atunci cand
dobanzile la depozitele bancare se reduc,constituirea de noi depozite incetineste,iar vechile
depozite se pot diminua.In aceasta situatie banca centrala va trebui sa mareasca masa monetara
pentru a face fata solicitarilor de credite,care acum sunt mai mari din cauza ratelor mai mici ale
dobanzilor.Odata cu cresterea masei monetare vor creste si preturile de vanzare,asfel ca
veniturile vor fi redistribuite si pe aceasta cale.Mergand mai departe cu consecintele,in perioada
urmatoare cererea pentru bunurile de consum se va reduce (daca nu cumva au fost majorate
27
intre timp salariile),preturile vor scadea,iar profitabilitatea va reveni la pozitia initiala sau
undeva in apropierea ei,inclusiv datorita cresterii costurilor salariale. Desigur,in economie se
intampla multe,chiar si pe termen scurt si,deci este destul de greu de stiut (sau mai degraba
imposibil)daca ceea ce urmarim s-a intamplat datorita masurii noastre,sau datorita altor
evenimente,eventual din afara tarii.”Dar daca vom fi tentati –sustine si Keynes-sa afirmam ca
banii sunt elixirul care stimuleaza functionarea sistemului,trebuie sa ne reamintim ca intre pahar
si buze se pot intampla nu putine lucruri “(Keynes,Teoria generala,p.193)(4).
Sa mai presupunem ca din considerente pur electorale guvernul majoreaza veniturile
unor categorii de salariati fara nici o justificare .In aceste conditii, puterea de cumparare a
acestora ,precum si masa monetara ,vor creste.Majorarea masei monetare si a veniturilor totale
conduce la cresterea cererii si a preturilor. Productia va spori probabil,intr-o anumita
masura.Dar atunci cand cresc preturile,cresc toate ,inclusiv preturile factorilor de productie,ceea
ce va determina revenirea rentabilitatii si productiei la nivelul anterior aplicarii masurii.In
aceeasi perioada insa s-a mai intamplat un lucru.Puterea de cumparare a salariatilor,ale caror
venituri au ramas nemodificate,s-a redus. Ei vor putea cumpara acum,datorita cresterii
preturilor,mai putine produse si,deci, cererea agregata revine si ea la nivelul anterior.Tocmai din
acest motiv politicile monetare nu pot genera efecte decat eventual pe termen scurt.
Inca un exemplu.Atunci cand guvernul majoreaza impozitele pentru a construi un
tronson de drum,sau pentru a mari salariile celor din invatamant,sa zicem,are loc automat un
proces de redistribuire de la cei care platesc impozite marite (adica de la toti)spre cei din
invatamant sau spre angajatii firmei de constructii. Exemplele ar putea
continua,desigur.Asadar,politicile monetare,bugetare si fiscale sunt de fapt politici distributive
sau redistributive si,deci,in viziunea autorilor teoriilor cresterii economice,eliminarea
recesiunilor si atenuarea somajului ar presupune o permanenta,sau o periodica redistribuire a
veniturilor.
Fara indoiala ca distribuirea bunurilor are efecte asupra productiei,asa cum au observat
majoritatea economistilor si asa cum a demonstrat Marx.(5) Eu sunt absolut convins ca
repartizarea bunurilor a generat uneori chiar recesiuni sau, in orice caz,le-a amplificat,asa cum
in unele tari(cele latino-americane,dar si in Romania)ea impiedica sau incetineste
dezvoltarea.Activitatea economica se afla, desigur,sub influenta multor factori,dar repartitia
bunurilor este,fara doar si poate,cel mai important dintre ei.In aceasta privinta sunt de partea lui
Ricardo si sustin odata cu el ca repartitia bunurilor este adevaratul obiect al economiei;
Poate ar trebui sa spunem mai degraba,al Macroeconomiei deoarece Economia politica
s-a dezmembrat deja in mai multe discipline,asa cum s-a intamplat candva cu Fizica,sau cu alte
discipline.Asadar,repartitia bunurilor este,din punctul nostrum de vedere,adevaratul obiect al
Macroeconomiei,tot asa cum schimbul(care intr-o anumita masura inseamna tot repartitie)este
obiectul Microeconomiei.Intr-o alta formulare Macroeconomia cerceteaza(sau ar trebui sa
cerceteze)evolutia productiei sau evolutia economiei sub influenta diferitelor moduri de
repartizare a bunurilor(sau a veniturilor)intre cei care participa la producerea lor.Sub acest
aspect cred ca ne inscriem pe aceeasi linie de gandire cu Douglass C.North,care sustine ca
:”Stimulentele reprezinta elementele determinante care stau la baza performantei
economice”(7)Este foarte adevarat ca North se refera la o varietate de stimulente (nu doar la
cele de ordin financiar) dar nu-I mai putin adevarat ca la o analiza atenta toate conduc in final la
stimulente financiare.Din pacate,ideea lui Robbins,comfort careia “in masura in care economia
este o stiinta pura,autonoma de etica,ea nu trebuie sa rezolve probleme de justitie sociala”(8)i-a
indepartat pe economisti de cercetarea mai atenta a repartitiei si a efectelor sale asupra
productiei;politicile monetare,bugetare sau fiscale nu au fost vazute totodata si ca factori
distributivi cid oar ca simple instrumente de stimulare sau de temporizare a productiei; nu s-a
inteles in suficienta masura de ce aceste politici pot avea astfel de efecte.
Abia in ultimile decenii ale secolului trecut unii economisti preocupati de cauzele
subdezvoltarii sau de cele ale dezvoltarii economice au ajuns la concluzia ca printre ele se afla si
repartitia bunurilor.Dar chiar si acum ei se feresc sa afirme deschis acest lucru si sustin ca
dezvoltarea depinde fie de forma de guvernare(cum afirma Friedman),fie de institutiile
adaptate(a se citi legile) si de capacitatea popoarelor de modernizare a acestora(cum face
28
North),fie de orice altceva.Numai substratul analizei iti permite sa degajezi ideea comform
careia ei se preocupa de fapt de influenta repartitiei asupra productiei,idée pe care,in schimb,o
gasim cat se poate de explicit formulate in textele marxiste.
Totusi in ultimii ani,conceptiile s-au mai schimbat.Astfel,prin stabilirea unor procente
din PIB care sa fie allocate invatamantului si cercetarii stiintifice, practic se recunoaste ca
dezvoltarea economiei(care este tot mai mult influentata de invatamant si cercetare)depinde de
repartitie.
Revenind,Macroeconomia ar trebui sa se ocupe cu cercetarea repartitiei bunurilor si a
efectelor ei asupra productiei.Mai précis,Macroeconomia ar trebui sa se ocupe cu elaborarea de
modele de repartizare optima a bunurilor sau a veniturilor din perspectiva efectelor pe care le
poate avea un model sau altul asupra productiei.Si nu cred ca ar trebui sa ne aratam interesati de
simpla crestere(sau restrangere)a productiei,ci de efectle pe care le poate avea un model sau
altul de repartizare a veniturilor asupra dezvoltarii economice;mai ales pentru o tara mai putin
dezvoltata,nu cresterea productiei este cel mai important lucru,ci dezvoltarea economica a
acesteia.Daca politicile monetare,bugetare si fiscale sunt in acelasi timp politici distributive(si
tocmai din acest motiv sunt si factori de stimulare sau de inhibare a productiei)ar trebui in mod
normal sa ne intrebam cum ar trebui sa arate o distributie a bunurilor(sau a veniturilor)maxim
stimulativa.Cred ca a sosit timpul ca repartizarea bunurilor san u mai fie lasata exclusiv la
dispozitia guvernantilor(desigur sub aspect teoretic),deoarece acestia actioneaza fie numai din
instinct,fie din interes;ori,in aceste conditii numai din intamplare ar putea atinge cote optime din
punct de vedere al efectelor sale asupra productiei .
Bine, bine-vor spune unii-dar ce facem acum,renuntam la economia de piata? Impunem
salarii in firmele private in functie de evaluarea noastra?Revenim la economia centralizata?Nu
trebuie sa impunem nimic.Este suficient sa evaluam corect(si asta se poate face) contributia
diferitelor categorii de bugetari la producerea PIB -ului si sa stabilim salarii adecvate pentru
toate aceste categorii,care si acum se face,dar nu in mod stiintific si nici in functie de legile
pietei.Apoi,prin intermediul politicii fiscale,sa adunam la buget bani suficienti pentru finantarea
sectoarelor bugetare,avand grija sa nu inhibam prin nivelul impozitelor si taxelor activitatea din
sectoarele nebugetare.Dimpotriva,prin nivelul acestora ea trebuie stimulata,asa cum incearca sa
faca actualul guvern.Trebuie sa intelegem ca in toate este nevoie de echilibru,iar aici echilibrul
se refera la veniturile unora si la ale celorlalti: ale bugetarilor si ale nebugetarilor,unele in raport
cu celelalte.Atata timp cat nu exista conditii de concurenta perfecta pe piata muncii(si stim cu
totii ca nu exista)nu avem ce face, suntem obligati sa intervenim in reglarea veniturilor,iar daca
trebuie sa intervenim,cel putin s-o facem stiintific.Numai daca se prefera o situtie ca cea de
acum,cand fiecare ministru vine si propune sau modifica ,cu de la sine putere si fara nici o
fundamentare prealabila nivelul salariilor in ograda sa,numai in acest caz nu se impune o
fundamentare stiintifica a salariilor bugetarilor si a politicii fiscale.Dar in aceasta situatie sa nu
ne miram ca economia romaneasca bate pasul pe loc si ca vom ramane mereu printre ultimele
tari din Europa.
Bibliografie:
1. R.G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2002,
p. 614
2. R.G. Lipsey, K. Alec Chrystal, Opere citate,p.609-616
3. P.A. Samuelson, L’economique, Arman Colin, Paris, 1968, p. 260-261
4. J.M. Keynes, Teoria generala…, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p.193
5. K. Marx, Contributii la critica economiei politice, Editura….
6. vezi scrisoarea lui Ricardo catre Malthus din 9 octombrie 1820, mentionata si de Keynes in
subsolul paginii 42 din Teoria generala….
7. Douglass C. North, Institutii, schimbare institutionala si performanta economica, Editura
Stiintifica, Chisinau, 2003, p.120.
8. vezi T.Cozzi, St.Zamagui, Economia Politica, Il Mulino, 1987, Cap.19, Teoriile economice
ale justitiei.
29
STRATEGIC DEVELOPMENT OF CORPORATE
GOVERNANCE POLICIES IN EUROPE
PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M.
Abstract I (opening ceremony)
Corporate governance has succeeded in attracting a good deal of public interest because
of its apparent importance for the economic health of corporations and society in general.
However, the concept of corporate governance is poorly defined because it potentially covers a
large number of distinct economic phenomenon. As a result different definitions have come up
that basically reflect their special interest in the field.
The European Commission has set up an expert advisory group to provide detailed
technical advice on preparing corporate governance and company law measures. The group
comprises non-governmental experts from various professional backgrounds with particular
experience and knowledge of the subject.
The Action Plan on “Modernising Company Law and Enhancing Corporate Governance
in the European Union - A Plan to move forward”, adopted in May 2003, outlined the
Commissions integrated approach to company law and corporate governance.
30
THE BASLE II ACCORD AND ITS DEVELOPMENT IN
THE EUROPEAN UNION
PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M.
Abstract II
The new capital requirements for banks discussed under the heading “Basle II” have led
to a lively debate about the future borrowing possibilities available to Germany’s small and
medium-sized enterprises (SME’s) in recent years.
The standards discussed in the context of Basle II aim to adapt the capital requirements
for the backing of risk assets more strongly to actual risks. It is planned to create a standard
approach for determining the capital backing of credit risks based on internal bank ratings.
Ratings would thus play a key role for credit extension and pricing in future.
With this in mind, SME’s have to take action in order to further play an active role in
national economies. Will Basle II have an important impact on the further development on
SME’s? This paper is attempting to contribute to this question.
31
GLOBALIZAREA – UN VIITOR INEVITABIL SAU UN MIT
NECESAR?
PROF. UNIV. DR. ANCA DODESCU

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române nr.5, Oradea,
telefon: 0788-232892
E-mail: adodescu@uoradea.ro
Globalisation has become a fashionable concept in the social sciences, tends to breake the
political and economical orthodoxy and divides the annalists in two opposite groups: the globalists – that
consider globalisation to be a real and deeply innovative process, and the sceptics – that see
globalisation as an enormous exagerate diagnostic. In conclusion, the present paper presents an atitude
of moderate scepticism.
Globalizarea a devenit un concept la modă în ştiinŃele sociale, un termen-cheie pentru

jurnaliştii şi politicienii de pretutindeni. Se afirmă la scară largă că trăim într-o eră în care cea
mai mare parte a vieŃii sociale este determinată de procesele globale, în care culturile naŃionale,
economiile naŃionale şi graniŃele naŃionale se destramă. Magnitudinea crescândă, accelerarea şi
profunzimea impactului fluxurilor şi companiilor transcontinentale modelează la scară largă
interacŃiunile sociale, apropie comunităŃi distante şi extinde relaŃiile de putere de la nivel de
regiune, continent la întreaga lume.
În centrul acestei percepŃii se află procesul de globalizare economică cu o evoluŃie
rapidă şi recentă. Dacă este permisă exprimarea, economia mondială s-a internaŃionalizat,
dominată fiind de forŃe ale pieŃei ce nu pot fi controlate, puse în mişcare de corporaŃii
transnaŃionale - principalii actori economici şi agenŃi ai schimbării, care nu se supun nici unui
stat naŃional, plasându-şi locaŃiile pe glob în funcŃie de avantajele pieŃei. O economie globală în
adevăratul sens al cuvântului se conturează, în concluzie, strategiile interne ale managementului
naŃional sunt din ce în ce mai irelevante.
Această imagine este atât de puternică încât a reuşit să hipnotizeze analiştii economici şi
să capteze imaginaŃia politicienilor.
Dar este oare cazul?

Deşi termenul a devenit un clişeu, conceptul de globalizare economică nu este nou,
originile sale se regăsesc în opera multor intelectuali ai secolului XIX – XX, care au recunoscut
că modernismul va integra lumea. După 1960, termenul a căpătat o circulaŃie nu numai
academică, ci mult mai amplă. Concomitent, deficienŃele gândirii ortodoxe, care presupunea
stricta separare între treburile interne şi externe, între sfera domestică şi internaŃională, între
mediul global şi local etc. au devenit tot mai evidente atât în economie, cât şi în politică, în
cultură etc. Procesul universal de integrare globală, de creştere a convergenŃei culturilor şi
civilizaŃiilor; nu conduce automat, însă, spre o societate mondială armonioasă; un proces de
interconexiuni crescute creează noi animozităŃi şi conflicte, care pot alimenta extremele politice,
xenofobia etc.
Ideea globalizării pare să spargă astăzi paradigmele şi ortodoxia politică, creând noi
aliniamente politice şi în mod cert două curente de opinii:
• Globaliştii - care consideră globalizarea un proces real şi profund transformator;
• Scepticii - care consideră globalizarea un diagnostic enorm exagerat.
Globaliştii resping afirmaŃia că globalizarea este sinonimă cu “americanizarea” sau
„imperialismul occidental”; considerând globalizarea expresia unor schimbări structurale mai
32
profunde la scara organizaŃiilor societăŃii moderne pe fondul dezvoltării corporaŃiilor multi-
naŃionale şi a pieŃelor financiare mondiale, difuziunii culturii populare şi creşterii importanŃei
degradării mediului ambiant global; identifică globalizarea cu relaŃiile şi activităŃile care se
cristalizează la scară interregională şi intercontinentală (Geyer, Bright, 1995; Castells, 1996;
Dicken, 1998). Aceasta permite distincŃia analogică mai clară între procesul de globalizare şi
regionalizare sau localizare, considerându-se crucial să se pună accentul pe atributele speciale
ale globalizării.
Respingând ideea că discursul globalizării serveşte intereselor forŃelor economice şi
sociale, în interpretarea globalistă, intenŃia de a defini într-un mod mai sistematic conceptul de
globalizare, impune înŃelegerea tendinŃelor seculare ale dezvoltării istorice mondiale. Această
dezvoltare, aşa cum recunoaşte interpretarea globalistă (Modelski, 1972; Hodgson, 1993;
Bentley, 1996; Frank, Gills, 1996; R.P. Clark, 1997; Frank, 1998), este marcată de faze distincte
– de la epoca descoperirii Lumii Noi, viteza globalizării pare că se intensifică, ori din contră, se
reduce. Pentru înŃelegerea globalizării contemporane, trebuie cunoscute diferenŃele între aceste
faze, în ce fel aceste sisteme şi interconexiuni globale se organizează şi reproduc, care este
influenŃa diferenŃelor geografice şi schimbărilor în configurarea relaŃiilor de putere.
Pentru globalişti, schimbul global este conceput ca un proces ce implică transformări
semnificative ale principalelor organizaŃii ale vieŃii sociale şi ordinii mondiale. În acest sens, pot
fi identificate trei aspecte în literatura globalistă:
1. Transformarea centrelor de putere tradiŃionale ale organizaŃiilor socioeconomice,
ale principiilor teritoriale şi ale puterii. Erodând constrângerile de spaŃiu şi timp în
cadrul interacŃiunii sociale, globalizarea creează posibilitatea unor modele noi de
organizare socială, transformaŃională; de exemplu, reŃele globale de producŃie,
reŃele teroriste sau regimuri de reglementare. Simultan, creşte vulnerabilitatea
comunităŃilor în faŃa condiŃiilor de dezvoltare globală (11 septembrie 2001);
2. Transformarea întregului context, globalizarea solicitând reordonarea relaŃiilor între
teritorii şi spaŃii socio-economice şi politice;
3. Transformarea corespondenŃei directe între societate, economie şi stat.
La polul opus, scepticii susŃin că, pe măsură ce oservă mai atent fenomenul, pretenŃiile
celor mai radicali avocaŃi ai globalizării economice le apar mai superficiale şi mai nefondate.
Scepticii consideră conceptul de globalizare nesatisfăcător (Hirst, 1997), iar globalizarea un
fenomen care nu se poate interpreta literalmente ca fenomen universal. ImportanŃa acordată
conceptului de globalizare de către sceptici reiese clar din frecventa comparaŃie cu
“occidentalizarea” sau „americanizarea”.
Ca răspuns la afirmaŃia că globalizarea este un fenomen de ultimă oră, scepticii citează
frecvent aşa numita „belle epoque” a interdependenŃei internaŃionale – perioada 1890 – 1914
(Gordon, 1988; Jones, 1995; Hirst, 1997); iar tendinŃa actuală, în opinia lor, nu reflectă altceva
decât un proces de internaŃionalizare şi de „regionalizare” sau „triadizare” (Ruigrok, Tulder,
1999; Rugman, 2001). În comparaŃie cu „belle epoque”, scepticii apreciază că, actualmente,
lumea a cunoscut o implozie economică, politică şi culturală, imperiile globale au determinat
dezvoltarea Statelor-naŃiuni, în timp ce majoritatea populaŃiei de pe mapamond a fost exclusă de
la beneficiile dezvoltării economice (Hoogvelt, 2001).
Discursul globalizării, consideră scepticii, contribuie la justificarea şi legitimarea
proiectului global neoliberal - crearea unei pieŃe globale libere şi consolidarea capitalismului
anglo-american în principalele regiuni economice ale lumii (Callinicos, 1994; Gordon, 1988;
Hirst, 1997; Hoogvelt, 1997). În acest sens, ideologia globalizării funcŃionează ca un mit
necesar pentru a disciplina politicienii şi guvernele în sensul satisfacerii exigenŃelor unei pieŃe
globale.
Conform analizei marxiste ortodoxe, capitalismul, ca ordine socială, conŃine o logică
expansionistă patologică (pentru a menŃine beneficiile capitalului, trebuie exploatate constant
noi pieŃe; pentru a supravieŃui capitalismului naŃional trebuie să extindă continuu graniŃele
geografice ale relaŃiilor sociale capitaliste); istoria lumii moderne şi istoria potenŃialului
capitalist occidental divide şi continuă să dividă lumea în zone economice exclusive.
Imperialismul şi imperiile sunt substituite de noi mecanisme de control şi vigilenŃă multilaterală.
33
În consecinŃă, prezenta epocă este descrisă de mulŃi marxişti, nu în limbajul globalizării, ci ca un
nou mod de imperialism occidental dominat de necesităŃile şi exigenŃele capitalului financiar al
principalelor state capitaliste ale lumii (Petras, Veltmeyer, 2001).
InternaŃionalizarea relaŃiilor economice şi politice depinde de acŃiunile şi preferinŃele
celor mai puternici ai momentului, pentru a menŃine musculatura militară şi economică şi a crea
şi menŃine condiŃiile necesare funcŃionării ordinii internaŃionale liberale (Walz, 1979). Fără un
exerciŃiu al hegemoniei nordamericane, aşa cum sugerează această argumentare, prezenta ordine
mondială liberală, bazată pe intensificarea interdependenŃelor internaŃionale, nu se poate
menŃine (Gilpin, 1987). În acest sens, prin globalizare se înŃelege mai mult decât prin
“americanizare”.
Prezentăm, în continuare, o atitudine de scepticism moderat (Hirst, 1997) fundamentată
pe trei contraargumente la adresa globalizării:
− absenŃa unui model general acceptat al noii economii globale precum şi a modului
în care aceasta diferă de stadiile anterioare ale economiei internaŃionale;
− în absenŃa unui model bine definit după care să se poată evalua tendinŃele, este
întâlnită înclinaŃia de a cita la întâmplare exemple ale internaŃionalizării unor
sectoare şi procese ca şi cum acestea ar evidenŃia creşterea economică dominată de
forŃe autonome ale pieŃei globale;
− lipsa unei profunzimi istorice, tendinŃa de a ilustra schimbările curente ca şi când
acestea ar fi unice şi fără precedent şi menite să aibă o consistenŃă în viitor.
Concluzia că globalizarea este un mit la scară largă este susŃinută de următoarele
argumente:
1. Economia internaŃionalizată din prezent nu este una fără precedent. O formă a
economiei internaŃionale există încă din 1860, atunci când s-au conturat economiile
bazate pe tehnolologie modernă şi industrie. În unele privinŃe, economia
internaŃională de astăzi este mai puŃin deschisă şi integrată decât cea care a dominat
între anii 1870 – 1914.
2. Adevăratele companii transnaŃionale sunt relativ rare. Majoritatea companiilor au
o bază naŃională şi acŃionează multinaŃional şi nu pare să fie o tendinŃă majoră spre
dezvoltarea unor adevărate companii internaŃionale.
3. Mobilitatea capitalului nu produce o deplasare masivă a investiŃiilor dinspre Ńările
avansate înspre cele în curs de dezvoltare. Mai degrabă, investiŃiile străine directe
sunt concentrate în special către economiile avansate din punct de vedere industrial,
economiile lumii a treia rămânând marginalizate atât din punct de vedere al
investiŃiilor, cât şi al comerŃului, mici excepŃii făcând unele Ńări nou industrializate.
4. Economia mondială este departe de a fi o economie într-adevăr globală, aşa cum,
de altfel, recunosc mulŃi dintre avocaŃii globalizării, datorită faptului că investiŃiile,
comerŃul şi fluxurile financiare sunt concentrate în Europa, Japonia şi America de
Nord şi această dominaŃie economică pare să continue.
5. Marile puteri economice („the G3”) au capacitatea, în special, ca şi coordonatori de
politici, de a exercita presiuni extrem de puternice asupra pieŃelor financiare şi a
altor sectoare economice. PieŃele globale nu se află sub nici o formă deasupra
regulilor şi a controlului, chiar dacă scopul şi obiectivele guvernării economice sunt
limitate de interesele divergente ale marilor puteri şi de doctrinele economice care
influenŃează aceste puteri.
Bibliografie selectivă:
1. Bari, Ioan, Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
2. Bauman, Zygmunt, Globalizarea si efectele ei sociale, Editura Antet, 1999
3. Callinicos, Alex – Egalitatea. Sărăcie şi inegalitate în economiile dezvoltate, Editura Antet,
2000
4. Dicken, Peter, Global Shift. Reshaping the global economic map in the 21st century, fourth
edition, SAGE Publications, London, 2004
34
5. Held, David; McGrew, Anthony, Globalisation/ Antiglobalisation. Sobre la reconstruccion
del orden mundial, Paidos, Barcelona, 2002
6. Hirst, Paul; Thompson,Grahame, Globalization in question, 2nd edition, Polity Press,
Cambridge, 1999
7. Maron, Jose Manuel Pelaez (coord.), Globalizacion, deuda externa y exigencias de justicia
social, Universidad Internacional de Andalucia, Akal, 2003
8. Stiglitz, Joseph, Globalization and its Discontents, Penguin Books, London, New York,
2002.
9. *** A Report of The International Forum on Gobalization, Alternatives to Economic
Globalisation. A Better World Is Possible, Berrett - Koehler Publishers,Inc., San Francisco,
2004
35
CIVILIZAłIA EURO - DIMENSIUNE A PATRIOTISMULUI
EUROPEAN
CONF. UNIV. DR. EC. ADRIAN ŞIMON

Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş
Telefon: 0745/235211, 0265-236213
E-mail: adr_simon@yahoo.com
Resumeé: L'Europe possède une longue tradition d'excellence scientifique et d'innovation. En

fait, durant les six dernières annèes l'Union Européenne a creé la monnaie unique - l'euro.
Banul, element central al educaŃiei practice, iniŃiază relaŃii sociale ce metamorfozează

principii rigide şi evidenŃiază societăŃi moderne.
Moneda constituie un echivalent general acceptat de toŃi ca instrument de plată, iar
încrederea pe care o inspiră o califică fiduciară Şi respectată.
Din multele probleme rămase deschise după cel de-al doilea război mondial, aceea a
creării unei pieŃe şi a unei monede comune au fost tot atâtea imbolduri la cercetare şi la găsirea
treptată a unor noi forme de mişcare a gândului şi a faptelor, lucru ce a evoluat după cu totul alte
legi.
Perioada în care trăim este marcată de schimbări foarte rapide în toate domeniile,
reprezintă performanŃă, noutate care se consumă cu plăcere.
În acest registru s-a înscris şi ştiinŃa găsirii şi acceptării unui semn monetar comun de
către Ńările care au avut această iniŃiativă ca un corolar al unei pieŃe comune deja funcŃionabilă
ce a încolŃit în capetele multor oameni luminaŃi.
Astfel, încă din secolul al XIX-lea Saint-Simon scria: “Patriotismul trebuie să fie
eliberat de limitele patriei, trebuie să considerăm interesele Europei şi să practicăm
patriotismul european”.
Obiectiv firesc, societatea europeană evoluează într-o asemenea direcŃie, iar oamenii
trebuie să favorizeze acest demers.
Proeminentă printre stimulentele acestei unificări monetare europene este rolul de
contrapondere în lumea giganŃilor financiari, S.U.A. şi Japonia.
Deşi în 1999 Academia Regală Suedeză a decernat Premiul Nobel pentru economie
economistului canadian Robert Mundell, profesor la Universitatea Columbia cel care a formulat
teoriile pe baza cărora a fost creată moneda unică europeană acesta nu se consideră “părintele
euro” - asta ar fi prea mult - ci mai degrabă naşul sau, şi mai bine, unul dintre mai mulŃi naşi ai
monedei unice europene. El a fost însă unul dintre susŃinătorii cei mai înfocaŃi ai monedei euro,
punând de asemenea bazele teoretice ale creării Uniunii Monetare Europene.
Încă din anul 1961, Mundell a ridicat o întrebare cheie: “în ce moment este mai
avantajos pentru un stat să renunŃe la suveranitatea sa monetară în favoarea unei monede
unice?” El a anticipat mişcarea Europei spre o integrare din ce în ce mai strânsă, apreciind că
uniunea monetară urma să fie un lucru bun pentru Ńările membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, economistul laureat al Premiului Nobel a subliniat necesitatea unei
monede unice mondiale, cu rate fixe de schimb în raport cu dolarul american, moneda unică
europeană şi yenul japonez.
Paşii importanŃi care au pus bazele euro
1. 18 aprilie 1951 – semnarea Tratatului de la Paris
36
FranŃa, Germania Federală, Italia, Luxemburgul, Belgia şi Olanda se pun de acord
asupra înfiinŃării unei ComunităŃi Europene a Cărbunelui şi OŃelului (CESC).
2. Martie 1957 – semnarea Tratatelor de la Roma
Aceste tratate, având ca părŃi semnatare Belgia, FranŃa, Germania Federală, Italia,
Luxemburgul şi Olanda, pun bazele ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi ale ComunităŃii
Europene pentru Energie Nucleară (Euratom).
3. Decembrie 1969 – Summit la Haga
Pierre Werner este însărcinat cu alcătuirea unui raport despre modalităŃi de a reduce
instabilitatea cursurilor de schimb.
4. Octombrie 1970 – publicarea raportului Werner
Raportul, care şi-a luat numele după cel al primului-ministru luxemburghez Pierre
Werner, nu recomanda crearea unei monede unice europene sau înfiinŃarea unei Bănci Centrale
Europene, îndemnând în schimb la centralizarea politicilor macroeconomice ale statelor
membre, ceea ce însemna “fixarea completă şi ireversibilă a parităŃilor şi liberalizarea totală a
circulaŃiei capitalului”.
5. 1971-1973 – Abolirea sistemului cursurilor fixe Bretton Woods
Începând cu momentul renunŃării la cursul fix dolar/aur în 1971, în timpul regimului
preşedintelui american Richard Nixon şi terminând cu fluctuaŃiile şi devalorizările valutare,
abolirea sistemului Bretton Woods a constituit o mare lovitură dată speranŃelor de uniune
monetară europeană.
6. Martie 1979 – crearea sistemului monetar european (SME)
Intrarea în vigoare a sistemului monetar european pe baza unei unităŃi monetare numită
ECU. Sistemul a fost gândit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale monedelor naŃionale
şi de a contracara inflaŃia.
7. Februarie 1986 – semnarea Single European Act
Are loc semnarea Single European Act care aduce modificări Tratatului de la Roma,
oficializând cooperarea dintre statele membre şi incluzând şase noi domenii de competenŃă,
printre care şi cooperarea monetară.
8. 14 iunie 1988 – liderii Comisiei Europene fac progrese în planificarea studiului
monetar
La Summitul CE de la Hanovra se ajunge, deşi nu fără unele ezitări, la un acord pentru
studierea posibilei cooperări mai strânse în domeniul monetar.
9. 1 iulie 1990 – înfiinŃarea Uniunii Monetare Europene (UME)
Este permisă mişcarea liberă a capitalurilor, eliminându-se restricŃiile privind cursurile
de schimb ale monedelor naŃionale europene.
10. 7 februarie 1992 – semnarea Tratatului de la Maastricht
Proiectul integrării europene devine unul mai ambiŃios o dată cu semnarea acestui tratat
care propune o dată fermă şi anume ianuarie 1999 ca ultim termen la care să se producă
înlocuirea monedelor naŃionale de către una singură, euro.
11. 3 iunie 1992 – danezii votează împotriva Tratatului de la Maastricht
Iar autorităŃile de la Bruxelles primesc cu consternare acest refuz de ratificare a
tratatului.
12. 17 septembrie 1992- lira sterlină est suspendată în cadrul Şarpelui Monetar
Marea Britanie se retrage din cadrul şarpelui monetar, potrivit căruia o monedă
naŃională nu putea avea variaŃii prea mari în raport cu celelalte monede, după scăderea lirei
sterline faŃă de marca germană.
13. 21 septembrie 1992 – FranŃa se pronunŃă în favoarea Tratatului de la
Maastricht
Însă diferenŃa dintre numărul de voturi pro şi contra este infimă, aruncând astfel o
umbră de îndoială asupra uniunii politice şi monetare.
14. 12 ianuarie 1994 – crearea Institutului Monetar European
Are loc prima întâlnire a Institutului Monetar European, precursorul actualei Bănci
Centrale Europene (Banca centrală a statelor membre ale Uniunii Monetare Europene).
15. 1 ianuarie 1995 – Uniunea Europeană se extinde
37
Trei noi membri – Austria, Finlanda şi Suedia – aderă la Uniunea Europeană.
16. Decembrie 1995 – euro devine noua denumire oficială a monedei unice
Uniunea Europeană susŃine euro ca denumire oficială a monedei unice europene. Liderii
UE se pregătesc pentru o campanie dură, extinsă pe durata a trei ani de zile, al cărei scop este
obŃinerea sprijinului de masă pentru moneda unică europeană.
17. 1 iunie 1998 – constituirea Băncii Centrale Europene (BCE)
Politica de curs a BCE este încă incertă, iar analiştii prevăd instabilitatea monedei unice
europene.
18. 5 ianuarie 1999 – lansarea euro
Euro atinge 1,19 dolari în prima zi de tranzacŃionare, datorită entuziasmului cu care
dealerii primesc noua monedă.
19. 3 decembrie 1999 – cutremur cauzat de prăbuşirea parităŃii euro/dolar
Pentru prima dată de la lansarea sa moneda unică europeană scade sub valoarea de un
dolar.
20. 25 septembrie 2000- Ńările membre G7 susŃin în continuare euro
Băncile centrale ale S.U.A. şi Japoniei se alătură Băncii Centrale Europene în
încercarea de a sprijini moneda unică europeană aflată în suferinŃă.
21. 29 septembrie 2000- Danemarca refuză moneda unică
Danezii se pronunŃă categoric împotriva monedei unice europene într-un referendum
care avea să constituie o grea lovitură pentru Uniunea Monetară Europeană.
22. 1 ianuarie 2001 – Grecia aderă la zona euro
Grecii nu regretă prea mult ieşirea din circulaŃie a drahmei.
Designul simbolului Euro
Simbolul euro a fost creat de Comisia Europeană, iar conceperea acestuia trebuia să
satisfacă trei criterii:
• să fie un simbol uşor de recunoscut al Europei;
• să poată fi scris uşor de mână;
• să aibă un design plăcut.
Mai mult de treizeci de modele au fost desenate. Din acestea, zece au fost supuse
aprobării publicului, iar două dintre modele s-au distanŃat clar în preferinŃele acestuia. Dintre
ele, Jaques Santer, preşedintele de atunci al Comisiei Europene şi comisarul european însărcinat
cu euro, Yves-Thibault de Silguy, au ales varianta finală. Desenul a fost inspirat de litera
grecească epsilon, evocând astfel perioada clasică şi leagănul civilizaŃiei europene. Simbolul se
referă, de asemenea şi la prima literă a cuvântului Europa, iar cele două linii paralele semnifică
stabilitatea euro. Abrevierea oficială a monedei unice este EUR, termen înregistrat la
OrganizaŃia InternaŃională pentru Standardizare (ISO).
Reaşezarea sferelor de influenŃă
ApariŃia euro, dorită ca o valută puternică şi stabilă, este menită să relanseze Europa în
competiŃia mondială cu S.U.A. şi Japonia, prin reaşezarea sferelor de influenŃă valutară pe piaŃa
mondială.
Reunirea în euro a trei dintre cele mai importante valute ca volum al fluxurilor
financiare, creează premisele creşterii numărului Ńărilor aflate pe orbita economică europeană.
Slăbirea economiei americane chiar în preajma lansării euro a părut favorabilă, însă
forŃa dolarului este greu de înfrânt şi supus.
Pe măsură ce euro îşi consolidează poziŃia ca monedă stabilă de utilizare într-o zonă cât
mai largă, va deveni moneda de expresie a contractelor comerciale şi financiare.
Ca monedă a principalei puteri comerciale euro poate convinge fluxurile de capital să se
detaşeze mai uşor de fostele valute ale Ńărilor Uniunii Europene, care oricum erau mult mai
vulnerabile în faŃa dolarului. FluctuaŃiile relativ mari ale cursurilor acestora aruncau companiile
europene într-o competiŃie inegală cu rivalele de peste Ocean, şansa acum având-o în euro.
38
Intrarea euro în jocul valutar a creat condiŃiile atenuării diferenŃelor considerabile dintre
imaginea reflectată de cursurile valutare şi datele economice fundamentale, diferenŃe care
tindeau să declanşeze crize financiare şi comerciale de amploare.
Premisele de stabilitate şi omogenitate a pieŃei din zona euro vor acŃiona ca un pol de
atracŃie pentru investitori schimbând comportamentul acestora.
ApariŃia euro a fost gândită şi pentru a aduce o adâncire a cooperării la nivel mondial,
pe baza apropierii şi convergenŃelor în politicile valutare ale liderilor economici mondiali.
Proba acestei tendinŃe a fost făcută în mai multe rânduri, când băncile centrale din zona
euro, S.U.A. şi Japonia şi-au coordonat eforturile pentru a tempera pieŃele financiare, atenuând
şocurile la care erau expuse euro, dolarul american sau yenul japonez. Probabil acesta este unul
din marile câştiguri ale lansării euro; conştientizarea de către puternicii lumii financiare a
riscului de a acŃiona “de unul singur” şi a avantajelor pe care le poate aduce coordonarea
demersurilor.
Ce efecte va avea adoptarea monedei unice euro de către România?
1. Adoptarea monedei unice ar avea drept consecinŃă vizibilă dispariŃia riscurilor
curente de schimb valutar ale leului în relaŃia cu euro.
2. Introducerea euro sporeşte transparenŃa preŃurilor bunurilor, serviciilor şi muncii la
nivel continental, antrenând convergenŃa acestora. TransparenŃa şi siguranŃa tranzacŃiilor lipsite
de comisioane de risc valutar vor duce la creşterea nivelului concurenŃei între agenŃii economici,
cu efecte benefice pentru consumatori.
3. CetăŃenii români îşi vor putea folosi economiile lichide sau aflate în conturi din Ńară
sau străinătate pentru a investi pe orice piaŃă europeană, fără riscuri valutare.
4. Pe de altă parte, moneda unică europeană, reprezentând un simbol al stabilităŃii şi
siguranŃei economice, va impulsiona investiŃiile străine directe, afluirea capitalului străin,
creşterea vitezei decontărilor bancare, stabilitatea politicilor de dobânzi, consolidarea şi
maturizarea pieŃelor de capital.
5. De asemenea, reducerea costurilor de tranzacŃie facilitează turismul românesc.
6. Alte avantaje ale adoptării monedei unice vor fi:
− preîntâmpinarea atacurile speculative;
− diminuarea riscului valutar;
− o politică monetară coordonată;
− sporirea volumului tranzacŃiilor de vânzare/cumpărare a acŃiunilor şi
obligaŃiunilor.
Pentru societăŃile comerciale şi populaŃie în general, introducerea euro va însemna
economie de timp şi bani pentru realizarea tranzacŃiilor valutare curente.
Efectul general, de lungă durată, este creşterea interdependenŃei cu celelalte state
membre ale Uniunii Europene, a bunăstării şi eficienŃei economice.
Bibliografie:
1. Europe on the move – “Directorate General for Press and Communication”.
2. L'Europe en mouvement – “Direction générale de la presse et de la communication”.
39
CONCURENłA ÎNTRE SOCIETĂłIILE
TRANSNAłIONALE PE PIAłA UNIUNII EUROPENE
CONF. UNIV. DR. IULIANA CIOCHINĂ

Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Rm. Vălcea, 0250/735609,
LECT. UNIV. DRD. ALINA VOICULEł
Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Rm. Vălcea, 0250/747389
E-mail: voiculet_alina@yahoo.com
The globalization process of recent years has been expreassed in the growth of many types of
international transactions, but few more salient than expansion in the activity of multinational firms.
Ritmul rapid al schimbărilor indus de globalizare şi integrare generează noi şi imense

oportunităŃi pentru cei capabili să găsească răspunsurile corespunzătoare noilor condiŃii, dar şi
expune la noi şi grave riscuri pe cei ce nu se pot adapta. Este tot mai clar că supravieŃuirea
corporaŃiilor de astăzi este condiŃionată de capacitatea lor de a se reorienta complet atât în ceea
ce priveşte propria lor organizare internă, cât şi în privinŃa relaŃiilor lor cu mediul în care
acŃionează.
Adevărata dimensiune a complexităŃii universului economic în care trăim astăzi o
putem mai bine percepe în măsura în care înŃelegem că, la rândul ei, marea corporaŃie modernă
este un veritabil agent al globalizării8. SocietăŃile transnaŃionale sunt fundamentale în
globalizarea concurenŃei. ProducŃia transnaŃională a interpus competiŃia globală în cadrul
pieŃelor naŃionale, astfel încât multe firme sunt obligate să producă la graniŃa internaŃională a
eficienŃei sau să iasă din afaceri.
CorporaŃiile transnaŃionale s-au dezvoltat în ultimele decenii, deoarece şi-au exploatat
pe plan internaŃional avantajele competitive. Aceste avantaje decurg din economii de scară, din
tehnici superioare de management şi/sau reŃele mondiale de vânzări.
SocietăŃile transnaŃionale sunt recunoscute ca mari firme cu capacităŃi competiŃionale
verificate, care pot să facă faŃă nu numai competiŃiei obişnuite, de până acum, ci şi celei la scară
globală, care, de fapt, este declanşată tot de ele.
Întâietatea lor în planul producŃiei, comerŃului, investiŃiilor şi transferului de tehnologie
pe plan mondial este unică. SocietăŃile transnaŃionale s-au dezvoltat din firme naŃionale în
concerne globale care folosesc investiŃiile străine pentru a exploata propriile avantaje
competitive.
Integrarea europeană a incitat corporaŃiile transnaŃionale să-şi intensifice investiŃiile pe
teritoriul Ńărilor membre. Punctul de atracŃie este perspectiva pe care o oferă această piaŃă
imensă, mai ales după ultima extindere. InvestiŃiile străine reprezintă un mijloc de ocolire a
barierelor tarifare şi netarifare instalate la graniŃele comunităŃii. Capitalul străin nu întâmpină o
opoziŃie semnificativă din partea administraŃiilor locale. În toate Ńările membre se garantează
libertatea repatrierii capitalurilor şi a beneficiilor obŃinute.
Uniunea Europeană a început să-şi coordoneze economiile şi pieŃele naŃionale în
vederea creşterii competitivităŃii produselor faŃă de mărfurile americane şi japoneze.
Pe piaŃa europeană, deosebit de aprigă este concurenŃa dintre filialele firmelor străine, în
special cele americane şi japoneze, şi firmele autohtone, primele încercând să câştige o poziŃie
pe piaŃă, iar ultimele s-o apere pe cea veche.
Filialele americane instalate în Europa, beneficiază de condiŃii de concurenŃă
avantajoase: uriaşul potenŃial financiar al firmei – mamă, avansul tehnologic şi mai ales cel de
8
Costea Munteanu, Alexandra HorobeŃ – „FinanŃe transnaŃionale”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pag.77
40
ordin managerial. Ele au şanse reale de a obŃine o rată a profitului superioară, având deci
posibilităŃi de dezvoltare. Firmele americane ocupă o poziŃie favorabilă în sectoare de vârf în
Ńările Uniunii Europene9.
Japonia are un ascendent vizibil în relaŃia cu Uniunea Europeană, întru-cât investiŃiile
ce le deŃin corporaŃiile japoneze în U.E. sunt mult mai mari decât cele ale vest-europenilor în
Japonia.
În anul 2003, în cadrul Uniunii Europene, fluxurile de investiŃii străine au scăzut cu
21%. Dacă în 2002 cea mai mare scădere a fost înregistrată în Marea Britanie, de la peste 60
miliarde dolari (2001) la aproximativ 25 miliarde dolari10, în 2003 Germania este Ńara cu cele
mai dramatice reduceri (două treimi faŃă de 2002)11. Declinul acestora este explicat, precum cel
din S.U.A., în mare parte de recesiunea economică şi, în acest context de declinul fuziunilor şi
achiziŃiilor internaŃionale.
Cei mai mari receptori din cadrul Uniunii au fost Austria, Belgia, Italia şi Irlanda.
Intrările în Austria s-au revigorat puternic faŃă de 2002 când au fost reduse datorită pierderilor
mari din telecomunicaŃii. AchiziŃiile şi fuziunile, precum şi profiturile reinvestite au fost
principalele surse ale creşterii fluxurilor de investiŃii străine directe. Intrările de investiŃii în
Belgia s-au dublat în 2003, iar în Italia şi Irlanda au crescut cu 13% şi respectiv 4% ca urmare a
sporirii achiziŃiilor şi fuziunilor, precum şi datorită reinvestirii profiturilor. Sectorul serviciilor a
continuat să atragă cea mai mare parte a fluxurilor de investiŃii străine directe în Uniunea
Europeană. Unsprezece Ńări ale Uniunii Europene au înregistrat scăderi ale investiŃiilor străine
directe. De exemplu, în Suedia s-a atins cel mai scăzut nivel de după 1990, mai ales datorită
unei diminuări majore a investiŃiilor de capital şi împrumuturilor intracompanii. Fluxurile
investiŃionale spre Marea Britanie au scăzut cu aproape jumătate, astfel că după 2000 intrările s-
au diminuat cu 104 miliarde dolari.
ConcurenŃa, cel mai des definită drept o confruntare deschisă, o disputare a
oportunităŃilor între firme pentru realizarea unei poziŃii cât mai avantajoasă pe piaŃă, este în
prezent un element crucial atât pentru Uniunea Europeană cât şi pentru statele membre.
Legea concurenŃei în Uniunea Europeană constă în articolele 81 şi 82 din Tratatul de la
Roma şi din legile naŃionale ale competiŃiei din statele membre. Aceste articole se ocupă de
acele activităŃi care sunt considerate drept esenŃa politicii antitrust: o serie de practici în
domeniul afacerilor private ce pot fi interpretate ca anticoncurenŃiale. De la 1 mai 2004, odată
cu extinderea Uniunii Europene intră în vigoare o nouă reformă a politicii concurenŃei în U.E.
Politicile concurenŃiale ale Uniunii Europene se concentrează pe patru domenii
principale de acŃiune12:
• eliminarea acordurilor restrictive ale concurenŃei şi a abuzurilor de poziŃie
dominantă. ÎnŃelegerile între firme menite să stabilească preŃurile pe piaŃă sunt
interzise (Comisia U.E. a început să pedepsească astfel aranjamentele de tip “cartel”
în unele industrii13). De asemenea, merită amintit faptul că la 20 martie 2004,
membrii Comisiei Europene au decis să impună o amendă de aproape o jumătate de
miliard de euro concernului american Microsoft, pentru încălcarea regulilor
concurenŃei, respectiv „abuz de poziŃie dominantă”. Faptul se dovedeşte fără
precedent, deoarece Comisia nu a impus niciodată o amendă aşa substanŃială unei
singure firme;
• controlul fuziunii firmelor – orice concentrare începând de la un anumit nivel
trebuie supusă aprobării Comisie Europene. Foarte important este faptul că,
indiferent de Ńara în care îşi au sediul, dacă întreprinderile derulează împreună o
cifră de afaceri de peste 250 milioane euro în interiorul Uniunii Europene şi de
9
Sterian Dumitrescu, Ana Bal – „Economie mondială”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.114
10
FMI – „Global Financial Stability Report. Market Developments and Issues”, mach, 2003, pag.118
11
UNCTAD – „ World Investement Report 2004. The Shift Towards Service”, United Nations, New York and
Geneva, 2004, pag. 81
12
Tribuna Economică, nr.20, mai, 2004, pag.68
13
Center for International Development Harvard University and UNCTAD – “Competition and Competition Policy
in Energing Markets: International and Developmental Dimension”, New York and Geneva, 2002, pag. 15
41
peste 5 milioane euro în plan global, atunci achiziŃia sau fuziunea trebuie luată în
analiza Comisiei Europene. Pe acest principiu, Comisia a blocat o serie de achiziŃii
între firme mari din S.U.A.;
• liberalizarea sectoarelor economice sub formă de monopol, de exemplu deschiderea
pentru concurenŃă a sectoarelor de telecomunicaŃii, gaze şi electricitate, transport
feroviar;
• monitorizarea subvenŃiilor acordate de către stat.
Politica europeană a concurenŃei se adresează în egală măsură firmelor şi guvernelor şi
“este poate unică în ceea ce priveşte organizarea politicii în U.E. pentru că ea s-a dezvoltat
împreună cu politicile naŃionale”14. Legea comunitară urmăreşte să protejeze piaŃa comună şi să
stimuleze concurenŃa în cadrul acestui vast spaŃiu economic.
BIBLIOGRAFIE:
1. Dumitrescu S., Bal A. – “Economie mondială”, EdiŃia a-II-a, Editura Economică, Bucureşti,
2002
2. Munteanu C., HorobeŃ A. – “FinanŃe transnaŃionale”, Editura All Beck, Bucureşti, 2003
3. Solnik B., Mc Leavey D. - „International Investments”, Fifth Edition, Pearson International
Edition, 2004
4. Wallace H., Wallace W. – “Procesul politic în Uniunea Europeană”, Editura ARC, Chişinău,
2004
5. ***, Center for International Development Harvard University and UNCTAD–
“Competition and Competition Policy in Energing Markets: International and
Developmental Dimension”, New York and Geneva, 2002
6. ***, FMI– „Global Financial Stability Report. Market Developments and Issues”, mach,
2003
7. ***, United Nations – UNCTAD – „World Investement Report 2004. The Shift Towards
Service”, United Nations, New York and Geneva, 2004
8. *** United Nations – UNCTAD – “World Investment Report 2003. FDI Policies for
Development:National and International Perspectives” , United Nations, NewYork and
Geneva, 2003
9. ***, United Nations – UNCTAD – „Transnational corporations observatory”, New York
and Geneva 2002
10. ***, United Nations – UNCTAD – “Development and Globalization. Facts and Figures”,
New York and Geneva, 2004
11. ***, „Tribuna Economică”, 2004 - 2005
14
Helen Wallace, William Wallace – “Procesul politic în Uniunea Europeană”, Editura ARC, Chişinău, 2004,
pag.124
42
ABOUT ORGANIZATIONS PROPENSITY TO ENTER
STRATEGIC ALLIENCES
CONF.UNIV.DR. DOVAL ELENA

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management Brasov
Bd. Grivitei nr.70, bl.6, ap.7, cod 500317, tel. 0268/ 473650,
E-mail: elenadoval@hotmail.com
Briefing
Strategic alliances become in the international context an important tool for strategic decision –
makers. This paper is concerned on some approaches regarding strategic alliances; the factors
influencing them, partnership elements and some advantages and disadvantages alliances are bringing to
organizations are subject of discussion, as well.
1. Introduction
The increased competition within global markets that organizations have to face is
influencing the decision-makers to act in the way of building flexible safe boundaries.
Organizations have to solve the trade-off between cost, control, flexibility and competitive
advantage within international environment. They can adapt to this context by retaining their
control on core activities that is related to the fields where the competitive advantage has been
built and to make up the skills and competences that are lacking or under risk of not creating
competitive advantage by partnerships and alliances.
Strategic alliances are strategic partnership based on collaboration between
organizations or consortia – alliances between more then two partners. This kind of relationship
is set up between independent organizations in order to make up the lack of strategic
competences by bringing together distinctive competences, to share compatible goals and to
achieve mutual benefit. Alliances are not equity-based relationships. They can be performed
between tow partners or among more partners. They also can be set among corporate partners,
between small companies and corporate and between non-for-profit organizations and
corporate. Corporate partners more and more support charity organizations.
2. Strategic alliances types
Strategic alliances may include long - term purchasing agreements, joint-marketing
programs, shared research and development programs and equity-based programs or short- term
agreements to deal with temporary situations such as resource deficiencies or lack of market
knowledge in a country. The arrangements could be ‘horizontal’ between suppliers or ‘vertical
‘between suppliers and buyers [5]. Most of alliances are set up for distribution, production and
research & development activities.
Alliances for distribution are when a partner is acting on a market and accepts to share it
with another partner its distribution network. In this way, the fist gains volume of sales and the
other is selling its products or services without supplementary costs. This type of alliance has
limits because of the risk that the first partner could not sale his products or services at one
moment or can not launch his products or services that are similar with those of the partner.
Alliances for production are supposed for a partner to manufacture the other partner’s
products. For example: Mazda in Japan and Ford USA alliance since 1990. Ford supplies to
Mazda cars assembled at some of its facilities for marketing under Mazda label and network and
vice versa [4].
43
An alliance for research & development implies the partner’s obligations to keep pace
with new technologies, to use the same standards and to implement the new technologies. For
example, as e-Week magazine cited in March 2005 that Siemens Business Services signed a
contract of 700 million Euro with British BBC for 10 years to ensure IT for BBC that is placing
SBS on the second place in Europe after IBM and is bringing to BBC savings of 45 million
Euro.
3. Partnership elements
Paun [3] has been extended the 4 P’s of the marketing traditional model (product, price,
positioning into distribution network and promotion). He added other three characteristics called
“partnership elements”: marketing planning, performance reviews and communication.
Marketing planning implies shared planning and strategies that facilitate mutual co-
operation through alliances and partnership. The long-term alliances need to work on constant
new things to do together and to perform mutual learning between organizations. Mutual agenda
in improving together production methods, design, training and marketing issues help for
consensus and for developing goals and strategic objectives.
Performance review is concerned on evaluation of an alliance partner’s contribution to
the relationship and on monitoring the performance. Alliances management is the core of
success in this kind of relationship. Most of the alliances failed because of management lack of
skills and wrong behavior and a negative attitude for strong commitment and trust.
Communication is linked to the mutual understanding of partners and implies bi-
directional flows of communication at multiple levels and multiple forms (electronic data
exchange, visits, meetings, etc.). In early-formed alliances the partners adopt a ‘gateway’
system in which all communications pass through one office and each partner has appointed a
‘gatekeeper’ to avoid the risk of misunderstanding of contract stipulations.
4. Causes of strategic alliances
The causes an organization is entering into strategic alliances are grouped, according to
Varadarajan and Cunningham into three categories of characteristics [4]: environment
characteristics, industry characteristics and firm characteristics.
Strategic alliances is the best strategic decision-making for the managers when an
organization:
• is lacking some set of strategic resources and competences because of legal and
political environment factors, the increase of market uncertainty or changes in
buying behaviour (environment characteristics);
• is searching to become cost-competitive because the threats of new entrants into the
industry, the threats of competition from substitutes or increasing of minimum
efficient scale of the industry (industry characteristics);
• is seeking for strategic resources to avoid constraints and restrictions because of the
organization’s size and resource position, organizational culture, management
abilities or market diversity (firm characteristics).
The following aspects characterize most of the organizations that have to pass through a
dilemma: to enter or not into alliances.
• The ‘environmental characteristics’:
• the degree of market uncertainty is high because the market certainty depends on
external factors, on the activity of advertising agencies, on the quality of services or
international, regional or local policies.
• the rate of technological change is high and the lack of funds, the high interest rate,
the high inflation rates are several causes to make barriers against technological
changes in emerging markets.
• political, legal and regulatory environment require governmental norms, procedures
and laws to protect the environment and make pressures to organizations to respect
them.
44
The ‘industry characteristics’:
• the activity is considered to be at a minimum efficient scale. The volume of activity
covers the costs, but the profit is not really high. The need for scale economy to
cover opportunity costs is increasing because of competition threats;
• convergence of industries and associated costs of product development are rising;
• the speed of entry into market is forcing organizations to capture customers and this
is a matter of marketing relationship strategy.
• Cost structure is more important and advertising and promotional activities need to
gain room.
The ‘firm characteristics’:
• product -market diversity is not of a largest range and the market is really on
constrains.
• the organization has not the ability to mobilize resources independently. It is really
dependent on electricity, on services for transportation, on cyclic and
customization.
• prior involvement in strategic alliances has not signed any prior alliances. The
relationship is managed through empirical techniques, based on friendship.
• top management’s attitude towards strategic alliances is not really open for strategic
alliances and they really need knowledge in doing it.
• corporate culture is strong and is difficult to be interrelated with a partner different
one, such as Western and Far East cultures. Generally speaking the western
organizations are more open and enthusiastic than Far East organizations that share
information with their employees rather than with other organizations.
5. Advantages and disadvantages
Alliances have huge advantages when organizations are acting into international
environment. Rapid changes and volatility of international environment lead organizations and
especially the corporations to enter into strategic alliances to avoid risks, to make up some of
their strategic resources and capabilities for specific markets or customers, to enlarge their
activities or business, to avoid redundant costs and to gain more performances.
It is no draught that strategic alliances help organizations to face competitive pressures,
to gain time in building new strategic capabilities, to improve competitive position on the
market, to enter new markets by using the competences of one or several partners.
Although alliances bring advantages organizations are facing risks that are coming out
from the independence of partnership to create competitive advantage. Many alliances failed, as
for example the alliance between Pirelli and Dunlop in 1980. Whether in time the organization
is lacking an advantage competence and use the partner’s competence, but in time is creating it
this partner will give up the alliance. Some other disadvantages are related to the costs of
alliances and the costs of terminating the alliances as Day [1] argues. The main costs of
alliances and terminating the alliances could be: the time spent in negotiating, implementing and
integrating the alliance, loss of flexibility and freedom of actions, the eroding of partners
capabilities in the joint field of action, opportunity costs, loss of opportunities to start earlier an
independent activity, loyalty violation risk. Probably lose of control in the common activities
and in decision-making is the most important impediment.
6. Conclusions and recommendations
• Alliances are good and useful for risk spreading, for strategic competences
substitute and for costs cut by economies of scope and scale, but alliances are not the single way
to obtain these advantages and they have important disadvantages.
In order to build successful alliances managers need to tack into account the followings:
− to write contracts with clear organizational arrangements including clear dispute
resolution system, an appropriate legal form and a clear process of information
dissemination;
45
− to put in charge skilled and experienced people to manage the relationships;
− to act in a positive attitude and to interrelate the partners cultures as much as
possible.
References:
1. Day, G.S., Advantageous alliances, in Journal of the Academy of Marketing Science,
vol.23, no.4, 1995, p.297-300;
2. Doval E., Managementul schimbării în context internaŃional, Editura Info Market, Braşov,
2005;
3. Paun D.A., Study of best versus average buyer-seller relationship, in Journal of Business
Research, vol.39, 1997, p.13-21;
4. Varadarajan R.P., Cunningham M.H., Strategic alliances: synthesis of conceptual
foundations, in Journal of the Academy of Marketing Sciences, vol.23, no.4, 1995, p.291;
5. Vincent K, Relationship Marketing, unit 4, MBA course Marketing in a complex world,
Open University Business School, Milton Keynes, UK, 2001.
46
BUILDING NEW RELATIONSHIPS WITHIN
INTERNATIONAL ENVIRONMENT
CONF. UNIV. DR. DOVAL ELENA

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management Brasov
Bd. Grivitei nr.70, bl.6, ap.7, cod 500317, tel. 0268/ 473650,
E-mail: elenadoval@hotmail.com
Abstract: The marketing activity influenced by the relationship with the organization’s
stakeholders is one of factors influencing the organization’s performance and effectiveness. The scope of
this paper is to assess an approach in terms of new relationships an organization can build within
international environment in order to make proposals for future effectiveness improvement and
integration in the overall strategy.
1. The organization relationship with its stakeholders

Many business decisions are taken within an international context and frequently
involve managing across borders. The large corporations influence even small and medium
companies because they have to compete in a volatile environment. One of the priorities that
managers have to do is to understand the environment and to define well its stakeholders in
order to establish the relationships are effective for the business. The relationships depend on
organization strategy and the external environment factors. The main stakeholders of any
organization are presented in fig.1
Figura 1. The main stakeholders of organization
The list of stakeholders emphasized in fig.1 is not ended, but what is important for a
company is to build and keep relationships with all stakeholders, because every one has its own
importance in the development of a business and to company’s success.
Christopher et al. suggests six key stakeholders groups to be considered, as in the
picture presented in fig.2. As could be seen in the figure bellow an organization could be present
in all the six markets.
47
Figura 2. The seven markets model
Adapted from Christopher et al. (1991) and Gummesson (1999)
As could be seen in the figure bellow the organization could be present in all the six
markets.
Customer market is always a priority. And it includes the actual and potential customers
(organizations in business-to business relationships or consumers or brand relationships). The
most important aspect in building relationships with customers is to develop loyalty.
Finance institutions (banks, investment funds, Stock exchange, etc.), governmental
institutions, infrastructure suppliers (roads, electricity, telephone, etc.) are elements of
influencer market that are operating into the organization’s environment and influence the
products and services selling.
Supplier market is about suppliers that have to become partners in a win-win strategy.
They need to be part of the quality improvement programs and to co-operate within the overall
effort to operate more efficiently within the global competition.
Employees market is about the present and future labour market. The companies need to
do efforts to retain the most skilled persons, but in the same time they need to look for the future
qualified and motivated employees.
Independent advisers, such as Chamber, different other industry producers, media, etc
make the referral market, which is helping the organization in developing its market share (for
example washing mashies and Calgon powder).
Internal market is serving the purpose and the objectives the company has been shared
with its employees who are buyers or consumers of company’s products or services and can
influence the other player on the market having a positive attitude and opinions.
The new IT and communication technology, Internet and Webb sites are helping the
development of a new market, so called electronic market space.
2. Organization’s policies to build new relationships
• The increased competition because of deregulations on international markets,
globalisation, the maturity and sophistication of customers that become more and more experts
in buying, growth of technology, less differences between competing commodities and the need
for sustainable competitive advantage including high quality levels are some of the cases of
changes in marketing relationships. Even customers or consumers and competitors are of the
main interest in management and marketing the reality emphasized that the wider range of
stakeholders also causes the company’s success. Employees have the role to ensure high levels
of satisfaction for customers and they are providing ideas for innovation. Shareholders are
48
concerned in the long-term strategic development. A social attention and community interest
determines changes and adaptation of organizations’ policies for marketing. Pollution and
environment degradation are restrictions for most of the companies and their management and
marketing strategies, even they are not reflected in market prices. The policies to build new
relationships with the stakeholders need to be based on trust, commitment, warmth, intimacy,
co-operation and two-way communication.
In what is concerned the organization relationship with its customers the organizations
needs to have in view the rules of friendship, the development of frequent and easy interaction,
communication, propinquity, goal interdependence and mutuality.
• The rules of friendship
Trust and warmth in relations need to be present. Personnel have to be well educated,
polite and friendly with customers. Top management generally keeps nice relationship with all
partners and invites them once a year to the annual corporate party.
• The development of frequent and easy interaction
A latent relationship is always activated when opportunities exist; an ‘open door’ has to
be ensured.
• Communication
Different ways to communicate have to be used by the top management. Telephone
calls, e-mails, greeting cards are often used, but branding and loyalty schemes have to be
developed.
• Propinquity
It is not to be lack of guarantee instant responses to customer inquiries, complaints and
comments. The problem is that complains have to be taken seriously and the bad sound of an
event has to be evaluated in terms of efficiency.
• Goal interdependence
Some groups of customers are affective involved. Retailers make suggestions, they
spread information about using the products, and they capture attention of friends or other
people. They are treated as ‘home people’ and they feel important.
• Mutuality
It has to be present in relationship with most of the partners. A good example is orange
paints delivery to ORANGE telephone line and all employees have mobile phones using
ORANGE line, with discount.
Most organizations are seeking for partnerships and alliances to build, but they are not
really formal and consequent. The top management is still uses an empirical manner of doing
marketing relationship, being a matter of improvement.
3. Integrating marketing relationships into overall strategy
Usually organizations are seeking to dominate and control its customers to secure the
organizations’ goals and here is probably the cause of tension that is created between suppliers
and customers that are usually solved in the favor of customers. As shown above, several
changes are necessary in order to improve the marketing activity performance and the
organization’s efficiency in order to integrate the new marketing relationships. Some of the
changes, probably to be applied in many organizations, such as:
− Monitor changes in the external environment
− Identify market segments
− Implement an integrated communications and promotions program
− Monitor and evaluate performance and customer satisfaction
− Strategic partnerships and alliances building
− Implement a key account management
• Monitor changes in the external environment
Constructions, infrastructure, new technologies, the shift of customers power affecting
the volume of activity and performance are a few examples of the need of environment changes
49
monitoring. As a consequence the volume of activity and margin are influenced. Avoiding
designing wrong sales forecasts and controlling the opportunity costs is the effect of this action.
• Identify market segments
Christopher’s six markets briefly presented above could be used in organization’s
market segmentation. Customers have to be seen as active players. In this respect the
organizations have to act on encouraging active dialogue, mobilizing communities, involving
potential customers and managing customers diversity. The volume of activity, the market size
and the ratio efforts/effects could be improved.
• Implement an integrated communications and promotions program
If the relationship with industries clubs, Chamber, local authorities, advertising firms,
banks are developed an integrated promotions program could be realized. Booklets and media
advertising could promote products and services for inter - linked partners. Webb page, posters
on the windows of stores and supermarkets all over the market, different other advertising
materials could be of a real help. Communication is also a subject of improvement. Complains
and any comment have to be solved at once, joined with excuses, preferences and bonuses.
Opportunity costs could be under control and so the effectiveness of the whole activity to be
improved.
• Strategic partnerships and alliances building
Sharing marketing costs leads to efficiency improvement. Network marketing brings a
recognized value. Integrative relationships involve different pricing issues. In this respect price
and costs are shared among partners and savings, as well.
• Implement a key account management
As a consequence of enlarging the segment of the implementation of key account
management have to be taken into consideration to bring new competencies for the
organization. The improvements will be seen on focusing on customer problems, on forging
wide and deep networks of relationship, on flexibility development of the management’s
behavior. Quality and financial problems could be control and efficiency improves.
• Monitor and evaluate performance and customer satisfaction
• The organizations have to be involved in evaluating customer satisfaction,
monitoring the effects of customer satisfaction or dissatisfaction and the effects on
organizations’ performance, i.e. measuring costs and profit.
As a conclusion of these brief approach is to underline the importance of building a
new culture concerning the relationships with stakeholders that has to be on the top management
agenda.
References:
1. Christopher M. Payne A.F.T, Ballantyne D., Relationship marketing: Bringing quality,
customer service and marketing together, Butterworth-Heinemann, Oxford, 1991, p.21;
2. Gummesson E., Total relationship marketing, Butterworth-Heinemann, Oxford, 1999;
3. Ford, D., Gadde L.E., Hakansson H., Lundgren A., Snehota I., Turnbull P., Wilson D.,
Managing Business Relationship, John Wiley & Sons, England, 1998;
4. Vincent K., Relationship marketing, unit 4, MBA course, Marketing in a Complex World,
The Open University Business School, Milton Keynes, UK, 2001.
50
GLOBALIZAREA ŞI REEVALUAREA FUNCłIILOR
STATULUI ÎN SPAłIUL SOCIO – ECONOMIC
ROMÂNESC (STUDIU DE CAZ)
CONF. UNIV. DR. DOINA DAVID

Universitatea "Dimitrie Cantemir" Târgu Mureş
Abstract: For from cancelling the role of state, globalization strengthens its attributions due to
the ample process of development within the international context. Despite divergent opinions the
presence of state in economy and social life grew during the XXth century and during transition the state
still plays an important part in economy. Facets of these aspects will be dealt with in the present paper.
Globalizarea nu anulează rolul statului, dimpotrivă statul contemporan are atribuŃii

întărite datorită amplului proces de dezvoltare în cadrul internaŃional. În ciuda multiplelor
controverse prezenŃa statului în economie şi în viaŃa socială a crescut în toată perioada secolului
al XX-lea. Începând cu perioada anilor '80 guvernele statelor dezvoltate şi-au concentrat
activitatea, la nivel macroeconomic, asupra fenomenului inflaŃionist. Guvernele statelor care au
avut o economie de comandă, centralizată, planificată, din dorinŃa de a interveni asupra
economiei de piaŃă a deteriorat şi mai grav climatul social şi economic.
Rolul statului într-o economie aflată în tranziŃie spre economia de piaŃă rezidă în
anumite manifestări specifice: (destructurarea vechii economii, reorganizarea mecanismelor
economico-administrative, privatizarea, schimbarea regimului proprietăŃii, crearea instituŃiilor
specifice economiei de piaŃă, reorganizarea pieŃei capitalurilor, înnoirea propriilor instituŃii ale
statului.
Procesul de globalizare obligă economiile naŃionale la restructurare, la intensificarea
legăturilor reciproce, la o mai bună deschidere spre pieŃele internaŃionale.
SupravieŃuirea şi dezvoltarea întreprinderii într-o economie de piaŃă depinde de
capacitatea de a reacŃiona la schimbare, dar şi de natura relaŃiilor pe care le întreŃine cu celelalte
subsisteme, inclusiv cu autoritatea publică şi a statului.
În România încă mai persistă concepŃiile conform cărora, economia de piaŃă se
autoreglează spontan, de la sine, din partea autorităŃii publice intervenŃia trebuind să fie minimă.
Această atitudine este poate susŃinută şi de ideologia perioadei comuniste când intervenŃia
statului în economie a fost prea brutală şi exagerată.
Modul în care statul poate şi trebuie să intervină în economia României, depinde de o
serie de caracteristici specifice:
1. Economia României este una de tranziŃie către aceea de piaŃă. Are încă importante
carenŃe în ce priveşte privatizarea şi restructurarea. Dezvoltarea puternică a
industriei româneşti cu numeroase conexiuni între ramuri şi subramuri, ar însemna
amplificarea unor costuri care ar fi aproape imposibil de suportat.
2. IntervenŃia statului în economia românească s-a dovedit că nu este întotdeauna
realizată în mod compatibil cu particularităŃile specifice ale economiei româneşti
aflate în tranziŃie.
3. Statul român continuă să deŃină încă pachetul majoritar de acŃiuni încă la un număr
mare de S.C. (vânzarea acestora urmează să se realizeze, iar oferta de capital
privatizabil este mai mare decât cererea şi gradul de atractivitate), la aceste aspecte
adăugăm şi S.N.C. şi R.A. care încă se află în proprietatea statului.
Conform ConstituŃiei României, statul deŃine o serie de funcŃii şi roluri bine definite,
concretizate în:
51
a) Elaborarea strategiei de dezvoltare economico-socială, a unor strategii funcŃionale,
viabile, specifice economiei româneşti15;
b) Statul are rolul de a influenŃa, orienta, prin mijloace şi pârghii economico-
financiare, comportamentul agenŃilor economici, propunând strategii capabile de a le asigura
restructurarea, redresarea;
c) Statul poate interveni în modificarea statutului juridic şi instituŃional care protejează
diversele forme de proprietate, stimulând concurenŃa loială între agenŃii economici;
d) El are rolul de a identifica şi sancŃiona unele propuneri, acŃiuni sau/şi intervenŃii
anarhice din partea agenŃilor economici.
Ca şi concluzie: "... pentru economia românească în tranziŃie, adevărata problemă o
constituie nu intervenŃia sau non-intervenŃia statului în economie, ci modul în care se realizează
această intervenŃie"16.
În acest sens, statul este acela care trebuie să rezolve problemele ce vizează:
(privatizarea, restructurarea, redresarea economică, relansarea economiei româneşti). Activitatea
statului pe cât posibil trebuie să se interfereze şi armonizeze cu cele ale agenŃilor economici,
prin acŃiunile şi măsurile de ordin financiar-monetar, el trebuie să asigure coerenŃa şi echilibrul
macroeconomic care trebuie să influenŃeze economia reală.
Figura 3.1. Rolul statului în crearea unei economii reale, viabile
Din cele prezentate rezultă clar, rolul statului şi a organismelor abilitate în procesul de
asigurare a climatului concurenŃial specific economiei de piaŃă. În prezent Ńările occidentale
adoptă tot mai mult politici flexibile privind concurenŃa, sprijină dezvoltarea întreprinderilor
mici şi mijlocii, dar autorizează şi diverse strategii de cooperare şi colaborare între firme.
În acest context, apreciem că divizarea marilor întreprinderi trebuie realizată cu
discernământ, practica demonstrează că forŃa unei economii constă în complementaritatea sa,
între diverse tipuri de întreprinderi, cooperare între întreprinderile mici şi mijlocii.
În cadrul întreprinderilor româneşti managerii acestora şi organismele de stat abilitate,
trebuie să conştientizeze faptul că divizarea nu coincide întotdeauna cu cerinŃele concurenŃiale.
Aceste transformări ar putea fărâmiŃa obiectul proprietăŃii, determinând apariŃia unor societăŃi
comerciale slabe din punct de vedere economic, slabe ca şi competitivitate în raport cu
existenŃele partenerilor externi.
Implicarea statului în economie trebuie să se realizeze pe o serie de căi:
• În raportul stat-întreprindere, statul trebuie să aibă o prezenŃă activă, din perspectiva
autorităŃii pe care o reprezintă. Trebuie să adopte acele strategii de restructurare, care să fie
15
Vezi, L. Croitoru, Bariere în calea restructurării întreprinderilor de stat, Centrul de Studii Politice şi Analiză
Comparativă, Bucureşti, 1996.
16
Marcel Naneş, Managementul strategic al întreprinderii şi provocările tranziŃiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2000,
p. 258.
52
capabil să le adapteze la cerinŃele impuse de tranziŃie, pentru a asigura succesul la nivel
microeconomic.
• ExperienŃa Ńărilor din economia de piaŃă demonstrează că, intervenŃia statului în
activitatea microeconomică, în sectorul public şi privat îmbracă forme diferite ce implică ajutor
financiar rambursabil sau nerambursabil, avantaje fiscale, asistenŃă financiară, subvenŃii pentru
cercetare, scutiri de impozite şi taxe, crearea de noi locuri de muncă, împrumuturi garantate de
stat ş.a.
• Statul poate subvenŃiona şi finanŃa întreprinderile cu pierderi, sau cele care s-au
dovedit a nu mai fi viabile. SubvenŃiile directe sau indirecte, de multe ori au fost utilizate
incoerent pe termen mediu şi lung, au distorsionat mediul concurenŃial, au creat la unele
întreprinderi comportamente doar de supravieŃuire, în loc să adopte o restructurare temeinică.
• O altă problemă de actualitate este aceea de reformare a sistemului fiscal şi de
credit, acest lucru este cu atât mai important cu cât caracterul nonrestrictiv al unei astfel de
politici a generat numeroase distorsiuni în mediul economic. Fiscalitatea este, incontestabil,
instrument eficace de politică economică, totuşi inadecvarea aplicării ei poate paraliza
iniŃiativele. La polul opus se află gradul ridicat de fiscalitate ce poate deveni nestimulativ pentru
muncă, pentru acumularea de investiŃii, pentru relansarea economică.
• Reducerea presiunii fiscale, este un alt aspect care trebuie să implice asigurarea
unei importante părŃi sau a unei părŃi suficiente din venituri la dispoziŃia agenŃilor economici şi
a populaŃiei. Pentru a realiza acest obiectiv este nevoie de: diminuarea globală a ratei de
fiscalitate, reducerea numărului taxelor, modificarea raportului dintre impozitele directe şi
indirecte (acestea stimulează economisirea), diminuarea impozitului pe profit şi diferenŃierea
cotelor aplicate în funcŃie de volumul acestuia, ramura de activitate. În România pentru
redresarea economică este nevoie de ample programe şi strategii, diminuări de impozite şi taxe
sau chiar exonerarea în anumite cazuri cum ar fi: crearea de locuri de muncă, stimularea
ocupării forŃei de muncă, reducerea şomajului sau utilizarea unei părŃi din profit pentru
tehnologie şi restructurarea tehnică.
• Buna desfăşurare a activităŃii agenŃilor economici impune nu doar strategii de
supravieŃuire, ci mai ales flexibilizarea politicilor financiare prin acordarea de facilităŃi în
politicile de creditare, în funcŃie de destinaŃie (invenŃii, retehnologizare, realizarea de producŃii
pentru export etc.).
• Stimularea politicii de export este iarăşi o importantă componentă prin care statul
trebuie să intervină pentru echilibrarea balanŃei comerciale şi de plăŃi, promovarea unei politici
externe active, dar şi facilitarea importurilor (dacă Ńinem cont de dependenŃa pe care o are
România faŃă de acesta şi de calitatea produselor externe).
• IntervenŃia statului în stabilirea disciplinei financiare şi contractuale, vizează atât
controlul cât şi supravegherea din partea băncilor şi instituŃiilor financiare, dar şi penalizarea
aferentă în cazul neexecutării obligaŃiilor din partea agenŃilor economici, atât a obligaŃiilor
financiare cât şi a celor de altă natură.
Concluzia care se poate desprinde din prezentarea acestor aspecte, ar fi aceea, conform
căreia rolul statului în actuala perioadă de tranziŃie a economiei româneşti nu se diminuează, el
trebuie să se reformuleze printr-o acŃiune concretă faŃă de agenŃii economici, trebuind să
găsească pârghiile adecvate de intervenŃie în economie. Pentru a putea înŃelege necesitatea
prezenŃei statului în activitatea agenŃilor economici (în anumite limite), vom prezenta în tabelul
următor problemele şi dificultăŃile cu care se confruntă întreprinderile româneşti, conform
datelor oferite de Anuarul Statistic, pentru perioada 1999-2000.
53
Tabel 3.2. Ierarhia dificultăŃilor cu care se confruntă întreprinderile româneşti
Nr. Ierarhia în ordine importantă de la 1-15
Scor Total Medie
crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
1 Blocaj financiar 12 7 4 23 38 1,65
2. InsuficienŃa 7 10 3 1 21 40 1,90
resurselor
financiare
3. AbsenŃa 4 2 5 2 1 1 1 2 18 76 4,22
comenzilor interne
şi externe
4. Nivelul tehnologic 1 1 4 4 1 2 1 1 15 67 4,47
scăzut
5. InsuficienŃa 2 4 2 2 1 1 13 58 4,46
fondurilor valutare
6. Competitivitate 1 1 1 4 1 1 2 1 1 13 94 7,43
redusă
7. Pregătirea 3 3 2 1 2 11 80 7,27
insuficientă a
forŃei de muncă
8. Lipsa materiilor 1 2 1 1 1 1 1 1 1 10 73 7,30
prime
9. Acces dificil la 1 1 2 1 2 1 1 1 10 74 7,40
materii prime
10. Necunoaşterea 2 1 2 2 1 2 1 10 75 7,50
pieŃei interne
11. Organizare 1 1 1 2 2 7 82 11,71
inadecvată
12. Management 1 1 2 2 1 7 85 12,14
deficitar
13. Conflicte de 1 1 4 1 7 85 12,14
muncă
14. Dobânzi mari 1 1 1 1 4 39 9,74
15. Supraefective 1 1 2 2,00
16. Fiscalitate ridicată 1 1 4 4,00
17. Lipsa investiŃiilor 1 1 5 5,00
18. Lipsa 1 1 6 6,00
stimulentului
pentru export
19. Lipsa strategiei 1 1 15 15,00
macroeconomi-
ce
20. Libertatea 1 1 15 15,00
preŃurilor
21. InflaŃie 1 1 15 15,00
Total răspunsuri 24 24 23 19 12 10 8 8 9 8 8 10 6 3 5 117 1021 5,77
Sursa: Anuarul statistic al României, C.N.S., 1991-2000; Strategia de dezvoltare economică a
României pe termen mediu, Guvernul României, Bucureşti, 2000
Din datele prezentate în tabel rezultă clar dificultăŃile pe care le întâmpină

întreprinderile româneşti în perioada tranziŃiei sunt în primul rând de ordin financiar. Pe scara
de la 1 la 15 ca importanŃă ponderea cea mai mare o are: blocajul financiar, insuficienŃa
financiară, lipsa comenzilor externe iar la polul opus, pe locul 15 se află lipsa strategiei
macroeconomice, liberalizarea preŃurilor şi inflaŃia.
În sprijinul ideilor avansate de noi privind necesitatea şi rolul intervenŃiei statului în
economie, am realizat un sondaj în luna februarie 2004, la S.C. "MOBEXPERT" S.A. Tg-
Mureş.
În urma sondajului efectuat, răspunsurile s-au polarizat în jurul păstrării rolului statului
în economie prin adecvarea pârghiilor şi instrumentelor care au rolul de a stabili posibilităŃile de
asumare şi responsabilizare a statului faŃă de agenŃii economici în perioada de tranziŃie.
54
Tabel 3.3. Motivele ce fac necesară intervenŃia statului în economie
Ordinea importanŃei răspunsurilor de la
Motive 1-4 Scor Total Medie
1 2 3 4
1. ImperfecŃiunea pieŃei 15 2 17 19 1,12
2. Garantarea unei echităŃi sociale 1 4 3 8 18 2,25
3. Asigurarea serviciilor colective 1 2 3 6 14 2,33
4. Stabilirea liniei de dezvoltare 1 1 2 2,00
5. Stabilizarea economiei 1 1 2 2,00
6. ProtecŃionism normal pentru 1 1 2 2,00
produsele româneşti
Total răspunsuri 17 10 6 1 34 59 1,74
Sursa: Sondaj efectuat la S.C. "Mobexpert" S.A. Târgu-Mureş, 2004
Acordul subiecŃilor a fost acela de necesitatea intervenŃiei statului pentru asigurarea

pieŃei de desfacere (toŃi subiecŃii au recunoscut imperfecŃiunea pieŃei), importanŃa acestui aspect
fiind exprimată procentual de 70,8% prin răspunsul dat de cei 17 subiecŃi. Aspectul privind
necesitatea echităŃii sociale a implicat doar 47,1% din subiecŃi, iar necesitatea asigurării
bunurilor şi serviciilor colective doar 35,3% din subiecŃi au răspuns.
Statul poate interveni printr-o serie de pârghii şi instrumente în activitatea agenŃilor
economici, iar această intervenŃie este chiar dorită (între anumite limite). Păstrând acelaşi cadru
experimental la S.C. "Mobexpert" S.A. Târgu-Mureş, 30 de subiecŃi au dat următoarele
răspunsuri privind căile şi mijloacele de intervenŃie a statului în restructurarea activităŃii
economice. Răspunsurile au fost ierarhizate ca ordine de importanŃă de la 1 la 5.
Tabel 3.4. Principalele pârghii şi instrumente de intervenŃie a statului în restructurarea

economică
Ordinea importanŃei
Căi de intervenŃie răspunsurilor Scor Total Medie
1 2 3 4 5
1. Credite pentru investiŃii cu dobânzi 8 9 5 2 24 30 1,25
preferenŃiale
2. Reducerea impozitului pe profit 11 5 4 1 2 23 27 1,13
3. Prime 1 4 8 5 2 19 25 1,31
4. Scutiri de taxe şi impozite 3 3 6 7 2 21 29 1,38
5. SubvenŃii 1 3 1 1 3 9 28 3,11
6. Revizuirea legislaŃiei 1 1 1 1,00
Total răspunsuri 24 24 24 16 9 97 140 1,55
Sursa: Sondaj efectuat la S.C. "Mobexpert" S.A. Târgu-Mureş, 2004
Conform acestui sondaj subiecŃii care au considerat important acordarea de credite cu

dobânzi preferenŃiale au fost în procent de 80%, cei care au considerat important reducerea
impozitului au fost în procent de 73%, iar cei care au considerat importante subvenŃiile au fost
doar de 30%, iar importanŃa acordată intervenŃiei în sistemul legislativ, doar de 1,00%.
Redefinirea rolului şi funcŃiilor statului în etapa actuală este o condiŃie fundamentală a
succesului în cadrul economiei de piaŃă şi în cadrul modelării comportamentului agenŃilor
economici. Economia de piaŃă implică eforturi şi acŃiuni legislative, instituŃionale şi
organizatorice, care au menirea de a autoriza şi facilita prin mecanisme adecvate controlul
întreprinderilor. În economia românească, sistemul adecvat de guvernare corporativă
presupune:
1. Asigurarea şi respectarea dreptului de proprietate - problemă fundamentală pentru
realizarea procesului de privatizare, de promovare a competiŃiei, stimularea
performanŃelor economice, asigurarea coeziunii şi a stabilităŃii sociale.
2. ÎmbunătăŃirea şi respectarea cadrului legislativ existent - ar presupune simplificare
legislativă, respectarea intereselor acŃionarilor, completarea cadrului legislativ cu
55
reglementări specifice care să promoveze competiŃia între agenŃii economici şi să
limiteze practicile monopoliste.
3. Realizarea procesului de privatizare prin aplicarea şi respectarea obiectivelor
prioritare (economice, sociale şi politice), obiective cu caracter general şi specific.
Problema guvernării corporatiste şi a intervenŃiei statului în economie, în infrastructura
specifică, capabilă să asigure un control eficient asupra întreprinderii şi a managementului
acesteia, rămâne un important subiect al Ńărilor occidentale şi al Ńărilor est-europene, mai ales a
celor aflate în tranziŃie.
IntervenŃia statului în economie rămâne o importantă problemă a etapei actuale, cât şi
implementarea unui management strategic al întreprinderii care să permită un control
transparent şi asupra cadrului decizional, care să poată permite în timp implementarea unor
strategii capabile să asigure performanŃa pe termen lung a întreprinderilor, precum şi
satisfacerea propriilor interese.
Revigorarea industriei româneşti în mod particular şi a economiei româneşti în general,
în procesul de realizare a tranziŃiei cu succes la economia de piaŃă, impune tot mai mult măsuri
la nivel macroeconomic, dar şi la nivel microeconomic. łinând cont de transformările ce
caracterizează mediul socio-economic românesc, de schimbările majore din economia de piaŃă,
de previziunile privind evoluŃia economiei româneşti şi în cadrul contextului internaŃional,
putem îndrăzni să avansăm ideea că, reconstrucŃia economică, tipologia strategiilor adoptate nu
pot ignora transformările economico-sociale internaŃionale care se racordează tot mai mult în, şi
la, fenomenul globalizării.
Bibliografie:
1. Allen W.L. - Outlook. Globalization. Opportunities and challenges, - în, World Economic.
May, 1997.
2. Badrus Gh., Rădăcineanu Ed. - Globalitate şi management, Editura All Beck, 1999.
3. Bari I. - Globalizare şi probleme globale, Editura Humanitas, 2001.
4. Barri A. - The Global System, Economics, Politics and Culture, St. Martin Press, New York,
2001.
5. Bratu I. - Managementul strategic - o abordare conceptuală, în: Tribuna Economică nr. 14,
1995.
6. Cercelescu Gh. - Criza mondială găseşte economia românească în criză, în: Adevărul nr.
2658, 11 decembrie 1998.
56
INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
OBIECTIV PRIORITAR. INFLUENłĂ ASUPRA
CONSUMULUI.
LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA

UNIVERSITATEA „EFTIMIE MURGU „ REŞIłA
FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE si ADMINISTRATIVE
ABSTRACT:
The Medium Term Economic Strategy and the Action Plan adopted by the Romanian government
represent important and welcome steps to devise and implement more coherent economic policies that
would support and lend additional credibility to their pre-accession efforts.
Ideea de unificare a Europei nu este nouă, având în vedere faptul că de-a lungul
timpului gânditorii şi oamenii politici au avansat şi propuneri de acŃiune vizând un asemenea
obiectiv. Orice istorie a devenirii europene nu va putea desigur face distincŃie de ideile unor
oameni ca de exemplu, Hugo Grotius sau Campanella17.
Procesul declanşat prin înfiinŃarea în 1951 a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi
OŃelului (având ca membrii fondatori FranŃa, Germania, Italia şi Ńările Benelux) şi consolidat
de-a lungul timpului (1957 – Comunitatea economică Europeană şi – Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice – EURO – ATOM; 1965 unificarea instituŃională; 1979 – Sistemul Monetar
European; 1985 – Actul Unic European; 1992 – Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii
Europene; 1997 Tratatul de la Amsterdam; 1997 – Banca Centrală Europeană; 1999 – Moneda
unică) se deosebeşte de toate încercările anterioare, în primul rând, prin faptul că părerea este
cvasiunanimă – de această dată este vorba de un succes real, demonstrat, între altele, prin faptul
că între timp numărul membrilor a crescut de la 6 la 15 cu perspectiva ca în următorii 5 – 10 ani
UE să includă 27 de Ńări.
Deşi există unele puncte de vedere diferite în această privinŃă, câteva constatări sunt
însuşite practic de către toŃi experŃii în domeniu.
În primul rând, avem de-a face pentru prima dată în istorie cu o construcŃie care a avut
ca piatră de pornire economia.
În al doilea rând, întreaga construcŃie europeană a fost concepută având la bază valorile
democraŃiei şi ale economiei de piaŃă, propunându-şi din start ca unul dintre obiectivele sale
esenŃiale nu doar păstrarea, ci şi consolidarea continuă a acestor valori.
În al treilea rând, este vorba de principiile care au stat la baza construcŃiei europene,
principii dintre care se detaşează cel al solidarităŃii între parteneri. EsenŃa acestui principiu –
concretizat între altele în Fondurile structurale – constă în elaborarea de politici şi programe
însoŃite de resursele aferente pentru dezvoltarea zonelor din spaŃiul UE, considerate ca fiind
defavorizate sau mai puŃin dezvoltate.
În al patrulea rând, construcŃia europeană a avut şi are la bază ceea ce am putea numi
echilibrul intern derivat în principal din două elemente. Pe de o parte, nu există o singură Ńară
care să se detaşeze ca putere economică, dimensiune geografică şi demografică şi implicit ca
pondere decizională (Anglia, FranŃa, Italia şi Germania ce au la nivelul UE o importanŃă
similară); pe de altă parte, sistemul de luare a deciziilor în Uniune este conceput astfel încât nici
o hotărâre nu poate fi rodul doar al “celor mari” sau doar al “celor mici”.
17
Commeliu B. – “Europa Economică”, ed. Memo, Bucureşti, 1995, pg. 4-14
57
În sfârşit, de-a lungul timpului s-a dezvoltat – în prezent este deja un principiu
fundamental al întregii construcŃii europene – principiul subsidiarităŃii, care în termeni concreŃi,
înseamnă adoptarea fiecărei decizii la nivelul care permite cel mai bine transpunerea ei în
practică.
EvoluŃia şi realizările procesului de integrare în cadrul Uniunii Europene au determinat
transformarea acesteia într-un actor de primă importanŃă pe scena vieŃii internaŃionale. În
sprijinul afirmaŃiei de mai sus, vin următoarele fapte:
− Uniunea Europeană reprezintă deja, aşa cum s-a mai precizat, principala putere
comercială şi, este în curs de a deveni şi principala putere economică a lumii;
− În virtutea Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană se manifestă din ce în ce
mai vizibil şi pe plan politic, în mod concret în planul politicii externe şi de securitate şi în cel al
afacerilor interne şi al justiŃiei;
− La reuniunile grupului “celor 7”(state puternic industrializate), a devenit începând
din 1998 al “celor 8”(prin includerea Rusiei), Uniunea Europeană este reprezentată ca entitate
de sine stătătoare, devenind de fapt cel de-al 9-lea membru al grupului;
− Admiterea în Uniunea Europeană a devenit principalul obiectiv de politică externă a
Ńărilor central şi est – europene, procesul de ansamblu de reforme în aceste Ńări fiind conceput şi
ca parte a pregătirii lor pentru aderare;
− În cazul tuturor celor 10 Ńări candidate, Uniunea Europeană reprezintă, pe de o
parte, principalul partener economic şi comercial, ponderea acesteia crescând continuu şi, pe de
altă parte, principalul furnizor de asistenŃă în favoarea acestor Ńări.
În condiŃiile în care tratatele de bază stipulează clar că integrarea în UE, respectiv
realizarea Uniunii Europene atât în plan economico – monetar, cât şi politic, trebuie să se
realizeze respectându-se specificităŃile şi diversităŃile naŃionale, tendinŃa în rândul populaŃiei din
Ńările membre UE este aceea a unei preferinŃe relativ crescânde pentru decizii/competenŃe
comunitare într-un număr tot mai mare de domenii în care problemele de rezolvat transced
frontierele naŃionale18. Este vorba, între altele, de domeniul monetar, apărare, politică de
imigrare, protecŃia mediului, ştiinŃa şi cercetarea, politica externă, lupta împotriva drogurilor,
relaŃiile cu Ńările în curs de dezvoltare, agricultură, politica regională.
Integrarea României în Uniunea Europeană reprezintă un obiectiv strategic primordial
în egală măsură al politicii externe, cât şi al celei interne. Acest obiectiv derivă din opŃiunile
fundamentale asumate de întreaga societate românească, după 1989 – democraŃia şi economia
de piaŃă. Ori, evoluŃiile la scară europeană demonstrează, în modul cel mai convingător că Ńările
în care respectivele valori nu numai că s-au păstrat, dar s-au şi consolidat continuu sunt tocmai
cele care sunt în prezent membre ale Uniunii Europene.
Obiectivul aderării este menŃionat ca atare în Acordul care instituie o asociere între
România şi Uniunea Europeană, semnat la 1 februarie 1995 (prevederile în materie comercială
sunt aplicabile de la 1 mai 1993).
Scopul Acordului European este acela de a crea un cadru pentru dialogul politic, pentru
dezvoltarea schimburilor comerciale şi a relaŃiilor economice dintre părŃi, de a furniza o bază
pentru asistenŃa tehnică şi financiară acordată României de către Comunitatea Europeană şi de a
crea un cadru adecvat pentru integrarea treptată a României în Uniune19.
Cadrul instituŃional al acordului prevede mecanisme de iniŃiere, de gestionare şi de
supraveghere a tuturor domeniilor în care există relaŃii. Mai multe subcomitete examinează
problemele de natură tehnică. Comitetul de asociere, constituit la nivel de funcŃionari superiori,
analizează problemele de profunzime şi deseori găseşte soluŃii pentru rezolvare problemelor
legate de aplicarea Acordului. Consiliul de asociere examinează stadiul general al relaŃiilor şi
perspectivelor acestora şi oferă posibilitatea de a evalua progresele obŃinute de România în
procesul de pregătire a aderării.
18
Stoica V.- ”TranziŃia economiei mondiale”, Probleme Economice, nr.13/2000, Institutul naŃional de cercetări
Economice, pg. 5-8
19
Dobrescu E.M. – “Perspectiva actuală a integrării României în Uniunea Europeană “, Probleme economice, nr.10-
11/1998, pg. 58-66
58
Al doilea pas important în planul demersului spre uniune l-a reprezentat elaborarea în
1995 a Strategiei naŃionale de pregătire a aderării la Uniunea Europeană şi înaintarea, la 22 iunie
în acelaşi an, a cererii oficiale de aderare la UE.
În scopul consolidării politicii guvernamentale şi a procesului decizional în domeniul
integrării europene, guvernul a creat Departamentul pentru integrare europeană care, din
ianuarie 1997, a fost transformat în minister sub coordonarea primului ministru.
Miniştrii sunt responsabili pentru modul de îndeplinire a Acordului European în
domeniile lor de competenŃă, precum şi de pregătirea aderării, în special în ceea ce priveşte
armonizarea legislativă. Departamentul pentru integrare europeană are sarcina de a pregăti
strategia naŃională de aplicare a CărŃii Albe a Comisiei privind piaŃa internă, în consultare cu
cele 23 de grupuri de lucru ale Uniunii pentru integrare20.
În paralel, însăşi Uniunea Europeană a întreprins o serie de paşi importanŃi spre crearea
cadrului care să permită integrarea Ńărilor din Europa Centrală şi de Est: criteriile de la
Copenhaga (1993); strategia de la Essen (1994); decizia Consiliului European din decembrie
1997 de la Luxemburg, de lansare efectivă a procesului de lărgire a Uniunii Europene.
Lărgirea spre Europa Centrală şi de Est este un proces care priveşte 10 state din această
zonă (Bulgaria, Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia,
Ungaria şi Cipru). Este de reŃinut că, prin aceeaşi decizie, se statuează în termeni fără echivoc
faptul că exerciŃiul de pregătire a aderării este un exerciŃiu bilateral.
Tocmai de aceea, programul de asistenŃă, lansat în 1990 de UE, în favoarea Ńărilor din
Europa Centrală şi de Est, cunoscut în deosebi sub denumirea de Programul PHARE, a fost
reorientat spre a deveni principalul instrument de sprijinire de către Uniune a fiecăreia dintre
cele 10 state candidate în eforturile de pregătire a aderării21.
Tot prin deciziile de la Luxemburg, s-a stabilit începerea negocierilor efective de
aderare, într-o primă etapă cu un grup de cinci Ńări est – europene (Cehia, Estonia, Polonia,
Slovenia şi Ungaria) plus Cipru, considerate mai avansate în planul pregătirii, urmând ca
procesul să continue şi cu celelalte Ńări între care şi România, pe măsură ce se va fi constatat că
şi acestea îndeplinesc în mod adecvat criteriile de aderare.
Important este că, pe de o parte, în procesul de lărgire sunt cuprinse toate cele 10 Ńări şi,
pe de altă parte, există deja angajamentul politic asumat în acest sens de Uniunea Europeană.
Cartea Albă a Comisiei cu privire la piaŃa internă, elaborată în 1995, a stabilit care sunt
legile pe care Ńările candidate vor trebui să le transpună în dreptul naŃional şi să le pună în
practică pentru a aplica acquisul comunitar22. De asemenea, s-au definit care sunt elementele
esenŃiale cărora trebuie să li se acorde prioritate pentru realizarea PieŃei Unice (cunoscute sub
numele de măsurile Etapei I). România a acordat importanŃă acestei sarcini. Guvernul a adoptat
în decembrie 1998 o strategie detaliată pentru adoptarea acquisului Uniunii şi, paralel, a făcut
apel la toate sectoarele mari ale societăŃii să participe la acest proces, în principal sindicatele,
asociaŃiile patronale şi uniunile profesionale.
Acordul European a fost aplicat, în mare parte, în conformitate cu calendarul prevăzut,
anumite prevederi intrând în vigoare cu întârziere (reglementările privind concurenŃa între
întreprinderi, cele referitoare la subvenŃiile de stat ş.a.).
Opinia Comisiei cu privire la cererea României de aderare la Uniunea Europeană23 a
fost elaborată în urma evaluării a trei grupe de criterii – politice, economice, precum şi
capacitatea dea adopta acquisul comunitar – proces ce depinde, de asemenea, de capacitatea
sistemelor administrative şi legislative ale Ńării de a pune în practică principiile democraŃiei şi
economiei de piaŃă şi de a aplica şi respecta prevederile acordului în practica de zi cu zi.
În ceea ce priveşte criteriile politice se consideră că România dispune de instituŃii
democratice a căror stabilitate este asigurată. Însă, ele trebuie consolidate printr-un respect mai
mare faŃă de primatul legii la toate eşaloanele aparatului de stat. Astfel, sunt necesare în
20
Pascariu S.C. – “Uniunea Europeană, politici şi pieŃe agricole”, ed. Economică, 1999, pg. 192-203
21
Legea nr. 20/6 aprilie 1993, Parlamentul României, Monitorul Oficial 73/12 aprilie 1993, pg.1-35
22
Bibier O. – “Uniunea Europeană între real şi virtual”, ed. ALL, 1999, pg. 5-15
23
Botez O. – “Integrarea României în Uniunea Europeană. CerinŃe pentru dezvoltarea industrială regională”,
Probleme economice, nr. 4/1999, I.N.C.Ec., pg. 39
59
continuare eforturi considerabile în domeniul luptei împotriva corupŃiei, ameliorării funcŃionării
justiŃiei şi protejării libertăŃii individuale în faŃa acŃiunilor poliŃiei, serviciilor secrete şi în cursul
procedurilor penale.
Referitor la capacitatea României de a îndeplini criteriile economice se menŃionează că
s-au făcut progrese considerabile în vederea creării unei economii de piaŃă însă se consideră că
sistemul juridic este fragil, procesul luării deciziilor în chestiuni economice nu a fost coerent în
permanenŃă, cea mai mare parte a industriei româneşti este învechită, iar agricultura trebuie
modernizată. Nivelul scăzut a cercetării – dezvoltării, precum şi a calificării forŃei de muncă,
indică, de asemenea că economia are nevoie de reforme structurale susŃinute în timp de mai
mulŃi ani de acum înainte.
În vederea asigurării unui mediu economic stabil sunt necesare eforturi suplimentare
pentru consolidarea cadrului administrativ şi juridic şi pentru soluŃionarea dezechilibrelor
macroeconomice care încă mai persistă.
Capacitatea României de a prelua obligaŃiile pe care le presupune calitatea de membru
este evaluată în funcŃie de trei indicatori24:
a) obligaŃiile stabilite în conformitate cu Acordul European şi recomandările CărŃii
Albe, considerându-se că ritmul aplicării lor este insuficient;
b) măsurile esenŃiale funcŃionării pieŃei unice, pe care legislaŃia românească le-a preluat
doar în mică parte;
c) alte părŃi ale acquisul comunitar, considerându-se că nu ar trebui să se întâmpine
dificultăŃi deosebite în aplicarea lor pe termen mediu în următoarele domenii: educaŃie,
problemele tineretului şi pregătirea profesională, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică,
pescuitul, întreprinderile mici şi mijlocii, protecŃia consumatorilor, relaŃiile economice
internaŃionale şi programele de dezvoltare.
România va trebui să depună însă eforturi substanŃiale în domenii ca: telecomunicaŃii,
audiovizual, impozitare, mediu înconjurător, probleme sociale şi locuri de muncă, agricultură,
energie, transporturi, justiŃie, afaceri interne, precum şi în domeniul vamal25.
România nu pare să îndeplinească condiŃiile de participare la cea de a III-a etapă a
uniunii economice şi monetare, care implică coordonare politicii economice şi completa
liberalizare a mişcărilor de capital. Este prematur însă să se evalueze dacă România va fi în
măsură, la data aderării sale să facă parte din “zona zero”. Îndeplinirea şi menŃinerea criteriilor
de convergenŃă depind de reuşita transformărilor structurale aflate în curs.
Ca urmare, în vederea accelerării procesului de integrare în UE, România trebuie să
acŃioneze cu preponderenŃă în următoarele direcŃii:
− accelerarea substanŃială a procesului de reformă pe plan intern – privatizarea,
reforma administraŃiei, funcŃionalitatea instituŃiilor publice, previziunea economică;
− transpunerea în practică, la timp şi în integralitatea lor, a prevederilor Acordului de
asociere a României la Uniunea Europeană;
− adaptarea legislaŃiei româneşti la reglementările comunitare respectiv asigurarea
preluării adecvate a acquisului comunitar (cu deosebire în materie de liberă
circulaŃie a capitalurilor, bunurilor, serviciilor şi forŃei de muncă, concurenŃă,
fiscalitate, transporturi, mediu, afaceri interne şi justiŃie) şi a cadrului administrativ
– instituŃional pentru aplicarea reglementărilor;
− asigurarea cadrului şi instrumentelor necesare pentru funcŃionarea parteneriatului
pentru aderare, instituit în plan bilateral între UE şi România, ca urmare a deciziilor
Comitetului european de la Luxemburg.
Integrarea României în Uniunea Europeană, va genera modificări şi asupra consumului.
Integrarea României în Uniunea Europeană, creează probleme serioase şi
consumatorului. În acest context este interesat de semnalat anumite tendinŃe recente desprinse
24
Răgălie Ş. – “Strategii orientative pentru integrarea României în Uniunea Europeană “, probleme economice, nr.
40-41/2000, Institutul naŃional de Cercetări Economice, pg. 7-27
25
Zaman Ghe. – “Asocierea României la Uniunea Europeană. Efecte pe termen mediu şi lung”, Probleme economice,
nr. 29-30/1999, Institutul NaŃiomal de Cercetări Economice, pg. 54-103
60
din evoluŃia pieŃei europene. Astfel, în rândul specialiştilor s-a instalat concepŃia că viitorul
aparŃine produselor cu vocaŃie europeană, create sub deviza “un singur produs, un acelaşi
ambalaj, un singur preŃ, o eurocomunicaŃie“ şi destinate unui consumator comun care este
consumatorul european.
O astfel de formulă este concepută ca o replică la ambiŃiile firmelor americane Coca –
cola, Pepsi – cola de a produce şi comercializa produse cu vocaŃie mondială. Concomitent
marile firme s-au lansat într-o activitate de achiziŃionare a firmelor posesoare de mărci de
produse care se bucură de aprecierea unanimă a consumatorilor europeni.
Nu trebuie uitat, că pentru consumatorul român, aderarea la o societate multiculturală
aşa cum este cea a Uniunii Europene), în care încrederea nu mai este o valoare universală,
variază de la un individ la altul, iar comportamentele şi atitudinile sunt din ce în ce mai
disociate, ne mai regăsindu-se armonia, poate genera la început un fenomen de acceptare şi de
renunŃare la vechile valori tradiŃionale, dar până la integrarea în noua societate a Uniunii
Europene, pot apare bariere de ne trecut (cultură, religie, obiceiuri, putere de cumpărare).
Astfel, în cazul produselor alimentare, modificările care vor apare se reflectă în:
Remodelarea deprinderilor alimentare.Dacă astăzi în medie, un om serveşte trei mese
în cadrul propriei gospodării se preconizează că în următorii câŃiva ani circa 40% din mese vor
fi servite în afara locuinŃei.
Separarea tot mai accentuată a mesei obişnuite de cea festivă,datorită înclinaŃiei
consumatorului spre diversitate, calitate şi comoditate utilizării produselor alimentare destinate
bucătăriei rapide. De asemenea se manifestă tot mai mult tendinŃa de consum la domiciliu a
produselor gata preparate solicitate prin apel telefonic.
Schimbarea componenŃei meniului zilnic . Este ştiut faptul că românul, are un consum
nesănătos, predominând foarte mult grăsimile de origine animală în defavoarea produselor
vegetale, naturale cu conŃinut de grăsimi redus, dar bogat în vitamine. Astfel se va manifesta
deschidere spre consumul de legume şi fructe, iar alimentaŃia naturală va prima, punându-se
accent pe lapte şi derivatele sale. De asemenea, industria alimentară va oferi posibilitatea
utilizării produselor uscate, a celor congelate şi îngheŃate şi tot mai mult a celor păstrate prin
ionizare. Principalul avantaj al acestora constă în rapiditatea pregătirii lor, fără efort deosebit şi
cu costuri reduse.
În cazul consumului de bunuri nealimentare, acesta va trebui să răspundă nevoilor socio
– culturale ale consumatorilor. În aceste condiŃii oferta de bunuri trebuie să corespundă tot mai
bine puterii materiale şi spirituale a individului astfel încât să i se asigure creşterea nivelului
calităŃii vieŃii. În acest sens, consumul de produse nealimentare se va caracteriza prin tendinŃe
ca:
− superpersonalizarea produselor ceea ce înseamnă puterea unui produs de a stăpâni
(de unul singur) un segment de piaŃă sau de a asigura un serviciu de bază
consumatorului dintr-un anumit segment. Aceasta presupune însă şi inovaŃie în
domeniul comunicării cu consumatorul pentru mai buna şi mai exacta cunoaştere a
acestuia şi a imaginii unui produs sau a altuia în cunoştinŃa consumatorului;
− perfecŃionarea calitativă care va marca o eră nouă a civilizaŃiei calităŃii. Aceasta
pentru că înnoirea sortimentală înseamnă produse noi, în principal, iar în secundar
servicii noi, funcŃii noi, proceduri comerciale noi ori ambalaje şi condiŃionări noi.
Înnoiri în domeniul mărfurilor textile. Se ştie că astăzi această industrie utilizează din ce
în ce mai mult roboŃi, tehnologii de vârf, materiale noi cu proprietăŃi calimetrice deosebite. Se
utilizează laserul pentru croit sau electronica pentru programarea maşinilor de tricotat.
În cazul bunurilor electrocasnice, consumul acestora va fi marcat de două fenomene:
1. MultifuncŃionarea care va rezolva problemele spaŃiului ocupat în gospodărie,
economia de energie, timpul şi adaptarea consumatorului la noua dotare.
2. Electronizarea. Consumatorul român trebuie obişnuit cu folosirea calculatorului
personal, cu vânzarea telematică şi cu plăŃile fără numerar.
Serviciile în acest context trebuie să constituie geometria variabilă a activităŃii
comerciale. Fără comercializarea lor totul se va nărui, indiferent de investiŃii, tehnică, personal,
etc., iar consumul nu va putea produce modificările enunŃate.
61
Desigur, că aceste modificări în consum nu se pot produce fără introducerea noilor
tehnologii comerciale. Acestea se referă la faptul că, cumpărarea trebuie să devină un
“spectacol“, magazinul devenind principala atracŃie, plimbarea la cumpărături fiind determinată
de noua imagine a preŃului de vânzare. De asemenea, cumpărarea trebuie informatizată, astfel
încât să faciliteze cumpărături practice şi rapide.
Pentru realizarea acestor modificări în consum o contribuŃie şi-o va aduce şi
echipamentele comerciale, alături de logistică.
Astfel, îşi vor face apariŃia echipamente ca: magazinul automat (fără casier cu scanner şi
balanŃă electronică),vânzările telematice sau televânzarea, magazinul sau raionul video, care
este de fapt un chioşc echipat cu unităŃi de videodisc prin care se prezintă şi se oferă la vânzare
mărfurile din depozit sau o anume unitate comercială de care aparŃine “chioşcul electronic“.
Avantajul este uşor de descoperit: lărgirea sortimentului fără cheltuieli suplimentare deosebite
cum ar fi introducerea textilelor într-un supermagazin; utilizarea videodiscului pentru
demonstraŃii practice la produse complexe etc. Logistica comercială trebuie să dea soluŃii la
posibilitatea de dezvoltare şi pe piaŃa noastră a unor asemenea modificări semnificative de
consum. Cel mai avantajos şi rapid mod ar fi apelarea la sistemele de leasing sau franciză, care
vor crea şi dezvolta asemenea tendinŃe ce vor conduce cu siguranŃă la modificarea consumului şi
în România.
Integrarea europeană a României trebuie pregătită, în principal, prin creşterea capacităŃii
comerciale la nivelul operatorilor economici, paralel cu promovarea şi stimularea creşterii
economice a ramurilor tradiŃional exportatoare. PiaŃa unică nu ar avea sens dacă concurenŃa
între companiile din statele membre ar fi limitată de carteluri de firme sau aranjamente
restrictive. Ele reduc posibilitatea consumatorilor de a beneficia de avantajele unor pieŃe
sănătoase şi competitive care pot oferi o gamă largă de bunuri şi servicii la preŃuri concurente.
Libera concurenŃă încurajează producătorii să îmbunătăŃească calitatea produselor, să caute
soluŃii inovatoare şi să Ńină cont de cerinŃele consumatorilor.
Deci, pentru România, trebuie reintrodus de urgenŃă conceptul de “politici comerciale”
iar acestea trebuie formulate astfel încât prin ele să se poată promova activitatea de comerŃ, de
export, să se poată identifica posibilităŃi de cooperare tehnică şi asistenŃă financiară, să dezvolte
sisteme informaŃionale pentru dezvoltarea produselor şi a pieŃelor, să îmbunătăŃească mediul de
afaceri, etc.
62
ACORDUL DE COMERł LIBER NORD AMERICAN
(NAFTA) – FORMĂ DE INTEGRARE ECONOMICĂ
LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA

Universitatea din Oradea, Facultatea de Stiinte Economice
Str. Armatei Romane, nr. 5 , tel. 0722474492, e-mail nico_bugnar@rdslink.ro
LECT. UNIV. DRD. MESTER LIANA

Universitatea din Oradea, Facultatea de Stiinte Economice
Str. Armatei Romane, nr. 5 , tel. 0722474492, e-mail lianamester@yahoo.com
Although the USA and Canada have had a free trade agreement in autos since 1965, a
comprehensive economywide, free trade agreement had proved elusive for over a century. In 1988, such a
free trade agreement was finally negotiated.
Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale

discriminatorii a unor Ńări, prin care se elimină barierele comerciale şi se liberalizează comerŃul
numai pentru Ńările care sunt creează aceaste zone de liber schimb, pieŃe comune sau uniuni
vamale.
Gradul de integrare economică, care diferă în funcŃie de angajamentele preferenŃiale
economice stabilite între Ńările pertenere, poate creşte de la nivelul zonelor de comerŃ liber, la
uniuni vamale imperfecte, la pieŃe comune şi până la nivelul de uniuni economice.
In septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaŃa libera. Acesta a fost
primul acord de comerŃ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele
tarifare în comerŃul cu bunuri dintre cele două Ńări. ComerŃul cu servicii a fost de asemenea
liberalizat şi unele demersuri au fost făcute pentru protecŃia drepturilor intelectuale de
proprietate.
Deşi SUA şi Canada au avut un acord de comerŃ liber pentru autoturisme din 1965,
evoluŃiile din economia mondială, şi mai ales din spaŃiul european au determinat apariŃia unui
astfel de acord pentru toate produsele.
In 1998 un astfel de acord a fost în cele din urmă negociat. Când acordul a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de comerŃ al SUA, cu 150
mld $ din comerŃ (75% din sumă venea din sistemul comercial liberalizat). Pactul a avut ca scop
eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între cele doua Ńări până în 1998.
S-au stabilit de asemenea pentru prima data un set de reguli pentru comerŃul cu servicii,
în care fiecare Ńară trebuia să fie de acord şi să trateze sectorul de servicii a Ńării vecine exact ca
şi pe propriul său sector şi să reducă costurile la serviciile ce Ńin de contabili, avocaŃi si ingineri
sau alte profesii care se executa pe linia graniŃei. In plus, acordul a eliminat toate restricŃiile care
au mai rămas în domeniul investiŃiilor pe piaŃa celor două Ńări.
In septembrie 1993, SUA, Canada si Mexic semnau Acordul Nord American de ComerŃ
Liber (NAFTA) care a fost valabil începând cu 1 ianuarie 1994. Acest acord a adus ulterior la
comerŃ liber cu bunuri si servicii pe toata aria Americii de Nord.
Cu exporturi în valoare de 40 mld $ şi importuri din SUA în anul 1993 de 41 $, Mexic
era deja al treilea partener de comerŃ al SUA, după Canada şi Japonia în momentul semnării
contractului. Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerŃului dintre SUA şi Mexic
(Canada s-a alăturat negocierilor doar pentru a se asigura că interesele sale sunt protejate). In
1993, SUA a lansat EAI „Enterprise for the Americas Initiative” – IniŃiativa pentru cele două
Americi, care a adus la formarea în 1998 a FTAA „Free Trade Area of the Americas” - Aria de
comerŃ liber a Americii, şi a cărei scop final a fost crearea de comerŃ liber între cele 34 de Ńări
63
(regiuni) democratice din America de Nord şi Sud până în 2005. In decembrie 2002, SUA
semna deja acordul de comerŃ liber cu Chile.
Beneficiile SUA în urma existenŃei NAFTA au fost sporirea competiŃiei produselor şi
pieŃele de resurse; la fel ca şi reducerea preŃurilor la multe bunuri consumate de americani. De
fapt, între 1994 şi 1999 comerŃul bilateral SUA - Mexic a crescut la 130%. Deoarece economia
SUA este de 20 de ori mai mare decât cea a Mexicului, câştigurile din NAFTA comparate direct
proporŃional cu PIB – ul ei (ale SUA) au fost mai mici decât cele ale Mexicului. Mai mult decât
atât, se aşteaptă ca NAFTA să aducă pierderi de 150 000 locuri de munca necalificate, dar
câştiguri de 325 000 locuri de muncă calificate având o creştere generala de angajări în jur de
175 000 de locuri de muncă în SUA. De fapt, în 2002 s-a estimat un câştig de locuri de munca
în America variind în jurul sumelor de 90 000 până la 160 000, ca rezultat al existentei NAFTA.
Ariile cu o salarizare mai mică din SUA, cum ar fi Alabama sau Arkansas au avut de suferit, în
timp ce ariile cu salarizare mai mare au câştigat o indexare de 3 mld $ pentru muncitori; această
suma fiind în detrimentul zonelor defavorizate. Accesul la comerŃul liber în Mexic a permis
industriilor din SUA să importe masiv componente din Mexic şi să menŃină alte operaŃiuni mai
degrabă în SUA, decât să piardă locurile de munca în industrie în faŃa Ńărilor cu salarizare mică.
Unele dintre locurile de muncă câştigate de Mexic nu au venit de fapt din SUA, ci din
alte Ńări precum Malayesia, unde in zilele noastre salariile sunt aproximativ egale cu cele din
Mexic.
Ca şi o condiŃie NAFTA, SUA a mai negociat o serie de acorduri suplimentare cu
Mexic în ceea ce priveşte locurile de muncă şi standardele mediului înconjurător (pentru a
preveni ca firmele din SUA să-şi mute sediile în Mexic, unde pot avea mai multe avantaje în
ceea ce priveşte legile de mediu, salarizarea si forŃa de munca) dar în acelaşi timp să-şi protejeze
unele industrii americane de unele importuri, care le-ar putea periclita integritatea şi balanŃa
comercială.
Mexic a beneficiat de NAFTA astfel:
1. exporturile au crescut datorita accesului la enorma piaŃa americană
2. s-a încurajat „reîntoarcerea” de capital ( capital ce a părăsit Mexicul în căutare unor
pieŃe mai mari şi mai sigure în străinătate, cu precădere în SUA)
3. reforme structurale interne mai rapide.
Cu toate acestea, Mexic-ul a suferit o pierdere de locuri de muncă şi « intrări » în
agricultură, dar aceste pierderi au fost mai mult sau mai puŃin acoperite de « intrările » în
industrie.
Tabelul 1 prezintă rezultatele estimate pe termen lung ale impactului NAFTA asupra
Mexicului în 2005. Intre 1995-2005, PIB-ul real al Mexicului este estimat sa crească cu o rata
de 5.2% pe an cu NAFTA, iar fără NAFTA cu doar 3.8%. Alte rezultate aşteptate:
1. NAFTA a sperat de asemenea să reducă rata inflaŃiei din Mexic de la 14.5% la
9.7% per an, iar rata de interes pe termen scurt de la 18.3% la 13%
2. sa sporească intrările de investiŃii directe străine de la 6 mld $ la 9.2 mld $ şi să
crească exporturile de la 8.3% la 10.4%
3. sa mărească deficitul de comerŃ de la 9.7 mld $ la 14 mld $ si intrările de capital de
la 10.6 mld $ la 14.7 mld $ per an. Exceptând 1995 (când Mexicul a suferit o grava
criza economica si financiara) si perioada 2000-2002 (când Mexicul a fost afectat
de creşterea lentă şi de recesiunea din economia Americii). Mexic s-a descurcat
foarte bine in realizarea obiectivelor sale.
Tabelul 1. Impactul NAFTA asupra economiei mexicane, veniturile anuale estimate

pentru anul 2005
Cu NAFTA Fără NAFTA DiferenŃa
Creşterea reala a PIB % 5.2 3.8 1.4
Rata inflaŃiei % 9.7 14.5 -4.8
Rata de interes pe termen scurt % 13.0 18.3 -5.3
InvestiŃii străine directe (mld $) 9.2 6.0 3.2
Creşterea exporturilor % 10.4 8.3 2.1
64
Deficitul de comerŃ (mld $) 14.9 9.7 5.2
Intrările nete de capital financiar (mld $) 14.7 10.6 4.1
Sursa: A. Krueger – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, June
2000, p. 61 - 76
Cu timpul, creşterea pieŃei muncii şi mărirea salariilor in industrie vor fi motive pentru
care se va reduce presiunea asupra mexicanilor de a emigra spre SUA. Mexic a trecut peste
adâncă criza financiara in anul 1997 si peste recesiunea din 1995, concentrându-se apoi pe o
creştere pe termen lung rapida. Succesul înregistrat de NAFTA a încurajat alte Ńări din lume să
iniŃieze diverse forme de integrare la nivel regional Chiar dacă aceste forme de integrare au avut
sau nu succes, efectul major al acestei integrări economice între Ńările este distribuŃia
câştigurilor printre / între membri. De fapt, beneficiile sunt în mare măsură alocate celor mai
avansate Ńări din grup.
Bibliografie:
1. Krueger, A. – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, June
2000
2. Hufbauer, G.C; Elliott, K.A – „Measuring the Cost of Protection in the United States”,
Washington, D.C., Institute for International Economics, 1994
3. *** - U.S. Internationl Trade Commission – A Reviewof Recent Developments in the
U.S.Automobile Industry Including an Assessment of the Japanese Voluntary
RestraintAgreements, Washington D.C., February 1985
65
PRO ŞI CONTRA PROTECłIONISM
LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA

LECT. UNIV. DRD. MESTER LIANA
Universitatea din Oradea, Facultatea de Stiinte Economice, Str. Armatei Romane, nr. 5 , tel.
0722474492
E-mail nico_bugnar@rdslink.ro
E-mail lianamester@yahoo.com
In this section, we analyze the various arguments for protection, from the clearly fallacious ones
to those that seem to make some economic sense. In recent years, economists have developed several
theories have been confirmed. Finally, protection seems to be more easily obtained by those industries
that compete with products from developing countries because these countries have less economic and
political power than industrial countries to successfully resist trade restrictions against their exports.
ComerŃul reprezintă un mecanism esenŃial al circulaŃiei marfurilor şi, din ce în ce mai

mult, a serviciilor în toată lumea, fiind de asemenează veriga centrală a transferurilor de
tehnologie; în acest context, deschiderea pieŃelor naŃionale pentru comerŃ a avut de multe ori
efecte radicale, declanşând noi forŃe competitive şi transformând economiile interne.26
Cu toate acestea, în practică naŃiunile lumii impun restricŃii asupra fluxului comercial
internaŃional; suma acestor restricŃii si instrumentele aferente legate de schimburile
internaŃionale, pe de o parte şi de comerŃul naŃional, pe de altă parte este cunoscută sub
denumirea de politică comercială.
ProtecŃionismul este tipul de politică comercială cvasigeneral practicat care se
caracterizează prin măsuri de protecŃie ale produselor indigene prin restricŃionarea accesului
produselor străine pe piaŃa. Trebuie spus că măsurile protecŃioniste filtrează efectele nedorite pe
care economia şi piaŃa mondială le pot avea asupra unei economii naŃionale. Din acest motiv,
majoritatea Ńărilor lumii adoptă măsuri de politică protecŃionistă mai ales când se vrea protejarea
anumitor sectoare. In această lucrare vom analiza diferitele argumente care sunt aduse în
favoarea protecŃionismului.
Un argument destul de vehiculat este acela că restricŃiile comerciale sunt necesare în
vederea protejării forŃei de munca interne faŃă de concurenŃa forŃei de muncă străine mai ieftină.
Acest argument este înşelător deoarece chiar dacă salariile interne sunt mai mari decât salariile
din străinătate, costurile muncii interne pot să fie mai mici dacă productivitatea muncii este
suficient de mare pe plan intern în comparaŃie cu străinătatea. Chiar daca nu ne aflam în acest
caz, beneficiile comerciale mutuale se pot baza pe avantaje comparative, având în vedere
naŃiunile cu forŃă de muncă ieftină ce se specializează în producŃia şi exportul bunurilor a căror
producŃie se bazează în specia pe forŃa de muncă, iar naŃiunile cu o forŃă de muncă scumpă se
vor specializa în producŃia şi exportul bunurilor bazate pe factorul capital.
Un alt argument înşelător este taxa vamală sau tariful ştiinŃific. Acesta reprezintă acea
rata a tarifului care ar face preŃul de import egal preŃurilor interne şi ar permite producătorilor
interni să concureze competiŃia străina. Oricum acesta ar elimina diferenŃele internaŃionale
legate de preŃ şi comerŃ privind toate bunurile cărora li s-ar aplica aceste tarife ştiinŃifice.
SusŃinătorii acestor puncte de vedere aduc în discuŃie necesitatea protecŃionismului în
vederea reducerii şomajului intern şi evitarea şi corectarea dezechilibrelor din balanŃa de plăŃi a
naŃiunilor. ProtecŃionismul reduce şomajul intern şi deficitul balanŃei de plăŃi prin înlocuirea
26
Held, David; McGrew, Anthony; Goldblatt, David; Perraton, Jonathan – „Transformări globale. Politică, economie
şi cultură”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2004, p. 179
66
importurilor cu producŃia internă. Oricum acestea sunt argumente aduse în discuŃie fară să se
Ńină seama de faptul că protecŃia care are la bază aceste motivaŃii se realizează pe cheltuiala altui
stat. In mod specific, atunci când protecŃia este folosita în scopul reducerii şomajului intern şi
deficitului balanŃei de plăŃi a naŃiunii, aceasta cauzează un şomaj mai ridicat şi înrăutăŃeşte
situaŃia balanŃei de plaŃi a altor naŃiuni. Rezultatul este acela că Ńările afectate vor riposta şi în
final toate naŃiunile au de pierdut. Şomajul intern şi deficitul balanŃei de plaŃi a naŃiunii ar trebui
corectate prin politici monetare, fiscale si comerciale adecvate şi nu pe baza unor bariere
comerciale.
Dacă până acum am discutat de protecŃionism care din punct de vedere economic nu are
justificare, în continuare vom aduce în discuŃie argumente în favoarea protecŃionismului.27
Un argument solid al protecŃionismului este argumentul industriilor nou înfiinŃate.
Acesta se referă la faptul că o naŃiune poate avea un potenŃial avantaj comparativ în legătură cu
un bun, dar datorită lipsei know-how-ului şi nivelului iniŃial scăzut al ieşirilor, industria nu se va
dezvolta, nu va fi iniŃiată sau dacă a fost deja lansată, nu poate concura cu succes în faŃa altor
firme străine mai dezvoltate. ProtecŃia comercială temporară este în acest caz justificata în
vederea stabilirii şi protejării industriei interne în perioada de debut a acesteia până când va face
faŃă competiŃiei străine, va atinge economia de scară si va reflecta avantajul comparativ de lungă
durată al naŃiunii. In acel moment se va renunŃa la protecŃia comercială. Oricum pentru ca acest
argument sa fie valabil, rezultatul obŃinut din industria ajunsă la maturitate trebuie să fie
suficient de ridicat pentru a compensa preŃurile ridicate suportate de consumatorii interni pentru
bunuri în cadrul perioadei de debut a industriei bunului respectiv.
Argumentul industriilor noi este corect, dar necesită mai multe condiŃii importante care
împreună acoperă în mare semnificaŃia acestuia.
În primul rând este clar că un astfel de argument este mai mult valabil în cazul
naŃiunilor in curs de dezvoltare (unde piaŃa de capital s-ar putea să nu funcŃioneze întocmai cum
ar trebui) decât în cazul naŃiunilor industrializate.
In al doilea rând ar putea fi dificil de identificat ce industrie sau potenŃială industrie este
calificată pentru acest tratament, mai ales că practica internaŃională a demonstrat că protecŃia
odată acordată este greu de înlăturat.
In al treilea rând şi cel mai important este faptul că ceea ce se realizează prin protecŃia
comercială (de exemplu printr-o taxă de import), ar avea efecte mult mai rapide printr-o simplă
subvenŃie de producŃie. Motivul este acela că susŃinerea unei industrii interne ar trebui rezolvată
printr-o metodă care să afecteze strict producŃia internă (cum este subvenŃionarea directa a
producŃiei industriei nou înfiinŃate), mai degrabă decât printr-o măsură comercială care
distorsionează de asemenea şi preturile relative şi consumul intern. O subvenŃie de producŃie
este de asemenea o formă mult mai directă de ajutor şi este mai uşor de anulat decât o taxă de
import. Dificultatea care apare aici este aceea că o subvenŃie necesit venituri faŃă de taxa vamală
de import care produce venituri pentru Ńara în cauză.
În aceste condiŃii, putem afirma că restricŃiile comerciale pot fi folosite pentru
protejarea industriilor interne importante în scopul apărării naŃionale.
Dincolo de argumentele aduse în discuŃie vis-a-vis de protecŃionism ar trebuie să
dezbatem problema şi din punctul de vedere a celor care câştigă şi a celor care pierd. De pe
urma creşterii preŃului bunului beneficiază producătorii, dar consumatorii (şi de regulş naŃiunea
ca întreg) au de pierdut. Oricum datorită faptului că producătorii au un anumit număr şi au
multe de câştigat de pe urma protecŃiei, ei au un stimulent puternic de a convinge guvernul să
adopte măsuri protecŃioniste. Pe de alta parte, deoarece pierderile sunt împărŃite de mulŃi
consumatori, dintre care fiecare pierde foarte puŃin, este puŃin probabil ca aceştia să organizeze
o rezistenŃă efectivă în faŃa măsurilor protecŃioniste. Astfel exista un punct în favoarea
protecŃionismului. De exemplu, o cotă asupra zahărului creşte cheltuielile cu zahărul cu
aproximativ 1,5 $ pe an pentru o persoana din SUA. Dar pentru cei 285 milioane de oameni din
27
Myint, H. – „Infant Industry Arguments for Assistance to Industries in the Setting of Dynamic Trade Theory” în
Harro, R.F. şi Hague T.D - International Trade Theory in a Developing World, MacMillan,London, 1963, p. 175 -
190
67
SUA, cota generează mai mult de 400 milioane $ ca şi rentă pentru cei câŃiva producători de
zahăr din SUA.
În ultimii ani economiştii au dezvoltat mai multe teorii cu privire la grupurile si
industriile ce sunt protejate, şi unele dintre aceste teorii au fost confirmate empiric. În Ńările
industrializate este mai probabil ca protecŃia să fie oferită acelor industrii ce se bazează pe forŃa
de muncă necalificata, cu rata scăzută a salarizării muncitorilor care ar avea dificultăŃii mari în a
găsi alte locuri de munca dacă şi le-ar pierde pe cele prezente.
Tot o susŃinere empirică s-a găsit teoriei „grupului de presiune” sau „grupului de
interes”, care spune că industriile foarte bine organizate (precum industria automobilelor)
primesc un grad mai înalt de protecŃie comercială decât alte industrii mai puŃin organizate. O
industrie este cu atât mai organizată cu cât este compusă din cât mai puŃine firme. De asemenea
industriile producătoare de bunuri de consum primesc în general un nivel de protecŃie superior
celui acordat industriilor producătoare de bunuri intermediare folosite ca intrări (factori de
producŃie) de către alte industrii deoarece acestea din urma pot să-şi exercite puterea de
contracarare şi pot bloca protecŃia (deoarece aceasta ar creste preŃul intrărilor - factorilor de
producŃie utilizate de ele). Mai mult chiar se pare că industriile descentralizate din punct de
vedere geografic, care implică un număr mare de angajaŃi, sunt mai mult protejate faŃă de
industriile care operează doar în unele regiuni şi implică un număr relativ mic de angajaŃi.
Numărul mare de angajaŃi are şi putere să influenŃeze oficialii guvernelor în sprijinirea protecŃiei
industriei din care fac parte. Descentralizarea asigură faptul că oficialii aleşi din multe regiuni
sprijină protecŃia comercială.
O alta teorie sugerează că politicile comerciale se bazează pe menŃinerea ‘status qou’.
Aceasta înseamnă că este mai probabil pentru o industrie să fie protejată în prezent dacă a fost
protejata în trecut. Guvernele par de asemenea şovăitoare în adoptarea politicilor comerciale şi
determină schimbări semnificative în distribuŃia venitului, indiferent de cine pierde sau câştigă.
In final protecŃia pare să fie mai uşor de obŃinut de către acele industrii ce concurează produsele
din Ńări în curs de dezvoltare pentru că aceste Ńări au mai puŃină putere economică şi politică faŃă
de Ńările industrializate, pentru a opune rezistenŃă restricŃiilor comerciale împotriva exporturilor
proprii.
Bibliografia:
1. Held, David; McGrew, Anthony; Goldblatt, David; Perraton, Jonathan – „Transformări
globale. Politică, economie şi cultură”, Ed. Polirom, Bucureşti, 2004
2. Hufbauer, G.C; Elliott, K.A – „Measuring the Cost of Protection in the United States”,
Washington, D.C., Institute for International Economics, 1994
3. Myint, H. – „Infant Industry Arguments for Assistance to Industries in the Setting of
Dynamic Trade Theory” în Harro, R.F. şi Hague T.D - International Trade Theory in a
Developing World, MacMillan,London, 1963
4. Philip King – „International Economics and International Economic Policy”, McGraw –
Hill, Inc. 1995
68
CONTRADICłIILE GÂNDIRII ECOLOGICE
LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române nr. 5, 0259
408410
E-mail: aflorea@uoradea.ro
The main theories regarding the ecological crisis occurred in the same time with the concept of
durable development; the identification of the problems created by the ecological crisis, presupposing
their overcoming, and the wording of some efficient solutions solicited first of all the exact understanding
of the causes determining them.
Principalele teorii despre criza ambientală au apărut cam în acelaşi timp cu conceptul de
dezvoltare durabilă; identificarea problemelor create de către criza ambientală, presupunând cu
necesitate depăşirea lor, iar formularea unor soluŃii eficiente solicitau în primul rând înŃelegerea
cu exactitate a cauzelor ce le-au determinat.
Opiniile exprimate pe marginea acestei probleme nu se suprapun integral, ci din contră,
dincolo de zonele de contact şi interferenŃă, existând şi puncte de vedere diferite, mergând de la
nuanŃări ale aceleiaşi probleme până la contraste pronunŃate.
Dat fiind caracterul de izvor şi suport al vieŃii, pe care mediul are, poluarea şi
distrugerea lui echivalează cu subminarea existenŃei umane. Tocmai de aceea OrganizaŃia
Mondială a SănătăŃii concluziona: „menŃinerea sănătăŃii şi bunăstării cer un mediu înconjurător
propice şi armonios, în care toŃi factorii fizici, psihologici, sociali şi estetici îşi au locul bine
definit. Mediul va trebui în această situaŃie să fie tratat drept resursă în scopul îmbunătăŃirii
condiŃiilor de viaŃă şi bunăstării”.28 ApariŃia acestui pasaj în Carta OMS nu este întâmplătoare.
Logica elementară duce la concluzia că între dezvoltarea economică şi starea mediului, de o
parte, şi sănătatea populaŃiei pe de altă parte, există o puternică relaŃie de intercondiŃionare.
Problematica poluării mediului înconjurător a fost, şi din păcate a rămas un subiect
generos de dispută teoretică. Încercând însumare a principalelor abordări, reŃinem următoarele:
A. mediul şi poluarea se pretează unei abordări filosofico-etice. Maniera agresivă în
care omul interacŃionează cu natura, se pare că are o explicaŃie istorică ce trimite tocmai la
Vechiul Testament. În acest sens, istoricul Lyn White reŃine următorul pasaj: „Apoi Dumnezeu
a zis: să facem om după Chipul Nostru, după asemănarea noastră; el să stăpânească peste peştii
mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă
pe pământ” (Facerea 1:26).29 Ideea care se desprinde din citat ar fi următoarea: prin însuşi actul
Facerii, omul a primit statutul de stăpân asupra naturii, să o exploateze în mod liber in folosul
propriei bunăstări. Se crede că tocmai această viziune egocentrică, de dominator, inspirată şi
derivată din religie, a explicat în bună măsură inconştienŃa cu care natura a fost (prea mult)
exploatată prădalnic. Finalul de drum al implementării acestei filosofii este astăzi ştiut: o
societate care şi-a gândit dezvoltarea, plecând de la premisa profitului maxim, a sfârşit prin a
constata că a realizat poluarea maximă împotriva mediului, a resurselor naturale, a omului
însuşi.
Gândirea economică a fost inspirată şi călăuzită de idee ce avea drept fundament omul
dominator, omul arogant în relaŃiile cu natura; pornind de la fondatori şi ajungând până la
contemporani, cu câteva mici excepŃii, excepŃii în care se admite că natura este şi ea participantă
28
Environement et Sante, - La Charte europeene et son commentaire, OMS, Frankfurt, 1989, p.12
29
White Lyn, The Historical Roots of Ecologic Crisis, Science 155, March 10, 1967, pp 1203-1207, citat de Victor
Platon în – ProtecŃia mediului şi dezvoltarea economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p.8
69
în mod direct la procesul de producŃie. Dintre excepŃii, prima îi aparŃine lui Wiliam Petty, care
afirma că „munca este tatăl avuŃiei, iar pământul mama ei”. A doua abatere de pe linia
productivismului îngust al economiştilor aparŃine (surprinzător!) lui Karl Marx, care la rândul
lui scria că „în procesul de producŃie, omul nu poate să acŃioneze decât aşa cum acŃionează
natura însăşi, adică să schimbe numai formele substanŃelor. Mai mult, în însăşi această muncă
de transformare el se sprijină în permanenŃă pe forŃele naturii”30. Friedrich Engels, animat de
aceleaşi gânduri, nota: „munca este izvorul oricărei avuŃii, spun economiştii. Ea este într-adevăr
acest izvor împreună cu natura…”31
O opinie în acelaşi registru emite şi „economistul mileniul trei”, Nicolae Georgescu
Roegen, care avea să constate alarmat că, entropia este măsura omului economic, şi că dacă pe
viitor, acesta nu-şi va orienta tehnologia şi economia spre energia care vine direct de la soare,
zestrea de materie cu entropie joasă a Pământului va pune existenŃa umană sub un dramatic
semn de întrebare.
Interesantă este şi opinia exprimată de economiştii de orientare liberală. AdepŃi ai
valorilor care au definit întotdeauna liberalismul, şi îndeosebi proprietatea privată, ei construiesc
un discurs îndreptat nu împotriva naturii poluate, ci împotriva proprietăŃii private poluate. Henri
Lepage, economist ce se declară adept al teoriilor lui Ludwing Mises şi Friedrick Hayek,
exemplifică cu fidelitate această orientare, considerând deosebit de important este de a se ştii că
„a polua echivaleaza cu o agresiune, pentru ca ea, poluarea, privează pe alŃii de bucuria pe care
le-o conferă folosinŃa în mod liber a drepturilor de proprietate”32.
Deşi venite dinspre corifei ai gândirii economice, atât de stânga cât şi de dreapta, aceste
poziŃii particulare nu au influenŃat şi nu au inspirat politica economică, secolul trecut fiind pus
sub zodia acestei filosofii păguboase, în care natura a jucat doar rolul pasiv de factor
exploatabil.
Un alt aspect deosebit de interesant vizează latura etică a problemei. Poluarea ca şi
fenomen global, afectează sănătatea tuturor oamenilor, chiar dacă nu toŃi poluează. Egalitatea
şanselor vizează implicit şi egalitatea de a te bucura de frumuseŃea şu darurile naturii. În
condiŃiile în care viaŃa omului este o resursă ce nu poate fi stocată, nu credem că este vinovat un
om care se naşte şi trăieşte într-un oraş poluat de alŃi indivizi ce-şi urmăresc interesele lor de
profit, în condiŃiile în care dreptul lui de a se bucura de o viaŃă sănătoasă este afectat. Rămânând
pe acelaşi tărâm al eticii, nu putem să nu sesizăm efectele perverse ale modului în care
rezultatele creşterii economice sunt repartizate. Demnă de prezentat în acest sens este opinia
exprimată de Ignacy Sachs: „toŃi locuitorii acestei planete au dreptul să mănânce atunci când le
este foame, să asigure copiilor lor hrana necesară pentru a evita malformaŃiile cerebrale, să
locuiască sub un acoperiş decent, să fie protejaŃi contra maladiilor controlabile în raport cu
starea cunoştinŃelor, să aibă acces la educaŃie”33.
B. poluarea este privită ca şi un rău produs mediului. Pentru a putea identifica toate
dimensiunile poluării, cel mai indicat ar fi să vedem ce se pierde prin poluare. Altfel spus, ar fi
interesant de văzut care este oferta pe care o face mediul vieŃii în general; în condiŃiile în care,
de cele mai multe ori, mediul a fost redus la ambient, chiar dacă funcŃiile şi out-puturile lui sunt
mult mai generoase:34
− peisaje deosebite şi mediu de agrement;
− aer curat şi apă potabilă;
− oportunităŃi investiŃionale cu consecinŃe pozitive privind creşterea PIB şi crearea de
locuri de muncă;
− furnizor de materii prime, energie etc.;
− capacitate de absorbŃie şi reciclare a deşeurilor;
− protector al vieŃii prin păduri şi bazine hidrografice;
30
Marx K., Engels Fr., Opere, vol. 23, Editura Politică, Bucureşti, 1966, pp. 57-58
31
Marx K., Engels Fr., Opere, vol. 20, Editura Politică, Bucureşti, 1964, p. 468
32
Lepage H., La nouvelle economie industrielle, Hachette, Paris, 1989, p.324
33
Sachs Ignacy, Strategies de lècodeveloppement, editions Economie et Humanisme, Paris, 1980, p.21
34
Manoliu Mihai, Ionescu Cristina, Dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului, H.G.A., Bucureşti, 1998, pp. 21-24
70
− sursă de oxigen etc.
Având în vedere toate aceste funcŃii, atât de utilitate directă pentru indivizi, cât şi
indirectă, problematica conservării mediului câştigă în obiectivitate.
C. Poluarea trebuie privită ca şi un fenomen concret, durabil şi în cea mai mare măsură,
măsurabil. Ansamblul măsurilor anti-poluare nu îşi ating Ńinta dacă fenomenul nu este cunoscut
în totalitate. Din fericire, literatura de specialitate, foarte generoasă de altfel, pune în evidenŃă o
complexitate de factori poluanŃi, de cauze şi efecte, pe domenii şi pe sfere de activitate
economică. Astfel, avem poluare provenită din dezvoltarea industriei, din consumul de resurse
energetice fosile, din tăierea masivă a pădurilor, din deversarea în apele potabile a dejecŃiilor din
zootehnie sau a apelor reziduale din industrie etc. Efectele ce rezultă pot fi:
− schimbări climaterice, intensificarea efectului de seră, creşterea temperaturii medii
globale;
− deprecierea stratului de ozon stratosferic
− acidifierea aerului cu SO2 sau NOX
− poluarea apei
− degradarea solului;
− degradarea oraşelor, printr-un urbanism neadaptat şi arhaic;
− reducerea speciilor de animale, sau chiar dispariŃia lor, ca urmare a vânatului şi
pescuitului prădalnic
Una din problemele centrale, care a influenŃat în mod decisiv criza ecologică în care se
găseşte omenirea azi, o reprezintă risipa de resurse. Această risipă reprezintă obiectul unei
severe critici din partea unor economişti, filosofi, sociologi etc., de orientări doctrinare diferite.
Ceea ce au însă în comun toate aceste critici vizează constatarea caracterului limitat al resurselor
fizice şi a forŃei de muncă.
Una dintre aceste critici, considerată mai degrabă „alarmist-constatativă”, este realizată
pe bază de statistici, pe formatul unor Rapoarte ale Clubului de la Roma („Limitele creşterii”
fiind reprezentativ pentru tema noastră). În dorinŃa lor de a determina o conştientizare a omenirii
asupra unor pericole referitoare la creşterea excesivă a populaŃiei, degradarea solului, asfixierea
oraşelor suprapopulate şi poluate, epuizarea resurselor de materii prime, topirea gheŃurilor
polare şi posibilitatea unor inundaŃii catastrofale, poluarea apei şi a aerului etc., soŃii Meadows
şi ceilalŃi cercetători de la M.I.T., au ajuns la concluzia că „dacă actualele tendinŃe de creştere a
populaŃiei globului, a industrializării, a poluării, a producŃiei de alimente şi de epuizare a
resurselor continuă neschimbate, limitele creşterii pe această planetă vor fi atinse la un moment
oarecare în următorul secol”35.
Concluzia la care s-a ajuns în urma analizei raportului a fost cea de oprire a creşterii
economice, sau mult discutata „creştere-zero”. Cu toate că raportului i s-au adus multe şi severe
critici (mare parte din ele chiar îndreptăŃite), el a avut marele merit că, de la nivelul unei
instituŃii consacrate şi cu recunoaştere internaŃională în domeniul cercetării, lumea a putut să
conştientizeze caracterul limitat al resurselor, şi ca prin urmare, modul tehnic de producŃie
utilizat în prezent trebuie schimbat.
O altă critică asupra căreia dorim să ne aplecăm, este una doctă, realizată cu uneltele
ştiinŃei, în manieră interdiscilpinară. Chiar dacă primii care au iniŃiat o astfel de critică au fost
„pesimiştii” D. Ricardo şi Th. R. Malthus, cel care oferă acoperire ştiinŃifică domeniului este
Nicolae Georgescu Roegen. „Legea entropiei şi procesul economic”36 reprezintă lucrarea care s-
a dovedit a fi o cutezantă încercare de schimbare de paradigmă şi conştientizare a lumii
sfârşitului de secol XX că trăieşte într-un univers finit.
N.G. Roegen îşi argumentează lucrarea pornind de la criticarea teoriei economice
„standard”, clasice şi neoclasice, teorie căreia i se impută un mecanism newtonian care a
dezvoltat mari şi reale posibilităŃi de autoregenerare. Potrivit acesteia, nu facem altceva decât să
urmărim o economie globală ce funcŃionează pe baza principiului al doilea al termodinamicii,
potrivit căruia, nimic nu se pierde, nu se creează, ci totul se transformă. Pornind de la acest
35
Meadows, Donella H., Meadows, Denis L., The Limits to Growth, Univers Books, New York, 1972. p.23
36
Georgescu Roegen, Nicolae, Legea entropiei şi procesul economic, Editura Expert, Bucureşti, 1996
71
principiu, economiştii standard au prezentat activitatea economică ca pe o mişcare de pendul,
între cerere şi ofertă, unde orice dereglare poate fi surmontată printr-un „preŃ corect”, care nu
poate fi decât al pieŃei libere. Roegen atrage însă atenŃia ca toată această demonstraŃie a fost
făcută într-un mediu abstract, pur ideatic, rupt complet de mediul fizic, posibilitatea epuizării
resurselor naturale nereprezentând un subiect asupra cărora să se aplece economiştii standard.
Nesatisfăcut de soluŃiile oferite de teoria clasică, dar mai ales de cea neoclasică, Rogen
încearcă impunerea propriei sale paradigme, susŃinând că „procesul economic este, prin natura
lui, entropic şi că legea entropiei guvernează atât acest proces, cât şi evoluŃia lui”37.
Mult discutata lege a entropiei, nu este altceva decât cea de-a doua lege a
termodinamicii, care însă într-o interpretare apropiată demersului nostru, înseamnă că „energia
disponibilă se transformă continuu în energie nedisponibilă, până când dispare complet”.
Potrivit acestei legi, substanŃele primare şi materiile prime au o entropie joasă. Odată atrasă în
circuitul economic, entropia joasă se transformă în entropie înaltă, sau cu alte cuvinte energia
liberă a bunurilor primare devine energie legată, dar disipată şi nefolositoare, în urma unui
proces productiv. O bucată de cărbune îşi concretizează Roegen teoria, este o substanŃă cu
entropie joasă. Prin ardere ea dezvoltă căldură. Aceasta, împreună cu fumul şi cenuşa rezultate
însumează aceeaşi cantitate de energie conŃinută în bucata de cărbune, dar eliberată prin ardere
energia poate fi folosită odată pentru totdeauna; ceea ce rămâne dintr-o resursă valoroasă, este
practic un „gunoi”.
Judecând lucrurile în totală discordanŃă cu marea majoritate economiştilor „standard”,
neoclasici, dar şi contemporani lui, Roegen formulează următoarele concluzii:
− procesul economic nu este unul izolat, odată amorsat, el ia de la toate acestea câte
ceva şi oferă ceva;
− procesul economic nu este autoreproductiv, ci mai degrabă unul cu sens unic,
consumator în permanenŃă de resurse rare, fără a pune ceva în loc;
− „confortul aproape fabulos, ca să nu mai vorbim de luxul extravagant al multor
societăŃi trecute şi prezente, ne-au făcut să uităm cea mai elementară realitate a vieŃii
economice, anume că, din toate lucrurile necesare traiului, numai cele pur biologice sunt absolut
indispensabile supravieŃuirii. Săracii nu au avut cum să o uite”38;
− „procesul economic constă dintr-o continuă transformare a entropiei joase în
entropie înaltă, adică în reziduuri nerecuperabile, sau , cu un termen mai actual, poluare”39;
− deşi legea entropiei guvernează procesul economic şi deşi în baza ei „nu poŃi obŃine
ceva decât cu o cheltuială mult mai mare de entropie joasă”, in mod fatal, inevitabil, lumea este
dependentă de acest proces, şi este dependentă pentru că „adevăratul produs al procesului
economic nu constă dintr-un flux fizic de reziduuri, ci din plăcerea de a trăi. Dacă nu o
recunoaştem şi nu introducem noŃiunea de plăcere de a trăi în arsenalul nostru analitic, rămânem
în afara lumii economice. Mai mult, nu putem descoperi adevărata sursă a valorii economice
care este valoarea pe care o are viaŃa pentru fiecare organism viu”40.
Pornind de la modelul propus de Malthus, prin care acesta considera poporul ca fiind
cauza propriei sale mizerii, deoarece se înmulŃeşte prea repede, Roegen doreşte să ne convingă
azi că plăcerea de a trăi are un preŃ şi că acest preŃ nu este altul decât poluarea şi risipa unor
resurse finite. Punând problema în aceşti termeni, considerăm ca N.G. Roegen se dovedeşte a fi
mai tranşant şi mai radicali în concluzii decât autorii Raportului „Limitele creşterii”.
Nu putem să încheiem demersul teoretic despre criza ecologică, fără face, chiar şi o
sumară trimitere, la valorile umane în general. Pentru a înŃelege însă rolul deosebit pe care îl
joaca omul în provocarea şi întreŃinerea crizei ecologice, considerăm că o aplecare asupra
modelului de creştere economică postbelică este bine venită. Analizând modelul capitalist
actual, observăm că acesta este construit pe logica undei creşteri economice preponderent
cantitative, ceea ce a indus individului un comportament achizitiv şi o psihoză a acumulării.
37
Georgescu Roegen, Nicolae, Op.cit , p.276
38
ibidem, p.271
39
ibidem, p.275
40
ibidem, p.276
72
Reprezentarea lumii devine obsesiv materială. Mercantilizarea obsesivă şi excesivă a relaŃiilor
interumane are ca rezultat un monstru, un homo oeconomicus fără suflet, animat de satisfacŃie
directă şi imediată, de câştig. Dar nu trebuie uitat că omul nu este numai economic, el este şi
biologic, social, cultural. Hrana, îmbrăcămintea, adăpostul sunt într-adevăr bunuri de strictă
necesitate, dar ele sunt incapabile de a defini singure calitatea vieŃii. Puritatea apei şi a aerului,
serviciile recreative, calitatea educaŃiei, asistenŃa socială şi juridică, accesul la informaŃie,
dreptul de a-şi apăra opiniile, nevoia de demnitate, echitate etc., sunt de natură să imprime
evoluŃiei un sens nou, de la homo oeconomicus spre homo socialis şi culturalis. În urmă cu
treizeci de ani, Edgar Morin scria că „omul este o fiinŃă naturală prin cultură”41, avertizând mai
departe că omul trebuie privit ca o sinteză în dublu sens: ca produs al naturii, dar şi ca o creaŃie
a culturii, şi ca orice sinteză trebuie lăsată să-şi trăiască propriu-i echilibru. În condiŃiile în care
realitatea a demonstrat că o cultură precară subminează dezvoltarea, aceasta sprijinindu-se şi
producându-se doar pe valori reale autentice. Atunci când valorile sunt deformate, tipul de
dezvoltare antrenat nu numai că nu are şanse de reuşită, dar el conduce la rezultate perverse,
nedorite.
Faptul că azi putem observa că problematica crizei ecologice pătrunde tot mai mult în
aria preocupărilor economice şi social-politice, cu toate implicaŃiile sale, având drept scop
promovarea calităŃii vieŃii umane, este un lucru lăudabil, conştientizându-se în sfârşit că nu se
poate clădi o societate sănătoasă pe un mediu natural bolnav.
Bibliografie:
1. Lepage H., „La nouvelle économie industrielle”, Hachette, Paris, 1989
2. Sachs Ignacy, „Strategies de lècodeveloppement”, editions Economie et Humanisme, Paris,
1980
3. Manoliu, M., Ionescu, C., „Dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului”, HGA, Bucureşti,
1998.
4. Meadows, Donella H., Meadows, Denis L., „The Limits to Growth”, Univers Books, New
York, 1972
5. White Lyn, „The Historical Roots of Ecologic Crisis”, Science 155, March 10, 1967, pp.
1203-1207, citat de Victor Platon în – ProtecŃia mediului şi dezvoltarea economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p.8
41
Morin, Edgar Un pasdigme perdu: La nature humaine, Seuil, Paris, 1973, p. 100
73
O NOUĂ PROBLEMĂ GLOBALĂ: CRIZA ECOLOGICĂ
LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române nr. 5, 0259
408410
E-mail: aflorea@uoradea.ro
The preoccupations regarding the ambient crisis are not recent. On the contrary, it has been
written and it is still writing quite a lot on this subject.
Chiar dacă din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi
aspre trebuiau respectate pentru a supravieŃui, în ultimele două secole s-a făcut însă simŃită, prin
comportament şi concepŃie, încercarea omului de a o domina, de a utiliza în folos propriu toate
bogăŃiile naturale, accentuându-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale
ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi susŃinute de civilizaŃia umană, ajungându-se la
„criza ecologică".
Problemele mediului ambiant nu pot fi abordate în întreaga lor profunzime şi
complexitate, iar soluŃiile cele mai viabile nu pot fi formulate decât prin referire directă şi
permanentă la problematica vastă a dezvoltării societăŃii în ansamblul ei. Mediul ambiant şi
dezvoltarea economică sunt indisolubile, primul reprezintă locul în care trăim cu toŃii, iar
dezvoltarea este ceea ce noi facem cu toŃii pentru a îmbunătăŃi soarta noastră în acest mediu.
Dacă cea mai mare parte din istoria societăŃii oamenii au văzut în dominaŃia asupra
naturii un semn distinct esenŃial al progresului tehnic si economico-social, abia la sfârşitul
secolului trecut omenirea era dispusă să admită ca această dominaŃie a avut nu de puŃine ori un
caracter consumptivo-distructiv. Una dintre cauzele principale o reprezintă atitudinea agenŃilor
economici faŃă de mediul înconjurător, atitudine potrivit căreia trebuia urmărit „profitul imediat,
protecŃia naturii fiind lăsată pentru mai târziu”42
Tipul de dezvoltare economică preponderent cantitativă care a cunoscut, timp de secole,
o extindere exponenŃială în întreaga lume, se bazează pe tehnologii liniare, mari consumatoare
de materii prime şi energie. “Accelerarea degradării naturii, arată Jacques Attali. Ea este
datorată naturii dezvoltării societăŃilor cele mai dezvoltate. Fiecare din caracteristicile lor
provoacă un tip de agresiune contra mediului”43. Dintre aceste caracteristici prezentate de ce doi
economişti enumerăm: o societate de competiŃie ce presupune acumularea crescândă de bunuri
de producŃie, sporirea productivităŃii şi deci, utilizarea accelerată a resurselor naturale
disponibile, dintre care unele sunt din ce în ce mai rare; o societate de consum, în care bunurile
cele mai folosite au durata de viaŃă din ce în ce mai scurte, ceea ce provoacă acumularea de
deşeuri şi stimularea artificială a procesului de producŃie; o societate de concentrare unde
puterea politică se concentrează, în timp ce unităŃile economice creează condiŃiile aglomerărilor
umane, îndepărtării omului de natură, agravează riscurile de penurie şi de ruptură a sistemului; o
societate inegalitară, în care bogaŃii şi săracii resimt destul de diferit consecinŃele creşterii şi, în
particular, degradarea mediului şi a condiŃiilor de viaŃă.
Legătura dintre dezvoltarea economică şi mediul ambiant a fost percepută şi, mai ales
luată în calcul destul de greu, întrucât reprezenta o faŃă nevăzută a lucrurilor ce intră mai puŃin
în sfera preocupărilor curente, a căror efecte erau pe termen mediu şi lung. Aceasta a generat şi
apoi a accentuat antagonismul dintre om şi mediul natural, a produs dereglări în ciclul de creare
şi consumare a bunurilor obŃinute. În condiŃiile actuale putem vorbi de o contradicŃie tot mai
42
Negucioiu, A. (coord.), Economie Politică, Vol. II, Ed. G. BariŃiu, Cluj-Napoca, 1998, p. 502
43
http://www.notbored.org/attali.html, vizitat la 24 martie 2004
74
evidentă dintre o anumită orientare a dezvoltării economice şi cerinŃele menŃinerii echilibrului
mediului ambiant.
Cu toate că industrializarea a exercitat de-a lungul timpului influenŃe favorabile
incontestabile asupra progresului economico-social al popoarelor, aceasta, treptat, a generat şi o
serie de consecinŃe negative, neprevăzute şi neluate în calcul. Aceste consecinŃe au devenit mai
evidente în Ńările în care tipul respectiv de creştere a depăşit faza de dezvoltare matură, iar
poluarea tinde să atingă pragul de tolerabilitate al echilibrului mediului ambiant. Practica a
demonstrat că între o anumită manieră de concepere a industrializării şi de stimulare a
progresului tehnic şi progresul economico-social nu numai că nu există o concordanŃă efectivă,
ci, cel mai adesea, într-un fel sau altul, se opun. Argumentul cel mai convingător este faptul că
deşi acestea au condus la performanŃe tehnice şi tehnologice importante, au antrenat, în acelaşi
timp şi consumuri mari de materii prime şi energie, cu efecte grave asupra mediului ambiant.
Tipul actual de dezvoltare economică, bazat pe tehnologii care irosesc cantităŃi
importante de materii prime şi energie, este responsabil de multe ori din dificultăŃile zilelor
noastre. Se are în vedere în primul rând, faptul că nu s-a urmărit valorificarea tuturor
componentelor din materia primă intrată în procesele tehnologice, consecinŃa fiind aceea că la o
serie de materii prime se utilizează în procesele industriale respective procente mici iar marea
masă a acestora se depozitează ca reziduuri, sau se devarsă în ape sau atmosferă. În unele cazuri
se exploatează minereuri cu un conŃinut în substanŃă utilă de 1% de unde rezultă sute de mii de
tone care devin reziduuri. Acestea, fiind dispersate în mediu, reprezintă nu numai pierderi
efective de potenŃial energetic şi de materie primă, ci exercită şi influenŃe nefaste, în timp şi
spaŃiu, asupra climatului, măresc coroziunea şi accelerează uzura maşinilor, utilajelor,
instalaŃiilor etc. În al doilea rând, tipul de dezvoltare preponderent cantitativ bazat pe tehnologii
liniare s-a dovedit a fi mare consumător de materii prime şi resurse minerale neregenerabile,
ceea ce a determinat posibilitatea epuizării într-un interval de timp mai mare sau mai mic, a
bazei de resurse eficient exploatabile. În al treilea rând agricultura şi utilajele sale excesiv de
specializate, cu cantităŃile sale mari de îngrăşăminte chimice, insecticide şi erbicide, a devenit
atât un domeniu consumator de energie şi substanŃe minerale neregenerabile, cât şi o sursă
principală de degradare a solului. În al patrulea rând, marea industrie a antrenat şi concentrarea
populaŃiei în mari aglomerări urbane care a dus la apariŃia unui număr mare de agenŃi poluanŃi.
Nu trebuie însă sa uitam că tehnica şi tehnologia disponibile astăzi au fost concepute
într-o etapă istorică a energiei ieftine şi materiilor prime abundente. Motiv pentru care, nu a luat
în considerare, cerinŃa – atât de importantă acum – a economisirii şi recuperării energiei şi
materiilor prime. RevoluŃia industrială s-a declanşat sub impulsul teoriilor care alimentau iluzia
că omul dispune de mijloacele necesare cunoaşterii şi manipulării materiei, care acreditau
viziunea nerealistă conform căreia omul se consideră “stăpân al naturii”. Această viziune prin
care omul se situa deasupra naturii, a influenŃat întreaga orientare a progresului tehnic şi
economic din ultimele trei secole şi a condus în ultimă instanŃă la apariŃia crizelor de materii
prime şi energie şi a crizei mediului ambiant. Impasul în care se află economia lumii în prezent
este tocmai consecinŃa aceste viziuni, a inadecvării caracteristicilor modelului actual de
dezvoltare la noile cerinŃe ale progresului. Aceasta a făcut ca preocupările pentru protecŃia
mediului să apară mai întâi în Ńările industrializate, mari consumatoare de materii prime şi
energie, adică acolo unde dezvoltarea industrială s-a desfăşurat pe o perioadă de secole şi unde
efectele combinate ale degradării mediului au apărut la iveală mai devreme şi mai puternic. În
Ńările în curs de dezvoltare, mult timp s-a considerat această problemă ca o chestiune străină de
preocupările lor presante privitoare la dezvoltarea economică, drept un “apanaj al celor bogaŃi”
şi se manifestă temerea după care cheltuielile pentru protecŃia mediului ar frâna acest proces.
Nu puŃine sunt analizele cu privire la starea economică actuală, în care se avansează şi
unele idei de viitor, şi în care un loc aparte îl ocupă cel de-al patrulea raport către Clubul de la
Roma intitulat “Să ieşim din epoca risipei”. Evitând atât pesimismul caracteristic primelor
rapoarte dar şi optimismul nefondat al altora, autorii aceste lucrări militează pentru o dezvoltare
economică sobră, promovată cu simŃul măsurii şi în spiritul epocii pe care o parcurgem. Cu date
statistice concludente sunt relevante iraŃionalitatea ce caracterizează consumul în societăŃile
industrializate precum şi risipa de resurse generat de acest tip de dezvoltare. “Societatea noastră
75
industrială de consum a exploatat fără discernământ resursele minerale negenerabile şi uşor
accesibile, se apreciază în această lucrare. Ea a distrus imense întinderi de teren odinioară
fertile. În multe locuri noi am pus în pericol sau am distrus viaŃa prin preluarea aerului şi
apei”44. Ponderea Ńărilor industrializate în consumul nominal de energie, materii prime de
origine minerală şi de produse alimentare este covârşitoare. Numai America de Nord cu 6% din
populaŃia globului pământesc consumă 30% din resursele pământului, de 25 de ori mai mult
decât China şi de 16 ori mai mult decât Ńările slab dezvoltate45.
Doar în ultimul secol producŃia industrială mondială a crescut de 50 de ori, iar patru
cincimi din această creştere s-a produs după anul 195046. Această estimaŃie cu caracter global ne
arată amploarea efectelor exercitate de acest proces asupra biosferei, asupra mediului
înconjurător. În mare parte, aceasta a presupus consumarea unor cantităŃi mari de materii prime
şi energie, a pădurilor, solurilor, mărilor şi oceanelor etc. Însă, în această perioadă a dezvoltării
industriei s-a pierdut din vedere că există limite obiective oricărui proces, limite, care odată
depăşite, avantajele se transformă în contrariul lor. Aceste rezultate s-au obŃinut cu preŃul unor
presiuni asupra resurselor Terrei, care depăşesc numeroasele praguri ale naturale.
Industrializarea agriculturii, a exagerării specializării şi chimizării, a generat unele
efecte neaşteptate şi îngrijorătoare. Sporurile de producŃie datorate agenŃilor chimici utilizaŃi
tind la un moment dat să diminueze fertilitatea solurilor, compromisă prin acumularea unor mari
cantităŃi de substanŃe chimice, produsele agricole respective devin nocive. La nivel planetar se
observă tendinŃa de restrângere a suprafeŃelor împădurite, de extindere a zonelor erodate şi
deşertice, cu influenŃe negative asupra dezvoltării aceste ramuri.
Întreaga responsabilitate pentru situaŃia actuală precară a mediului înconjurător revine,
în primul rând, Ńărilor dezvoltate: “statele bogate nu au însă decât ce merită, deoarece, timp de
peste o sută de ani, au practicat ele însele, o politică economică, care nu urmărea decât
înavuŃirea, fără a Ńine câtuşi de puŃin seama de problemele ecologice sau de altă natură. Ele au
refuzat Ńărilor în curs de dezvoltare preŃuri echitabile pentru materiile prime; au determinat
numeroase Ńări să contracteze o imensă datorie externă, ceea ce le-a obligat, apoi să forŃeze
exportul, în condiŃii dezavantajoase; au încurajat, în aceste Ńări, un model de agricultură care nu
a Ńinut cont de situaŃia ecologică şi socială, provocând pauperizarea a milioane de familii de
Ńărani. Toate acestea au pus bazele distrugerii rezervei verzi, ce asigură supravieŃuirea
planetei”47
Îngrijorătoare este tendinŃa Ńărilor dezvoltate de a implanta în Ńările slab dezvoltate
ramurile industriale consumătoare de materii prime şi energie şi, în acelaşi timp, poluante. Este
de tristă notorietate în această privinŃă remarca făcută în urmă cu câŃiva ani de economistul
american Milton Friedman, care recomanda deschiderea unor întreprinderi poluante în Ńările
sărace, fiindcă astfel “importând oŃel, Statele Unite, vor inspira aer curat”.
O problemă deosebită în procesul de poluare o reprezintă cea a deşeurilor, fie că acestea
scapă controlul şi se răspândesc în atmosferă, pe sol sau în apă, fie că sunt stocate şi depozitate.
În acest al doilea caz pericolul este potenŃial şi problemele legate de depozitarea unor cantităŃi
mari de reziduuri care se acumulează în fluxurile uimitor de mari sunt greu de rezolvat. Şi în
această problemă, ca peste tot în domeniul protejării mediului, intervine noŃiunea de
rentabilitate, înŃeleasă în sens îngust. Eliminarea unei tone de deşeuri costă circa 160 de dolari,
în timp ce depozitarea costă între 40-60 de dolari. Este de la sine înŃeles că producătorii,
urmărind profitul maxim, doresc nu să recicleze deşeurile, ci să le depoziteze (fiind de circa 4
ori mai ieftin). Drept urmare, numeroase Ńări slab dezvoltate primesc, legal sau ilegal, deşeuri pe
teritoriul lor. Guineea Bissau a avut un contract în valoare de trei ori mai mare decât venitul
naŃional (aproximativ 600 milioane de dolari) pentru depozitarea a 20 de milioane tone de
deşeuri pe an. łări ca Senegalul, Beninul, Zairul şi altele, sunt inundate pe diferite căi de
produse nu numai nefolositoare ci şi periculoase. Se apreciază că traficul de deşeuri este
superior traficului de droguri.
44
MaliŃa M. – Zece mii de culturi o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Bucureşti, 1999
45
Brown L. R. Starea lumii/1999 - Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti 1999, p. 35
46
Brown L. R, op. cit., p. 41
47
Brown L. R, Politica ecologică a planetei, Editura Tehnică, Bucureşti 2002, p. 138
76
O influenŃă deosebită în acest proces au şi societăŃile multinaŃionale. Se poate observa
că aceste firme pătrund într-o regiune, îi exploatează intensiv şi iraŃional resursele naturale,
după care se retrag, lăsându-i pe locuitorii zonei respective, care altădată trăiau în armonie cu
mediul lor, să lupte pentru supravieŃuire. ConsecinŃele penetrării firmelor multinaŃionale în
aceste Ńări au un dublu caracter. Pe de o parte, activitatea lor participă la asigurarea mijloacelor
tehnice şi cadrelor necesare dezvoltării, pe de altă parte, agravează o serie de probleme
economice şi sociale ale acestor Ńări. Ele instalează, de regulă, în Ńările slab dezvoltate, obiective
economice care duc la creşterea poluării mediului (îndeosebi întreprinderi pentru extracŃia de
materii prime, fabricarea de îngrăşăminte chimice etc.). AcŃionează în cele mai diferite
modalităŃi pentru a evita cheltuielile necesare în adoptarea unor măsuri destinate să protejeze
natura. În cadrul societăŃilor transnaŃionale implantate în aceste Ńări se înregistrează frecvent
cazuri de încălcare a tehnologiei de producŃie, ceea ce în condiŃiile lipsei de măsuri speciale de
tehnică a securităŃii, duc la consecinŃe dintre cele mai grave asupra mediului. În acelaşi timp, ele
aduc atingeri mediului înconjurător din aceste Ńări prin producerea şi exportarea în aceste Ńări a
unor produse agrochimice, cu un grad înalt de toxicitate, a căror folosire este limitată sau
complet interzisă în Ńările de origine. Deseori, chiar Ńările slab dezvoltate nu pun întotdeauna
problema nivelului cheltuielilor pentru acŃiuni de protecŃie a mediului, ceea ce face ca fondurile
alocate în filialele din străinătate ale societăŃilor transnaŃionale să fie de câteva ori mai mari
decât cheltuielile similare în cadrul unor unităŃi de acelaşi fel în Ńările de origine. La acestea s-au
adăugat agravarea problemelor energetice şi alimentare, care a determinat multe Ńări să
intensifice prospectarea şi exploatarea unor noi minerale, valorificarea unor noi zone geografice,
ceea ce a dus un prejudiciu însemnat mediului ambiant. Un rol deosebit în accentuarea
problemei ecologice îl joacă datoriile externe. Exploatarea resurselor naturale în scopul achitării
dobânzilor la datoriile externe a devenit una din cauzele principale ale distrugerii mediului
înconjurător în Ńările sărace. Problema ocrotirii mediului se pune mai acut în special, în Ńările
care sunt mai debitoare: Brazilia, Mexic etc.
Pentru multe din Ńările slab dezvoltate sărăcia este principala sursă de degradare a
mediului înconjurător şi principala frână în calea dezvoltării. Modelul de industrializare
practicat de Ńările dezvoltate continuă să constituie termen de referinŃă pentru dezvoltarea
economică a acestor Ńări, cu toate că în noile condiŃii devin preponderente inconvenientele lui;
creşterea exagerată a consumului energetic şi de materii prime face să apară la orizont spectrul
epuizării acestora, poluarea atinge niveluri ce ameninŃă să perturbe echilibrele naturale,
gigantismul şi urbanizarea excesivă odată cu implicarea unor costuri tot mai greu de suportat,
antrenează consumuri mari de resurse, duc la risipă, schimbând condiŃiile de viaŃă ale oamenilor
care şi aşa sunt destul de precare etc.
O contribuŃie deosebit de însemnată la deteriorarea mediului o au războaiele şi
dezvoltarea accelerată a industriei de armament. În timpul războaielor o parte semnificativă a
populaŃiei este ucisă sau deplasată ca urmare a oscilaŃiilor, resursele ei de hrană sunt
compromise pe perioade îndelungate, multe bunuri materiale, mijloace de subzistenŃă sunt
distruse, sunt degradate întinse zone naturale etc. Uneori acest impact poate avea un efect subtil
sau întârziat asupra mediului. Aşa sunt, de exemplu, efectele distructive ale războiului asupra
solurilor şi prin aceasta, asupra ecosistemului respectivelor regiuni. PerfecŃionarea
armamentelor se traduce în creşterea capacităŃilor tehnice şi logistice ale forŃelor armate de a
devasta zone întinse. Dacă încă din timpuri vechi se folosea “tactica pământului pârjolit”, astăzi
poate fi devastată ecologia pe vaste întinderi, cu arme nucleare, cu arme chimice sau organisme
biologice. Exploziile nucleare experimentale, efectuate în atmosferă duc la răspândirea în limita
inferioară a stratosferei a unor cantităŃi masive de radiaŃii. Chiar folosirea paşnică a energiei
nucleare, ca urmare a unor accidente la centralele atomice (de exemplu Cernobâl în fosta
URSS), a demonstrat că aceasta are un caracter poluant şi că în anumite condiŃii degradează
pământul, poluează apa şi degajă în aer gaze. AlŃi poluanŃi deosebit de nocivi eliminaŃi în
atmosferă sau în apă în urma dezvoltării industriei producătoare de arme sunt oxidul de carbon,
sulful, deşeurile radioactive. Dintre consecinŃele nefaste ale acestei poluări amintim: schimbări
îngrijorătoare de climă (apariŃia tot mai persistentă a secetei sau producerea de ploi cu efecte
catastrofale), extinderea deşertului, diminuarea la scară planetară a terenului agricol, dispariŃia
77
tot mai rapidă a unor specii de planete şi animalele etc. În unele zone ale oceanului planetar
continuă să se facă experienŃe nucleare. Deşeurile nucleare sunt depozitate pe fundurile mărilor
şi oceanelor, putând, în timp, determina contaminarea acestora şi distrugerea vieŃii marine, una
din speranŃele pentru viitor privind însăşi existenŃa omenirii. Totodată cursa înarmărilor duce la
secătuirea unor resurse extrem de valoroase ale planetei unele fiind neregenerabile şi de
importanŃă vitală pentru omenire.
În prezent omenirea se află într-o fază de tranziŃie de la un mod de dezvoltare la altul,
superior. Tot mai mul este acceptat conceptul de “dezvoltare posibil de asigurat”. Se apreciază
că dacă dezvoltarea nu este judicioasă în privinŃa condiŃiilor mediului ambiant, ea nu poate fi
asigurată în mod continuu, iar dezvoltarea care nu e posibilă să se desfăşoare continuu are efecte
distructive deopotrivă asupra mediului şi a bazei de resurse de care depinde, până la urmă
schimbând însăşi dezvoltarea. În economia mondială contemporană există o mare diversitate de
condiŃii concrete: niveluri de dezvoltare diferite, potenŃiale de resurse naturale şi financiare şi
umane deosebite, climat şi aşezare geografică de o mare varietate. Drept urmare îşi face loc tot
mai pregnant ideea căutării unor soluŃii alternative de dezvoltare adecvate specificului naŃional
şi contextului mondial actual.
Bibliografie:
1. Brown L. R, „Politica ecologică a planetei”, Editura Tehnică, Bucureşti 2002,
2. Brown L. R. „Eco-economie. Crearea unei economii pentru planeta noastră”, Editura
Tehnică, Bucureşti 2001
3. Brown L. R. „Starea lumii/1999 - Probleme globale ale omenirii”, Editura Tehnică,
Bucureşti 1999
4. Brown L.R., „O noua ordine mondiala”. (in L. Brown „Problemele globale ale omenirii.
Starea lumii, 1991”) Editura Tehnică, Bucureşti, 1991
5. Brown L.R., Young J.E., „Hrana lumii”, (în L. Brown „Problemele globale ale omenirii.
Starea lumii, 1989-1990”) Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
6. MaliŃa M. , „Zece mii de culturi o singură civilizaŃie”, Editura Nemira, Bucureşti 1998
7. Negucioiu A. – coord., „Economie politică”, vol. II Editura George BariŃiu, Cluj-Napoca,
1998
8. Negucioiu A. – coord., „Probleme actuale ale gândirii ştiinŃei şi practicii economico-sociale,
vol. VII, Editura Ecoexpert, Cluj-Napoca, 2004
9. Negucioiu A., „Economie şi ecologie. Identitate şi deosebire. Raporturi de independenŃă,
dependenŃă şi interdependenŃă”, în volumul Mediul – cercetare, protecŃie şi gestiune, Editura
Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca 2003
78
GLOBALIZAREA ŞI INTEGRAREA ÎN ECONOMIA
EUROPEANĂ
LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA

UNIVERSITATEA „EFTIMIE MURGU „ REŞIłA
FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE si ADMINISTRATIVE
ABSTRACT:
The globalization of markets presents continual opportunities and challenges for marketers. As
targeted consumers in worldwide markets become more accustomed to products and marketing activities
from foreign rivals, there is a growing interest in understanding the factors related to their evaluations of
and preferences for attributes associated with foreign producers.
Fenomenul globalizării este o etapă viitoare a procesului general de dezvoltare politico

– economică şi cultură a omenirii. Pentru moment este dificil că vorbim cu oarecare certitudine
despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunităŃii internaŃionale,
dar chiar şi acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât şi unul
negativ. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacŃiunea dintre Ńări, care la rândul
ei deschide noi posibilităŃi pentru dezvoltarea civilizaŃiei umane, îndeosebi în sfera economică,
intensificarea schimburilor comerciale, investiŃionale şi tehnologice între diferite regiuni,
facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile altor popoare sunt cu siguranŃă
benefice pentru omenire. Totuşi partea negativă a globalizării constă în creşterea
interdependenŃei în relaŃiile internaŃionale, care aduc noi aspecte de noŃiunii de “securitate
naŃională şi internaŃională”
TendinŃele de globalizare se manifestă în economia mondială pe mai multe planuri: al
integrării sistemului internaŃional de producŃie, al integrării unor pieŃe de mărfuri sau servicii (ca
de pildă piaŃa financiară) al convergenŃei politicilor economice ale economiilor naŃionale. Ele
presupun ca şi componente esenŃiale extinderea internaŃionalizării producŃiei şi a pieŃelor în
economia mondială şi simultan extinderea transnaŃionalizării de tip global. Fenomenul de
globalizare potenŃează şi mai mult rolul informaŃiei ca resursă decisivă a dezvoltării economice
în etapa actuală.
Trebuie, de la început precizată importanŃa activităŃii transnaŃionale pentru Ńările în
tranziŃie. Fără a fetişiza rolul acestora (având deci în vedere atât efectele pozitive cât şi pe cele
potenŃial negative ale activităŃii lor) trebuie spus că logica acŃiunii lor în plan global va avea
indirect implicaŃii şi pentru Ńările în tranziŃie48.
Mai întâi este de punctat faptul că în această primă perioadă a tranziŃiei, motivaŃia prima
a implantărilor societăŃilor transnaŃionale (STN) în economiile foste comuniste a fost aceea de
câştigare a pieŃelor naŃionale, eventual a celor subregionale sau regionale. Trecerea acestora la o
strategie globală de afaceri care să includă filialele din Ńările în tranziŃie va depinde de mai
multe evoluŃii. În primul rând, consolidarea economiei de piaŃă şi însănătoşirea mediului
economic în aceste Ńări vor avea influenŃă decisivă. Accentuarea relaŃiilor economice cu Ńările
vest – europene (prin desăvârşirea asocierii sau prin iniŃierea aderării la Uniunea Europeană), va
da, de asemenea, un semnal pozitiv societăŃilor transnaŃionale. Echilibrele politico – militare şi
economice regionale vor conta în calculele societăŃilor transnaŃionale. OpŃiunea eventuală a
societăŃilor transnaŃionale de includere a Ńărilor în tranziŃie în strategiile lor globale va mai
depinde de alŃi factori importanŃi precum: evoluŃiile economice din regiunile preferate anterior
48
Ball A. – “Economiile în tranziŃie, globalizarea, regionalizare şi liberalizare”, Tribuna Economică, nr. 18/1999, pg.
69-71
79
de acestea (Ńările din Asia de Sud – Est, Ńările din America Latină), evoluŃia unor procese de
integrare economică interregională (A.P.E.C; F.T.A.A) evoluŃiile economice din Ńările
dezvoltate, zone de concentrare a investiŃiilor societăŃilor transnaŃionale.
În ipoteza în care societăŃile transnaŃionale care s-au implantat sau se vor implanta în
economiile în tranziŃie vor dobândi această dimensiune globală, este de presupus că procesul va
avea următoarele consecinŃe: accentuarea concurenŃei interne, dar şi creşterea conexiunilor cu
economia mondială.
O astfel de viziune ar putea avea ca efecte negative surmontarea logicii pieŃei naŃionale,
cu posibilitatea apariŃiei unor dezechilibre pe acestea sau crearea unei economii duale sau
fragmentate, în lipsa unui fenomen de atenuare a dezvoltării şi a altor firme naŃionale de către
societăŃile transnaŃionale.
Se ştie că efectele globalizării pot fi constatate. Astfel, unele Ńări au beneficiat de acest
proces, graŃie în special strategiilor bazate pe export şi atragerea instituŃiilor străine iar unele
Ńări, în special cele mai puŃin avansate, n-au reuşit să profite de globalizare.
Desigur, factorii interni au contribuit la această situaŃie, dar este evident că mediul
internaŃional nu a fost întotdeauna propice eforturilor de dezvoltare a acestor Ńări. Se apreciază
că globalizarea economică este o forŃă potenŃială puternică şi dinamică de creştere şi dezvoltare
pentru exporturi, încurajând transferul de noi informaŃii, de competenŃe şi tehnologii şi
amplificând resursele financiare disponibile pentru investiŃii. Totodată, se estimează că
globalizarea comportă riscul de marginalizare a Ńărilor, în special a Ńărilor cele mai sărace şi a
grupurilor cele mai vulnerabile, precum şi de instabilitate, lucru ilustrat şi de criza financiară şi
economică din Asia de Est49.
ConferinŃa de la Bangkok ce a avut în perioada 12 –19 februarie 2000, a subliniat că,
dacă globalizarea este bine gestionată, ea va permite să se pună bazele unei creşteri durabile şi
echitabile pe scară internaŃională. În acest scop este necesar să se caute soluŃii pe bază de
consens printr-un dialog deschis şi direct, care să Ńină seama de interesele fundamentale ale
tuturor.
Aceste măsuri se referă atât la promovarea unor politici interne adecvate cât şi la
crearea unui mediu mondial favorabil, prin întărirea cooperării economice internaŃionale. Pe
planul politicilor interne, este recomandabil necesitatea realizări între altele a următoarelor
obiective:
1. asigurarea democraŃiei şi a statului de drept, guvernare responsabilă şi transparenŃă,
combaterea şi eliminarea corupŃiei, respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor
fundamentale;
2. stabilitate macroeconomică şi funcŃionarea eficientă a pieŃei naŃionale;
3. crearea unui mediu atractiv pentru investitorii străini şi mobilizarea resurselor
proprii prin sporirea economisirii interne şi întărirea sectorului financiar – naŃional;
4. liberalizarea regimului comercial naŃional, într-o măsură compatibilă cu nevoile
dezvoltării;
5. adoptarea de politici şi programe de sprijinire a I.M.M. –urilor;
6. legislaŃie eficientă privind concurenŃă;
7. achiziŃionarea de tehnologii moderne;
8. dezvoltarea serviciilor de sprijinire a comerŃului şi în general a sectorului de
servicii.
În domeniul internaŃional, se prevăd o serie de măsuri printre care:
1. ameliorarea sistemului financiar internaŃional, în scopul împiedicării producerii de
noi crize, instituirii de mecanisme mai eficiente de gestionare a crizelor şi
amplificării efectelor favorabile ale acestui sistem asupra comerŃului şi dezvoltării;
2. întărirea mobilizării resurselor externe pentru dezvoltarea (canalizarea spre un
număr mai mare de Ńări a fluxurilor de investiŃii străine, sporirea ajutorului public
49
Adela V.- “Problemele globalizării în dezbaterile UNCTAD”Tribuna Economică, nr. 11/2000,pg.65-67
80
pentru dezvoltare, soluŃionarea durabilă a problemelor datoriei externe a Ńărilor în
curs de dezvoltare);
3. lărgirea accesului la pieŃele externe pentru Ńările în curs de dezvoltare, întărirea
capacităŃii lor de producŃie şi concurenŃiale, inclusiv prin aplicarea efectivă a
tratamentului special şi diferenŃiat în favoarea acestor Ńări;
4. facilitarea transferului de tehnologie în Ńările în curs de dezvoltare;
5. sprijinirea dezvoltării sectorului de servicii în aceste Ńări, în special a serviciilor care
facilitează comerŃul exterior, precum şi promovarea comerŃului electronic în Ńările
în curs de dezvoltare.
În prezent, câştigă teren o nouă teorie care porneşte de la o premisă asemănătoare şi
anume aceea că fluxurile de capital privat şi comerŃul sunt esenŃiale pentru atingerea unei
creşteri puternice, sustenabile şi reducerea sărăciei. Se recunoaşte însă faptul că societăŃile
transnaŃionale care realizează majoritatea investiŃiilor străine şi o treime din comerŃul mondial
au responsabilităŃii sociale, în Ńările unde aplicarea legii este încă slabă. Noutatea este că se
renunŃă la opinia eronată că pieŃele libere vor atrage în mod automat prosperitate în orice
condiŃii. Chiar şi Fondul Monetar InternaŃional avertizează că un mare grad de deschidere
pentru piaŃa mondială poate fi periculos uneori pentru dezvoltare. Se renunŃă până şi la
principiul că Ńările în curs de dezvoltare trebuie să-şi reducă rapid barierele în calea importurilor
şi să scadă drastic rolul statului în economie. Înainte ca fluxul de capital străin şi comerŃul să
genereze creşterea economică, guvernele trebuie să ofere stabilitate politică, o conducere
economică sănătoasă şi lucrători calificaŃi. Spre exemplu, “tigrii asiatici” aveau aceste
caracteristici când au început să exporte masiv, spre deosebire de majoritatea Ńărilor din america
Latină şi Africa50.
TransnaŃionalele, care au un rol esenŃial în globalizare, sunt invitate să participe la un
program iniŃiat de ONU în mai 2000, numit Global Compact. Ideea de bază este că
transnaŃionalele să fie determinate să accepte un set de principii de bază privind drepturile
omului, mediul înconjurător şi munca, permiŃând în acelaşi timp organizaŃiilor
neguvernamentale să supravegheze respectarea lor. Până în prezent, 44 de companii au aderat la
acest program printre care Nike şi Shell. Există opinii, fiind vorba de fapt de o autoreglare, ca
sancŃiunile să fie aproape inexistente, întregul program fiind catalogat de activiştii
antiglobalizare ca simple “relaŃii publice”. Cu toate acestea, astfel de pacte încep să pună bazele
unui fel de capitalism global cu reguli.
Pe măsură ce boicoturile consumatorilor şi supravegherea organizaŃiilor
neguvernamentale sporesc, companiile şi investitorii lor caută realizarea unor standarde cât mai
uniformizate a comportamentului lor. Regulile noii globalizări vor evolua încet, în trepte mici,
prin succesiuni de reuşite şi eşecuri. Până acum, discuŃia privind globalizarea a fost dominată de
extremiştii celor două tabere – antiglobaliştii convinşi şi adepŃi ai pieŃei libere absolute.
Realitatea a demonstrat că există diferenŃe majore atunci când Ńările sunt forŃate să adopte
acelaşi tipar, fiind necesară o abordare mult mai nuanŃată, adaptată fiecărui caz în parte.
Ideea de bază care se regăseşte astăzi în politicile propuse la nivel mondial, regional sau
naŃional este cea a dezvoltării “durabile”, noŃiune introdusă de raportul Brundtland, adoptat în
1998 la ConferinŃa şefilor celor 7 mari state industrializate51.
Dezvoltarea durabilă, este conform raportului menŃionat, dezvoltarea care răspunde
necesităŃilor prezentului, fără a compromite capacitatea de a satisface necesităŃile generaŃiilor
viitoare.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacŃiunii dintre
patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces dinamic şi flexibil de
funcŃionare. Din definiŃie rezultă cele trei elemente ce alcătuiesc împreună dezvoltarea durabilă:
primul, mediul înconjurător, trebuie să fie pe deplin integrat dezvoltării economice pentru că
50
Paul S. – “ReacŃii la globalozare”, Tribuna Economică, nr. 5/2001, pg. 73-74
51
Popescu D – “Dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului înconjurător”, revista Marketing şi management, nr.1-
2/2000, pg. 82-84
81
dezvoltarea economică trebuie să lase generaŃiilor viitoare un “capital ecologic” cel puŃin egal
cu cel lăsat nouă de generaŃiile trecute.
Al doilea element îl reprezintă echitatea, dezechilibrele lumii contemporane participând
în bună măsură la degradarea mediului deoarece sărăcia este şi cauza şi efect al problemelor de
protecŃie a mediului. “Ar fi deci inutil să se încerce rezolvarea problemelor mediului fără a se
înscrie într-o problematică mai vastă, care să se ocupe de cauzele profunde ale sărăciei şi
nedreptăŃii care domnesc azi în lume (Raportul Brundtland)”.
Al treilea element al dezvoltării durabile îl reprezintă viitorul. Dezvoltarea durabilă
impune altă scală a timpului. În timp ce întreprinderile operează sub presiunea concurenŃei şi
vizează obŃinerea de profituri pe termen scurt, scopul dezvoltării durabile este securitatea pe
termen lung. Alături de elementele menŃionate, analiza conceptului de dezvoltare durabilă
evidenŃiază şi alte considerente de care trebuie să se Ńină seama: problemele mediului
înconjurător au un caracter internaŃional din ce în ce mai marcant pe măsura ce amploarea
fenomenelor de poluare creşte; trebuie luat în considerare faptul că bunăstarea generală depinde
numai de ritmul creşterii economice şi de calitatea acesteia; pentru satisfacerea nevoilor şi
pentru dezvoltare s-a admis că trebuie luat în calcul capitalul creat de om şi capitalul uman, însă
în prezent trebuie luat şi capitalul natural prin intermediul celorlalte două.
Conferirea conceptului de dezvoltare durabilă în situaŃia României trebuie să pornească
de la următoarele premise52:
1. starea de tranziŃie a României la mecanismele pieŃei concurenŃiale şi nivelul de
dezvoltare economico – socială relativ scăzut faŃă de Ńările dezvoltate care
constituie repere, Ńinte şi elemente de referinŃă, îndeosebi Ńările membre ale Uniunii
Europene cu care suntem asociaŃi şi dorim să ne integrăm;
2. existenŃa unui stoc de capital natural valoros a cărui protecŃie este insuficientă;
3. insuficienŃa şi inadecvarea cadrului juridic şi instituŃional la cerinŃele interne şi
externe ale dezvoltării durabile în România;
4. ca urmare a tendinŃelor accentuate de universalizare a ştiinŃei şi tehnologiei şi
globalizare a pieŃelor o serie de interese economice ambientale sau de altă natură
trebuie racordate şi realizate în cadrul sistemului intereselor pe plan mondial;
5. înăsprirea condiŃiilor de competitivitate pe plan internaŃional în domeniul producŃiei
de bunuri şi servicii şi alte domenii, precum şi tendinŃa nefavorabilă de adâncire a
decalajelor economice şi de altă natură între Ńările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare;
6. nivelul relativ scăzut al dezvoltării economice ca şi declinul drastic al unor
producŃii industriale poluante pot oferi o serie de avantaje potenŃiale României pe
calea înscrieri în parametrii unei dezvoltări durabile.
RelaŃia dintre mediu şi sistemul economiei naŃionale este concepută după un model
circular, deşi iniŃial au fost adoptate modelele liniare. Filosofic dezvoltarea durabilă se bazează
pe următoarele trei principii fundamentale:
1. stocul de resurse regenerabile nu trebuie să scadă în timp, în condiŃiile creşterii
nivelului de trai al populaŃiei;
2. consumul de resurse neregenerabile sau de alte resurse epuizabile nou descoperite;
3. ştiinŃa şi progresul tehnologic acŃionează atât în direcŃia economisirii de resurse
regenerabile şi/sau neregenerabile cât şi a substituŃiei dintre acestea.
Aplicarea principiului eficienŃei economice şi justiŃiei sociale în cadrul dezvoltării
durabile capătă forme foarte diferite printre care: maximizarea profitului şi a efectului util,
coeziunea socială şi evitarea disoluŃiei şi nonexcluderii, crearea clasei de mijloc, justiŃia
ambientală, optimizarea şi/sau prevenirea poluării, principiul analizei cost – beneficiu. În funcŃie
de domeniul avut în vedere, principiul eficienŃei şi justiŃiei sociale se particularizează atât ca
obiective cât şi ca mijloace.
52
Zaman Ghe. – “Dezvoltarea Durabilă – concept şi metodă”, Tribuna Economică, nr. 9/2000, pg.62-65
82
Din punct de vedere economic, obiectivele dezvoltării durabile în România, indiferent
de orizontul de timp la care se referă acesta vizează:
a) menŃinerea la un nivel relativ înalt al P.I.B sau creşterea acestui nivel într-o
structură redistributivă echitabilă şi eficientă;
b) reducerea inflaŃiei la mărimea de o cifră, ştiut fiind impactul entropic al acestui
factor perturbator în economie şi societate;
c) creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă (măsură de autoprotecŃie socială) şi
reducerea şomajului la dimensiunile sale “naturale”.
Presiunea fenomenelor globalizării şi integrării, accelerării în toate planurile a
schimbării (caracteristica fundamentală a timpului), alimentării unui ciclu rapid şi continuu de
inovaŃie şi schimbare (prin utilizarea inteligentă a creativităŃii informaŃiei şi cunoaşterii), plasării
factorului uman în centrul procesului de producere a cunoaşterii, creşterii cererii de cunoaştere
specializată, obligă la înscrierea în coordonatele managementului modern, participativ,
previzional susŃinând noile valori pe planul culturii şi civilizaŃiei şi procesele de dezvoltare
durabilă apte să creeze un mediu ambiant adecvat unei evoluŃii normale53.
Adoptarea de către Consiliul Europei a “Agendei 2000”, în care pornind de la trăsătura
fundamentală a economiei mondiale, respectiv evoluŃia rapidă spre globalizare şi utilizarea
tehnologiilor informaŃiei şi comunicaŃiei – politicile cunoaşterii (cercetarea, inovarea, educaŃia,
formarea profesională) plasate pe baza politicilor interne ale Uniunii Europene, sunt considerate
ca având o importanŃă excepŃională în contextul tranziŃiei spre o Europă a cunoaşterii. Accesul
la tehnologiile informaŃiei şi capacitatea de a le utiliza în mod critic şi eficient constituie o
trăsătură fundamentală care diferenŃiază Ńările bogate de cele sărace în materie de cunoaştere.
Aceasta în contextul în care o serie de specialişti arată că economiile producătoare de idei sunt
mai inegalitare decât cele producătoare de obiecte şi că trecerea de la economia de obiecte la
“economia de idei” duce la dematerializarea societăŃii moderne, impunându-se urmărirea şi
soluŃionarea inegalităŃilor sociale sistemice şi excelarea polarizării globale a producerii de
cunoaştere, inegalităŃile distribuŃiei de cunoaştere devin şi mai mari şi vizibile.
Astăzi se simte tot mai mult nevoia identificării unor aranjamente politice şi
instituŃionale care să promoveze o mai bună integrare a politicilor comerciale, investiŃionale şi
ecologice la nivel naŃional şi internaŃional. Este tot mai larg recunoscută necesitatea clarificării
legăturii complexe între dimensiunile economică, socială şi ecologică ale dezvoltării durabile.
Pentru aceasta însă trebuie revăzute provocările implicate în generarea sprijinului politic şi
public pentru reformele politice necesare, construind totodată sinergii între obiectivele naŃionale
şi globale. În absenŃa unei funcŃionări a pieŃelor şi a unui set de preŃuri care să conducă la un
echilibru optim, între economic, social şi ecologic, integrarea acestor preocupări poate fi
realizată doar prin acŃiune colectivă şi prin acordarea de asistenŃă la nivel internaŃional, pentru
construcŃia capacităŃii umane şi instituŃionale.
Raportul UNCTAD, prezentat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite (1992) sublinia faptul că
“elaborarea de standarde internaŃionale pentru protecŃia mediului înconjurător face obiectul unei
anumite urgenŃe şi poate ajuta la prevenirea utilizării necorespunzătoare a acestor reglementări”.
Înscriindu-se pe această linie, scopul în viitoarea standardizare internaŃională, trebuie să
promoveze şi să implementeze la nivel mondial elementul – cheie din conceptul dezvoltării
durabile, incluzând printre altele: informarea consumatorilor şi etichetarea ecologică; efectele
asupra mediului înconjurător în timpul producŃiei, distribuŃiei, utilizării produselor, casării şi
reciclării; analiza ciclului de viaŃă; “environmental auditing”. De altfel, “Agenda
2001”document adaptat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite de la Rio de Janeiro din 1992, recunoaşte
ca fundament al dezvoltării durabile, dilema omenirii, adică problema mediu-creştere
economică, problemă ce îşi aşteaptă soluŃionarea.
În acest context, managerii sunt chemaŃi să “simtă” evoluŃia procesului de reducere
treptată a proceselor automatizate şi robotizate şi producerea directă a bunurilor, extinderea
conceptului şi practicii personalizării produselor prin personalizarea serviciilor (legate de
53
Purcărea TH. – “Globalizare, răspuns eficient pentru consumator”, revista Merketing-Management, nr. 3/2000, pg.
155-161
83
dotarea cu aparatură casnică, întreŃinere şi modernizare a tehnologiilor de producŃie, de
răscumpărare a unor autoturisme mai vechi de la client cu ocazia livrării noului model, la
livrarea “gratuită” a unor aparate, plata efectuându-se doar în funcŃie de utilizarea lor),
dezvoltarea relaŃiei personalizate cu consumatorii, clienŃii şi salariaŃii, exigenŃa formării şi
dezvoltării unor capabilităŃi şi competenŃe “hibride” care combină un mare număr de
competenŃe specializate şi generale, nevoia reconstrucŃiei întreprinderilor pe bază de competenŃă
negociată, generarea prin personalizarea relaŃiilor umane în ansamblul lor, a spiritualizării
economiilor şi axiologizării societăŃii, trecându-se astfel la “economia de idei”.
Oferirea de produse şi servicii adecvate la locul şi momentul potrivit, precum şi la
costul cel mai scăzut reprezintă una dintre finalităŃile unor concepte cum este şi ECR (răspuns
eficient pentru consumator), considerat o adevărată revoluŃie culturală a industriei şi comerŃului,
un atu pentru viitor, adaptate la sectorul distribuŃiei de mărfuri. ECR nu este un instrument pe
care îl cumperi, sau o filozofie pe care o dobândeşti. ECR, această nouă strategie de parteneriat
producători – distribuitori – consumatori, permite realizarea obiectivului comun al minimizării
costurilor, stocurilor şi termenului de răspuns la o cerere a punctului de vânzare ameliorând
calitatea serviciilor.
Presiunea proceselor cum sunt globalizarea, realizarea societăŃilor transnaŃionale,
scientizarea producŃiei, extinderea reŃelelor de diferite tipuri, creşterea operării cu noi concepte,
creează mari inegalităŃi între producători pe de o parte, şi între aceştia şi grupuri de
consumatori pe de altă parte. Consumatorii trebuie să devină acei interlocutori activi pe piaŃă,
parteneri ai producătorilor şi distribuitorilor confruntaŃi cu revoluŃia ce are loc în aşezarea
valorii consumatorilor. Rolul consumatorilor devine tot mai complex, comportamentul acestora
afectează un număr crescând de organizaŃii publice sau particulare, iar protecŃia consumatorilor,
ca latură a protecŃiei sociale, dobândeşte formele unei mişcări generale militând pentru
respectarea şi promovarea intereselor consumatorilor şi a unor acŃiuni speciale cu programe şi
obiective bine determinate în timp şi spaŃiu. Consumatorii sunt însă protejaŃi cu adevărat numai
dacă operatorii economici existenŃi pe piaŃă pot dezvolta o concurenŃă echilibrată şi
transparentă, fiind respectat principiul egalităŃii şanselor. ConcurenŃa reprezintă practic fructul
unei construcŃii juridice întrupate într-un dispozitiv juridic (care exprimă şi măsoară gradul de
încredere acordat de corpul social libertăŃii de iniŃiativă a indivizilor). Din punctul de vedere al
dreptului concurenŃei, consumatorii sunt trataŃi ca persoane apte să judece ceea ce este conform
propriilor lor interese: ei nu sunt scutiŃi de ceea ce trebuie să înveŃe şi nu sunt exoneraŃi de
erorile lor. Tocmai de aceea, o problemă deosebită pentru mediul concurenŃial o constituie
ignoranŃa consumatorilor. Deoarece, chiar dacă există o piaŃă concurenŃială, consumatorii pot să
nu beneficieze de informaŃie sau experienŃă pentru a face alegeri utile între concurenŃi. Ei nu pot
beneficia atunci de avantajul acestei pieŃe concurenŃiale, ceea ce este o problemă în toate Ńările,
mai ales în cazul celor aflate în tranziŃie, unde situaŃia este mai rea din cauza mentalităŃii
consumatorilor. În asemenea cazuri, cea mai bună soluŃie este educarea consumatorilor, care
trebuie să-şi facă auzită vocea tot mai mult, urmărind cu consecvenŃă un nivel ridicat de sănătate
şi securitate, precum şi respectarea totală a intereselor economice.
84
DEZVOLTAREA ŞI CONSOLIDAREA SECTORULUI
ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII – NECESITATE
ÎN PERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN UE
PREP. UNIV. IULIAN CONDRATOV

Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE”, Suceava
E-mail: great_ec@yahoo.com
CONF. UNIV. DR. VALENTIN HAPENCIUC
Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE”, Suceava
E-mail: hapivali@fim.usv.ro
The enterprise is the most important part of the economy and society. It is well know the need to
create and develop a strong sector of small and middle size enterprises. The statistics in almost every
country revels that small and middle enterprises are a dominant feature in economy, representing over
99% from the total amount of companies and being a key factor in generating the GDP and providing
jobs.
Romania has to consolidate the small and middle enterprise sector in order to join the
european structures. In order to achieve this goal, we need a better understanding of the changes that are
shaping the economy.
Dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este indispensabilă pentru

viitorul României. Un sector al IMM-urilor dinamic este necesar pentru a asigura creşterea
economică susŃinută şi, astfel, dezvoltarea economica, crearea de locuri de muncă şi
îmbunătăŃirea standardelor de viaŃă. Întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să fie şi sunt
percepute ca factor principal al înnoirii şi absorbŃiei forŃei de muncă şi al integrării europene.
IMM-urile au devenit actori esenŃiali în procesul dezvoltării economiei numărul lor
mare (peste 90% din totalitatea întreprinderilor în marea majoritate a Ńărilor) si implicarea într-o
larga gamă de acŃiuni - de la oferirea de bunuri si prestarea de servicii, la activităŃi de producŃie
pentru export - le autorizează importanta economică şi socială deosebită. IMM-urile oferă
cadrul cel mai generos de exercitare a liberei iniŃiative antreprenoriale cu efect asupra
dezvoltării si exprimării coerente a clasei de mijloc. Prin efectul "propriului exemplu" vor
determina întotdeauna apariŃia de noi întreprinderi utilizând resurse care nu sunt însă
întotdeauna prezente în procesul de dezvoltare privit global.
IMM-urile reprezintă un motor al activităŃilor inovatoare. Micile afaceri sunt puternice
din punct de vedere al inovaŃiilor, privind aplicarea tehnologiilor de bază, al spaŃiilor destinate
inovării şi implementării rezultatelor, precum şi în satisfacerea cererii pe segmentele mici de
piaŃă sau pe pieŃe reziduale. Administrarea corespunzătoare a unei afaceri depinde mai degrabă
de capacitatea de a valorifica oportunităŃile decât de dorinŃa intrinsecă de a conduce o firmă. În
plus, o anumită combinaŃie de ordine, flexibilitate şi creativitate stimulează inovarea; marile
firme rămân inovatoare adoptând în această privinŃă comportamentul specific al firmelor mici.
Micile firme sunt inovatori prolifici din mai multe motive. Un motiv este că inovarea se
realizează într-un cadru probabilistic în care o firmă nu ştie niciodată dacă un anumit rezultat va
avea sau nu succes pe piaŃă. Pentru fiecare nouă soluŃie reuşită a unui IMM, multe altele
eşuează. Aceste riscuri sunt intolerabile pentru firmele mari, deoarece reprezintă un risc prea
mare privind personalul. În acest context, următorii factori antreprenoriali sunt cruciali pentru
succesul micilor firme inovatoare, inclusiv cele româneşti:
a) Buna orientare a afacerii: clienŃii trebuie să fie implicaŃi încă din etapa iniŃială,
lucru care se întâmplă destul de rar în firmele româneşti.
85
b) ExistenŃa experŃilor şi a specialiştilor: angajamentul lor este o cerinŃă absolut
necesară pentru a avea succes; la aceasta întreprinzătorii români, persoane
independente sau firme, vor trebui să lucreze în mod constant.
c) Nevoia de planificare pe termen lung: obstacolele şi timpul necesar pentru a reuşi
nu trebuie să fie subestimate, deşi aceasta nu pare a fi o problemă majoră pentru
IMM-urile din România. Totuşi, în graba de a depăşi obstacolele şi de a scurta
timpul necesar pentru a reuşi, întreprinzătorii cad adeseori în capcane.
d) Planificarea de costuri iniŃiale scăzute: dacă o abordare nu reuşeşte, se pierd puŃin
timp şi bani. Aceasta este încă o problemă semnificativă a întreprinzătorilor români,
în special din cauza lipsei expertizei / abilităŃilor de management.
e) Disponibilitatea pentru abordări multiple: tehnologia tinde să avanseze în mod
neaşteptat, iar întreprinzătorii implicaŃi trebuie să fie pregătiŃi să compenseze
decalajele. Aceasta este o cerinŃă dificilă pentru întreprinzătorii români care
continuă să lupte pentru supravieŃuire, din cauza proceselor tehnologice învechite, a
lipsei inovării şi a curajului de a-şi asuma riscuri.
IMM-urile au un impact major în ceea ce priveşte situaŃia socială a unei Ńări, fiind,
datorită dinamismului şi flexibilităŃii lor, determinante pentru crearea de noi locuri de muncă.
Practic în toate Ńările, IMM-urile oferă cele mai multe locuri de muncă în timp ce întreprinderile
mari tind să le restrângă, în multe Ńări dezvoltate - si nu numai - această ultimă tendinŃă fiind o
sursă de îngrijorare. IMM-urile continuă să fie, aşadar principalul sector, dacă nu singurul,
furnizor de locuri de muncă.
Ca o precondiŃie pentru dezvoltarea cu succes a unei întreprinderi, în special mici si
mijlocii, guvernarea trebuie să stabilească mediul macroeconomic potrivit, în acelaşi timp
transparent, stabil si legal.
Este de datoria guvernării ca dezvoltând infrastructura fizică necesară, promovând
cunoştinŃe şi aptitudini - inclusiv în colaborare cu sectorul privat - să producă schimbări
structurale în economie. În cooperare cu sectorul privat, sectorul de stat poate produce creatori
de locuri de muncă în locul “căutătorilor” de locuri de muncă. În plus, împreună cu alte
guverne, în procesul adâncirii integrării si globalizării se poate dezvolta colaborarea regională,
de exemplu prin încurajarea reŃelei agenŃiilor de sprijin pentru IMM pentru a monitoriza
activităŃile comune şi a obŃine profit prin sprijinirea domeniului afacerilor în servicii ca şi a
cooperării între firme.
O interacŃiune efectivă şi un dialog între Guvern si sectorul privat, incluzând ONG,
poate juca un rol-cheie în crearea unei politici-cadru coerente, a structurilor şi măsurilor
eficiente de sprijin pentru dezvoltarea sectorului IMM-urilor. Deoarece sectorul privat operează
într-un context exprimat evident cu mult mai dinamic, rolul Guvernului poate evolua ca răspuns
la circumstanŃele schimbărilor şi cerinŃelor dialogului corespunzător, determinând schimbările
într-o manieră flexibilă şi concentrată.
Fiscalitatea excesivă a fost, şi este, o altă cauză a frânării activităŃii IMM-urilor în Ńara
noastră. În acest caz, s-ar impune, pe lângă reducerea fiscalităŃii, şi o diferenŃiere a impozitării
pe domenii de activitate. De exemplu, în Belgia, întreprinderile care au activitatea îndreptată
spre inovare tehnologică beneficiază de o reducere parŃială de impozite sau de o creştere de
fonduri pentru această activitate.
În ultimii ani, au sporit acŃiunile la nivel naŃional pentru dezvoltarea iniŃiativelor
antreprenoriale private, în general şi a IMM-urilor în mod special. Acestea s-au concretizat în
măsuri active, precum:
• Crearea AgenŃiei NaŃionale pentru IMM şi CooperaŃie.
• Elaborarea Planului de acŃiune al Guvernului privind îmbunătăŃirea mediului de
afaceri şi a Planului de acŃiune pentru eliminarea barierelor administrative în mediul
de afaceri.
• Există un dialog structurat cu comunitatea de afaceri. În luna iunie 2003, a fost creat
Comitetul Consultativ pentru Dezvoltarea IMM-urilor, care include camere de
comerŃ, asociaŃii de afaceri, asociaŃii bancare, AgenŃii de Dezvoltare Regională,
ministere şi agenŃii guvernamentale.
86
• Crearea Fondului NaŃional de Garantare a Creditelor IMM cu capital social iniŃial
alocat de la bugetul de stat, totalizând 50 miliarde lei. Procentul care aparŃine
statului din Fondul NaŃional de Garantare va creşte cu 0, 4% într-o perioadă de 5
ani din veniturile bugetare alocate IMM-urilor. Au fost create de asemenea Fondul
pentru garantarea creditului rural şi Fondul Român de garantare a creditelor pentru
întreprinzătorii particulari.
• ÎmbunătăŃirea legislaŃiei în domeniu.
• Procedurile pentru înregistrarea şi autorizarea unei companii au fost simplificate
prin introducerea unei proceduri singulare de înregistrare şi autorizare.
• Încurajarea înfiinŃării sau dezvoltării IMM-urilor în vederea creării unor noi locuri
de muncă - împrumuturile cu dobândă subvenŃionată sunt acordate din fondul de
şomaj. Beneficiarii acestor împrumuturi sunt: IMM-urile, UnităŃile cooperatiste,
asociaŃiile familiale, lucrători independenŃi autorizaŃi, şomerii care înfiinŃează
propriile IMM, unităŃi cooperatiste, asociaŃii familiale sau activităŃi independente au
acces prioritar la creditele cu dobânzi scăzute.
• Camerele de comerŃ şi industrie oferă orientare antreprenorială pentru crearea şi
dezvoltarea afacerilor, prin centre de consultanŃă sau centre pentru dezvoltarea
afacerilor (asistenŃă pentru elaborarea planurilor de afaceri, plan de marketing,
reuniuni de afaceri, investiŃii, managementul riscului în afaceri, promovare şi
reclamă). Şcoala de afaceri din România, administrată de camerele de comerŃ şi in-
dustrie, asigură pregătire pentru managementul afacerilor.
• Uniunea Europeană prin Consiliul General pentru Afaceri a adoptat la 13 iunie
2000 "CARTA EUROPEANĂ PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI" şi a definit
direcŃiile de acŃiune pentru consolidarea sectorului. Urmând exemplul statelor
membre, în 23 martie 2002 Ńările candidate au semnat si ele la rândul lor acest
document programatic
• Guvernul României acŃionează pentru implementarea Cartei Europene a
întreprinderilor mici în conformitate cu cele patru direcŃii strategice redefinite în
anul 2002.
Iată câteva repere ale acestui important document comunitar care trebuie să fie avut în
vedere în construirea strategiei noastre de dezvoltare durabilă.
Aceste întreprinderi sunt cele mai sensibile la schimbănle intervenite în mediul de
afaceri. Ele sunt primele afectate de povara exceselor birocratice. De asemenea, tot ele sunt
primele care înfloresc în urma iniŃiativelor de eliminare a birocraŃiei şi de recompensare a
succesului.
A. Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinŃării şi dezvoltării IMM-urilor prin
eliminarea barierelor birocratice care determină costuri suplimentare, nejustificate la înfiinŃarea
şi în timpul funcŃionării întreprinderilor îmbunătăŃirea cadrului instituŃional şi a dialogului
public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru
stimularea dezvoltarii sectorului IMM.
Sistemele de impozitare trebuie adaptate pentru a recompensa performanŃa, a încuraja
întreprinderile start-up, a favoriza extinderea întreprinderilor mici şi a facilita crearea de
întreprinderi mici şi continuitatea lor. Statele membre trebuie să aplice cele mai bune practici în
sistemul fiscal si în ceea ce priveşte instrumentele de stimulare a performantei individuale.
Întreprinzătorii au nevoie de finanŃare pentru a-şi pune ideile în practică. Pentru a
îmbunătăŃi accesul întreprinderilor mici la serviciile financiare.
B. Dezvoltarea activităŃilor productive şi inovative ale IMM-urilor şi creşterea
competitivităŃii sectorului IMM prin susŃinerea transferului de tehnologie către IMM-urile nou
înfiinŃate sau existente susŃinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate si a
proiectelor innovative; dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri a unei reŃele naŃionale de
consultanŃă şi consiliere pentru întreprinzători; îmbunătăŃirea accesului la informaŃii de afaceri
relevante pentru domeniul specific de activitate al acestora;
87
C. ÎmbunătăŃirea accesului IMM-urilor pe pietele externe prin elaborarea unei strategii
pentru susŃinerea IMM-urilor cu potenŃial de export; susŃinerea dezvoltării colaborării regionale
şi transfrontaliere; sprijinirea participării IMM-urilor la târguri si manifestări internaŃionale;
susŃinerea consultanŃei şi instruirii întreprinzătorilor în elaborarea strategiei de export, a
tehnicilor de marketing pe pieŃele externe şi a managementului exportului; susŃinerea accesului
la informaŃii de afaceri privind pieŃele externe.
D. Promovarea culturii antreprenoriale prin: susŃinerea unor programe de instruire
pentru dezvoltarea capacităŃii antreprenoriale; susŃinerea accesului întreprinzătorilor la servicii
de consultanŃă pentru demararea unei afaceri; îmbunătăŃirea pregătirii manageriale prin
discipline axate pe antreprenoriat în învăŃământul liceal şi universitar; implicarea mediilor
de informare în susŃinerea imaginii pozitive a întreprinzătorilor şi a afacerilor de succes.
Facem paşi importanŃi spre societatea bazată pe cunoaştere, în care oamenii reprezintă
factorul-cheie. O astfel de societate presupune informaŃii de ultimă oră, aptitudini, cunoştinŃe şi
performanŃe. Este în puterea omului de a crea şi a utiliza cunoştinŃele într-un mod inteligent şi
eficient, în condiŃiile unei schimbări continue a mediului de afaceri, lucru care contează cel mai
mult. În scopul dezvoltării şi maximizării acestor abilităŃi, oamenii trebuie să dorească şi să
devină activi în a-şi "conduce propria viaŃă".
În cadrul unei economii bazate pe cunoaştere, competitivitatea întreprinderilor
româneşti, mari sau mici, va depinde din ce în ce mai mult de capacitatea lor de a furniza
produse cu valoare adaugată mare la preŃuri competitive. Pe de o parte globalizarea şi pe de altă
parte liberalizarea comerŃului vor forŃa majoritatea întreprinderilor româneşti, mari sau mici, să
devină competitive pe plan internaŃional chiar şi atunci când operează în totalitate pe piaŃa
românească.
Pentru a deveni şi rămâne competitive, IMM-urile româneşti au nevoie de o strategie
coerentă în domeniul afacerilor, de creşterea constantă a eficienŃei, de reducerea costurilor de
producŃie şi de îmbunătăŃirea calităŃii şi imaginii produselor. Aceasta strategie ar trebui să
includă:
• InvestiŃii în cercetare şi dezvoltare;
• Dobândirea de noi tehnologii;
• ÎmbunătăŃirea practicilor manageriale;
• Elaborarea de proiecte creative şi atrăgătoare; şi
• Un marketing eficient al produselor.
De aceea, conştientizarea importanŃei pregătirii antreprenoriale, nu numai în rândul
adulŃilor, dar în aceeaşi măsură sau poate chiar mai mult în rândul tinerei generaŃii, devine cheia
de boltă, nucleul tare al eforturilor de compatibilizare naŃională cu lumea, cu viitorul ei.
Bibliografie:
1. Alexandru Isaic-Maniu, Ovidiu Nicolescu, “Carta Albă a IMM-urilor din România”,
Consiliul NaŃional al Intreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din Romănia, Bucureşti, 2003,
pag. 21
2. Ciornei Silvia, “Dezvoltarea şi consolidarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii – cale
spre dezvoltare economică durabilă”,Revista „Marketing-Management”, nr.2-3/2003 pag.87,
89
3. Chirilă Răzvan IonuŃ, “IMM-urile: ferment antreprenorial”, Tribuna economică, nr. 6/2004,
pag.21
4. Dinu Marin, “Economia României – Întreprinderile mici şi mijlocii – Cu ce ne integrăm?”,
Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.112
5. Haiduc Cristian “ Management – Probleme specifice IMM-urilor ” Editura Mirton, 2002,
Timişoara, pag.19
6. www.mimmc.ro
88
COMERłUL ELECTRONIC PENTRU ÎNTREPRINDERILE
MICI ŞI MIJLOCII
DRD. ING. TRAIAN-TITU FODOR

Cadru didactic asociat, Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul.
Bucureşti 4/24, tel. 0262 217552
E-mail: tfodor@prefectura.multinet.ro
DR. EC. MAT. INFO. LIVIU GAVRILESCU
Cadru didactic asociat, Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul.
Unirii nr. 9/66, tel. 0262224337
E-mail: liviugavrilescu@yahoo.com
Flexible and simple, SMEs can easily turn to virtual commerce, due to the explosive
development of Internet and Information Technology. In this respect, essential for SMEs are the quick
response to the market and the recovery of technological costs. Adapting to the new “virtual”
environment, SMEs must approach the e-management instruments. In the quickly developing electronic
commerce, new terms are encountered, as virtual markets and info-mediators.
IMM-urile pe pieŃele virtuale

Cu o structură organizaŃională simplă, caracterizate prin flexibilitate comportamentală şi
lipsa birocraŃiei, prezente în toate sectoarele industriei, ale comerŃului şi serviciilor, IMM-urile,
direct implicate în procesul de transformare impus mediului socio-economic de explozia
tehnologică a ultimului deceniu, se adaptează cu uşurinŃă condiŃiilor economice şi sociale în
schimbare, fiind capabile să exploateze pieŃe neglijate de marile întreprinderi.
Dacă în mod clasic, IMM-urile îşi desfăşoară activitatea în interiorul frontierelor
naŃionale, deplasarea economică spre piaŃa virtuală conduce la posibilitatea internaŃionalizării
lor prin stabilirea cu mai multă uşurinŃă a relaŃiilor de afaceri externe sau chiar prin cucerirea de
pieŃe externe. Din această perspectiva se impune însă construirea unui cadru legislativ global
adecvat care să ofere legi comune în ceea ce priveşte fiscalitatea, concurenŃa, etc.
Explozia Internet-ului, dezvoltarea comerŃului electronic şi apariŃia firmelor virtuale au
condus la posibilitatea transformării unui IMM clasic într-o firmă virtuală pentru care sistemul
informatic reprezintă fundamentul structurii organizaŃionale. Trecând la utilizarea aşa numitelor
forme de transmitere electronică a documentelor, apoi la comerŃul electronic şi firma virtuală,
întreprinderea evoluează, adaptându-şi structura organizaŃională şi comportamentul pe piaŃă.
Pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), spaŃiul virtual poate reprezenta o
adevărată rampă de lansare sau re-lansare, în condiŃiile în care ele beneficiază de o structură
organizaŃională simplă şi prea puŃin birocratică. Deşi, din punct de vedere al resurselor IMM-
urile sunt dezavantajate comparativ cu firmele de dimensiuni mari, flexibilitatea organizaŃională
şi comportamentală reprezintă un atu considerabil în lupta pentru cucerirea pieŃei virtuale.
Competitivitatea IMM-urilor pe piaŃă creşte prin acumularea de resurse informaŃionale, sau
chiar prin asocieri virtuale.
Succesul şi buna desfăşurare a afacerilor întreprinse de IMM-uri pe piaŃa virtuală
depind de capacitatea firmelor de a se adapta la condiŃiile socio-economice în cadrul căruia îşi
desfăşoară activitatea. Dacă firmele puternice îşi pot permite investiŃii costisitoare pe termen
lung, în cazul IMM-urilor răspunsul rapid al pieŃei şi recuperarea costurilor de tehnologizare
sunt esenŃiale.
89
Adaptarea stilului de conducere în firma virtuală - eManagement.
Dezvoltarea diverselor forme de companii virtuale impune adaptarea sistemului de
conducere a firmei la noua realitate „virtuală”, transformarea ştiinŃei managementului în ceea ce
se poate numi e-Management. În acest timp al vitezei, pe o piaŃă dinamică şi din ce în ce mai
„virtuală”, managerii trebuie să manevreze universul digital pentru a reuşi să obŃină avantaj
competiŃional.
ArgumentaŃiile teoretice, de natură tehnologică şi economică, susŃin necesitatea re-
evaluării modului de conducere şi administrare a firmelor în condiŃiile unei certe deplasări
economice şi sociale către virtualitate. Mediul dinamic al firmelor virtuale condiŃionează
supravieŃuirea acestora de rapiditatea cu care răspund stimulilor externi, de adaptabilitatea la
schimbările bruşte de situaŃie. În consecinŃă, managementul bazat pe decizii raŃionale trebuie
înlocuit treptat de un management agresiv în care majoritatea deciziilor se iau în condiŃii de risc
şi incertitudine. Mai mult, utilizarea sporită a comunicării electronice reduce contactul uman
direct şi implică modificări importante în sfera relaŃiilor de afaceri.
Dinamica vieŃii economice şi explozia informaŃională contemporană fac din utilizarea
diverselor tipuri de sisteme de asistare a procesului decizional o necesitate. Sistemele
informatice pentru management reprezintă astăzi instrumente indispensabile managerului
modern. PerfecŃionarea lor continuă, dublată de îmbunătăŃirea performanŃelor tehnicii de calcul,
oferă posibilităŃi sporite de preluare a unor segmente din ce în ce mai cuprinzătoare ale
activităŃii de raŃionare desfăşurată de către decidentul uman.
Dezvoltarea unui sistem software de asistare a e-Managementului impune utilizarea
unor instrumente software specifice. Sistemele distribuite şi în particular sistemele de baze de
date distribuite reprezintă concepte software esenŃiale pentru dezvoltarea aplicaŃiilor într-un
mediu virtual caracterizat în primul rând prin distribuŃie şi eterogenitate.
Târguri virtuale
Un târg virtual cuprinde o infinitate de „standuri”, unele libere, altele ocupate, prin care
te poŃi plimba sau unde poŃi să-Ńi expui produsele sau serviciile. Poate fi vizitat de orice
navigator Internet din lume.
ExistenŃa târgurilor virtuale se datorează faptului că Internetul este de fapt o reŃea de
calculatoare la nivel mondial, unde poŃi lua legătura cu oameni necunoscuŃi dar interesaŃi de
produsele şi serviciile tale, aflaŃi în toate colŃurile lumii, şi cu care altfel legăturile comerciale s-
ar realiza mult mai greu, sau deloc.
Târgul poate fi vizitat de oameni şi companii din întreaga lume în funcŃie de propriile
interese. Un asemenea târg funcŃionează permanent, fără a împiedica organizaŃiile să îşi
desfăşoare în mod normal activitatea.
Târgul virtual este folositor atât celui care caută produse cât şi celui care oferă produse.
Companiilor care vor să aibă o deschidere permanentă către posibili parteneri de afaceri din
întreaga lume, vor avea o prezenŃă relativ permanentă în cadrul acestor târguri. Practic, orice
agent economic le poate folosi, în mod specific, neexistând restricŃii referitoare la domeniul de
activitate
PrezenŃa în cadrul unui târg virtual este considerat a fi o investiŃie şi nu o cheltuială
având în vedere avantajele şi oportunităŃile de afaceri pe care le oferă acesta. Sumele investite
pentru a promova produsele proprii în cadrul unui târg virtual sunt suficient de mici, încât să se
poată recupera din profitul adus de o singură vânzare.
Pentru utilizarea unui târg virtual este necesară de regulă înscrierea într-o bază de date,
după care acest canal de comunicare se poate utiliza în mod divers, de la simpla postare a
ofertelor şi a cererilor de ofertă, până la deŃinerea unui număr de pagini web cu conŃinut
complex.
InterfeŃele de utilizare sau de introducere a ofertelor sunt astfel concepute încât să poată
fi utilizate de către orice persoană cu cunoştinŃe minime în domeniul utilizării PC-ului
(Microsoft Office) putând fi utilizat orice calculator, fără performanŃe şi caracteristici deosebite
90
(suficient procesor Pentium I la 166 MHz şi 32MB şi modem 28,8 Kbps), iar folosirea lui nu
necesită pregătire de specialitate.
Variantele de comerŃ electronic (magazin virtual şi târg virtual) oferă avantaje atât
pentru client cât şi pentru comerciant.
Avantaje pentru client:
• comoditate sporită;
• preŃ inferior ofertelor clasice;
• opŃiuni multiple;
• informaŃii mai complexe şi mai uşor de găsit;
• facilităŃi de selecŃie a modului de cumpărare şi livrare;
• pagini personalizate.
• Avantaje pentru comerciant:
• prezenŃă globală la costuri scăzute;
• reducerea costurilor de promovare şi vânzare;
• atragerea de noi clienŃi prin intermediul unui nou canal de distribuŃie;
• vânzări sporite către clienŃii existenŃi;
• vânzare la cerere;
• cheltuieli reduse de inventariere şi de operare.
Pe măsură ce Internetul evoluează, utilizarea acestuia în cadrul noilor tehnologii
business to business va duce la o creştere tehnologică semnificativă.
World Wide Web (www) şi Internetul au modificat sistemul de aprovizionare. Site-urile
web au crescut viteza de acces la informaŃii a cumpărătorilor, printr-un cost mediu scăzut şi
acces rapid la informaŃii despre distribuitori şi ofertele lor. Site-urile pentru cumpărăturile on-
line şi cataloagele electronice pot fi accesate în orice moment. Motoarele de căutare asistă
potenŃialul cumpărător în căutarea informaŃiilor despre diverşi vânzători.
Cataloagele electronice bazate pe tehnologia paginilor web reprezintă un mod eficient şi
eficace de a vinde bunuri şi servicii printr-o interfaŃă grafică. Dezvoltarea tehnologică face
posibil un proces de îmbunătăŃire a imaginii ofertantului prin intermediul elementelor grafice,
adăugând un plus de valoare prin intermediul informaŃiilor din fundal, asistând procesele de
căutare ale cumpărătorilor, elaborând platforme orientate către clienŃi, facilitând procesarea
ofertei şi obŃinând un feedback de la clienŃi.
Dăm câteva exemple de magazine virtuale:
• www.teora.ro - magazin virtual dedicat exclusiv vânzărilor de carte. ConŃine peste
1.000 de titluri, de la literatură pentru copii până la tratate de psihologie aplicată.
Înainte de a cumpăra, utilizatorii au posibilitatea de a răsfoi on-line anumite cărŃi şi
toate manualele editate de Teora;
• www.emania.ro - magazinul virtual care şi-a anunŃat profitabilitatea, în premieră
pentru Internet-ul românesc. Oferta este foarte bogată. Plata se face prin card şi prin
Western Union;
• www.eflamingo.ro - magazinul virtual al celui mai mare distribuitor de produse IT
din România. Pe lângă posibilitatea de a cumpăra on-line, are şi rol de instrument
de marketing;
• www.food.ro - se declară primul restaurant virtual românesc. Bine structurat, le dă
posibilitatea clienŃilor să aleagă între produse de patiserie, pui la rotisor şi pizza. La
desert: profiterol;
• www.rocrafts.com - magazin virtual cu articole de artizanat, icoane şi obiecte din
ceramică. Este redactat în limba engleză, fiind destinat în special străinilor.
Cunoaşterea pieŃelor în general este esenŃială pentru înŃelegerea pieŃelor electronice.
Prin piaŃă electronică se înŃelege un nou spaŃiu în care organizaŃiile îşi pot desfăşura
activitatea la fel ca într-o piaŃă obişnuită, unde se întâlneşte cererea cu oferta.
Există trei modalităŃi de a conduce o piaŃă: 1) acoperirea nevoilor de bază în care fiecare
entitate economică din societate îşi asigură bunurile strict necesare; 2) schimburile
91
descentralizate în care indivizii îi văd pe ceilalŃi ca pe potenŃiali cumpărători ce creează piaŃa; 3)
schimburile centralizate, reprezentate de comercianŃii localizaŃi la anumite niveluri ale pieŃei.
În societăŃile dezvoltate nu mai este necesar ca pieŃele să fie locaŃii fizice în care
vânzătorii şi cumpărătorii să interacŃioneze (de exemplu: pieŃele virtuale). Prin intermediul unui
site web, un comerciant poate prelua non-stop comenzi de la sute de clienŃi din lumea întreagă şi
să expedieze bunurile cumpărate într-un timp scurt, fără să existe un contact fizic.
PiaŃa electronică este o comunitate de companii ce folosesc Internetul pentru a realiza
tranzacŃii. Făcând asta ele sunt capabile sa evidenŃieze comunicarea, îmbunătăŃind eficienŃa
cumpărării şi colaborarea. PieŃele electronice schimbă dinamica interacŃiunilor dintre vânzători
şi cumpărători, de la „one-to-one” la „many-to-many”.
Caracteristica principală a pieŃei electronice business to business este aceea că reuşeşte
să strângă la un loc un număr mai mare de agenŃi economici, în cadrul unei pieŃe centrale
virtuale, permiŃând realizarea unor schimburi la un preŃ dinamic. Numărul mare de agenŃi
economici implicaŃi duce la nevoia centralizării ofertelor, emiterea ordinelor de vânzare
/cumpărare şi stabilirea sistemului de asistenŃă tehnică.
Infomediatorii pieŃelor electronice
Pe pieŃele electronice, echivalentul intermediarilor de pe pieŃele fizice (en-gros-işti,
detail-işti) îl reprezintă infomediatorii, care joacă un rol crucial în facilitarea transformării
industriei tradiŃionale în noua economie bazată pe informaŃie.
Infomediatorii adună informaŃiile de pe Internet punând în legătură cumpărătorii şi
vânzătorii în cadrul unei pieŃe virtuale în vederea facilitării schimbului. Deosebirea apare în
faptul că infomediatorii atrag clienŃii şi vânzătorii, fie ei en-gros-işti, detail-işti distribuitori sau
prestatori de servicii. De asemenea, infomediatorii conferă suport şi infrastructură economiilor
de scară şi interacŃiunii umane cum ar fi resursele umane necesare în distribuŃia producŃiei
fizice. Intermediarii transformă informaŃiile în funcŃie de cererea potenŃială a distribuitorilor în
vederea constituirii managementului riscului şi a inventarierii.
Succesul infomediatorilor depinde de mai mulŃi factori: modelul de afaceri adoptat;
gradul de substituibilitate a produselor fizice; adaptabilitatea la schimbare; valoarea obŃinută la
rândul său, care este transmisă către cumpărători.
Infomediatorii concurează în afacerile electronice, în a obŃine şi a manipula informaŃia
de la ambele laturi ale tranzacŃiilor, astfel încât să capete valoare în ochii clientului, fie el
vânzător sau cumpărător. Ei nu deŃin produse sau servicii, acestea sunt trimise direct, de la
furnizori la clienŃi. MulŃi infomediatori urmăresc astăzi modele de afaceri ce au generat un venit
considerabil, din perspectiva vânzătorului. Aceste modele ar putea lua forma clauzelor
contractuale în care infomediatorul este expertul în găsirea clienŃilor unui vânzător.
Taxele de participaŃie pe o piaŃă electronică, taxele de subscripŃie sau de membru care
ar crea acces către informaŃii şi servicii utile, taxele de tranzacŃionare pot constitui alte surse de
venit, la fel ca reclama sau tranzacŃiile monetare. Venitul din reclame poate fi deductibil atunci
când infomediatorii sunt plătiŃi de distribuitorii de reclame în funcŃie de numărul de vizitatori ai
paginii, în timp ce venitul din tranzacŃii reprezintă un procent din vânzări.
Sursele bazate pe venitul cumpărătorilor sunt relativ rare, dar se aşteaptă o revigorare în
următorii ani pe măsură ce serviciile infomediatorilor devin din ce în ce mai apreciate în
comerŃul on-line, caracterizat prin creşterea complexităŃii şi supraîncărcării cu informaŃie. La
capătul tranzacŃiilor de pe Internet, infomediatorii ajută la protejarea clienŃilor de informaŃiile
nedorite şi de alegerea de produse de o calitate îndoielnică.
În ziua de azi, pieŃele electronice business to business acŃionează ca infomediatori din
momentul în care sunt investite cu această calitate şi reprezintă interesele cumpărătorilor.
Bibliografie:
1. BăbuŃ Mircea – Informatica pentru manageri, Editura Teora, Bucureşti, 1999
2. Buraga Sabin Corneliu - Proiectarea siturilor web, Editura Polirom, Iaşi, 2002
92
POLITICI ŞI INSTRUMENTE DE DEZVOLTARE
REGIONALĂ IN ROMÂNIA
LECT. DR. DANIEL TOBĂ

Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Adresa: Craiova, str. A.I.Cuza, bl. M18D, ap.2, Telefon: 0251/419474; 0745/391269
Abstract: After 1989, Rumanian society in generally and economy in specially, has face with a
very complex restructure process, about which it has been spoken a lot, but done to few thing for the
understanding of it implication in political development plan. The abstract term "restore process" has
concrete reorientation action, dissolving or creating new economical agent as start point, in specific part
of country.
Societatea românească, în general, şi economia, în special, se confruntă, după anul

1989, cu un proces de restructurare, de o amploare şi complexitate crescândă, despre care s-a
vorbit mult, dar s-a întreprins puŃin pentru întelegerea implicaŃiilor multiple în planul politicilor
de dezvoltare. Abstractul "proces de restructurare" are ca puncte de plecare acŃiuni concrete de
reprofilare, dezafectare sau creare de noi agenŃi economici, într-o anumită zonă a Ńării. În acel
moment, un întreg mecanism al schimbării se declanşează; dimensiunile acestuia merg de la
domeniul economic - modificarea indicatorilor agenŃilor economici, la domeniul social -
calitatea vieŃii locuitorilor zonei fiind vizată în modul cel mai direct, efectele propagându-se, ca
o undă, pe întreg teritoriul în care se realizează activităŃile de producŃie conexe, în care există
infrastructura specifică şi în care traieşte populaŃia dependentă profesional şi material de
respectivii agenŃi economici.
Această proiectare în spaŃiu a restructurării economice conduce la apariŃia unui
fenomen, manifestat şi în alte Ńări care s-au confruntat cu probleme de restructurare, şi anume,
conturarea unor zone de declin economic (şi apoi social), în care se manifestă o contradicŃie
severă între doi factori importanŃi ai creşterii: forŃa de muncă şi capitalul. ConsecinŃa imediată
este creşterea şomajului şi scăderea uivelului de trai în zonă. Astfel de zone sunt generatoare de
subdezvoltare şi devin potenŃiale surse de conflicte sociale.
Acest tip de "zone-problemă" sunt însă numai cele mai recente manifestări spaŃiale, ale
unor perturbări posibile ale echilibrului teritorial în Ńara noastră. Ele se adaugă altui tip de zone
existente deja, ale căror caracteristici, exprimate în indicatori ce privesc cantitatea şi calitatea
forŃei de muncă, veniturile populaŃiei, infrastructura tehnică şi socială, se situează sub media
naŃională. Aceste zone sunt numite, în limbajul de specialitate, zone defavorizate. Cauzele
rămânerii în urmă a dezvoltării acestor zone sunt, fie cvasi-permanente (factorul geografic - în
cazul zonelor montane, al Deltei Dunării), fie conjuncturale (factori economici, generând zone
cu activităŃi neatractive, unele zone rurale din zona de câmpie, unele zone monofuncŃionale, sau
factori politici, rezultând zone cu dezvoltare inadecvată în raport cu resursele umane şi materiale
sau zone periferice, sufocate de vecinătatea frontierelor închise ale Ńării).
ExistenŃa unor astfel de zone generează şi întreŃine o stare de inegalitate teritorială a
performanŃelor şi de înechitate în asigurarea şanselor de dezvoltare pentru fiecare zonă şi pentru
fiecare cetăŃean în parte. Dar, în Europa de azi, conceptul de bază pe care se construieşte teoria
dezvoltării teritoriale este coeziunea economică şi socială a dezvoltării. Acesta se traduce, în
conŃinutul strategiilor de amenajare a teritoriului, într-un principiu fundamental, şi anume
dezvoltarea economicâ şi socială bazată pe o structura spaŃială echilibrată. Aceasta este condiŃia
unei dezvoltări dezirabile, în care să se asigure echilibrul între eficienŃa economică şi justiŃia
socială.
93
Din această perspectivă, se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă
slăbiciuni economice ale ansamblului, care sunt de neacceptat, deoarece, la rândul lor, devin
sursă de instabilitate economică şi politică, transformându-se în piedici ale dezvoltării întregului
ansamblu naŃional şi, implicit, internaŃional.
Sarcina lichidării sau atenuării unor astfel de dezechilibre este încredinŃată politicii
regionale, care este expresia intervenŃiei statului pentru restabilirea echilibrelor teritoriale, în
general, şi în sprijinul zonelor care necesită ajutor, în particular. Politica regională este, la
origini, un mecanism financiar care realizează în practică principiul solidarirăŃii interregionale
şi al coeziunii econamico-sociale; ea are o finalitate redistributivă, urmărind o reorientare a
fluxurilor de venituri din anumite teritorii către altele. În esenŃă, politica regională este cea care
face să se întâlnească, în acelaşi timp şi spaŃiu, toŃi cei trei factori ai dezvoltării - resursele
teritoriului, resursele umane şi capitalul, care nu se regăsesc totdeauna împreună pe acelaşi
teritoriu. În prezent, prin obiectivele şi acŃiunile specifice, politica regională trebuie să facă parte
integrantă din politica naŃională, legitimându-şi existenŃa în contextul şi în logica politicii
generale a statului, constituind un aport funcŃional important la realizarea obiectivelor
dezvoltării naŃionale.
În afara unor acŃiuni direcŃionate spre sprijinirea celor două tipuri de zone aflate în
dificultate (descrise mai sus), care pot periclita echilibrul general, dezvoltarea teritorială
presupune şi acŃiuni destinate celorlalte zone fără probleme deosebite. Necesitatea unor
asemenea acŃiuni derivă dintr-o nouă concepŃie asupra teritoriului, care nu mai este perceput ca
un ″continuum″, cu caracteristici uniforme; noua concepŃie are ca fundament noŃiunea de
potenŃial propriu al fiecărei zone.
Din cele prezentate pâna acum, se înŃelege că existenŃa reală a unor dezechilibre şi
rămâneri în urmă în dezvoltarea teritorială a Ńării noastre, pe de o parte, şi varietatea de relief, de
resurse naturale, de potenŃial demografic al zonelor Ńării, pe de altă parte, justifică cu prisosinŃă
necesitatea elaborării şi practicării unei politici regionale active de către statul român. Acestea
sunt numai considerentele de ordin intern, care susŃin necesitatea politicii regionale. Dar există
şi un considerent de ordin extern, care impune acordarea unui interes deosebit acestei activitilŃi.
Acesta este reprezentat de opŃiunea de integrare a României în structurile europene.
Problemele dezvoltării regionale constituie una din preocupările prioritare ale Uuiunii
Europene, în prezent. În consecinŃă, o Ńară care aspiră la statutul de membră a Uuiunii Europene
trebuie să se integreze în spiritul şi în realităŃile europene, acordând o atenŃie deosebitil
pregătirii teritoriului sau, pentru a corespunde exigenŃelor formulate de Uniune, dezvoltând o
politică regională coerentă şi activă.
Deşi realităŃile româneşti oferă argumente suficiente pentru ca o politică regională să
poată fi elaborată, o serie de deficienŃe ale activităŃii legislative şi executive din perioada de
după 1989 nu au permis afirmarea unei politici regionale coerente. Astfel, indeciziile guvernelor
trecute de a formula o orientare politică clară, lipsa de substanŃă a strategiilor sectoriale,
timiditatea cu care s-au derulat unele tentative de reformă, modicitatea resurselor necesare
susŃinerii unor acŃiuni cu efecte asupra teritoriului, nedefinitivarea cadrului legislativ ş.a. au avut
drept rezultat întârzierea formulării unei concepŃii politice regionale închegate, sistematice,
capabile să răspundă cerinŃelor interne actuale. Preocupările sporadice pentru acŃiuni cu efect
regional nu corespund nici exigenŃelor integrării europene, conform cărora dezvoltarea
teritorială trebuie să fie unul din domeniile prioritare de preocupări, în scopul pregătirii spaŃiului
Ńării noastre pentru condiŃiile de competitivitate europeană. Încă de la începutul perioadei de
transformări politice şi economice s-au aplicat unele măsură de politică macroeconomică al
căror impact a fost şi unul teritorial. Acestea au urmărit să "cureŃe" economia de unele activităŃi
neprofitabile, au încercat să ajusteze structural unele sectoare economice. Asemenea acŃiuni nu
au fost dublate şi de acŃiuni de stimulare a creşterii economice, astfel că efectele au fost
predominant negative în zonele vizate (a crescut număru1 şomerilor, au scăzut veniturile
populaŃiei).
În anii 1993 - 1994 a fost rândul politicii de protecŃie socială să întreprindă măsuri cu
efecte în anumite zone, de data aceasta cu efecte pozitive. Măsurile au vizat, pe de o parte, să
asigure populaŃiei din zonele izolate serviciile unor cadre de specialitate din diferite domenii
94
(sănătate, învăŃământ, asistenŃă veterinară şi fito-sanitară) şi, pe de altă parte, să compenseze
condiŃiile dificile de muncă şi viaŃă ale acestor specialişti, prin acordarea unor sporuri de izolare,
în vederea atragerii şi stabilizării lor în zone defavorizate (zone de munte, în Delta Dunării, în
zone cu drumuri principale nemodemizate, în zone neelectrificate).
Deşi aceste măsuri se înscriu în categoria instrumentelor folosite de politica regională,
utilizarea lor nu s-a făcut în cadrul unei concepŃii strategice, ci au avut un loc izolat. Pentru
conturarea unei politici regionale, este necesară nu numai realizarea de acŃiuni cu reflecŃie
teritorială, ci trebuie închegat un sistem al politicii regionale, care să-şi stabilească propriile
obiective, zone de adresabilitate, instrumente şi instituŃii.
Prezentăm, în continuare, câteva activităŃi şi acŃiuni care constituie elemente de conŃinut
ale unei politici regionale după 1989 în România. În noul context al perioadei de tranziŃie, când
s-a urmărit cu precădere restructurarea ansamblului vieŃii economice şi sociale şi relansarea
economică nu numai a unor zone, ci a întregii Ńări, s-a considerat prioritar obiectivul vizând
stimularea potenŃialului şi competitivităŃii tuturor zonelor Ńării. În acest sens, s-au lansat studii şi
s-au elaborat documente privind dezvoltarea strategică a teritoriului naŃional, cuprinse în Planul
de Amenajare a Teritoriului NaŃional, elaborat de Institutul Urbanproiect, sub directa
coordonare a Ministerului Lucrărilor Publice şi al Amenajării Teritoriului. Principalele obiective
avute în vedere au fost: dezvoltarea infrastructurii majore de transport, gestionarea durabilă a
resurselor de apă, conservarea patrimoniului natural şi construit, realizarea unei reŃele de
localităŃi echilibrate şi eficiente. Un alt obiectiv al politicii regionale este cel de ajutorare a
zonelor cu probleme deosebite care s-a impus în ultimii trei ani, MLPAT şi Institutul
Urbanproiect fiind în principal antrenaŃi în aceste activităŃi.
Delimitarea cadrului teritorial de acŃiune a politicii de amenajare a teritoriului depinde,
în esenŃă, de obiectivele urmărite de politica regională. Astfel, obiectivul privind stimularea
capacităŃii competitive a teritoriilor şi valorificarea potenŃialelor specifice nu cere, de regulă, o
altă structurare a teritoriului, decât cea dată de împărŃirea administrativ-teritorială. În schimb,
obiectivul politicii regionale vizând diminuarea disparităŃilor regionale face necesară
identificarea şi delimitarea acelor zone care au nevoie să fie susŃinute în dezvoltarea lor.
Limitele acestor zone defavorizate, devenite "zone asistate" sau "zone de intervenŃie" în
momentul aplicării programelor de dezvoltare, nu coincid cu necesitate cu cele administrativ-
teritoriale, ci corespund suprafeŃei pe care se manifestă, în mod relativ omogen, anumite
fenomene. Astfel de delimitări s-au făcut cu ocazia elaborării programelor prioritare de
dezvoltare a zonei - MunŃii Apuseni şi a zonei - RezervaŃia Delta Dunării.
Obiectivele strategice ale politicii de amenajare a teritoriului sunt transpuse în practică
cu ajutorul unor instrumente specifice, cum ar fi: planuri şi programe integrate de acŃiuni, ca
strategii globale de dezvoltare, ce orientează organele locale şi agenŃii economici în direcŃiile ce
asigură infăptuirea obiectivelor specifice dezvoltării regionale; pârghii economice, financiar-
fiscale şi bancare, necesare stimulării activităŃii în zonele fragile, defavorizate, stimulării
acŃiunilor pentru salvarea unor zone, limitării dezvoltării activităŃilor în zonele aflate în pericol
de degradare. Unele dintre aceste instrumente sunt deja intrate în practica instituŃiilor centrale şi
locale din Ńara noastră.
Într-o primă etapă, s-au elaborat lucrări care s-au încadrat în primul obiectiv al politicii
regionale, respectiv organizarea/creşterea capacităŃii fiecarui judeŃ de a se adapta noilor
provocări, în acest sens începând lucrările de întocmire a planurilor de amenajare a teritoriului
judeŃean (circa 20 de judeŃe). Au avut prioritate judeŃele pe teritoriul cărora se manifestă
probleme deosebite, din categoria: zone rurale slab dezvoltate, ramuri industriale supuse
restructurării, poziŃie periferică, zone frontaliere etc.
O mare parte din aceste lucrări a fost finalizată şi s-a concretizat în propuneri de
amenajare a teritoriului şi în programe integrate, care prevăd principalele obiective pe termen
scurt, mediu şi lung; ele vizează: relansarea şi dezvoltarea economică; echiparea tehnică a
teritoriului; stoparea declinului demografic; îmbunătăŃirea utilizării resurselor de muncă;
dezvoltarea reŃelei de localităŃi; protecŃia şi conservarea mediului.
Începând cu anul 1996 s-a trecut la adoptarea de către Guvern a unor programe speciale
de sprijin a zonelor apreciate a avea prioritate, datorită gravităŃii problemelor cu care se
95
confruntă (de natură demografică, economică, ecologică). Aceste programe apelează la
instrumente legislative, financiare, fiscale, care să facă posibile intervenŃiile.
Obiectivele acestor programe - deşi încă imperfecte şi insuficient sprijinite de
intrumente financiare - vizeaza regiunile în ansamblul lor, cu toate aspectele vieŃii economice şi
sociale şi intră în categoria programelor complexe de sprijinire a zonelor cu nivel scăzut de
dezvoltare. Aplicabilitatea lor a fost, fie pe un spaŃiu ce coincide, teritorial, cu judeŃul (Botoşani,
Vaslui), fie pe zone ce nu coincid cu delimitările administrative, ci cu teritoriul pe care se
manifestă dificultăŃile (MunŃii Apuseni, Delta Dunării).
Aceste programe au meritul că au determinat o acŃiune convergentă a tuturor factorilor
implicaŃi în dezvoltarea acestor zone: 1) pe orizontală - diversele ministere vizate; 2) pe
verticală - organele centrale şi locale.
Realizarea obiectivelor politicii regionale impune crearea unui cadru instituŃional
corespunzător, cu atribuŃii şi competenŃe în dezvoltarea regională. Acesta este însă domeniul cel
mai deficitar în prezent în Ńara noastră. Necesitatea de a pregăti fiecare teritoriu, pentru
asimilarea de noi activităŃi şi pentru eventuala modificare a identităŃii economice, impune
existenŃa unor instituŃii proprii în teritoriu, responsabile cu dezvoltarea regională, care să
promoveze interesele locale şi să pună mai bine în valoare fiecare potenŃial local. InstituŃiile de
la nivel local sunt elementele care au o importanŃă fundamentală pentru aplicarea şi reuşita
politicii regionale.
Dar politica regională are două jaloane: exigenŃele loca1e ale dezvoltării şi opŃiunile
naŃionale privind direcŃiile de creştere economică şi evoluŃie socială de ansamblu. De aceea, este
necesară şi la nivel naŃional, realizarea unei structuri instituŃionale responsabile cu conceperea şi
punerea în aplicare a politicii de dezvoltare regională, care să asigure coerenŃa şi non-
contradicŃia dintre interesele naŃionale şi cele locale. PotenŃialităŃile locale sunt cu atât mai bine
utilizate, cu cât sunt valorizate în cadrul unei concertări sistematice între instituŃiile de nivel
naŃional şi cel local.
Sistemul statistic de evidentă a datelor este, de asemenea, necesar să dezvolte o
secŃiune, în care informaŃiile să fie culese şi prelucrate, astfel încât să servească interesele
politicii regionale şi să poată reflecta efectele intervenŃiilor prin politica regională. Spre
exemplu, din 1996, România primeşte asistenŃă pentru politici de dezvoltare regională din partea
Programului PHARE, în vederea pregătirii Guvernului pentru a contribui efectiv la viitorul
proces de dezvoltare regională.
Acest program cuprinde un set de acŃiuni pregătitoare, destinate să asigure condiŃiile
necesare pentru ca Guvernul să poată introduce măsuri concrete de politică regională. În acest
sens, programul va juca un rol important în conştientizarea factorilor responsabili, în stimularea
interesului general şi în crearea unui cadru adecvat de aplicare a politicilor regionale. Obiectivul
strategic de cea mai largă perspectivă este reducerea disparităŃilor între nivelurile de dezvoltare
ale judeŃelor României. .
Cele prezentare mai sus oferă o imagine a preocupărilor actuale din România, în
domeniul politicii regionale, dorindu-se un argument în susŃinerea afirmaŃiei că în Ńara noastră
politica regională există ca domeniu de interes, pentru cercetători şi pentru agenŃii de decizie,
fără a constitui însă un domeniu sistematic organizat. Cea mai serioasă carenŃă este lipsa unui
cadru instituŃional adecvat pentru punerea în aplicare - în mod coerent şi convergent - a
măsurilor de politică regională. Toate acestea înseamnă o pledoarie pentru conturarea, în Ńara
noastră, a unei politici regionale coerente, sistematic elaborată - condiŃie absolut necesară pentru
obŃinerea eficienŃei acŃiunilor întreprinse.
Bibliografie:
1. Jula D., Lutaş M., Pascariu G., ″Politica de Coeziune a Uniunii Europene şi de Dezvoltare
Regională în România″, Institutul European din România, Editura LHOMEL, 2002.
2. Miron D., ″Integrarea economică regională″, Editura Silvy, Bucureşti, 2000.
96
OPERAłIUNI COMERCIALE COMBINATE UTILIZATE ÎN
PRACTICA AFACERILOR INTERNAłIONALE
LECT. DR. DANIEL TOBĂ

Adresa: Craiova, str. A.I.Cuza, bl. M18D, ap.2, Telefon: 0251/419474; 0745/391269.
Abstract: The expand knew by combine commercials operation, in actual evolution of mondial
commerce, made necessary a short presentation of that, in the large field of international economic
affairs. Drew in specially for reaching the valutar achievement, combine commercials operation bring
together again in an unique economical - financial mechanism, specific export elements, economic
cooperation and import
Destinate, în special, sporirii aportului valutar, operaŃiunile comerciale combinate

reunesc elemente specifice exportului, importului şi cooperării economice, într-un mecanism
economico-financiar unic.
În continuare, prezentăm câteva dintre cele mai utilizate astfel de operaŃiuni, în practica
afacerilor economice internaŃionale: operaŃiunile de reexport, operaŃiunile de prelucrare în lohn
şi operaŃiunile switch.
OperaŃiuni de reexport
Prin definiŃie, reexportul constă în cumpărarea şi revânzarea unei mărfi, în scopul
obŃinerii unei diferenŃe între preŃul de cumpărare şi cel de vânzare, prin care să se acopere
cheltuielile de derulare a operaŃiunii respective şi să se realizeze un beneficiu pentru
întreprinzător sau în scopul promovării relaŃiilor comerciale cu diferite Ńări.
În practica comercială internaŃională, numeroase firme, în special cele aparŃinând
economiilor dezvoltate, promovează intens acest gen de operaŃiuni comerciale. Extinderea
afacerilor economice internaŃionale prin operaŃiunile de reexport este motivată de o serie de
avantaje economice cu conŃinut larg, dintre care se pot menŃiona: contribuŃia la creşterea masei
profitului; facilitarea unor tranzacŃii comerciale pe anumite fluxuri prohibite, prin embargouri şi
alte măsuri de politică economică; prin apelarea la importuri de completare, se asigură
valorificarea la export a unor produse indigene; generează flexibilitatea unor contracte de
contrapartidă.
În plan tipologic, operaŃiunile de reexport se pot clasifica multicriterial, astfel:
• În funcŃie de scopurile urmărite: reexporturi în vederea obŃinerii unor profituri
comerciale; reexporturi destinate promovării relaŃiilor reciproce în condiŃii
deosebite; reexporturi promoŃionale prin importuri de completare; reexporturi ce
vizează testarea unor pieŃe de desfacere.
• După gradul de prelucrare suplimentară datorată întreprinderii reexportatoare:
reexporturi de mărfuri care includ operaŃiuni de prelucrare, respectiv de ambalare şi
pregătire pentru export; reexporturi de mărfuri care nu cuprind nici o operaŃiune de
prelucrare.
În practica afacerilor economice internaŃionale, mecanismul prin care se derulează
operaŃiunile de reexport poate să devină extrem de complex, prin combinarea cu alte tipuri de
operaŃiuni economice sau prin atragerea mai multor parteneri (reexportul în lanŃ). În ceea ce
priveşte trăsăturile caracteristice ale mecanismului reexporturilor, acestea pot fi structurate
astfel: în plan juridic, reexportul implică existenŃa a două acte de vânzare-cumpărare, distincte şi
autonome; cuprinde o serie de operaŃiuni, şi anume: contractul de import, contractul de export,
deschiderea de acreditiv, livrarea de marfă, plata învalută convertibilă; complexitatea
97
mecanismului operaŃiunilor este generată de asocierea unui număr mai mare de parteneri şi de
combinarea reexportului cu alte categorii de afaceri economice; avantajul comercial direct
constă în profitul comercial, care apare ca diferenŃă dintre preŃul de cumpărare şi cel de
revânzare a mărfii; participă la crearea de disponibilităŃi pentru plasarea de mărfuri indigene;
generează uneori riscuri majore, datorate fluctuaŃiilor valutare care angajează simultan două
valute sau nerealizării mărfurilor importate şi depozitate pentru reexport.
Comparativ cu alte operaŃiuni comerciale, afacerile de reexport presupun un grad de
complexitate mai mare, o conlucrare permanentă între compartimentele comerciale şi de
marketing ale firmelor, pentru a valorifica cât mai bine diferitele situaŃii conjuncturale ce apar
pe piaŃa mondială.
Ca atare, procesul de organizare, contractare şi derulare a operaŃiunilor de reexport
prezintă o serie de cerinŃe obligatorii, precum: datorită gradului avansat de complexitate, nece-
sită un management flexibil şi o structură organizatorică asemănătoare; o bază materială
capabilă să promoveze operaŃiunile implicate, respectiv fonduri, acces la credite, depozite în
Ńară şi posibilităŃi de depozitare în zonele libere; implică o evidenŃă riguroasă a partenerilor
existenŃi şi potenŃiali; managerii angajaŃi în operaŃiuni de reexport trebuie să posede
competenŃă în materie, să aibă deprinderi şi aptitudini comerciale, să fie capabili să-şi asume
riscuri şi să apeleze la modalităŃi de acoperire a acestora, să cunoască legislaŃia internaŃională în
domeniu.
OperaŃiuni de prelucrare în lohn
Formă specifică a operaŃiunilor de reexport, prelucrarea în lohn îmbină elemente
specifice operaŃiunilor comerciale cu cele ale acŃiunilor de cooperare industrială, legăturile
comerciale între părŃi cu anumite interdependenŃe tehnologice.
Prelucrarea în lohn reprezintă o înŃelegere contractuală între două firme, prin care una
se angajează să pună la dispoziŃia celeilalte diverse materii prime şi materiale, cu scopul de a fi
prelucrate corespunzător cu documentaŃia şi prescripŃiile tehnice ale firmei care lansează
comanda, contra unei retribuŃii în bani sau în natură.
Ceea ce distinge operaŃiunea de prelucrare în lohn de formele clasice de import-export
este faptul că obiectul operaŃiunii constă în prelucrarea materiilor prime, materialelor,
produselor semifinite aparŃinând uneia din părŃi (importatorul) de către cealaltă parte
(exportatorul).
Această formă contractuală este larg răspândită în sfera afacerilor internaŃionale, fiind
adesea întâlnită ca o practică curentă în industria confecŃiilor, industria mobilei, industria auto,
de echipamente audio-video etc.
Stimulând spiritul de cooperare între partenerii de afaceri, operaŃiunea de prelucrare în
lohn prezintă avantaje atât pentru importator, cât şi pentru exportator, cu adnotarea că aceste
avantaje sunt mai substanŃiale pentru firma care lansează comanda (importatorul).
Printre avantajele care motivează prelucrarea în lohn, esenŃiale apar următoarele:
posibilitatea pentru exportator de a utiliza surplusul de capacităŃi de producŃie şi de a menŃine
producŃia la un nivel ridicat chiar dacă nu dispune de materii prime şi materiale
corespunzătoare calitativ cerinŃelor exprimate de importator, procurându-le de la acesta;
menŃinerea unui nivel ridicat al ocupării forŃei de muncă şi al competitivităŃii cesteia, ca urmare
a impactului cunoştinŃelor tehnice dobândite de la partenerul care lansează comanda; creşterea
ratei profitului pentru importator, prin exploatarea diferenŃei care există între nivelul salariilor
din propria Ńară şi Ńara executantului; mărirea volumului afacerilor fără investiŃii în producŃie,
prin utilizarea capacităŃilor de producŃie din Ńara exportatorului.
Cu toate acestea, nu este mai puŃin adevărat că această operaŃiune prezintă o serie de
riscuri şi limite, unele proprii oricărei afaceri, altele caracteristice doar operaŃiunii de prelucrare
în lohn. Dintre acestea, amintim pe cele referitoare la: riscul potenŃial pentru executant ca, în
cadrul unei conjuncturi nefavorabile pe piaŃa produselor respective, importatorul să renunŃe la
tranzacŃia în lohn; riscul de preŃ, manifestat pentru exportator în situaŃia în care se
înregistrează o evoluŃie nefavorabilă a preŃului la produsul finit realizat în raport cu preŃul
factorilor de producŃie utilizaŃi pentru producerea lui; riscul legat de întârzieri în aprovizionarea
98
cu materii prime şi materiale, ceea ce conduce la dereglarea ritmicităŃii producŃiei, cu toate
consecinŃele ce decurg de aici; riscul pentru importator de a rata afaceri importante, situaŃii
conjuncturale favorabile, în condiŃiile nerespectării de către executant a cerinŃelor de calitate, a
termenelor de livrare.
O precizare necesară în acest context este cea referitoare la faptul că, pe termen lung,
practicarea operaŃiunii de prelucrare în lohn are consecinŃe nefavorabile asupra poziŃiei pe piaŃa
internaŃională a firmei executante, prin pasivitatea de care dă dovadă în acŃiunile de promovare
şi comercializare în nume şi pe cont propriu.
În acest context, situaŃia economiilor est-europene este concludentă. Acestea au utilizat
masiv după 1990 prelucrarea în lohn ca formă de promovare a exporturilor în producŃiile
anumitor ramuri industriale prelucrătoare.
Desigur, în această primă etapă a tranziŃiei, fenomenul s-a dovedit benefic, asigurând
locuri de muncă, menŃinerea capacităŃilor de producŃie şi, mai ales, deschiderea reŃelelor de
distribuŃie pe pieŃele vestice. Cu toate acestea, aşa cum se apreciază deseori, extinderea
operaŃiunilor în lohn duce în fapt la o "umflare" a volumului comerŃului global, în timp ce
valoarea adăugată în aceste producŃii creşte mult mai lent.1 Nu dorim să se înŃeleagă că pledăm
pentru renunŃarea la lohn ca practică a operaŃiunilor comerciale internaŃionale a Ńărilor amintite.
Apreciem doar că ascensiunea acestora în volumul total al exporturilor Ńărilor est-europene are
consecinŃe negative pe termen lung. Sporirea ponderii produselor executate în regim de lohn în
totalul exporturilor în economiile Ńărilor în tranziŃie riscă să le transforme pe acestea în Ńări cu
preponderenŃă manufacturieră, valorificând numai avantajul comparativ al forŃei de muncă
ieftine. Chiar dacă opiniile unor specialişti occidentali2 avansează ideea că economiile în
tranziŃie pot fi competitive în industriile intensive în forŃă de muncă necalificată sau
semicalificată, sporirea exporturilor acestor Ńări nu trebuie realizată printr-o creştere a
comenzilor de lohn. Din păcate, în prezent, în România, reprezentanŃii firmelor producătoare şi
exportatoare par a nu fi înŃeles încă consecinŃele acestui fenomen pe termen lung (în 2000, 80%
din exporturile industriei textile şi de pielărie erau produse executate prin prelucrare în lohn).
OperaŃiuni de switch
Aceste operaŃiuni au apărut şi s-au extins în practica afacerilor economice internaŃionale
în legătură cu existenŃa acordurilor de plăŃi în clearing.
În esenŃă, operaŃiunile de switch combină condiŃiile comerciale ale vânzării-cumpărării
(cantitatea, preŃul, termenul de livrare, locul livrării etc.) cu valuta în care urmează a se efectua
plata, fiind operaŃiuni de arbitraj de valută şi marfă.
În operaŃiunea de switch, tranzacŃia nu se încheie direct cu Ńara beneficiară, ci prin
intermediul unei terŃe Ńări, folosind regimul legal al devizelor din această Ńară.
În plan conceptual, operaŃiunile de switch se concretizează într-o întrepătrundere a
tranzacŃiilor comerciale cu o serie de operaŃiuni financiar-valutare, în vederea transformării unor
disponibilităŃi de clearing în devize libere (sau în disponibilităŃi pentru alte clearing-uri) sau a
schimbării unor fonduri de devize libere în rezerve de clearing.
Există mai multe criterii de clasificare a operaŃiunilor de switch:
• După sensul alimentării contului de clearing, se disting: operaŃiuni "aller" sau
alimentarea contului de clearing; operaŃiuni de tip "retour" sau vânzarea de disponibilităŃi de
clearing; operaŃiuni "aller-retour", prin care se asigură funcŃionarea normală a acordurilor de
clearing.
• În raport cu obiectul operaŃiunilor de switch, există: operaŃiuni de switch cu
marfă; operaŃiuni de switch cu caracter financiar.
• În funcŃie de numărul participanŃi/oria realizarea operaŃiunilor, pot fi: operaŃiuni
de switch "simple, normale sau primare, la care participă trei Ńări, dintre care două sunt
semnatare ale acordului de clearing, iar cea de a treia este Ńara pe piaŃa căreia se negociază
mărfurile care fac obiectul acŃiunii contra devize libere; operaŃiuni de switch în lanŃ sau
multiple, la care participă mai mult de trei Ńări, dintre care cel puŃin două trebuie să fie
semnatare ale unui acord de clearing.
99
Mecanismul operaŃiunilor de switch, prin caracterul său complex, se diferenŃiază de
mecanismul operaŃiunilor comerciale clasice, prezentând o serie de trăsături specifice, dintre
care semnificative apar următoarele: prezentarea a cel puŃin trei parteneri în desfăşurarea
operaŃiunilor de switch; existenŃa unor tehnici de plăŃi şi încasări deosebite (plăŃi şi încasări în
valută liber convertibilă, ca şi în monedă de clearing); apariŃia unor operaŃiuni auxiliare,
determinate de existenŃa unor activităŃi legate de depozitare, sortare, reambalare etc.
Caracterul complex al derulării operaŃiunilor de switch nu a împiedicat menŃinerea şi
dezvoltarea acestora în cadrul afacerilor din mediul internaŃional, datorită avantajelor pe care
aceste operaŃiuni le oferă celor implicaŃi. Aceste avantaje se regăsesc în câştigurile materiale ce
se cuantifică în special în creşterea încasărilor valutare fără export de substanŃă materială, în
creşterea beneficiilor în devize libere, în evitarea plăŃii în dobânzi etc. Determinarea
rentabilităŃii operaŃiunii de switch se realizează prin calcularea unui indice, stabilit în mod
diferenŃiat pentru cele două tipuri de operaŃiuni switch cu marfă - aller şi retour.
Pentru operaŃiunea de switch cu marfă de tip aller, indicele se determină astfel:
Isa = (IPI / IPE - Cps ) x 100,
unde: Isa - indicele operaŃiunii de switch de tip aller; Ipi - indicele preŃului mărfii
importate dintr-o Ńară terŃă pe devize libere; lPe - indicele preŃului mărfii exportate; Cps -
coeficientul primei de switch obŃinut prin adăugarea procentului de agio la 100.
Pentru ca operaŃiunea să fie rentabilă, se impune ca Isa ≥ 100.
Pentru operaŃiunea de switch cu marfă de tip retour, indicele se calculează prin
următoarea formulă:
ISR = (IPE / IPI - CPS) x 100,
în care: Isr - indicele operaŃiunii de switch de tip retour; Cps - coeficientul primei de
switch obŃinut prin scăderea cotei de disagio din 100.
OperaŃiunea de tip retour este rentabilă în condiŃiile în care Isr ≤ 100.
În cazul în care această condiŃie nu este îndeplinită, existând limite de rentabilitate,
operaŃiunea de switch nu este oportună. De asemenea, inoportunitatea realizării operaŃiunii se
poate datora şi existenŃei unor limite comerciale sau a unor riscuri specifice operaŃiunilor de
switch care nu au putut fi depăşite. Printre riscurile şi limitele caracteristice de care trebuie să
se Ńină seama la iniŃierea unei operaŃiuni de switch, se numără cele referitoare la: existenŃa unor
poziŃii în acordurile de clearing, care nu au fost utilizate sau nu interesează a fi utilizate pentru
exporturile sau importurile adresate direct economiei naŃionale; blocarea funcŃionării contului de
clearing; posibilitatea ca diferenŃa dintre preŃurile mărfurilor stabilite în clearing şi preŃurile
aceloraşi mărfuri pe piaŃa liberă să fie foarte mică (1-2%), operaŃiunea de switch revenind astfel
mai puŃin rentabilă, datorită dezavantajelor materiale.
Caracterul complex al operaŃiunilor de switch face ca reuşita acestora să fie
condiŃionată atât de depăşirea riscurilor şi limitelor specifice, cât şi a celor proprii operaŃiunilor
comerciale tradiŃionale, de modul în care se negociază şi se încheie contractele aferente acestor
operaŃiuni, precum şi de analiza corectă a evoluŃiilor de pe diferite pieŃe.
Bibliografie:
1. Bari I., ″Economia mondială″, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pg. 497-
498.
2. Dragomir C., ″Afaceri economice internaŃionale″, Editura Expert, Bucureşti, 2004.
3. Popa I., ″TranzacŃii comerciale internaŃionale″, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
100
PRINCIPII DE BAZĂ ALE ETICII ÎN AFACERI
LECT. DR. IOANA POP COHUł

Faculatea de ŞtiinŃe Economice
E-mail: ipop@uoradea.ro
The ethical principles refers to the every day conduct, human habits and atitudes concerning the
general concepts of good and bad, truth and lie, equity and discrimination, liberty and constraint etc.
The principles of business ethics need to be developed and applied to all the fields of economy.
In this vision, promoting an adequate ethical behavior both for managers and subordinates has a decisive
importance and essential impact on the final results of the organization as a whole.
Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu

privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună, de echitate şi discriminare,
libertate şi constrângere etc. 54
Etica reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora,
furnizând instrumentele pentru elaborarea judecăŃii morale.
În acest sens, trebuie să se Ńină seama de o serie de principii etice ce caracterizează
conduita curentă: ce trebuie să facem, cum trebuie să facem; de obiceiurile şi atitudinile
oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău, de adevăr şi minciună, echitate şi
discriminare, libertate şi constrângere etc.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate şi aplicate în toate sferele de activitate ale
actorului economic. În această viziune, promovarea unui comportament etic adecvat, atât din
partea managerilor cât şi a subordonaŃilor, are o importanŃă capitală, cu impact decisiv pentru
rezultatele finale ale întregii organizaŃii55.
Unele din principiile de bază ale eticii în afaceri sunt:
1. Responsabilitatea economică şi socială a companiei
Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social; acesta
este un punct de vedere acceptat în prezent de toŃi "actorii" lumii afacerilor. Dar măsura în care
această responsabilitate se împarte între cele două planuri — economic şi social - este percepută
în mod diferit, în ceea ce priveşte latura economică, se vorbeşte în principal despre două
abordări56:
− abordarea clasică - firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru
a reduce costurile de tranzacŃie; Milton Friedman susŃinea că principala răspundere
a managerilor este de a gestiona afacerea astfel încât să maximizeze beneficiul
proprietarilor, respectiv al acŃionarilor; iar aceştia, la rândul lor, au o singură
preocupare: rezultatele financiare. În viziunea autorului, orice "bun social" plătit de
firmă subminează mecanismele pieŃei: "bunurile sociale" vor fi plătite fie de
acŃionari (se diminuează profitul), fie de salariaŃi (se reduc salariile), fie de clienŃi
(prin creşterea preŃurilor); în acest din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi firma
ar avea dificultăŃi.
− abordarea socio-economică - "maximizarea profitului este a doua prioritate a
firmei; prima este asigurarea supravieŃuirii acesteia". Argumente:
54
Popa, I.; Filip, R., Management internaŃional, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 257
55
Mathis R., Panaite Nica, op. cit., p.273;
56
łigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism, Ed. Uranus, Bucureşti, 2003; p.21
101
•societăŃile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită Ńară şi
trebuie să se conformeze climatului legal şi de afaceri din Ńara în care operează;
deci ele nu sunt responsabile numai faŃă de acŃionari;
• orizontul de timp al existenŃei firmei este unul lung, deci ea trebuie să
urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi
unele obligaŃii sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea etc.) şi costurile ce le
sunt asociate;
• practica arată că firmele nu sunt instituŃii economice pure, ci ele se implică şi în
politică, în sport (sponsorizări), sprijină autorităŃile naŃionale sau locale etc.
Konosuke Matsushita (creatorul mărcii Panasonic) arăta, la începutul secolului al XX-
lea, că: "Misiunea industriaşului este să învingă sărăcia, să elibereze societatea în general de
mizerie şi să-i aducă bunăstarea. Afacerile şi producŃia au scopul de a îmbogăŃi nu numai
magazinele şi fabricile firmei respective, ci întreaga societate". El arăta că firma este obligată să
obŃină profit prin faptul că o parte din acesta este alocat societăŃii prin plata impozitelor şi
taxelor; în acest sens, este de datoria omului de afaceri, în calitate de cetăŃean, să obŃină un
profit rezonabil. Dar "raŃiunea afacerilor este, desigur, să facă disponibile bunuri de bună
calitate şi la preŃuri rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor. Acest punct de
vedere este reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce priveşte responsabilitatea firmei.57
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaŃia fermă a unei firme,
dincolo de obligaŃiile legale sau de cele impuse de restricŃiile economice, de a urmări obiective
pe termen lung care sunt în folosul societăŃii. Firma se consideră responsabilă nu numai faŃă de
proprietari (acŃionari), ci şi faŃă de clienŃi, furnizori, angajaŃi, organisme guvernamentale,
creditori, comunităŃi locale, opinie publică.
2. Încrederea între participanŃii la viaŃa economică
Etica afacerilor este esenŃială pentru succesul pe termen lung al activităŃii. Acest adevăr
este probat atât din perspectivă macroeconomică, cât şi din cea microeconomică. La nivel
macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic; comportamentul imoral poate
distorsiona piaŃa, ducând la o alocare ineficientă a resurselor.
Din perspectiva microeconomică, etica este adesea asociată cu încrederea. Etica este
necesară, dar nu suficientă, pentru a câştiga încrederea furnizorilor, clienŃilor, comunităŃii,
angajaŃilor, întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de
importantă în relaŃiile de afaceri.
Încrederea înseamnă de fapt micşorarea riscului asumat, încrederea, bazată pe
experienŃa bunelor relaŃii cu alŃi oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejarea drepturilor şi
intereselor, deci riscul va fi mai mic. Încrederea şi bunele relaŃii ale firmei se referă la58:
1. încrederea în relaŃiile cu furnizorii - furnizorii sunt parteneri de afaceri foarte
importanŃi, direct afectaŃi de deciziile organizaŃiei, de comportamentul acesteia. Mai ales dacă
este vorba de relaŃii pe termen lung, încrederea între doi parteneri este foarte importantă. Ea se
câştigă prin respectarea obligaŃiilor de către fiecare parte şi prin minimizarea surprizelor de
orice fel. Încrederea determină o mai mare eficienŃă, în timp, a schimbului. Iar relaŃiile de
schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa
cum ar vrea el să fie tratat.
2. încrederea în relaŃiile cu consumatorii - un vânzător câştigă încrederea clientului
său atunci când este onest, competent, orientat către nevoile clientului şi plăcut. ClienŃii aşteaptă
de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă, precum şi informaŃii reale, pertinente.
3. încrederea în relaŃiile cu angajaŃii - încrederea trebuie acordată atât şefilor, cât şi
subordonaŃilor. Un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a
angajaŃilor, la confidenŃă, la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile
de muncă etc. Un studiu realizat la General Motors a identificat cinci factori corelaŃi cu
încrederea în relaŃiile cu angajaŃii:
57
Popa, I.; Filip, R., Management internaŃional, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 257;
58
łigu, Gabriela, op. cit., p.25
102
percepŃia unei comunicări deschise şi oneste, în sus şi în jos pe scară ierarhică;
a)
b)
tratamentul corect pentru fiecare grup de muncă;
împărŃirea obiectivelor şi a valorilor între muncitori şi supraveghetori;
c)
d)
autonomia, ca un semn al încrederii în angajat;
feedback din partea managementului privind performanŃele şi responsabilităŃile
e)
salariaŃilor.
f) încrederea este în relaŃie directă cu unele tehnici moderne de management şi anume:
creşterea responsabilităŃii, managementul participativ, managementul prin
obiective, cercurile de calitate etc.
Etica în afaceri se referă de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanŃele
economice şi cele sociale ale firmei.
3. Comunicarea onestă şi tratamentul corect
a) În privinŃa clienŃilor firmei
Produsele trebuie să fie de calitate, sigure, să aibă instrucŃiuni de folosire, avertismente
asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator.
SupoziŃia generală pe care se bazează comerŃul este cea a consumatorului adult, dotat
cu discernământ, inteligent, capabil să-şi dea seama de riscuri, este responsabil (ceea ce, de
exemplu, nu se potriveşte copiilor când este vorba despre jucării cu un grad de pericol, de Ńigări,
băuturi, filme excesiv de violente sau obscene). În cazul producătorului există presupoziŃia că
este matur, inteligent, responsabil, bine intenŃionat. Acestea sunt în general cazuri ideale,
adesea arătând totuşi comportamente reale frecvente. Ce se întâmplă însă în cazul în care
consumatorul este iresponsabil iar producătorul este necalificat? PiaŃa singură nu poate să
reglementeze astfel de situaŃii. Uneori ceea ce se oferă pe piaŃa nu doar că nu satisface o nevoie
(de menŃinere, de autodezvoltare, de autoafirmare), dar, mai mult, poate să lezeze cele mai
semnificative datorii faŃă de sine ale consumatorului şi datorii faŃă de alŃii ale producătorului.
De exemplu, utilizarea excesivă a imaginilor de femei în reclame la obiecte de uz casnic le
circumscrie acestora o imagine de eterne servitoare ale familiei iar utilizarea excesivă a imaginii
femeilor ca trup întăreşte imaginea că femeile sunt obiect sexual. Reclama promovează
utilizarea femeilor ca obiecte şi a sexului ca mijloc de manipulare. Ea poate întării prejudecăŃile
rasiale. Reclama uzează de minciuni, iluzii pozitive (vei cuceri lumea dacă foloseşti parfumul
X), de seducŃie, kitsch59. Este sistematic încălcat principiul adevărului (al veridicităŃii). În
numele unui astfel de principiu ar trebui permisă doar prezentarea informaŃiilor despre calitate şi
utilizare. Producătorii mizează pe faptul că un consumator mediu poate să nu le înŃeleagă, dar că
astfel are şi el responsabilitatea în faŃa alegerii pe care o face. Responsabilitatea, pentru a fi
etică, trebuie să fie reciprocă.
b) În privinŃa angajaŃilor
AngajaŃii sunt trataŃi adesea ca o marfă - forŃă de muncă, deşi sunt fiinŃe umane,
scopuri în sine. Cele mai dezumanizante tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o
piaŃă a forŃei de muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forŃei de muncă).
Etica în relaŃiile dintre angajat şi firmă presupune introducerea şi utilizarea următoarelor
categorii de principii şi norme:
− drepturile angajaŃilor şi reglementari în privinŃa loialităŃii faŃă de companie.
Tratarea angajaŃilor ca pe o piesă pur înlocuibilă, respectiv un simplu mijloc,
conduce la faptul că şi ei tratează compania ca pe o staŃie de tranziŃie, o simplă
sursă de salariu şi beneficii. Loialitatea faŃă de companie se conturează prin
obligaŃiile reciproce: companie-angajat, prin atribuire de roluri şi responsabilităŃi.
Unele dintre acestea sunt contractuale şi legale, dar ele nu ajung decât pentru
îndeplinirea sarcinilor şi nu au o componenta etică: O slujbă nu e niciodată doar o
slujbă.60 Există mereu o dimensiune morală: mândria faŃă de propriile produse,
59
Solomon, Robert, Business Ethics, in A Companion to Ethics, P. Singer (ed),
Blackwell, 1996, p. 362,
60
Bowie, Norman, Business Ethics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, 1982.
103
spiritul de echipă, grija faŃă de bunăstarea companiei, ataşamentul faŃă de
colegi etc. Afacerile nu sunt scop în sine.
− Există uneori conflicte de valori între valorile companiei şi cele personale. În
acest caz, unii angajaŃi trag semnale de alarmă, îşi critică public propria companie.
Categoria de angajaŃi despre care discutăm nu are o viaŃă liniştită, riscă foarte mult
(în primul rând îşi riscă slujba), sunt percepuŃi de către companie ca trădători,
indezirabili iar succesele lor sunt ocazionale.
c) FaŃă de acŃionari un comportament etic presupune gestiune corectă, loialitate,
informare, transparenŃă, confidenŃialitate;
d) FaŃă de comunitate - protejarea mediului, contribuŃie la soluŃionarea problemelor
sociale, respectarea diversităŃii culturale.
Tot din categoria principiilor etice fac parte61:
• consideraŃia specială - adică tratamentul corect standard poate fi modificat pentru
situaŃii speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare
pentru o persoană cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat însă în
impas;
• competiŃia onestă - prin evitarea mituirii şi a altor mijloace care nu sunt oneste în
vederea obŃinerii unei comenzi;
• responsabilitatea faŃă de organizaŃie - acŃionând pentru binele întregii organizaŃii
nu doar în interes propriu, evitând risipa şi ineficienŃa;
• respectarea legii - evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin
urmarea spiritului şi literei legii.
Principiile liderilor etici în afaceri sunt:
1. Tratează toŃi angajaŃii drept persoane unice, valoroase.
Nu tratează niciodată pe cineva ca şi cum ar fi dispensabil, fără valoare sau drept „un
simplu membru al echipei”.
2. SusŃin libertatea, creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat.
Nu analizează niciodată pe cineva prin stereotipuri şi imagini sau lucruri fixate şi
imposibil de schimbat.
3. Comunică cu angajaŃii folosind numele cu respect.
Nu folosesc şi să nu impun niciodată celorlalŃi alte înŃelesuri sau nume nepotrivite.
4. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă.
Nu adoptă politici sau cereri asupra angajaŃilor care să submineze echilibrul zilnic.
5. Onorează şi respectă familiile angajaŃilor.
Nu subestimează niciodată semnificaŃia familiei şi a prietenilor pentru angajaŃi.
6. Protejează viaŃa, siguranŃa şi sănătatea angajaŃilor.
Nu pune în pericol siguranŃa fizică a vreunei persoane.
7. Creează un mediu de lucru fără hărŃuire sexuală.
Nu permite comunicări sau activităŃi inadecvate din punct de vedere sexual.
8. Sunt corecŃi şi echitabili în probleme financiare.
Nu tolerează niciodată salarii, preŃuri sau practici financiare injuste.
9. Comunică deschis cu subordonaŃii.
Nu caracterizează niciodată greşit persoanele, produsele, serviciile sau faptele.
10. Cultivă o atitudine pozitivă faŃă de celelalte persoane şi realizările acestora.
Nu cedează tendinŃelor de invidie sau tentaŃiei de a-şi însuşi meritele muncii altora.
Bibliografie:
1. Abrudan, Maria-Madela, Management internaŃional, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea,
2003.
61
Abrudan,Maria-Madela, Management internaŃional, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2003, p.110,
104
2. Mathis, Robert L.; Panaite, C. Nica, Managementul resurselor umane, Ed. Economică,
1997.
3. łigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism, Ed. Uranus, Bucureşti, 2003.
4. Popa, I.; Filip, R., Management internaŃional, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
5. Bowie, Norman, Business Ethics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, 1982.
6. Solomon, Robert, Business Ethics, in A Companion to Ethics, P. Singer (ed), Blackwell,
1996.
105
CALITATEA PRODUSELOR ROMÂNEŞTI ŞI PIAłA U.E.
LECT. UNIV. DR. IOANA POP COHUł (COORD.)

STUDENT ANCA MARTIN
Facultatea de ŞtiinŃe Econimice
ipop@yahoo.com
martinanca@yahoo.com
tel. 0745-280352
What is quality? How can it be measured? These questions are rised in my paper-work. Taking
in concern that there are many factors which have influence upon quality, I conidered necessery to
illustrate this fact through a study case upon dairy products. Romaina is going soon to integrate in U.E.,
but the measure in which the quality of our products can penetrate the U.E. market depends on our
producers and not at least, upon us.
Dacă după ’89 cei care au cutezat să se lanseze în afaceri au pornit la drum sub idei
inoculate ani de-a rândul: ,,producŃie înainte de toate’’, putem să spunem că lucrurile s-au
schimbat şi se schimbă într-un mod rapid. Ne aflăm la un pas de intrarea în Uniunea Euporeană,
intrare care aduce şi impune modificarea sloganului: ,,merge şi aşa’’. Acest concept: calitate
trebuie să fie un lucru vital în cadrul fiecărei firme, motorul care să ne impulsioneze spre
excelenŃă. Din păcate trebuie să recunoaştem că, la acest capitol suntem încă deficitari.
Întrebarea care ne-o punem este în ce măsură reuşesc următoarele cuvinte: ,,Made in Romania’’
să trezească în mintea consumatorului ideea de calitate şi cea de satisfacere într-un mod cât mai
adecvat a unei nevoi sau, din contră, reflectă contrariul? Chiar dacă ne putem lauda cu nume
celebre: J.M. Juran62, cunoscute pe plan mondial în cea ce priveşte asigurarea calităŃii, situaŃia
întâlnită în firmele româneşti denota altceva.
Lucrarea de faŃă îşi propune o analiza a calitaŃii produselor româneşti în comparaŃie cu
cele de pe piaŃa europeană, atenŃia fiindu-ne îndreptată asupra produselor lactate. Inainte de a
pătrunde în procedura de calitate, considerăm imperios necesar evidenŃierea mesajului transmis
de termenul calitate prin prisma terminologiei cât şi a factorilor care au influienŃă asupra
calitaŃii. Tendintele şi viitorul calităŃii va fi subliniat prin cultura calităŃii. Caracterul complex şi
dinamic al calităŃii se asociază astăzi în toate activitaŃile legate de management, controlul şi
asigurarea calitaŃii, standartizare, acreditare, marcare, evaluare, certificare etc.
Mesajul calităŃii prin prisma terminologiei
Sondajele fãcute aratã cã, în prezent, noncalitatea reprezintã aproximativ 30% din cifra
de afaceri a unei companii care nu aplicã metode preventive de asigurare a calităŃii. Totuşi, în
ultima perioadă companiile au urmărit să creascã în permanenŃã calitatea produselor şi
serviciilor lor pentru a-şi îmbunătăŃi competitivitatea.
Astfel, în economia de piaŃă, conceperea şi realizarea calităŃii trebuie să fie un obiectiv
major al activităŃilor oricărui agent economic.
Locul şi importanŃa sistemului calităŃii în managementul întreprinderii rezultă şi din
dependenŃa fără precedent a societăŃii contemporane faŃă de calitate. În acest sens, J.M. Juran
face o analogie sugestivă între calitatea produselor şi rolul digurilor care protejează în Olanda
terenurile agricole de apele mării. ,,Orice fisură în digul calitătiii ar pune în pericol grav viaŃa de
62
Americanul de origine română Joseph M. Juran (1904 - ) a elaborat lucrări fundamentale în identificarea,
dezvoltarea, perfecŃionarea, promovarea şi asigurarea calităŃii. Mesajul transmis prin prisma calităŃii a fost însuşit de
marile firme, pe plan mondial.
106
dincolo de dig.’’63 ConsecinŃele ar fi similare, ca proporŃii, cu accidentele datorate noncalităŃii
unor produse şi instalaŃii. De aceea, pregătirea în domeniul calităŃii este de mare importantă,
trebuie sa învăŃăm cum să producem şi să construim pentru a menŃine calitatea, acest dig
protector al civilizaŃiei contemporane, care ocroteşte bunăstarea, siguranŃa şi sănătatea
oamenilor şi care apără mediul înconjurător.
Ce este calitatea? Cine defineşte calitatea şi cum poate fi măsurată? Acestea sunt câteva
din întrebările ce se pot construi la baza acestui termen atât de des utilizat de la producători, la
consumatori. Luând în considerare ca şi etalon al calităŃii ,,satisfacerea clientilor’’ există
pericolul de a ne lovi de subiectivism şi de a lăsa la o parte o serie de alŃi factori importanŃi ca
şi costul utilizat pentru o unitate dată, gradul de utilizare, protectia mediului etc.
Din cele prezentate mai sus se evidenŃiază complexitatea acestui termen, complexitate
intărită de multitudinea definiŃiilor întâlnite în literatura de specialitate. De aceea, considerăm
imperios necesar începerea aprofundării acestui subiect prin definirea sa.
Etimologic, cuvântul îşi are rădăcina în latinescul ’’qualitas’’a cărui semnificaŃie este
’’fel de a fi, atribut, caracteristică, proprietate’’. Păstrarea acestui termen până în zilele noastre
este evidenŃiată sub aspect fonetic de asemănarea în pronunŃie a cuvântului calitate în Ńările
Uniunii Europene64.
Calitatea exprimă însuşirile esenŃiale ale unui produs care-l fac să se distingă de toate
produsele similare, care au aceeaşi destinaŃie, respectiv utilitate. Calitatea este o determinare a
produsului, o valoare interioară, care se naşte o dată cu el. De aceea pentru a stabili o măsură a
calităŃii se recurge la măsurarea caracteristicilor, care în parte reflectă unele aspecte ale calitaŃii.
Standardul ISO 8402 care se referă la vocabularul calitătii, o evidenŃiază prin
următoarea definiŃie: ,,Calitatea este un ansamblu de proprietăŃi şi caracteristici ale unui
produs/serviciu care îi conferă acestiua aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau
implicite’’.Conform acestei definiŃii:65
• calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de
caracteristici;
• calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaŃie cu nevoile clienŃilor;
• calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă;
• prin calitate trebuie să se satisfacă nu numai nevoile explicite, ci şi cele implicite.
Cuprinderea acestui concept ’’calitate’’ în anumite idei şi definiŃii nu reuşeşte să
evidenŃieze în totalitate compexitatea sa. Pentru o mai bună ilustrare a acestui termen vom
apela la construirea acronimului calităŃii.
63
Preluat din: Olaru, Marieta; Stanciu,Ion; Bazele merceologiei, Ed. Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir, Bucureşti,
1994, p.53;
64
În lb. germană – qualität, lb. engleză- quality;
65
Stanciu Ion, Managementul calităŃii totale, Ed. Cartea Universală, Bucureşti, 2003, p..29;
107
Fig. 1. Acronimul calitaŃii
Factorii determinanŃi ai calităŃii
O întrebare iminentă care apare frecvent este următoarea: ,, De ce este nevoie de

calitate?’’ Posibile răspunsuri care să vină în elucidarea acestei întrebări sunt:
• complexitatea;
• globalizarea pieŃelor;
• evoluŃia social-culturală;
• exigenŃele consumatorului;
• criza energetică.
De aici se poate trage concluzia că, în prezent, a dori calitatea înseamnă a răspunde la:66
− o exigenŃă economică – să ştii să vinzi mai mult, producând mai bine;
− o nouă cultură – trebuie promovată ideea că în societatea noastră fiecare individ are
o datorie calitativă;
− o nouă state de spirit –aprofundarea coeziunii muncii în echipă şi a leadership-ului.
Astfel, calitatea produselor se realizează în urma unui proces ciclic, complex la care
participă toate activităŃile firmei începând de la cercetare şi continuând cu proiectare, pregătirea
producŃiei, procurarea de materii prime şi materiale, producŃia propriu-zisă, controlul
procesului, inspectii, analize, încercări, probe, vânzarea produselor şi efectuarea service-ului.
În condiŃiile concurenŃei specifice economiei de piaŃă, produsele realizate şi
comercializate trebuie să îndeplinească simultan doua condiŃii de bază: să fie utile şi să fie
rentabile.
Pentru a atinge aceste două obiective inseparabile, la realizarea calităŃii participă o serie
de factori care acŃionează în procesul de producŃie cât şi în sfera circulaŃiei mărfurilor
(producător – comerciant - consumator). Clasificarea în cele doua categorii este redată în
tabelul nr.1.
Tab. nr.1. Factori determinanŃi ai calitaŃii
Factori determinanŃi ai calităŃii
– cercetate şi proiectate
– materiile prime şi materiale
– în procesul de producŃie – procesul tehnologic
– calificarea profesională a salariaŃilor
– asigurarea şi controlul calităŃii

– standarde şi norme
– ambalare
– în domeniul circulaŃiei mărfii – transport
– păstrare
Înainte de a începe o sumară analiză a fiecăruia dintre aceşti factori, considerăm

necesar, sublinierea următorului aspect: fiecare etapă aferentă realizării produsului finit, trebuie
luată ca de sine stătătoare şi realizată sub ’’imperialismul calităŃii.’’ Aceste etape pot fi
comparate cu verigile unui lant. Dacă una dintre verigi nu este integră atunci există posibilitatea
66
Grosu, Corina, Costul calităŃii: indicator în apreciarea performantei întreprinderii Tribuna calităŃii, nr.5, 2002
p.19;
108
ruperii la un moment dat al lanŃului. Altfelspus, dacă fiecare etapă în care ale loc realizarea
proiectarea, fabricarea şi vânzarea produsului, nu are la bază calitatea, integritatea produsului
sub aspect calitativ are de suferit.
Analiza acestor factori dorim să o realizăm în raport cu un anumit sortiment din
produsele lactale – şi anume laptele de consum. Caracteristicile de baza ale lui litru de lapte de
vacă sunt67:
• compoziŃie: - 100 g apă, 34-36 g grăsime, 47-52 g lactoză, 33-36 g azotaŃi, 6 g
proteine, 9 g minerale, 1,3 g calciu, 1 g fosfor, 1,6 g potasiu;
• valoare calorica: - 668 Kcalorii;
• microorganisme: 1.000.000 nr. germeni patogeni/ml, 600.000 nr. celule
somatice/ml;
• proprietăŃi organoleptice: - culoare alb-gălbiu în funcŃie de grăsime,
LegislaŃia Uniunii Europene prevede anumite standarde în cea ce priveste procesarea
laptelui, ca şi materie primă şi anume: reducerea numarului total de germeni/ml lapte materie
prima < 100.000 şi a numărului de celule somatice/ml lapte materie prima < 400.000.68
Comparativ cu datele prezentate mai sus, la nivel de Ńară problema porneşte de la numărul
ridicat de germeni patogenii pe litru de lapte. Acesta este posibil de stăpânit printr-o grijă
acordata materie prime sub aspect igienic şi calitativ.
Înainte ca un produs să existe pe piata sub o anumită formă tangibilă, putem spune că el
se regăseşte pentru prima dată sub o forma intangibilă în mintea consumatorului. De aceea
proiectarea şi cercetarea ocupa un loc important în asigurarea calitaŃii şi complexităŃii
produsului, lucru evidenŃiat de japonezi.
Pentru produsele alimentare, componenŃa materiilor prime are un răsunet covârşitor,
deoarece proprietăŃile acestora se transformă într-o mare măsură în valoarea principalelor
caracteristici de calitate. De aceea, orice neconcordanŃă sau lipsuri sub aspect calitativ ale
matriei prime va avea rezonanŃă negativă în produsul finit.
Pentru asigurarea calităŃii produselor finite este necesară ca activităŃile de aprovizionare
să fie planificate şi Ńinute sub control prin proceduri scrise. Aceste activităŃi se referă la:
• definirea cerinŃelor privind produsele care vor fi achiziŃionate pe baza specificaŃiilor
contractului;
• selectarea subcontractanŃilor se poate realiza prin evaluarea produselor acestora sub
aspect calitativ;
• stabilirea sistemului de asigurare a calităŃii, întreprinderea poate avea încredere în
sistemul de calitate a subcontractanŃilor la baza acestora aflându-se standardizarea;
• stabilirea metodelor de verificare;
• planificarea şi Ńinerea sub control a recepŃiei calitative.
Datorită conştientizării importanŃei calităŃii materiilor prime, multe firme alocă o atenŃie
deosebită furnizorilor, principiul subordonat alegerii lor fiind calitatea care este urmată apoi de
preŃ.
Reduceri relative a cantităŃii de materii prime naturale a stârnit preocupări intense din
partea specialiştilor pentru reducerea consumului de materii prime însă, fără a afecta calitatea,
având la bază creşterea eficinŃei întreprinderii respective.
O tendintă întâlnită la fabricarea produselor româneşti este diminuarea consumului de
materii prime care are însă la bază înlocuirea acestora cu alte produse de calitate inferioară,
tendinŃă intâlnită cu preponderenŃă în industria alimentară, lucru care poate afecte inocuiteatea
produsului respectiv. Dar aceste firme trebuie să ştie că se află în competiŃie doar pe termen
scurt, exigentele consumatorului anului 2005 începând să pună mai presus calitatea decât un
produs mai ieftin dar cu o calitate inferioară.
67
ColecŃia gastronomică, Gidul brânzeturilor, Ed. House of Guides, 2004, p.7;
68
Ordin nr. 1106 din 23 decembrie 2003 privind aprobarea Programului de actiuni pentru imbunatatirea calitatii şi
salubritatii laptelui materie prima Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61 din 23 ianuarie 2004, p.1;
109
În cazul produselor lactate, aprovizionarea cu materie primă trebuie să corespundă
anumitor norme sanitar veterinare. Încă mai intâlnim un ’’tradiŃionalism mioritic’’ în procurarea
materiei prime din spaŃii inadecvate igenic, direct de la Ńăran, fapt care are repercursiuni asupra
produsului finit. Integrarea agriculturii româneşti la nivelul celorlalte Ńări membre U.E. impune
multă muncă, care îşi va găsi succesul în schimbarea unor mentalităŃi deşuete şi cultivarea unei
culturi a calitatii, achiziŃionarea tehnologiei necesare cât şi voinŃa de a ne lasa modelaŃi sub
schimarea atât de necesară.
Dacă încă mai întâlnim pe piaŃa româneasca lapte de consum nepasteurizat, ambalat în
flacoane, intrarea României în U.E. va spulbera aceste imagini, lăsând în piciare doar pe cei care
sunt dotaŃi din punct de vedere tehnologic şi cu personal calificat.
O atitudine pentru calitate o reprezintă modul de ambalare şi ecoetichetarea. Ambalajul
după părerea lui Kotler69 reprezintă prima ’’întâlnite’’ a produsului şi cumpărătorului. Pentru
consumator, produsul şi ambalajul formează un cuplu indisociabil care prezintă un număr de
caracteristici percepute la nivel global, de multe ori consumatorul apreciind calitatea produsului
prin prisma ambalajului. Totodată ambalajul permite identifiacarea produsului. Consumatorii
doresc un ambalaj practic, lejer, ecologic şi atractiv. Cu cât un ambalaj va reuşi să satisfacă
aceste cerinŃe, va spori calitatea produselor. Profesorul B. Perconte apreciază chiar că
’’intreprinderile trebuie să ambaleze produsul pentru a ambala mai bine clientul.’’
Ecoetichetara este o activiatate care are ca obiect stabilirea unui sistem voluntar de
acordare a etichetelor ecologice, pentru promovarea produselor cu impact minim asupra
mediului, pe parcursul întregului ciclu de viaŃă , cât şi informarea corectă a consumatorului în
legătură cu criteriile ecologice ale produselor oferite pe piaŃă70. In cadrul ecoetichetării, se
distinge eticheta ecologică europeană, care este voluntară şi permite consumatorilor să identifice
cu uşurinŃă produsele cu impact redus asupra mediului. Produsele care prezintă un logo sub
formă de floare a cărei petele sunt date de 12 stele care încadrează un E, garantează
consumatorului respectarea criteriilor ecologice.
TendinŃele intâlnite evidentiază tipologii de consumatori europeni în ceea ce priveşte
utilizarea materialelor de ambalare:
• germanii sunt progresişti – consideră că ecologia este o prioritate şi rămân la pânda
noutăŃilor tehnice;
• olanderii şi suedezii sunt conservatori – foarte sensibili la valoarea ecologică a
materialelor şi preferă hîrtia şi cartonul, mai ’’naturale’’;
• francezi, italienii şi spanioli sunt sensibili la prezentare şi estetică, iubesc sticla şi
plasticul;
• britanicii se păstrează pe o linie conservatoristă, caută o minimalizare a ambalajului
(mai puŃină greutate şi mai puŃin volum) preferând cartonul.
Încadrearea românilor într-o anumită categorie impune o sarcina grea uneori întâlnindu-
se o ’’penurie’’de ambalaj pentru produsele alimentare iar uneori un excedent pompos care
ascunde o calitate şubredă.
Elementul important de ameliorare a calităŃii este reprezentat de standardizare.
EvidenŃierea calităŃii unui produs este dată de multe ori de nişte simple simboluri de litere şi
cifre ca de exemplu ISO 9001. Acest simbol reuşeşte să accentueze în mintea consumatorului că
acel produs are încorporat în el elementele calitătii, că toate procesele care au stat la baza
realizării sale au fost coordonate şi monitorizate sub îndrumarea unor norme bine stabilite. Prin
seria de standarde ISO 9000 are loc asigurarea internă şi externă a calităŃii pe baza satisfacerii
unor cerinte.
În domeniul alimentar atestarea calitaŃii este întărită de sistemul HACCP (Hazard
Analysis Critical Control Point) prin care se doreşte asigurarea inocuităŃii produselor. Chiar
dacă nu este vorba de o obigativitate în ceea ce priveşte implemetarea familiei ISO în cadrul
întreprinderilor, în Uniunea Europeana, standardele joacă un rol important ajutând la crearea
unei PieŃe Unice printr-o serie de acte normative comasate în directivele Noii Abordari.
69
preluat după Tomescu, Ada, Bazele merceologiei, Ed. UniversităŃii din Oradea, 2001 , p.110;
70
Dinu, Vasile, Ecoetichetarea în Romania, Revista de comerŃ, nr.1, 2005, p.54;
110
Standardizarea la nivelul Ńării noatre este săracă sub aspect numeric, dar începe să se cunoască o
creştere a firmelor ca au conştientizat rolul important oferit de standardizare.
TendinŃele şi viitorul calităŃii
Sub imperialismul dezvoltării comerŃului electronic, sub avangardismul noilor
tehnologii căt şi sub tendinŃa globalizării, calitatea îşi urmeaza caracterul complex şi dimanic.
În spaŃiul Uniunii Europene are loc o vastă campanie de formare a unei ’’culturi
europene a calităŃii’’ prin71:
• realizarea unei infrastructuri comune în domeniul calităŃii;
• difuzarea unui volum mare de informaŃii din domeniul calităŃii în vederea
consolidării PieŃei Unice Europene;
• ’’europenizarea’’ întreprinderilor prin promovarea unei politici europene a calităŃii
sub forma unei politici transcendente politicilor naŃionale pe care le determină şi le
influenŃează;
• elaborarea unor documente ale Uniunii Europene, precum ’’Politica Europeană de
Promovare a CalităŃii’’, ’’Calea Europei spre excelenŃă’’, ’’Programul European
pentru Promovarea CalităŃii’’, toate acestea prevăd măsuri pentru realizarea unei
viziuni strategice a calităŃii în toate Ńările membre şi pentru identificarea punctelor
cheie ale acestui demers de maximă importanŃă.
Ultimii ani au adus unele schimbări vizibile, la nivel naŃional, asupra modului de
percepere a calităŃii şi implemetarea acesteia în intreprinderi. Dar înca ne aflăm la început de
drum. Pentru a nu ne rătăci avem nevoie de indictoare clar direcŃionate: un program naŃional
pentru promonarea calităŃii şi creşterii competivităŃii produselor noastre complementat de
educare şi instruire.
Bibliografie
1. Cănănău, N.; Dima, O.; Eenzales Barajas, A., Sistemul de asigurare a calităŃii, Ed. Junimea,
Bucureşti, 1998;
2. Dima, D.; Pamfilie, R.; Precopie R., Mărfurile alimentare în comerŃul internaŃional, Ed.
Economică, Bucureşti 2001
3. Juran J.M., Planificarea calităŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2000
4. Maniu, A.I.; Vodă, V., Manualul calităŃii, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
5. Miron, M., Comportamentul consumatorului Ed. All, Bucureşti, 1996;
6. Olaru, M., Managementul calităŃii, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
7. Stanciu, I., Managementul calităŃii totale, Ed. Cartea Universală, Bucureşti, 2003;
8. Summers, D.C., Quality, Pearson Education, New Jersey, 2000;
71
Stanciu, Ion, Managementul calităŃii totale, Ed. Cartea Universală, Bucureşti, 2003 p. 9.
111
COMPORTAMENTUL ETIC ÎN AFACERI - UN AVANTAJ
AL DEZVOLTĂRII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI
LECT.UNIV.DR. IOANA POP COHUł (COOR.)

STUDENT MARIUS BUZA
Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea din Oradea
Str. Armatei Române, Nr. 5, Oradea
Telefon mobil: Ioana Pop CohuŃ - 0722 72138; Marius Buza - 0742 560187
E-mail: ipop@uoradea.ro, buza_marius@yahoo.com
Rezumat
Corruption is a phenomenon that embraced after 1990 all the aspects of romanian society
(political scene, the administration, the justice system and all the components of our economy). Finding
solutions to this issue is not an easy job. We must search for all the causes that generated this scourge.
For this reason the ethics has an important part.
Morală şi etică
Morala este reprezentată de ansamblul normelor de convieŃuire, de comportament a
oamenilor unii faŃă de alŃii şi faŃă de colectivitate, şi a căror încalcare nu este sancŃionată de
lege, ci de opinia publică.72
În societatea românească, morala este legată cel mai adesea de religie, de invăŃătura şi
tradiŃia creştină, de distincŃia dintre bine şi rău. În schimb etica este privită mai mult ca un mod
de comportament în societate bazat pe principii şi valori morale, universal acceptate ca fiind
valabile.
Etica este definită ca fiind ştiinŃa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi
condiŃiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaŃa socială.73
O oarecare distincŃie între cele două noŃiuni propun Crane şi Matten: Moralitatea
priveşte normele, valorile şi credinŃele inculcate în procesele sociale care definesc binele şi răul
pentru un individ sau o comunitate. Etica priveşte studiul moralităŃii şi aplicarea raŃiunii la
elucidarea regulilor şi principilior specifice care determină binele şi răul în orice situaŃie dată.
Aceste reguli şi principii se numesc teorii etice.74
Etica este teoria asupra moralei. Un demers etic înseamnă să reflectăm asupra
principiilor generale (inclusiv pe ce bază aleg un anumit set de principii în raport cu altul) şi
să judecăm din perspectiva acestor principii ce ar trebui să facă o persoană, inclusiv noi înşine,
într-o situaŃie particulară.
Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoŃională. Etica:
implică mai multă detaşare, explorarea şi acceptarea modurilor de viaŃă alternative. Acceptarea
unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea calorlalte principii şi norme
morale ca alterrnative posibile în diferite contexte.75
Avantajele eticii în afaceri
Au existat de-a lungul timpului curante de opinie, unele dintre ele manifestându-se şi
acum, conform cărora etica nu poate fi alăturată afacerilor. Profitul este considerat ca fiind
72
***DEX Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti , 1998;
73
idem;
74
Crane, A.; Matten, D., Business Ethics. A European Perspective, Oxford University Press, 2004, p. 11, preluat
după Crăciun, D., Etica în afaceri, http://www.ase.ro/;
75
Pop CohuŃ, Ioana, Etica în afaceri, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2004, p. 5;
112
princiaplul scop al unei faceri. Însă, acesta nu înseamnă că trebuie să rămână şi singurul,
excluzând fără echivoc altele. Măsurile de natură etică, cu care toate companiile se confruntă,
sunt considerate că diminuează profitul. Însă, există multe exemple de astfel de companii, care
nu şi-au sacrificat profitul în nici un fel datorită atenŃiei deosebite pe care au acordat-o eticii în
afaceri. Iar dacă avantajele aplicării eticii în domeniul afacerilor nu pot fi observate într-un timp
scurt, atunci cu siguranŃă ele îşi vor face simŃită prezenŃa în viitor.
Iată câteva motive întemeiate pentru a conduce o afacere într-o manieră etică76:
a) Litigii/Evitări acuzatoare
Fără valori etice puternice companiile ajung uşor la extreme legale – zone periculoase
în care evitarea şi încălcarea legii duce la procese şi acuzaŃii.
b) Libertatea regulatorie
Atunci când cetăŃenii şi guvernele sunt dominate de un comportament în afaceri
iresponsabil şi neetic, rezultatul este o mai mare birocraŃie şi înăsprirea legislaŃiei.
c) Acceptul public
Companiile care tolerează practicile neetice vor fi aproape sigur expuse, apoi boicotate
şi pedepsite pe piaŃă.
d) Încrederea investitorilor
Investitorii de astăzi vor evita o companie care nu este responsabilă şi etică. Declinul
recent al pieŃei a rezultat în parte de la îngrijorări privind practicile contabile ne-etice.
e) Încrederea furnizorilor/partenerilor
Într-o eră a corporaŃiilor virtuale, a parteneriatelor şi a întreprinderilor extinse, nici o
companie nu este suficientă de una singură. Parteneriatele de succes sunt construite pe încredere
şi menŃinerea acesteia.
f) Loialitatea clienŃilor
Calitatea, costul, disponibilitatea şi alŃi factori nu sunt suficienŃi pentru a menŃine
loialitatea clienŃilor. Aceştia analizează, de asemenea, reputaŃia companiei.
g) PerformanŃa angajaŃilor
Oamenii dau cel mai mare randament într-un mediu deschis, creativ şi etic. Companiile
care au o proastă reputaŃie se confruntă cu dificultăŃi în atragerea şi reŃinerea talentelor de top.
h) Mândria personală
Liderii şi angajaŃii companiilor se pot mândri într-adevăr cu realizările lor, dacă ştiu că
nu au încălcat legi, nu au trişat şi nu au făcut rău oamenilor pentru a-şi atinge scopurile.
i) Este corect
Majoritatea învăŃătorilor morali şi a liderilor în istoria oamenilor susŃin faptul că,
indiferent de consecinŃe, este intrinsec bine să faci lucrul corect şi să fii etic.
OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OECD prezintă la rândul ei
avantajele pe care le are aplicarea eticii în afaceri77:
• Avantaj pe piaŃă;
• PerformanŃă superioară a angajaŃilor;
• Câştiguri în reputaŃia managementului;
• Avantaje legale şi financiare.
Între comportament neetic şi corupŃie – un singur pas
Cauze şi factori ai comportamentului neetic
La fel cum etica se aplică în toate sferele activităŃii umane, atât în sectorul public, cât şi
în cel privat, la fel apare şi comportamentul contrar eticii şi moralei sănătoase. Astfel pentru a
descoperi care sunt soluŃiile în înlăturarea comportamentului neetic, trebuie să identificăm care
sunt cauzele şi factorii care îl determină. Printre cauzele apariŃiei ecstuia se regasesc78:
76
material Junior Achievement Romania, Etica în afaceri, concursul naŃional Etica în afaceri, 2004;
77
sursa OECD, preluat din Adevărul economic Nr.7(670), 23 februarie – 1 martie 2005;
78
Abrudan, Maria – Madela, Management internaŃional, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2003, p.138;
113
− câştigul – care duce la numeroase tentaŃii, mai ales când se anticipează un câştig
consistent şi, în general este de asteptat să se adopte decizii neetice;
− conflictul de roluri – multe dileme etice care apar în organizaŃii sunt în realitate
forme ale conflictului de roluri care ajung să fie rezolvate neetic. O formă
răspândită de conflict al rolurilor care generează comportamente neetice apare
atunci când „rolul birocratic” al angajatului într-o organizaŃie, intră în contradicŃie
cu rolul de „membru al unui corp profesional”;
− competiŃia puternică pentru obŃinerea de resurse deficitare poate stimula un
comportament neetic;
− personalitatea – oamenii puternic orientaŃi spre valorile economice sunt mai expuşi
la un comportament neetic decât ceilalŃi. În plus, în abordareaa chestiunilor morale
de către oameni, există puncte de vedere diferite. În condiŃii normale, este raŃional
să ne aşteptăm ca oamenii ce sunt mai conştienŃi de problemele morale, să fiee
tentaŃi să evite deciziile neetice, iar cei cu o mare putere personală (machiavelici)
vor fi mai disopuşi să ia decizii neetice, folosindu-şi puterea pentru promovaarea
interesului personal mai degrabă decât pentru binele întregii organizaŃii.
CorupŃia în România
Conform indicelui de percepŃie a corupŃiei - IPC, calculat de Transparency
International79, cea mai mare orgaŃie mondială de luptă împotriva corupŃiei, în anul 2004 pentru
145 Ńări, 7 Ńări, inclusiv cele mai sarace, au obŃinut punctaje mai slabe de 2, dintr-un maximum
de zece puncte. CorupŃia este perceputa ca dominantă în Paraguay, Nigeria Azerbaijan şi
Bangladesh - cu un punctaj mai slab de două puncte. Se observa că toate aceste state se
încadrează în categoria celor mai sărace Ńări din lume. În schimb, Ńările cu un punctaj peste nouă
puncte, cu nivele scăzute ale percepŃiei corupŃiei, sunt predominant bogate: Finlanda,
Danemarca, Noua Zeelanda, Islanda, Singapore şi Suedia. Calculul IPC este facut conform unei
metode care cumulează sondaje şi reflectă percepŃia oamenilor de afaceri şi a analiştilor de Ńară,
atât rezidenŃi cât şi nerezidenŃi.
România se situează, conform aceluiaşi studiu, pe locul 87 alături de Iran şi Republica
Dominicană cu un punctaj de 2,9.
Efectele corupŃiei asupra economiei naŃionale
Din cauza lipsei de transparenŃă, investiŃiile din economie au fost de trei ori mai mici
decat potenŃialul României. Principalele efecte ale corupŃiei se regăsesc în nivelul de trai al
populaŃiei şi volumul investitiilor din economie. Gradul de corupŃie la nivelul unei Ńări
constituie un factor care contribuie în foarte mare măsură la scăderea nivelului de trai al
populaŃiei.
Un alt studiu, realizat de Pricewaterhouse Coopers, evidenŃiază impactul lipsei de
transparenŃă a mediului de afaceri asupra costului capitalului străin atras de anumite Ńări.
Eşantionul analizat a fost alcătuit din 35 de Ńări de pe toate continentele, împărŃite în patru grupe
de venit, pentru care s-a calculat indicele de opacitate (Factor-O). Acesta a fost comparat cu
indicele de opacitate al unor Ńări de referinŃă (SUA, Marea Britanie, Singapore şi Chile).
Din Europa Centrală şi de Est au fost selectate România, Cehia, Ungaria, Polonia şi
Lituania. Indicele de opacitate reflectă efectele lipsei de transparenŃă pe care Ńările îl au de plătit
suplimentar pentru atragerea de fonduri - investiŃii străine directe sau împrumuturi. În calculul
indicelui intră mai multe elemente: nivelul corupŃiei, sistemul legislativ, politicile
macroeconomice promovate de guvern, practicile contabile şi reglementările specifice mediului
de afaceri.
Rezultatul calculelor demonstreaza că Romania pierde, în medie, 221% din investiŃiile
străine pe an, datorită percepŃiei ca Ńara lipsită de transparenŃă. În plus, indicele de opacitate
evaluat la 71 pentru Ńara noastră, are acelaşi efect asupra investitiilor (interne sau externe) ca o
creştere de 34% a impozitului pe profit, de la 25% la 59%. Cu alte cuvinte, o reducere
79
sursa: http://www.transparency.org/;
114
substanŃiala a corupŃiei ar atrage mai multe investiŃii străine fără ca bugetul de stat să fie afectat
de sistemul de facilitaŃi fiscale acordate investitorilor.80
Dacă se reuşeşte schimbarea mentalităŃii cu privire la necesitatea unui comportament
etic în afaceri, efectele pozitive, pe termen lung: credibilitate, imagine pozitivă şi transparenŃă
etc., ar putea determina o dezvoltare durabilă a României prin atragerea de investiŃii şi prin
obŃinerea încrederii partenerilor internaŃionali în tranzacŃiile efectuate.
Bibliografie:
1. Pop CohuŃ, Ioana, Etica în afaceri, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2004;
2. Abrudan, Maria – Madela, Management internaŃional, Ed. UniversităŃii din Oradea, Oradea,
2003;
3. material Junior Achievement Romania, Etica în afaceri, concursul naŃional Etica în afaceri,
2004;
4. Crane, A.; Matten, D., Business Ethics. A European Perspective, Oxford University Press,
2004, p. 11, preluat după Crăciun, D., Etica în afaceri, http://www.ase.ro/;
5. ***Adevărul economic Nr.7(670), 23 februarie – 1 martie 2005;
6. ***revista Capital , nr. 6, 6 februarie 2003;
7. ***DEX Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” Ed. Univers
enciclopedic, Bucureşti , 1998;
8. http://www.transparency.org/
80
sursa: revista Capital , nr. 6, 6 februarie 2003;
115
THE TARRIFS INCIDENCE ON SMALL COUNTRIES
UNIV. LECTURER ADRIANA GIURGIU, PH.D.S.

University of Oradea, Faculty of Economics, Armatei Romane str. 5, Cladire Rectorat etaj 4, RO-
410087 Oradea, Bihor, Romania, Tel. /Fax: 0259-408.422
E-mail: agiurgiu@uoradea.ro
Abstract: Whatever the possible “potential gains” from free trade, almost all the countries in the
world have maintained tariff barriers to trade. Consider a small country unable to influence its terms of
trade. A tariff usually reallocates the factors of production into the protected sector and shifts domestic
demand away from the imported commodity, thereby reducing the country’s imports.
Whatever the possible “potential gains” from free trade, almost all the countries in the
world have maintained tariff barriers to trade. The only difference among countries has been the
degree and the coverage of tariff protection.
A tariff is a tax on imports of a commodity that makes the foreign commodity more
expensive to domestic consumers and producers. A tariff usually reallocates the factors of
production into the protected sector and shifts domestic demand away from the imported
commodity, thereby reducing the country’s imports.
Once the Uruguay Round agreement has been implemented, average tariffs on
manufactured goods for the OECD countries will be about 2%. However, tariff barriers are still
significant in agriculture, and anti-dumping duties, which are equivalent to tariffs, may be quite
substantial. Also, the analysis of tariffs provides the basis for the analysis of other types of trade
barriers.
Consider a small country unable to influence its terms of trade. Figure one shows a
partial equilibrium analysis of the situation under free trade where the supply of imports from
the rest of the world is perfectly elastic at the world price since the country is small. Price in the
domestic market is equal to the world price with consumption D1 and domestic production S1
with the residual demand supplied by imports.
Figure two shows the effect of introducing a tariff on the small country in figure one.
The tariff shifts the supply of imports from the rest of the world upwards since the world price is
unchanged. There is now a perfectly elastic supply of imports at the price Pw(1+t). Hence, the
domestic price of the good will increase to Pw(1+t), consumption will fall to D2 while domestic
production increases to S2, and imports will be reduced.
The welfare effect of the tariff is: Consumer surplus is reduced by A+B+C+D due to the
higher price paid by consumers. Producer surplus increases by A due to the higher domestic
production and higher price.
Government revenue increases by C due to the tariff revenue collected on imports. The
net effect is a welfare reduction of B+D.
The production distortion arises because the marginal cost of the additional domestic
production exceeds the world price at which the good could have been imported. Similarly, the
consumption distortion D arises because consumption falls and the marginal valuation of this
consumption exceeds the world price.
Since any tariff leads to a welfare loss (as does an import subsidy), the optimal tariff for
a small country is equal to zero.
116
Figure 1: Free Trade in Partial Equilibrium Analysis
General Equilibrium Analysis

For a more rigorous analysis of the effects of a tariff, the neo-classical general
equilibrium model can be used. Under free trade, the country faces world prices so produces at
P and consumes at C (the trade triangle is not drawn but it can be seen that the country imports
X and exports Y).
The introduction of a tariff increases the relative price of X in the domestic market so
production shifts to P' with more X and less Y produced than under free trade. The country has
to trade in the world market at world prices so its budget constraint is given by the world price
line through P', but consumers face domestic prices in the domestic market. Hence,
consumption must be at a point such as C' on the budget constraint where domestic prices are
tangential to the community indifference curve. Since the country is on a lower community
indifference curve, welfare is lower than under free trade. As in the partial equilibrium analysis,
there is a production distortion and a consumption distortion.
The production distortion occurs because the value of national income at world prices is
lower than under free trade (U to U") while the consumption distortion occurs because
consumers face distorted prices rather than world prices (U " to U').
117
Figure 2: Tariff in Partial Equilibrium Analysis
Tariffs and Income Distribution

In the Heckscher-Ohlin model, the Stolper-Samuelson theorem can be used to analyse
the effect of tariffs on income distribution. Suppose that the import competing good X is labour
intensive then a tariff on X will increase the relative price of the labour intensive good, X. This
will increase demand for labour; hence, it will increase the real wage of labour in terms of both
goods and reduce the real return to capital in terms of both goods. Labour unambiguously gains
while capital unambiguously loses as a result of the tariff.
Note that the tariff will reduce the welfare of the country so the losses for capitalists
outweigh the gains for labour. Even if the capitalists receive the tariff revenue they will still be
worse off than under free trade.
Lerner Symmetry
Since only relative prices matter in a general equilibrium model, a tariff on the
importable good, X, is equivalent to some export tax on the exportable good, Y. The effect of a
tariff on relative prices in the domestic country is:
An export tax reduces the price that exporters receive for their exports, so the effect of
an export tax on the relative prices in the domestic country is:
118
A tariff and an export tax set at the same rate, ad valorem tX =tY , will both result in the
same relative prices in the domestic market and hence exactly the same equilibrium.
Since trade is balanced, when imports fall as a result of a tariff then exports will also
fall. Similarly, when exports fall as a result of an export tax then imports will also fall. One
implication of this result is that an import tariff combined with an equal export subsidy will
have absolutely no real effect on an economy yet governments often pursue such policies.
Figure 3: Tariff in General Equilibrium Analysis
Conclusions
Recently, there has been a great deal of discussion about the distribution of the welfare
effects of protection across countries, but unfortunately, the debate has not generally been based
on sound theoretical principles. On the one hand, some have argued that industrial country trade
policies hurt developing countries more than their own countries (such as in agriculture), while
others have argued that developing countries mainly hurt themselves as a result of their own
trade barriers. Of course, a small country bears the entire burden of its own protection, since it
cannot influence its terms of trade. Thus the question becomes: what can be said about tariff
incidence in the small country case?
There are two ways of tackling the question of tariff incidence. One is to ask: What
would be the distribution of the welfare effects across countries from a marginal change in the
home country tariff? The second approach is to ask: What is the distribution of the cumulative
welfare effects of a tariff change in the home country, perhaps relative to free trade, across
countries? Regarding the first question, the welfare effects of a marginal change in the home
country tariff are equalized across exporter and importer when the home tariff rate equals two
divided by the elasticity of the foreign offer curve minus one. When the elasticity of the foreign
offer curve is constant, the welfare effects are equal at twice the optimal tariff for the home
country. Thus, the home country would be hurt more from a tariff increase if its actual tariff rate
exceeded twice its optimal rate, while the foreign country would be hurt more if the home tariff
were less than twice its optimal rate.
Regarding the cumulative welfare effects of a tariff in the home country relative to free
trade, under appropriate assumptions, these are equalized across exporter and importer when the
home country tariff equals four divided by the elasticity of the foreign offer curve minus one—
four times its optimal tariff if the elasticity of the foreign offer curve is constant.
Looking at the question of tariff incidence from this perspective, the home country
would be hurt more than the foreign country, relative to free trade, if its actual tariff rate
exceeded four times its optimal tariff; if the home tariff is less than four times its optimal tariff,
119
the foreign country is hurt more than the home country. These results suggest a method that can
be used in practice to assess tariff incidence.
More generally, the agent imposing the tax is able to affect the net-of-tax price of the
taxed product. These results also hold in assessing tax incidence in a closed economy, as well as
in a two-country model of international trade.
Bibliography:
1. Anderson, Kym, Betina Dimaranan, Tom Hertel, Joe Francois, Bernard Hoekman, and Will
Martin, - “The Burden of Rich and Poor Country Protectionism on Developing Countries,”
Journal of African Economies, Vol. 10, No. 3 (September, 2001), pp. 227–57.
2. Balassa, Bela, - “Tariff Protection in Industrial Countries: An Evaluation,” Journal of
Political Economy, December 1965.
3. Balassa, Bella, ed., - “The Structure of Protection in Developing Countries”, Baltimore
Johns Hopkins, 1971.
4. Panagariya, Arvind, - “Alternative Approaches to Measuring the Cost of Protection,” paper
presented at the 2002 American Economic Association Meetings.
5. Robinson, Joan, - “The Economics of Imperfect Competition”, Second Edition, London:
Macmillan, 1969.
6. Stoeckel, Andrew, and Brent Borrell, - “Preferential Trade and Developing Countries: Bad
Aid, Bad Trade,” Rural Industries Research and Development Corporation, 2001
7. Tokarick, Stephen, - “What Do We Know About Tariff Incidence?,” IMF Working Paper
WP/04/182 (Washington: International Monetary Fund), 2004
120
THE LISBON STRATEGY AT MID-TERM: PRESENT
ACHIEVEMENTS AND FURTHER EXPECTATIONS
UNIV. LECTURER ADRIANA GIURGIU, PH.D.S.

University of Oradea
Faculty of Economics
Armatei Romane str. 5
Cladire Rectorat etaj 4
RO-410087 Oradea, Bihor
Romania
Tel. /Fax: 0259-408.422
E-mail: agiurgiu@uoradea.ro
Abstract: Directing European economies to new paths of development by closing the economic
gap between Europe and the Unites States and advancing ahead of the USA until 2010, was the backbone
of the Lisbon Strategy’s success, launched by the EU in 2000. This Strategy was designed to increase the
growth and modernize Europe, while caring for sustainable development and social cohesion.
In March 2000, at the outset of their Summit in Lisbon, leaders of the European Union81
pledged to transform the EU into the “most dynamic and competitive knowledge-based economy
in the world” by 2010.
The Lisbon Strategy was designed to increase the growth and modernize Europe, while
caring for sustainable development and social cohesion. The Strategy represented an innovative
approach to development because economic objectives were not juxtaposed with social ones.
Instead, the Strategy endeavored to demonstrate that economic and social objectives are
intertwined and the implementation the economic objectives might feed-back support and
strength to the social objectives, and vice versa.
Directing European economies to new paths of development was the backbone of the
Strategy’s success. The success could be achieved through increasingly intensive participation
of knowledge-based economy in the overall development (research, education, access to
information technology) with the concurrent improvement in functioning of a single European
market, support for entrepreneurship and strengthening of sound macroeconomic frameworks.
The necessary action to accomplish such goals was an intensive enhancement of societies’
general knowledge and capability and a constant closing of the social exclusion gap. Special
tools were designed to monitor the progress of the Strategy and to provide multilateral support
in its implementation.
Since Lisbon, the overall economic performance of the European Union has been
modest and some of the ambitions formulated in Lisbon now appear out-of-reach.
This leads to a second question: has the Lisbon Strategy provided sufficient impetus to
the policy reform agenda in member states and, if not, what else could be done to foster more
forceful activism in structural reforms?
With the Lisbon Agenda, EU political leaders made a comprehensive and ambitious
commitment. They pledged to make the European Union by 2010 “the most dynamic and
competitive knowledge-based economy in the world capable of sustainable economic growth
with more and better jobs and greater social cohesion, and respect for the environment”. This
ambitious commitment was further broadened in subsequent European Summits, where leaders
81
In this paper, the European Union refers to the fifteen member states prevailing when the Lisbon Strategy was
adopted, i.e. before the enlargement on 1 May 2004, unless explicitly noted.
121
undertook to achieve additional objectives in the economic, social and environmental spheres82.
The European Council eventually adopted a set of 14 quantitative targets that summarize their
commitment to economic growth, employment, social, educational, regional and environmental
objectives83. Of these 14 objectives, five are frequently considered to be particularly important
in the economic area: the goal that 70 per cent of those at working age should be employed by
2010, almost 6 percentage points more than prevailing when the Strategy was adopted; the
implicit goal that real GDP should grow by 3 percent per year on average84; the goal that 50 per
cent of older workers should be employed in 2010, compared with 38 per cent at the start of the
decade; and the goal that spending on research and development (R&D) be increased from 2 per
cent of GDP to 3 per cent by 2010 (Table 1).
Because many of these policy areas are the prerogatives of member states, the Lisbon
Strategy is based on the “open method of coordination”, a framework which eschews the
traditional centralization of policy formulation and relies instead on the peer review of progress
made by individual member states. The European Commission regularly monitors the structural
indicators targeted under the Strategy85, and the European Council meets every spring to discuss
progress and determine new targets if necessary.
The first half of the decade has been difficult for the European economy. Output has
been moving in fits and starts, without embarking on a sustained expansion. Between 2000 and
2004, annual growth of real GDP was 1.4 per cent on average, less than recorded in the overall
OECD (2.1 per cent) and notably less than in the United States (2.5 per cent)86. Thus, growth
fell short of the goal of 3 percent assumed in the Lisbon Strategy. Admittedly, the overall
context was difficult. Just like the early-1980s and early-1990s, the decade started with a
cyclical slowdown. In addition, a succession of adverse shocks contributed further weakness,
notably the burst of the technology bubble, the scaling-back of business investment, terrorist
attacks, corporate scandals and rising oil prices. However, these various influences cannot
explain everything. Outside Europe, countries were subject to the same negative influences but,
apart from Japan, nonetheless managed to achieve stronger growth. There is therefore a
widespread perception that the EU economy is not performing well and risks falling behind
other regions.
A more careful examination of the data qualifies this assessment, but does not modify
the overall picture. The performance of the United States appears a bit less impressive once
expressed in terms of GDP per capita, due to the rapid increase of the US population, but it
nonetheless remains more robust than that of the EU. This confirms that Europe is not
converging towards the level of income prevailing across the Atlantic and has even been
82
These various commitments can be found on the web site of the European Commission at the following link:
http://europa.eu.int/comm/lisbon_strategy/index_en.html
83
The 14 basic structural indicators are the following: GDP per capita; labor productivity; aggregate employment
rate; employment rate of older workers; education achievement; expenditure on research and development; business
investment; comparative price levels; at-risk-poverty rate; long-term unemployment; dispersion of regional
employment rates; greenhouse gas emission; energy intensity of the economy; and volume of transport.
84
The goal of 3 per cent real GDP growth was heavily publicized, but is not officially included in the Summit
communiqués.
85
The most recent statistics related to these structural indicators are provided by the European Commission at the
following link: http://europa.eu.int/comm/eurostat/structuralindicators
86
Source: OECD Economic Outlook No. 76. Statistical Appendix.
122
diverging from it during the recent period (Chart 1). The widening of the income gap vis-a-vis
the United States in the past ten years is a source of discontent for European leaders. It is,
therefore, important to understand why the EU is lagging behind.
Most analysts use growth-accounting frameworks to assess why Europe is lagging
behind. These frameworks, in their simplest forms, decompose per capita GDP growth into two
components: labor productivity (output per working hour) and labor utilization (total hours
worked per person)87. Using this approach, the gap between the EU and the US can be
decomposed into two components: a gap of 14.4 per cent in labor utilization and a gap of 16 per
cent in labor productivity (Table 2). This suggests that the EU needs to achieve stronger
performances in both labor market performance and labor productivity, and to remember the
goal established through this Strategy.
The reasons for missing the goal of the Strategy should be attributed to the fact that
when the Strategy was designed Europe enjoyed very positive development trends, which
perhaps led to excessive and unfounded optimism about the future plans and expectations. The
origins of such decline were difficult to predict at the early stages of the Lisbon Strategy
planning; a general slowdown occurred in economic dynamics and a recession, which followed
lasted several years. Does it mean that the important objectives, commonly agreed upon
between the countries of Europe in the framework of the Strategy should be abandoned? It
seems, however, that frustration resulting from a large discrepancy between hopes and reality
hid behind his bitter words.
The official communications of the current Commission strike a significantly different
tone as the Commission strives for strengthening and revitalizing of the Lisbon Strategy. The
report prepared in November 2004 under the leadership of Wim Kok carries a similar message:
he sharply critiques these Strategy’s shortcomings, which could have been prevented (for
example, too slow introduction of a single market). At the same time, however, Kok emphasizes
the importance of the Strategy today in comparison with five years ago: especially now the
Strategy should be implemented.
87
More precisely, GDP per capita is decomposed into three components: labor utilization, labor productivity and the
share of working wage persons in total population.
123
“On the external side, Europe faces the challenge of coping with the acceleration of
technological innovation in the United States, illustrated by the market shares gained by U.S.
firms in knowledge-related products and services. At the same time, the continent faces the
challenge of the economic take-off of China and India and their predominance in labor-intensive
markets. European countries also need to address internal challenges, including the financial
difficulties of social protection systems and the rapid ageing of its population” (European
Commission, 2004; Kok, 2004; OECD, 2004; IMF, 2004; Camdessus, 2004).
We have to agree that the Lisbon Strategy brought limited although very visible results,
while its main directions have been rightly chosen and they continue to be valid.
Also, states, which entered the path of competitiveness at a later time, have successfully
managed to catch-up. Having this in mind, one could see the future possibilities to implement
the Lisbon Strategy more optimistically, under the condition that all countries with due attention
and respect treat its goals.
The implementation of the structural reforms proposed by the Strategy is very important
also for the new Member States. Going along the Strategy’s path they might faster cover the
distance separating them from the most developed European countries.
Completing the Single Market, so as to boost product market competition and foster
innovation and productivity, seems a good candidate. While the Single Market has promoted
competition on goods markets, cross-border competition in the area of services remains
impeded by national barriers and various administrative impediments.
The second half of the decade could usefully be devoted to promoting free competition
in the field of professional and household services – as foreseen by the EU draft Services
Directive. By putting this goal at the center of the Lisbon Strategy, the review by political
leaders would give Europe a greater chance to become a very competitive and dynamic region
by 2010.
Bibliography:
1. AHMAD, N, F. LEQUILLER, P. MARIANNA, D.PILAT, P.SCHREYER and A.WÖLFI
(2003), - “Comparing labour productivity growth in the OECD area: the role of
measurement”, Statistics Directorate Working Paper 2003/5, Paris.
2. BLANCHARD, Oliver (2004), - “The Economic Future of Europe”, The Journal of
Economic Perspectives, Volume 18, No. 4.
3. CAMDESSUS, Michel (2004), - “Le sursaut – Vers une nouvelle croissance pour la
France”, Rapport du groupe de travail présidé par M. Camdessus, La Documentation
française, Paris.
4. CETTE, Gilbert (2004), - “Productivité et croissance: diagnostic macroéconomique et
lecture historique” [in:] ARTUS, Patrick and Gilbert CETTE (2004), Productivité et
croissance, Rapports du Conseil d’Analyse Économique, La documentation française, Paris.
5. EUROPEAN COMMISSION (2004), - “The link between product market reforms and
productivity: direct and indirect impacts”, The EU Economy: 2004 Review, Brussels,
October.
6. IMF (2004), Euro Area policies: staff report, Washington DC.
124
DETINEM COMPETITIVITATE EUROPEANA IN
STRUCTURA SECTORULUI TERTIAR?
ALEXANDRU TRIFU
INA CROITORU
Universitatea “Petre Andrei” Iasi, str. Ghica Voda nr. 13, Iasi, cod 700400; telefon 0232.215.944
Abstract: The growth of the economic level of our country requires the reorganization of the
national economy’s structure, aiming especially the development of the tertiary sector. Our paper makes
a retrospective analyze of what it has been achieved till nowadays, in order to find out whether the
reached level and the followed directions coincide whith those of the EU countries.
Pentru a vorbi de avantajele competitive ale ofertei româneşti de servicii, să facem

precizarea că sectorul terŃiar în România şi-a mărit ponderea la crearea PIB, de la 25,5 % în
anul 1989, la aproximativ 45 % în anul 2003. Vorbind concret de sectorul serviciilor în Ńara
noastră, sectorul care a cunoscut o dinamica importantă, acesta a ajuns să deŃină, în anul 2002, o
pondere de 11,2 procente din PIB, fiind pe locul trei, după industrie şi agricultură.
Transporturile şi telecomunicaŃiile, sistemul financiar-bancar, sunt şi ele ramuri care au
cunoscut evoluŃii promiŃătoare, chiar dacă înregistrând anumite oscilaŃii şi care deŃin ponderi
însemnate în PIB, în jurul cifrelor de 10 %, respectiv 5 %.
Sectorul IT şi telecomunicaŃiilor rămâne totuşi cel mai dinamic sector al economiei
româneşti de după 1989, care până în anul 2000 a atras investiŃii străine de peste 2 miliarde
USD, din partea BERD, BEI, BIRD şi de la cea mai mare reŃea de telefonie GSM. După anul
2000 acesta deŃine în continuare ponderea cea mai mare a fondurilor atrase sub formă de
investiŃii directe, cu impact semnificativ în economie, de aproximativ 459 milioane USD, atrase
în perioada 1.10.2001 – 31.03.2004, surclasând comerŃul, care a atras în aceeaşi perioadă doar
267 milioane USD şi alte servicii (în total 348 milioane USD). Din cele 459 milioane USD au
fost repartizate pentru serviciile de telefonie, telegrafie şi transmisiuni date 123,8 milioane
USD, pentru activităŃile de telefonie 331,5 milioane USD, pentru fabricarea de calculatoare 2
milioane USD şi 1,7 milioane USD pentru alte activităŃi şi servicii.
Acest fapt a fost explicabil Ńinând cont de interesul Ńării noastre de a închide definitiv
Capitolul 19 de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, referitor la telecomunicaŃii şi
tehnologia informaŃiei, negociere iniŃiată în anul 2000, când raportul Comisiei Europene privind
România şi referitoare la acest domeniu preciza că nu s-au înregistrat progrese substanŃiale în
transpunerea aquisului telecomunicaŃiilor, lipsind cadrul de reglementare a activităŃilor din acest
domeniu. Aceasta ar putea fi o explicaŃie a faptului că eforturile s-au concentrat în această
direcŃie, rezltatele obŃinute până în prezent fiind următoarele:
− numărul abonaŃilor de telefonie fixă a crescut din 31.12 2000 în 30.09.2004 cu
18,35% (de la 3.814.000 la 4.514.000 abonaŃi) faŃă de creşterea cu doar 13% din 01.01.1998 în
31.12. 2000;
− numărul utilizatorilor de telefonie mobilă a crescut din 31.12 2000 în 30.09.2004 cu
349,74% (de la 2.019.000 la 9.080.354), cu toate că cea mai mare creştere s-a înregistrat de la
momentul apariŃiei acstui tip de serviciu în Ńara noastră, în anul 1996 (de la 50.000 la 2.019.000
utilizatori în 2000);
− modernizarea reŃelei de telefonie este pusă în evidenŃă prin intermediul ratei
automatizării şi ratei digitalizării, a căror creştere a fost din 1995 până în anul 2003 cu 97,6%
(de la 0,4% la 98%), respectiv cu 64,2% (de la 6,8% la 71%);
125
− creşterea numărului de utilizatori a încurajat firmele ce activează în acest sector,
fapt pus în evidenŃă prin creşterea numărului de companii care au depus notificări pentru
furnizarea reŃelelor şi serviciilor de comunicaŃie electronică de la 552 (la 28.01.2003) la 2435
(08.10. 2004) ceea ce înseamnă o creştere de 341% şi prin creşterea numărului de furnizori de
ISP (Internet Solution Provider) cu 328% (de la 150 în 1999 la 642 la data de 30.10.2004);
− ca rezultat al creşterii numărului de firme ce oferă servicii în acest domeniu şi de
utilizatori, traficul RONIX a crescut cu 125,4% de la 39.420 la 88.873 Gbytes iar viteza benzii
de internet obŃinută din exteriorul Ńării a crescut cu 63,6% (de la 1418 la 2320 Mb/s) din 2001
până în 2003; totodată valoarea pieŃei IT şi comunicaŃii este în continuă creştere, de la 2,743
miliarde euro în 2001 la aproximativ 3,364 miliarde euro în 200488.
Ca urmare, raportul Comisiei Europene pe anul 2003 privind activitatea din domeniul
IT&C a recunoscut progresele ferme ale României în alinierea la aquis-ul privind
telecomunicaŃiile, arătând că s-a progresat pe linia liberalizării pieŃelor de comunicaŃii şi poştală,
rămânând să se pună accentul în continuare pe înfiinŃarea de organisme independente şi
administraŃii de implementare a programelor de dezvoltare. În acest scop, a fost iniŃiat de către
Guvernul României, prin intermediul Ministerului ComunicaŃiilor şi Tehnologiei InformaŃilor şi
cu sprijinul Băncii Mondiale proiectul „Economia Bazată pe Cunoaştere” şi care presupune
acordarea unui împrumut de aproximativ 80 milioane USD, proiect care urmăreşte facilitarea
accesului la informaŃie în format digital a cetăŃenilor din mediile rural şi mic urban pentru a se
asigura acelaşi nivel de educaŃie IT la nivelul întregii populaŃii a Ńării. Practic, acest proiect
presupune crearea unor reŃele electronice ale comunităŃilor locale (RECL) prin intermediul
cărora să se furnizeze servicii „on line” atât cetăŃenilor cât şi agenŃilor economici, pentru
îmbunătăŃirea mediului de afaceri din 12 oraşe cu populaŃia de peste 200.000 locuitori şi 200
centre rurale. Punerea în practică a acestui proiect ne va permite să ne „aliniem” mai rapid la
nivelul de dezvoltare a reŃelelor de comunicaŃii din restul Ńărilor Europei Centrale şi de Est.
Alături de ramura IT şi comunicaŃiilor, considerăm că două mari direcŃii sau două mari
domenii din sectorul serviciilor sunt capabile, în acest moment concret al evoluŃiei economiei
româneşti de tranziŃie, să asigure într-adevăr oportunităŃi de valorificare ale poziŃiei geografice
şi potenŃialului economic ale României în perspectiva atingerii Ńintei propuse, anume:
integrarea în structurile Uniunii Europene.
Prima dintre aceste direcŃii de afirmare o reprezintă turismul. Turism care trebuie să
devină o adevărată industrie şi a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant, atât de
armonios şi diversificat în spaŃiul carpato-dunăreano-pontic. Turismul, momentan participă cu
numai 1,5-2,4 % la crearea Produsului Intern Brut şi dispune de investiŃii de numai 0,3-1,5 %
şi, cel mai grav dintre toate, populaŃia ocupată în acest domeniu este de numai 1-2 %, faŃă de
exemplu agricultura, unde se înregistrează 35 %89 .
Am precizat aceste cifre, pentru a fi comparate neapărat cu cifrele de pe plan mondial în
această direcŃie, date furnizate de către OrganizaŃia Mondială a Turismului :
− 12 % din Produsul Mondial Brut este creat de turism ;
− 7 % din totalul efortului investiŃional întreprins ;
− 11 % din totalul cheltuieilor de consum ale populaŃiei ;
− 8 % din populaŃia mondială activă (adică unul din 12 lucrători de pe suprafaŃa
planetei activează în sfera turismului).
De aceea, Ńinând cont că unul dintre cele mai tranzacŃionate servicii în comerŃul
mondial actual este turismul (care include turismul internaŃional propriu-zis, precum şi
transporturile internaŃionale de pasageri) şi care, cu 8 %, devansează industrii de tradiŃie,
România nu-şi poate permite să trateze cu superficialitate această problemă, mai ales acum când
se pune problema integrării în structurile Uniunii Europene şi deci avem nevoie de sectoare şi
domenii care să fie competitive şi să aducă bogăŃie şi încasări la bugetul de stat. Se impune
creşterea şi nu reducerea sumelor pentru promovarea acestei activităŃi, deoarece avem nişte
88
Date preluate de pe site-ul internet al MCTI, ANRC, ARIS
89
Date preluate din colecŃia “Economistul”, lunile ianuarie-aprilie 2005
126
bogăŃii naturale de mare valoare, care aşteaptă să fie puse în evidenŃă şi cunoscute de potenŃialii
consumatori interni, dar în special, internaŃionali.
Turismul trebuie gândit mai mult în dimensiunea sa durabilă, ca o activitate intrinsec
legată de relaŃia cu mediul ambiant, acceptabil a fi derulat pe termen lung şi viabil din punct de
vedere financiar, dar care se impune a respecta, conserva şi amplifica, valorile sociale şi
culturale ale comunităŃilor locale. Această viziune va asigura şi României depăşirea stadiului de
obŃinere, în primul rând, a satisfacŃiilor de ordin material, şi trecerea la cele de ordin social,
cultural, senzorial, vitale dezvoltării umane durabile.
În al doilea rând, sectorul nostru terŃiar pune în valoare transporturile, în special pe cel
fluvial. Ne referim la marele potenŃial hidrografic, dar şi geostrategic, pe care îl reprezintă
Dunărea, cu ai săi 1075 km pe teritoriul românesc.
Oferta în acest domeniu poate fi privită din două unghiuri:
a) - mărirea capacităŃilor de operare şi depozitare în porturile dunărene ;
- intensificarea traficului de mărfuri în tranzit prin porturile fluvio-maritime ;
- extinderea turismului de croazieră pe Dunăre şi în Delta Dunării.
Strategia avută în vedere în acest domeniu urmăreşte tocmai folosirea avantajului
competitiv al Dunării (se are în vedere coridorul VII european) în contextul preconizatei
integrări în UE şi constă în stimularea iniŃiativelor private privind crearea unei importante flote
fluviale (alături bineînŃeles de cea maritimă), asigurarea condiŃiilor de navigaŃie permanentă pe
Dunăre la un pescaj de 2,5 m, precum şi preluarea unei însemnate ponderi din traficul rutier
(poluant, mai costisitor şi cu riscuri majore de accidente).
Nu trebuie trecută cu vederea nici problema reducerii taxelor de operare pe canalul
Sulina şi pe canalul Dunăre-Marea Neagră, a reducerii timpilor de staŃionare pentru control, în
scopul atragerii şi intensificării traficului de mărfuri, de tranzit preponderent, din şi spre Ńările
riverane Dunării sau ale Europei Centrale.
De asemenea, se impune stimularea armatorilor români în vederea construirii şi
modernizării flotilei fluviale, astfel ca şi în acest fel, să sprijine dezvoltarea comerŃului exterior
al Ńării noastre, cerinŃele şi posibilităŃile acestuia, în perspectiva mult doritei integrări europene.
Şi nu în ultimul rând se impun, dezvoltarea şi susŃinerea aşa-numitelor activităŃi de
,,crewing” pentru utilizarea forŃei de muncă calificată existentă, precum şi pregătirea superioară
a personalului navigant în formele de învăŃământ specifice (deci atenŃie acordată dezvoltării
capitalului uman în acest sector).
b) poziŃia geostrategică a Dunării, văzută în context european. Un prim aspect

semnificativ este cel legat de posibiltatea folosirii portului ConstanŃa ca punct de depozitare şi
tranzitare via canalul Dunăre-Marea Neagră a produselor petroliere din zona Mării Caspice, atât
pentru Ńara noastră, dar şi pentru blocul economic european.
Apoi, şi aici dorim să insistăm, este vorba de faptul că Uniunea Europeană doreşte să
materializeze, până în anul 2020, un mai vechi proiect comunitar, cel din anul 1983, prin care se
doreşte a se realiza un adevărat ,,drum de ape” care să traverseze toată Europa, de la Rotterdam
la Marea Neagră. Punctual, se urmăreşte unirea într-o singură magistrală a Dunării, Main-ului
şi Rhin-ului, prin proiectul TEN-T (Transeuropean Network for Transport) şi care se constituie
într-un răspuns practic la ceea ce Comisia Europeană doreşte să înfăptuiască: asigurarea
dezvoltării economice a Uniunii şi a bunei gestionări a fondurilor.
Dar, cu toate intervenŃiile de natură politică făcute ani la rând, pentru susŃinerea
avantajelor ce decurg din poziŃia geostrategică a României în atragerea mărfurilor din zona
Asiei Centrale (cu prioritate a petrolului) în tranzit spre lumea occidentală, (concret un transport
mai ieftin şi mai sigur pe ruta ConstanŃa-Trieste), economia Ńării noastre se vede încă o dată
nedreptăŃită prin decizii luate de mai marii zilei, Ńinând cont de interesele acestora şi de
perspectiva maximizării profiturilor, element care continuă să domine activitatea economică a
acestor timpuri. Este vorba de oleoductul în lungime de 285 km ce va lega portul bulgar Burgas
de cel grecesc Alexandropolis şi care va costa aproximativ 522 milioane . Prin această
realizare, Grecia va intra pe piaŃa petrolului, petrol de origine rusă, kazahă sau azeră, care, prin
127
intermediul tancurilor petroliere, va străbate Marea Neagră pentru a ajunge la Burgas (şi nu la
ConstanŃa cum am fi dorit noi).
Deci suntem din nou ocoliŃi şi din nou factori exogeni realităŃilor şi posibilităŃilor
concrete oferite de situarea geografică şi dezvoltarea economică sunt cei ce hotărăsc modul de
evoluŃie viitoare al unor importante sectoare ale economiei naŃionale.
128
INNOVATIVE APPROACH TO THE SYSTEMS OF FOOD
PRODUCTS PACKAGING
DR. ENG. MARZENA UCHEREK

Packaging Department, Cracow University of Economics
Rakowicka 27 St., 31-510 Cracow, Poland
Tel:++48122935167, Fax:++48122935017, e-mail: ucherekm@ae.krakow.pl
Abstract
Today’s packaging took on many newly invented functions. At present, it is perceived as a
product which ensures maintenance of the pre-determined quality of the packaged products, allows to
adapt the products for transport, storage and presentation, and remains environment friendly.
The aim of this study was to present the food packaging systems currently offered on the market.
For this reasons factors influencing the choice of a packaging system were analyzed. The classical as
well as specific packaging systems were presented.
INTRODUCTION
The ever widening spectrum of the available packaging materials, possibility to modify
them at will, and the possibility to go so far as to program their desired properties, combined
with the growing requirements of the consumers, the competition which gets stronger every day,
and the aspect of the protection of the natural environment ensure a permanent development of
the system packaging, first of all in respect of food products [ 1, 3, 6 ].
A packaging system is to be construed as a structured set of elements, interconnected
and connected to the environment, separated and designed so as to ensure a proper packaging of
the product. Every packaging system has its specific, often registered, name, and is determined
by the technical requirements, specific construction of the packaging machines and the use of
specific packaging materials solutions. The names of packaging systems have been based as a
rule on the English terminology [ 4 ].
The choice of a packaging system depends on a variety of factors, among which the
following play the essential role [ 2, 5 ]:
− physical form and properties of the products intended for packaging,
− conditions and storage time of the packaged products,
− properties of the packaging materials or solutions intended to be used,
− special requirements made to the packaging, for instance protecting the product
against the processes occurring in the oxygen atmosphere, ensuring aseptic
conditions at the packaging phase, etc.
MAIN LINES OF DEVELOPMENT IN THE AREA OF FOOD
PACKAGING SYSTEMS
The food packaging systems currently offered on the market can be classified according
to the diagram in fig. 1 [ 3-5].
The common feature of the classical systems, with simultaneous forming and filling is
that the whole process of product packaging constitutes a closed whole as the final stage of the
technology of production of the given product. According to the classical approach, the
packaging process can also occur on the basis of a previously prepared packaging format, for
instance a cardboard shell, filled with a certain quantity of the product and then closed as one
129
unit. The most frequent techniques where the packaging is produced outside of the system
include: expresso, stalox, glolok, blister pack and skin pack [ 4, 5 ].
The basic kinds of packaging systems presented here constitute the basis of functioning
of specific packaging systems, developed as a result of the development of new technologies in
packaging and of the search for even more perfect packaging materials and solutions [ 4, 5 ].
The aseptic packaging is particularly common among the specific packaging systems.
The assortment of products packaged in aseptic conditions continues to grow. It includes juices,
beverages, concentrated food products, soups, sauces, milk and milk products, puddings,
ketchup, food for children and yoghurt products. New items are regularly added to this list.
Even if the aseptic packaging enjoys already a relatively high popularity in the world, it is being
believed that this manner of extending the durability of the food products shall be used in a
variety of new applications. It is a result of the many advantages associated with the use of that
packaging system, the most important being: extending the durability of the product, reduced
consumption of energy, possibility to rapidly sterilise the products sensible to a longer exposure
to high temperatures, possibility to use modern, lightweight and cheaper packaging materials,
owing to a thermal and pressure load lesser than in the case of packaging used for sterilising the
products in autoclaves, and a high degree of protection against secondary contamination [ 3, 5,
6, 9 ].
Packaging in modified atmosphere guarantees a better health safety of the product,
preservation of its nutritive value, slowing-down of the development of undesirable physical
and chemical processes, and a significant extension of the shelf life of the product. The
importance of the MAP system is clearly demonstrated by the number of packaging based
thereupon currently used on the global market, for example on the British market in 2002 it
reached 2,9 billion units, with a predicted growth within a decade to the level of 3,7 billion [1,
7, 8].
One of a more important achievements in the technology of food recently has been to
apply high pressures and the radiation method of stabilising food products. Those methods
allow to extend the durability of food and use the modern kinds of packaging materials [ 4, 5].
For an individual consumer, the choice of the food products depend from many factors,
including the nutritive value, safety, naturalness, among which the comfort gains in importance.
The adjustment to the changing life environment of the population, manifested by the
consumers’ effort to find a more comfortable and quicker way to prepare meals, led to a
dynamic development of a new group of products termed “Convenience food”, which requires
new kinds of packaging solutions. Active and intelligent packaging are a particular kind of
packaging from the point of view of the consumer. Such packaging solutions are able to warn
the potential buyer about any irregularities associated with the packaged product [ 2, 4, 10 ].
The biodegradable packaging is environment friendly, allowing to solve the problem of
a growing quantity of packaging waste and enabling the companies to comply with their
obligations with regard to the environment protection aspect of the packaging solutions they
use.
CONCLUSION
On the basis of the presented overview of the most popular food packaging systems we
can state that the development of the specific and modernisation of the conventional goods
packaging systems constitute one of the principal lines of development of the modern packaging
industry. The technological advancement in that respect consists mostly in applying new or
modified packaging materials and implementing new technologies.
The technological innovations are intended to reduce the consumption of material at the
stage of production of packaging, reduce the power consumption, increase the output of the
packaging machines and improve the quality of packaging, improve their functional properties
and recycling potential. The effort to extend the shelf life of the packaged products plays also a
great role, mainly with respect to food products, leading to the use of specific stabilisation
systems and taking into account the growing demands of the consumers.
130
Very often the specific packaging systems are implemented as a result of the
competition pressure, changing health and hygiene requirements and the new regulations
enacted in the sector of packaging, including used packaging and waste packaging.
Bibliography:
1. Blakistone B., A., Principles and Applications of Modified Atmosphere Packaging of
Foods; Blackie Academic & Professional, London 1998.
2. Eskin M., Robinson D., Food shelf life stability, CRC Press LLC, London-New York-
Washington 2001.
3. Giles A., Handbook of beverage packaging; Culinary&Hospitality Pubblications Services,
Texas 1999.
4. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Modern packaging, Polish Food Technologists Society,
Cracow 2003.
5. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Technological advancement in the packaging industry,
Cracow University of Economics, Cracow 2003.
6. Man D., Jones A., Shelf-life evaluation of foods, An Aspen Publication, Maryland 2000.
7. Ucherek M., Importance of packaging in extending the shelf life of product in MAP,
Proceedings of the 13th IGWT Symposium: Commodity Science in the Global Quality
Perspective, University of Economics Maribor, 2nd-8th September, Maribor 2001, 526-531.
8. Ucherek M., Specific packaging system as a tool of improving the shelf life of food,
Proceedings of the 14th IGWT Symposium: Commodity, trade, environment, Beijing
University, 24th-28th August, Beijing 2004, 620-626.
9. Ucherek M., Main lines of technical development in the sector of paper and cardboard
packaging, Proceedings of International Symposium: “Alternative economic strategies”, The
Romanian University of Science and Arts “Gheorghe Cristea”, 29 November, Bucharest
2003, 321-326 .
10. Ucherek M., Lisińska-Kuśnierz M., Some aspects of shelf life evaluation of food,
Proceedings of 21st National Congress of Commodity Science with international
participation: Natural resources and socio-economic development, University of Foggia,
22nd-24th September, Foggia 2004, 6p.
131
Systems, where the Systems, where the
packaging packaging
is executed as part is executed outside
The classical packaging systems
THE FOOD PACKAGING SYSTEMS
The specific packaging systems
Systems based on Systems based on

thermal methods non-thermal methods
Aseptic Packaging Modified

Atmosphere Packaging(MAP)
Ultra High Pressures

( UHP )
The radiation
method of food packaging
Packaging of
convenience food
Active and inteligent

packaging
Biodegradable
packaging
Fig. 1. The partition of food packaging systems

Source: author’s work based on [ 2-5 ].
132
ACQUIS-UL COMUNITAR ÎN MATERIA RĂSPUNDERII
PENTRU PRODUSELE DEFECTUOASE
LECTOR UNIV. DRD. ARDELEANU-POPA CARMEN TEODORA

Universitatea din Oradea, Facultatea de Drept
Résumé: Pendant cet ouvrage, l'autheur analyse la problématique concernant la responsabilité

du fait des produits défectueux. Loi no. 240/2004 est la transposition en droit roumain d'une directive
communautaire du 25 juillet 1985 ayant pour objet d'imposer un droit uniforme en cette matière, afin de
protéger les consommateurs de la même manière quelle que soit l'origine du produit défectueux qui leur
a causé dommage.
Directiva 85/374 CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea pentru produsele
defectuoase reprezintă o tentativă novatoare de armonizare a răspunderii civile în cadrul
dreptului european. Ea reprezintă o încercare de unificare a unui sector al dreptului civil al
Ńărilor membre, fiind rezultatul unui compromis complex între statele membre şi interesele
consumatorilor şi ale producătorilor.
Directiva 85/374 CEE prezintă o importanŃă deosebită deoarece ea constituie primul
instrument al politicii comunitar în domeniul răspunderii civile şi un test al posibilităŃilor de
armonizare în domeniul dreptului civil90.
Armonizarea reglementărilor în materie de produse defectuoase este grevată de
existenŃa regimurilor paralele şi a numeroaselor derogări, expresie a consensului dificil la care s-
a ajuns între cele două părŃi implicate – consumatorul şi producătorul- dar şi a persistenŃei
interesului naŃional în detrimentul interesului comunitar.
Uniformitatea reglementărilor juridice a răspunderii pentru produsele defectuoase se
impune în vederea bunei desfăşurări a confruntării care are loc pe piaŃă între produse similare.
Un alt motiv ar fi acela că reglementările diferite în acest domeniu pot distorsiona concurenŃa,
pot afecta libera circulaŃie a mărfurilor în interiorul pieŃei comune şi totodată pot duce la o
protecŃie diferită a consumatorilor împotriva daunelor cauzate sănătăŃii şi bunurilor acestora de
către un produs defectuos. Schimburi economice echitabile implică şi reguli juridice uniforme.
O legislaŃie mai strictă în materie de răspundere pentru produsele defectuoase într-un stat
membru va defavoriza producătorul acestui stat, în comparaŃie cu cel dintr-un stat vecin unde
răspunderea în această materie este mai puŃin strictă.
Directiva 85/374 se încadrează în programul complex de protecŃie a consumatorului în
care guvernează principiul îmbunătăŃirii calităŃii vieŃii cetăŃenilor Uniunii. Calitatea de
consumator este privită în cadrul CEE ca o nouă formă de cetăŃenie. CetăŃeanul european
trebuie să se bucure de aceleaşi garanŃii deoarece ca şi consumator are acces nu numai la
produsele provenind din propria sa Ńară, dar şi la produsele din celelalte Ńări membre, iar
protecŃia sa trebuie să fie identică.
În ce priveşte noŃiunea de consumator, aceasta este privită în literatura de specialitate
prin prisma a două concepŃii: obiectivă şi subiectivă91.
Potrivit concepŃiei obiective, în noşŃiunea de consumator intră orice persoană.
Potrivit concepŃiei subiective, pentru ca persoana să fie consumator ea trebuie să
dobândească, să posede, să utilizeze un bun sau un serviciu în afara competenŃei sau specialităŃii
sale.
Răspunderea pentru produsele defectuoase este o aplicaŃie, fără îndoială, a teoriei
riscului: acesta este riscul creat prin punerea în circulaŃie a produselor care stau la baza acestei
90
Constantin Teleagă, Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil. Cazul răspunderii
pentru produsele defectuoase, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 183.
91
Camelia Tamara Ungureanu, Drept internaŃional privat. ProtecŃia consumatorilor şi răspunderea pentru produse
nocive, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 3.
răspunderi. Defectul produsului şi punerea în circulaŃie a acestuia constituie cei doi piloni ai
răspunderii producătorului pentru produsele defectuoase. Aplicarea directivei are deci un dublu
temei: în primul rând material, defectul produsului şi în al doilea rând volitiv, punerea în
circulaŃie a produsului.
În esenŃă, textul european propune un principiu de răspundere fără culpă a
producătorilor în caz de prejudiciu cauzat prin defectul unui produs şi suprimă orice diferenŃă
între victime, care trebuie supuse aceluiaşi regim de răspundere chiar dacă sunt sau nu legate
prin relaŃii contractuale de producător92.
În ce priveşte legislaŃia română, o reglementare unitară a materiei prin armonizarea
dreptului român cu dreptul comunitar este necesară deoarece se impune obligativitatea însuşirii
acquis-ului comunitar de către dreptul român în vederea aderării României la Uniunea
Europeană.
În acest sens, directiva este transpusă în legislaŃia română prin Legea nr. 240 din 7 iunie
2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte93.
Aceasă lege reglementează raporturile juridice dintre producători şi persoanele vătămate ori
prejudiciate de produsele cu defecte, puse în circulaŃie, răspunderea civilă pentru pagubele
generate de aceste produse, precum şi dreptul la acŃiune pentru repararea pagubelor.
Pentru antrenarea răspunderii civile a producătorului, trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiŃii:
1. existenŃa unui produs cu defecte pus în circulaŃie de producător
În ce priveşte această condiŃie, prin produs cu defecte se înŃelege potrivit art. 2 alin. 1
din Legea nr. 240/2004, produsul care nu oferă sguranŃa la care persoana este îndreptăŃită să se
aştepte, Ńinându-se seama de toate împrejurările, inclusiv de modul de prezentare a produsului,
toate utilizările previzibile ale produsului şi data punerii în circulaŃie a produsului.
2. existenŃa unei pagube
Prin utilizarea unui produs defectuos poate fi afectată viaŃa, integritatea corporală,
sănătatea sau proprietatea consumatorului.
3. existenŃa unui raport de cauzalitate între defect şi pagubă
Sarcina probei cu privire la cele trei condiŃii revine consumatorului prejudiciat.
În ce priveşte fundamentul răspunderii, considerăm că este o răspundere obiectivă,
întemeiată pe defect, fără culpă. Defectul constituie prin el însuşi faptul generator al
răspunderii.94
AcŃiunea pentru repararea prejudiciului cauzat de un produs cu defecte se prescrie în
termen de trei ani din momentul în care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
paguba, defectul şi identitatea producătorului.Răspunderea obiectivă justifică limitarea în timp a
posibilităŃii de a intenta acŃiune a victimei.
De asemenea este prevăzută o limită temporală în ce priveşte răspunderea
producătorului. Astfel, victima nu mai poate să ceară repararea pagubei dacă timp de zece ani
nu a introdus acŃiune. Această prevedere se justifică prin uzura produselor care pot fi cauza
defectelor, îmbunătăŃirea continuă a normelor de securitate şi creşterea exigenŃei consumatorilor
şi progresul tehnico-ştiinŃific.
92
Camelia Toader, Răspunderea pentru produsele defectuoase. SituaŃia transpunerii în legislaŃiile naŃionale a
directivei 85/374/CEE, cu privire specială la FranŃa şi Germania, Revista de drept comercial, nr. 11, 1998, p. 104.
93
Publicată în Monitorul Oficial nr. 552 din 22 iunie 2004.
94
G. Viney, P. Jourdain, Traite de droit civil. Les conditions de la responsabilite, Paris, LGDJ, 1998, p. 760.
134
łINTIREA DIRECTĂ A INFLAłIEI - O NOUĂ
PROVOCARE PENTRU ECONOMIA ROMÂNIEI
LECT.UNIV.DRD. CRISTINA CIOBANU

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Contabilitate şi FinanŃe, Câmpulung Muscel, Strada
Traian nr.223
Abstract: The National Bank of Romania has set for 2005 a new monetary policy regarding the
direct monitoring of the inflation rate. Considering the new conditons our country is facing, if we
continue the desinflation process, is it possible to reduce the inflation rate up to 7%? The succes of this
monetary strategy by monitoring the inflation rate in an emergent economy was already proved in
countries like: Poland, Hungary, Chech Republic and it is depending on the sustainable harmonization of
the monetary policy with the other economical policies. If these conditions are not fullfilled, it can go up
to fail to reach the setted target of the inflation rate or to reach it using major costs concerning the
economical growth, the unemployment or the external economical balance.
În România, după anul 1990, procesul de transformare structurală a economiei

planificate a fost caracterizat de rate ridicate ale inflaŃiei. DeficienŃele moştenite din economia
planificată, ritmul inegal de restructurare a economiei, fragilitatea la şocurile externe, procesele
de natură socială şi politică au făcut ca inflaŃia să se manifeste pe întreaga perioadă a acestor
ani.
Începând cu anul 1991, timp de trei ani, pe parcursul cărora s-au derulat principalele
etape de liberalizare a preŃurilor, inflaŃia s-a aflat pe o pantă ascendentă, nivelul maxim fiind
atins în 1993 când preŃurile de consum au avut o variaŃie anuală de peste 256 procente, faŃă de
alte Ńări: Ungaria, Cehia, Bulgaria în care rata inflaŃiei a fost sub 50%. Creşterea preŃurilor din
această perioadă s-a datorat liberalizării lor graduale, dar şi altor măsuri(de reformă fiscală sau
cele privind cursul de schimb al monedei naŃionale). În 1994, pe fondul reluării creşterii
economice şi al temporizării creşterii preŃurilor, inflaŃia s-a calmat, dar în 1997 ea a reizbucnit
ajungând la 154,8%.
Pe fondul continuării declinului economic de ansamblu, a preŃurilor şi tarifelor
administrate practicate la utilităŃile publice şi deprecierea cursului de schimb, inflaŃia a
continuat să fie ridicată şi în următorii ani: 1998, 1999. Abia în anul 2000, o dată cu reluarea
creşterii economice, a început un proces de dezinflaŃie, în care rata anuală de creştere a
preŃurilor de consum s-a redus cu 14 procente. Procesul a continuat, anul 2004 fiind al cincilea
an consecutiv de dezinflaŃie.
În vederea normalizării cadrului macroeconomic şi a apropierii de standardele europene
în domeniu, Banca NaŃională a României şi-a fixat pentru 2005, ca obiectiv principal,
continuarea procesului de dezinflaŃie, în vederea reducerii acestui indicator la 7% decembrie
2005 faŃă de decembrie 2004, prin utilizarea unora din instrumentele şi acŃiunile care au dat
rezultate până acum dar şi prin adoptarea unor noi strategii de lucru.
În acest scop, la începutul anului, Banca NaŃională a României a anunŃat că a intrat în
stadiul final de pregătire a unei noi strategii de politică monetară - Ńintirea directă a inflaŃiei.
Potrivit acestei strategii, obiectivele şi indicatorii cantitativi, precum şi informaŃiile
calitative privind evoluŃiile din economie, sunt analizaŃi prin prisma impactului lor asupra ratei
anticipate a inflaŃiei. Aceasta permite adoptarea permanentă a unei orientări pro-active, astfel
încât să crească atât probabilitatea îndeplinirii Ńintei de inflaŃie asumate, cât şi încrederea
operatorilor de pe piaŃă în eficacitatea acestei abordări.95
95
InflaŃie de 7%- Ńinta BNR în anul 2005, interviu acordat de Mugur Isărescu ziarului Ziua, 20 ian.2005
135
Adoptarea acestei strategii stimulează interesul pentru estimarea unor indicatori care să
indice schimbările în caracterul politicii monetare şi efectele acesteia asupra producŃiei sau
inflaŃiei. În acelaşi timp, creşte interesul pentru utilizarea acestor estimări în conducerea
politicii monetare.96
Din punctul de vedere al integrării monetare, integrarea în Uniunea Europeană
înseamnă, în primul stadiu, adoptarea reglementarilor relevante din acquis-ul comunitar.
În al doilea stadiu, intrarea în UE atrage obligatoriu intrarea în Uniunea Monetar-
Europeană, deşi nu are loc adoptarea monedei unice pentru nou veniŃi. În acest stadiu, există
obligativitatea evitării fluctuaŃiilor ratei de schimb şi a deprecierilor competitive. De asemenea,
se poate adera, pe baze voluntare, la ERM97-II, care presupune un aranjament formal privind
variaŃia nominala a ratei de schimb cu +/- 15%. ObligaŃia din al doilea stadiu poate fi mai uşor
atinsă dacă se alege ca ancora inflaŃia. În plan practic, aceasta ar echivala cu trecerea de la
controlul bazei monetare la Ńintirea inflaŃiei.
În al treilea stadiu, când convergenta nominală şi reală este îndeplinită, are loc
adoptarea euro-ului ca monedă unică.
ExperienŃa Ńărilor Est Europene aflate în tranziŃie, în Ńintirea directă a
inflaŃiei
În strategia lor de a controla inflaŃia, unele Ńări au abandonat Ńintele intermediare în
favoarea Ńintirii directe a nivelului proiectat al inflaŃiei şi al creşterii economice.
Între Ńările în tranziŃie, Republica Cehă a fost prima în care a adoptat, în 1998 Ńintirea
inflaŃiei nete, cu o sarcina de 3,5-5,5% pentru anul 2000. De asemenea, Polonia a anunŃat, în
introducerea la Strategia pe Termen Mediu a Politicii Monetare pentru perioada 1999-2003
Ńintirea directă a inflaŃiei de bază cu o Ńintă de 8-8,8% pentru 1999 şi de sub 4% pentru anul
2003.
ExperienŃa Poloniei, Cehiei şi Ungariei în adoptarea strategiei de Ńintire directă a
inflaŃiei a demonstrat coborârea durabilă a ratei anuale a inflaŃiei sub pragul de 10%, Republica
Cehă şi Polonia înregistrând în anul 2002 ritmuri medii anuale de creştere a preŃurilor de
consum situate sub 1%, net inferioare ratei indicelui armonizat al preŃurilor de consum din zona
euro (2,1%).98
Relaxarea fiscală a fost o coordonată comună mix-ului de politici economice din cele
trei Ńări. Dacă în Republica Cehă natura surselor finanŃării deficitului bugetar şi costurile reduse
ale acesteia au limitat impactul relaxării fiscale asupra politicii monetare, în Polonia şi Ungaria
derapajele fiscale au complicat sarcina băncii centrale, îndeplinirea Ńintelor de inflaŃie impunând
o conduită restrictivă a politicii ratei dobânzii.
Fragilitatea sistemului bancar la momentul adoptării regimului de Ńintire directă a
inflaŃiei a constituit un element vulnerabil, în Republica Cehă şi Polonia. Aici, datorită calităŃii
scăzute a activelor bancare, şi întârzierilor consemnate în procesul de privatizare a acestui
sector, băncile au depăşit cu greu perioadele în care politica monetară era restrictivă şi
volatilitatea cursului de schimb s-au combinat cu recesiunea sau stagnarea economică.
Depăşirea treptată a acestei situaŃii s-a realizat prin accelerarea procesului de privatizare a
băncilor şi prin creşterea prudenŃialităŃii în activitatea de creditare.
În ceea ce priveşte politica de curs practicată în cele trei Ńări: flotare liberă în Polonia,
flotare controlată în Republica Cehă şi banda de fluctuaŃie de +/- 15 % în Ungaria, s-a observat
că aceasta a exercitat o influenŃă considerabilă asupra modului în care băncile centrale au
gestionat mandatul antiinflaŃionist încredinŃat. Dacă în Polonia şi Republica Cehă flotarea
cursului de schimb nu a incomodat funcŃionarea regimului de Ńintire directă a inflaŃiei, în
schimb, banda de fluctuaŃie a cursului de schimb adoptată de Ungaria a devenit un obstacol
major al atingerii obiectivului de inflaŃie.
96
Croitoru L., Târhoacă C., Indicele condiŃiilor monetare: un indicator al politicii monetare în România, Bucureşti,
2001
97
ERM este acronimul pentru Exchange Rate Mechanism (mecanismul cursurilor de schimb)
98
Iorga I., , Salater W., Pitulea G., Cazacu C., Oancea C., Tintirea directă a inflaŃiei în Republica Cehă, Polonia şi
Ungaria:implementare şi performanŃe, BNR, 2004
136
Rezultatele Republicii Cehe, Poloniei şi Ungariei au demonstrat că succesul strategiei
de Ńintire directă a inflaŃiei într-o economie emergentă depinde în mare măsură de îndeplinirea
precondiŃiilor, o importanŃă deosebită prezentând armonizarea durabilă a politicii monetare cu
celelalte politici economice.
Dacă aceste condiŃii nu sunt asigurate se ajunge la ratarea Ńintei de inflaŃie sau la
îndeplinirea cesteia cu costuri excesive în planul creşterii economice, al şomajului sau
echilibrului extern. De aceea, pentru a evita asemenea situaŃii se impune identificarea
momentului adecvat al adoptării acestui regim de politică monetară şi pregătirea terenului prin
ameliorarea progresivă a stadiului de îndeplinire a precondiŃiilor instituŃionale şi tehnice.
łinta de inflaŃie de 7%, poate fi atinsă în noile condiŃii cu care se confruntă
Ńara noastră?
Analiştii economici apreciază ca rata inflaŃiei va fi în acest an peste nivelul pe care şi l-
au propus autorităŃile. Factorii care ar putea genera o oarecare depăşire a Ńintei de 7% sunt:
− majorarea venitului disponibil în urma reducerii impozitelor directe şi a creşterilor
salariale care vor stimula consumul;
− reducerea dobânzilor, care poate creşte consumul şi reduce economisirea;
− ajutările de preŃuri la utilităŃi;
− modificări ale accizelor;
− o posibilă producŃie agricolă mai slabă datorată inundaŃiilor ce au afectat Ńara
noastră în această primăvară, care ar influenŃa negativ preŃurile produselor
alimentare;
− creşterea preŃului serviciilor care se vor apropia treptat de nivelurile internaŃionale
ş.a..
După cum au demonstrat rezultatele obŃinute de alte Ńări Est –Europene aflate în
tranziŃie, o condiŃie pentru ca politica de Ńintire directa a inflaŃiei a unei bănci centrale să fie de
succes este ca politicile fiscale să distorsioneze cât mai puŃin eficienŃa măsurilor de politică
monetară.
„Marja de manevră” pentru construirea unui mix adecvat de politici în Ńara noastră-
conform opiniei guvernatorului Mugur Isărescu- este îngustată de reducerea potenŃialului de
utilizare a unora din factorii care au acŃionat semnificativ în 2004 pentru reducerea presiunilor
inflaŃioniste. Este vorba despre aprecierea in termeni reali a leului, deteriorarea contului curent
al balanŃei de plaŃi şi reducerea importantă a deficitului public consolidat.
La finalul anului 2004, Banca NaŃională a României a lăsat leul sa se întărească ca
exerciŃiu de trecere la Ńintirea directă a inflaŃiei. Indicele preturilor de consum trebuia să coboare
în 2004 sub 10% şi acest deziderat a fost îndeplinit într-o anumită măsură, si datorită politicii de
curs. Acum, orizontul de creştere a monedei naŃionale este afectat de perspectiva ieşirii
capitalurilor speculative.
Introducerea cotei unice a stârnit unele temeri în ceea ce priveşte creşterea consumului
pe urma surplusului de bani rămas la salariu, misiunea celor care "mânuiesc" politicile monetare
şi fiscale fiind cu atât mai grea, cu cât introducerea cotei unice de impozitare a contribuit la
majorarea veniturilor populaŃiei şi la reducerea celor bugetare. La acestea se adaugă scumpirea
utilităŃilor care va genera un lanŃ de creşteri de preŃuri, adică alte surse de inflaŃie. Peste toate
efectele cotei unice, pe consum si pe deficitul bugetar, banca centrală s-a considerat suficient
pregătită pentru atingerea Ńintei de inflaŃie fixate iniŃial şi a comunicat că relaxarea fiscală nu va
determina modificarea Ńintei de 7% pentru finalul acestui an.
Însă, o dată cu discuŃiile sau zvonurile despre Codul fiscal, a început să se prefigureze
un nou puseu inflaŃionist - majorarea accizelor înainte de termenul normal.
Dacă la începutul anului, Banca NaŃională a României se temea că relaxarea fiscală ar
putea conduce la creşterea consumului cu efecte nedorite pentru inflaŃie, Banca Centrală are
137
acum o problemă suplimentară: noile majorări de taxe şi tarife care vor creşte în mod direct
preturile.99
Potrivit unui studiu al Grupului de Economie Aplicată, calculele realizate arată că o
creştere simultană a preŃurilor la utilităŃi cu procentele anunŃate ar conduce la o inflaŃie
suplimentară de 7,7% pentru preŃurile reglementate şi de 5,2% pentru cele nereglementate, adică
o inflaŃie suplimentară medie de 5,8%.
Aşadar, mixul de politici monetare şi fiscale evocat de BNR nu s-a materializat, iar Ńinta
de inflaŃie fixată de Banca NaŃională a României, de 7% pentru acest an, este în real pericol.
99
Tudorică I., łinta de inflatie, compromisă de majorarile de taxe si tarife, Curierul NaŃional, 30 martie
2005
138
REFORMA COMERłULUI EXTERIOR ÎN PERIOADA DE
TRANZIłIE
LECT. UNIV. DRD. MĂDĂLINA GIORGIANA MANGRA

Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Calea Severinului, bl. 319, ap. 18,
Craiova, 0351417808, gabimangra@yahoo.com
ASIST. UNIV. DRD. OANA GHERGHINESCU
Abstract: The foreign trade of any state cannot be separated from the general economic context.
The foreign trade represents an essential factor of government’s economic politics and also a key-element
in the country’s strategy of raising the bid and durable development.
Procesul de reformă economică declanşat în Ńara noastră, după 1989 a determinat şi

adoptarea de noi reglementări de politică comercială, caracteristicile perioadei de tranziŃie la
economia de piaŃă şi, renunŃarea la vechile instrumente specifice sistemului economic central
planificat. În această direcŃie s-a realizat desfiinŃarea monopolului de stat asupra comerŃului
exterior şi a monopolului de stat valutar. Toate firmele, indiferent de natura capitalului, de stat
sau privat, sau de forma de organizare au obŃinut dreptul de a efectua operaŃiuni de comerŃ
exterior, cu singura condiŃie să aibă prevăzute astfel de activităŃi în statutul lor de funcŃionare.
S-a creat, astfel, posibilitatea unei legături directe între firmele româneşti, producătoare, sau pur
comerciale şi, firmele străine, cu toate consecinŃele favorabile ce decurg din acestea.
Instrumentele utilizate în sistemul centralizat au fost înlocuite cu instrumente de politică
comercială ale economiei de piaŃă, premiŃându-le firmelor să realizeze exporturi sau importuri
pe baza unor considerente comerciale: preŃ, calitate, termen de livrare, etc. Astfel, a fost
introdus un tarif vamal efectiv la import, au fost puse în aplicare politici netarifare, de
promovare şi stimulare a exporturilor. Totodată firmele dispun liber de valuta rezultată din
export şi au acces liber la valuta necesară pentru importuri, iar cursul de schimb al monedei
naŃionale se formează liber pe piaŃă, în funcŃie de cerere şi ofertă.
Întreaga politică comercială a României, precum şi instrumentele utilizate de acestea
sunt în concordanŃă cu principiile şi regulile comerŃului internaŃional statuate de GATT – OMC
la care Ńara noastră este parte contractantă.
ComerŃul exterior al fiecărui stat nu poate fi desprins de contextul economic general.
ComerŃul exterior reprezintă un vector esenŃial al politicii eonomice a Guvernului şi totodată o
componentă cheie a strategiei de relansare şi dezvoltare durabilă a Ńării. Reforma economică
realizată începând cu anul 1990 a dus la o serie de reglementări atât în domeniul comerŃului
exterior, cât şi al relaŃiilor externe pe ansamblu:
• DesfiinŃarea monopolului statului asupra comerŃului exterior, a fost o primă măsură
şi a avut ca efect eliminarea „planului de comerŃ exterior”.
• Stabilirea condiŃiilor legale în care persoanele fizice şi juridice pot să desfăşoare
activităŃi în acest domeniu.
• Reglementarea permeabilităŃii frontierelor României privind intrarea şi ieşirea
în/din Ńară a mărfurilor s-a realizat în special în domeniul vamal şi cel netarifar; tarifele vamale
au fost revizuite de mai multe ori (1990, 1991, 1993, 1995, 1997, 2001).
• Reforma în comerŃul exterior a vizat şi regimul valutar, liberalizarea cursului de
schimb trecând prin două situaŃii:
a) curs flotant în dezvoltare controlată (noiembrie 1991 – aprilie 1994);
b) curs liber format pe piaŃa interbancară (aprilie 1994).
139
• Conform Legii nr. 133/1994, începând cu ianuarie 1995 România devine membru
OMC, având toate drepturile şi obligaŃiile ce decurg din această calitate.
• Începând cu 1991, instrumentele de reglementare a importurilor şi exporturilor
României au fost proiecŃiile de balanŃă de plăŃi şi balanŃă comercială externă.
Liberalizarea comerŃului poate contribui la creşterea economică prin diversificarea
producŃiei de bunuri şi servicii, prin reducerea preŃurilor pe piaŃa internă, ş.a.m.d. Numai că
măsurile de liberalizare trebuie aplicate progresiv pentru ca agenŃii economici să aibă timpul
necesar adaptării la noile condiŃii de concurenŃă.
În ceea ce priveşte politica tarifară, noul tarif vamal a permis clasificarea mărfurilor
potrivit Nomenclatorului de Cooperare Vamală de la Bruxelles şi este unul din cele mai
importante instrumente de politică comercială menit să sprijine procesul de reformă economică
din România. El a fost, concomitent, un instrument de protecŃie (statul român prin intermediul
lui protejându-şi ramurile sau sectoarele cu importanŃă strategică), un instrument de negocieri bi
şi multilaterale pe baza cărora s-au obŃinut concesii tarifare ce au favorizat exporturile din
România, un instrument de politică comercială (ce a permis economiei româneşti să se integreze
în economia mondială), precum şi un instrument cu funcŃie fiscală (taxele vamale obŃinute
reprezentând o sursă de venituri la bugetul statului).
În ceea ce priveşte politica netarifară, în anul 1991 s-au adoptat mai multe hotărâri al e
Guvernului.
Astfel, H.G. nr. 472 din 06.07.1991 a prevăzut liberalizarea importurilor de mărfuri şi
supunerea licenŃelor de import . Exportul mărfurilor în România a fost, de asemenea, liberalizat
şi supus licenŃelor de export automate, folosite numai în scopuri statistice (fac excepŃii de la
liberalizare exportul de mărfuri contingentate sau supuse unor restricŃii de ordin cantitativ în
Ńările de destinaŃie, lucrările de construcŃii-montaj şi aprovizionările navelor străine, exportul de
licenŃe, ş.a.m.d). Ministerul ComerŃului a stabilit contingentele la export precum şi lista
mărfurilor neadmise temporar la export cu scopul protecŃiei resurselor necesare pentru
realizarea producŃiei interne. Astfel, în ianuarie 1996 a fost pus în aplicare Ordinul Ministerului
ComerŃului nr. 6/1996, referitor la regimul licenŃelor de export şi import (eliberarea de licenŃe
de import pentru mărfurile supuse regimului de control al importului, mărfurile primite din
străinătate ca ajutoare economice, mărfurile supuse regimului licenŃelor de import automate,
precum şi pentru cele care fac obiectul unor contingente tarifare instituite prin Hotărâre de
Guvern.
De asemenea, Ministerul ComerŃului prin DirecŃia de licenŃe şi politică vamală din
cadrul DirecŃiei generale pentru strategie şi politică comercială, eliberează licenŃe de export
pentru mărfurile:
− supuse unor restricŃii cantitative la export (care se stabilesc periodic prin Ordinul
Ministerului ComerŃului);
− supuse, de unele Ńări, unor limitări cantitative la importul din România;
− supuse regimului de control al exportului;
− contingente neadmise temporar la export ( care, de asemenea, se stabilesc periodic
prin ordin al Ministerului ComerŃului).
La cererea Băncii NaŃionale a României, Ministerul ComerŃului şi Industriilor poate
introduce restricŃii cantitative la import atunci când apare riscul de dezechilibru major al
balanŃei de plăŃi externe sau în scopul creării de rezerve valutare bineânŃeles cu respectarea
Acordului General pentru Tarife şi ComerŃ.
Barierele necantitative sunt apreciate de specialişti şi practicieni „drept cele mai
eficiente bariere netarifare”. Acestea sunt mai dificil de cunoscut şi de contracarat de către
parteneri reperezentând adevărate „capcane” pentru exportatori.
În categoria barierelor necantitative intră şi formalităŃile de trecere prin vamă a
mărfurilor importate. Numărul mare de formalităŃi şi durata lor constituie impedimente în calea
importurilor.
140
Barierele cantitative directe (contingentele, interdicŃiile) şi cele indirecte (subvenŃiile,
ajustările fiscale la frontieră, etc.) au efect mai puternic şi mai rapid de la reducerea
importurilor, dar prezintă un caracter agresiv unilateral.
O altă categorie de bariere netarifare o reprezintă barierele tehnice ce se referă la
standardele diferite aplicate produselor importate, faŃă de cele impuse produselor indigene.
România, membră a G.A.T.T. şi participantă la negocierile de la Runda Tokio, a aderat
la numeroase acorduri negociate în domeniul netarifar (Codul de evaluare vamală, Codul
antidumping şi Codul de normalizare), ea urmând să transpună în legislaŃia naŃională conŃinutul
acordurilor multilaterale la care participă.
Totodată, în perioada de tranziŃie, România a adoptat în comerŃul exterior o serie de
instrumente promoŃionale, prin care se urmăreşte influenŃarea potenŃialilor clienŃi externi de a
cumpăra o marfă care este disponibilă pentru export) şi de stimulare (care are ca scop
cointeresarea producătorului şi exportatorului în vederea exportării unui volum cât mai mare de
produse cu o competitivitate sporită.
Principalul obiectiv al politicii comerciale, l-a reprezentat creşterea într-un ritm
superior a exporturilor româneşti, îndeosebi a celor cu valoare adăugată ridicată, comparativ cu
cel al importurilr, astfel încât să se asigure un echilibru dinamic al balanŃei comerciale.
PriorităŃile urmărite în acest domeniu au vizat:
• elaborarea de programe de natură să asigure creşterea ponderii produselor finite cu
grad ridicat de prelucrare în cadrul exporturilor româneşti;
• promovarea unei politici comerciale complementare politicii interne agricole;
• adaptarea politicii comerciale a României la tendinŃele înregistrate pe plan european
şi internaŃional, cu luarea în considerare a statutului de Ńară candidată la aderarea la
UE şi de membru al OMC.
• consolidarea caracterului stabil şi previzibil al tarifului vamal de import (prin
reducerea taxelor vamale conform angajamentelor OMC şi a celor rezultate din
acordurile de comerŃ liber încheiate; consultarea mediului de afaceri pentru
determinarea nivelului MFN de protecŃie tarifară; preluarea de la 1 ianuarie 2002 a
Sistemului Armonizat, HS, şi a Nomenclaturii Combinate, NC, 2002 a UE);
• promovarea tratamentului egal al consumatorului în raport cu producătorul;
• sprijinirea concertată la nivelul Guvernului a accesului pe pieŃele externe şi a
stimulării competitivităŃii produselor, folosind potenŃialul oferit de ambasadele şi
consulatele României.
• regândirea rolului EXIMBANK, prin majorarea capitalului social şi diversificarea
instrumentelor bancare;
• promovarea unui mediu de afaceri care să stimuleze dezvoltarea activităŃilor
economice, inclusiv prin continuarea intergrării sistemelor de identificare a
comercianŃilor (în domeniul importului, exportului, protecŃiei muncii şi fiscalităŃii).
Bibliografie:
1. Burnete S., - "ComerŃul InternaŃional, teorii, modele, politici", Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
2. Feulon Fr., - "ComerŃul internaŃional", Institutul European, 1996.
3. Fota C., - "ComerŃ exterior-teorie practică", Editura „Alma”, Craiova, 1997.
4. Fota C., - "ComerŃ internaŃional şi politici comerciale", Editura „Alma”, Craiova, 2001.
5. Stoian I., Dragne E., Stoian M., - "ComerŃul internaŃional, tehnici şi proceduri", vol. I-II,
Editura „Caraiman”, Bucureşti, 1997.
6. Roşu - Hamzescu I., Boboilă Cr., "ComerŃul exterior al României. Teorie şi practică",
Editura „Mondo-Ec”, Craiova, 2003.
141
TARIFUL VAMAL DE IMPORT AL ROMÂNIEI.
ÎNCADRAREA TARIFARĂ A MĂRFURILOR
LECT. UNIV. DRD. MĂDĂLINA GIORGIANA MANGRA

Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Calea Severinului, bl. 319, ap. 18,
Craiova, 0351417808, gabimangra@yahoo.com
Abstract: The customs tariff is a catalogue that unfolds the list of the dutiable products, as well
as the customs duty that is changed on each product or group of products. Romania’s new customs tariff
of importation is still one of the most important instruments of tradings politics, a characteristic of the
market economies.
Practica efectivă a comerŃului internaŃional a consacrat tariful vamal ca principal

instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe, potrivit intereselor generale
nationale ale statelor. Această practică a fost legiferată în articolul XI al Acordului General
asupra Tarifelor Vamale şi ComerŃului (GATT) prin care se stabileşte că parŃile contractante la
acest acord nu vor institui şi nu vor menŃine alte prohibiŃii şi restricŃii la import în afara taxelor
vamale.
Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii
vamale, precum si taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Ca
regulă generală, sunt cuprinse în acest catalog şi produsele scutite de impunerea vamală la
importul lor pe teritoriul vamal al Ńării respective sau la export.
Tariful vamal de import adoptat de România prin Decretul Consiliului de Stat nr. 395/
2.12.1976 şi care a intrat în vigoare la 01.01.1977 a rămas în funcŃiune şi în anul 1990; prin
Hotararea Guvemului României nr. 1194/12.11.1990 i-au fost aduse anumite modificari, el
funcŃionând în tot cursul anului 1991. Era nevoie de aceste modificări şi precizari pentru ca
tariful vamal să devină efectiv şi să se aplice tuturor agenŃilor economici, indiferent de forma de
proprietate şi 1a toate produsele care făceau obiectul importului (cu anumite excepŃii
reglementate prin Hotărârea Guvernului). Aceste precizări aveau în vedere şi formarea corectă a
preŃurilor liberalizate pentru mărfurile provenite din import, toŃi agenŃii economici fiind obligaŃi
să ia efectiv în calcul taxele vamale. Între timp, organele de resort din Ńară (Ministerul
FinanŃelor şi Ministerul ComeŃului) au elaborat şi pus în aplicare, începând cu 01.01.1992 un
nou tarif vamal, bazat pe ConvenŃia Vamală din 1983 privind Sistemul Armonizat de Descriere
si Codificare a Mărfurilor.
Intrarea în vigoare a noului tarif vamal a fost reglementată prin Hotărârea Guvernului
nr. 673/15.09.1991 privind tariful vamal de import al României a cărui succintă prezentare va fi
făcută în continuare. Noul tarif vamal al României se aplică la toate mărfurile care fac obiectul
importurilor. La importurile din Ńările cu care se întreŃin relaŃii comerciale pe baza unor
convenŃii sau înŃelegeri internaŃionale, aplicarea taxelor vamale se va face potrivit prevederilor
acestora.
Hotărârea precizează că sunt scutite de taxe vamale de import urmatoarele categorii de
bunuri:
• cele primite fără plăŃi care nu sunt destinate comercializării şi nu sunt aducătoare de
venituri (de exemplu: ajutoare, donaŃii, mostre fără valoare comercială);
• acelea care, deşi fac obiectul unor tranzacŃii comerciale, nu pot fi supuse taxelor
vamale din motive obiective sau economice. În această categorie pot fi menŃionate bunurile de
origine română expediate eronat şi returnate sau cele temporar admise în alte teritorii vamale şi
care se întorc la expeditor.
142
În elaborarea proiectului de tarif vamal au fost avute în vedere posibilităŃile pe care le
oferă în următoarele domenii:
• stimularea şi diversificarea producŃiei interne;
• crearea şi stimularea unui climat de competiŃie în conditiile în care concurenŃa pe
piaŃa internă este într-un stadiu incipient;
• protejarea ramurilor industriale viabile şi asigurarea condiŃiilor de apariŃie şi
fortificarea sectoarelor industriale noi cu perspective în viitor;
• asigurarea protecŃiei necesare sectoarelor industriale şi agricole în procesul de
retehnologizare, rentabilizare şi restructurare a producŃiei;
• alinierea preŃurilor interne la preŃurile de pe piaŃa internaŃională;
• negocierea de avantaje tarifare pe piaŃa internaŃională şi în special în cadrul GATT.
Verificarea încadrării tarifare, a calculului taxelor vamale înscrise în declaraŃie de către
importator, precum şi încasarea acestora, se efectuează de către organele vamale în momentul
îndeplinirii formalităŃilor de vămuire. Mărfurile se consideră introduse legal în Ńară pe baza
liberului de vamă.
Hotărârea mai prevede că, Guvernul la propunerea Ministerului FinanŃelor şi a
Ministerului ComerŃului, poate aproba taxe reduse sau exceptări de la plata taxelor vamale. În
aceleaşi condiŃii pot fi instituite suprataxe vamale de import cu caracter temporar în cazul în
care anumite importuri, prin cantităŃile sau condiŃiile de realizare, produc sau ameninŃă cu
producerea unor prejudicii grave producătorilor interni a unor produse direct concurente.
Tot din H.G. nr. 673/15.09.1991, mai trebuiesc subliniate două idei cu privire la noul
tarif vamal de import al României şi anume:
• clasificarea mărfurilor în acest tarif se face potrivit Nomenclatorului Consiliului de
Cooperare Vamală de la Bruxelles;
• noul tarif, spre deosebire de cel abrogat, a avut iniŃial trei coloane de taxe vamale:
prima coloană cuprindea taxele vamale convenŃionale pe care România le aplică la importurile
în regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate; a doua coloană cuprindea taxele vamale
preferenŃiale pe care România le aplică în relaŃiile comerciale cu Ńările semnatare ale Acordului
privind Sistemul global de PreferinŃe Comerciale (SGPC) şi a treia coloană cuprinde tot taxe
vamale preferenŃiale pe care România le aplică în relaŃiile comerciale cu Ńările semnatare ale
Protocolului celor 16, România fiind parte la ambele aranjamente preferenŃiale.
Noul tarif vamal de import al României a fost şi este aplicat ca fiind unul dintre cele
mai importante instrumente de politică comercială, specific economiilor de piaŃă. El va acŃiona
ca un instrument menit să sprijine procesul de reformă economică din Ńara noastră în tranziŃia
către economia de piaŃă şi îndeplineşte mai multe funcŃii:
• este unul din instrumentele de politică comercială prin care economia românească
este racordată la economia mondială;
• este un instrument de protecŃie admis chiar de GATT, permiŃând, statului nostru să
protejeze anumite ramuri sau sectoare de importanŃă economică sau strategică deosebită;
• îndeplineşte o funcŃie fiscală, taxele vamale încasate fiind o sursă de venituri la
bugetul statului;
• este un instrument de negociere bi- sau multilaterală prin care se pot obŃine concesii
de ordin tarifar care să favorizeze şi exporturile.
În martie 1993 a fost adoptată o nouă Hotărâre de Guvern, referitoare la Tariful Vamal
de import al României intrat în vigoare la 01.01.1992 şi care prevede: ˝Articol unic: Începând de
la data de 01.05.1993, clasificarea mărfurilor în tariful vamal de import al României, menŃionat
în Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 673/1991, se detaliază de la 6 la 8 cifre, taxele
vamale transpunându-se automat de la fiecare poziŃie de câte 6 cifre la toate poziŃiile de 8 cifre,
în care acestea se detaliază conform anexei˝. Primele două cifre se referă la codul capitolului,
următoarele două cifre la codul grupei de marfă, următoarele două la codul poziŃiei, toate
conform Sistemului Armonizat, iar ultimele două reprezintă poziŃia conform detalierii naŃionale.
143
Cu acest prilej, a fost elaborat un nou Ghid de utilizare a tarifului vamal de import, care
cuprinde:
1. prevederi legate de tariful vamal de import al României (H.G. 673/15.09.1991 –
H.G. 120/29.03.1993 – în vigoare);
2. reguli de interpretare a Nomenclatorului Sistemului Armonizat;
3. reguli generale de stabilire a asigurării bunurilor;
4. acorduri multilaterale şi regionale de comerŃ încheiate de România, cu implicaŃii
asupra tarifului nostru vamal, cum sunt: Acordul European şi Acordul Interimar
încheiat cu ComunităŃile Europene; Acordul de comerŃ liber încheiat cu Ńările
membre ale AELS; Acordul privind Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale între
Ńările în curs de dezvoltare (S.G.P.C.); Protocolul privind preferinŃele comerciale
între Ńările în curs de dezvoltare (Protocolul nr. 16); Acordul privind comerŃul cu
avioane civile; evaluarea în vamă a mărfurilor; descrierea detaliată a coloanelor
Ghidului de aplicare a tarifului vamal de import.
Tariful vamal de import pus în aplicare de la 01.05.1993 are 97 de capitole şi XXI
secŃiuni şi peste 5000 de poziŃii tarifare. El a avut cinci coloane de taxe vamale de import: prima
coloană – taxe vamale convenŃionale; a doua coloană – taxe vamale la importul din
ComunităŃile Europene; a treia coloană – taxe vamale la importul din Ńările AELS; a patra
coloană – taxe vamale la importul din Ńările membre ale Acordului privind S.G.P.C.; a cincea
coloană – taxe vamale la importul din Ńările membre ale Protocolului celor 16.
Printr-o nouă Hotărâre de Guvern, în 1995 a fost revizuit şi adoptat un nou tarif vamal
de import al României, care cuprinde taxe vamale pe perioada, 1995-2004, luându-se în
considerare diversele acorduri sau aranjamente la care România a fost sau a devenit parte.
Totodată, a fost elaborat şi pus în aplicare şi un nou Ghid de utilizare a tarifului vamal de import
al României în iunie 1995.
Analizând Tariful vamal al României, vom constata, că acesta are actualmente, mai
multe coloane de taxe vamale: taxă vamală (taxă de bază), taxă vamală aplicată în anul curent,
taxa la importul din Uniunea Europeană, taxa la importul din Turcia, taxa la importul din AELS,
taxa la importul din Ńările CEFTA, taxa în sistemul global de preferinŃe comerciale (SGPC) şi
taxa la importul din Ńările participante la Protocolul ˝Celor 16˝.
Taxa vamală se aplică la importul unui anumit produs în funcŃie de Ńara din care se
realizează importurile. Dacă importăm din Germania, care este membră a Uniunii Europene (15
Ńări), se aplică, taxa din coloana UE. Dacă importăm din Norvegia, care este membră a EFTA
(4 Ńări), aplicăm coloana AELS (EFTA). Dacă importăm din Cehia, care este membră a CEFTA
(6 Ńări), vom aplica, taxa din coloana CEFTA. Dacă importăm din India, care este participantă la
SGPC 39 (Ńări), aplicăm coloana SGPC. Totodată, dacă importăm din Israel, care este
participantă la Protocolul ˝Celor 16˝ (în fapt 12 Ńări), aplicăm coloana P-16.
Dacă importăm dintr-o Ńară care nu este participantă la nici una din grupările
menŃionate, de pildă din S.U.A., aplicăm prima coloană de taxe sau, după caz, coloana taxelor în
anul curent.
În cursul anului 1997 a fost adoptată de către Parlament Legea nr. 141/24.07.1997,
privind Codul Vamal al României, care a intrat efectiv în vigoare la 01. 10. 1997. Ulterior, a fost
adoptat şi a intrat în vigoare şi un nou Regulament vamal, completându-se setul de reglementări
din domeniul politicii vamale.
PoziŃia tarifară reprezintă simbolul sub care mărfurile figurează în tariful vamal şi se
concretizează într-un număr al nomenclatorului vamal. Determinarea poziŃiei tarifare este
importantă deoarece condiŃionează cuantumul taxelor vamale şi a altor impozite de achitat,
precum şi natura formalităŃilor de îndeplinit în momentul vămuirii. De aceea este esenŃial ca
această operaŃiune să se facă cu rigoare şi logică. Încadrarea tarifară constă în:
• a considera proprietăŃile şi caracteristicile obiective ale mărfurilor, aşa cum se
prezintă ele în momentul vămuirii (acesta fiind criteriul obiectiv de încadrare
tarifară);
• a revedea în nomenclatura combinată poziŃiile tarifare susceptibile de a acoperi
marfa în cauză;
144
• a alege acea poziŃie tarifară care corespunde mărfii în cauză, respectând regulile de
încadrare tarifară (note de secŃiuni, de capital, subpoziŃii etc.).
PoziŃia tarifară reprezintă un act de identitate al mărfii prin intermediul căruia aceasta se
legitimează în faŃa organelor vamale în vederea obŃinerii unor facilităŃi sau îndeplinirii unor
obligaŃii. Din acest motiv s-au făcut eforturi de elaborare a unui sistem armonizat de descriere a
mărfurilor, care să elimine divergenŃele cu privire la încadrarea tarifară, prin aderarea la acest
sistem a majorităŃii statelor lumii. Sistemul armonizat comportă o serie de dispoziŃii care
stabilesc principiile pe care se bazează nomenclatura vamală şi fixează regulile generale care
permit să se asigure o interpretare juridică uniformă. Aceste reguli, denumite "reguli generale
interpretative", sunt în număr de 6.
În principiu, fiecare agent economic poate determina poziŃia tarifară a mărfurilor sale
consultând nomenclatorul vamal. Deoarece o marfă nu poate fi încadrată decât la o singură
poziŃie a nomenclaturii tarifare, agentul economic trbuie să procedeze fără grabă, urmând
respectarea regulilor de încadrare tarifară, întrucât odată aleasă poziŃia tarifară, este mai dificil
de modificat fără a aduce o justificare convigătoare şi acceptabilă pentru adminisraŃia vamală.
Declarantul dispune deci, de o anumită libertate în alegerea poziŃiei tarifare a mărfii, dar această
alegere trebuie motivată şi dovedită pentru a se evita acuzarea din partea organelor vamale de
încercare de sustragere de la îndeplinirea obligaŃiilor vamale.
Bibliografie:
1. Burnete S., - "ComerŃul InternaŃional, teorii, modele, politici", Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
2. Fota C., - "ComerŃ internaŃional şi politici comerciale", Editura „Alma”, Craiova, 2001.
3. Roşu - Hamzescu I., Boboilă Cr., "ComerŃul exterior al României. Teorie şi practică",
Editura „Mondo-Ec”, Craiova, 2003.
4. Miron D., - "Politici comerciale", Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 98.
5. Caraiani Gh., Cazacu C., - "Vămuirea mărfurilor de export-import", Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
6. "Codul Vamal", publicat în M.O. nr. 180/01.08.1997 sub denumirea "Legea privind Codul
Vamal al României".
7. H.G. nr. 149/12.03.1996 a fost publicată în M. O. nr. 61/26.03.96.
8. Hotărârea Guvemului privind aplicarea tarifului vamal de import în condiŃiile liberalizării
preŃurilor nr. 1194 din 12 noiembrie 1990, publicată în Monitorul Oficial , Partea I nr. 129
din noiembrie 1990;
145
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ, OBIECTIV
FUNDAMENTAL AL INSTITUłILOR EUROPENE
PREP.UNIV. IRINA-ELENA VOICA

CONF.UNIV.DR. LUCIAN-ION MEDAR
Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu
Summary: The must significant aim of the European Union is the promotion of the economical
and social progress. This aim is realizing with the help of the European Institutions.
Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început
în anul 1951, între şase Ńări europene (Belgia, Germania, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda),
urmând ca ulterior să li se alăture alte 19 state (Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit în 1973;
Grecia în 1981; Spania şi Portugalia în 1986; Austria, Finlanda şi Suedia 1995; Cipru, Estonia,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria în 2004), şi se pregateşte
pentru o nouă extindere.
Scopul Uniunii Europene este de a organiza relaŃiile dintre statele membre şi între
popoarele acestora, într-o manieră coerenta, avand drept suport solidaritatea.
Principalele obiective sunt:
− promovarea progresului economic şi social;
În această direcŃie a fost instituită piaŃa unică în 1993, iar moneda unică a fost lansată în
1999.
Progresului economic se realizează prin investiŃii, iar pentru a atrage investitorii sunt
necesare reglementãri legale stabile şi permanente care sã garanteze securitatea şi planificarea
afacerilor pe termen lung.
O alta prioriate a Uiunii Europene este folosirea în continuare a instrumentelor bazate
pe dialog, acŃiune diplomaticã şi cooperare economicã, în plan internaŃional şi regional.
Împreunã cu perspectiva statutului de stat membru al UE ca instrument cheie, mãsurile pozitive
continue vor menŃine pacea pe termen lung, stabilitatea politicã şi dezvoltarea economicã în
Europa Centralã şi de Est. În acest sens, contribuŃia Uniunii Europene la Pactul de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est va cultiva pacea, democraŃia şi respectul pentru drepturile omului şi
va aduce mai multã stabilitate în întreaga regiune.
Promovarea securitãŃii şi prosperitãŃii în tările din afara Uniunii Europene şi folosirea
continuă a unor mecanisme mai subtile de abordare (asistenŃa economicã, cooperarea politică şi
instrumentele comerciale) va aduce mai mare vizibilitate Uniunii Europene pe arena
internaŃională. Dezvoltarea armonioasă a unor relaŃii de bună vecinătate cu tările din imediată
apropiere a Uniunii Europene trebuie să primeascã un impuls mai accentuat.
− afirmarea identităŃii Uniunii Europene pe scena internaŃională (prin ajutor umanitar
pentru Ńările memembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea
crizelor internaŃionale, poziŃii comune în cadrul organizaŃiilor internaŃionale);
− instituirea cetăŃeniei europeane (care nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională dar o
completează, conferând un număr de drepturi civile şi politice cetatenilor europeni);
− dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiŃie
Un rol important în realizarea acestor obiective îl au instituŃiile implicate în conducerea
Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de catre popoarele statelor membre), Consiliul
(reprezentând guvernele statelor membre), Comisia Europeană (executivul şi organismul cu
146
drept de a iniŃia legislaŃie), Curtea de Justitie (care asigură compatibilitatea cu dreptul
comunitar), Curtea de Conturi (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare).
Parlamentul European are sediul la Strasbourg şi deŃine 20 de comitete care îşi
desfaşoară sedinŃele de lucru la Bruxelles. Este format din 732 de membri (în prezent există 626
de deputaŃi, restul locurilor fiind rezervate în vederea extinderii) şi reprezintă forumul
democratic al Uniunii Europene, ai cărui membri sunt aleşi prin vot universal din cinci în cinci
ani de cetateni cu drept de vot din statele membre. FuncŃiile esenŃiale ale Parlamentului sunt:
• are atribuŃii legislative, adică adoptă legislaŃia Uniunii (regulamente, directive,
decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimităŃii democratice a
textelor adoptate;
• poate modifica cheltuielile bugetare. În ultimă instanŃă, adoptă bugetul în întregime;
• exercită un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea membrilor
Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercită un control politic asupra
ansamblului instituŃiilor.
Comisia Europeană are 25 de membri (comisari), dintre care un preşedinte şi cinci
vicepresedinŃi. În urma Consiliului European de la Nisa, Ńările mari au acceptat ca, începând din
anul 2005, să renunŃe la unul din cei doi comisari, în schimb “Ńările mici” au refuzat propunerea
de a râmane fară singurul comisar de care dispun; în documentul final a fost menŃinută o referire
la plafonarea numarului de comisari la 27.
Ea este investită cu putere de iniŃiativă şi execuŃie legislativă. Membrii comisiei
acŃionează total independent în faŃa guvernelor Ńărilor membre, având un interes comun, acela al
Uniunii Europene.
Cel care poate cenzura Comisia, este Parlamentul. Ea îndeplineşte următoarele funcŃii
de bază:
• dreptul de iniŃiativă – rolul său de iniŃiator al politicilor comunitare este unic.
Comisia funcŃionează ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor.
Ea reprezintă interesul comun şi semnifică personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este
aceea de a apăra interesele cetăŃenilor Europei. Cei 25 de membri ai Comisiei sunt aleşi din cele
25 de state ale Uniunii Europene, şi fiecare dintre ei depune un juramânt de independenŃă.
• veghează la respectarea tratatelor Uniunii Europene, astfel încât legislaŃia UE să fie
corect aplicată de către Statele Membre, iar toŃi cetăŃenii şi participanŃii la PiaŃa Unică să poată
beneficia de condiŃiile unitare asigurate.
• este organul executiv al Uniunii, având rolul implementării şi coordonării
politicilor. Una dintre atribuŃiile sale executive constă în gestionarea bugetului anual al Uniunii
şi a Fondurilor Structurale, al căror principal scop este eliminarea decalajele economice dintre
zonele mai bogate şi cele mai sărace ale Uniunii.
Consiliul Uniunii Europene reprezintă o instituŃie comunitară cu atribuŃii legislative ce
ia decizii după avizul Parlamentului sau în procedura de co-decizie cu acesta şi este format din
25 Miniştri, reprezentanŃi ai statelor membre şi este condus, prin rotaŃie, de fiecare stat.
Printre responsabilităŃile Consiliului Uniunii Europene prezentate în Tratat de
constituire a Uniunii Europene, amintim pe următoarele:
− este organismul legislativ al ComunităŃii. Pentru a rezolva o gamă largă de
probleme comunitare îşi exercită această putere legislativă împreună cu Parlamentul European;
− coordonează politica economică generală a Statelor Membre;
− încheie, în numele ComunităŃii, acordurile internaŃionale cu alte state sau cu
organizaŃii internaŃionale;
− formează împreună cu Parlamentul European autoritatea bugetară care adoptă
bugetul ComunitaŃii;
− adoptă deciziile necesare de definire şi punere în practică a politicii de securitate
comună, pe baza orientărilor generale trasate de Consiliul European;
− coordonează activităŃile Statelor Membre şi adoptă măsurile necesare cu privire la
cooperarea poliŃienească şi juridică în materie penală.
147
Consiliul European reprezintă reuniunea şefilor (25) de stat sau de guvern din statele
membre, la care participă şi presedintele Comisiei Europene. Reuniunile au loc de două ori pe
an, în general câte două zile în lunile iunie şi decembrie.
Conform Tratatului de constituire a ComunităŃiilor Europene, rolul principal al
Consiliului European este acela de a da “Uniunii impulsurile necesare dezvoltării sale” şi de a
definii “orientările politice generale”.
FuncŃiile Consiliului European sunt următoarele:
• funcŃia de arhitect al evoluŃiei instituŃionale a construcŃiei europene (toate deciziile
importante sunt luate sub impulsul lui);
• funcŃia de stabilire a orientărilor generale în materia politicii economice şi sociale,
precum şi în domeniul politicii externe;
• funcŃia de decizie la cel mai înalt nivel a problemelor care apar în domeniul
economic, social, financiar şi al politicii externe;
Din punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezintă o instituŃie a Uniunii
Europene, aşa cum sunt Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Uniunii
Europene, Curtea de JustiŃie sau Curtea de Conturi, acest lucru nu diminuează însă rolul său
esenŃial în toate domeniile, pornind de la definirea şi coordonarea orientărilor politice, arbitraj,
până la deblocarea dosarelor dificile.
Curtea Europeană de JustiŃie este formată din 25 judecători şi 8 avocaŃi generali. Ea are
rolul de a asigura interpretarea corectă şi implementarea Tratatelor care stipulează că legea
Uniunii prelevează în faŃa legii naŃionale.
Curtea de JustiŃie, ca instituŃie jurisdicŃională a ComunităŃii, reprezintă “coloana
vertebrală” a acestui sistem de garanŃii. Ea este cea care trebuie să asigure uniformitatea
interpretării şi aplicării dreptului comunitar în fiecare Stat Membru, mentinerea sa ca sistem
comunitar şi aplicarea sa în mod identic tuturor celor care i se supun.
Consiliul European de la Nisa a subliniat necesitatea reformei autorităŃilor judiciare din
UE, destinată îmbunătăŃirii eficacităŃii sistemului judiciar. În acest sens sunt importante două
aspecte: asigurarea posibilităŃii ca reprezentanŃi din noile State Membre să participe la
activitatea autorităŃilor judiciare din UE şi configurarea adecvată a deciziei preliminare.
Curtea Europeană de Conturi are 25 membrii, iar principalul său rol este de a controla
sistemul de finanŃare, şi de a verifica din punct de vedere financiar legalitatea şi corectitudinea
întregii activităŃi. Ea garantează, în faŃa Consiliului şi Parlamentului European, corecta
gestionare a fondurilor europene.
Institutul Monetar European şi Banca Centrală Europeană este instituŃie în cadrul
Uniunii Economice şi Monetare ce are ca scop emiterea şi girarea monedei Euro.
Banca Europeană de InvestiŃii este creată pentru a facilita realizarea proiectelor de
investiŃii. Prin acest lucru contribuie la dezvoltarea echilibrată, integrarea economică şi creşterea
coeziunii sociale în cadrul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană respectă identitatea naŃională a statelor membre, în care sistemele
de guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum şi drepturile şi libertăŃilor
fundamentale ale omului, garantate prin ConvenŃia Europeană.
Bibliografie:
1. Sandu D., „Spatiul social al tranziŃiei”, Polirom, Iaşi 2000;
2. Dăianu D., „România şi Uniunea Europeană”, Polirom, Iaşi, 2002;
3. Vrânceanu R.
148
POLITICI DE FINANłARE ACORDATE DE BERD
PREP. UNIV. SABĂU COSMIN

Universitatea din Oradea- Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Adresa de corespondenŃă: Roşiorilor nr. 20, ap.4, etj.1
Telefon: 0259/438809 & 0745/380226
E-mail: cosminsab@yahoo.com
Abstract:
This article has two parts:
- historical note of BERD
- financing and co-financing policy of BERD
BERD was founded on the 29th of Mai 1990, after the debates of the members of the “Group of
Seven” (G7). To this contributed as well the acceptance of the Soviet Union as member of this group.
The supreme authority of BERD is the Governors’ Council, just like in case of other
international financial institutions. They decide upon the acceptance of new members and the value of the
capital.
The bank offers loans, contributes to the social capital and grants warranties. Regarding the
financing policy, it can take the following forms:
- mutual financing
- parallel financing
- a trade-union organization.
- The conditions for granting money loans have in view:
- the interest rate
- terms
- commissions
- outgoings
- responsibility
- assurances
-warranties
Banca Europeană de ReconstrucŃie şi Dezvoltare

-Scurt istoric-
După cel de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică urmată şi de Ńări din estul
Europei au respins Planul Marshall, fapt ce a dus la autoexcluderea blocului răsăritean din
cadrul instituŃiilor internaŃionale occidentale. Pe 25 ianuarie 1949 lua fiinŃă
CAER/COMECON, o cooperare între Uniunea Sovietică şi Ńările Europei Răsăritene, la care a
aderat târziu alte două economii planificate, cea din Cuba şi Vietnam.
CAER nu era o piaŃă obişnuită, comerŃul era bilateral iar cantităŃile şi preŃurile erau
fixate, uneori cu ani înainte, încă din momentul în care se stabileau planurile naŃionale. În vara
anului 1989 au început consultările între cei 24 de membrii ai OCDE privind ajutorul ce trebuia
acordat Ungariei şi Poloniei. Consultările au avut loc sub egida Comisiei Europene. După
pregătirile necesare în cadrul Grupului celor Şapte(G7), negocierile au fost Încheiate şi pe 29
mai 1990 lua fiinŃă Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare(BERD). Un punct
important al discuŃiilor a fost acceptarea Uniunii Sovietice ca membru al acestei bănci. Existau
unele dubii în acest sens, mai ales din partea americanilor şi japonezilor, deoarece Uniunea
Sovietică nu luase încă o decizie definitivă, în ceea ce priveşte forma de democraŃie pluripartită
şi o mai pronunŃată orientare spre economia de piaŃă.
149
Ca şi în cadrul celorlalte instituŃii financiare internaŃionale, autoritatea supremă în
cadrul BERD revine Consiliului Guvernatorilor. Ei decid asupra admiterii unor noi membrii,
asupra valorii capitalului băncii şi în alte probleme importante. Conducerea băncii revine
Consiliului Directorilor.
Obiectivul Băncii Europene este de a promova tranziŃia la economia de piaŃă în Ńările
care anterior erau planificate centralizat şi de a susŃine dezvoltarea sectorului privat în cadrul
acestei transformări. Activitatea băncii este strâns legată de condiŃiile politice, ceea ce îi conferă
un caracter unic: împrumuturile pot fi acordate numai Ńărilor cu o democraŃie pluripartită. De
asemenea în preambulul Acordului de Constituire al BERD sunt menŃionate sistemul legislativ
disciplinat şi respectarea drepturilor omului drept condiŃii ale realizării reformei în Europa
Răsăriteană100
Ca şi în cazul băncilor regionale de dezvoltare, rolul principal al BERD este de a finanŃa
proiecte. Unul din aspectele îndelung discutate a fost implicarea băncii exclusiv în finanŃarea
sectorului privat, după modelul CFI sau implicarea ei şi în susŃinerea proiectelor de
infrastructură guvernamentală. Făcând un compromis, Acordul de Constituire al BERD conŃine
o clauză, prin care împrumuturile acordate de bancă sectorului public nu trebuie să depăşească
40% din totalul împrumuturilor.
Capitalul iniŃial al BERD a fost de 10 miliarde ECU, din care 30% reprezenta capitalul
achitat, iar restul garantat. Mărimea resurselor de capital este revizuită la fiecare 5 ani. A fost
extrem de dificil să se ajungă la o înŃelegere în ceea ce priveşte moneda în care trebuie plătită
contribuŃia fiecărui membru. Deşi toate Ńările membre au acceptat ECU drept valoarea standard
a BERD, americanii au insistat sa-şi plătească contribuŃia în dolari americani.
Banca poate acorda împrumuturi, poate participa la capitalul social şi poate acorda
garanŃii. Totalul acestor angajamente nu poate depăşi capitalul plus rezervele, rata fiind de 1:1.
Din acest motiv, banca angajează împrumuturi pe pieŃele internaŃionale de capital., la fel ca şi
celelalte bănci de dezvoltare, ea are o cotaŃie triplu.
BERD si Cofinantarea
Banca va încuraja alŃi cofinanŃatori să participe la finanŃarea unui proiect. Succesul în
atragerea altor surse de finanŃare pentru proiecte sponsorizate de Banca duce la creşterea
totalului resurselor pentru finanŃarea altor proiecte.
PotenŃialele surse de cofinanŃare includ băncile comerciale şi instituŃiile financiare,
agenŃiile pentru creditarea exporturilor si alte surse oficiale (cum ar fi programe ale agenŃiilor de
dezvoltare guvernamentale). Pentru numeroşi debitori, accesul la cofinanŃarea comerciala de la
o instituŃie financiara internaŃională este primul pas către accesul independent la pieŃele
financiare comerciale.
FinanŃare Comună: în cazul în care împrumuturile de la BERD si cofinanŃatori sunt
folosite pentru finanŃarea, în proporŃii prestabilite, aceluiaşi set de bunuri si servicii cerute
pentru o operaŃiune.
FinanŃare paralelă: în cazul în care împrumuturile de la BERD şi cofinanŃatori sunt
folosite pentru finanŃarea unor pachete diferite de bunuri şi servicii.
Sindicalizare: procesul prin care BERD identifică alte instituŃii financiare care se
angajează să împrumute pe baza documentaŃiei întocmite de Banca, în termeni aproximativ
similari cu cei ai Băncii.
Participare Sindicalizată: în cazul in care BERD se angajează să finanŃeze întregul
împrumut şi, la încheierea împrumutului sau ulterior, vinde uneia sau mai multor bănci o
participare la împrumutul sau. In aceste cazuri BERD rămâne angajata pentru întreaga suma, dar
finanŃează o parte din angajamentul sau prin cumpărătorul(ii) participării(lor).
100
F.P Barker, InsituŃiile Financiare InternaŃionale, Ed. Antet, 1996
150
CondiŃiile de acordare a asistenŃei(finanŃării)
Identificarea şi limitarea riscului în împrumuturile BERD sunt făcute cu grijă. Banca
lucrează pe baze comerciale, şi îşi evaluează împrumuturile la ratele pieŃei, reflectând riscurile
asumate.
PoziŃia BERD de instituŃie internaŃională şi, în particular, statutul său de creditor
preferat este luat în considerare la evaluarea riscului.
• Rata dobânzii
Dobânzile sunt stabilite ca o marja peste o valoare a pieŃei (in mod normal LIBOR
London Interbank Offered Rate). Împrumuturile pot fi făcute la dobânzi variabile sau fixe, şi pot
include o varietate de instrumente de acoperire în funcŃie de accesul la pieŃe derivate.
LIBOR este rata Interbancara Londoneza Oferita (London Interbank Offered Rate). La
aceasta rata oferită se cifrează costurile de finanŃare către Bănci, şi este folosită de obicei la
calcularea dobânzii oferite de către Banca, prin adăugarea unei marje.
• Termeni
Marjele de împrumut reflectă atât riscul de tara cât şi cel comercial şi de asemenea se
conformează condiŃiilor de pe piaŃa împrumuturilor sindicalizate. Perioadele de graŃie pentru
rambursare sunt negociabile, în timp ce durata împrumutului este între 5 şi 10 ani, în funcŃie de
cerinŃele individuale ale operaŃiunii, iar rambursarea se va face în mod normal în două tranşe
semianuale egale. În cazuri excepŃionale, pot fi considerate perioade mai lungi pentru împrumut,
de exemplu 15 ani pentru operaŃiuni de infrastructură în domeniul public.
Datorită faptului că piaŃa împrumuturilor pe termen mediu în Europa Centrala şi de Est
este încă embrionică, replata împrumutului trebuie făcută în valuta în care a fost acordat
împrumutul. In orice caz, BERD cercetează în prezent posibilităŃile de finanŃare în valută locală.
• Comisioane
Un comision initial va fi cerut la semnare, în conformitate cu practica comercială,
pentru a acoperi cheltuielile administrative ale Bancii in procesul de dezvoltare si structurare a
unui proiect. Comisioane de angajament anuale pentru îsmprumuturile netrase vor fi de
asemenea cerute.
• Cheltuieli
În concordanŃă cu practica comercială, sponsorul va fi obligat să ramburseze Băncii
cheltuielile colaterale cum ar fi onorarii pentru consultanŃa tehnică şi consultanŃa juridică
externa şi cheltuieli de călătorie. 101
• Răspundere
Răspunderea unui sponsor nu este cerută, deşi BERD poate căuta diferite performanŃe şi
garanŃii de îndeplinire plus alte forme de suport de la acesta, de tipul celor practicate uzual în
finanŃarea cu răspundere limitată.
• Asigurări
În operaŃiunile sale financiare, BERD cere companiei sau instituŃiei pe care o finanŃează
să obŃină asigurări împotriva riscurilor normale asigurabile (de exemplu, furtul activelor,
incendiu, riscuri specifice de construcŃie). Banca nu cere protecŃie împotriva riscurilor politice
sau a neconvertibilităŃii valutei locale.
• GaranŃii
De obicei, BERD cere companiei sau instituŃiei pe care o finanŃează să garanteze
împrumutul cu activele proiectului, care pot include următoarele: o ipotecă pe activele fixe
(pământ, hale, alte clădiri), o ipotecă pe activele mobile (echipament, alte active), notificarea
câştigurilor companiei atât în valută cât şi în moneda localăs, un gaj pe acŃiunile sponsorului în
cadrul companiei, şi notificarea poliŃei de asigurare a companiei, şi alte beneficii contractuale.
• CondiŃionalităŃi
CondiŃionalităŃile sunt cerinŃe adresate împrumutatului de a atinge şi menŃine anumite
performanŃe cum ar fi nivelul fluxului de numerar şi/sau indicatorii financiari ai bilanŃului
101
www.mae.eo
151
contabil si/sau niveluri specificate de cheltuieli de capital în scopul menŃinerii facilităŃilor de
finanŃare.
CondiŃionalităŃi tipice financiare de proiect sunt cerute ca parte a pachetului de
împrumut. Aceste condiŃionalităŃi, limitând îndatorarea, specificând anumiŃi indicatori financiari
si alte diferite chestiuni, vor fi de asemenea negociate ca parte a împrumutului.
• Participare la capital
Termenii şi condiŃiile pentru investiŃiile BERD într-un proiect anume vor depinde de
riscurile şi de profiturile de perspectiva ale proiectului, ca şi de caracteristicile entităŃii care
reprezintă motorul investiŃiei (de exemplu o societate mixtă).
Deoarece Banca are resurse limitate de capital, nu caută investiŃii pe termen lung, nici
nu doreşte să obŃină controlul sau responsabilitatea directă de a conduce compania.
• Cooperare tehnică
Atunci când este necesar, BERD poate avea acces la fondurile nerambursabile acordate
de către unii dintre acŃionarii sau pentru asistenŃa în pregătirea proiectelor. Aceste sume sunt
limitate şi acoperă numai costurile relative la proiecte ce implică sponsori din Europa Centrală
şi de Est. FinanŃarea costurilor locale cade în mod normal în responsabilitatea participanŃilor,
sponsorilor sau beneficiarilor locali, în măsura în care această finanŃare poate fi obŃinută în
condiŃii satisfăcătoare de la investitorii locali, dar Banca va lua în considerare finanŃarea
costurilor locale pentru consultanŃi care sa acopere în special evaluarea legală, financiară şi de
mediu.
• Lucrul cu consultanŃii de proiect
Sponsorii sunt încurajaŃi să folosească consultanŃi financiari experimentaŃi (bănci
comerciale şi de investiŃii; firme de contabilitate şi consultanŃă) pentru asistenŃa în vederea
pregătirii propunerilor de proiecte. Activitatea consultanŃilor poate grăbi evaluarea făcută de
Banca şi deci procesul de analiză. În cazul în care consultantul adaugă valoare şi onorariul sau
este rezonabil, acoperirea acestuia va fi considerata ca o folosire corespunzătoare a fondurilor
acordate de Bancă.
O importanŃă specială este acordată activităŃii consultanŃilor care este sprijinită de
dorinŃa de a împrumuta proiectelor, sau de a lua o parte sau întreaga lor remuneraŃie în
împrumut sau echivalent de capital în proiect.
Bibliografie:
1. F.P. Bakker – InstituŃiile Financiare InternaŃionale, Ed. Antet,1996
2. Paul Bran, Ionela Costică- RealŃii Financiare şi Monetare InternaŃionale, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999
3. www.mae.ro.
152
POLITICA CONCURENłEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
PREP.UNIV.DRD. POPA DIANA CLAUDIA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, e-mail: dpopa@uoradea.ro
Abstract:
This article treat the competition policy in the European Union, showing which agreements
between firms and which state´s aids are forbidden because they destroy the competition.. The European
Commission has almost all the application ´s powers of the competition in the European Union´s rules.
Also, this aticle present the control proceedings of giving state´s aids.
De la fondarea sa, Uniunea Europeană s-a dotat cu o politică a concurenŃei, fiind bine
cunoscut faptul că piaŃa are nevoie de instituŃii pentru asigurarea reglării.
Articolul 85 al Tratatului de la Roma interzice orice înŃelegere, definită ca un acord
între firme asupra preŃurilor, asupra producŃiei , sau asupra repartiŃiei pieŃelor care ar limita
concurenŃa şi ar împărŃi piaŃa. Articolul 86 sancŃionează abuzurile de poziŃie dominantă
prezente atunci când o firmă care domină piaŃa impune concurenŃilor săi potenŃiali bariere la
intrarea pe acea piaŃă. Nu poziŃiile dominante sunt cele ce sunt interzise ci posibila lor utilizare.
Articolele 92-94 interzic guvernelor să acorde subvenŃii care ar putea distorsiona
concurenŃa. Ajutoarele de stat ( subvenŃii, scutiri sau reduceri de sarcini fiscale, garanŃii de
credite, acordarea de credite cu dobândă redusă) sunt astfel interzise dacă ele introduc
distorsiuni ale concurenŃei ce duc la menŃinerea pe piaŃă a firmelor neperformante în detrimentul
firmelor neajutate de către statul lor.
Ca urmare a Actului Unic, monopolurile publice care prejudiciază principiile libertăŃii
de stabilire şi de prestare a serviciilor sunt progresiv repuse în cauză de către Comisia
Europeană. Comisia Europeană consideră că un mare număr de monopoluri exercită astăzi , pe
lângă misiunea lor de serviciu public, activităŃi comerciale care trebuie să se supună dreptului
comun la concurenŃă. Dacă anumite servicii calificate ca „ universale” de către Comisia
Europeană trebuie , după aceasta să poată continua să fie asigurate de un monopol public la un
tarif unic( ca poşta) , altele ( ca telecomunicaŃiile şi transporturile aeriene) pot fi încredinŃate
unor întreprinderi private în schimbul subvenŃiilor şi tarifarea lor trebuie să poată fi diferenŃiată
pentru a nu penaliza competitivitatea anumitor utilizatori.
Comisiei îi revin aproape toate puterile de aplicare a regulilor concurenŃei comunitare.
DirecŃia de ConcurenŃă a Comisiei deschide anchete după notificare ( pentru ajutoare şi
operaŃiuni de concentrare), în caz de reclamaŃii sau chiar uneori din propria sa iniŃiativă. Puterile
de investigare din cadrul articolelor 85 şi 86 autorizează percheziŃiile la sediile întreprinderilor.
Personalul Comisiei Europene poate vizita companiile fără să solicite în prealabil accesul la
documente şi poate face fotocopii pentru a fi folosite drept probe. El audiază apoi personalul
firmelor implicate pentru a discuta cazul respectiv înainte de a da verdictul. În cele din urmă ,
deciziile finale ( luate colegial de toŃi comisarii) sunt, în caz de infracŃiune , însoŃite de amenzi
care pot fi foarte mari. Firmele dovedite vinovate pot face apel la CurŃii de JustiŃie a Uniunii
Europene atât împotriva sentinŃei cât şi a mărimii amenzii , care uneori a fost redusă după ce s-a
făcut apel. LegislaŃia privind concurenŃa în Uniunea Europeană primează în faŃa celei naŃionale
şi este direct aplicabilă în statele membre. Firmele şi persoanele particulare care se consideră
victime ale încălcării regulilor comunitare privind concurenŃa pot intenta acŃiuni direct în
instanŃele naŃionale.
În fiecare an sunt examinate câteva sute de cazuri în care sunt implicate firme bine
cunoscute, ca şi firme mai obscure, unele avându-şi sediul central în afara Uniunii Europene, şi
care acoperă o gamă largă de domenii şi produse. De multe ori, cazurile sunt rezolvate prin
153
schimbări voluntare ale politicii Ńărilor sau companiilor implicate. Un exemplu îl constituie
cazul companiei IBM care a fost acuzată în 1980 că a abuzat de poziŃia dominantă pe care o
deŃinea pe piaŃa calculatoarelor , ascunzând informaŃiile despre produsele noi şi aplicând tehnica
vânzărilor „ condiŃionate” ( vânzarea mai multor produse împreună, fie sub forma unui pachet,
astfel încât clienŃii să fie nevoiŃi să le ia fie pe toate, fie nici unul). După ce a cheltuit o mică
avere cu onorariile avocaŃilor , IBM a bătut în cele din urmă în retragere în 1984 şi a ajuns de
bunăvoie la un acord cu Comisia asupra modificării practicilor sale comerciale. În alte cazuri,
Comisia Europeană decide în favoarea acuzatului sau consideră reclamaŃia ca fiind întemeiată
şi dispune luarea unor măsuri sau plata unor amenzi care ajung uneori la milioane de euro ( nu
există o limită a acestor amenzi , deşi ele nu se pot ridica la mai mult de 10% din vânzările reale
afectate de abuzul de care este acuzată o companie).
Orice acorduri care pot veni în conflict cu clauzele Tratatului de la Roma trebuie
anunŃate dinainte Comisiei Europene. Companiile pot depune cereri de „derogare negativă”,
ceea ce înseamnă că libera concurenŃă nu este ameninŃată , sau de „scutire”, care scuteşte un
acord restrictiv de interzicerea totală dacă se poate demonstra că acesta aduce beneficii publice
substanŃiale. Comisia este împuternicită să declare ilegal şi să ceară încetarea unui acord în orice
moment , precum şi a altor practici inacceptabile.
Comisia a interzis următoarele tipuri de acorduri:
• Acordurile de împărŃire a pieŃei. De exemplu, cartelul chininei ( 1969) , care a
determinat Comisia Europeană să aplice primele sale amenzi şi cartelul
producătorilor de zahăr ( 1973);
• Acordurile de control al preŃurilor . De exemplu, cartelul coloranŃilor ( 1969) care
controla 80% din piaŃa europeană, acesta fiind primul caz în care firme având sediul
central în afara ComunităŃii Europene au fost amendate de Comisie;
• Acordurile de achiziŃii exclusive. Au fost interzise pentru o gamă largă de produse,
de la discuri de gramofon până la echipamente de încălzire;
• Acordurile privind drepturile de proprietate industrială şi comercială., utilizarea
exclusivă a brevetelor, mărcilor de comerŃ şi operelor de artă nefiind neapărat
scutită de legile concurenŃei.
• Acordurile de distribuŃie exclusivă sau selectivă. De exemplu, acordurile care caută
să restricŃioneze importurile paralele, cum ar fi cele de comercializare a
automobilelor. Printre companiile care au primit amenzi mari sau care au fost
penalizate în alt mod pentru utilizarea unor astfel de acorduri au fost Ford, AEG-
Telefunken şi grupul Moet-Hennessy.
Comisia Europeană a acordat totuşi scutiri sau derogări în bloc atunci când a considerat
că ameninŃarea la adresa concurenŃei era redusă sau inexistentă , iar beneficiile publice atârnau
mai greu în balanŃă. Ea a urmărit în mod special să nu împiedice cooperarea dintre
întreprinderile mici şi mijlocii , identificând un număr de acorduri despre care crede că pot face
excepŃie de la interdicŃia generală. Acestea sunt următoarele:
• Contractele de reprezentare exclusivă de care beneficiază reprezentanŃele
comerciale;
• Acordurile la scară redusă , bazate pe cifra de afaceri ( nu mai mare de 50 milioane
euro) şi pe cota de piaŃă ( nu mai mare de 5%);
• Acordurile de subcontractare;
• Schimbul de informaŃii între companii , studiile comune şi utilizarea în comun a
capacităŃilor.
În condiŃiile realizării pieŃei comune, la nivel comunitar se constată evoluŃia unui proces
de concentrare a întreprinderilor , pentru a face faŃă concurenŃei. În aceste împrejurări, se
impune luarea unor măsuri de intervenŃie comunitară pentru controlul fuziunilor de
întreprinderi, în scopul ca acest proces să nu afecteze condiŃiile unei concurenŃe normale pe
piaŃa comună.
Prin adoptarea Regulamentului nr. 4064/89/CEE al Consiliului European din 21
decembrie 1989, Comisia Europeană a dobândit jurisdicŃia asupra fuziunilor şi preluărilor de
154
companii la scară mare care afectează cel puŃin un stat membru şi care depăşesc anumite limite.
Comisia Europeană avea astfel dreptul de a verifica dinainte fuziunile dintre companii din Ńări
diferite care depăşesc limitele respective, lăsând în sarcina statelor membre supravegherea
fuziunilor de pe teritoriul lor. Fuziunile planificate care îndeplinesc aceste criterii trebuie
anunŃate dinainte Comisiei, care va decide în termen de o lună dacă există posibilitatea ca
acestea să încalce legile concurenŃei în Uniunea Europeană. Dacă nu se constată o astfel de
posibilitate , fuziunea poate avea loc; altfel, se va începe o anchetă care trebuie încheiată în
următoarele patru luni şi în care Comisia efectuează verificări aprofundate şi solicită informaŃii
suplimentare.
În perioada anilor '70 şi la începutul anilor '80 , Comisia Europeană a aprobat criteriile
pe care trebuiau să le îndeplinească ajutoarele de stat acordate ramurilor grav afectate de
recesiune. S-a insistat asupra faptului că un asemenea ajutor trebuie să constituie o excepŃie, să
aibă o durată limitată şi să fie orientat în mod direct spre rentabilizarea pe termen lung a
sectoarelor cu probleme prin reducerea capacităŃii de producŃie.
SubvenŃiile guvernamentale acordate fie companiilor de stat, fie celor private sunt , de
regulă, interzise, dacă afectează sau ameninŃă să afecteze concurenŃa . Conform articolului 92,
paragraful 1 din Tratatul de la Roma sunt incompatibile cu piaŃa comună ajutoarele acordate de
state care distorsionează concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃii , în
măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
Unele categorii de ajutoare sunt scutite de control. Tot prin articolul 92, paragrafele 2 şi
3 sunt enumerate tipurile de ajutoare care sunt sau pot fi compatibile cu piaŃa comună, aceste
fiind derogări legale:
• Ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiŃia ca
acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor;
• Ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamităŃile naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
• Ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de
trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al şomajului;
• Ajutoarele destinate să promoveze executarea unui proiect important de interes
european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
• Ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului , dacă nu
alterează condiŃiile schimburilor comerciale şi concurenŃa în Comunitate ;
• Ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităŃi sau regiuni
economice, dacă nu alterează condiŃiile schimburilor comerciale.
În 1990, Comisia Europeană s-a angajat într-un proces de revizuire a tuturor sistemelor
de ajutorare existente în statele membre, revizuire care ar trebui să faciliteze schimbările în
situaŃia economiei şi a industriei în urma încheierii procesului de creare a pieŃei interne.
Statele membre trebuie să înştiinŃeze Comisia Europeană despre toate ajutoarele
planificate iar ea hotărăşte dacă ajutorul poate fi exceptat de la regulile tratatului. Comisia
Europeană are autoritatea de a cere rambursarea ajutoarelor neautorizate şi poate amenda statele
membre care încalcă legile. Având în vedere că ajutoarele acordate de state au caracter
excepŃional , la nivel comunitar s-a instituit o procedură de control pentru ca ajutoarele
respective să fie compatibile cu principiile bunei funcŃionări a pieŃei interne. Conform
dispoziŃiilor articolului 93 al Tratatului de la Roma, Comisia Europeană procedează la
examinarea permanentă a sistemelor de ajutorare existente în aceste state. Comisia le propune
orice măsuri adecvate , cerute de dezvoltarea progresivă sau de funcŃionarea pieŃei interne.
Dacă, după ce statelor membre implicate li s-a notificat să-şi prezinte observaŃiile,
Comisia constată că un ajutor acordat de un stat membru nu este compatibil cu piaŃa comună
sau că acest ajutor este acordat în mod abuziv, ea emite o decizie conform căreia statul respectiv
trebuie să îl elimine sau să îl modifice în termenul stabilit. Dacă statul în cauză nu se
conformează acestei decizii în termenul stabilit , Comisia Europeană sau orice alt stat interesat
poate sesiza direct Curtea Europeană de JustiŃie.
155
În principiu, Comisia Europeană consideră că toate categoriile de ajutor de stat ar trebui
să fie cât mai limitate şi, deoarece Comisia încearcă să aplice şi mai riguros reglementările,
acestea intră tot mai mult în conflict cu guvernele naŃionale presate să asigure locuri de muncă
pentru proprii lor cetăŃeni.
Bibliografie:
1. „Le budget de l' Union européenne”, Marc Lechantre & David Schajer, Editura La
documentation Française, Paris, 2003
2. „Europa Economică”, Bertrand Commelin, Institutul European, Iaşi, 1998
3. „Dreptul comunitar al comerŃului”, Nicoleta Diaconu, Editura Sylvi, Bucureşti, 2004
4. „Ghidul Uniunii Europene”, Dick Leonard, Editura Teora , 2001, Bucureşti
156
GOODS CODING IN LOGISTIC UNITS
MAŁGORZATA LISIŃSKA-KUŚNIERZ
Packaging Department, Cracow University of Economics,
Rakowicka 27 St., 31-510 Cracow, Poland,
tel. +48 12 2935170, Fax:++48122935017,
e-mail: liskusm@ae.krakow.pl,
Abstract
The essence of this study was to present possibilities of logistics units using. The logistic label is
one of the basic tools used to mark the cargo – logistic units – and monitor its flow. The logistic label
with a bar code is adapted so as to facilitate the automation of the administrative operations related to
shipment and handling. The information encoded as bar code on the transport label can serve as a key to
a specific data base which contains detailed information on the transport unit. The logistic labels are
commonly used in the European industry where many different standards co-exist, and every one of them
is adapted to the needs of a certain sector.
The identification of goods on the basis of the bar code applies not only to the
commercial units but also to logistic units also called transport units. According PN-EN 1573
such unit can have any structure, and is intended to serve for transport or storage [ 12 ]. It has to
be identified and monitored throughout the chain of deliveries. The units often go through
various intermediate links: supplier, recipient, one or more intermediaries, customs services,
etc., and that is why their identification and bar code marking is used in many applications of
the individual users [ 11, 13 ].
Each of those parties has to be able to identify the logistic unit and associate it with
specific data including: address, number of the order, contents of the unit, weight, supplier, etc..
Such information is often stored in computer systems and can be exchanged between the
concerned parties by means of Electronic Data Interchange ( EDI ) [ 1, 3, 11 ].
The standard marking which identifies every logistic (transport) unit as unique, and
which can be used by all the parties involved is the unique identifier called licence plate.
In accordance with the standard PN-EN 1572, that number guarantees a unique
identification of any individual logistic unit globally [ 12 ]. The number is authorised by
registration Authority ( RA ), which also determines its format. It contains up to 35 digits and
characters from the upper part of the keyboard and commences with the code of a given RA
institution, called issuing Agency Codes ( IAC ). The RA institutions register and receive an
IAC code in the central secretariat of the European Committee for Standarization ( CEN ) or in
Logistics and Warehousing – GS1 in Poznań [ 1, 2, 8, 10, 11 ] .
The most often used identifier of logistic units is Serial Shipping Container Code (
SSCC ). Thanks to the scanning of the SSCC affixed on every logistic unit, it is possible to
monitor individually the physically moved units, as a result of the combination of the physical
movement of the units with the flow of the information related thereto. Many other applications
may also be implemented such as assembly and repackaging, identifying the tracks of shipped
lots, automated receipt of goods, etc. Using SSCC finds its best rationale when [ 1, 4, 8 ]:
− it is important to identify the individual logistic units,
− the data important for the carrier or recipient are to be associated with a given
shipping in order to ensure suitable manner and conditions of transport or convey
information (e.g. expiration date, number in the series),
− transport-related requirements pertain to a specific shipment (e.g. handling
procedure),
157
− the contents of the recipients is variable or non-standard,
− additional or untypical transport requirements are to be ensured, so as to guarantee
compliance with the pertinent regulations.
The logistic label is one of the basic tools used to mark the cargo – logistic units – and
monitor its flow. The data figuring on the label are presented as text legible for the eye and in an
encoded format, using the EAN-128 code. A standard logistic label is composed of three parts:
the upper part contains the name or logo of the company, or any non-standard text; the central
part contains the information legible for the eye; in the lower part the data provided in the
central part are provided as bar code [ 1, 8, 10, 11].
The scope of information which can be conveyed using a logistic label is very large.
The only compulsory element of the label is SSCC. That number is intended to serve as unique
identifier of every transport packaging for a minimum period of one year, and then may be used
again. The structure of the SSCC used in Poland is as follows [ 1, 8, 12, 13 ]:
− Issuing Agency Codes ( IAC ), which may change from 0 to 9,
− prefix EAN.UCC for Poland, set as 590,
− number of the coding unit, assigned by The Institute of Logistics and Warehousing
depending on the needs of the concerned company,
− individual number of the logistic unit assigned by the company creating the unit in
question, such company to guarantee that the number shall not be doubled within
any one year.
The SSCC structure as valid in Poland is presented in the table 1.
Table 1. The Serial Shipping Container Code (SSCC ) structure as valid in Poland
Issuing Agency Prefix Number Individual number of Control
Codes EAN.UCC of the coding unit the logistic unit number
( 0-9 )
IAC 590 P 1P 2P 3P 4 S1S2S3S4S5S6S7S8S9 K
IAC 590 P 1P 2P 3P 4P 5 S1S2S3S4S5S6S7S8 K
IAC 590 P 1P 2P 3P 4P 5P 6 S1S2S3S4S5S6S7 K
IAC 590 P 1P 2P 3P 4P 5P 6P 7 S1S2S3S4S5S6 K
Source: [ 1 ].
As a result of using SSCC to mark the shipped lots, the quantity of information needed
to be supplied together with the order for the forwarder. The address information about the
entity sending the lot figures in the computer system of the service provider, and the access
thereto is possible on the basis of the SSCC number [ 3, 6, 8 ].
The Serial Shipping Container Code ( SSCC ) identifies separately every single parcel
composing the shipped lot. The forwarding companies use also the shipped lot number. A
shipped lot contains a determined number of physical units, collected for transport purposes.
The shipped lot number is assigned by the forwarder so as to ensure the possibility to identify a
set of physical units – parcels, composing one shipping lot. The logistic label may also contain [
1, 5, 8 ]:
− information on the customer – number of the purchase order, location code, postal
address and code,
− logistic dimensions,
− commercial dimensions,
− information about the product – number EAN-13, quantity of the product, serial
number, production date, expiration date, number of the return packaging, price,
country of origin.
The logistic label with a bar code is adapted so as to facilitate the automation of the
administrative operations related to shipment and handling. The information encoded as bar
code on the transport label can serve as a key to a specific data base which contains detailed
information on the transport unit. The logistic labels are commonly used in the European
158
industry where many different standards co-exist, and every one of them is adapted to the needs
of a certain sector. It is believed that the transport label with a bar code and with the electronic
exchange of data constitutes the basis for commercial applications of standard transport labels [
5-7, 9 ].
From 01.01.2005 on EU market is obligatory Regulation ( EC ) No 178/2002 of the
European Parlament and of the Council of 28 January 2002 laying down the general principles
and requirements of food law, establishing the European Food Safety Authority and laying
down procedures in matters of food safety [ 14 ]. This Regulation provides the basis for the
assurance of a high level of protection of human health and consumers’ interest in relation to
food, taking into account in particular the diversity in the supply of food including traditional
products, whilst ensuring the effective functinnig of the internal market. It establishes principles
and responsibilities, the means to provide a strong science base, efficient organisational
arragements and procedures to underpin decision-making in matters of food and feed safety.
From this reasons on logistic units of food products the Global Location Number EAN.UPC.
will be used.
Bibliography:
1. Bar code, Collective work, The Institute of Logistics and Warehousing, Poznań 2000.
2. Frąckowiak P., Difficult question and easy answer, Logistics 2005, 2, 73.
3. Korzeniowski A., Skrzypek M., Szyszka G., Packaging in logistics systems, II ed., The
Institute of Logistics and Warehousing, Poznań 2001.
4. Korzeń Z., Ecologistics, The Institute of Logistics and Warehousing, Poznań 2001.
5. Lisińska-Kuśnierz M., Consumer’s protection by the marking of packaging, Proceedings of
the 14th IGWT Symposium: Commodity, trade, environment, Beijing University, 24th-28th
August, Beijing 2004, 608-611.
6. Lisińska-Kuśnierz M, Ucherek M., Economic problems in the packaging industry,
Proceedings of International Symposium: “Alternative economic strategies”, The Romanian
University of Science and Arts “Gheorghe Cristea”, 29 November, Bucharest 2003, 438-
442.
7. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Introduction to the industry of goods packaging,
8. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Labeling and coding goods, Cracow University of
Economics ( in printing ).
Cracow 2003.
10. PN-EN 841: 1999.Bar coding. Symbology specifications. Format description.
11. PN-EN 1556: 2001. Bar coding. Terminology.
12. PN-EN 1572: 1999. Bar coding. Unique identifier for transport.
13. PN-EN 1573: 1999. Bar coding. Multi industry transport label.
14. Regulation ( EC ) No 178/2002 of the European Parlament and of the Council of 28 January
2002 laying down the general principles and requirements of food law, establishing the
European Food Safety Authority and laying down procedures in matters of food safety, O J
L 31/1, 01.02.2002.
159
INTERNATIONAL COOPERATION OF THE
ACADEMICAL CENTRES IN GOODS PACKAGING
RANGE
MAŁGORZATA LISIŃSKA-KUŚNIERZ, MARZENA UCHEREK

Packaging Department, Cracow University of Economics
Rakowicka 27 St., 31-510 Cracow, Poland
Tel:++48122935170, Fax:++48122935017,
e-mail:liskus@ae.krakow.pl, e-mail:ucherekm@ae.krakow.pl
Abstract
In parallel with the continuing changes in demography, living conditions, levels of health and
hygiene of the societies, and in connection with the protection of the natural environment and
development of markets, the requirements addressed to the contemporary packaging also grow. The
development of international exchanges, the integration of the European countries within the framework
of the European Union, and the need to protect the consumer and his health as well as the natural
environment, forced the countries to enact uniform regulations in that respect. More than 100 packaging-
related directives are in force in the EU.
The aim of this study was to present some aspects of international cooperation of the academical
centre in goods packagings range. One form of that cooperation is the establishment of organisations
such as the EPI, exchange of experience within the framework of international conferences and symposia,
and organisation of various courses for specialists in goods packaging.
INTRODUCTION
In an environment of modern production and trade, the packaging plays an important
role. It is estimated that over 95% of all the goods present on the market require packaging. The
demand for packaging grows dynamically and according to forecasts, that global upwards
tendency will continue at the rate of about 2-3% per annum [ 2, 3 ].
The cooperation and exchange of experience between the research and development
centres operating in the wide field of packaging technology constitute an important tool
contributing to the development of goods packaging on the common European market. One
form of that co-operation is the establishment of organisations such as the EPI, exchange of
experience within the framework of international conferences and symposia, and organisation of
various courses for specialists in goods packaging [ 1, 3, 6, 7 ].
THE COOPERATION BETWEEN THE RESEARCH AND
DEVELOPMENT CENTRES OPERATING IN THE WIDE FIELD OF
PACKAGING
European Packaging Institute ( EPI ) has been founded in 1999. The idea of creating
EPI arose at the 15th International Interpack Fair in Düsseldorf, 1999. Currently, EPI assembles
18 member organisations from 12 countries, mainly from the Central and Eastern Europe. Some
of those institutions are listed in Table 1, together the dates of their accession to EPI [ 1, 6, 7 ].
Table 1. Some member organisations of EPI

The date
Country of accession Member organisations
to EPI
Latvia 2002 Latvian Packaging Institute
Lithuania 2001 Lithuanian Packaging Association
160
2001 The Poznań University of Economics
Poland Faculty of Commodity Science
2003 Cracow University of Economics
Packaging Department
2001 Academia de Studii Economice
Romania Department “Change Management”
2001 Academia de Studii Economice
Department “Commodity Science and Quality Management”
Ukraine 1999 Allgemaine Ukrainische Vereinigung “Ukrsojuzupakowka”
Source: authors’ work based on [ 6, 7 ].
EPI was also officially registered in the German language, as Europaisches

verpackungsinstitut e.V. ( EVI ). The resolution about the establishment of EPI was preceded by
a long term co-operation and exchange between packaging professionals from many European
countries, organised by Leipzig branch of the german Packaging Institute. One form of that co-
operation are the courses and seminars has been conducting for about 10 years. The training is
focused on the packaging science, and functions as a kind of continuing link with the experts in
the field. So far, more than 1500 participants have attended those courses, among them
managers and specialists, scientists, representatives of the concerned ministries, students [ 6 ].
Since 2000 special seminars are offered for scholars from various schools and
universities, including Cracow University of Economics and Poznan University of Economics,
devoted to the above described topics. The courses and seminars contribute to ever more fruitful
exchange of professional expertise and to a permanent development of international co-
operation, leading to many agreements.
Since 2001 EPI has been publishing a regular newsletter “Reports. News. Notifications”
providing information about packaging-related events, important initiatives undertaken by
member institutions and organisations, news about the packaging-related agreements of EU
bodies, about the planned major undertakings of EPI and about the effects of the completed
projects, with a material social impact [ 6 ].
All the countries, and more particularly the states who have recently joined the EU or
those which are still at their pre-accession stage, have to deal with various difficulties, including
the problems related to the packaging of goods. The choice of packaging has a critical influence
on the sales, therefore on the economic development. International co-operation is thus
indispensable. Besides EPI, many institutions and organisations operate in the field, among
them: European Packaging Federation ( EPF ), Packaging Recovery Organization Europe (
PRO Europe ), Association of European Carton board and Carton manufactures ( PRO
CARTON ). There are also international organisations assembling packaging institutes and
eminent specialists in the field of packaging, such as: The International Association of
packaging researches Institutes ( IAPRI ), International Packaging Press Organisation ( IPPO ) [
6, 7 ].
Every year, researches on field of packaging can take part and present the findings of
their research work on symposia, seminars and scientific conferences, organised by different R
& D centres, such as: Vienna University of Economics, Universita Degli Studi Di Verona,
University of Kijev, Universita Sassari, University of Maribor, Universitata „La Sapienza”
Roma, University of Bucharest, University of the West in Timisoara, Universita degli Studi di
Foggia, Beijing University and in Poland – Poznań University of Economics, Warsaw School of
Economics, Radom University of Technology, Agricultural University of Cracow, Cracow
University of Economics.
CONCLUSION
The effort to continuously improve the quality of the products, of the packaging
materials and packaging, combined with cost minimisation policies and participation in the
marketing strategies developed for specific products, taking into account also the protection of
161
the natural environment constitutes an extraordinary challenge for the modern packaging
industry [ 4, 5 ].
The success of that approach depends to a great extent from the activities undertaken
within the framework of the co-operation of packaging research and development institutions.
Bibliography:
1. European Packaging Institute ( EPI ). Reports, News, Notifications, Deutsche Ausgabe
2004, 1.
2. Lisińska-Kuśnierz M., Factors affecting the packaging management policies, Stinte
Economice, Analele universitati din Oradea, 2003, tom XII, 561-564.
Cracow 2003.
4. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Technical progress on field of packaging, Proceedings
of the 14th IGWT Symposium: Commodity, trade, environment, Beijing University, 24th-28th
August, Beijing 2004, 256-259.
5. Lisińska-Kuśnierz M., Ucherek M., Technological advancement in the packaging industry,
6. Skrzypek M., European Packaging Institute, Packaging, 2004, 12, p.16.
7. The European Packaging Institute ( EPI ). Aims, tasks and perspectives, Leipzig 2005.
162
2. TURISM DURABIL
163
POSSIBILITIES OF HEALTH TOURISM IN NORTH
PLAIN REGION (HUNGARY)
DR. KÖNYVES ERIKA PHD

Head of the tourism department, Szolnok College
DR. MÜLLER ANETTA PHD SENIOR LECTURER
Szolnok College
SZABÓ RÓBERT, JUNIOR LECTURER
Szolnok College
Resume: In our paper we would like to get some useful information about the situation and
break out point, possibilities of the health tourism in North Plain Region in Hungary. We introduce the
most important towns and villages connected in health tourism in this region. We focuse on Cserkeszılı,
where we made survey about thermal bath. We get information about the visitors opinion in connection
with services and travel habits.
Key words: Health tourism, spa, bath, travel habits, medical treatment, curative effect
Introduction
A colorful region exists that wants to show its thousand-colored face to visitors. The
picturesque beauty of the rivers, the table-top smoothness of the open plains, the green, marshy,
flat nature preserves, the arboretums filled with bountiful, lush plant life - all this will you find
in the North Plains. At the same time, you will find Roman-era small churches replete with
beautiful belfries, as well as baroque churches which break towards the sky. 5-star hotels or
smart little peasant houses with the traditional Hungarian hospitality are here for those who
come from near or far. You will get to see a glimpse of the past in the museums and village
houses of the area.
Have a relaxing rest in the thermal baths or really get cured from the world famous
health spas with their excellent curative waters. Take a look at the dreamily gazing "gulya"
cows, the galloping herds, watch the rare bird species, and the special mammals of the area.
These unique treasures of nature stand guard over the national parks. The Hortobágy National
Park is part of the world heritage.
From Budapest to reach the "high points" of the region you can take one of four main
roads that lead to the region. Towards the Nyírség and the Hajdúság regions you take M3
motorway which currently is built all the way to Füzesabony (but within a year we will be able
to cross the Tisza to get to Polgár), and then you glide over to Highway 33 where you touch the
Tisza Lake and then quickly arrive at our World Heritage site, Hortobágy. The other options are
to take Highway 4 in the direction of Szolnok or Highway 31, a pleasant, winding road that
passes through the capital of the Jászság region, Jászberény. From Jászberény you take
Highway 32 again in the direction of Szolnok, where the road crosses Highway 4 that's where
you reach the farthest corner of the North Plains. From Budapest those who take the M5
motorway will turn left in Kecskemét at Highway 44 and head into the southern part of the
North Plains region.
From Budapest, local trains to Szolnok, Törökszentmiklós, Kisújszállás,
Hajdúszoboszló, Debrecen, Nyíregyháza, Kisvárda, and Záhony depart hourly, but the bigger
cities and notable holiday spots like Szolnok, Hajdúszoboszló, Debrecen and Nyíregyháza can
be reached like lightning on the air-conditioned Intercity lines which are much faster and much
more comfortable than the local lines.
164
The Tisza and its tributaries, as well as the Eastern Canal, are all suitable for longer or
shorter river tours and trips. The boat service that used to exist on the Tisza has unfortunately
been discontinued, but there is the occasional boat excursion or two which departs from
Szolnok.
World Heritage in the North Plain Region
The Hortobágy National Park Department covers the areas of the Hajdú-Bihar, Jász-
Nagykun-Szolnok, and Szabolcs-Szatmár-Bereg counties, as well as a slice of Heves county as
a small part of the Tisza Lake. This 1100 square kilometer protected area has a variety of
habitats and can even boast two real mountains: the Kaszony and Tarpa Mountains which are in
the North East Carpathians. As far as handling environmental protection issues, the grassy
plains area of the "puszta" (The Great Plains of Hungary) covered by the Hortobágy National
Park is the largest plains area in Central Europe as it contains 3 landscape conservation areas
and 19 separate nature conservation areas.
The Hortobágy National Park became a World Heritage Site in the heart of Europe and
is unique in its preservation of its interesting things and treasures. The National Park is 80,000
hectare. It is the grazing "gulya", the towering pole wells, the "délibáb" (mirage), and the hard-
working "Puli" dogs who round up the flocks.
This place famous for the "9-Hole Bridge," and the Hortobágy Csárda which is
hundreds of years old.
It is worth it to get to know other things as well. Get to know its grandeur when we
stand alone in its vastness or get to know it in winter when it is covered with a blanket of snow.
Get to know the past and the present, the living world, in which the world of birds, famous all
over Europe, becomes known to us in the exhibition halls, the walking paths, and the bird
watches that are everywhere.
Horses and riding are inseparable from the North Plains. A lot of people come here just
for this. Hortobágy conditions are very good for riding tours:
• Riding paths can be used all year round,
• In Hungary private lands are usually not fenced so riding can be enjoyed more
freely. That is why foreign tourists prefer riding here,
• Riding is a costly activity for both the service provider and the customer.
There are a lot of riding schools here for people interested in equestrian sports. Besides
riding, though, you can have a once-in-a-lifetime chance to experience the great tradition of
carriage rides which on this never ending plain is a look into the past.
A real tourist would go not only sightseeing but also "tasting" the typical flavours of the
region visited.
Gastronomy
The northern region of the Great Plain will offer you delicious specialities and culinary
delights. Excellent gastronomic events are organized by the settlements of the region and you
can be sure to find lots of dishes to your taste.
In addition to tasting opportunities you can get acquainted with the ways of preparing
the dishes you have enjoyed.
In the Hajdúság Region the tasting of the pork rib soup called orja with Bihar county
horseradish added to the boiled meat is indeed a must. Other dishes not to be neglected are the
shlambuts (potatoes stewed in paprika with noodles) and the kettle goulash.
The northern part of the Great Plain is a rich fruit-growing area, including the Szatmár
plums, the Szabolcs apple, the Milota walnut and the squash of Nagydobos. Long rows of acacia
trees provide excellent honey.
Health tourism
„In he race with the world” research project’s forecast for the future said: „ XXI.
Century will be the century of information, communication and tourism.”
165
In fact, that nowadays the income from the tourism grow insidethe gross domestic
product inthe most country all over the world. 12% of the GDP, and 300 000 workplace
originated from the tourism in our country.
Well increase the chance of the job in connection with the touristical area.
The Hungaryan Touristical public limited company declaire the 2003. year was the year
of the Helth tourism. What was the reason, that the government protected, and protect now this
field?
We can devide the health tourism into two main part: one of them is the medical
tourism, where we can find some illness or deformation and the main aim are the treatments and
and cure. That’s why the target group is the older people in this area. Another field is the
wellness tourism, where the main value is the Health, and therefore we can find the preventive
supply. The target group is so wild, because the wellness treatment open fore the younger
people.
Tendencies in recent tourist industry:
• It is mainly transit tourism, wich means that tourists coming to our country only
few nights here.
• It is seasonal. Most tourist arrive between Jun and August
• The utilization of accomodation possibilities is low.
• Not so profitably.
We can solve this problem with developing the health tourism:
Because in he health tourism
• Not seasonal, we can find demand in the hole year,
• Result of the wellness treatment the spending day increase,
• Paralell to the increasing number of nights spent here the utilisation of
accomodation possibilities would also grow.
• Profitably
• Multiplication effect is strong,
• Hungary have a lot of spa, so we have a good background.
• There ara a many health problem in hungary.
• Health condition of Hungaryans is very poor. Cyclical sports and relax therapy,
wich develope endurance are good prevention for illness.
What is the health definition?
According to the World Health Organisation:
Health is the phisical, menthal and social wellbeeing.
Hungarian Touristical public limited Company declaired in 2003 the crieria of Wellness
Hotels are the following:
1. bath services at least 1.
2. sauna at least 2.
3. beauty services at least 5
4. therapy and relax services at least 5
5. social events at least 2
6. reform gastronomy
7. sports and games: wich developing strength and stamina. At least 2 type of life-time
sport and 1 type of aerobic.
We can see that the recreational activity and sport is one of alternative of the touristical
product developement in connection with health tourism and active tourism.
This region have a very good opportunity in the development of health tourism, because
of the high number of spas. Important towns in this region, where we can find spas, thermal
water are the followings:
BALMAZÚJVÁROS
The key attraction of the town is the constantly developed thermal bath with medicinal
water that is open all year.
166
Curative effects of the thermal water: The medicinal water has a temperature of 61°C
and a high hydrogen carbonate, iodine and bromine content. It is especially suitable for the
treatment of articular diseases and spinal complaints.
Services of the thermal bath and lido: It is open all year and has an open-air thermal
pool, water attractions and a sauna. The construction of a health complex is in progress.
Additional services: pedicure, manicure.
BERETTYÓÚJFALU
Curative effects of the thermal water: The alkali-hydrogen-carbonate medicinal water is
primarily recommended for the treatment of rheumatoid locomotor diseases.
Services of the thermal bath and lido: The medicinal bath takes up an area of 1,8 ha and
has thermal pools for sitting and lying down in the water, a swimming pool and a children’s
(shallow) pool. Services: sauna, stand-up and bed solariums, fitness room, swimming
instruction.
DEBRECEN
Debrecen is the second largest city in Hungary. A spacious bath complex provides a
worthy service environment for the city’s curative thermal water, the effect of which is further
increased by the crystal clear air of the Grand Forest.
Curative effects of the thermal water: The city’s medicinal water has a temperature of
63 °C and a high alkali chloride, hydrogen carbonate, iodine, bromine, sodium chloride, and it
also contains a significant amount of calcium, magnesium and metaboric acid. The thermal
water is especially suitable for curing the following diseases: chronic arthritis, articular
problems due to wear and tear of the joints and the vertebrae, inguinal rheumatism, ischialgia,
other neuralgias, post-operation state of protruded intervertebral disc, palsy remaining after
diseases of the nervous system, injuries, post-accidental locomotor disorders, orthopaedic
problems, vasoconstriction, dermatological diseases, chronic inflammatory gynaecological
problems, some forms of infertility, menopause, chronic respiratory diseases (inhalation),
psychosomatic problems, disorders of the sympathetic nervous system.
Services of the thermal bath and lido: The Grand Forest Health Spa (Nagyerdei
Gyógyfürdı) has been a key health resort since 1960. Its domed pool hall features four thermal
pools, hot/cold baths and steam chambers on an area of approximately 11.000 square meters.
There are two separated pools especially designed for weight bath treatments and the popular in-
water therapeutic gymnastics. Right next to the thermal bath, you can find the open bath
complex with 8 pools: two thermal pools, a standard sports pool, a wave pool, a shallow pool
and a children’s pool. There is also an indoor swimming pool and sauna with solarium. The
temperature of the pools varies between 26 and 38 °C.
The impressive medicinal bath complex offers its thermal baths and therapeutic
activities throughout the year, whereas the lido and open-air pools receive visitors between May
and September. The mediterranean water attraction complex opens in the summer of 2003. This
aquapark establishment offers the following services to visitors: wave pools for swimming and
playing, jacuzzi, hydromassage facility, a pool with water current, cave bath with waterfall, cave
bath with water current, in-water massage, eleven slides for children with 5 pools to plunge in.
HAJDÚBÖSZÖRMÉNY
Curative effects of the thermal water: The thermal water of the spa has a high content of
sodium chloride, bromide, iodide and fluorineide, which renders it especially suitable for
treating rheumatoid diseases and articular complaints.
Services of the thermal bath and lido: The thermal bath establishment is open in the
summer season (June 1- September 1) and offers the services of thermal pools, swimming pools,
a child-safe paddle pool and a sauna. The new 30-meter indoor pool also operates in the winter,
when a tub-bath is available for guests instead of the thermal pool.
167
HAJDÚNÁNÁS
Curative effects of the thermal water: The thermal water of Hajdúnánás has a
temperature of 67°C and comes from a depth of 1019 meters. It has a high content of salt,
sodium chloride, iodine and bromine as well as solid minerals. Combined with balneological
treatment, this natural treasure is primarily utilized for treating locomotor, gynaecological and
rheumatoid diseases.
Services of the thermal bath and lido: The bath complex lies on an area of 14 ha and
offers open-air swimming and thermal pools of various sizes and water temperature that can
satisfy the demands of all age groups. Its state-of-the-art indoor bath establishment has two
health pools, a sauna and an aromatherapy facility. The services include rheumatism treatment
by specialists, therapeutic gymnastics, massage, in-water massage and carbon dioxide bath. The
bath complex area features a lake for rowing, an idyllic environment for the pools and a 50-
meter slide, which offer excellent entertainment for adults and children alike.
HAJDÚSZOBOSZLÓ
The town has a worldwide reputation as the “Mecca of rheumatism patients”. The lido
offers a 30-hectare bath park complex, a lake for rowing, a giant slide, wave and jacuzzi pools,
beach volleyball courts, a 50-meter swimming pool, a new water attraction center, the Aquapark
and exciting lido events for summer tourists. The enhanced lido, which features a great
sensation, the Mediterranean coast with palm trees, was opened for the public in May 2002. The
pirate ship and the lighthouse on the sandy beach of the crystal clear giant wave pool offer a
truly spectacular sight. Hungary’s first Slide Park has also been enhanced and renewed and
offers pleasant water attractions (smaller slides, jungle gyms, animal figures and interactive
games), and now features nine rides, including the key attractions, the Black Hole and Crazy
River Twister type slides to satisfy the demands of visitors that love to plunge in. The thermal
bath complex provides a wide range of medical treatment as well as indoor and outdoor pools to
those looking for recuperation and revitalization.
Curative effects of the thermal water: The thermal water of Hajdúszoboszló comes from
a depth of 1100 meters and has a temperature of 73°C. Its excellent curative effect is due to its
composition (iodine, bromine, sodium chloride, hydrogen carbonate, maltha and the related
trace elements such as estrogen, titanium, copper, zinc, silver, barium, vanadium and lead). The
thermal water has a high content of alkali ion, iodine and bromine therefore it is recommended
for the treatment of chronic arthritis, degenerative articular distortions, chronic nervous
problems, inflammatory nerves, aftercare of Heine-Medin disease as well as palsy remaining
after strokes, brain surgery or other problems, chronic muscle pain and injuries,
vasoconstriction, chronic gynaecological diseases, infertility and chronic dermatological
diseases.
Services of the thermal bath and lido: The thermal bath complex complies with
European standards and has a certified and qualified medicinal water that is recommended for
treating various kinds of diseases. The establishment offers approximately forty different water-
based therapies under close medical supervision. Medical services: balneotherapy, medicinal tub
bath, mudpack, jacuzzi, carbon dioxide treatment, weight bath, underwater hydromassage,
therapeutic gymnastics, mechanotherapy, electrotherapy, galvanized treatment, electric stimuli
and ultrasonic treatment, interference treatment, hydroelectric treatment, light therapy, soft laser
therapy, dentist’s services, kryotherapy, salt chamber, inhalation therapy with medicines and
thermal water, massage, acupuncture, gargoyles, jacuzzi, neck shower, hydromassage.
JÁSZAPÁTI
A key attraction of Jászapáti is the lido and open-air pool with thermal water that was
built in the early 1960s.
Curative effects of the thermal water: The local thermal water comes from a depth of
805 meters and has a temperature of 45°C. It has a high sodium hydrogen carbonate content,
168
which renders it suitable for treating rheumatoid and gynaecological diseases. The construction
of the health complex and the establishment of health services is ongoing.
Services of the thermal bath and lido: The bath complex offers six pools throughout the
year: a round pool, a health pool, a swimming pool, a thermal pool and a child-safe paddle pool.
The complex also includes a grassy thermal camping area. Services: massage, tennis
courts and soccer fields.
JÁSZBERÉNY
Curative effects of the thermal water: The thermal water has a high content of alkali
hydrogen carbonate therefore it is primarily suitable for treating osteological and locomotor
problems, cartilaginous distortions, gynaecological diseases, mental and physical exhaustion
and aftercare of diseases.
Services of the thermal bath and lido: The complex is open throughout the year and
offers five pools, sauna and solarium. Health services: therapeutic gymnastics, mudpack,
underwater hydromassage, tangentor, fitness room.
JÁSZSZENTANDRÁS
Jászszentandrás lies in the North of the Jászság region, 34 km from Jászberény. The
town features a Roman Catholic church built in Neogothic style in 1903. The key attraction of
the town is its lido.
Curative effects of the thermal water: The thermal water has a high iron content, which
renders it especially suitable for the treatment and prevention of rheumatoid and gynaecological
diseases.
Services of the thermal bath and lido: The 4-hectare lido consists of three pools: a
thermal pool, a swimming pool and a child-safe paddle pool.
KISÚJSZÁLLÁS
Curative effects of the thermal water: This thermal water has a high content of alkali
hydrogen carbonate and iodine, therefore it is recommended for the treatment of locomotor and
gynaecological diseases, rehabilitation after fractures, hyperthyroidism and hyperacidity.
Services of the thermal bath and lido: The lido’s history dates back to over 35 years. Its
paddle, swimming, health and thermal pools are open to the public between May 1 and
September 30. There are camping facilities in the lido area as well.
KISVÁRDA
Curative effects of the thermal water: The local thermal water has a temperature of 43
°C and a high content of hydrogen carbonate, chloride, fluorineide and iodide, which renders it
suitable for the treatment of locomotor and chronic gynaecological diseases.
Services of the thermal bath and lido: The Castle Bath features health pools, paddle
pools and a standard swimming pool on an area of 1000 square meters. The park of the bath
complex also has a 1-hectare area suitable for camping. In the winter, visitors can use the
services of an indoor swimming pool which has a temperature of 28-29°C. Services: sauna,
sports massage. The development of the bath complex is in progress: a wave pool and a regular
pool with water attractions and an indoor thermal pool are to be constructed.
MEZİTÚR
Curative effects of the thermal water: The town’s certified medicinal water has a high
content of salt, alkali hydrogen carbonate, iodine and fluorine and therefore it is excellent for
the treatment of locomotor, rheumatoid, gynaecological, urological and allergy-related diseases.
Services of the medicinal bath and swimming pool: The Town Lido and Indoor
Swimming Pool lies on a 2, 5-hectare park area with a scenic lake, a grove and a sports center in
the immediate surroundings. There is a thermal pool, a swimming pool and a child-safe paddle
pool at the visitors’ service. The construction of a health complex is ongoing. On the top floor
169
of the indoor swimming pool, the permanent exhibition of Tamás Faragó, olympic, world and
European champion water polo player is on display.
NÁDUDVAR
Curative effects of the thermal water: This thermal water has a high content of sodium
hydrogen carbonate and fluorineide, which renders it especially suitable for locomotor diseases.
Services of the thermal bath and lido: The bath complex is open between May 1 and
September 15 and offers the services of a relaxation pool, a children’s pool, a swimming pool
and a paddle pool to visitors. The construction of a health center is in progress. Services: sauna,
massage.
NYÍREGYHÁZA
Curative effects of the thermal water: The 50°C thermal water comes from a depth of
998 meters and has a high content of alkali hydrogen carbonate, iodine and bromine, therefore it
is recommended for internal and gynaecological, tracheal, rheumatoid and locomotor diseases.
Applied internally, it is suitable for treating bronchitis, stomach, bile and ureteral problems.
Services of the thermal bath and lido: The historical building of the tub-bath, which is
now called the Bath House, was already operating as a 4-tub bath house as early as 1805 beach
of Lake Sóstógyógyfürdıi. The bath complex offers a medicinal pool, sauna and jacuzzi to
visitors. Services: curative and revitalizing massage, land and in-water therapeutic gymnastics,
tub-bath, mudpack, electric tub bath, short wave, weight bath, underwater hydromassage.
PÜSPÖKLADÁNY
Curative effects of the thermal water: This thermal water has a high sodium hydrogen
carbonate, chloride and iodine content therefore it is primarily recommended for treating
articular diseases.
Services of the thermal bath and lido: After its renovation and enhancement, the bath
complex has been offering the following services since 2003: two outdoor and an indoor
thermal pools, a paddle pool, water attractions, a swimming pool, a children’s shallow pool as
well as the health center: sauna, deep tub, fitness room, mudpack, electric treatment, weight
bath and massage. The complex is open all year.
SZOLNOK
The development of the city’s health tourism establishments is in progress.
948 meters and has a high content of calcium, magnesium, fluorine and silicic acid. It is
especially suitable for curing rheumatoid and locomotor diseases as well as gynaecological
problems. Applied internally, it is suitable for the treatment of hyperacidity.
Services of the thermal bath and lido: The Turkish-style health spa complex has three
indoor pools. Services: balneotherapy, steam bath, in-water massage, weight bath, mudpack,
physiotherapy (short wave, ultrasonic treatment, galvanization, microwave), therapeutic
massage and gymnastics, dentist’s services, pedicure, therapeutic sole massage (reflexology)
and sauna. The bath complex is open all year.
TÚRKEVE
2351 meters and has a high content of alkali hydrogen carbonate, iodine and sulphides, which
renders it excellent for the treatment of locomotor, gynaecological and dermatological diseases.
Services of the thermal bath and lido: The bath complex is open all year and offers the
services of thermal, swimming, child-safe paddle pools and water attractions to visitors looking
for relaxation and recuperation opportunities. Services: balneotherapy, tub-bath, tangentor,
therapeutic massage, weight bath, dry and in-water gymnastics, carbon dioxide bath, sauna.
170
CSERKESZİLİ
Situated in the sunniest region of the country, Cserkeszılı has a permanent population
of 2500 and the same capacity for receiving visitors as well as the warmest health spa in
Hungary. The town’s key attraction is the thermal water discovered in 1943. The medicinal bath
establishment develops dynamically each year: a pool with water attractions, a shallow pool for
swimming instruction, a wave pool and a new indoor winter pool awaits guests in this renewed
complex. Its visitor turnout is increasing rapidly since it is a popular destination for health
tourists suffering from locomotor and gynaecological diseases.
Medicinal water: Due to its iodide-ion content, this 82°C thermal water containing
alkali chloride and hydrogen carbonate and coming from a depth of 2300 meters can be
categorized as a iodiferous medicinal water. It is outstandingly rich in minerals, therefore it is
primarily recommended for patients suffering from rheumatoid diseases, chronic articular
complaints and gynaecological problems and for the aftercare of injuries. It is also suitable for
internal application in the case of acute and chronic stomach and bile complaints as well as
bronchitis.
Services of the thermal bath and lido: The establishment is open all year. The open-air
pools have built-in hydromassage and jacuzzi facilities. The tepid water of the winter swimming
pool provides an opportunity for kinesitherapy. Services: treatment by medical specialists,
physiotherapy, massage, sole massage (reflexology) hydromassage, "Bioptron" light therapy,
dentist’s services, sauna, solarium, bar, playground for children.
The bath complex also has a pleasant and well-kept thermal camping establishment.
Summary about the questionnaire survey from July to August 2004 – How
does the visitors enjoyed the thermal bath in Cserkeszılı?
The thermal bath of Cserkeszılı is one of the most frequently visited thermal and bath
touristic destination of this region, so we made a survey with questionnaires among the guests
of the bath during two months (July and August) of the summer season.
After receiving back all the questionnaires, we finally found 86 pieces, those was filled
correctly, and useful for the survey. There was 80 pieces in hungarian, and 6 pieces in foreign
language.
The first question wanted to get information about the frequency of the visit of the
guests. According the survey the 60% of the visitors once or more (twice, three times) per a year
choose Cserkeszılıs as a visited destination.
Second question was about the type of the visiting group or company. The 57% answer
was the family, the 29% of the guests arrives with friends, and 10,5% come alone, and only the
visitors 3,5% arrives as a school group. The biggest group number was contained 50 persons.
The third question was about the opening hours, and the most of the visitors was
satisfied with the period of the opening hours.
According the fourth question the visitors’s 44% found middle levelled the costs, 31%
found it a bit expensive, but 17% believed the costs are low enough.
The next question was about the curative effects of the thermal bath. The 29% of the
visitors hadn’t any idea about the curative effect, the 57% of the guests arrived with correct
purposes, they are well informed about the water’s good effects to cure the rheumatism,
arthritism and gynecological problems.
They collected these informations from printed brochure (14%), from the notice board
(10%), the others from their doctors, friends, or by own experiences.
In the 7th question we wanted to know, what kind of good experiences are important.
The 27% believe in the green surroundings, relaxing and extreme experiences, and the water
slides. 16% choose only the green surroundings and the relaxation, by the way the green
environment with or without anything else was the most important thing among the most
visitors. Closely the half of the visitors found the slides also really important.
The 8th question was about the use of the services. The visitors 27% use only the pools,
but the 21% use mainly the catering units also. The 10,5% arrived to enjoy the services of the
171
pools , medical threatments and catering units together. The importance of the commercial units
was mentioned by only 8%, and the accomodations by 10%.
During the 9th question, we try to get complex result about the quality of the services.
We used a scale with 5 different levels (from the really high level to the lowest level), where the
visitors could choose the best level, that fits to their own opinions.
Most of the guests (66%) extremely satisfied (highest level in the scale) with the
outdoor cabines, shower platforms, toilets. Also in this high level are the opinions in the build
up of swimming- and thermal pools (59%), the cleanliness of the pools (55%), the helpful
kindness of the staff (42%).
The 31% of the guests found suitable (satisfied – the next level under the extremely
satisfied) the outdoor cabines, shower platforms, 35% the build up the pools, 35% the
cleanliness of the pools, 50% the helpful kindness of the staff.
The middle level evaluations comes (27%) in the field of the quantity of prooved
services (there are not too much).
There was an option to answer, what kind of services needed. In this part was
mentioned in first place: more slides needed. Also needed woody-bushy area, playground,
beauty threatment and beach umbrellas.
The 11th question: also as in the 9th question, we got some good opinions about the
quality of the medical threatments (15% - very good, 24,4% good). The quality and the costs
commercial units (9,3% totally correct, 17,4% correct, 32,6% middle, 3,5% uncorrect). In the
field of the catering units was the evaluation closely the same. The accomodation was used only
by the 44% of the visitors, and the answers was balanced (11,5% very satisfied, 13,4% satisfied,
12,1% middle, 12,1% unsatisfied).
And finally the last answer for the last question was: the most guests were generally
satisfied with the services, they enjoyed their stay and they would suggest itt o their friends,
relatives warmly, so the oral advertisement hopefully would works well.
Socio- demographical relations
There wasn’t any strong relation between the socio- demographical datas and the results
of the questionnaires.
The relation between the costs of the entrance and the visitor’s job (profession) was
only that result that each of the visitors found the costs middle levelled.
There wasn’t also significant variance between the age of the visitors and the frequency
of the visiting, nor between the age of the visitors and the type of the visiting group.
But there was some relation between the living place of the visitors and the costs of the
entance. The residents from the 20km wide ring area of the destination found the costs a bit
higher, than the other guests, those arrived from out of this 20km ring, or as the guests from
foreign countries, they found the costs middle leveled.
Bibliography:
1. Müller A.: (2004) A wellness turizmus játékos - sportos programjainak összehasonlító
elemzése Hazánk, Németország és Ausztria vonatkozásában. In: IV. Országos
Neveléstudományi Konferencia kiadványkötete. Bp.,MTA. 2004. Okt. 20-22., 93.p.
2. Dr. Könyves E.- Dr.Müller A.- Mondok A.(2004): Az egészségturizmus lehetıségei
Hajdúszoboszló példáján. In: Szolnoki Tudományos Közlemények VIII: Szolnok, 2004. IV.
szekció (elektronikus verzió, CD).
3. www.hungarytourism.hu
4. Mondok Anita (2005):Összefoglaló a 2004. július-augusztus idıszakában végzett kérdıíves
fürdılátogatói megkérdezés eredményérıl. Kézirat
172
TENDINłE ÎN EVOLUłIA VIITOARE A PIEłELOR
TURISTICE
CONF. UNIV. DR. ALINA BĂDULESCU

Universitatea din Oradea, Str. Armatei Române nr. 5
E-mail: abadulescu@uoradea.ro
Le comportement du touriste est influence par de facteurs economiques, sociaux, politiques,

technologiques, informationels. Leur impact va conduire a: l’accroissement de l’importance de certains
pays dans le basin de la demande touristique mondiale, l’extension de la demande touristique aux
certains groupes de la societe, au developpement de nouveaux types des produits touristiques, aux
changements en ce qui concerne les choix des produits touristiques.
Comportamentul turistului se află sub influenŃa unor factori economici, sociali,

politici, tehnologici, informaŃionali etc., care îşi vor pune amprenta în viitor asupra sa:
• Factori politici: legislaŃie; cerinŃe de viză şi controlul migraŃiei; schimbări politice
în diferite Ńări; politica guvernelor în turism.
• Factori economici: distribuŃia economiei; intrări individuale disponibile; rata
schimbului valutar; evoluŃia economică.
• Factori sociali: schimbări demografice; schimbări ale stilului de viaŃă; relaŃii
sociale; apariŃia unor culturi noi.
• Factori de marketing: dezvoltarea noilor produse; politici de preŃ;
• strategii de distribuŃie; mass-media promoŃională.
• Factori tehnologici: internet; televiziunea interactivă; sistem multi mass-media;
sistemul de distribuŃie globală; tehnologii de transport.
• ExperienŃă: cunoaşterea şi încrederea tot mai mare pe măsură ce călătorii devin
mai experimentaŃi.
• InfluenŃa mass-media: mijloace de informare de tip ştiri şi programe despre viaŃa
sălbatică; mijloace de informare cu privire la călătorii, ghiduri turistice.
Impactul acestor factori va conduce la:
• creşterea importanŃei anumitor Ńări în bazinul cererii turistice mondiale;
• extinderea cererii turistice la anumite grupuri din societate;
• dezvoltarea unor noi tipuri de produse turistice;
• schimbări în modul alegerii produselor turistice.
Noi Ńări generatoare de turism
Din cauza motivelor sociale, politice şi economice vom asista în anii următori la
creşterea cererii provenite din partea unor Ńări şi zone turistice, precum:
1. Europa de Est, unde schimbările politice şi economice generează creşteri lente dar
sigure ale cererii externe;
2. zona Asia - Pacific, unde creşterea economică a mărit rapid cererea pentru turism
extern.
În cele două cazuri, creşterea turismului extern va continua dacă stabilitatea economică
şi politică va creşte în cele două regiuni ale lumii. Până acum, turismul extern este scăzut în
majoritatea Ńărilor din Africa şi America de Sud, dar situaŃia se poate schimba, pentru că unele
economii, ca de pildă a Braziliei, sunt în plină creştere, iar în unele Ńări schimbările politice pot
să conducă la o mai bună distribuŃie a bunurilor, care poate să determine o participare mai mare
a populaŃiei la turism.
173
Segmente de piaŃă care vor creşte în importanŃă
Schimbările sociale, influenŃa mediei şi acŃiunile turistice probabil vor avea următoarele
efecte:
1. Schimbările demografice în Europa de Nord, USA şi Japonia vor duce la creşterea
importanŃei pieŃei "vârstei a treia". Invers, în Ńările unde populaŃia devine mai tânără
- Europa de Sud, America de Sud şi Asia de Sud-Est, va fi o creştere în segmentul
de piaŃă în contingentul de 18-30 ani;
2. Cum copiii vor deveni consumatori în toate drepturile, un număr mare dintre ei vor
pleca în vacanŃă fără părinŃi;
3. Vor fi mai multe călătorii religioase şi mai diverse decât până acum, care vor avea
implicaŃii asupra turismului;
4. Cum atitudinea faŃă de persoanele cu disabilităŃi se va schimba, vom putea asista la
o creştere în numărul de călătorii al acestor persoane, care vor deveni o piaŃă deloc
de neglijat.
Noi tipuri de produse turistice
Dezvoltarea de noi produse turistice va rezulta din:
• schimbarea preferinŃelor turiştilor;
• inovaŃii tehnologice;
• preocupări sociale.
Arthur Frommer, în 1996, a identificat un număr de produse turistice care vor creşte în
popularitate în viitor. Acestea sunt următoarele:
• vacanŃe care vor limpezi mintea şi vor schimba viaŃa;
• "călătorii politice" care vor permite turiştilor să viziteze Ńări care sunt adesea
prezente în jurnalele de ştiri şi să vadă viaŃa de zi cu zi cu ochii lor;
• "vacanŃe voluntare" unde turiştii vor lucra nu pentru bani, ci pentru cauze nobile, ca
lucrări de conservare, construirea unei şcoli într-o Ńară săracă;
• petrecerea vacanŃei cu o familie obişnuită într-o altă Ńară;
• căutarea unor noi tipuri de călătorii, cum ar fi cele pe apă cu diferite ambarcaŃiuni;
• "vacanŃe etice" unde turistul va fi preocupat de impactul călătoriei sale asupra
comunităŃii gazdă;
• vacanŃe pentru sănătate102.
Frommer mai vorbeşte despre a căuta "căi noi pentru a vizita destinaŃii vechi, în care
turistul care vizitează destinaŃii bine cunoscute, poate pentru a treia sau a patra oară, va căuta
ceva nou, o experienŃă cu mai mult suspans". Ca exemplu, un vizitator la Londra va căuta locuri
mai puŃin vizitate de turişti.
Este posibil ca oamenii, sub presiunea vieŃii moderne, să-şi folosească vacanŃa pentru a
reduce stresul sau pentru a găsi iluminarea spirituală, ca un antidot faŃă de materialismul vieŃii
moderne. Aceasta va mări cererea pentru călătorii care au ca scop retragerea , chiar şi pentru
persoane care nu au puternice credinŃe religioase.
Pe măsura dezvoltării noilor produse, mulŃi turişti vor fi încurajaŃi să facă aceleaşi tipuri
de călătorii, dar în alte destinaŃii. Aici s-ar putea include:
• turişti din Europa făcând vacanŃe scurte în locuri îndepărtate ca: Cape Town,
Samarkand, Tbilisi, Havana şi Teheran;
• vacanŃe pe malul mării în Namibia şi Brazilia;
• vacanŃe de schi în Japonia, Argentina, şi Chile;
• vacanŃe culturale în Myanmar, Laos şi Nigeria.
În general este probabil că turiştii vor călători pe distanŃe mai mari în cadrul vacanŃei
principale.
102
Frommer, A., Arthur Frommers’s New World of Travel, Macmillan, 1996
174
Realitatea virtuală sau turismul imaginar
Una dintre dezbaterile majore în turism priveşte tehnologia virtuală şi abilitatea de a
crea înlocuitori sintetici pentru experienŃa turistică reală. Întrebarea este dacă realitatea virtuală
va reduce sau nu cererea pentru turismul convenŃional. AplicaŃia potenŃială a realităŃii virtuale în
turism, odată ce tehnologia va deveni mai sofisticată virtual, este nelimitată. Putem să facem ca
oamenii:
− să simtă soarele pe faŃa lor, să audă valurile, stând pe un mal al unei insule din
Pacific, sau în casa lor;
− să viziteze piramidele din Egipt, fără frica acŃiunilor teroriste sau zboruri
aglomerate, pentru că nu vor trebui să-şi părăsească casa;
− să se bucure de o croazieră pe Sena în Paris, din confortul patului de acasă.
În acelaşi timp tehnologiile realităŃii virtuale şi alte inovaŃii tehnologice, pot duce la
dezvoltarea de forme noi de turism, permiŃând oamenilor să-şi trăiască fanteziile. Deja în Rusia
turiştii pot fi cosmonauŃi la prima lor călătorie în spaŃiu sau piloŃi la un simulator sofisticat.
Poate că într-o zi turismul va fi în totalitate doar o activitate mintală, fără să călătorim, o
activitate care va avea loc în casa turistului şi limitată doar de imaginaŃia acestuia.
Cererea turistică – proces liniar sau circular?
Se presupune adesea că evoluŃia cererii turistice este un proces liniar de stadii.
Există însă motive care pot duce la concluzia că procesul liniar va deveni mai
circular în viitor, dacă:
− boli precum malaria şi SIDA descurajează turiştii să plece în călătorii la mare
distanŃă, unde ameninŃarea acestor boli este ridicată.
− resursele Pământului devin scăzute şi, ori va fi dificil să justifici excursiile de lungă
durată ori costul combustibilului va face o astfel de excursie să fie prea scumpă.
Avem deja exemple despre cum cererea turistică poate deveni proces circular.
Turismul bazat pe staŃiunile de relaxare a atins apogeul în Europa în secolele XVIII şi
XIX şi apoi a cunoscut o perioadă de decădere la începutul secolului XX.
Acum, totuşi, staŃiunile din Europa au cunoscut o explozie. De asemenea, croazierele
care au avut o perioadă de declin după al doilea război mondial sunt experimentate în prezent
ca şi cum ar fi ceva nou. În ambele cazuri, schimbarea se datorează factorilor sociali şi
activităŃilor în industria turismului.
Numărul de vacanŃe pe an
În multe Ńări, un număr mare de turişti îşi iau acum mai mult de o vacanŃă pe an, şi acest
obicei pare să continue. Acest fapt are un număr mare de implicaŃii în comportamentul
turistului, după cum urmează:
1. Principala vacanŃă va fi cea mai lungă, şi va fi folosită pentru relaxare, eliminarea
stresului şi „reîncărcarea bateriilor”.
2. VacanŃele celelalte vor fi normal mai scurte, mai active şi în special în natură.
3. VacanŃele auxiliare pot fi folosite pentru experienŃe intense şi scurte ca un antidot
împotriva rutinei din fiecare zi, incluzând vizite de o zi în oraşe din alte Ńări.
Schimbări ale modului de achiziŃionare a produselor turistice
InovaŃiile tehnologice vor continua să schimbe modul în care achiziŃionăm produse
turistice, în câteva moduri, după cum urmează:
1. Dezvoltarea internetului şi a televiziunii interactive va stimula creşterea
marketingului şi rezervărilor directe. Oamenii vor putea din ce în ce mai mult să
acceseze informaŃii şi să facă rezervări din propria casă. AgenŃiile de voiaj, liniile
aeriene şi hotelurile pot ajuta la încurajarea acestei tendinŃe, deoarece internetul este
un instrument de promovare relativ ieftin, iar vânzările directe pot fi făcute fără
comision.
175
2. Creşterea sistemului de distribuŃie globală din ce în ce mai sofisticat va ajuta turiştii
să alcătuiască itinerarii individuale dinainte stabilite (standard) oferindu-le acces la
informaŃia detaliată pe care o cer.
3. Tehnologiile Smart Card vor aduce beneficiile călătoriilor fără bilete, ceea ce va
stimula creşterea achiziŃionării de produse turistice. Dezvoltarea şi progresele
tehnologice, precum sistemele multimedia şi internetul şterg linia care separă
promovarea şi distribuŃia în turism. Cu alte cuvinte, turiştii, prin aceste sisteme, pot
câştiga informaŃii, dar şi pot face rezervări în acelaşi timp, în acelaşi loc.
De asemenea putem anticipa schimbări în viitor cu privire la agenŃiile de la care se
cumpără bilete de vacanŃă, deoarece rolul agenŃiile scade şi alte organizaŃii le iau locul. Acestea
pot fi:
• AgenŃi stradali care combină vânzarea biletelor de vacanŃă cu vânzarea de bunuri de
care au nevoie turiştii, precum haine, creme autobronzante şi genŃi.
• ReŃele teleshoping care adaugă oferte de vacanŃă în catalogul produselor pe care le
vând.
• Băncile care acordă împrumuturi pentru vacanŃe şi vând valută pot să continue, de
asemenea, prin vânzarea de bilete.
• Companii de telecomunicaŃii care se pot implica în vânzarea de bilete deoarece
sistemul joacă un rol din ce în ce mai important în distribuŃia produselor turistice.
Bibliografie:
1. Amare, M.-F., Economie. L’enjeu touristique et hotelier, Ed. Jacques Lanore, 1991;
2. Coltman, M. M., Introduction to travel and tourism. An International Approach, Van
Nostrand Reinhold, 1989;
3. Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti,
2000;
4. Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,
Bucureşti, 1992;
5. D’Agostino, S., La mondialisation, Breal, Paris, 2002;
6. Davidson, R., Tourism in Europe, Pitman, 1992;
7. De La Rochefoucauld, Beatrice, L’economie du tourisme, Ed. Breal, Rosny, 2002;
8. Durand, Huguette, Gouirand, P., Spindler, J., Economie et politique du tourisme, Paris,
1994;
9. Fontanel, J. (ed.), Civilisations, globalisation, guerre, Presses Universitaires de Grenoble,
2003;
10. Frommer, A., Arthur Frommers’s New World of Travel, Macmillan, 1996
11. Johnson, P. şi Thomas, B., Perspectives on Tourism Policy, Mansell Publishing, 1993;
12. Michaud, J.-L. (ed.), Tourismes. Chance pour l’economie, risque pour les societes?, PUF,
Paris, 1992;
13. Minciu, Rodica, Economia turismului, ediŃia a doua, Editura Uranus, Bucureşti, 2001;
14. Snak, O. şi colab., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
15. Stănciulescu, Gabriela, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura
Economică, Bucureşti, 2004;
16. Swarbrooke, J. şi Horner, Susan, Consumer Behaviour in Tourism, Butterworth &
Heinemann, 2001;
17. Vellas, F., Economie et politique du tourisme international, Ed. Economica, Paris,1985.
176
CONCENTRARE ŞI INTEGRARE ÎN SECTORUL
TURISTIC
CONF.UNIV.DR. ALINA BĂDULESCU

Universitatea din Oradea, Str. Armatei Române nr.5
E-mail: abadulescu@uoradea.ro
Pendant les dernieres annees, la mondialisation est devenue une caracteristique de l’economie
mondiale, ayant comme principaux acteurs les Etats et les multinationales.Le secteur touristique, comme
des autres, connaît apres les annees 1960-1970 un mouvement puissant de concentration et integration
des entreprises, affecte par ses specificites : investissements lourdes, fluctuations saisonnieres et du cours
d’echange etc. et manifeste par des concentrations horizontales et verticales, des conglomerats etc.
În ultimii douăzeci de ani, globalizarea a devenit o caracteristică a economiei mondiale,

tendinŃă care s-a accelerat rapid, trecând de la internaŃionalizarea producŃiei la mondializarea
acesteia: diferitele pieŃe au devenit mondiale, concepŃia, producŃia şi comercializarea produselor
realizându-se la nivel mondial. Nu mai există obstacole în calea liberei circulaŃii a bunurilor,
serviciilor, persoanelor, iar libera circulaŃie a capitalurilor este pe cale să se realizeze.
Principalii actori ai globalizării sunt statele şi firmele multinaŃionale.
Actorii dominanŃi rămân statele competente pe un teritoriu economic dat, limitat în mod
necesar la spaŃiul naŃional. EntităŃile naŃionale au favorizat reducerea barierelor şi frontierelor
comerciale şi financiare dintre ele, lăsând astfel loc firmelor multinaŃionale.
SocietăŃile multinaŃionale îşi aleg locul de implantare în funcŃie de avantajul maxim
scontat, organizându-se în unităŃi de producŃie şi de distribuŃie integrate, implantate în Ńările care
le asigură reducerea costurilor de producŃie. Întregul proces de producŃie, distribuŃie, cercetare şi
dezvoltare este gândit la scară globală.
Sectorul turistic, ca şi celelalte activităŃi economice, cunoaşte – după anii 1960-1970 – o
puternică mişcare de concentrare şi integrare a firmelor, cu anumite specificităŃi. Acestea decurg
în primul rând din relativa fragilitate a întreprinderilor turistice, datorată în cazul hotelurilor
investiŃiilor masive, iar în cazul agenŃiilor de turism fluctuaŃiilor activităŃii şi ale cursului
valutar. În al doilea rând, firmele sunt obligate să-şi diversifice implantările şi să îşi lărgească
gama de produse, cu scopul de a preveni şi repartiza riscurile fluctuaŃiilor economice mondiale
şi ale climatului mondial de securitate tot mai vulnerabil. Necesitatea internaŃionalizării, pentru
a asigura prezenŃa pe principalele pieŃe emiŃătoare şi receptoare, este un factor suplimentar care
determină extinderea întreprinderilor sub forma filialelor în străinătate sau întărirea colaborării
în cadrul reŃelelor transnaŃionale. Pe de altă parte, funcŃia turistică s-a dezvoltat adesea în
prelungirea altor activităŃi în care firmele erau deja implicate: marile companii de transport au
investit în hotelărie şi în producŃia de voiaje, marile firme de construcŃii, alimentaŃie, de
spectacole sau de agrement au intervenit în sectorul cazării, unele societăŃi de asigurare, bănci
sau societăŃi de distribuŃie din comerŃ îşi folosesc reŃelele şi pentru vânzarea de produse
turistice.
Concentrarea orizontală este cea mai frecventă şi evidentă formă de concentrare,
controlul acŃiunilor concurenŃilor din acelaşi sector realizându-se fie prin acorduri de colaborare,
fie prin partajarea anumitor activităŃi (publicitate, comercializare, reprezentare internaŃională),
fie prin participaŃii la capital sau prin operaŃii de fuziune şi absorbŃie.
Ca exemple de pionieri în domeniul integrării orizontale pot fi citate:
• în domeniul producerii de voiaje: holdingul german TUI (Touristik Union
International) s-a constituit în mai multe etape (1968, 1969 şi 1972) prin fuziunea
activităŃilor unui număr de şase agenŃii vest-germane de talie medie, care continuă
177
să comercializeze sub marca proprie, TUI asigurând câteva funcŃiuni comune:
rezervarea de locuri la transportul aerian şi cazare, politică financiară şi comercială,
publicitate103;
• în domeniul comercializării voiajelor, cele mai importante reŃele mondiale fac parte
din mari grupuri: sectorul voiaje al American Express furnizează un sfert din cifra
de afaceri a grupului, având peste 600 reprezentanŃe în lume; sectorul distribuŃiei de
voiaje de la CIWLT (Compagnie Internationale des Wagons-Lits et du Tourisme)
dispune, graŃie acordului de cooperare cu Cook-Voyages, de o reŃea mondială de
peste 1500 agenŃii de voiaj etc.;
• în hotelărie, cel mai bun exemplu este cel al grupului Accor, care ocupă primul loc
în cadrul lanŃurilor hoteliere europene şi locul 8 în ierarhia mondială. Numeroasele
sale filiale sunt prezente pe diferite segmente ale pieŃei hoteliere: Sofitel, pentru
hotelăria de lux, de 4 şi 5 stele, Novotel, pentru segmentul 3 stele, Ibis şi Urbis
pentru 2 stele, Formula 1 pentru o stea, Hotelia, pentru cazarea persoanelor în
vârstă. LanŃul francez are peste 4000 hoteluri în întreaga lume şi o cifră de afaceri
anuală de aproape 7 miliarde euro, fiind prezent şi pe piaŃa Europei Centrale şi de
Est cu peste 100 hoteluri. În România, lanŃul va intra pe piaŃă printr-o investiŃie
directă de 33 milioane euro în construcŃia unui hotel Novotel în Bucureşti,
obiectivul pentru următorii 6-7 ani fiind şi realizarea unei reŃele de circa 20 hoteluri
Ibis în România, nu prin sistem de franşiză ci prin implicare directă104.
Concentrarea verticală îşi are originea îşi are originea în natura complexă şi eterogenă
a produsului turistic, care necesită o colaborare constantă între diferitele tipuri de întreprinderi
care intervin în realizarea sa. Cu cât produsul este mai organizat şi mai standardizat (sub forma
voiajului forfetar, de tip Inclusive Tour), cu atât atât această colaborare verticală este mai
strânsă şi mai necesară, întărită fiind şi de existenŃa sistemelor informatice de rezervare.
Ca rezultat al integrării verticale, apar companii aeriene care construiesc şi gestionează
echipamente de cazare, hoteluri care organizează şi vând servicii anexe: excursii, spectacole
etc., lanŃuri hoteliere care îşi creează propriile surse de aprovizionare cu bunuri ş.a.m.d.
Principalele forme sunt:
• crearea de către companiile aeriene a unor filiale specializate în curse charter,
pentru a beneficia de circulaŃia turistică importantă: Air France a creat Air-Charter,
Lufthansa a creat Condor, KLM a creat Martinair, Swissair a creat Balair etc;
• companiile de transport îşi adaugă, prin creare, fuziune sau participaŃii, societăŃi de
producŃie şi distribuŃie a voiajelor;
• companiile de transport îşi asigură controlul asupra unor unităŃi hoteliere, uneori
chiar creându-şi adevărate lanŃuri naŃionale şi internaŃionale; exemple decompanii
aeriene care şi-au creat lanŃuri hoteliere sunt: în SUA, United airlines a creat Westin
Hotels, Pan American a creat lanŃul Intercontinental, în Europa Air France a creat
Meridien, Lufthansa, British Airways şi Swissair au creat Penta Hotels, KLM a
creat Golden Tulip Worldwide Hotels etc.;
• producătorii de voiaje îşi creează sau preiau controlul asupra unor companii de
transport charter: cazurile Sun în Belgia, Thomson în Marea Britanie etc.;
• producătorii şi distribuitorii de voiaje îşi asigură proprietatea sau conducerea unor
hoteluri, după modelul cluburilor Robinson, controlate de TUI sau al grupurilor
hoteliere internaŃionale create de tour-operatorii Thomson, Nouvelles Frontieres
etc.;
• firme din hotelărie sau para-hotelărie, precum Accor, preiau tour-operatori;
• intervenŃii ale societăŃilor hoteliere în ramuri foarte diverse, precum: alimentaŃie
individuală şi colectivă, centrale de cumpărare şi de servicii, parcuri, echipamente
de agrement etc. Ca exemplu, putem evoca acelaşi lanŃ Accor, care intervine şi în
alimentaŃia publică: restaurante clasice şi de tip ticket, restaurante de lanŃ,
103
Cazes, G., Le tourisme international. Mirage ou strategie d’avenir?, Hatier, Pari, 1989, p. 127 şi urm.
104
Ziarul financiar, 16 iunie 2004
178
gastronomice, fast food, săli de sport, centrale de echipamente şi aprovizionare,
parcuri de distracŃii, croaziere maritime, reamenajarea centrelor urbane de afaceri,
societăŃi informatice şi de formare a personalului etc.
În fine, integrarea nu se produce numai între firmele din sectorul turistic, ci cuprinde şi
intervenŃii în sectorul turistic ale unor întreprinderi din alte ramuri, cum ar fi:
• bănci şi companii de asigurări implicate în distribuŃia de voiaje, lanŃuri hoteliere sau
cluburi de vacanŃă;
• firme de distribuŃie integrate (mari magazine, hipermarket-uri) intervin în
organizarea şi comercializarea voiajelor: Neckerman în Germania, Leclerc în FranŃa
etc.;
• societăŃi din domeniul construcŃiilor se implică în hotelărie: grupul Marriott în
SUA, prezent în alimentaŃia publică, parcuri de distracŃii, hotelăria de lanŃ, croaziere
etc.;
• firme din industria alimentară intervin în alimentaŃia publică şi în hoteluri: Nestle în
ElveŃia, SODEXHO în FranŃa etc.
Dincolo de aceasta, diferite sub-sectoare turistice pot apărea în cadrul unor vaste
conglomerate. Grupul american Loews are participaŃii în sectoare diverse cum ar fi: tutun,
restaurante, comunicaŃii, hotelăria de lanŃ, grupul japonez Seibu, care, dincolo de activităŃile
tradiŃionale din domeniul funciar, imobiliar, comercial etc., s-a impus în domeniul turistic prin
lanŃul de hoteluri Prince, staŃiuni de sporturi de iarnă, parcuri de distracŃii etc.
Bibliografie:
1. Amare, M.-F., Economie. L’enjeu touristique et hotelier, Ed. Jacques Lanore, 1991;
2. Cazes, G., Le tourisme international. Mirage ou strategie d’avenir?, Hatier, Pari, 1989;
3. Coltman, M. M., Introduction to travel and tourism. An International Approach, Van
Nostrand Reinhold, 1989;
4. Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti,
2000;
5. Cristureanu, Cristiana, Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,
Bucureşti, 1992;
6. D’Agostino, S., La mondialisation, Breal, Paris, 2002;
7. Davidson, R., Tourism in Europe, Pitman, 1992;
8. De La Rochefoucauld, Beatrice, L’economie du tourisme, Ed. Breal, Rosny, 2002;
9. Durand, Huguette, Gouirand, P., Spindler, J., Economie et politique du tourisme, Paris,
1994;
10. Fontanel, J. (ed.), Civilisations, globalisation, guerre, Presses Universitaires de Grenoble,
2003;
11. Hollier, Robert şi Subremon, Alexandra, Le Tourisme dans la Communauté Européene,
PUF, Paris, 1990;
12. Johnson, P. şi Thomas, B., Perspectives on Tourism Policy, Mansell Publishing, 1993;
13. Lupu, N., Hotelul: economie şi management, Editura ALL, Bucureşti, 1998;
14. Michaud, J.-L. (ed.), Tourismes. Chance pour l’economie, risque pour les societes?, PUF,
Paris, 1992;
15. Minciu, Rodica, Economia turismului, ediŃia a doua, Editura Uranus, Bucureşti, 2001;
16. Snak, O. şi colab., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
17. Stănciulescu, Gabriela, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura
18. Swarbrooke, J. şi Horner, Susan, Consumer Behaviour in Tourism, Butterworth &
Heinemann, 2001;
19. Vellas, F., Economie et politique du tourisme international, Ed. Economica, Paris,1985;
20. *** Ziarul financiar, 16 iunie 2004.
179
EVOLUłIA TURISMULUI ROMÂNESC ÎN PERIOADA
1990 – 2003
PROF. UNIV. DR. FRUJA IOAN

Universitatea Tibiscus Timişoara
IOANA ANDA MILIN
Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara
NICOLETA BUZILĂ
The present work makes an analysis of evolution of the Romanian tourism compared to the
situation from certain countries from Eastern and Central Europe and te Balcans in the 1990 – 2003
period.
Pentru România, agricultura şi turismul reprezintă cele două domenii cu rol prioritar în
relansarea vieŃii economice. Din păcate, însă, potenŃialul turistic al României este departe de o
valorificare eficientă, evidenŃiindu-se slaba utilizare a resurselor turistice naturale, istorice şi
culturale, precum şi gradul redus de utilizare a bazei materiale existente.
Există de asemenea deficienŃe în prestarea unor servicii de calitate, o neconcordanŃă
între conŃinutul „pachetului de servicii turistice” şi preŃul acestora, în raport cu cele practicate de
concurenŃă. De aici decurge şi un slab „efect de antrenare” asupra întregii economii naŃionale.
IntervenŃia statului, prin politici fiscale (impozite şi taxe, TVA etc.), nu stimulează în suficientă
măsură dezvoltarea turismului.
În lucrarea de faŃă ne-am propus să realizăm o analiză a evoluŃiei turismului românesc
în perioada 1990 – 2003 prin cuantificarea şi compararea unor indicatori semnificativi.
1. Analiza principalilor indicatori de apreciere a locului şi rolului
turismului în economia naŃională.
1.1. PopulaŃia ocupată în turism (hoteluri şi restaurante)
În perioada anilor 1990 – 2003 numărul persoanelor ocupate în turism a scăzut cu
56.000 de persoane, iar ponderea acestui domeniu în totalul populaŃiei ocupată a scăzut de la
1,67% în 1990 la 1,29% în 2002, respectiv cu 0,38%.
180
Tabelul 1. PopulaŃia ocupată în turism (hoteluri şi restaurante)1
Indicator U.M. 1990 1995 2000 2003 2003/1990 (+/-)
PopulaŃie ocupată în Mii 175 123 93 119 -56
turism persoane
Pondere în total populaŃie % 1,67 1,30 1,08 1,29 -0,38
ocupată
1.2. ContribuŃia la formarea P.IB. (valoarea adăugată brută)

Acest indicator joacă un rol important în aprecierea rolului şi eficienŃei turismului în
economia naŃională.
Tabelul 2. ContribuŃia comerŃului şi turismului la formarea P.I.B. (valoarea adăugată
brută)2
Indicator 1990 1995 2000 2003 2003/1990 (+/-)
ContribuŃia la formarea P.I.B. 7,9 11,4X 16,2X 12,08X +4,18
Din care numai în turism: 1,5 2,00x 2,7x 2,4x +0,9
X – valoare adăugată brută
1.3. Volumul prestărilor de servicii din domeniul turismului

În perioada 1990-2003 volumul prestărilor calculat în preŃuri curente a cunoscut o
creştere datorată mai ales inflaŃiei. Indicatorul calculat în valută a cunoscut o tedinŃă de scădere
faŃă de 1990, la fel şi ponderea acestuia în totalul serviciilor prestate.
Tabelul 3. Volumul prestărilor de servicii din domeniul turismului3

Nr.
Indicator u.m. 1990 1995 2000 2003 2003/1990(+/-)
Crt.
1. Servicii turistice miliarde lei 70,001 2.285,7 21.064,1 35.751,8 510,7
prestate (preŃuri
populaŃiei(hoteluri curente)
şi restaurante)
2. Pondere în totalul % 84,9 71,9 58,5 46,8 55,1
serviciilor prestate
populaŃiei
3. Volumul milioane 3.125x 1.124xx 971xxx 1.077xxxx 34,5%
prestărilor usd.
4. Pondere % 100,0 36,0 31,0 34,46 -
5. Volumul Usd. 134,6 49,56 43,28 49,55 36,8
prestărilor turistice
anuale pe locuitor
6. Pondere % 100,0 36,8 32,15 36,8 -
Curs de schimb: x – 22,4 lei/usd.

xx – 2.033,3 lei/usd.
xxx – 21.692,4 lei/usd.
xxxx – 33.200,07 lei usd
1.4. Încasările din turism pe locuitor
În România aceste încasări sunt extrem de reduse în raport cu Ńările avansate şi cu cele
vecine, dar mai ales în raport cu potenŃialul turistic al Ńării noastre.
Tabelul 4. Încasări din turism pe locuitor4
1
Anuarul Statistic al României (2003)
2
Calculat pe baza Anuarului statisctic al României, 2003
3
Calculat pe baza Anuarului statistic al României, 2003
181
Nr. Crt. łara USD/locuitor
1. România 12,5
2. Italia 528,9
3. FranŃa 506,7
4. Spania 752,4
5. ElveŃia 1.157,7
6. Grecia 373,1
7. Austria 681,1
8. Germania 205,2
9. Olanda 368,5
10. Portugalia 486,9
11. Suedia 424,3
12. Danemarca 686,9
13. Israel 463,1
14. Turcia 130,2
15. Polonia 217,3
16. Rep. Cehă 340,7
17. FederaŃia Rusă 48,3
1.5. Numărul locurilor de cazare la 10.000 locuitori

Tabelul 5. Locuri de cazare la 10.000 de locuitori (1998)5
Nr. Crt. łara Indicator
1. România 87
2. Bulgaria 136
3. Rep. Cehă 197
4. Ungaria 135
5. Polonia 31
6. Slovacia 91
7. Slovenia 155
8. Turcia 58
Se observă că România ocupă locul 6 din cele 8 state menŃionate, dar se situează mult
mai slab în cee ce priveşte încasările din turism pe locuitor, aşa cum reiese din tabelul nr. 4.
1.6. Numărul de turişti străini la 1.000 locuitori
România ocupă un loc codaş la acest indicator deşi are un potenŃial turistic mai mare
decât în unele Ńări menŃionate în tabel (Polonia, Turcia).
Tabelul 6. Număr de turişti străini la 1.000 locuitori (1998)6

Nr. Crt. łara Indicator
1. România 98
2. Bulgaria 396
3. Rep. Cehă 1.574
4. Ungaria 1.003
5. Polonia 158
6. Slovacia 604
7. Slovenia 1.482
8. Turcia 571
4
Calculat pe baza Anuarului statistic al României, 1999 şi Snak O.(Cole) – Economia turismului, Ed. Expert,
Bucureşti, 2001
5
Uniting Europe Document, nr. 64 (109/24.07.2000) şi Anuarul statistic al României,1999
6
idem 5
182
Numărul de turişti străini la 1.000 locuitori era mai mare faŃă de România în Bulgaria de
peste 4 ori, în Rep. Cehă de peste 16 ori, în Ungaria de peste 10 ori, în Polonia de 1,6 ori, în
Slovacia de 6,2 ori, în Slovenia de peste 15 ori şi Turcia de 5,8 ori.
2. Capacitatea de cazare turistică şi modul ei de utilizare
2.1. Capacitatea de cazare pe zone turistice
În anul 2003, din totalul capacităŃilor de cazare, 42,6% revenea litoralului, municipiului
Bucureşti şi oraşelor de reşedinŃă 16%, staŃiunilor balneare 15,4%, staŃiunilor montane 11,9% şi
altor zone 14,1%7.
2.2. Clasificare pe stele a unităŃilor de cazare turistică
În anul 2003, din totalul capacităŃilor de cazare doar 0,28% erau hoteluri cu 5 stele,
3,5% hoteluri cu 4 stele, 11,9% cu 3 stele (total 3-5 stele - 15,68%), în timp ce cele cu una şi 2
stele deŃineau o pondere 84,32%8.
Se observă o pondere încă foarte redusă a hoteurilor cu 3 – 5 stele, fapt ce are
consecinŃe negative asupra atragerii de turişti străini.
Redresarea turismului românesc, transformarea lui într-un factor de creştere economică,
constituie o necesitate de prim ordin pentru restructurarea şi modernizarea de ansamblu a
economiei naŃionale. Acest amplu şi complex proces este însă condiŃionat de dezvoltarea în
ansamblu a economiei naŃionale şi presupune:
• Continuarea procesului de privatizare a turismului românesc şi stimularea agenŃilor
economici în acest domeniu;
• Stoparea declinului economiei naŃionale, asigurarea unei creşteri durabile şi
sporirea pe această bază a veniturilor populaŃiei şi a cererii turistice;
• Intensificarea actului promoŃional de cunoaştere calitativă a potenŃialului turistic
românesc peste hotare şi atragerea pe această bază a unui număr sporit de turişti
străini;
• Dezvoltarea cantitativă şi perfecŃionarea calitativă a potenŃialului turistic românesc,
a serviciilor turistice prestate şi sporirea pe această bază a încasărilor turistice şi a
eficienŃei economice;
• PerfecŃionarea cadrului economico-juridic din domeniul turismului, perfecŃionarea
pregătirii profesionale a personalului şi acest domeniu şi sporirea pe acestă bază a
calităŃii serviciilor prestate etc.
Bibliografie:
1. ***Anuarul Statistic al României , 1999, 2003, 2004
2. ***Uniting Europe Document, nr. 64 (109/24.07.2000)
3. ***Revista Capital nr. 10/2005.
4. Snak O.(Cole) – Economia turismului, Ed. Expert, Bucureşti 2001
7
8
183
TENDINłE PRIVIND EVOLUłIA TURISMULUI MONDIAL
ÎN PERIOADA 1990-2020
IOANA ANDA MILIN

Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara
FRUJA IOAN
NICOLETA BUZILĂ
The present paper deals with the world tourism’s evolution up to the year 1990, as well as its
prospects for the interval caught between 1990 – 2020.
We hereby had a close follow- up approach of the evolution in terms of ammount of external
tourists, in-cash from tourism, the hierarchy of international tourism on continents, geographical areas
and countries.
Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific economiei şi civilizaŃiei

moderne aflându-se în prezent, în plină ascensiune, devenind unul dintre componentele
importante ale circuitului economic mondial.
Turismul reprezintă o îmbinare între mirific, acŃiune şi rezultate, el a crescut în ultimele
decenii într-un ritm superior creşterii P.I.B.-ului mondial sau comerŃului cu bunuri materiale.
Principalii factori care influenŃează creşterea turismului în etapa actuală sunt:
− sporirea veniturilor populaŃiei;
− extinderea obiceiurilor de a voiaja;
− modificarea tradiŃiilor şi preferinŃelor populaŃiei.
Principalele tendinŃe care se manifestă în turismul mondial sunt:
− creşterea numărului turiştilor;
− creşterea numărului de zone geografice şi Ńări intrate în circuitul turistic;
− creşterea numărului vacanŃelor (a timpului liber), dar şi a scăderii duratei medii a
sejurului datorită fracŃionării în mai multe etape a concediului de odihnă (a timpului
destinat vacanŃelor);
− creşterea puternică a cererii turistice dar şi a ofertei în unele zone cum ar fi: Asia de
Sud-Est, Australia şi Nouă Zeelandă şi Europa de Est.
Alte cauze care au stimulat dezvoltarea turismului naŃional şi mondial au fost:
− diversificarea ofertei de servicii turistice;
− creşterea rolului activităŃii promoŃionale în turism;
− perfecŃionarea legislaŃiei naŃionale în sensul stimulării turismului;
− implicarea puterii politice centrale şi locale în derularea activităŃilor turistice;
− elaborarea unor strategii şi programe naŃionale şi locale în domeniul turismului;
− asigurarea pregătirii permanente a personalului angajat în turism;
− educarea populaŃiei pentru a consuma produse şi servicii turistice.
În perioada anilor 1999-2000, în turism lucrau aproximativ 8% din populaŃia mondială
ocupată, respectiv peste 120 milioane de persoane, contribuind cu circa 12% la formarea P.I.B.
–ului mondial105.
Numărul turiştilor se află în continuă creştere, chiar dacă au existat oscilaŃii de la un an
la altul106.
105
Minciu, Rodica – Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000.
184
Tabelul 1. Numărul turiştilor pe plan mondial
Denumirea 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2004/1995
Număr
turişti
564 692 697 703 694 760 +196
(milioane
persoane)
Din care în
- 390 403 411 410 450 -
Europa
Sursa: Revista Management – Marketing, nr.3/2001
Încasările din turismul extern s-a prezentat în anul 2004 astfel:

− S.U.A. – 78,7 miliarde usd.;
− Spania – 40 miliarde usd.;
− FranŃa – 38 miliarde usd.;
− Italia – 30 miliarde usd.;
− China – 24,7 miliarde usd.;
− Germania – 20 miliarde usd.;
− Marea Britanie – 20 miliarde usd.;
− Turcia – 16, 7 miliarde usd.;
− Mexic – 10,7 miliarde usd.
Conform estimărilor specialiştilor în anul 2020 se va înregistra o cifră de 1602 milioane
de sosiri de turişti internaŃionali, corespunzătoare unei rate medii anuale de creştere de 4,3 %
(având ca bază anul 1995).
Încasările valutare aferente se vor ridica la cca. 2000 miliarde usd., ceea ce reprezintă o
creştere medie anuală de 6,7%.
Tabelul.2. Estimarea sosirilor de turişti internaŃionali şi a încasărilor valutare pe plan

mondial în perioada 1995-2020107
Indicator U.M. 1995 2000 2010 2020 2020/1995
Număr sosiri mil.
564 692 1047 1602 +1038
persoane
Încasări mld. usd. 399 552 1055 2000 +1601
În anul 2020, numărul turiştilor va creşte faŃă de 1995 cu 284% iar valoarea încasărilor
cu 501,3%.
Rata cea mai ridicată a sosirilor este estimată pentru regiunea Asia de Est- Pacific cu
7% urmată de Orientul mijlociu cu 6,7%.
Şi în anul 2020 Europa va fi în continuare continentul cu cel mai mare număr de turişti
internaŃioali, respectiv 44,8% în 2020, în scădere faŃă de 2000 când cota era de 56,3%.
Tabelul 3. Estimarea sosirilor de turişti internaŃionali pe

regiuni OMT, în perioada 1995 – 2020
Anul de bază Estimări
1995 2000 2010 2020
Regiunea
Nr. Nr. Nr. Nr.
% % % %
turişti turişti turişti turişti
Total
mondial, din 564 100,0 692 100,0 1047 100,0 1062 100,0
care:
Europa 335 59,4 390 56,3 527 50,3 717 44,8
106
Revista „Tribuna
Economică”, nr. 12/2004, Revista „Management-Marketing”, nr. 3/2004
107
Revista „Management – Marketing”, nr. 3/2001
185
Asia de
80 14,2 116 16,8 231 22,1 438 27,3
Est/Pacific
America 111 19,7 134 19,4 195 18,6 284 17,7
Africa 20 3,5 27 3,9 46 4,4 75 4,7
Orientul
14 2,5 19 2,7 37 3,5 69 4,3
Mijlociu
Asia de Sud 4 0,7 6 0,9 11 1,1 19 1,2
CirculaŃia turistică va evolua în ritmuri ridicate şi după anul 2000, aşa cum se poate
vedea în tabelul nr. 4
Tabelul 4. Estimarea circulaŃiei turistice mondiale

Rata medie anuală (%)
Regiunea
1995-2000 2000-2010 2010-2020 1995-2020
Total mondial din care: 4,2 4,2 4,4 4,3
Europa 3,1 3,1 3,1 3,1
Asia de Est/Pacific 7,7 7,2 7,2 7,0
America 3,9 3,9 3,9 3,8
Africa 6,0 5,6 5,6 5,5
Orientul Mijlociu 6,9 6,7 6,7 6,7
Asia de Sud 6,4 6,2 6,2 6,1
Prognozele realizate vizând perioada 1995-2020 cu privire la populaŃia dispusă să

călătorească arată că turismul internaŃional încă dispune de potenŃial de creştere neexploatat.
Astfel ponderea turiştilor internaŃionali în totalul populaŃiei dispuse să călătorească este de 7%
pe total mondial din care în Europa 14% iar în Asia de Est / Pacific 10%.
Tabelul 5. Ponderea turiştilor internaŃionali în totalul

populaŃiei dispusă să călătorească
Regiunea Pondere (%)
Total mondial din care: 7,0
Europa 14,0
Asia de Est/Pacific 10,0
America 8,0
Africa 5,0
Orientul Mijlociu 6,0
Asia de Sud 1,0
La nivelul anului 2020 se prognozează trecerea Chinei pe primul loc în lume în ce

priveşte numărul de turişti străini sosiŃi, 137,1 milioane persoane cu o cotă de piaŃă de 8,6%
depăşind S.U.A. cu 102,4 milioane sosiri şi 6,4% cotă de piaŃă şi FranŃa, (aflată în prezent pe
primul loc în lume) cu 93,3 milioane sosiri şi 5,8% cotă de piaŃă.
Tabelul 6. Topul primelor 10 Ńări de destinaŃie turistică la nivelul anului 2020

Cota de piaŃă Rata anuală de creştere
Rang łara Sosiri turişti (mil.)
(%) 1995-2000 (%)
1 China 137,1 8,6 8,0
2 S.U.A. 102,4 6,4 3,5
3 FranŃa 93,3 5,8 1,8
4 Spania 71,0 4,4 2,4
5 Hong Kong 59,3 3,7 7,3
6 Italia 52,9 3,3 2,2
7 Marea Britanie 52,8 3,3 3,0
8 Mexic 48,9 3,1 3,6
9 FederaŃia Rusă 47,1 2,9 6,7
10 Republica Cehă 44,0 2,7 4,0
186
TOTAL 708,8 44,2 -
La nivelul anului 2020 doar FederaŃia Rusă şi Cehă se vor situa în primele 10 locuri.
Din cele 10 Ńări, 6 sunt din Europa, 2 din Asia şi 2 din America de Nord.
În ceea ce priveşte primele 10 Ńări emitente de turişti la nivelul anului 2020 primul loc
va reveni Germaniei cu 163,5 milioane turişti, cu o cotă de piaŃă de 10,2% urmată de Japonia
141,5 milioane turişti şi o cotă de 8,8% şi S.U.A. cu 123,3 milioane turişti şi o cotă de 7,7%. Un
salt considerabil îl va înregistra China cu 100 milioane turişti şi o cotă de 6,2%.
Tabelul 7. Primele 10 Ńări emitente de turişti la nivelul anului 2020

Rang łara Total turişti (mil.) Cota de piaŃă (%)
1 Germania 163,5 10,2
2 Japonia 1471,5 8,8
3 S.U.A. 123,3 7,7
4 China 100,0 6,2
5 Marea Britanie 96,1 6,0
6 FranŃa 37,6 2,3
7 Olanda 35,4 2,2
8 Canada 31,3 2,0
9 FederaŃia Rusă 30,5 1,9
10 Italia 29,7 1,9
TOTAL 788,9 49,2
Bibliografie:
1. Minciu, Rodica – Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000.
2. ***Revista „Tribuna Economică”, nr. 12/2004.
3. ***Revista „Management-Marketing”, nr. 3/2001.
187
CONSIDERAłII PRIVIND RESURSELE
AGROMONTANOLOGICE ALE MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR PENTRU DEZVOLTAREA
AGROTURISMULUI ÎN ROMÂNIA
CONF.UNIV.DR. CONSTANTIN ZAHARIA,

CONF.UNIV.DR. IOANA ZAHARIA,
LECT.UNIV.DR. NICOLAE TUDORESCU,
Univesitatea din Craiova - Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, Str. Traian 277A, tel.
0252/329191, email czaharia@cudts.ro
Considerations regarding the agromountainous resources of the environment for the agroturism
development in Romania
Abstract: Romania have a great agromountainous resources for the agroturism development.
Very important are: beautiful landscapes, favourable climate, the mountainous farmers, who conservated
traditions and hospitallity, an adecvate infrastructure and the aspiration of the townspeoples to evadate
in a nature and to eat ecological foods.
1. Scurt istoric al agroturismului în România

Agroturismul, în Ńara noastră, s-a practicat din totdeauna dar spontan, sporadic,
întâmplător şi mai ales neorganizat.
Forma sa cea mai frecvent întâlnită începând din anii 1920-1930 o reprezintă cazarea la
cetăŃeni a vizitatorilor ocazionali ai unei aşezări rurale.
Primele încercări de agroturism organizat s-au realizat în anii 1967-1968 pentru grupuri
de turişti aflaŃi pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că a fost un început promiŃător
pentru că în anul 1972 Ministerul Turismului a trecut la identificarea şi selectarea unor localităŃi
rurale reprezentative pentru satele româneşti, ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor
studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaŃional cca. 118 localităŃi rurale.
Din 1973 s-au declarat experimental sate de interes turistic următoarele 14 localităŃi
rurale: Lereşti (Argeş), Rucăr (Argeş), Fundata şi Şirmea (Braşov), Sibiel (Sibiu), Tismana
(Gorj), Murighiol şi Crişan (Tulcea), Racoş (Timiş), Sfântu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Vodă
(Maramureş), Vatra Moldovei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău) şi Vaideeni (Vâlcea).
În anul 1974 a fost interzisă cazarea turiştilor străini în locuinŃele particulare. O breşă s-
a creat totuşi, printr-o notă a care permitea acest lucru numai în satele Lereşti, Rucăr, Sibiel,
Murighiol şi Crişan.
Scurta perioadă de oficializare a agroturismului nu a făcut posibilă organizarea
activităŃii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice.
După anul 1990 interesul pentru agroturism a renăscut. Iau naştere o serie de asociaŃii şi
organisme care-şi propun dezvoltarea turismului rural. Între acestea cităm: FederaŃia Română
pentru Dezvoltare Montană (1990), AgenŃia Română pentru Agroturism (1995) şi AsociaŃia
NaŃională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (1994) care mai este cunoscută şi sub
denumirea de ANTREC.
Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat şi Ministerul Turismului, Ministerul
Tineretului şi Sporturilor, Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului şi însuşi Guvernul
României.
Urmare a acestor preocupări a apărut Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor
facilităŃi pentru dezvoltarea turismului rural din zona montană, Delta Dunării şi Litoralul Mării
188
Negre. Prin OrdonanŃa nr. 62/1994 şi Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 s-au stabilit
normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. Deşi eforturi au fost
făcute, totuşi agroturismul se dezvoltă greu, fără a reuşi nici pe departe să pună în valoare
întregul potenŃial pe care îl are Ńara noastră.
În perspectivă se impune o strategie diferenŃiată, identificând capacităŃi şi structuri de
primire tradiŃionale şi moderne pentru turismul naŃional şi internaŃional. Considerăm că trebuie
pus accent mai mare pe:
• Etalarea produselor gastronomice populare;
• Agrement şi animaŃie specifice zonelor săteşti;
• Transport cu mijloace tradiŃionale;
• Pelerinaje către lăcaşuri de cult consacrate ;
• Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti artizanale.
2.Caracteristicile naturale ale zonelor montane din România
Zonele montane din România se aseamană între ele dar se şi deosebesc.
Asemănările au la bază altitudinea ridicată faŃă de nivelul mării, prezenŃa stâncilor, a
pădurilor şi a animalelor de munte. Deosebirile provin din poziŃionarea latitudinală şi
longitudinală diferită, gradul de frământare al reliefului, precum şi din nivelul diferit de
pătrundere al omului şi civilizaŃiei umane.
ConfiguraŃia geografică a lanŃului muntos Carpatic, poziŃia acestuia în ansamblul
climatologic european, modul de evoluŃie istorică a populaŃiei montane, preocupările şi
activităŃile economice ale acesteia ridică serioase probleme în caracterizarea şi interpretarea
aspectelor extrem de variate. Făcând parte din sistemul alpino-carpato-balcanic, MunŃii CarpaŃi
prezintă o serie de caracteristici care îi deosebesc de MunŃii Alpi şi de MunŃii Balcani, atât sub
aspect geomorfologic cât şi din punct de vedere ocupaŃional şi al activităŃilor turistice după cum
urmează:
• Altitudinea depăşeşte 2500m doar în masivele Bucegi, Făgăraş, Parâng şi Retezat.
ÎnălŃimea medie a munŃilor noştri atinge 1000m. LaŃimea maximă a arcului Carpatic este de 160
km în zona de nord a CarpaŃilor Orientali, între Baia Mare şi Cacica, iar cea minimă de cca 35
km în MunŃii Făgăraş între oraşul Victoria (la nord) şi Nucşoara (la sud). O notă specifică o
reprezintă marea întindere a podişurilor de culme la 2000m altitudine, precum şi frecvenŃa
depresiunilor şi a văilor intracarpatice. Toate acestea, alături de poziŃionarea în centrul Ńări,
conferă lanŃului Carpatic o largă accesibilitate dinspre toate colŃurile, în toate direcŃiile şi până
în interiorul masivelor muntoase.
• ConfiguraŃia şi fizionomia MunŃilor CarpaŃi conferă o atractivitate turistică
socială şi economică prin:
− prezenŃa peisajelor alpine situate la înălŃimi de peste 2000m, cu pajişti întinse, pe
care pot păşuna animalele, mai ales pe platourile MunŃilor Godeanu, łarcu, Şureanu, Cindrel,
Lotru, Parâng, Bucegi, Rodna, etc.
− prezenŃa peisajelor cu relief glaciar impunatoare prin grandoarea formelor sale:
văi glaciare, creste zimŃate, etc. specifice masivelor Făgăraş, Retezat, Parâng, Rodna, łarcu,
Godeanu, Bucegi etc.
− - prezenŃa peisajelor carstice cu fenomene de suprafaŃă sau de adâncime ce se
întâlnesc pe platourile cu doline şi lacuri carstice temporare, (ex. zona Ponoare, Podul natural de
la Ponoare şi lacul carstic temporar Zatonul, din aceiaşi zonă).
− prezenŃa lacurilor glaciare – peste 180, adăpostite pe fundul circurilor glaciare din
masivele Retezat, Godeanu, Parâng, Făgaraş, Bucegi, Iezer, Rodna, łarcu etc.
− prezenŃa cheilor (Bicazului, Nerei, Turzii, Caraşului, Cernei, OlteŃului, Gilortului,
etc.)
− prezenŃa defileelor (Dunării, Jiului, Oltului, Mureşului, Crişului Repede, etc)
− prezenŃa pantelor abrupte, a stâncăriilor, a râurilor subterane cu cascade o
întâlnim în MunŃii Bihorului, Pădurea Craiului, Aninei, Rodnei, Piatra Craiului, Parâng, Bucegi
Maramureş.
189
− prezenŃa peşterilor face ca România să ocupe locul trei în Europa cu cele 10900
peşteri existente. Între acestea se deosebesc peşterile de mari dimensiuni, care sunt adevărate
complexe carstice subterane (Peştera Vântului din MunŃii Pădurea Craiului care are 34 km
lungime, peştera Humpleului din MunŃii Bihor care are 24 km lungime, peştera TopolniŃa din
Podişul MehedinŃi care are 21 km lungime, peştera de la Izvorul Tăuşoarelor din MunŃii Rodnei
care are 16 km lungime şi altele);
− prezenŃa formelor bizare de relief ex:Babele şi Sfinxul din Bucegi, Stâncile
Panaghia, Toaca, Căciula DorobanŃului, şi Turnul lui Buda din MunŃii Ceahlăului, Ciupercile,
Tigăile Mari, Turnul lui Goliat din MunŃii Ciucaşului
− prezenŃa unui întins domeniu schiabil, între 800m şi 2000m altitudine;
− prezenŃa unor microclimate mai blânde şi a unor văi mai largi, cu pante mai
domoale a permis constituirea unor aşezări omeneşti trainice în toŃi munŃii noştri. În acest sens
sunt cunoscute o serie de oraşe, comune şi sate care sunt amplasate în MunŃii CarpaŃi.
• CondiŃiile climatice sunt diferite de la zonă la zonă, în raport de configuraŃia
reliefului şi altitudine:
− Temperatura medie anuală variază de la 0 la 60C ceea ce face ca zona montană
din România să fie o zonă răcoroasă.
− Numărul zilelor senine este de cca 40.
− Numărul zilelor cu strat de zapadă depăşeşte 200 la peste 1500 m altitudine.
Masivele din vestul Ńării aflate în calea maselor de aer oceanic beneficiază de un numar mai
mare de zile cu zăpadă, chiar la înălŃimi mai mici de 1500m. Ex: Semenic 225 zile/an, Băişoara
– Muntele Mare 230 zile /an, Vlădeasa şi Tarcu 315 zile/an
− Numărul anual al zilelor de iarnă creşte cu înălŃimea ajungând la 155 zile/an la
2500m altitudine
− PrecipitaŃiile anuale sunt bogate şi totalizează între 900 l/m2 şi 2300 l/m2. Ele cad
sub forma de ploaie, grindină, zapadă, chiciură, polei, etc.
− Numărul zilelor cu temperaturi de îngheŃ este de peste 200 la altitudini peste
1500m.
− Viscolele se produc mai ales în lunile ianuarie şi februarie, frecvenŃa lor fiind mai
mare pe locurile înalte şi deschise şi mult mai redusă sub altitudinea de 2000m. Ex: La Vârful
Omu, viscolele bat 92 zile dintr-un an.
• VegetaŃia munŃilor este foarte variată şi ea conŃine un mare număr de specii de
plante. Unii autori, în funcŃie de vegetaŃie împart MunŃii CarpaŃi în trei zone şi anume:
− Zona I-a care cuprinde pădurile de conifere şi pajiştile înalte alpine.
− Zona II-a care cuprinde pădurile de foioase.
− Zona III-a care cuprinde ariile de la poalele muntelui cu terenuri pretabile
microagriculturii şi pomiculturii. Unele specii prezintă un interes ştiinŃific deosebit, iar zonele în
care se găsesc au fost declarate rezervaŃii naturale. Ex: în acest sens sunt: Parcul NaŃional
Retezat, Pietrosu Rodnei, Parcul Natural PorŃile de Fier, şi altele.
• Fauna MunŃilor CarpaŃi este foarte bogată, aici adăpostindu-se un mare număr de
specii de animale. O mare parte din faună prezintă un interes cinegetic deosebit. Este vorba de:
mistreŃ, cerb, căprior, cocoş de munte, etc.
De mare interes este şi fauna acvatică. Lacurile şi râurile de munte deŃin un important
fond piscicol, cu specii foarte valoroase (păstrăv, lipan) care motivează turismul şi pescuitul
sportiv.
3. Evaluarea şi ierarhizarea resurselor turistice din zona montană
românească
În zona montană, repartiŃia spaŃială a resurselor turistice înregistrează diferenŃe destul
de însemnate în ceea ce priveşte structura, volumul, valoarea, gruparea şi posibilităŃile de
valorificare turistică.
Pentru evidenŃierea acestor deosebiri, Institutul NaŃional de Cercetare – Dezvoltare
pentru Turism din Bucureşti a realizat un studiu de evaluare a resurselor turistice din zona
190
montană, ajungând la o ierarhizare a masivelor montane în funcŃie de valoarea indicelui de
atractivitate obŃinut pentru fiecare masiv în parte. Ca elemente esenŃiale au fost avute în vedere
relieful şi celelalte componente ale cadrului natural, climatul şi mai ales stratul de zăpadă,
Ńinându-se cont de faptul că, în general , motivaŃia principală în turismul montan este practicarea
sporturilor de iarnă. În urma analizei, masivele montane au fost ierarhizate şi împărŃite în patru
grupe de importanŃă. În grupa întâi se înscriu masivele montane cu un potenŃial turistic foarte
valoros, cu accesibilitate şi poziŃie geografică favorabile, cu multe posibilităŃi de valorificare
turistică, (odihnă, sporturi de iarnă, tratament, drumeŃie, alpinism, speoturism, cunoaştere, etc.)
gradul de complexitate şi de interes al potenŃialului turistic scade către grupa a patra.
Conform acestui studiu, masivele muntoase au fost grupate astfel:
Grupa I – Bucegi, Bihor, Gîrbova, Postăvaru, Rodna, Ceahlău, Ciucaş, Harghita,
Parîng, Retezat, Haşmaş şi Făgăraş.
Grupa a II a - Semenic, Cindrel, Muntele Mic – Tarcău, Gutîi, Rarău, Vîlcan Lotru,
Piatra Craiului, MehedinŃi, Piatra Mare, Cerna , Călimani, Iezer şi Giurgeu.
Grupa a III-a Aninei, Bîrgău, Cozia, Godeanu, Gilău – Muntele Mare, Gurghiu,
Şureanu, Trasăcu, Pădurea Craiului, Leaota, Bodoc, Obcine, łibleş, Buzău, CăpăŃînii, Baraolt.
Grupa a IV a - Vrancei, BistriŃei, Stănişoara, Almăj, Ciuc, Locvei, Maramureşului,
Metaliferi, Poiana Ruscă, Oaş, Tarcău, Zarandului, Suhard, Dognecei, Persani, Întorsurii şi
Nemira.
Trebuie precizat faptul că elementele precumpănitoare în ierarhizarea funcŃională a
masivelor montane au fost legate de pretabilitatea pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru
odihnă şi tratament.
Ca o concluzie putem sublinia câteva elemente esenŃiale în conturarea potenŃialului
turistic al zonei carpatice româneşti şi anume sunt:
• O mare diversitate de aspecte peisagistice care conferă originalitate şi atractivitate
masivelor montane reprezentate prin relief glaciar, carstic, vulcanic, petrografic, etc., alternanŃe
ale munŃilor cu depresiuni şi văi, varietatea învelişului vegetal, etc.
• O natură virgină – în mare parte ;
• Un relief dulce, favorabil practicării turismului, activităŃilor în aer liber ;
• Un important domeniu shiabil şi o garanŃie a prezenŃei zăpezii la altitudini joase
(1000 – 1500 m) favorabile practicării sporturilor de iarnă ;
• PopulaŃie numeroasă, primitoare, păstrătoare de tradiŃii, existenŃa unor locuinŃe
tradiŃionale de calitate şi a unui patrimoniu cultural – religios important ;
• O mare complexitate a potenŃialului turistic, conferită de varietatea şi valoarea
resurselor naturale şi antropice, ceea ce face posibilă dezvoltarea a numeroase forme de turism:
odihnă şi recreere, practicarea sporturilor de iarnă, drumeŃie, tratament balnear, speoturism,
alpinism , turism ştiinŃific şi profesional, turism rural, religios şi cultural, vânătoare şi pescuit
sportiv, agrement nautic, etc.
Bibliografie
1. Bran F., Şimon T, Nistoreanu P. -“Ecoturism”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
2. Bran F., Manu D., Şimon T., - “Turismul rural”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
3. Cândea M., Erdeli G., Şimon T., Pieptănatu D., - “PotenŃialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaŃiului”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
191
DEZVOLTAREA RURALĂ A ROMÂNIEI ÎN CONCEPłIA
UNIUNII EUROPENE
CONF. UNIV. DR. EC. ADRIAN ŞIMON

Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş
Telefon: 0745/235211, 0265-236213
E-mail: adr_simon@yahoo.com
Resumeé: L'élargissement de l'Union est l'un des enjeux majeurs de la construction euro-péenne
sur la période à venir.
La politique agricole commune (PAC) est historiquement la plus dotée des politiques
communautaires. Il s'agit d'accroître la compétivité de l'agriculture; d'assurer un niveau de tivité de
l'agriculture; d'assurer un niveau de vie équitable à la population agricole; de stabiliser les marchés; de
garantir la sécurité des approvisionnements; d'assurer des prix raisonnables pou les consommateurs. Ces
objectifs ont été largement atteints mais la politique agricole commune a été réformée ces dernières
années pour prendre en compte le nouveau contexte, notamment international et environnemental, de
l'activité agricole.
Dans le domaine de l'agriculture, le programme Sapard sert notamment à moderniser les
exploitations des pays d'Europe centrale et orientale, à renforcer la qualité et la sécurité des produits, a
promouvoir le respect de l'environnement et à diversifier les activités économiques des zones rurales.
Admiterea noilor membri a transformat Uniunea Europeană într-una dintre cele mai
mari aglomerări de populaŃie din lume, un gigant cu peste 450 milioane de locuitori.
Cei mai atenŃi ochi aŃintiŃi asupra UE sunt cei ai Statelor Unite sub aspectul în special al
competiŃiei economice acerbă, Europa unită devenind, alături de China, unul dintre principalii
adversari economici ai americanilor. De asemenea, pentru China, extinderea ar putea reprezenta
o creştere fără precedent a schimburilor comerciale cu organizaŃia europeană. În ce priveşte
Rusia aceasta îşi vede serios ameninŃate exporturile în Uniunea Europeană.
Principalele schimbări pentru cetăŃenii europeni
1. Libera circulaŃie – persoanele care doresc să călătorească în spaŃiul UE nu vor avea
nevoie decât de un act de identitate. Există însă şi recomandări pentru ca acestea să aibă asupra
lor şi paşaport din cauza “posibilelor incertitudini”. Vizele pentru sejururi de peste 90 de zile
vor fi suprimate, deşi anumite Ńări solicită o carte de sejur însoŃită de o declaraŃie în faŃa
autorităŃilor locale.
2. Libertatea muncii – majoritatea membrilor UE au decis libertatea de circulaŃie pe
piaŃa muncii, cetăŃenii care lucrează legal într-o altă Ńară având dreptul la asigurările sociale
aferente.
3. PreŃurile – potrivit analiştilor, creşterea preŃurilor, deşi reală, va fi, pe ansamblu,
moderată şi se vor armoniza categoriile de bunuri şi servicii pentru aplicarea TVA.
4. Regimul vamal – Uniunea europeană fiind o piaŃă unică, înseamnă că orice societate
comercială sau persoană fizică din orice Ńară membră poate acŃiona unde doreşte în acest
teritoriu, formalităŃile şi drepturile vamale fiind suprimate. Vor fi însă strict reglementate
achiziŃiile de alcool şi Ńigări.
5. Moneda Euro – majoritatea membrilor doresc să adere la moneda unică, dar va fi
nevoie de o perioadă de tranziŃie.
192
Beneficiile aderării României
Aderarea aduce avantaje economice incontestabile dar nu imediat după acest pas, ci va
fi nevoie de o perioadă de armonizare a preŃurilor cu rata de creştere a salariilor.
Vom asista la o accentuare temporară a deficitului balanŃei comerciale, dar şi la o
creştere semnificativă a investiŃiilor străine directe.
ComerŃul României cu statele Uniunii Europene se va majora, deficitul balanŃei
comerciale (diferenŃa dintre exporturi şi importuri) va creşte, dar ulterior el se va diminua
treptat. Motivul acestei scăderi îl va constitui faptul că în multe domenii producătorii români vor
putea exporta în condiŃii mai favorabile.
Alte două domenii vor înregistra creşteri importante ale nivelului investiŃiilor, respectiv
piaŃa bursieră şi cea imobiliară.
Dezvoltarea rurală
La toate acestea se adaugă dezvoltarea rurală românească în concepŃia Uniunii
Europene. Se are în vedere un nou demers în strategia economică şi politică prin iniŃierea de
acŃiuni importante cu caracter practic în scopul susŃinerii dezvoltării zonelor rurale.
Caracterul de noutate este dat de:
1. creşterea competitivităŃii agriculturii în ansamblul ei, cu sprijin financiar adecvat
care să permită îmbunătăŃirea patrimoniului rural, managementul terenurilor
agricole şi tehnologiei, diversificarea activităŃilor economice;
2. restructurarea sectorului agricol prin participarea pronunŃată a comunităŃilor locale
în promovarea proiectelor de mare interes pentru dezvoltarea rurală integrată
inclusiv prin protejarea mediului înconjurător şi a peisajului într-un tot unitar;
3. diversificarea şi producŃia de bunuri agroalimentare cu valoare ridicată, dar şi
dezvoltarea domeniilor economice care să genereze activităŃi multiple şi venituri
alternative, au rolul de a stimula creşterea durabilă a agriculturii şi mediului rural,
în general;
4. consolidarea capacităŃilor instituŃionale a parteneriatelor între organizaŃiile publice,
private şi societatea civilă;
5. dezvoltarea posibilităŃilor de învăŃare de bune practici, programe noi şi inovatoare
în domeniul tehnologic, economic şi social.
Aceste măsuri au rolul să pregătească satul românesc tradiŃional şi original la un “sat
viu” cu mai mult acces la cultură, sănătate , investiŃii multiple şi venituri mai mari şi mai sigure.
În acest mod se creează premisele pentru formarea unui fermier modern şi competent.
Sunt demne de reŃinut abordarea umanistă şi socială cu adânci semnificaŃii pentru
păstrarea satului ca entitate specifică rurală, nealterată.
De asemenea, trebuie încurajate serviciile în cadrul unei agriculturi multifuncŃionale, în
care un rol important îl vor juca femeile şi tinerii. Crearea de noi locuri de muncă strict agricole,
dar şi conexe (tâmplărie, confecŃii metalice, turism, etc.) se înscriu în zona nevoilor şi cerinŃelor
locale şi se sprijină pe potenŃialul natural şi uman din mediul rural respectiv. Sătenii, ca
producători agricoli au obligaŃia să gestioneze şi să administreze judicios, atât mediul/solul, apa,
pădurea, culturile, cât şi moştenirea naturală.
Dezvoltarea rurală, în concepŃia Uniunii Europene presupune reducerea numărului de
agricultori şi respectarea standardelor de calitate ale produselor agricole şi pe cele impuse
industriei laptelui şi prelucrării cărnii.
Pe piaŃa agricolă supravieŃuieşte cine este rentabil, cel care are o mare putere sau
capacitate de adaptare la schimbările economice şi productive şi poate fi competent în
conducere. De asemenea îşi alege parteneri eficienŃi în afaceri, se specializează şi perfecŃionează
într-o anumită direcŃie (domeniu), este bine informat şi este lider în competiŃia preŃurilor.
Pe piaŃa agricolă se va afirma numai producătorul care este capabil să folosească
eficient capacitatea sa managerială, tehnica şi biologia.
Noile tehnologii se introduc în practică numai dacă nu poluează mediul înconjurător.
193
În Comunitatea Europeană domină un principiu fundamental: dezvoltarea rurală nu
poate atinge cote înalte dacă nu creşte productivitatea agricolă şi nu se modernizează
exploataŃiile.
Se menŃionează o mobilitate în transformarea raŃională a structurilor agricole şi a
industriei legată de agricultură.
Uniunea Europeană monitorizează cu mare atenŃie dezvoltarea rurală. SusŃinerea
financiară se face cu mult discernământ, fără presiuni politice, în funcŃie de realizările concrete
în acest domeniu.
Pentru a veni în ajutorul Ńărilor în perioada de extindere a Uniunii Europene, aceasta a
înfiinŃat Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD),
care este susŃinut de contribuŃia financiară foarte substanŃială a ComunităŃii Europene începând
cu anul 1999.
În ce priveşte România, Comisia Europeană a acordat pentru perioada 2000-2006, o
contribuŃie financiară nerambursabilă de 1072 de milioane de euro pentru aplicarea Programului
SAPARD, iar după aderare, până în 2009, Ńara noastră va mai primi aproximativ 3 miliarde de
euro care vor fi dirijaŃi către dezvoltarea sa rurală, dintr-un pachet financiar generos de circa 12
miliarde de dolari pentru toată economia românească.
În acelaşi timp, Uniunea Europeană va acorda încă peste 500 de mii de euro destinaŃi
înfiinŃării unor instituŃii care să administreze şi să monitorizeze fondurile primite de România pe
baza unor proceduri uniforme pentru toŃi beneficiarii.
Să nu se înŃeleagă însă că Politica Agricolă Comunitară este una ideală, perfectă. Se
constată şi dezechilibre, neconcordanŃe, inconsecvenŃe, dispute între state şi pe pieŃele agricole.
Se detaşează voinŃa de a aplana divergenŃele şi a rezolva problemele în litigiu pe cale amiabilă,
prin negocieri susŃinute, pentru a se continua dezvoltarea rurală prin modernizarea agriculturii.
Europa Comunitară are această posibilitate prin realizarea noii competitivităŃi,
promovarea progresului tehnic, ingineria genetică, informatica, spiritul novator şi libertatea de
acŃiune în cadrul unei pieŃe agricole de mare anvergură.
De aceea, înŃelegerea politicii agricole a Uniunii Europene se impune nu numai pentru
specialiştii din instituŃiile guvernamentale sau neguvernamentale, dar, în primul rând, pentru
administraŃiile locale şi regionale, pentru fermierii şi simplii producători agricoli, deoarece
acestora li se adresează Programul SAPARD şi sprijinul financiar din partea ComunităŃii
Europene şi a statului român.
Bibliografie:
1. Chiş, M., Merce, E., – “Agricultura spre economia de piaŃă”, Editura Aletheia, 1999.
2. Costea, I. I., Ştef, T., – “Economia rurală în regiunea Reghin”, FAER, 2002.
3. „Programul SAPARD”
4. „Planul NaŃional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
5. Măsura 1.1, 3.1, 3.4, 4.1”.
6. ColecŃie Revistele tehnico-ştiinŃifice editate de Editura AGRIS, prin AgenŃia NaŃională de
ConsultanŃă Agricolă.
194
ETAPE OBLIGATORII ÎN REUŞITA TURISMULUI
DURABIL
CONF. UNIV. DR. MIRELA MAZILU

Universitatea din Craiova
Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin
Str. Călugăreni, nr. 1
Tel. 0252 329191, Mobil: 0744 582961
email: mirelamazilu@yahoo.com
Abstract: The tourist resources with which our country has been blesses must be, as any other
resources type, lastingly administered in order to avoid draining them as a consequence of a bad
management. Under the conditions of the present decentralization tendencies, the accent must be put on
the regional tourist development, which has proved the efficiency at European level.
Motto:
„Dezvoltarea umană este ecologic durabilă” (Malaska – economist finlandez)
Lumea se află în continuă schimbare şi transformările din domeniul valorilor sociale,

economice, şi politice au loc în timpul celei mai îndelungate perioade de stagnare economică
prin care trec mai multe Ńări din lumea dezvoltată: dezvoltarea industrială continuă a determinat
apariŃia unui puternic impact asupra mediului înconjurător.
Or, este în interesul turismului să fie activ în problema dezvoltării durabile şi să lucreze
în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea calităŃii bazei de resurse şi a supravieŃuirii
acestuia.
Nu trebuie uitat faptul că este esenŃial ca turismul să fie politic acceptat drept o
prioritate, fără a-şi compromite durabilitatea. Fără suport şi angajament politic pentru turismul
durabil, programele turistice bazate pe principiile dezvoltării durabile nu vor mai fi
implementate.
Deoarece turismul durabil reprezintă un scop, trebuie înŃeles că orice tip de
dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naştere la anumite schimbări într-o zonă.
Totuşi, aceste schimbări trebuie menŃinute în limite acceptabile, astfel încât scopul durabilităŃii
să fie atins. Turismul durabil poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin
dezvoltarea şi conducerea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.
Principiile turismului durabil
Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă şi a adoptat noŃiunea de
turism durabil.108
În publicaŃia OrganizaŃiei Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010” se specifică
următoarele: Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi
industriei turistice şi, în acelaşi timp, a protejării mediului şi a oportunităŃilor pentru
viitor.
Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale
„actorilor” din turism menŃinându-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică şi
toate sistemele ce susŃin viaŃa”.
108
WTO, OMT, WTTC, The Earth Council – Agenda 21 – for the Travel and Tourism Industry: Towards Environmetally
Sustainable Development, 1995.
195
Astfel, până în 2050, populaŃia globului, astăzi estimată la peste 6,5 miliarde locuitori se
va situa între 7,7 miliarde şi 11,2 miliarde. Or, ultima proiecŃie medie este de 9,37 miliarde
locuitori.
Creşterea populaŃiei constituie principala presiune asupra mediului şi este inexorabilă.
Industria turismului este privită ca fiind, prin specificul său, legată de mediu mai mult
decât alte industrii, dar mărimea şi prezenŃa ei au creat impacte de natură fizică şi socială
negative asupra mediului.
În consecinŃă, a apărut necesitatea unei conduceri noi, profesionale a turismului care să
atragă mai mult guvernele şi partenerii din sectorul privat şi public pe baza unor principii de
dezvoltare durabilă şi anume:
• mediul are o valoare intrinsecă care este deosebit de mare pentru turism, de care
trebuie să se bucure şi generaŃiile viitoare;
• turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze:
− mediul ambiant
− comunităŃi locale
− vizitatorii;
• relaŃia dintre mediu şi turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susŃină
activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind „obligat” să nu
cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător.
• dezvoltarea activităŃii de turism trebuie să respecte caracteristicile ecologice,
sociale, economice, culturale ale spaŃiului geografic în care se desfăşoară;
• scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor
turiştilor cu cele ale destinaŃiilor şi gazdelor acestora;
• industria turistică, guvernele autorităŃile responsabile cu protecŃia mediului şi
organismele internaŃionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze
pentru a le pune în practică.
PolivalenŃa este necesară în mod expres specialiştilor în mediu şi în turism, în special
celor în ecoturism, dat fiind faptul că futurologii utilizează în ultimul timp următoarea sintagmă:
„prea mult turism omoară turismul” subliniind astfel că există „limite” în derularea turismului.
Or, pentru ca turismul să nu devină dintr-o şansă pentru economie risc pentru întreaga
comunitate este bine ca totul să se facă „cu măsură”.
În dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape:109
• prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă şi
construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice respective;
• a doua etapă constă în desfăşurarea progresivă a activităŃii turistice (în paralel cu
responsabilitatea protecŃiei mediului înconjurător şi respectării turismului durabil);
În prima fază dacă activităŃile turistice sunt planificate şi desfăşurate cu grijă,
problemele de mediu pot fi rezolvate încă din aceeaşi fază. În acest sens, alegerea zonei (a
amenajării ecoturistice) este decisivă pentru a evita conflictele ulterioare în relaŃia cu mediul
înconjurător de genul:
limitarea daunelor aduse peisajului prin:
− amplasamentul staŃiunii
− organizarea transportului
− arhitectură
− metode folosite în construirea echipamentelor etc.
respectarea responsabilităŃilor ce le revin:
− autorităŃilor locale
− agenŃilor economici
− populaŃiei locale (care trebuie consultată în vederea oportunităŃii proiectului turistic,
putând chiar şi să se opună dacă consideră că au fost încălcate interesele sale).
109
WTO – Guide for Local Autohrities on Developing Sustainable Tourism, 1998.
196
evaluarea impactului în mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare Ńară
membră fiind obligată să introducă în legislaŃia naŃională prevederi referitoare la impactul
marilor proiecte turistice (şi de altă natură) în mediu.
Desfăşurarea activităŃii turistice, cea de-a doua fază a derulării unui turism durabil
constă în implicarea activă a tuturor celor angrenaŃi (furnizori locali de servicii turistice şi
autorităŃile locale, alături de populaŃia locală) în acŃiuni de rezolvare a problemelor de mediu
folosind pârghii economice sau juridice pentru a obliga agenŃii economici să folosească
echipamentele de protecŃie a mediului.
De cealaltă parte, turiştii sunt, de asemenea, obligaŃi să limiteze poluarea mediului în
timpul vacanŃelor, printr-o mai bună informare şi educare a acestora de către ceilalŃi agenŃi de
turism (touroperatori, prestatori, organizaŃii de turism etc.), având drept scop comun susŃinerea
dezvoltării unui turism durabil.
Continuarea operei de educare în spiritul ecoturismului trebuie realizată prin
dezvoltarea conştiinŃei ecologice a populaŃiei, înfrăŃită cu sentimente de dragoste şi respect
pentru natură, locurile istorice, monumentele de artă şi arhitectură de-a lungul timpurilor.
Aceasta este necesar să fie susŃinută de acŃiuni legate de „valoarea inestimabilă a
mediului” şi a potenŃialului turistic în dezvoltarea şi devenirea comunităŃilor conştiente de
evoluŃia benefică în spiritul ecoturismului.
Bibliografie:
1. Cândea M., Erdeli G., Simon T., „PotenŃialul turistic al României şi amenajarea turistică a
spaŃiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p. 27.
2. Mazilu M., „Ecoturism şi amenajări turistice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004, p.
123.
3. Muntele I., IaŃu C., „Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 78.
4. *** Images économiques du monde, Sedes, Paris (1970-2004).
5. *** ColecŃia revistei „Tribuna Economică”, 2004-2005.
197
CALITATEA SERVICIILOR TURISTICE ÎN ROMÂNIA ŞI
REGLEMENTARILE UE
CONF.UNIV. DR. ADA MIRELA TOMESCU

Universitatea din Oradea, str. Armatei Române, nr. .5, ORADEA
E-mail: atomescu@uoradea.ro
Abstract: This paper tryes to analyse the impact of UE legal framework on quality of touristic
services in Romanian touris sector.
INTRODUCERE
După semnarea Tratatului de aderare, România a intrat în ultima etapă a drumului său
spre apartenenŃa la Uniunea Europeană. În consecinŃă, pe de-o parte există angajamentul şi
obligativitatea respectării de către autorităŃilor române a documentelor ce reglementează
activităŃile economice, politice sociale, iar pe de altă parte populaŃia se raportează tot mai mult
la parametrii care caracterizează condiŃiile de viaŃă ale locuitorilor din Ńările UE, Ńări avanaste
care au o adevărată economie de piaŃă şi care funcŃionează bazate pe o reală democraŃie. Facem
această afirmaŃie pornind de la o constatarea de bun simŃ, dar şi considerând că nevoile umane
sunt aceleaşi, indiferent de spaŃiul geografic în care se situează o colectivitate naŃională sau alta.
În următorii 2 ani trebuie îndeplinite toate condiŃiile integrării României, însă nu doar în
domeniile legislaŃiei sau în cel economic, ci participanŃii la viaŃa economică: producătorii,
întreprinzătorii, comercianŃii, prestatorii de servicii şi nu în ultimul rând consumatorii, trebuie
să-şi formeze un mod de de gâdire şi de acŃiune asemănător subiecŃilor din Ńările membre
Uniunii Europene. Pentru a fi îndeplinită acest deziderat, trebuie să se cunoască cerinŃele
externe, şi nu trebuie tratate cu indiferenŃă schimbările ce au loc în Uniunea Europeneană.
Practica demonstrează că economia concurenŃială face ca piaŃa, prin natura legilor sale,
să îi excludă pe toŃi aceia care nu oferă produse conform cererii consumatorilor (de calitate) sau
sunt slabi productivi şi nu fac faŃă din diferite motive.
Consumatorul joacă un însemnat rol în cadrul mecanismului concurenŃial. În ultima
instanŃă, datorită rolului său în dialogul cerere-ofertă, consumatorul constituie elementul de
referinŃă al tuturor acŃiunilor economice întreprinse de agenŃii economici, indiferent de locul lor
în circuitul tehnico-economic. Pe măsură ce economia unei Ńări se dezvoltă, rolul
consumatorului devine tot mai complex, el confruntându-se cu o serie de dezechilibre ce-l
afectează sub aspecte diverse, dar mai ales pe plan economic şi în general pe plan social. Statul,
prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăŃenii în calitatea lor de consumatori,
asigurând[1: cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii; informarea lor completă,
corectă şi pecisă asupra caracteristicilor esenŃiale ale bunrilor/serviciilor; apărarea şi asigurarea
respectării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive.
Turismul, asemenea altor aspecte ale vieŃii umane nu pot rămâne în afara sferei de
impact indusă de schimbare, cel mai important aspect fiind modul cum utilizăm timpul liber
care a evoluat foarte mult, dimensiunii cantitative adăugându-i-se cu insistenŃă cea calitativă.
Tot acest timp liber pe destinaŃii posibile, profesioniştii din domeniul turismului trebuie să-l
adapteze schimbării folosind imaginaŃia, creativitatea şi inovaŃia. [2]
Subliniem rolul determinant al ofertei turistice, care este percepută de cerere sub forma
unei "imagini", construită prin cumularea şi sintetizarea tuturor informaŃiilor recepŃionate de
fiecare turist potenŃial. Prin urmare, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport
cu "imaginea ofertei", contactul direct cu aceasta realizându-se doar în momentul consumului
turistic. În timp ce cererea turistică este foarte elastică şi extrem de sensibilă la influenŃa unui
198
număr mare de factori, oferta turistică este rigidă, neelastică în timp şi spaŃiu, imposibil de
stocat ceea ce conferă activităŃii turistice un risc ridicat.[3]
Activitatea din industria ospitalităŃii şi turismului este reglementată în UE printr-o serie
de directive, reglemetări,decizii şi recomandări care pot fi consultate în lista de la site-ul www.
[4]
łinând cont de toate aceste argumente ne-am propus să examinăm stadiul actual al
problemei reglementărilor din UE vs.România.
POLITICA UE ÎN DOMENIUL TURISMULUI
Încă de acum 25 de ani, Comisia Europeană a recunoscut rolul important al turismului
în economia europeană, motiv pentru care s-a implicat tot mai mult în acŃiuni de sprijinire a alte
instiuŃii (Parlamentul European, Consiliul European, Comitetul Regiunilor şi Comitetul
Economic şi Social). [5]
După primul val de aderare, 1 mai 2004, numărul statelor membre din UE a crescut la
25, suprafaŃa s-a mărit cu 25%, populaŃia cu 20%, iar PIB cu 5%. Se manifestă un interes
deosebit pentru practicarea turismului în statele nou intrate, dar există anumite obsatacole
precum investiŃii mici în acest sector, infrastuructură nesatisfăcătoare din punctul de vedere al
traficului, calitatea nesatisfăcătoare a serviciilor, slăbiciune din punctul de vedere al
marketingului. Se apreciază că pe termen mediu noii membrii vor contribui la schimbarea
considerabilă a activităŃilor de turism în Europa.
Problematica consumatorilor din turism şi drepturile sale
Tursimul are funcŃii multiple: economice, sociale, politice şi chiar educative,
perspectiva fiind dată de obiectivele care trebuie realizate în domeniul respectiv prin intermediul
turismului. Indiferent de domeniu atenŃia trebuie focalizată pe consumator şi pe nevoile sale.
Succesul se poate obŃine prin păstrarea valorilor fundamentale care sunt calitatea distinctă şi
experienŃele înrudite, valori care se adaptează permanent la tendinŃele în schimbare ale pieŃei. O
înŃelegere profundă a consumatorului şi a procesului său perpetuu de învăŃare precum şi a cererii
turistice în schimbare sunt câteva din premisele succesului. [6]
Prin globalizare industria turistică bazată tot mai mult pe distribuŃia computerizată şi pe
străduinŃa de a oferi produse de calitate, în consecinŃă standardizarea devine o necesitate. În
acest punct se poate remarca riscul ce îl constituie standardizarea pentru turism, cât de
atrăgătoare poate fi o experienŃă de călătorie, ce varietate şi noutate poate oferi ea dacă este
supusă standardizării? In acelaşi timp cererea turistică este tot mai fragmentată şi mai
diferenŃiată (sporturi nautice, excursii tematice, vacanŃe etno, etc.).
Consumatorul de astăzi aşteaptă calitate (care se poate obŃine prin standardizare) şi
diferenŃiere în aceeaşi măsură. In calitate de consumatori, interesele turiştilor se concentrează, în
special, în jurul siguranŃei lor fizice şi a aspectelor economice şi legislative. În general, turiştii
beneficiază de o gamă vastă de măsuri menite să protejeze interesele consumatorilor în
ansamblu, precum sunt cele care cad sub incidenŃa DirecŃiei Generale a Comisiei pentru
Protectia sanătăŃii şi siguranŃei consumatorilor. [7]
Deşi siguranŃa fizică este un aspect important nimeni nu doreşte ca în timpul vacanŃei să
se gândească la siguranŃă în mod distinct, legat de calitatea generală a serviciului. Multe din
problemele de siguranŃă se regăsesc în legislaŃia de protecŃie a consumatorului.[8]
La sfârşitul anului 2000 Consiliul Europei prin acordul politic a reglementat şi
îmbunătăŃit măsurile privind siguranŃa produselor ce sunt puse la dispoziŃia consumatorilor în
hoteluri. Un al exemplu în domeniu este recomandarea Consiliului privind sistemul de siguranŃă
contra incendiilor în hoteluri (86/666/CEE), unde sunt stabilite cerinŃele minime pentru un
sistem de siguranŃă contra incendiilor în hoteluri.
La modul general, interesele turistului sunt identice cu cele ale oricărui consumator, iar
interesele acestuia sunt protejate prin legislaŃia comunitară. Dar, în activitatea de turism sunt
unele aspecte unde este necesară o protecŃie specială. Multe dintre detaliile privind legislaŃia la
nivelul Statelor Membre ale UE se găsesc în "pachetele pentru călătorii", “pachetele de vacanŃă”
şi "pachetele pentru tururi" [9]. Din exemplele următoare vedem concret cum au evoluat aceste
199
reglementări. Astfel în Directiva Consiliului 90/314/CEE se aduce la acelaşi nivel
reglementarile şi normele referitoare la "pachetul de călătorie" urmărindu-se stabilirea unor
standarde comune minime pentru protecŃia consumatorului, dar şi elaborarea unor reguli
generale privind conŃinutul contractului pentru "pachetul de calatorie". De asemenea, se cere
organizatorului acestui pachet sa demonstreze ca poate sa returneze banii şi să repatrieze
consumatorul în caz de insolvabilitate. În acest sesns de exemplu, într-o decizie data la 12
martie 2002, Curtea Europeana de JustiŃie a conchis ca Articolul 5 al acestei directive trebuie
interpretat astfel: consumatorul trebuie să aiba dreptul la o compensaŃie dacă el suferă o paguba
imaterială ca urmare a lipsei unei prestaŃii sau a unei prestaŃii improprii a serviciilor incluse în
"pachetul de vacanŃă".
Mai multe informaŃii despre drepturile cetăŃeanului în spaŃiul PieŃei Unice europene, sau
dacă, atunci când o persoană încearcă să-şi exercite drepturile în PiaŃa Unică întampină
obstacole în cadrul administraŃiei naŃionale a unui Stat Membru, şi aceste obstacole le considera
nejustificate, cetăŃeanul respectiv poate apela la un sistem de asistenŃă gratuit. Sistemul este
format din Puncte de contact pentru cetăŃeni [10].
Tot pentru turişti au fost elaborate diverse ghiduri de călătorie, dar şi o pagina de dialog
pe Internet "Dialog with citizens" [11].
De mare importanŃă în promovarea produselor de natură durabilă, ecologică o garanŃie
fiind marca acestor produse. ObişnuinŃa consumatorilor cu o anumită marcă poate rezolva
multiple probleme din punct de vedere calitativ, în mod deosebit în era globalizării este putem
spune un „confort” chiar şi de natură psihologică pentru un turist să regăsească o marcă
familiară la mii de kilometrii depărtare de casă. Exemplul concret este aici marca de calitate
Blue Flag care se aplică plajelor din toată lumea care îndeplinesc anumiŃi indicatori standard.
TENDINłE ÎN ROMANIA
În momentul actual legislaŃia românească este armonizată în cea mai mare parte cu
prevederile directivelor din Uniunea Europeană. Amintim în acest caz că până în prezent, a fost
armonizată legislaŃia românească cu directivele europene referitoare la: securitatea generala a
produselor, publicitatea înşelătoare şi comparativă, raspunderea prestatorilor pentru pagubele
generate de serviciile defectuoase, indicarea preŃurilor, conŃinutul şi pachetelor de servicii
turistice, clauze abuzive în contracte, protecŃia vieŃii, sănătăŃii şi siguranŃei consumatorilor.
Pentru a veni în ajutorul consumatorului român, statul este obligat ca prin instituŃiile
sale să protejeze consumatorii de acele organizaŃii lipsite de scrupule, care ignorând legislaŃia şi
regulile nescrise ale comerŃului îşi permit să aducă pe piaŃă produse cu un nivel calitativ scăzut
şi chiar produse care pun în pericol viaŃa, sănătatea şi securitatea consumatorului.
Măsurile mai importante ce au fost identificate şi trebuie luate în România pentru a se
asigura că pe piaŃă pot fi lansate numai acele produse care respectă cerinŃele, sunt următoarele:
• să adopte legislaŃia necesară care să permită sancŃiuni împotriva fraudelor şi a
nerespectării cerinŃelor legale;
• să înfiinŃeze laboratoare de specialitate, publice sau private, care să fie capabile să
certifice conformitatea produselor cu cerinŃele legale;
• să instruiască inspectorii care să controleze produsele care se află deja pe piaŃă;
• să stabilească programe de control care vor trebui să indice produsele care vor fi
controlate într-o anumită perioadă de timp, precum şi frecvenŃa şi natura
controlului.
În ceea ce priveşte activitatea legislativă în ultimii ani tocmai pentru a se armoniza cu
reglementările din UE s-au adoptat acte normative dintre care amintim:
− HG 681/2001 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Comitetului
Interministerial pentru Supravegherea PieŃei Produselor şi Serviciilor şi ProtecŃia
Consumatorilor (modifică HG 449/2000);
− Legea nr.37/2002 privind aprobarea OG nr.58/2000 pentru modificarea şi
completarea OG nr.21/1992 privind protecŃia consumatorilor, care conŃine
prevederile Directivei 92/59/EC privind securitatea generală a produselor, precum
200
şi ale OG nr.87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate
de produsele defectuoase, armonizată cu Directiva 85/374/EC;
− Ordinul nr.531/2001 al Preşedintelui ANPC privind înfiinŃarea, organizarea şi
funcŃionarea Comisiei pentru Clauze Abuzive;
− Ordinul nr.532/2001 Preşedintelui ANPC privind înfiinŃarea, organizarea şi
funcŃionarea Comisiei pentru Securitatea Produselor;
− Legea nr. 65/2002 pentru modificarea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abusive
în contractele încheiate între comercianŃi şi consumatori;
− Legea nr. 283/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 148/2000 privind
publicitatea;
− Legea nr. 322/2002 referitoare la aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr.
146/2001 pentru completarea OrdonanŃei Guvernului nr. 21/1992 privind protecŃia
consumatorilor;
− Ordinul nr. 516/2005 din 12/04/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de
comercializare a pachetelor de servicii turistice;
− Hotararea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si funcŃionarea Ministerului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificarile ulterioare, în baza
OrdonanŃei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a
pachetelor de servicii turistice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
631/2001, cu modificările ulterioare, având în vedere propunerile AsociaŃiei
NaŃionale a AgenŃiilor de Turism;
− Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind condiŃiile de acordare a licenŃei şi
brevetului de turism.
Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor (ANPC) este responsabilă
pentru acŃiuni de supraveghere privind respectarea dispoziŃiilor legale de protecŃia
consumatorilor referitoare la securitatea produselor şi serviciilor. în scopul aplicării
legislaŃiei în domeniu ANPC a luat măsuri privind:
− Prezentarea prin mass-media a noilor acte normative, pentru a fi cunoscute atât de
consumatori cât şi de către agenŃii economici interesaŃi, precum şi a unor cazuri de
nerespectare a legislaŃiei în vigoare;
− Elaborarea unor proceduri specifice de control pentru produse şi servicii, prin care
se tratează inclusiv aplicarea corectă a prevederilor legale în domeniul respectiv;
− Instruirea profesională a inspectorilor prin punerea în discuŃie a unor cazuri
deosebite, rezolvate prin aplicarea legislaŃiei în domeniu;
− Consilierea consumatorilor şi agentilor economici pe probleme specifice de
protecŃia consumatorilor.
Pe piaŃa românească sunt tot mai multe ghiduri de călătorie, site-urile de pe Internet în
limba română care oferă informaŃii turistice sunt şi ele tot mai numeroase, după cum şi site-urile
de promovare a resurselor turistice româneşti în limbi de circulaŃie mondială sunt tot mai
numeroase, totuşi considerăm că informaŃia nu este suficientă. Spre exemplu, concret în zonele
turistice româneşti puncte de informare turistica sunt prea puŃine după cum nici materialele de
informare (hărŃi, broşuri, pliante, ghiduri) nu sunt suficiente.
CONCLUZIE
După cum vedem sunt nenumărate date, publicaŃii, reglementări care la ora actuală se
referă la activitatea din sfera turismului. Ca şi în alte domenii de activitate în România bunele
practici sunt mai mult sau mai puŃin cunoscute şi aplicate.
Consumatorul român şi de acestă dată deşi se statuează că este este destul de puŃin
educat, necunoscându-şi drepturile, şi fiind supus la abuzuri.
O politică susŃinută din partea guvernului poate să corecteze aceste neajunsuri şi să
creeze cadrul unei concurenŃe libere, dar şi respectarea regulilor prin care tur-operatorii şi toŃi
ceilalŃi prestatori de servicii din acest domeniu să se străduiască să ofere servcii de calitate, ceea
ce conduce în timp la selecŃie. Un alt plan în care trebuie să se întreprindă ceva mai mult decât
201
până acum este pe plan local. AutorităŃile locale sunt cele care trebuie să înŃeleagă că /în
interesul şi pentru bunăstarea comunităŃilor pe care le reprezintă, le revine rolul de a facilita
conlucrarea tuturor celor interesaŃi direct sau colateral în dezvoltarea acestei activităŃi atât de
speciale care este turismul şi care în România are încă un potenŃial neexploatat şi foarte
promiŃător pe plan economic.
Pe lângă toate reglementările care trebuie adoptate şi respectate în ultimă instanŃă să nu
uităm de concurenŃă şi de faptul că pe piaŃa lărgită a UE nu vor rezista decât cei care oferă
servicii eficiente şi de calitate. Se spune: “nici o garanŃie pentru succes dar şanse pentru toată
lumea”.[6]
Bibliografie:
1. BOJIN, E.; - Tribuna Economică, nr.3 – p.17; nr.4 – p.22; nr.7 – p.23; nr.8 – p.22, 1998;
2. RĂDUCAN, ILEANA; TĂNĂSESCU, DORINA; - Tribuna Economică, nr.31 – p.35,
1998;
3. BAN, OLIMPIA; TOMESCU, ADA-MIRELA; „Urban Touristic Resources. Oradea
Municipality –Romania”, Opatija, Croatia, 2004;
4. MIHALCEA, IULIANA ; Pachet documentar Târgul NaŃional de Turismâ, Bucureşti,
2002;
5. * * * Pagina web a CE – DG Enterprise/ Unit D.3 şi Unit D. 2 ;
6. LOHMANN M., “New Demand Factors in Tourism”, European Forum for Tourism,
Budapesat, 2004;
7. http://europa.eu.int/comm/dgs/health_consumer/index_en.htm
8. TOMESCU, ADA-MIRELA; BOTEZAT, ELENA – “Tendencies Of Consumers’
Protection în Romania”, 14th IGWT Congress, Beijing, 2004 p.436 ;
9. http://europa.eu.int/comm/dgs/health_consumer/index_en.htm;
10. http://europa.eu.int/comm/dgs/internal_market/en/cpoints/index.htm;
11. http://europa.eu.int/citizens;
12. http://europa.eu.int/comm/enterprise/services/tourism/tourism-
publications/documents/befyougo.pdf;
13. http://europa.eu.int/comm/enterprise/services/tourism/tourismeu.htm#factsandfigures.
202
EVALUAREA IMPACTULUI ACłIUNILOR DE
PROMOVARE A OFERTEI BĂILOR FELIX PE PIAłA
ORĂDEANĂ
LECT. UNIV. DRD. BAN OLIMPIA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române, nr.5-8, Oradea,
408410, e-mail: oban@uoradea.ro
There has been a paucity into the promotion methods effects evaluation of small tourism firms in
Romania until now. This paper goes some way towards improving knowledge in this area by reporting
the findings of the survey of evaluating effects of some promoting actions developed by Băile Felix.
Ne-am propus să facem o anchetă pe piaŃa orădeană (prima vizată în turismul de

proximitate) pentru a vedea în ce măsură populaŃia este informată cu privire la noile oferte ale
S.C.T. Felix S.A. şi cum percepe această schimbare. Acestea sunt: Centrul de agrement Termal
şi Centrul de sănătate Apollo. Am făcut ancheta pe piaŃa orădeană pentru că oferta acestor
centre se adresa în extrasezon celor din proximitate, care lucrează, au venituri peste medie şi ar
putea consuma aceste servicii măcar o zi sau două în week-end. Aceste centre sunt dotate cu:
piscine cu apă termală, săli de masaj, saună, gimnastică, fitness, hidromasaj, solarii, cosmetică,
adică servicii ce contribuie la o bună formă fizică şi un aspect frumos. O parte din aceste dotări
existau şi înainte, dar acum au fost cuprinse într-un produs cu alură nouă, de întreŃinere şi nu de
recuperare. În cadrul acestor centre programele sunt de un week-end sau chiar de o zi. Ele se
adreseau evidend populaŃiei urbane din proximitate.
Campania promoŃională ce avea ca obiect aceste centre s-a realizat în anul 2003 pe
timpul verii-până în septembrie la TVS Oradea şi în alte oraşe şi la radio NaŃional FM.
Deşi pare o simplă nouă ofertă lucrurile nu stau aşa. În România, turismul balnear este
perceput ca un domeniu exclusiv al bătrânilor, al pensionarilor subvenŃionaŃi şi al bolnavilor.
Aceste noi servicii oferite se adresează persoanelor tinere, ocupate, active, preocupate de
aspectul lor exterior. Dorim să ştim dacă populaŃia orădeană a înŃeles acest lucru.
În ancheta noastră∗, vom urmări etapele clasice şi anume:

1. Stabilirea obiectivelor studiului
2. Stabilirea eşantionului de populaŃie luat în calcul
3. Realizarea chestionarelor
4. Fixarea perioadei de aplicare şi a anchetatorilor
5. Aplicarea chestionarelor
6. Cumularea şi interpretarea rezultatelor
1. Stabilirea obiectivelor studiului
• să aflăm dacă publicul Ńintă a fost informat şi conştientizat cu privire la existenŃa
celor două centre de agrement şi de sănătate din Băile Felix;
• să aflăm dacă mesajul a fost direcŃionat corect: adică dacă publicul Ńintit a înŃeles că
lui i se adresează (ipoteza: persoane tinere până la 50 de ani, active, cu venituri
peste medie);
• să aflăm dacă reclama făcută de S.C.T. Felix S.A. în anul 2003 a fost recepŃionată şi
dacă s-a reŃinut;
∗
La realizarea studiului au contribuit şi colegi de la Departamentul de Sociologie, Universitatea din Oradea
203
• să aflăm ce informaŃii se caută într-o astfel de reclamă şi care este interesul suscitat
de reclama făcută de S.C.T. Felix S.A.
2. Stabilirea eşantionului de populaŃie luat în calcul
Am analizat câteva metode clasice de eşantionare cu avantajele şi limitele lor şi am ales
metoda cotelor în baza avantajelor sale şi a informaŃiilor de care dispunem.
Această metodă se bazează pe cunoaşterea structurii populaŃiei de referinŃă, după câteva
dimensiuni considerate mai importante. Se va alege o rată de sondare identică pentru toate
criteriile, eşantionul fiind un model la scară mai mică a populaŃiei. Pentru celelate criterii
neluate în calcul, reprezentativitatea este obŃinută prin efectul de halou.
Avantajele utilizării metodei cotelor constă în:
• nu necesită existenŃa unui fişier de referinŃă: este suficientă cunoaşterea statistică a
populaŃiei;
• este economică, în cazul eşantioanelor aleatorii, trebuie să se revină de mai multe
ori pentru a întâlni exact persoana desemnată;
• prezintă o anumită fiabilitate, garantată mai mult prin experienŃă decât ştiinŃific;
• autorizează publicarea de cifre referitoare la ansamblul eşantionului şi deci,
formularea de enunŃuri generale.
Pentru realizarea eşantionului am obŃinut date de la DirecŃia JudeŃeană de statistică
Bihor, date culese în recensământul populaŃiei din anul 2002. În 2002 în Oradea existau 206.614
locuitori din care 108.176 femei şi 98.438 bărbaŃi. Am luat următoarele grupe de vârstă:
− 20-24 de ani care sunt 20.251, din care 42,6 % lucrează;
− 25-29 de ani care sunt 18.128, din care 75,9 % lucrează;
− 30- 34 de ani care sunt 19.657, din care 81,1% lucrează;
− 35-39 de ani care sunt 12309 din care 80,8 % lucrează;
− 40-44 de ani care sunt 16.281 din care 76,6 % lucrează;
− 45-49 de ani care sunt 18.174 din care 66,3 % lucrează;
− 50-54 de ani care sunt 13.719 din care 49,8 % lucrează.
Ulterior aceştia au fost împărŃiŃi pe bărbaŃi şi femei. Fiecare operator care a aplicat
chestionare a primit o parte din eşantion de tipul: 3 femei cu vârste cuprinse între 20-24 de ani,
care lucrează; 2 bărbaŃi cu vârste cuprinse între 34-44 de ani, care nu lucrează etc. Mărimea
eşantionului: în 2002 în Oradea era o populaŃiee totală de 206614 locuitori, din care 98438
bărbaŃi şi 108176 femei. Am luat în calcul populaŃia cu vârste cuprinse între 20 şi 54 de ani,
adică 119019 locuitori. Am considerat cota de lucru de 1 la 1000, şi am format eşantionul din
119 locuitori. Am Ńinut cont de cotă la împărŃirea pe vârste şi sexe.
3. Realizarea chestionarelor
În elaborarea chestionarului, am mers pe ideea simplificării lui pe cât posibil. În primul
rând am dorit: să nu plictisească, să conŃină întrebări clare fără echivoc, să conŃină puŃine
întrebări (maxim 15 cu cele personale), să încercăm neinfluenŃarea respondenŃilor prin
formularea întrebărilor sau explicaŃiile suplimentare care se cer, să folosim tipurile de întrebări
cunoscute şi care se impun cum ar fi cele închise şi deschise, cele cu variante de răspuns, cele
libere, cu gradarea răspunsurilor, cu scală Lickert etc. Ataşăm la anexe modelul de chestionar
folosit cu rezultatele obŃinute.(Anexa nr. 6)
4. Fixarea perioadei de aplicare şi a anchetatorilor
Perioada de aplicare a chestionarelor a fost 10-31 ianuarie 2005, în plin extrasezon când
populaŃia din proximitate este invitată să viziteze chiar şi pentru o zi cele două centre.
5. Aplicarea chestionarelor
Aplicarea chestionarelor a fost făcută de studenŃi ai FacultăŃii de ŞtiinŃe Economice,
Specializarea:
204
Economia comerŃului, turismului şi serviciilor, din cadrul UniversităŃii din Oradea.
Fiecare a primit un dosar de lucru cu specificarea eşantionului de chestionat. S-a evitat
influenŃarea respondenŃilor. Timpul de aplicare a fost de cca. 20 de minute pe persoană.
6. Cumularea şi interpretarea rezultatelor
În vederea interpretării rezultatelor s-a realizat anterior codificarea răspunsurilor cu
cifre arabe.
Studiul făcut prin intermediul chestionarului a relevat o situaŃie pe care o anticipam. Din
eşantionul constituit doar 73,94 % au auzit de Centrul de agrement Termal şi doar 88,23% de
Centrul de sănătate Apollo. Dintre aceştia doar 65,54 % cunoşteau noua ofertă de servicii de la
Termal şi 71,42 % pe cea de la Apollo.
Cei mai mulŃi (peste 65 %) au auzit de aceste centre de la prieteni, cunoştinŃe, lucru
firesc deoarece presupunem că cea mai mare parte din cei chestionaŃi s-au născut şi au crescut
lângă Băile Felix. În ciuda eforturilor de promovare din ultimii ani (2003,2004) doar 25,21 %,
respectiv 29,41 % (pentru Apollo) au văzut sau auzit vreo reclamă la aceste centre.
IneficienŃa campaniei promoŃionale desfăşurate (prin televiziune, radio, pliante ,
Internet) este evidentă. Totuşi se pare că televiziunea a fost cem mai receptat canal de
promovare- 66,66 % din cei care au văzut vreo reclamă la aceste centre au văzut-o pe un post
de televiziune şi doar 30 % la radio. Printre posturile de televiziune pe care s-au văzut aceste
reclame s-au menŃionat TVS Oradea, TV Transilvania. Posturile de radio citate au fost Kiss FM
(10 %), Radio NaŃional şi Radio Transilvania.
Cea mai mare parte din eşantion (88,23 % pentru Termal) şi respectiv 92,43 % pentru
Apollo se consideră a fi Ńinta ofertei celor două centre. În privinŃa informaŃiilor de care au
nevoie cei chestionaŃi pentru a vizita cele două centre, pe primul loc se situează cele legate de
preŃ (76,47 %). În reclamele care s-au făcut nu se făcea nici o referire la preŃ, nici măcar pentru
pachetul standard de servicii. Având în vedere şi răspunsurile la întrebarea nr.10, observăm că
se consideră că se aplică preŃuri prea mari de doar 2,55 % dintre cei chestionaŃi. Am putea
consideră că preŃul serviciilor oferite nu este o barieră în consumul acestora ci doar neprecizarea
lui. Pentru a vizita aceste centre (ce presupune o deplasare de 10 km din Oradea, consum de
timp şi energie) este nevoie de cunoaşterea tuturor datelor problemei.
În ierarhia informaŃiilor căutate pe al doilea loc se află cele legate de „servicii”,
„dotări” şi „amplasarea exactă”. În menŃionarea beneficiilor percepute observăm o dependenŃă
relativă legată mai degrabă de denumirea centrului decât de cunoaşterea serviciilor. Astfel,
48,73 % au citat printre beneficii pe cele legate de sănătate (în special la Apollo), 42,01 % pe
cele legate de relaxare (în special la Termal), 10,92 % divertismentul şi 8,40 % tratamentul.
Lipsurile menŃionate de cei chestionaŃi reflectă o situaŃie gravă dar remediabilă cu
eforturi de natură organizatorică mai degrabă decât financiară. Asrfel, 26,05 % au citat „lipsa
igienei”, 19,32 % „lipsa dotărilor”, 18,48 % „personal insuficient, nepregătit sau ineficient şi
servicii insuficiente”, 6,72 % „lipsa unei publicităŃi adecvate”, 5,88 % „dezorganizare” şi doar
2,55 % „preŃ prea mare”.
Prin întrebarea referitoare la obiceiul celor chestionaŃi de a frecventa astfel de centre de
întreŃinere am dorit să verific dacă există vreo legătură între acest răspuns şi atenŃia acordată,
gradul de informare cu privire la aceste centre. În acest sens luând răspunsurile de la întrebarea
3 şi 11 am aplicat două metode şi anume: metoda coeficientului de asociere∗ şi metoda „λ2”.
Rezultatele au arătat o legătură directă, de intensitate medie între cunoaşterea serviciilor oferite
de aceste centre de întreŃinere şi obiceiula de a frecventa astfel de centre. Această informaŃie
poate fi folosită pentru direcŃionarea mesajelor pe anumite căi către publicul Ńintă.
Datorită respectării cerinŃelor elaborării ştiinŃifice a cercetării prin chestionar
considerăm că răspunsurile pot fi utile în eficientizarea activităŃii de promovare desfăşurată de
S.C.T. Felix S.A..
∗
notat cu „Q”, este cunoscut sub numele de formula lui Joule
205
Bibliografia:
1. De Singly Fr.; Blanchet A.; Gotman Anne; Kaufmann J.-C., „Ancheta şi metodele ei:
chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv”, Ed. Polirom,
Bucureşti, 1998, p.45.
206
TENDINłE PE PIAłA TURISMULUI DURABIL
LECT.UNIV.DR. MIRELA COSTENCU

Universitatea Eftimie Murgu ReşiŃa, PiaŃa Traian Vuia nr. 1- 4
E-mail: costencumirela@yahoo.com
Abstract:
The paper discusses the concept of sustainable development, the dimensions of this, the mains
objectives and plans wich manifest (economical, ecological and social).
Sustainable development – was a much talked about model for development in a policy context,
debated at many conferences.
Ecoturism can be used as a tool for conservation and sustainable development.
Potrivit Strategiei naŃionale de dezvoltare economică a Românie pe termen mediu,

„valorificarea mai eficientă a potenŃialului turistic constituie un obiectiv prioritar al dezvoltării
pe termen mediu”. În acelaşi timp, Codul global de etică pentru turism, adoptat de OrganizaŃia
Mondială a Turismului în 1999, subliniază principiile potrivit cărora turismul este un factor al
dezvoltării durabile.
În ceea ce priveşte conceptul de dezvoltare durabilă, acesta incumbă performanŃe pe
trei planuri:
• de ordin economic – creşterea gradului de exploatare şi valorificare a resurselor;
• de ordin ecologic – reciclarea, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii
terenurilor din circuitul agricol;
• de ordin social – creşterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii
tradiŃionale, atragerea populaŃiei în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare
fizică şi psihică.
Conceptele „dezvoltare durabilă a turismului”, respectiv „dezvoltare durabilă” sunt
relativ recente, avându-şi originile în Recomandările ConferinŃei ONU cu tema „Mediu şi
dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992. Atunci a fost pusă în discuŃie
ocrotirea naturii pentru viitor şi sprijinirea unei industrializări mai puŃin distructive şi găsirea
căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă.
Întrucât relaŃia turism – mediu este foarte strânsă şi cu implicaŃii în dublu sens, turismul
trebui să se implice în această dezvoltare durabilă.
DefiniŃia care se dă în mod curent, dezvoltării turistice durabile este următoarea:
„Dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte
integritatea naturală, socială, economică a mediului, prin exploatarea resurselor naturale şi
culturale şi în interesul generaŃiilor viitoare”.
Conform DicŃionarului Poliglot Explicativ de Termeni UtilizaŃi în Turism dezvoltarea
durabilă a turismului este: „acel tip de dezvoltare a activităŃii de turism care pune accent pe
valorificarea în prezent a resurselor astfel încât să se menŃină capacitatea de reproducere a
acestora şi în viitor”.
Dezvoltarea turistică durabilă mai poate fi definită ca reprezentând „dirijarea
managementului tuturor resurselor în aşa fel încât, să satisfacă nevoile economice, sociale şi
estetice menŃinând în acelaşi timp integritatea culturală, procesele ecologice esenŃiale,
diversitatea biologică şi sistemele de susŃinere a vieŃii”.
Conceptul de turism durabil se bazează pe vechile principii ale conservării şi
gestionării, dar oferă o atitudine mai activă care include creşterea economică continuă într-o
manieră mai ecologică şi mai echitabilă.
207
PriorităŃile în aplicarea principiilor dezvoltării turistice durabile, pe categorii de unităŃi
teritoriale, reflectă paleta largă de probleme ce trebuie să fie rezolvate astfel încât obiectivele
propuse să fie atinse în totalitate.
Tabelul 1. Aria cercetărilor sugestive şi priorităŃilor pentru dezvoltarea

turistică durabilă pe categorii de unităŃi teritoriale
Categorii de Scopul pe
Scopul pe termen scurt Scopul pe termen mediu
unităŃi teritoriale termen lung
Punct turistic - studii de caz asupra - valoarea arealelor protejate
varietăŃii resurselor (economică, estetică)
- implicarea angajaŃilor - tipuri de experienŃe îndeplinite
- relaŃia cost - profit - schimbarea monitorizării în -
- cultura organizaŃiei studii de caz
- auditul de medii
Localitate turistică - studii ale destinaŃiilor - studii longitudinale - indicatori
- capacităŃi de - natura studiilor modificate sociali,
suportabilitate: economice, economici şi
sociale, fizice fizici
- studii de imagine
Regiune turistică - inventarierea resurselor - studii longitudinale ale
- studii ale nevoilor şi nevoilor şi atitudinilor pieŃei -
atitudinilor pieŃei - măsurarea costurilor,
beneficiilor
łara - coordonare - legături
- diseminare - case de clearing -
- standarde - metodologii
- modele, paradigme
Nivel internaŃional - cooperare - case de clearing -
- adaptare - definiŃii de termeni
Turismul durabil înseamnă abilitatea destinaŃiei turistice de a rămâne competitivă

împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară şi să-i fidelizeze
ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural şi a fi într-un permanent echilibru cu
mediul ambiant.
Turismul durabil trebuie să echilibreze balanŃa între satisfacerea a două tipuri de nevoi:
• dezvoltarea economică
• protecŃia potenŃialului natural, a mediului înconjurător, în ansamblul său.
Se impune, în acest context, analiza interacŃiunii dintre integritatea culturii băştinaşilor,
beneficiile angajaŃilor şi nevoia de a înŃelege impactul schimbărilor asupra destinaŃiilor de
vacanŃă. În acest context, OrganizaŃia Mondială a Turismului (OMT), Consiliul Mondial pentru
Călătorii şi Turism (WTTC), Uniunea InternaŃională de Conservare a Naturii (UICN), FederaŃia
Mondială pentru Ocrotirea Naturii (WNF) şi FederaŃia Europeană a Parcurilor NaŃionale şi
Naturale (PNABE) se numără printre organizaŃiile internaŃionale care dezvoltă politici şi linii
directoare cu privire la conservarea şi protejarea resurselor naturale.
În publicaŃia OMT „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul durabil
dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi ale industriei turistice şi în acelaşi timp, a
protejării mediului şi a oportunităŃilor pentru viitor”.
Turismul secolului XXI se confruntă cu două mari probleme:
1) o mare responsabilitate şi un respect profund pentru populaŃiile destinaŃiei gazdă şi
pentru cultura lor. Aceasta rezultă dintr-o recunoaştere sporită a faptului că turismul poate şi,
deseori, are şi efecte negative asupra populaŃiei – gazdă şi a mediului lor înconjurător;
2) o mare responsabilitate a celor ce călătoresc reflectă noi modalităŃi de consum, o
atenŃie în creştere acordată de către turiştii educaŃi.
De aceea, strategia turismului durabil implică trei aspecte importante:
• calitate. Turismul durabil asigură o experienŃă valoroasă pentru vizitatori,
îmbunătăŃind în acelaşi timp calitatea vieŃii comunităŃii – gazdă şi protejând mediul.
208
• continuitate. Turismul durabil asigură continuitatea resurselor naturale pe care se
bazează şi continuitate a culturii comunităŃii – gazdă cu experienŃe satisfăcătoare
pentru vizitatori.
• echilibru. Turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale
ecologiştilor şi comunităŃii locale.
De aceea, planificarea, amenajarea şi exploatarea turistică trebuie să facă parte
integrantă din strategia de dezvoltare durabilă a zonei, regiunii sau Ńării.
Provocarea industriei turistice este să dezvolte turismul şi calitatea produselor sale fără
a afecta mediul fizic şi mediul uman care le susŃine şi le hrăneşte. Astfel, turismul poate
contribui la atingerea dezideratelor dezvoltării durabile în momentul în care operează cu
capacităŃi naturale pentru regenerarea şi viitorul productivităŃii resurselor naturale, când
recunoaşte contribuŃia populaŃiei şi a comunităŃilor, a tradiŃiilor şi stilurilor de viaŃă, când
lucrează cu experienŃe turistice, când acceptă faptul că aceşti oameni trebuie să beneficieze de o
împărŃire echitabilă a beneficiilor economice ale turismului şi când este ghidat de dorinŃele
populaŃiei locale şi ale comunităŃilor – gazdă.
Principiile dezvoltării turismului durabil se referă următoarele aspecte:
− luarea deciziilor şi implementarea politicilor specifice dezvoltării durabile trebuie să
se bucure de o largă participare, de parteneriate şi acŃiuni de cooperare între grupurile sociale
afectate;
− politicile trebuie să fie integrate una cu cealaltă şi să se bazeze pe recunoaşterea
interdependenŃei politicilor turistice cu cele specifice altor domenii conexe (transport, forŃă de
muncă etc.);
− implementarea acestor politici trebuie să se facă Ńinând cont de constrângerile
existente în activitate practică, ceea ce presupune alegerea unor obiective pe termen scurt,
acestea fiind reevaluate periodic, prin urmare se recomandă stabilirea progresivă a obiectivelor;
− trebuie să se Ńină cont de consecinŃele asupra mediului natural, uman şi antropic,
atunci când apar probleme cu privire la efectele asupra acestora şi să se evite asemenea riscuri
(principiul precauŃiei). El presupune reducerea şansei ca aceste acŃiuni să provoace daune
ireversibile asupra mediului ambiant şi calităŃii vieŃii;
− anumite nevoi sunt satisfăcute prin utilizarea unor resurse non-durabile. Politicile de
dezvoltare durabilă trebuie să încerce să reducă aceste nevoi şi să le redirecŃioneze (principiul
non-durabilităŃii resurselor);
− principiul „poluatorul plăteşte” spune că cel care produce daune trebuie să plătească
pentru ele şi va fi încurajat să-şi schimbe comportamentul.
Literatura de specialitate arată că au fost stabilite componentele unei strategii a
realizării turismului durabil, cerinŃele acestei activităŃi – prezentate sintetic - fiind:
• respect şi grijă faŃă de modul de viaŃă al comunităŃilor umane;
• creşterea nivelului de viaŃă al habitatelor umane;
• conservarea ecosistemului Terrei, a biodiversităŃii acesteia;
• reducerea exploatărilor resurselor epuizabile şi păstrarea capacităŃii de susŃinere a
planetei;
• schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;
• crearea posibilităŃilor comunităŃilor de a-şi păstra propriul mediu ambiant, paralel
cu realizarea cadrului naŃional pentru dezvoltare şi conservare integratoare.
Alături de conştientizarea, acceptarea şi aplicarea acestei strategii se află o mare dilemă
şi problemă ce aşteaptă rezolvarea: costurile.
În momentul de faŃă, dar mai ales în perspectivă – pe termen lung – costurile financiare
pentru susŃinerea unui turism durabil, inclusiv a ecoturismului, par a fi ridicate. Privind în viitor
şi analizând realist, vom constata însă că ulterior costurile pentru refacerea ecologică sunt mult
mai mari, iar efectele negative asupra ambiantului pot fi, în mare măsură ireversibile.
Revenind la necesitatea abordării turismului prin prisma marketingului – dezvoltarea
strategică a turismului durabil, elaborarea ansamblului strategiilor, este precedată de stabilirea,
respectiv formularea unui set de obiective.
209
Literatura de specialitate arată că obiectivele – economice şi sociale – reprezintă două
categorii ce nu sunt de natură alternativă, ci care, din contră trebuie armonizate.
Stimulentele oferite de către guvern pentru dezvoltări turistice, prezintă instrumente
folosite în realizarea obiectivelor stabilite prin politica dezvoltării durabile în domeniul
turismului. Este important să se asigure că obiectivele strategice nu intră în conflict unele cu
altele şi că stimulentele oferite investitorilor sunt compatibile cu asemenea obiective.
Bibliografie:
1. Bran Fl., T. Simon, P. Nistoreanu – Ecoturism – Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag.
18.
2. Glăvan V., „Turismul şi protecŃia mediului – probleme prioritare ale României viitoare”, în
Turismul în contextul dezvoltării durabile, A.S.E. Bucureşti, octombrie 2000, pag. 7.
3. Stănciulescu G., N. Lupu, G. łigu – DicŃionar Poliglot Explicativ de Termeni UtilizaŃi în
Turism, Editura All. Bucureşti, 1998, pag. 72.
4. Theobald F. William, “Global Tourism”, Butterworth, Great Britain, 1998, pag. 181.
210
TURISMUL ÎN ARII PROTEJATE – PROGRAM DE
MONITORIZARE

Universitatea Eftimie Murgu ReşiŃa
PiaŃa Traian Vuia nr. 1- 4
E-mail: costencumirela@ yahoo.com
Abstract:
Protected area managers can do much to build a more constructive relationship with the tourism
sector.
Monitoring is an essential component of any planning or management process, for without
monitoring, managers know nothing about progress towards the objectives they have been set or have set
themselves.
Datorită presiunilor la care sunt supuse unele regiuni ale Terrei, atât prin intensificarea
turismului, cât şi prin industrializarea exacerbată, a fost necesară crearea parcurilor naŃionale,
locuri în care animalele şi păsările să poată fi protejate fiind în acest fel vânate într-un mod
controlat şi unde plantele pot fi astfel ocrotite şi gospodărite încât de cromatica, parfumul şi
gingăşia lor să beneficieze şi generaŃiile viitoare aşa cum noi le-am preluat de la străbunii noştri.
Din punct de vedere ştiinŃific, un parc naŃional este definit ca „un areal relativ întins,
unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană,
unde speciile de plante şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes
ştiinŃific, educativ şi recreativ deosebit, sau care deŃine un peisaj natural de o mare frumuseŃe;
unde autoritatea cea mai competentă a Ńării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai
curând posibil a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal de întărire efectivă a respectului
faŃă de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde
vizitatorilor le este permisă intrarea în condiŃii speciale pentru scopuri de cercetare, educaŃie,
culturale şi recreative”.
Parcurile naŃionale şi rezervaŃiile naturale sunt perimetre selectate de guverne sau de
organizaŃii particulare pentru a beneficia de protecŃie specială. Sunt alese astfel zone ce cuprind
frumuseŃi naturale, elemente de interes ştiinŃific, moşteniri culturale ale zonelor rurale, etc.
Nu întâmplător, primul parc naŃional din lume aparŃine americanilor, un popor extrem
de interesat de resursele sale naturale. Este vorba de Yellowstone National Park, înfiinŃat în
1872, acoperind o parte din Montana (Wyoming) şi Idaho, întinzându-se pe o suprafaŃă de
888708 ha. Însă, termenul de „parc naŃional” a fost folosit pentru prima dată pentru Royal
National Park creat în New South Wales – Australia în 1979. Ulterior, conceptul de parc
naŃional s-a extins în Canada şi Noua Zeelandă în anul 1880 până când a fost creat primul parc
naŃional din Europa în Suedia.
În prezent există în lume peste 1388 de titluri care desemnează arii protejate. Se pot găsi
astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelaşi scop, cum ar fi: rezervaŃie
naturală strictă în Bhutan; rezervaŃie pentru managementul naturii în Bahamas; rezervaŃie
naturală în Ontorio – Canada; rezervaŃie naturală naŃională în Cehia; rezervaŃie naturală marină
în Indonesia; arie pentru conservarea naturii în Japonia şi rezervaŃie naturală strictă în Sri
Lanka, dar toate reprezentând acelaşi lucru, şi anume o RezervaŃie Strict Protejată – categoria Ia
conform IUCN.
În practica turistică internaŃională se constată un interes crescând al potenŃialilor
consumatori de turism pentru vizitarea zonelor protejate. Această tendinŃă este argumentată de
valoarea ştiinŃifică, de originalitatea, de caracterul de unicat al atracŃiilor adăpostite de aceste
211
perimetre la care se adaugă nevoia turiştilor de a petrece o mare parte a vacanŃei în condiŃiile
unei naturi nealterate, nepoluate.
Ecoturismul, în accepŃie restrânsă, are prin urmare, drept „materie primă”, sau destinaŃie
de consum turistic zonele protejate, rezervaŃiile naturale, ale biosferei şi parcurile naŃionale.
Activitatea de turism în ariile protejate îmbracă forme diferite, specifice şi complexe,
amenajarea turistică ridicând probleme legate atât de protejarea şi conservarea ecosistemelor,
cât şi de dezvoltarea infrastructurii generale, a echipamentelor de cazare şi dotărilor pentru
recreere şi turism. De aceea, dezvoltarea activităŃii de ecoturism în arii protejate se face prin
respectarea anumitor condiŃii şi anume:
• valorificarea şi amenajarea ariilor protejate se realizează în spiritul actelor
normative, în mod global şi integrator, în raport cu complexitatea potenŃialului
natural, uman şi turistic şi cu gradul de dezvoltare economico – socială a zonei
protejate şi regiunii limitrofe;
• alegerea şi punerea în practică a celor mai bune proiecte de valorificare şi
amenajare turistică se face numai în urma unor studii de oportunitate şi fezabilitate
şi de impact ecologic;
• asigurarea suportului şi echilibrului financiar necesar realizării proiectului ales,
având în vedere costurile economice şi ecologice;
• lărgirea cooperării cu autorităŃile şi populaŃia locală privind arealele protejate şi
realizarea unui parteneriat între acestea şi administraŃia zonelor protejate;
• activităŃile intermediarilor din turism şi ale ghizilor, în arealele protejate trebuie să
fie în concordanŃă cu normele de protecŃie a mediului şi comunităŃii locale (de
exemplu rezervaŃiile biosferei);
• creşterea contribuŃiei financiare şi practice a firmelor prestatoare de servicii
turistice, ca şi a intermediarilor din turism la protecŃia arealelor ocrotite;
• proiectarea unei politici de promovare şi de marketing specifice ariilor protejate, în
concordanŃă cu respectarea regimului de protecŃie şi conservare a acestora;
• crearea tuturor condiŃiilor de evitare a impactului de poluare şi degradare nedorită a
mediului ecosistemelor şi speciilor de floră şi faună.
Amenajarea turistică a acestor spaŃii naturale ocrotite variază de la o Ńară la alta, aşa
cum diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc, acestea fiind determinate în mare măsură
de specificul obiectivelor sale naturale, motivaŃia vizitării, posibilităŃile de valorificare, dotările
existente încadrându-se cantitativ şi calitativ în limitele impuse de ecosistemele respective, a
căror depăşire poate perturba echilibrul lor.
Dotările turistice cuprind, în ansamblul, unităŃi de cazare foarte diversificate (de la
locuri de campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri, sate de vacanŃă), unităŃi de alimentaŃie,
dotări de agrement şi sport, caracteristice fiecărui loc, în funcŃie de tipul de resurse turistice
existente.
Indiferent de gradul de dotare a parcurilor, fiecare dintre ele trebuie să aibă un
echipament turistic minim, constituit din instalaŃii diverse aflate în tot parcul, poteci şi alei
marcate, locuri de odihnă şi amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale
sau antropice.
Valorificarea prin turism a ariilor protejate presupune următoarele acŃiuni, acŃiuni ce
trebuie desfăşurate printr-un plan / program de monitorizare a activităŃii desfăşurate în ariile
protejate:
− stabilirea judicioasă a punctelor de intrare şi ieşire a turistului în spaŃii şi rezervaŃii,
a itinerariilor;
− organizarea Centrului de Vizitare şi Informare Turistică;
− realizarea infrastructurii generale (reŃea rutieră, stradală, pietonală, parcări,
alimentare cu apă, curent electric, etc.);
− organizarea circulaŃiei turistice, ceea ce prevede stabilirea fluxurilor turistice, a
dimensiunilor acestora, departajarea orară pe grupe de vizitare, frecvenŃa acestora,
durata vizitării, etc.;
212
− amenajarea spaŃiilor de cazare, alimentaŃie, sport şi agrement în conformitate cu
condiŃiile concrete, specificul resurselor, cu principiile de amenajare turistică a
teritoriului şi cu indicatorii standardelor de dezvoltare;
− amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice;
− refacerea peisajelor şi obiectivelor turistice degradate;
− semnalizarea obiectivelor turistice, a dotărilor şi utilităŃilor.
Toate aceste acŃiuni, care creează condiŃii optime motivaŃiei consumului turistic –
cercetare, studiu, recreere, educaŃie – trebuie să fie realizate foarte atent, pentru a nu distorsiona
ambientul, peisajul, autenticul şi mai ales viaŃa animalelor, plantelor şi a localnicilor.
Demararea proiectului de valorificare şi amenajare turistică a zonelor protejate
presupune şi asigurarea dezvoltării altor facilităŃi care vin în sprijinul turismului. Astfel, apar o
multitudine de probleme care se cer rezolvate, grupate astfel:
• generalităŃi care includ aspecte globale de exploatare şi acŃiune a resurselor din
zonele turistice; astfel, în multe Ńări, problemele cu caracter general sunt incluse în
legi specifice – legea muntelui, legea litoralului, a zonelor deltaice şi umede;
• utilizarea resurselor – natura nu trebuie să se cantoneze doar în sfera zonelor
turistice, fiind necesară protecŃia naturii şi peisajelor în mod integrator, Ńinând cont
de gestionarea întregului teritoriu; acest fapt va asigura supravieŃuirea unei bune
biodiversităŃi;
• de la nivelul sectorial la cel transectorial, fapt care arată că asigurarea protecŃiei
mediului înconjurător nu poate fi considerat un domeniu particular şi izolat al
statului; acesta trebuie privit global alături de activităŃile de transport, energie,
amenajarea teritoriului, manieră care va asigura alegerea celor mai bune soluŃii de
dezvoltare;
• de la acŃiunea locală la planul global prin care activităŃile şi angajamentele pentru
dezvoltarea economică şi protecŃie a mediului trebuie să se sprijine şi pe
recomandările din strategia paneuropeană a diversităŃii biologice şi de peisaj care nu
este un simplu document ci şi un proces dinamic dirijat de Congresul puterilor
locale şi regionale din Europa, în legătură cu acest subiect;
• conservarea resurselor naturale – o prioritate faŃă de tendinŃa administratorilor
staŃiunilor şi localităŃilor turistice care sunt dispuşi să accepte iniŃiative îndrăzneŃe
legate de diferite activităŃi economice, dar care vor trebui să subordoneze aceste
cerinŃe politicii proprii de conservare a mediului ambiant;
• soluŃii naŃionale pentru probleme locale, unde posibilităŃile practice de realizare a
unor soluŃii şi proiecte locale depind în foarte multe cazuri de importanŃa orientării
fixate la nivel naŃional. De exemplu, o singură modificare în politica naŃională de
transporturi va permite administraŃiei unor staŃiuni balneare, de litoral, parcuri
naŃionale, să rezolve problema afluxului de maşini la nivel local;
• urgenŃa problemelor şi demararea soluŃiilor se remarcă adesea, mai ales că unii
responsabili ai zonelor turistice au alte probleme urgente de rezolvat. Dar mai întâi
trebuie reflectat, studiat, negociat, de convins grupurile sau mediile interesate.
Lentoarea soluŃiilor, deşi pare a avea un efect negativ, reprezintă de multe ori un
mod de a alege mai bine soluŃiile pe termen lung. Deşi uneori se cer urgente şi
imediate, esenŃialul este de a împiedica pierderea unor valori naturale de neînlocuit
şi neregretabile;
• libertăŃile şi constrângerile sunt uneori necesare pentru că turiştii privesc natura ca
pe un spaŃiu de absolută libertate. Dar conservarea şi protecŃia unor obiective
deosebite impun elaborarea unor restricŃii şi limite asupra vizitatorilor şi
activităŃilor turistice. Responsabilii zonelor protejate se găsesc într-o mare dilemă:
aceea de a asigura respectul şi protecŃia valorilor naturale, culturale şi accesul
publicului doritor să se bucure de peisajele naturale şi bunuri culturale inedite;
• echilibru şi ruptură – constituie o mare problemă pentru găsirea celor mai bune
soluŃii între conservarea valorilor naturale faŃă de creşterea presiunilor socio –
213
economice. Astfel, se impune găsirea unui echilibru între ceea ce natura şi cultura
câştigă şi pierd. De multe ori degradarea mediului natural şi modificările unor
tradiŃii şi obiceiuri, scăderea populaŃiei rezidente sunt procese lente, dar continue.
Ele pot apărea pe termen lung acceptabile, dar impacturile care se produc pot
conduce la fenomene ireversibile, mai ales când nivelul de viabilitate şi toleranŃă
este afectat;
• sistemul bipolar: rezolvări clasice – rezolvări noi – presupune un efort de reflexie
şi de gândire aprofundat, iar o schimbare a acestora în timp ş spaŃiu poate aduce
soluŃii noi la probleme cunoscute;
• ştiinŃă şi satisfacŃie sunt două lucruri diferite dar complementare şi necesare pentru
a justifica toate acŃiunile şi motivaŃiile realizării planurilor de valorificare a zonelor
turistice. ExistenŃa unor studii, materiale documentare riguros întocmite, însoŃite de
date concrete, cifre, grafice şi de imagini deosebite generează interese şi emoŃii
pentru aceste spaŃii şi dorinŃe de a le păstra;
• individual sau de grup – se bazează pe ideea că descoperirea naturii poate fi o
experienŃă solitară. Cunoaşterea unor obiective se poate face şi în grup, unde se
împărtăşesc interese entuziasm, cunoştinŃe. Trebuie evitate acele porniri de grup,
când o masă umană este compusă din indivizi care nu doresc decât să fie împreună,
fără a avea dorinŃa reală de a descoperi natura sălbatică;
• capacitatea de suport este legată de numărul de vizitatori şi de folosirea resurselor
din zonele turistice, care nu trebuie să depăşească un anume prag. Aceasta este un
concept interesant, dar foarte greu de pus în practică. Aplicarea unor limite nu sunt
indirect vizibile. Astfel, se cere mai curând o gestionare prudentă, anticipativă, cu
urmărirea atentă a efectelor, pentru a nu atinge pragul de degradare, uneori
ireversibilă;
• reglementări fixe şi utilizări noi sunt necesare pentru că inventivitatea umană nu
are limite în exploatare naturii. De multe ori consecinŃele asupra mediului nu sunt
luate în calcul decât atunci când apar primele efecte negative. În multe situaŃii
reglementările în vigoare nu sunt totdeauna adaptate la noile situaŃii „sau tipuri de
comportament”.
Orice amenajare efectuată se cere a fi făcută în aşa fel încât să constituie un element
benefic şi o plăcută surpriză pentru vizitatori şi să nu inducă un sentiment negativ. Din aspectele
prezentate rezultă că zonele protejate includ situri şi peisaje de înaltă valoare.
Amenajarea şi valorificarea lor trebuie să pornească de la experimentele unor Ńări cu
preocupări deosebite în acest sens.
Bibliografie:
1. Eagles, P.F.J., McCool, S.F., Haynes C.D., „ Sustainable Tourism in Protected Areas –
Guidelines for Planning and Management”, World Commission on Protected Areas ,
IUCN, 2002
2. Sundseth Kerstin, „Using natural and cultural heritage to develop sustainable tourism in
non-traditional tourist destinations”, European Commission Study, Ecosystems LTD
214
PROBLEME ŞI PREMISE ALE DEZVOLTĂRII UNEI
PIEłE DE CAPITAL EFICIENTE ÎN ROMÂNIA
MATTERS AND PREMISES FOR DEVELOPING AN
EFFICIENT CAPITAL MARKET IN ROMANIA
LECT. UNIV. DR. DALIA SIMION
Str. A.I.Cuza, M18D, 8
e-mail: daliasimion@yahoo.com
Summary:
The existence and the level of development of the stock exchange at a certain moment in a
national economy represent a standard within the process of evolution and development of the market
economy from that country.
The main economic premises that must be assured in order to increase the efficiency of the
capital market in Romania refer to the assurance of the preponderance of the private property, the
development of a flexible banking system, the releasing of the capital flow and the national currency
convertibility.
ExistenŃa şi gradul de dezvoltare la un moment dat al bursei de valori într-o economie

naŃională reprezintă un etalon al gradului de evoluŃie şi dezvoltare a economiei de piaŃă din Ńara
respectivă.
PiaŃa de capital românească încă nu a ajuns la nivelul aşteptărilor şi speranŃelor noastre,
iar dezvoltarea ei se confruntă cu diverse probleme, pe care sunt prezentate în continuare în
paralel cu trecerea în revistă a premiselor necesare dezvoltării ei viitoare.[1]
PiaŃa de capital trebuie privită ca o alternativă la sistemul bancar în demersul de
mobilizare a fondurilor necesare întreprinderilor. Acest lucru devine cu atât mai evident în cazul
firmelor foarte mari, pentru care normele prudenŃiale bancare care leagă expunerea băncii faŃă
de un singur debitor de capitaluri proprii devin un inconvenient.
PiaŃa de capital din România nu-şi îndeplineşte rolul de finanŃator al economiei, dovada
cea mai grăitoare în acest sens fiind sumele mici atrase de companiile româneşti în perioada
2001-2004, prin emisiuni publice de acŃiuni.
O primă explicaŃie pentru slaba utilizare pieŃei de capital, valabilă pentru unele
societăŃi, este că managementul acestora nu a ajuns să cunoască pe deplin avantajele ce decurg
dintr-o asemenea modalitate de finanŃare.
O a doua explicaŃie este faptul că majoritatea societăŃilor listate la bursă nu au utilizat
piaŃa primară deoarece acŃionarii lor majoritari le-au asigurat toate resursele lor necesare. Se
explică astfel şi decizia unor societăŃi importante preluate de companii multinaŃionale de a iniŃia
oferte în vederea retragerii acŃiunilor de pe piaŃă.
O altă explicaŃie este legată de procesul lung şi anevoios pe care îl presupune lansarea
unei oferte publice de acŃiuni. Aceasta poate dura câteva luni de la data aprobării în adunările
generale ale acŃionarilor. Mai mult, potrivit OUG 28/2002 privind valorile mobiliare, societăŃile
deschise pot proceda la majorări de capital la un preŃ cel puŃin egal cu diferenŃa dintre valoarea
activului net contabil şi valoarea nominală, fapt care restrânge finanŃarea prin piaŃa de capital.
În opinia specialiştilor, principalele motive ale rămânerii în urmă a pieŃei de capital din
România faŃă de alte Ńări Ńin de dezvoltarea economiei reale şi de problemele cu care aceasta se
confruntă.
Implementarea mecanismului bursier s-a făcut, în mare măsură, la insistenŃele
organismelor internaŃionale, într-un moment în care mecanismele pieŃei nu funcŃionau
215
corespunzător în România. „Bursa de Valori Bucureşti a fost creată esenŃialmente ca o instituŃie,
fără să existe o preocupare la fel de susŃinută pentru a asigura premisele economice ale
funcŃionalităŃii bursei”.[2]
Principalele premise economice, care Ńin de funcŃionalitatea economiei în condiŃii de
piaŃă şi care trebuie asigurate pentru eficientizarea pieŃei de capital din România sunt:
1. Asigurarea preponderenŃei proprietăŃii private în toate sectoarele de activitate ale
economiei româneşti. Proprietatea privată, în principiu, aduce cel puŃin patru surse potenŃiale de
eficienŃă: disciplina pieŃei financiare; mai buna apărare a intereselor posesorilor de capital, prin
urmărirea de către conducerea societăŃilor a obiectivelor exclusiv comerciale; dispariŃia
inconvenientelor proprii controlului statului; atragerea de buni manageri prin oferirea de salarii
mari.
2. Dezvoltarea unui sistem bancar flexibil reprezintă o condiŃie importantă pentru buna
funcŃionare a pieŃei bursiere. Băncile îndeplinesc sau pot îndeplini şi funcŃia de societăŃi de
depozitare ale activelor financiare rezultate în urma proceselor investiŃionale, şi totodată, pot
contribui la creşterea lichidităŃii prin sistemul de lombard, oferind astfel o opŃiune celor ce au
nevoie temporar de fonduri băneşti şi nu doresc vânzarea titlurilor pe care le deŃin.
3. Convertibilitatea deplină a monedei naŃionale este o condiŃie necesară a dezvoltării
pieŃei de capital. Acest lucru presupune existenŃa unei economii de piaŃă funcŃională, întrucât
convertibilitatea monetară sintetizează economia de piaŃă. Convertibilitatea măsoară avansul
înregistrat în atingerea economiei de piaŃă funcŃionale, iar, pe de altă parte, o monedă
convertibilă este necesară pentru atingerea investitorilor străini.
4. Liberalizarea fluxurilor de capital este, pe de o parte, o premisă a dezvoltării pieŃei de
capital, iar, pe de altă parte, o precondiŃie a aderării Ńării noastre la Uniunea Europeană. Acest
lucru este posibil în condiŃiile controlării deficitului balanŃei comerciale şi de alte plăŃi, al
dezvoltării economiei şi atingerii stabilizării macroeconomice. O liberalizare timpurie, fără
îndeplinirea unor astfel de condiŃii, poate determina o migraŃie a capitalurilor ce ar avea ca efect
dezechilibrarea balanŃei de plăŃi.
5. Creşterea nivelului de trai al populaŃiei ar permite alocarea unor sume mai mari
pentru investiŃii pe piaŃa de capital şi modificarea comportamentului investiŃional al populaŃiei.
Activitatea de reglementare şi supraveghere are un rol esenŃial pentru buna funcŃionare
a pieŃei de capital. Prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, s-a
hotărât înfiinŃarea Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare. Prin această lege, CNVM este
investită cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, dispensă, interdicŃie, intervenŃie,
anchetă, sancŃionare disciplinară şi administrativă.
În lumina acestor atribuŃii, Comisia NaŃională de Valori Mobiliare are merite deosebite
în organizarea şi funcŃionarea pieŃei de capital în România, îndeplinind o operă de pionerat în
această privinŃă.
Dincolo de recunoaşterea acestor merite, CNVM i s-au imputat carenŃele şi neajunsurile
care au apărut pe această piaŃă: supravegherea ineficientă a modului de funcŃionare a fondurilor
mutuale şi crizele declanşate de căderea unora dintre ele, neadoptarea de măsuri suficiente în
cazul constatării nerespectării regulamentului de funcŃionare, a disciplinei sau eticii bursiere sau
nivelul de activitate redus la Bursa de Valori Bucureşti şi pe RASDAQ. Pe de altă parte, nu
puŃine au fost cazurile când Comisiei NaŃionale de Valori Mobiliare i s-a imputat excesul de
reglementare.
În ceea ce priveşte îmbunătăŃirea activităŃii CNVM, aceasta presupune o acŃiune
concentrată pe mai multe planuri: organizatoric (buna desfăşurare a activităŃii CNVM presupune
un personal propriu angajat şi atestat pe criterii de profesionalism şi corectitudine [3]), de
reglementare (elaborarea unei legislaŃii unitare şi aliniate la normele europene) şi de
dereglementare.
CirculaŃia informaŃiei necesare luării unor decizii de investiŃii pe piaŃa de capital din
România nu se desfăşoară la un nivel corspunzător. Dacă în ceea ce priveşte informaŃiile despre
preŃurile acŃiunilor cotate, lucrurile stau bine, aceste informaŃii fiind accesibile imediat (inclusiv
prin Internet), nu acelaşi lucru putem spune în legătură cu informaŃiile despre societăŃile cotate,
216
în România putându-se vorbi de a asimetrie informaŃională (informaŃia nu este pentru toŃi la fel
de accesibilă)[1].
Problemele generale cu care se confruntă piaŃa bursieră românesacă sunt descrise în
continuare, după cum urmează:
a) Lipsa capitalului pe piaŃa bursieră. Problema principală a pieŃei bursiere ar fi lipsa
capitalului disponibil pentru investiŃii în titluri financiare, problemă care se datorează nu unei
lipse de capital la nivel naŃional, ci la nivelul pieŃei de capital. Oferta de titluri româneşti este
necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, investitorii instituŃionali găsind cu greu oferte
de valori mobiliare pe măsura lor.
b) Lipsa de lichiditate a pieŃei. La nivelul Bursei de Valori Bucureşti şi a Bursei
Electronice RASDAQ, volumul tranzacŃiilor a rămas foarte mic, în special raportat la numărul
de societăŃi cotate. Acesta demonstrează că multe dintre societăŃile cotate nu sunt suficient de
atractive pentru investitori.
c) Lipsa de relevanŃă a cotaŃiilor bursiere. Pe fundalul cererii insuficiente pentru unele
acŃiuni, volumul redus al tranzacŃiilor poate conduce la manipularea cursurilor şi efectuarea de
tranzacŃii care nu au corespondent în realitate sau urmăresc alte scopuri.
d) Nivelul redus al investiŃiilor străine directe şi de portofoliu (comparativ cu alte Ńări
central şi est europene), a cărui cauză principală pare să fie factori legaŃă de instabilitatea
legislativă, birocraŃia şi corupŃia.
e) Probleme de natură legislativă. FuncŃionarea în bune condiŃii a pieŃei de capital
necesită un cadru legal corespunzător, coerent şi stimulativ.
Nivelul redus de dezvoltare a acestei pieŃe este generat de insuficientele cunoştinŃe
despre instrumentele financiare derivate, considerate în România a fi prea riscante. Studii
recente recomandă, tocmai, ca produsele derivate să fie utilizate de orice entitate care se
confruntă cu riscuri.
O primă condiŃie de bază pentru dezvoltarea pieŃelor de produse financiare derivate este
lichiditatea activului suport al contractului. Cu cât lichiditatea activului de bază este mai bună,
cu atât riscul instrumentului derivat este mai scăzut.
O altă condiŃie de bază pentru dezvoltarea pieŃelor de instrumente financiare derivate
este ca implementarea instrumentelor derivate să se facă în conformitate cu standardele
asociaŃiei internaŃionale de derivate (ISDA110). De asemenea, pentru ca instrumentele derivate să
fie utilizate curent de agenŃii economici, este nevoie de norme contabile şi fiscale adecvate.
Implementarea completă a standardelor internaŃionale de contabilitate şi stabilirea tratamentului
fiscal aferent utilizării acestor instrumente (aceasta deoarece erorile de interpretare ce pot să
apară din astfel de operaŃiuni ar putea determinan rezulate negative considerabile, iar pe de altă
parte, există interpretări în ceea ce priveşte încadrarea corectă a unor tipuri de venituri rezultate
din operaŃiuni cu instrumente financiare derivate) sunt direcŃii de bază ce trebuie urmate pentru
armonizarea standardelor româneşti cu cele străine.
Premisele necesare atingerii unui nivel optim de dezvoltare al pieŃei de capital
româneşti sunt:
Diversificarea tipurilor de valori mobiliare oferite. Spectrul pieŃei trebuie lărgit prin
dezvoltarea segmentelor legate de piaŃa obligaŃiunilor, a titlurilor de stat, a societăŃilor de
investiŃii.
Diversificarea operaŃiunilor posibile la bursa de valori. Aprobarea desfăşurării de
tranzacŃii în marjă va conduce la dinamizarea volumului tranzacŃiilor bursiere.
Ierarhizarea valorilor mobiliare prin intermediul ratingului (aprecierea de către o agenŃie
independentă a riscului) ar fi de natură să întărească încrederea investitorilor în titlurile
financiare, ei având la dispoziŃie o nouă sursă credibilă de informare asupra calităŃii activelor şi
a riscurilor potenŃiale pe care şi le asumă.
Dezvoltarea corpului de consultanŃi de plasament reprezintă o condiŃie importantă a
consolidării pieŃei de capital din România.
110
ISDA- International Swap and Derivatives Association, fondată în 1985 prin asocierea mai multor
bănci şi a fost creată ca o asociaŃie pentru comerŃ global.
217
Emisiunea şi cotarea de titluri financiare româneşti pe piaŃa financiară internaŃională ar
avea ca efect îmbunătpŃirea procesului de mobilizare de fonduri, promovarea performanŃelor
economiei româneşti în mediile financiare internaŃionale (şi prin aceasta atragerea de noi
investiŃii străine) şi îmmbunătăŃirea imaginii României în străinătate.
Bibliografie:
1. Anghelache G.- “PiaŃa de capital. Caracteristici. EvoluŃii. TranzacŃii”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004.
2. Popa I.- “Bursa”, Vol.I,II, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1995.
3. Simion D. – “PiaŃa produselor financiare derivate”, Ed. Sitech, Craiova, 2004.
4. Stoica O. – “Mecanisme şi instituŃii ale pieŃei de capital. PieŃe de capital emegente”, Ed.
Economică, Bucureşti, 2002.
218
TURISMUL, SECTOR IMPORTANT AL DEZVOLTĂRII
ECONOMICO-SOCIALE ÎN ROMÂNIA
TOURISM AS AN IMPORTANT SECTOR OF THE
ECONOMIC – SOCIAL DEVELOPMENT IN ROMANIA
LECT. UNIV. DR. DALIA SIMION
CONF. UNIV. DR. ELENA TOBĂ
Str. A.I.Cuza, M18D, 8
e-mail: daliasimion@yahoo.com
Summary
The predictions for the next decades and the strategies with prospective character regard the 21-
st century as being the start of a new society in which the leading economic domains are the technology
of information and the tourism.
By its nature, tourism is part of the tertiary sector, being placed at the interference of many of
the parts of the national economy involved directly or indirectly in the unrolling of this activity.
The natural touristic resources of Romania place it due to its mineral resources and the variety
of them among the richest countries that can be vastly put into good use due to the significant
accumulations recorded in the last years within the process of reform that was aiming to decentralise this
important sector of the national economy and as well due to the modernisations and the new structures
that the touristic infrastructure has known recently.
PredicŃiile pentru următoarele decenii şi strategiile cu caracter prospectiv, indiferent de

ce zonă a globului este vorba, consideră secolul XXI ca fiind începutul unei societăŃi post-
industriale, domeniile economice conducătoare fiind telecomunicaŃiile, tehnologia informaŃiei şi
turismul.
Prin specificul său, turismul face parte din sectorul terŃiar, fiind situat la interferenŃa mai
multor componente ale economiei naŃionale angajate direct sau indirect în derularea acestei
activităŃi. Ca ramură industrială, turismul a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare fără precedent,
antrenând, pe de o parte, investiŃii pentru crearea bazei materiale specifice şi, pe de altă parte,
dezvoltarea serviciilor complementare care conduc la folosirea resurselor proprii fiecărei zone.
În plan economic, această activitate sintetitează rezultatele unui număr mare de
activităŃi, iar în plan psiho-social constituie o modalitate superioară de organizare a timpului
liber, în care se menŃine echilibrul biologic şi fiziologic al omului contemporan, dar care şi
dezvoltă personalitatea şi capacitatea creativă. Turismul ocupă tot mai mult un loc important în
viaŃa omului modern, fiind considerat ca un act de cultură, civilizaŃie, educaŃie şi constituie un
ambasador al păcii şi înŃelegerii între popoare, un mijloc util de cooperare internaŃională şi,
totodată un mijloc de a cunoaşte oamenii şi activităŃile lor.
Pe de altă parte se constată că acest sector reprezintă o industrie producătoare de servicii
pentru populaŃie, care nu s-a confruntat niciodată cu lipsa de cerere. Produsul turistic este
permanent solicitat în fiecare an, sezon sau chiar zilnic de un segment tot mai mare de populaŃie
din toate zonele globului, indiferent de existenŃa unor situaŃii conjuncturale care se manifestă pe
plan local sau regional.
Apelând la statisticile OrganizaŃiei Mondiale a Turismului, constatăm că turismul
înglobează aproape 12% din produsul mondial brut, concentrază circa 7% din totalul eforturilor
investiŃionale, mobilizează aproximativ 11% din cheltuielile de consum ale populaŃiei şi asigură
locuri de muncă pentru circa 8% din populaŃia mondială activă (1 din 12 lucrători activează în
turism). Dacă se au în vedere cele mai tranzacŃionate produse sau servicii în comerŃul mondial,
219
turismul (care cuprinde activitatea de turism internaŃional şi transporturile internaŃionale de
pasageri) ocupă primul loc, cu circa 8%, urmat de industria automobilelor (7,8%) şi cea chimică
(7,5%), evoluŃia acestuia fiind în multe cazuri superioară dinamicii comerŃului mondial.
Toate aceste statistici arată că turismul reprezintă un factor de seamă în procesul
dezvoltării economice. Pornind de la aceste considerente şi de la faptul că România dispune de
un potenŃial turistic valoros, este esenŃial ca această activitate să constituie un element imporatnt
în dezvoltarea economico-socială a Ńării,un accent deosebit impunându-se pentru extinderea
turismului internaŃional.
ContribuŃia turismului românesc la dezvoltarea economico-socială de ansamblu a Ńării
este destul de modestă. Astfel, turismul participă la realizarea PIB-ului cu numai 1,5-2,4%,
investiŃiile turistice deŃin numai 0,3-1,5%, iar populaŃia ocupată în turism este de 1-2%. De la un
loc în primele 15 Ńări turistice ale lumii şi o cotă de piaŃă de circa 2,5% înregistrate în 1981, în
prezent, cota de piaŃă este de 0,8% şi România se situează abia pe locul 40 în ierarhia mondială
şi în primele 20 de Ńări receptoare de turişti din Europa. În aceste condiŃii, România trebuie să-şi
concentreze eorturile pentru valorificarea optimă a potenŃialului turistic de care dispune, printr-o
diversificare, modernizare şi adaptare permanentă la nivelul cerinŃelor internaŃionale.
Resursele turistice naturale ale României, care o situează, prin bogăŃii şi variatate,
printre Ńările cele mai dotate din acest punct de vedere, pot fi amplu puse în valoare datorită, pe
de o parte, acumulărilor semnificative din ultimii ani înregistrate în procesul de reformă care a
vizat descentralizarea şi privatizarea acestui sector important al economiei naŃionale, şi pe de
altă parte, datorită modernizărilor şi noilor dotări pe care le-a cunoscut infrastructura turistică şi
care au efecte benefice asupra calităŃii serviciilor oferite.
Evaluarea industriei turistice româneşti indică faptul că turismul poate deveni una din
industriile de export puternice ale României, care va concura efectiv cu alte Ńări. Turismul
românesc este privit, de altfel, ca un obiectiv şi mijloc al dezvoltării economico-sociale de
ansamblu, în contextul politicii naŃionale de progres şi de integrare în structurile europene.
EvoluŃia turismului în anul 2004

INDICATORI 2003 2004 2004/2003
(%)
Capacitate cazare-locuri 273.614 275.941 100,8
Din care:
Hoteluri 158.776 160.370 101,0
Turişti cazaŃi (mii) 5.057 5.649 111,0
-Români 3.950 4.268 108,0
-Străini 1.105 1.381 125,0
Înnoptări în unităŃile de cazare (mii) 17.845 18.649 104,6
-Români 15.079 15.275 101,3
- Străini 2.766 3.374 122,0
Indicele mediu de utilizare a 34,6 35,0 -
capacităŃilor de cazare (%)
PopulaŃia ocupată în hoteluri şi 79 80 101,0
restaurante (mii)
Încasări valutare din turismul 700.000 800.000 114,0
internaŃional (mii USD)
Turişti sosiŃi în România (mii) 5.595 6.700 120,0
Plecări români în străinătate 6.497 7.000 108,0
Sursa Ministerul Turismului
220
VALORIFICAREA POTENłIALULUI TURISTIC A
MUNłILOR APUSENI PRIN CREŞTEREA
COMPETITIVITĂłII OFERTEI TURISTICE
LECT. UNIV. DRD. CRISTINA JINGA

Univ. „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Str. N. Iorga; nr. 11-13; cod. 510009; tel: 0258/811512
E-mail: cristina_jinga@yahoo.co.uk
Abstract: The regional politics must be intertwined with social, agricultural, energetic,
transportation, ecological politics.
The solutions for this must be adapted to each country and even region. The regional politics
can be fulfilled through two types of institutions: the one that represent local interest and the ones that
represent the governmental institutions.
Abordarea problematicii strategiei dezvoltării regionale şi amenajării teritoriului trebuie

situată în contextul recunoaşterii statutului ei de parte componentă a strategiei de ansamblu a
tranziŃiei la economia de piaŃă. În acest sens, este necesar ca politica regională să fie concepută
în corelaŃie cu o serie de politici sectoriale – politica socială, politica agricolă, politica
energetică, politica transporturilor, politica turismului şi mai ales politica ecologică. MotivaŃia
acestei corelări constă în însăşi caracterul integrator al politicii regionale care urmăreşte să
armonizeze o serie de vectori aflaŃi de regulă în conflict: creşterea populaŃiei şi ocuparea forŃei
de muncă, mărimea resurselor naturale şi modul de utilizare a acestora, problema bunăstării
sociale şi protecŃia mediului înconjurător şi altele. Această corelare este necesară pentru a se
evita ca politicile sectoriale să aibă efecte care să contravină intereselor dezvoltării regionale.
Deşi există unele analogii între tipurile de politici regionale aplicate în unele Ńări, totuşi
trebuie spus că nu există un ansamblu de soluŃii care să poată fi aplicate ca absolute în orice
condiŃii; soluŃiile trebuie să Ńină cont de condiŃiile şi factorii specifici care caracterizează fiecare
Ńară, deoarece problemele regionale nu pot fi privite independent de problemele generale ale
Ńării; originea, natura şi scara problemelor regionale variază de la o Ńară la alta şi de la un
moment la altul.
Este bine cunoscut faptul că dezechilibrele regionale reflectă existenŃa unor
disfuncŃionalităŃi, cu consecinŃe asupra stabilităŃii politice a Ńării; ca urmare, autorităŃile
guvernamentale nu pot să le neglijeze ci trebuie să procedeze la: studierea şi analiza atentă şi
completă a problemelor regionale; evaluarea amplorii problemelor şi a mărimii cheltuielilor
publice necesare; elaborarea de măsuri adecvate; supravegherea efectelor regionale ale
măsurilor luate.
Obiectivele politicii regionale au un caracter relativ, fiind dependente de realităŃile şi
preocupările fiecărei etape parcurse în dezvoltarea de ansamblu, iar realităŃile momentului
impun instrumente specifice în politica regională.
Obiectivul clasic al politicii de amenajare a teritoriului constituie reducerea
disparităŃilor regionale, vizând realizarea echilibrului între diferite zone ale Ńării.
Noul context al perioadei de tranziŃie din Ńara noastră – când se urmăreşte restructurarea
şi relansarea economică – îi impune politicii regionale trecerea acestui obiectiv pe plan secund,
subordonându-l unui alt obiectiv stringent: stimularea capacităŃii competitive a teritoriilor.
Chiar dacă obiectivul reducerii decalajelor teritoriale în ce priveşte condiŃiile de viaŃă
ale oamenilor este în continuare prezent, pe primul plan apare stimularea capacităŃilor de
adaptare a teritoriilor la noi activităŃi; în acest scop, trebuie pus accent pe capacitatea de ofertă şi
221
mai ales pe calitatea ofertei teritoriilor, pentru a fi apte, în orice moment, să accepte dezvoltarea
altor activităŃi cerute de noul context economic.
În acest scop, politica regională ar trebui să acŃioneze în sensul realizării a ceea ce este
denumit în literatura de specialitate „flexibilitatea teritoriului”; pentru aceasta este însă nevoie şi
de acŃiunea concertată a politicilor privind pregătirea cadrelor, cercetarea ştiinŃifică, dezvoltarea
tehnologică, etc.
Un obiectiv constant al politicii de amenajare a teritoriului rămâne soluŃionarea unor
probleme grave (de natură ecologică, de conversie economică, de habitat etc.) cu caracter zonal,
a căror amploare specială împiedică realizarea celorlalte obiective de politică regională.
Realizarea obiectivelor politicii regionale impune crearea unui cadru instituŃional
corespunzător, cu atribuŃii şi competenŃe în dezvoltarea regională. Necesitatea de a pregăti
fiecare teritoriu pentru asimilarea de noi activităŃi şi pentru eventuala schimbare a identităŃii
economice impune existenŃa unor organe proprii, responsabile cu dezvoltarea regională, care să
promoveze interesele locale şi să pună mai bine în valoare potenŃialele locale. Aşadar,
promovarea „intereselor locale” constituie un alt argument pentru susŃinerea necesităŃii
existenŃei, la nivel local, a unor instituŃii responsabile cu amenajarea teritoriului; prin acestea se
pot adapta la specificul fiecărei zone măsurile de dezvoltare, recunoscându-se specificitatea
interesului regional în raport cu cel naŃional. Crearea instituŃiilor locale implicate în conceperea
şi acŃiunea de amenajare a teritoriului este cerută şi de noul principiu de funcŃionare a
administraŃiei – cel al descentralizării – care cere nivelului local să îşi asume gestiunea
problemelor locale sau să participe împreună cu statul la gestionarea lor.
Politica regională la nivel local se poate realiza prin două tipuri de instituŃii unele care
să reprezinte interesele locale – cele prin care se reflectă specificitatea dezvoltării fiecărei unităŃi
teritoriale – şi altele care reprezintă prelungirea instituŃiilor guvernamentale în teritoriu – prin
care se asigură caracter unitar dezvoltării naŃionale.
Dar politica de amenajare a teritoriului „se mişcă” între două jaloane ale dezvoltării
regionale: exigenŃele locale privind dezvoltarea şi opŃiunile naŃionale privind direcŃiile de
creştere economică şi evoluŃie socială de ansamblu. Realizarea obiectivelor definite la nivel
naŃional implică concursul AdministraŃiei care este instrumentul de acŃiune a voinŃei politice.
Rolul administraŃiei va fi de a asigura concretizarea obiectivelor, de a se orienta, coordona, de a
incita sau limita mişcările spontane ale activităŃii economice şi sociale. La nivel local,
administraŃia constituie instrumentul privilegiat al politicii de amenajare a teritoriului.
La nivel naŃional este necesară realizarea unei structuri instituŃionale responsabile cu
conceperea şi punerea în aplicare a politicii de dezvoltare regională şi amenajarea teritoriului,
politică ce urmăreşte să asigure coerenŃa şi non-contradicŃia dintre interesele naŃionale şi cele
locale. Această structură trebuie să aibă în vedere şi realizarea unei unităŃi de concepŃie între
proiectele privind dezvoltarea economică şi socială şi proiectele de amenajare a teritoriului. Este
necesar să fie preluate experienŃele pozitive ale altor Ńări care au ajuns la concluzia că este
necesar un cadru instituŃional prin care să se coordoneze activităŃile sectoriale ale ministerelor
care au impact asupra amenajării teritoriului, să supravegheze modul în care se execută acŃiunile
privind amenajarea teritoriului, să stimuleze diverse niveluri responsabile pentru a angaja în
acŃiuni ce vizează amenajarea teritoriilor lor, să asigure convergenŃa mijloacelor, disponibile la
diverse niveluri, spre obiective care depăşesc acŃiunea şi responsabilitatea strictă a fiecăreia
dintre ele.
Organele responsabile cu amenajarea teritoriului la nivel naŃional sunt chemate de
asemenea să înlăture riscul de creştere a inechităŃilor între cetăŃeni, survenite ca urmare a
autonomiei acordate colectivităŃilor; dacă aceste colectivităŃi locale dispun de resurse proprii
inegale, nevoile locale vor fi satisfăcute în mod inegal, ceea ce poate genera stări conflictuale
inacceptabile pentru un stat modern. De aceea revine şi instituŃiilor de nivel naŃional sarcina să
se preocupe de punerea în funcŃiune a unor mecanisme corectoare, de prevenire a unor virtuale
inegalităŃi.
PotenŃialele locale sunt cu atât mai bine utilizate cu cât sunt valorizate în cadrul unei
concertări sistematice între instituŃiile de nivel naŃional şi instituŃiile locale. Această concertare
222
este un mijloc prin care se creează posibilităŃi de participare a Statului, în relaŃii de parteneriat,
la dezvoltarea locală.
Politica teritorială afectează în mod nemijlocit cetăŃeanul, el fiind cel care suportă
consecinŃele oricăror măsuri de amenajare a teritoriului. De aceea, trebuie să se Ńină seama de
opiniile acestor „beneficiari” ai rezultatelor amenajării, fiind necesară captarea atenŃiei şi
interesului lor faŃă de politica autorităŃilor, în scopul realizării unei cooperări active şi
permanente a populaŃiei interesate în realizarea planului şi programelor de amenajare.
Manifestarea interesului cetăŃenilor faŃă de acŃiunile de amenajare a teritoriului poate fi
graduală, mergând până la participarea, în forme specifice, la discutarea şi corectarea deciziilor
luate de administraŃie. CondiŃia prealabilă pentru o participare efectivă şi eficientă a cetăŃenilor
este o bună informare a populaŃiei; în acest scop este utilă crearea unui sistem specific bazat pe
serviciile mass-mediei (radio, televiziune, ziare, broşuri) care, prin informaŃiile transmise, prin
mijloacele de convingere folosite, să pregătească populaŃia pentru a participa competent la
formularea şi adoptarea deciziilor privind amenajarea teritoriului în care locuiesc. În ceea ce
priveşte participarea, este necesară crearea unui cadru instituŃionalizat prin care să se fixeze
modul, locul şi momentul în care cetăŃenii pot să-şi exprime punctele de vedere în ceea ce
priveşte iniŃiativele autorităŃilor locale.
Structurarea teritoriului Ńării, implicând dimensionarea regională a fenomenelor social-
economice, reprezintă o altă cerinŃă importantă pentru crearea cadrului de acŃiune a politicii de
amenajare a teritoriului. Fără o decupare a teritoriului, conform unor criterii ştiinŃific
fundamentate şi bine precizate, nu se pot întreprinde măsuri unitare şi cu viziune de perspectivă
pentru dezvoltarea economico-socială a unor zone cu probleme de şomaj, subpopulate, venituri
mici, fluxuri importante de emigraŃie, în scopul asigurării echilibrului socio-economic. Aşadar,
zonarea economică a teritoriului Ńării (determinată de evoluŃia diferită a structurilor economice
spaŃiale) decurge din scopuri practice, legate de necesitatea găsirii celor mai adecvate „cadre”
spaŃiale teritoriale, pentru orientarea proceselor economice şi sociale regionale.
Numeroase Ńări, sub impactul unor cerinŃe de ordin practic, au ajuns la necesitatea
delimitării unor teritorii, diferite de unităŃile administrative, în funcŃie de anumite probleme.
Aceste probleme au fost studiate în complexitatea lor, pentru a putea servi, apoi, drept cadru
iniŃierii unor programe de soluŃionare în interiorul ansamblurilor teritoriale delimitate.
Conturarea cadrului teritorial de acŃiune a politicii de amenajare a teritoriului depinde,
în esenŃă, de obiectivele urmărite într-o anumită etapă. Astfel, în perioada de tranziŃie, în care
stimularea capacităŃii competitive a teritoriilor este un obiectiv prioritar, nu apare ca necesară o
altă structurare a teritoriului – drept cadru de acŃiune a politicii teritoriale – decât cea dată de
împărŃirea administrativ-teritorială; aceasta deoarece, în condiŃiile create de procesul
descentralizării administrative, autorităŃile locale au capacitatea de a cunoaşte şi a valorifica
potenŃialele locale în concordanŃă cu interesele colectivităŃilor pe care le reprezintă.
În schimb, persistenŃa obiectivului politicii teritoriale vizând diminuarea disparităŃilor
regionale face necesară depistarea şi delimitarea acelor zone, areale fragile care au nevoie să fie
susŃinute în dezvoltarea lor. Delimitarea acestor zone (denumite de specialişti „zone asistate”
sau „zone de intervenŃie”) se face, de regulă, în baza unui set de indicatori ale căror valori se
abat semnificativ de la valoarea medie naŃională, respectiv: nivelul şomajului, gradul de
depopulare, amploarea fluxurilor migratorii, mărimea veniturilor, mărimea producŃiei pe
locuitor, structura economică, gradul de dezvoltare a infrastructurii, gradul de urbanizare,
amploarea activităŃii turistice etc. Aici se include şi zona turistică MunŃii Apuseni.
Realizarea celui de-al treilea obiectiv de politică teritorială presupune delimitarea acelor
zone cu probleme grave, cu caracter zonal, datorate fie unor condiŃii naturale specifice (zona
Delta Dunării, zona montană MunŃii Apuseni), fie prezenŃei unor industrii poluante (zone cu
industrie petrochimică, siderurgică, a cimentului etc.). Primul tip de zone, care ne interesează în
mod direct, necesită acŃiuni de protecŃie din partea statului, care să le acorde statut de „zone
protejate” sau „parcuri naŃionale”; cel de-al doilea tip de zone reclamă, de asemenea, acŃiuni
rapide şi susŃinute, fapt pentru care, în cadrul politicii regionale, trebuie considerate drept „zone
prioritare de acŃiune” (unele areale din MunŃii Apuseni).
223
Bibliografie :
1. Archer, D. H. , The value of multipliers and policy implications, in “Tourism management”
nr. 3/1992.
2. Ashworth, G. Goodall, B., The Tourist – Historic city, London, Belhaven Press, 1990.
3. Botez M., Amenajarea teritoriului si prognoza integrata, Editura Academiei, Bucuresti 1980.
4. Cocean, P., Geografia Turismului, Editura Carre, Bucuresti, 1995.
5. Getz, D., Festivals, Special Events and Tourism, New York, van Nostrand Reinhold, 1990.
6. Istrate, I., Bran, F., Simion, T., Efecte negative sle activitatilor turistice, “Tribuna
Economica”, nr. 29/1996.
224
DEFINIREA OBIECTIVELOR PRIVIND DEZVOLTAREA
REGIONALĂ ÎN MUNłII APUSENI ŞI CONTURAREA
PRINCIPALELOR ACłIUNI PENTRU SUSłINEREA
DEZVOLTĂRII
LECT. UNIV. DRD. CRISTINA JINGA

Univ. „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Str. N. Iorga; nr. 11-13; cod. 510009; tel: 0258/811512;
E-mail: cristina_jinga@yahoo.co.uk
Abstract: The territory division after some criterious has as a purpose a delimitation for the
territory with economic and social problems The measures of regional policy mentioned are addressed to
the territories with problems and their purpose is to diminish the diferences between territories.
Zonarea teritoriului Ńării pentru implementarea măsurilor de politică

regională
Criteriile naŃionale utilizate la definirea zonelor eligibile ca zone de restructurare
industrială cu potenŃial de creştere economică au avut la bază analizele şi strategia naŃională de
dezvoltare regională a Planului NaŃional de Dezvoltare se referă la:
• Fiecare zonă selectată să cuprindă concentrări urbane bine delimitate care au
probleme grave de restructurare industrială - ca o consecinŃă a concentrării masive a
activităŃilor industriale şi a forŃei de muncă în mari întreprinderi (sunt considerate
întreprinderi mari cele care au peste 1000 de salariaŃi) – şi concentrări masive de
forŃă de muncă disponibilizată
• Zona să aibă probleme grave de poluare care afectează calitatea vieŃii locuitorilor
acesteia şi totodată imaginea zonei şi chiar a Ńării
• Zona să aibă areale cu caracter monoindustrial, lipsite în prezent de posibilitatea de
a-şi diversifica activitatea, astfel încât să facă paşi spre oprirea declinului economic
• Fiecare zonă selectată să beneficieze de infrastructură de transport (rutieră şi
feroviară) şi să fie traversată de culoare de transport european sau să se afle în
proximitatea acestora
• LocalităŃile urbane componente ale zonei să fie tradiŃional legate prin relaŃii de
cooperare, fie ca urmare la aceloraşi tipuri de activităŃi pe care le realizează, fie ca
urmare a complementarităŃii activităŃii lor
• Zona să aibă condiŃii de comunicare la standarde europene, absolut obligatorii
pentru atragerea investitorilor români sau străini; majoritatea localităŃilor
componente să dispună de reŃele digitale de telefonie
• Zona să aibă resurse care să poată susŃine realizarea priorităŃilor naŃionale de
dezvoltare regională identificate în Planul NaŃional de Dezvoltare (cum ar fi
dezvoltarea turismului, sprijinirea sectorului IMM, dezvoltarea infrastructurii,
susŃinerea populaŃiei tinere în integrarea acesteia în societatea informaŃională, tec)
• ColectivităŃile locale să se fi remarcat prin dinamism şi preocupare pentru
dezvoltarea propriilor localităŃi şi îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii prin implementarea
cu succes a unor programe sau proiecte de dezvoltare.
Zonele prioritare selectate au două importante caracteristici: suportă impactul negativ al
restructurării industriale, dar în aceiaşi timp au şi potenŃial de creştere economică.
225
Aceste zone de restructurare industrială au fost aprobate prin HG 399/2001 şi incluse în
PND 2002 - 2005 pentru a fi promovate ca zone de concentrare a fondurilor Phare de dezvoltare
regională. În fiecare din aceste zone se are în vedere implementarea unor măsuri, programe,
proiecte care vizează:
• Diversificarea economică, inclusiv valorificarea potenŃialului turistic prin sprijinirea
dezvoltării IMM
• Dezvoltarea resurselor umane: modernizarea şcolilor profesionale şi furnizarea de
servicii sociale
• îmbunătăŃirea calităŃii reŃelei infrastructurale regionale; va continua dezvoltarea
infrastructurii regionale şi locale iniŃiată prin Phare 2000, punându-se accent pe
refacerea mediului şi dezvoltarea turismului
• Reabilitarea micii Infrastructuri urbane şi turistice.
Planul NaŃional de Dezvoltare 2002 -2005, aprobat de Guvernul României în decembrie
2001 şi transmis Comisiei Europene, propune ca aceste zone să concentreze fondurile Phare de
dezvoltare regională pe o perioada de cel puŃin 3, ani, pentru ca programele şi proiectele
implementate aici să beneficieze de investiŃii importante, astfel încât, să poată avea efecte
vizibile în planul dezvoltării economice şi sociale, la finele acestui intervalele timp.
Deşi reprezintă doar 7% din suprafaŃa Ńării şi circa 3% din populaŃie (cam cât un judeŃ
de talie medie) zona MunŃilor Apuseni reprezintă o provocare pentru eforturile de dezvoltare
regională. Dincolo de divizarea administrativă pe două nivele (şase judeŃe: Alba, Arad, Bihor,
Cluj, Hunedoara şi Sălaj) şi trei regiuni de dezvoltare (Centru, Vest şi Nord Vest) zona prezintă
o puternică omogenitate geografică şi etnografică. Problemele economice şi sociale sunt în
general comune şi pot fi sintetizate prin gradul înalt al disparităŃilor regionale în raport cu
zonele învecinate atât din interiorul fiecărui judeŃ, cât şi faŃă de zonele din celelalte regiuni de
dezvoltare. Analiza disparităŃilor regionale a făcut obiectul primelor faze de cercetare ale
lucrării noastre şi nu vom mai insista asupra lor decât atunci când vor face obiectul unor
programe speciale de dezvoltare regională.
În cazul MunŃilor Apuseni obiectivele strategiilor de dezvoltare regională se regăsesc în
planurile de dezvoltare regională a regiunilor: Centru, Vest şi Nord - Vest. Această fază a
lucrării de cercetare are drept scop principal îmbunătăŃirea acestor programe în ceea ce priveşte
obiectivele specifice zonei MunŃilor Apuseni, respectiv de a contribui la implementare mai
eficientă a lor în această zonă.
ÎmbunătăŃirea legăturilor economice şi sociale reprezintă un obiectiv comun a! tuturor
politicilor Uniunii Europene şi completează politicile economice şi structurale ale propriilor
state membre. Instrumentele majore ale politicii sunt îndreptate, în special, spre reducerea
diferenŃelor, în acest sens, la nivelul Uniunii Europene s-au creat patru Fonduri Structurale şi un
Fond de Aderare :
− Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), creat în 1975, vizează să
consolideze potenŃialul economic al regiunilor asistate, să susŃină ajustarea structurală şi să
contribuie la promovarea creşterii utilizării durabile a forŃei de muncă. Acest fond susŃine
iniŃiativa productivă, proiectele de infrastructură şi acŃiunile de dezvoltare a potenŃialului
economic propriu al regiunilor, prin intermediul unei cofinanŃări a programelor operaŃionale, a
unui ajutor pentru marile proiecte, a subvenŃiilor globale, a unei asistenŃe tehnice şi a studiilor
pregătitoare;
− Fondul Social European (FSE), creat în 1958 prin Tratatul de la Roma, dar
reformat în 1988, are ca principal obiectiv combaterea şomajului de lungă durată şi ameliorarea
capacităŃii tinerilor de a obŃine locuri de muncă. Din 1993, acest fond s-a adăugat la încurajarea
adaptării la mutaŃiile industriale, contribuind la finanŃarea formării profesionale şi a măsurilor
de susŃinere a utilizării forŃei de muncă, cât şi pe cele ale ameliorării sistemului educativ;
− Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură (FEOGA),
creat în 1962 prin Politica Agricolă Comună, are ca obiectiv încurajarea ajustării structurale în
agricultură, pe seama măsurilor modernizării producŃiei şi dezvoltării regiunilor rurale;
226
− Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP), creat în 1984 pentru
a înlocui diferitele instrumente financiare separate, aflate în vigoare din 1976, are în vedere
adaptarea structurilor din acest sector;
− Fondul de Aderare (FA), creat de Tratatul de la Maastricht, are în vedere
investiŃiile în infrastructura din transporturi şi protecŃia/ îmbunătăŃirea mediului înconjurător în
statele membre ele mai sărace (care prezintă sub 90% medie PIB/locuitor). Acest fond asigură o
finanŃare de până la 80% din costurile proiectelor (restul finanŃării fiind asigurate de către statele
participante).
Alte instrumente financiare accesibile pentru dezvoltarea regională:
• împrumuturi sau garanŃii fiscale acordate de Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) ca
sprijin financiar pentru Ńările în tranziŃie, în special pentru proiecte de infrastructură,
care pot fi combinate cu alocaŃii de la alte fonduri;
• alte instrumente financiare comunitare menite să acorde anumite facilităŃi pentru
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
• alte instrumente financiare care se alocă programelor de dezvoltare integrată.
Aceste fonduri vor fi alocate în urma unor proiecte de dezvoltare regională, care, ca să
fie mai eficiente trebuie să pornească de la o analiză socio-economică a zonei/regiunii, de la
strategii şi propuneri de finanŃare (respectiv cât la sută din valoarea proiectelor respective va fi
acoperită din fonduri structurale şi cât la sută va fi acoperită din resurse proprii), durata de
aplicarea, şi, nu în ultimul rând, ceea ce au considerat că este cel mai important, ce se va realiza,
din punctul de vedere al ridicării nivelului de dezvoltare în zonele/regiunile respective, prin
implementarea acestor proiecte.
În privinŃa Ńărilor în tranziŃie, principalul fond destinat ajutorării acestora este PHARE,
ISPA (destinat dezvoltării infrastructurii transporturilor şi protecŃiei mediului înconjurător) şi
SAPARD (destinat restructurării agriculturii şi dezvoltării mediului rural). Dintre cele trei
fonduri, cel care prezintă o importanŃă mai mare este PHARE. Acest fond acoperă în prezent 13
Ńări din Europa centrală şi de est.
În perioada 1994-1999. prin intermediul PHARE s-au alocat 6,7 miliarde EURO, având
la bază 15 sectoare de dezvoltare. Dintre acestea cele mai importante au fost: infrastructura
(care viza energia, transportul şi telecomunicaŃiile); dezvoltarea sectorului privat şi asistenŃa
pentru afaceri; educaŃia, formarea profesională şi cercetarea; protecŃia mediului; restructurarea
agriculturii;
Pentru perioada 2000-2006, bugetul alocat PHARE s-a mărit la 10 miliarde EURO, iar
priorităŃile pentru această perioadă sunt:
• creşterea şi dezvoltarea infrastructurii instituŃionale;
• susŃinerea investiŃiilor.
Comunitatea împarte cheltuielile politicii structurale din interiorul statelor membre:
Fondurile Structurale nu finanŃează niciodată 100% din costuri. Rata maximă de intervenŃie este
în general de 75% în regiunile din Obiectivul 1 şi de 50% în alte părŃi. O rată de 85% este
alocată în cazuri excepŃionale în cele mai sărace Ńări membre. O contribuŃie de la statele membre
ajută ia asigurarea că măsurile finanŃate prezintă priorităŃi reale de cheltuială pentru ele şi sunt
corect executate.
Regulile fondurilor cer ca alocaŃiile ComunităŃii Europene să aibă impact adiŃional. Cu
alte cuvinte, acestea nu trebuie să rezulte din capacitatea statelor membre de a face economii în
propriile planuri de cheltuieli, ci trebuie să conducă la eforturile extra de dezvoltare. Această
regulă de adiŃionare trebuie să fie aplicată Ńinând cont de condiŃiile macro-economice în fiecare
stat membru şi de eforturile private de a reduce deficitele bugetare excesive.
AlocaŃiile ComunităŃii permit nivelurilor de investiŃii să crească în regiunile asistate, dar
au, de asemenea, un efect realocativ al tiparelor de cheltuieli : reguli de cofinanŃare şi
adiŃionalitate, ceea ce înseamnă că o anumită prioritate trebuie acordată măsurilor structurale
din bugetele statelor membre, dacă vor să beneficieze de alocaŃiile comunităŃii.
PriorităŃile pentru asistenŃa ComunităŃii sunt negociate în parteneriate între Comisie şi
statele membre pe baza ultimelor planuri multianuale. Programele mult mai detaliate (pe 3-6
227
ani) sunt aprobate pe baza propunerilor, de jos în sus. Pentru regiunile din Obiectivul 1,
programele caută să stabilească o balanŃă cât mai apropiată de investiŃiile din infrastructurile de
bază (transport, telecomunicaŃii, apă şi energie), investiŃii productive (în special pentru
întreprinderile mici şi mijlocii) şi investiŃii în capital uman (educaŃie şi pregătire). Proiectele
sunt aprobate în Comitetele de management descentralizate.
Comisia Europeană poate lua iniŃiativa, într-o proporŃie limitată a fondurilor în cazuri
referitoare la cooperarea peste graniŃă în scheme de dezvoltare, care nu sunt prezentate în
planuri naŃionale sau în cazuri unde apare o nevoie specială pentru un efort suplimentar, spre
exemplu promovarea diversificării forŃei de muncă în zonele care se confruntă cu masive
pierderi de slujbe în anumite sectoare. Crearea programelor rămâne totuşi un proces esenŃial.
În acelaşi timp, Uniunea Europeană caută să furnizeze o apropiere cât mai corectă a
planificării la un nivel european mai larg, pe de o parte prin eforturi de a furniza informaŃii şi
analize pentru planificatorii regionali şi naŃionali, şi, pe de altă parte prin eforturi de a promova
o dezvoltare mai echilibrată în teritoriu, ca întreg. Preocupările în acest domeniu vizează, în
special, o dezvoltare mult mai raŃională a structurii urbane a Uniunii Europene, a mediului
înconjurător şi o abordare mult mai coordonată pentru planificare şi privatizare a reŃelei
transeuropene în transport, energie şi telecomunicaŃii.
De-a lungul timpului, în vederea reducerii disparităŃii regionale şi a reducerii şomajului,
Fondurile Structurale furnizează, de asemenea, o oportunitate de a face o importantă contribuŃie
la solidaritatea în alte regiuni ale Uniunii Europene: solidaritatea cu viitoarele generaŃii prin
îmbunătăŃirea mediului înconjurător, precum şi promovarea egalităŃii între sexe.
O condiŃie fundamentală a finanŃării Fondurilor Structurale este aceea ca toate măsurile
să respecte legea ComunităŃii, precum şi legea mediului înconjurător. Este vorba în special de
evaluările impactului asupra mediului înconjurător, unde sunt cerute anumite tipuri de proiecte
şi reguli speciale, care se aplică în zonele desemnate de interes deosebit sau prezintă o
importanŃă specială referitoare la mediul înconjurător. Totuşi, aceste zone trebuie să respecte
regulile de aplicare a ajutorului primit de la Fondurile Structurale.
Promovarea egalităŃii între sexe are o prevedere clară în cadrul Fondului Social
European, el caută să mărească prezenŃa femeilor în zonele tradiŃional dominate în mod
considerabil de bărbaŃi prin crearea nivelului de calificare a femeilor.
Bibliografie:
1. Ashwort, G., Goodal, B., Marketing Tuorism Places, London, Routledge, 1990.
2. Barbu, Gh., Neacsu, N., si colab., Turismul in Economia Nationala, Editura Sport Turism,
Bucuresti , 1991.
3. Cazes, C., Lanquar, R., Rayonard, Y., L amenagement touristique, P.U.F., Paris 1980.
4. Cocean, P., Geografia Turismului, Editura Carre, Bucuresti, 1995.
5. Krippendorf, J., Marketimg et Tourisme, Lang and Cie, Berne , 1971.
228
TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN FAłA
PROVOCĂRILOR UNIUNII EUROPENE
DRD. DAVID KATALIN

DRD. ŞUMALAN MARCEL
Natural qualities and the main features of the Romanian rural space allow the development of
the rural tourism, which may constitute one of the economical growth elements. A successful example of
the rural tourism must be based upon individual performers who have the chance to conceive in this
moment new products estimated to a more and more grasping of original, unique and authentic offer
market.
Într-un interval scurt de timp, turismul rural a devenit o certitudine în Ńara noastră,
prezentându-se ca o activitate complexă şi bine articulată, capabil să satisfacă necesităŃi de ordin
economic, social, cultural, spiritual etc. Precum orice proces sau fenomen în curs de afirmare,
este perfectibil şi trebuie să se adapteze la timp noilor tendinŃe generate în special de contextul
integrării României în Uniunea Europeană.
Noua atracŃie a vacanŃelor se orientează spre patru domenii diferite de experienŃe trăite
care se cer însă oferite simultan: experienŃa de explorare, experienŃa biotică, experienŃa socială
şi experienŃa optimizantă.111
AtracŃia noutăŃii sau experinŃa de explorare cunoaşte diferite stadii, de la o banală
plimbare într-un spaŃiu geografic necunoscut până la participarea la unele munci agricole, şi
menŃine trează nevoia de turism, o face să revină, îi determină regenerarea.
ExperienŃa biotică constă în descoperirea nebănuitelor aptitudini sau capacităŃi de către
turistul însuşi în mediul rural.
Manifestările integrate în activităŃile sociale dintr-o localizare turistică rurală, însoŃite
de satisfacŃiile trăite individual în cadrul diferitelor microcolectivităŃi create spontan alcătuiesc
experienŃa socială.
În sfârşit, experienŃa optimizantă reuneşte un complex de satisfacŃii aşteptate de turist şi
menite să-i creeze senzaŃia de autodepăşire, sentimental că a fost bine şi că recentele trăiri au
adăugat valoare existenŃei sale.
Se remarcă mutaŃia produsă în rândul purtătorilor cererii turistice şi anume aceea de la
necesitate la satisfacŃii. Oamenii călătoresc ca să suporte mai bine viaŃa de acasă cu
constrâgerile, stresul şi rutina ei şi se aşteaptă să aducă ceva bun din vacanŃa lor adică
experienŃe trăite şi percepute într-o altă stare de spirit şi anume aceea asimilată odihnei. EvoluŃia
turismului rural din România, după părerea noastră, este dependentă de valorificarea
următoarelor elemente:
− portul tradiŃional;
− arhitectura;
− mobilarea şi decorarea interioară;
− muzica populară şi coregrafia;
− pastorale;
− balneare;
− muzeale;
111
Snack O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001, pp. 353-354
229
− creaŃia artistică şi artizanală, cu ateliere special amenajate unde sub îndrumarea
unor artişti şi meşteri populari renumiŃi, turiştii se pot iniŃia în: pictură naivă, icoane
pe sticlă, sculptură în lemn şi piatra, Ńesătorie populară, ceramică, etc.;
− condiŃiile climaterice şi peisagistice, predominante în satele de deal şi de munte cu
gospodării risipite, ideale pentru amatorii de linişte şi plimbări solitare, într-un
cadru natural pitoresc;
− atracŃiile pescăreşti şi de interes vânătoresc.
Turismul rural s-a dezvoltat în primul rând datorită creşterii veniturilor (este vorba mai
ales de venitul discreŃionar), a timpului liber şi a diversificării motivaŃiilor. În al doilea rând
este vorba despre alŃi factori care favorizează dezvoltarea turismului rural şi anume: creşterea
nivelului de educaŃie; afirmarea originalităŃii/autenticităŃii pe piaŃă; ridicarea nivelului calitativ
al transporturilor şi comunicaŃiilor; creşterea cererii de oferte turistice „personalizate; creşterea
interesului pentru menŃinerea sănătăŃii; dezvoltarea accentuată a industriei de echipament
sportiv şi turistic; creşterea interesului organismelor administrative de la nivel judeŃean şi local.
În cadrul turismului rural întâlnim mai multe tipuri, care apar frecvent într-o manieră
difuză şi cu pregnante tendinŃe de întrepătrundere şi anume: turismul rural cultural; turismul
rural de agrement; turismul rural curativ; turismul rural sportiv; turismul rural religios.
Produsul turistic rural este unul de o specificitate accentuată, principalii factori de atracŃie fiind:
− peisajul natural (munŃi, lacuri, râuri mari, vegetaŃie variată)
− flora şi fauna bogată, variată şi atractivă
− elementele culturale (monumente, situ-ri istorice, stiluri arhitecturale, trediŃii
etnografice şi folclorice)
− căldura şi calităŃile umane ale comunităŃii rurale reflectate în mentalităŃi,
ospitalitate, limbaj etc.
− posibilităŃile de cazare şi hrană diferite de cele obişnuite
− posibilităŃile de mişcare în aer liber, de participare la activităŃile comunităŃii, de
proiectare într-un alt mod de existenŃă.
Subliniem faptul că produsul turistic rural apare ca un complex de elemente eterogene

combinate (mai precis combinabile) deliberat, în care unele sunt cuantificabile (de exemplu
transportul, cazarea, alimentaŃia), iar altele nu se supun cuantificării (aşa numita infrastructură
invizibilă) derivând din poziŃia geografică, clima, istoria, cultura, tradiŃiile, folclorul etc. fiecărei
Ńări sau zone în parte, dar care prin atrctivitatea lor şi prin abilitatea întreprinzătorilor şi
organizatorilor de a le utiliza eficient, contribuie la trezirea interesului pentru consumul turistic
şi, în consecinŃă, reprezintă motivaŃia principală a multor călătorii turistice în mediul rural112.
Mediul rural românesc constituie un rezervor considerabil de spaŃiu, în care activităŃile

turistice se pot desfăşura pe scară largă, într-o mare diversitate de forme, care, dacă sunt
gestionate adecvat de către factorii implicaŃi, pot fi protejate de tendinŃele de depreciere,
generate de presiunea asupra mediului.
Numeroase aşezări rurale se află într-o stare critică din punct de vedere demografic, dar
situaŃia poate fi (cel puŃin) ameliorată prin impactul benefic pe care îl are prestarea de activităŃi
turistice.
Transformările care trebuie să aibă loc în mediul rural românesc pentru a favoriza
dezvoltarea la nivelul exigenŃelor a turismului rural, după părerea noastră, sunt:
• ridicarea nivelului de civilizaŃie şi confort al gospodăriilor tărăneşti în
concordanŃă cu originalitatea şi diversitatea tipologică a acestora.
• schimbarea mentalităŃii, renunŃarea la un mod de gândire sintetizat prin sintagma
„merge şi aşa” şi înŃelegerea exigenŃelor şi necesităŃii de profesionalism şi
performanŃă în prestarea de activităŃi turistice. Oricât de generoasă ar fi oferta
112
adaptare pt. turismul rural după Snack O., Baron P., Neacşu N., op.cit., p. 352
230
anumitor componente, ea nu se dovedeşte cu necesitate a fi profitabilă doar dacă se
manifestă într-un sistem, ce integrează ansamblul factorilor care definesc produsul
turistic (cazare, pensiune, circulaŃie turistică, animaŃie, activităŃi diverse, servicii,
amabilitate, curăŃenie exemplară, atenŃie pentru detalii etc.).
− dezvoltarea spiritului întreprinzător şi de antreprenoriat în rândul
„autohtonilor”. Turismul rural se poate dezvolta doar în condiŃii de asumare a
riscului de către cei din mediul rural şi de dezvoltare a componentei de
comercializare a acestuia.
Un model de succes al turismului rural, în opinia noastră, trebuie să aibaă la bază

prestatorii individuali de servicii turistice rurale. Ei funcŃionează în medii dintre cele mai
diverse din punct de vedere geografic, social, economic, cultural etc. şi tocmai de aceea, ei au
şansa virtuală de a concepe produse inedite, destinate unei pieŃe turistice tot rnai avide de oferte
originale, unice, autentice, permisive sau prohibitive. Pentru aceasta trebuie să conlucreze cu
factorii decizionali locali şi să deruleze o activitate concertată cu evoluŃiile din celelalte sectoare
ale vieŃii economico-sociale. Ofertele turistice trebuie mai apoi popularizate. Este nevoie ca
anumite structuri, reprezentate prin asociaŃii profesionale nonprofit ale prestatorilor de servicii
turistice, să îşi asume sarcinile de mai sus, fiind susŃinute prin efortul colectiv al
întreprinzătorilor individuali sau al altor organisme interesate (ministere, instituŃii de învăŃământ
organizaŃii internaŃionale ş,a,).
Bibliografie:
1. Snack O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001
2. Botezat Elena, Strategii manageriale în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Ghereş Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000
4. Glăvan Vasile, Turism rural. Agroturism.Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
5. ColecŃia revistei Tribuna Economică, 1995-1998
6. experienŃa ANTREC, ANTREC Bucureşti, 1998
231
RESPONSABILITĂłI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI
DURABIL
LECT. UNIV. DR. IORDACHE MARIA CARMEN

CONF. UNIV. DR. CIOCHINĂ IULIANA
ASIST. UNIV. DRD. DECUSEARĂ RĂZVAN
Universitatea Constantin Brâncoveanu, Facultatea Management Marketing în Afaceri Economice
Rm. Vâlcea, Str. Nicolae Bălcescu, nr. 39, 0250.730064, dec_vl@yahoo.com
The problem of tourism impact on the environment is as much important as diversified. It

practically became indispensable to complete the general inventory of problems and to focus it on
methodological aspects, which have to lead, in the end, to the ecological conservation, protection and
reconstruction on durable principles.
Multe destinaŃii şi mulŃi organizatori de turism sesizează astăzi valoarea conservării

mediului şi îşi schimbă practicile profesionale spre protejarea resurselor naturale şi
îmbunătăŃirea calităŃii mediului, spre educarea turiştilor în scopul minimizării influenŃei acestora
asupra habitatelor umane, culturale şi ambientale. Cheltuirea banilor cu raŃionament de către
turişti poate ajuta la crearea unor oportunităŃi mai bune pentru afacerile, gospodăriile şi artizanii
locali, sprijinind creşterea economică din zonele de destinaŃie.
Domeniile majore în care turismul exercită o puternică presiune asupra mediului,
prezentate într-o oarecare ordine a impacturilor, sunt:
→ consumul de spaŃiu şi de resurse, determinat de extinderea amenajărilor în funcŃie de
cerinŃele consumatorului turistic. Amenajările turistice conduc la scoaterea din circuitul agricol,
a importante suprafeŃe, mai ales din apropierea marilor oraşe, unde s-au construit parcuri de
recreere şi distracŃii;
→ presiunea asupra mediului înconjurător, reflectată în apariŃia supraaglomerării unor
zone, conducând chiar la apariŃia unor stări conflictuale. Creşterea densităŃii turistice pe km2, de
plajă de exemplu, a fost rezultatul restrângerilor suprafeŃelor pe care au apărut investiŃii
imobiliare, „foamea de spaŃiu” conducând la disconfort;
→ degradarea mediului înconjurător ca efect al poluării de toate categoriile (aerului,
apei siturilor, poluare acustică, degradarea peisajelor, locurilor şi monumentelor istorice etc.).
→ acŃiuni de vandalism şi inscripŃionare rebelă;
→ distrugerea iremediabilă a resurselor şi caracteristicilor mediului înconjurător în
termenii unei dezvoltări mai mult sau mai puŃin stăpânite, animată, însă, în interese pecuniare.
Problema impactului turismului asupra mediului este pe cât de importantă pe atât de
diversificată. Ea devine, practic indispensabilă pentru a completa inventarul general de
probleme şi de a-l focaliza asupra aspectelor metodologice, prospective, care să urmărească, în
final, conservarea, protejarea şi reconstrucŃia ecologică pe principii durabile.
Presiunea exercitată asupra peisajului, cu intensităŃi crescânde, conduce la
suprasolicitarea structurii acestuia şi, implicit, la apariŃia fenomenului de risc. Riscul turistic
apare ca un prag inerŃial în devenirea fenomenelor din geosfera recreativ-curativă care, odată
depăşit, determină o evoluŃie cu urmări negative a acestora.
Cauzele apariŃiei fenomenelor de risc pot fi grupate în trei categorii distincte şi anume:
► naturale, ce fac parte din matricea evolutivă a componentelor peisajului – modificări
climatice, alunecări de teren, prăbuşiri de peşteri, dispariŃia faunei;
► antropice, înmagazinate în manifestarea abuzivă a intervenŃiei asupra elementelor
naturale, în neadaptarea ei la condiŃiile de funcŃionare optimă a structurilor preexistente sau în
introducerea unor elemente perturbatoare a funcŃionalităŃii subsistemelor ce servesc turismul;
232
► endogene, mai dificil de identificat, fiind rezultanta erodării sistemului turistic, a
stagnării evoluŃiei sale, a dezechilibrelor permanente dintre cerere şi ofertă.
Deşi definit ca o „industrie fără fum”, turismul contribuie direct şi indirect, la creşterea
poluării globale. Utilizarea mijloacelor auto în transporturile turistice poluează atmosfera,
avioanele ridică nivelul poluării sonore, turismul neorganizat şi gradul redus de culturalizare a
turiştilor sunt sursele ale unei poluări a peisajului cu diverşi agenŃi. La acestea se adaugă
poluarea estetică – prin neintegrarea construcŃiilor în liniile peisajului natural sau ale tradiŃiilor
arhitectonice ale zonei respective, sau poluarea spirituală – prin apariŃia produselor turistice de
tip kitsch.
Turismul durabil este definit ca un turism care este, din punct de vedere ecologic,
acceptabil pe termen lung şi viabil din punct de vedere financiar, respectând întru totul valorile
social şi culturale ale populaŃiilor locale. Acestea ameliorează relaŃiile dintre industria turistică,
turişti, Ńările sau regiunile vizitate şi mediul înconjurător.
Astfel, turismul durabil este o formă de turism care:
• este durabil pe plan economic, adică bine planificat şi bine administrat în scopul
păstrării calităŃii mediului ambiant, oferind turiştilor experienŃe de primă calitate şi ameliorării
calităŃii vieŃii în zonele receptoare;
• protejează mediul înconjurător respectând capacitatea spaŃiilor naturale şi a aerului
protejat prin menŃinerea diversităŃii biologice;
• este diversificat, datorită posibilităŃii de a se adapta caracteristicilor mediului destul
de variate;
• privilegiază participarea populaŃiei locale la diferite activităŃi legate de consumul
turiştilor şi poate contribui cu fonduri la conservarea siturilor ecologice, clădirilor şi vestigiilor
turistice.
Pentru ca dezvoltarea turistică să se realizeze pe principii durabile, cei în cauză trebuie
să Ńină seama de componentele durabilităŃii şi anume:
− mediul înconjurător, ce reprezintă materia primă pentru desfăşurarea acŃiunilor
turistice;
− economia, care permite susŃinerea unei anumite eficienŃe a turismului ca afacere
atât pentru micii întreprinzători locali cât şi pentru marii touroperatori;
− oamenii, atât din prisma unor condiŃii sociale satisfăcătoare pentru turişti cât şi prin
prisma avantajelor pentru populaŃia locală.
Orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naştere la schimbări în
zona vizată. Însă, aceste schimbări trebuie menŃinute în anumite limite acceptabile, prin
respectarea normelor de amenajare turistică, printr-o planificare atentă a activităŃilor legate de
crearea infrastructurii sau prin educarea turiştilor.
Evaluarea pragurilor de primire şi acceptare a unui teritoriu este necesară din două
motive:
• permite organismelor guvernamentale să-şi elaboreze o politică şi strategie de
dezvoltare a turismului fără repercursiuni negative asupra mediului înconjurător;
• rezolvă probleme legate de existenŃa unui fenomen de saturaŃie turistică sau pe cale
de a se produce.
SaturaŃia turistică are şi un caracter sezonier, deoarece dezechilibrul dintre cerere şi
infrastructură nu se produce decât în perioadele de aglomerare maximă. Această concentraŃie în
timp şi spaŃiu conduce la creşterea numărului de construcŃii, lipsa de spaŃii verzi, parcuri -
edilitare şi a celei de turism.
În determinarea capacităŃii optime de primire a teritoriului trebuie să se Ńină seama de
gradul de dezvoltare al zonelor turistice. Astfel, în zonele turistice în curs de dezvoltare,
pragurile de primire turistică se pot stabili concret în vederea utilizării resurselor cât mai
eficient, dezvoltarea turistică presupunând o modificare pe termen scurt şi mediu. PriorităŃile
trebuie stabilite prin strategia organismelor guvernamentale sau printr-un management de
calitate din partea operatorilor turistici.
233
În zonele turistice dezvoltate, se impune o politică de regestionare a componentelor
potenŃialului turistic, cu reducerea presiunii asupra mediului ambiant.
PotenŃialul turistic reprezintă o componentă a mediului înconjurător iar degradarea unei
părŃi sau a alteia are repercursiuni asupra activităŃii turistice din acea zonă, conducând la
scăderea sau dispariŃia treptată a fluxurilor şi atracŃiei turistice.
În strategia de amenajare turistică a unei zone pe principii durabile, trebuie să se
urmărească unele elemente care să vizeze:
− corelaŃionarea infrastructurii turistice cu potenŃialul natural şi antropic al mediului
ambiental;
− dimensionarea riguroasă a bazei tehnico-materiale turistice şi implicit a staŃiunilor,
evitându-se fenomenul de aglomerare turistică şi pericolul de degradare a peisajului, „materia
primă” de bază în ansamblul turistic al zonei;
− protejarea resursei „estetice” a mediului, fenomen independent de o serie de factori
ca: extracŃia de resurse naturale, activitatea urbană a omului, acŃiuni de petrecere a timpului
liber etc.
Practica amenajării şi exploatării turistice a unui teritoriu sau grupări de obiective pune
uneori în evidenŃă riscul exploatării neadecvate, când o mare parte din însuşirile atractive ale
resurselor nu sunt puse în valoare sau sunt deficitar integrate într-un sistem turistico-economic.
Suprasolicitarea infrastructurii apare de regulă în perioadele „de vârf” ale cererii, ca urmare a
accentuării fenomenului de sezonalitate, respectiv în contextul insuficienŃei unor efecte
compatibile cu dezideratele fluxurilor de turişti în regiunea dată. Eliminarea acestui
inconvenient se realizează prin construirea unei baze noi, menite să preia surplusul de turişti şi
să atenueze presiunea asupra bazelor iniŃiale.
Principalele responsabilităŃi privind planificarea procesului de amenajare turistică în
contextul durabilităŃii, revin în principal:
► instituŃiilor guvernamentale şi autorităŃilor locale, prin introducerea unei legislaŃii
privind protecŃia mediului113 şi cea referitoare la planificarea activităŃilor implicate în procesul
de amenajare turistică, prin acordarea anumitor facilităŃi (subvenŃii speciale, impozit pe profit
mai mic sau chiar deloc, oferirea unui volum de informaŃii necesare în timp util), care să
încurajeze amenajările turistice;
► agenŃilor economici, care iniŃiază sau realizează proiecte de amenajare turistică.
Aceste proiecte trebuie să aibă în vedere calitatea, să nu aducă prejudicii mediului (să Ńină cont
de legislaŃia şi de problemele de mediu) şi să Ńină seama de regulamentele comunităŃii locale;
► autorităŃilor şi populaŃiei locală, prin opunerea dezvoltării unor proiecte de turism,
atunci când consideră că interesele sale sau mediul ambiant sunt afectate.
În zonele dezvoltate pe plan turistic, responsabilităŃile ce recurg din derularea activităŃii
turistice revin următorilor actori de pe scena turistică:
► agenŃii economici locali, prin supravegherea atentă a impactului pe care îl au
activităŃile lor asupra mediului şi adoptarea unor strategii de rezolvare a acestora;
► autorităŃile, care vor încuraja acŃiunile de protecŃie a mediului şi vor folosi pârghii
economice şi juridice pentru obligativitatea agenŃilor economici de a folosi echipamente de
protecŃie a mediului;
► touroperatorii şi agenŃiile de turism, ce vor promova produse şi destinaŃii
ecoturistice;
► turiştii, printr-o informare corectă şi o educare ecoturistică a acestora.
O creştere prost controlată a activităŃii turistice generează probleme de mediu
înconjurător şi sociale care, nu numai că au efecte negative pentru comunităŃile locale, dar pot,
pe termen lung, să diminueze beneficiile, locurile de muncă create şi să sărăcească diversitatea
biologică a destinaŃiei lor.
113
În conformitate cu directivele Uniunii Europene, toate Ńările membre au fost obligate să introducă în legislaŃia
naŃională prevederi referitoare la impactul pe care îl au asupra mediului marile proiecte de investiŃii.
234
Turismul trebuie, deci, să integreze dezvoltarea durabilă. Pentru a reduce impactul
asupra mediului înconjurător, industria turismului a pus în aplicare mai multe tipuri de iniŃiative
voluntare. Aceste demersuri voluntare includ:
• punerea în aplicare a unui sistem de management al mediului înconjurător;
• declaraŃii şi coduri de conduită, destinate favorizării luării la cunoştiinŃă de către
turişti a termenilor de turism durabil;
• sume ce garantează calitatea ecologică.
Industria turistică, în scopul dezvoltării într-o concepŃie durabilă, a adoptat
managementul mediului înconjurător (SME), cum ar fi ISO şi EMAS, fiind considerat un mijloc
eficient pentru o dezvoltare armonioasă a mediului înconjurător.
Obiectivul SME-ului este de a defini şi de a pune în aplicare o politică a mediului, un
produs sau un serviciu furnizat de întreprindere. Prin aplicarea acestui sistem de management se
pot preveni, reduce sau stăpâni impactul asupra mediului înconjurător.
Pentru a facilita punerea în aplicare a SME-ului, asociaŃiile şi organismele
internaŃionale au participat la redactarea unor ghiduri practice care au ca scop să ajute „actorii”
industriei turistice în:
• diminuarea impactului asupra mediului înconjurător la nivel de energie, apă,
deşeuri, zgomot şi poluare atmosferică;
• definirea liniilor de acŃiune pentru protejarea unui turism receptiv la problemele
mediului ambiant, cu aplicarea unor soluŃii arhitecturale, de inginerie a construcŃiilor şi de
dotare a acestora, fără efectuarea mediului şi în conformitate cu specificul fiecărei zone;
• practicarea unei educaŃii active a turiştilor în vederea îmbunătăŃirii
comportamentului acestora faŃă de tot ce îi înconjoară.
Bibliografie:
1. Stănciulescu G. şi colab. – „Managementul turismului durabil în Ńările riverane Mării
Negre”, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2000;
2. WTO – „Guide for Local Authorities on Developing Sustainable Tourism”, Johanesburg
2003;
3. WTO – „Agenda 21 for the Travel and Tourism Industry: Towards Environmentally
Suitainable Development”, 1995.
235
NOILE MOTIVAłII DE CONSUM TURISTIC
LECT. UNIV. DRD. BAN OLIMPIA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române, nr.5-8, Oradea,
408410, e-mail: oban@uoradea.ro
Promotion is the product in tourism. The tourist promotion is the complex process of
connections created between the tourist product and its prospective consumer, using specific instruments
such as advertising. In establishing the specific of the tourist advertising the starting point was
represented by the motivations which are the basis of the tourist consumerism and especially the new
motivations.
Reclama conturează produsul, îi stabileşte dimensiunile fizice şi emoŃionale şi îi adaugă

valoare perceptuală.
Mesajul publicitar, fie că este în forma sa cea mai completă- broşură sau pliant turistic,
fie că este într-un format tipărit sau audio-vizual din mass-media, transmite elementele cheie
pentru formarea imaginii.
Reclama turistică este mesajul comercial central. Reclama poate fi utilizată (deşi nu este
recomandabil) izolat, dar o acŃiune promoŃională nu poate fi concepută fără reclamă. Reclama
transmite avantajele esenŃiale ale produsului turistic sau ale destinaŃiei, convertite în beneficii.
Spre deosebire de alte produse, produsul turistic incită la cercetare. Reclama turistică
este cu adevărat o tehnică de atragere (pull), deoarece consumatorii actuali sau potenŃiali (chiar
nonconsumatorii relativi) agrează informaŃiile despre turism şi le caută singuri. O broşură
turistică încântă ochiul şi este deschisă chiar dacă nu există o intenŃie iniŃială de achiziŃie.
Realizarea obiectivelor generale ale reclamei în turism este posibilă, în condiŃiile în care
ea asigură:
Tangibilizarea serviciilor pentru ca publicul să poată să-şi imagineze nu numai cadrul
natural ci şi serviciile ce se oferă.
Indiciile tangibile au fost identificate de mulŃi cercetători sub diverse forme, cum ar fi
descrieri sau puneri în scenă a realizării serviciului, utilizarea logo-ului.
Parasuraman a descris indiciile tangibile ca fiind: descrierile verbale sau fotografice ale
facilităŃilor fizice, echipamente, prezenŃe ale personalului. Interesant este faptul că ei nu
consideră ilustraŃiile şi desenele ca fiind indicii tangibile, ci consideră că ele trebuie să fie
relevante şi motivante (simboluri, logo-uri). O altă cale de tangibilizare este utilizarea
„limbajului concret” de referire la echipamente ce contribuie la furnizarea serviciilor. Un
exemplu reuşit de „tangibilizare” prin reclamă este cel al reclamei la hotelurile Mariott, în care
serviciile prompte şi de calitate sunt sugerate prin uniformele roşii, impecabile ale angajaŃilor
gata oricând să intervină.
Oferirea de informaŃii cu privire la funcŃionarea produsului. În acest sens se pot oferi
imagini ale serviciului în utilizare.
Prezentarea beneficiilor ce pot fi oferite. Rolul reclamei turistice în a crea aşteptări din
partea consumatorilor ocupă un loc special, comparativ cu bunurile materiale. AchiziŃionarea
unui produs turistic este o decizie mai dificilă, necesită implicare financiară şi materială şi
investiŃie de timp. Pentru a-l mulŃumi pe client, comportamentul în consum al produsului turistic
trebuie să depăşească aşteptările formate cu privire la acesta. O reclamă mincinoasă este în
defavoarea tuturor.
Să asigure diferenŃierea propriei oferte de cea a competiŃiei. În domeniul ospitalităŃii,
produsele sunt foarte asemănătoare, în condiŃiile în care serviciile sunt uşor de copiat. SoluŃia
este de utilizare a unor strategii de poziŃionare agresive. David Ogilvy (1962) a elaborat câteva
236
reguli pentru realizarea unei publicităŃi eficace în promovarea unei destinaŃii turistice. Printre
aceste reguli, dezvoltarea ideii de unicitate ocupă un loc important. În primul rând destinaŃia
gazdă trebuie amplasată într-o zonă şi Ńară ce prezintă atracŃii singulare, iar accentul să cadă pe
diferit, unic. Acest lucru ar trebui să fie totuşi mai uşor decât în alte domenii, având în vedere că
resursele turistice, prin natura lor, sunt diferite.
Valorificarea marketing-ului verbal.
Managementul comunicării verbale a fost studiat de Haywood (1989), care a identificat
rolul reclamei în încurajarea populaŃiei să vorbească pozitiv despre servicii şi organizaŃii.
Crearea unei stări de afectivitate în jurul produsului. Produsul turistic nu poate deveni
subiect de mesaj interesant dacă nu se apelează la informaŃia psihologică pentru a completa
informaŃia logică. InformaŃia psihologică Ńinteşte simŃurile.
Adaptate la specificul produsului turistic, I. Berbecaru consideră următoarele funcŃii ale
reclamei:
− favorizarea extinderii pieŃei unui produs sau pătrunderii pe o piaŃă;
− poate contribui la regularizarea circulaŃiei turistice, prin uniformizarea fluxurilor
din sezon cu cele din extrasezon;
− permite cunoaşterea ofertei sub diferite aspecte, contribuind la „transparenŃa pieŃei”,
despre care vorbeşte Jost Krippendorf;
− asigură o comunicare de masă, descurajând informaŃiile mincinoase şi în felul
acesta impunând creşterea calităŃii serviciilor;
− acŃionează asupra ciclului de viaŃă al produsului, prin prelungirea lui;
− contribuie la întărirea imaginii;
− contribuie la educarea consumatorilor;
− asigură întâi promovarea imaginii Ńării pe plan internaŃional, şi apoi imaginea firmei
ofertante sau a produsului (în cazul în care se adresează pieŃei internaŃionale).
Noile motivaŃii de consum turistic imprimă modificări ale ofertei şi ale prezentării
ofertei. Două dintre noile tendinŃe sunt: interesul crescut pentru vacanŃele de întreŃinere şi
infrumuseŃare şi vacanŃa „activă intelectual”. Timpul alocat vacanŃei nu mai este un timp mort ci
unul de acumulare. Materialele publicitare trebuie să insiste pe acele părŃi ale ofertei care
corespund noilor cerinŃe.
Motivele nu sunt deloc simpliste, ci se nuanŃează în permanenŃă. Se vorbeşte de diverse
experienŃe, pe care produsul turistic le facilitează. Este vorba despre: experienŃa de explorare,
experienŃa socială, experienŃa biotică şi experienŃa optimizantă. Markwell dezvoltă ideea şansei,
furnizate de turism de stimulare fizică, prin interacŃiunea completă cu natura.
Spre exemplu, nevoia de evadare din cotidian prin turism, atât de vehiculată, a cunoscut
şi ea nuanŃări. MacCannel potenŃează mai degrabă nevoia de regăsire. Turismul nu înseamnă
evadarea din ceea ce eşti ci regăsirea adevăratului eu. Un slogan de tipul „Aici poŃi să fii tu
însuŃi” exploatează această nevoie.
MotivaŃiile de consum turistic stau la baza mesajului publicitar, utilizate în alegerea
axului psihologic.
Acestea sunt tendinŃe principale care ascund motivaŃiile de consum turistic, însă lumea
este în schimbare iar motivaŃiile cunosc modificări radicale. Nu se mai caută produse turistice
de relaxare- „sedentare” ci produse turistice senzaŃionale, de experimentare, fanteziste.
Tabelul nr. 1 Trecerea de la vechile nevoi turistice la noile nevoi turistice

Ieri Azi
Vreau să scap Vreau să descopăr oameni şi locuri noiSă mergem
Vreau să merg departe oriunde, să învăŃăm
Vreau să am timp de vacanŃă VacanŃa este viaŃă, viaŃa este vacanŃă
Vreau să mă relaxez Vreau noi experienŃe
Vreau să mă distrez Vreau excitare şi stimulare mentală
237
În conformitate cu aceste noi motivaŃii, se apreciază că se vor dezvolta: croazierele,
turismul cultural, vacanŃele de lungă durată, vacanŃele tematice şi produsele pentru „pensie”
respectiv produsele turistice cu mai multă creativitate, inedit şi interacŃiune umană.
Sigur că motivaŃiile depind de caracteristicile segmentelor de consumatori vizate, însă şi
în această privinŃă se remarcă transformări considerabile. TendinŃa cea mai pregnantă a pieŃei
internaŃionale este „îmbătrânirea populaŃiei” şi apariŃia unui segment puternic de populaŃie ( de
50, 70 de ani) cu timp liber mult, venituri ridicate şi avid de turism. Ce este nou la acest segment
este comportamentul similar tinerilor. Această grupă de vârstă se împarte în două categorii după
comportament:
− noua vârstă bătrână;
− consumatorii bătrâni tradiŃionali.
MotivaŃii spirituale, ce răspund nevoii de autoîmplinire, de

autoînŃelegere şi acceptare, de descoperire a propriei meniri ( libertate, relaxare,
asimilare de noi informaŃii, contactul cu marile culturi sunt stimulente ale
autointrospecŃiei)
MotivaŃii ce Ńin de statut, de prestigiu au la bază nevoia de

apreciere din partea celorlaŃi, dobândirea unei imagini prin consumul făcut (asigurată
prin dezvoltarea statului de „produs la modă” sau „produs de lux” sau „destinaŃie în
vogă”)
MotivaŃii intelectuale, ce Ńin de „achiziŃii” culturale (asigurate

prin expunerea şi participarea la diverse acte artistice şi facilitarea asimilării mesajului
artistic, lărgirea orizontului informaŃional etc.)
MotivaŃii interpersonale, ce Ńin de nevoia de interacŃiune umană şi

afilirea la anumite grupuri (asigurată prin crearea condiŃiilor de întâlnire a altor
persoane, petrecerea timpului cu prietenii, în familie etc.)
MotivaŃii fizice, ce Ńin de asigurarea celei mai bune condiŃii fizice

( asigurată prin mâncare bună, sport, tratament, confort, protecŃie etc.)
Fig. nr. 31 Piramida motivaŃiilor de consum turistic

Figura 6.1 Piramida motivaŃiilor de consum turistic
Figura nr. 1 MotivaŃiile turistice după modelul piramidei lui Maslow
Eşecul reclamei în a atrage acest nou segment se datorează tratării lor ca „oameni
bătrâni”. El este format din persoane care vor să arate tinere, se simt tinere şi care adoptă
obiceiurile tinerilor.
Într-un studiu publicat în 1999114 se arată cum vechile obiceiuri (căutarea de pachete de
vacanŃă standard, modalităŃi tradiŃionale de achiziŃie, viaŃă sedentară) sunt înlocuite de noile
obiceiuri (realizarea coresponedenŃei prin e-mail, e-comerŃ, căutarea aventurii în produsele
turistice şi altele).
238
În conformitate cu noile tendinŃe, spe exemplu Nike în reclamele sale, evită subiectul
„vârstă” şi pune accentul pe atitudine, deoarece există mai diferenŃe între: vârsta pe care o ai,
vârsta pe care o arăŃi şi vârsta pe care o simŃi.
Bibliografia:
1. Mortimer K.; Mathews B.P., „The Advertising of Services: Consumer Views v., Normative
Guidelines”, Academy of Marketing Conference, Manchester, 1997.
2. Snak O.; Baron P.; Neacşu N., „Economia turismului”, Ed. Expert, Bucureşti, 2001.
3. Markwell K., „An intimate rendezvous with nature ? Mediating the tourist- nature
experience at three sites in Borneo”, Tourist Studies, vol. 1(1), 2001, pp. 39-57,
4. MacCannell, D., „Tourist agency”, Tourist Studies, vol.1(1), 2001, pp. 23-37.
5. Berbecaru I.,„strategia promoŃională în turism”., Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1976, pp.156-
157.
6. Trend Central, American Demographics, 1999, p.27.
239
SISTEM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE
INTEGRAT ÎN EXPLOATAłIA AGROTURISTICĂ
LECT. DR. MUNTEANU ALIN

PREP. CRISTINA OFELIA SOFRAN
Universitatea Tibiscus Timişoara, str. Daliei 1/A, tel. 0256-202931, a_munteanu@yahoo.com
Abstract: A strong development, respectively in order that this type of tourism, the agricultural
tourism, to be competitive on the market, it is necessary a certain promotion of it. The main advantages of
the Internet service are the speed by which the information is transmitted, the unsophisticated way of
work, the presentation of the information in a very accessible way for the user and the large number of
computers that are connected within the network.
Peisajul rural extrem de divers, în mare parte bine conservat, viaŃa la Ńară cu însemnate
componente tradiŃionale, potenŃialul agricol şi silvic al României, arhitectura specifică mediului
rural sunt factori care favorizează turismul rural şi în special agroturismul.
Astfel, apelând serviciul Internet, orice turist fie el român sau străin poate afla
informaŃii referitoare la zona turistică pe care şi-o propune să o viziteze respectiv despre
modalităŃile de cazare existente.
Pentru o dezvoltare puternică, respectiv pentru ca această formă de turism,
agroturismul, să fie competitivă pe piaŃă se impune o anumită promovare a acestuia. Pe lângă
mijloacele tradiŃionale de promovare (ghid, broşură, pliant, catalog, obiecte publicitare), în ziua
de azi se poate promova informaŃia turistică respectiv agroturistică apelând la un serviciu ce
cunoaşte o dezvoltare impresionantă - serviciul Internet.
Avantajul major al serviciului Internet este rapiditatea cu care se transmit informaŃiile,
modul simplu de lucru, prezentarea informaŃiilor într-o formă foarte accesibilă utilizatorului şi
numărul mare de calculatoare ce sunt conectate în reŃea.
Toate aceste informaŃii ce se referă la potenŃialul turistic al României ar trebui făcute
cunoscute şi turiştilor străini. Modalitatea cea mai uşoară şi ieftină este prin publicarea acestora
pe Internet datorită numărului mare de utilizatori ai Internet-ului, număr care creşte
impresionant de la un an la altul.
Una din caracteristicile fundamentale ale epocii actuale este explozia informaŃională,
determinată de creşterea ritmului de dezvoltare a societăŃii şi de avântul fără precedent al ştiinŃei
şi tehnicii. Denumirea fenomenului exprimă situaŃia în care volumul actual de cunoştinŃe şi
informaŃii se dublează la un interval de circa 10 ani nemaiputând fi cules, clasat, stocat,
prelucrat şi utilizat numai prin intermediul mijloacelor, procedeelor şi tehnicilor tradiŃionale de
prelucrare a datelor.
Analizând sistemul informaŃional ca fiind un instrument al managementului
exploataŃiilor agroturistice, se constată că în analiza structurii organizatorice şi funcŃionale a
unui sistem economic complex, în cazul de faŃă exploataŃia agroturistică, se disting trei
subsisteme:
• subsistemul de conducere;
• subsistemul executiv;
• subsistemul informaŃional.
Modelul informatic care stă la baza aplicaŃiilor practice în cadrul exploataŃiilor
agroturistice este modelul client-server.
Arhitectura client-server este un ansamblu de trei componente: un server, un client şi o
reŃea care conectează clientul la server pentru a colabora la îndeplinirea sarcinilor.
240
Prin server se înŃelege un subsistem ce oferă un anumit tip particular de servicii pentru
un număr oarecare de aplicaŃii utilizator necunoscute în prealabil, denumite clienŃi. AplicaŃia
client trimite un mesaj către server, mesaj ce descrie o cerere a unui anumit serviciu oferit de
server. Serverul procesează cererea şi construieşte un mesaj răspuns pentru client, mesaj ce
poate conŃine informaŃia cerută de client sau un mesaj de eroare în caz că cererea nu a putut fi
executată. ReŃeaua este un ansamblu alcătuit din minim două calculatoare ce au partajate
resurse comune şi suportă comunicaŃia de tip TCP/IP.
Informatizarea activităŃilor economico-sociale a cunoscut profunde transformări,
acestea concretizându-se prin tendinŃele ce au loc în practica dezvoltării sistemelor informatice.
Din categoria sistemelor informatice de tip nou fac parte sistemele deschise, sistemele
pentru comerŃul electronic şi sistemele informaŃionale de marketing. Din punct de vedere al
marketingului, modelele de promovare a agroturismului se pot realiza, la nivel de exploataŃie
agroturistică, la nivel de zonă agroturistică, la nivel de regiune, respectiv la nivel naŃional şi
internaŃional.
Sistemele informatice de tip Internet, sisteme ce stau la baza elaborării aplicaŃiilor de tip
nou încep să se impună pe piaŃă din următoarele motive:
• posibilitatea accesului la informaŃiile conŃinute în bazele de date situate oriunde în
lume;
• existenŃa unei interfeŃe globale standard;
• posibilitatea de acces la toate nivelele de funcŃionalitate a bazelor de date;
• nu este necesară o specializare deosebită pentru utilizatori;
• zonă de acoperire foarte mare a reŃelei Internet.
ObŃinerea unei eficienŃe economice sporite este condiŃionată de existenŃa unei conduceri
ştiinŃifice bazate pe o bună cunoaştere a legilor economice, cunoaşterea operativă şi exactă a
cererii şi ofertei de pe piaŃa internă şi externă, precum şi a modului de utilizare a resurselor de
care dispune exploataŃia agroturistică.
Acest lucru impune perfecŃionarea sistemului de conducere concomitent cu cea a
perfecŃionării sistemului informaŃional prin aplicarea principiilor şi metodelor pe care le oferă
managementul şi marketingul, pe de o parte, iar pe de altă parte, informatica cu cele mai
eficiente metode şi procedee de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor.
Ce implicaŃii pot avea sistemele informatice pentru un manager al unei exploataŃii
agroturistice? Ele extind abilitatea acestuia pentru mai buna înŃelegere a organizării şi
controlului proceselor. Cu ajutorul sistemelor informatice, managerii pot folosi informaŃia în
scopul rezolvării tuturor problemelor complexe din cadrul exploataŃiei agroturistice, astfel încât
să-şi poată extinde cu succes afacerile.
O analiză a sistemului informaŃional din punct de vedere al procesului decizional la
nivelul exploataŃiilor agroturistice poate fi realizată, prin intermediul sistemelor suport de
decizie. Dintre caracteristicile de bază ale acestora amintim:
• oferă suport managerilor;
• oferă suport în procesul decizional;
• oferă suport pentru toate etapele procesului decizional;
• îmbunătăŃesc eficacitatea procesului decizional;
• utilizează date şi modele;
• etc.
În cadrul unei exploataŃii agroturistice, elementele de bază ale unui sistem suport de
decizie sunt:
• componenta de gestiune a datelor;
• componenta de gestiune a modelelor;
• componenta pentru asigurarea comunicaŃiei;
• interfaŃa cu utilizatorul;
• utilizatorul.
241
Obiectul principal al unei exploataŃii agroturistice este acela de a obŃine produse
agricole, respectiv prestarea de servicii. Toate aceste procese trebuie însă conduse cu eficienŃă.
Pentru ca totalitatea proceselor implicate să fie efectuate cu eficienŃă maximă este necesar ca
procesele de conducere să se desfăşoare în condiŃii optime. O astfel de stare se poate realiza
numai în condiŃiile unui sistem informaŃional adecvat, capabil să ofere informaŃiile necesare.
Astfel, într-o exploataŃie agroturistică ansamblul proceselor ce se desfăşoară pot fi grupate în
trei categorii: procese de execuŃie, procese de conducere sau de management şi procese
informaŃionale.
Elaborarea deciziei de conducere apare ca rezultat al unui proces decizional, iar pentru
desfăşurarea normală a activităŃii, este necesar să fie bine pusă la punct acŃiunea de elaborarea,
transmitere şi executare a deciziilor.
Un aspect deosebit de important în realizarea sistemului informaŃional este definirea
SGBD-ului. Acesta este un ansamblu complex de programe care asigură interfaŃa între o bază de
date şi utilizatorii acesteia. SGBD este componenta software a unui sistem de bază de date care
interacŃionează cu toate celelalte componente ale acestuia, asigurând legătura şi interdependenŃa
între ele.
Internet-ul a creat oportunităŃi importante în managementul şi marketingul informaŃiilor
agroturistice şi ar putea deveni în următorii ani, platforma dominantă şi instrumentul de
promovare pentru informaŃia agroturistică. El trebuie văzut ca o forŃă ce schimbă profund
modalitatea de conducere a unei exploataŃii agroturistice.
BIBLIOGRAFIE:
1. COJOCARIU, A., MUNTEANU, A., E-bussiness-ul şi reacŃia pieŃei româneşti, Anale Seria
ŞtiinŃe Economice vol. IX Universitatea Tibiscus Timişoara, 2001, pag. 1 – 7,
2. KIM, W., Relational Database Systems in Computing Surveys, v.11, nr. 3
3. ROŞCA, I., colab, ComerŃul electronic, Editura Economică, Bucureşti, 2004
4. SÂMBOTIN, L., Managementul exploataŃiilor agricole, Editura Mirton, Timişoara, 1999
242
EFECTUL MULTIPLICATOR AL TURISMULUI
LECT. UNIV. DR. CARMEN MARIA IORDACHE

ASIST. UNIV. DRD. RĂZVAN DECUSEARĂ,
LECT. UNIV. DR. NINA HANCIUC
Universitatea Constantin Brâncoveanu, Facultatea Management Marketing în Afaceri Economice
Rm. Vâlcea, Str. Nicolae Bălcescu, nr. 39, 0250.730064, dec_vl@yahoo.com
Tourism is on of the fastest developed industries in the world and, at the same time, the main
source of income in foreign currency for a considerable number of developing countries. By its extensive
human, material and natural potential, which is drawn in its activities, by the multiplicative effects on the
main domains, the tourism acts like a stimulating element of the development.
Analiza impactului activităŃii turistice, a incidenŃelor globale ale cheltuielilor turistice

asupra economiei unei Ńări este cunoscută în practica turistică sub denumirea de efect
multiplicator. Efectul multiplicator indică repercusiunile turismului asupra venitului naŃional
generate de influenŃa cheltuielilor turistice în activitatea sectoarelor productive. Turismul este
una din activităŃile economice, de ale cărui venituri beneficiază aproape toate sectoarele
economice, curentul monetar provocat de cheltuielile turiştilor „curgând” către aceste sectoare
(agricultură, industrie, comerŃ, etc.). Venitul turistic antrenează noi cheltuieli, acestea devenind
la rândul lor, venituri ale acestor activităŃi economice. O cheltuială iniŃială, continuă să se
transforme , până când, prin diverse pierderi (importuri, tezaurizare), banii sunt eliminaŃi din
circuitul economic.
IncidenŃa cheltuielilor turistice asupra economiei unei Ńări poate fi analizată prin
intermediul efectelor directe, indirecte sau induse, asupra altor ramuri economice. Efectele
directe sunt generate de primul circuit monetar provenit de la turist, cele induse de salariile
angajaŃilor din turism cheltuite pentru procurarea unor bunuri şi servicii.
Prin urmare, cheltuielile turistice creează un venit, care, la rândul său, duce la un lanŃ de
cheltuieli – venituri – cheltuieli şi aşa mai departe, până când scurgerile opresc acest lanŃ. Ca
urmare, impactul venitului iniŃial derivat din cheltuiala turistului este de obicei mai mare decât
venitul iniŃial, pentru că generează cheltuieli ulterioare legate de acesta. De exemplu, un schior
cumpără un bilet de telescaun, cu utilizare de o zi, de 10$. Aceşti bani vor fi folosiŃi pentru plata
salariilor operatorilor din firma de telescaune; operatorii cheltuiesc banii la magazinul alimentar.
Proprietarul magazinului foloseşte o parte din bani pentru a plăti chiria pentru terenul pe care
este amplasat magazinul. Proprietarul terenului foloseşte banii pentru achiziŃionarea hranei.
Ciclul se opreşte atunci când banii sunt pierduŃi din economia locală, ultima tranzacŃie fiind
denumită „scurgere” din economie.
Practica demonstrează că se realizează un număr de aproximativ 13-14 tranzacŃii înainte
ca banii să dispară şi că 5-6 din tranzacŃii se produc în cursul primelor 12 luni.115
Impactul cheltuielilor turistice este determinat de combinaŃia efectelor directe, indirecte
şi induse ale unui model de cheltuieli. În multe situaŃii, nu toate veniturile generate în fiecare
fază sunt recheltuite. O parte din aceste venituri tind să fie economisite şi, o altă parte tind să fie
cheltuite în afara economiei locale. Cu cât proporŃia venitului cheltuit local este mai mare, cu
atât multiplicatorul va fi mai mare.
Gradul în care o zonă locală este capabilă să reŃină venitul turistic depinde de cât poate
să asigure economia locală. Dacă economia locală este capabilă să producă bunurile şi serviciile
R. Bărănescu – „Turism şi alimentaŃie publică”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

115
1975, p. 30
243
pe care turiştii le cumpără, efectul multiplicatorului va fi mai mare. Cu cât se importă bunuri din
afara zonei, cu atât multiplicatorul va fi mai mic.
Prin urmare, atunci când o cheltuială turistică injectează fonduri în economia zonei
gazdă, apare un efect economic care este ceea ce a fost iniŃial cheltuit, multiplicat de un anumit
număr de ori. Acest efect este considerat multiplicator de venit, întrucât cheltuiala turistului
devine venit direct şi indirect pentru zona locală.
Există şi fenomene economice adiŃionale acestui tip de multiplicator „cheltuieli-
venituri”, generând particularizarea pe forme distincte de activităŃi116:
• Multiplicatorul tranzacŃiilor – indică veniturile suplimentare realizate de o
tranzacŃie suplimentară în turism. Aceasta prezintă un interes special pentru
autorităŃile guvernamentale din punct de vedere al taxelor de vânzare;
• Multiplicatorul capitalului – evidenŃiază investiŃiile în infrastructură şi
suprastructură, generate de o unitate suplimentară de cheltuială turistică.
• Multiplicatorul nivelului de ocupare a forŃei de muncă - reflectă creşterea
numărului de locuri de muncă, determinată de un loc de muncă direct în turism.
Acest multiplicator variază de la o regiune la alta în funcŃie de nivelul de dezvoltare
şi diversificare economică. Într-un studiu intitulat „Recreerea ca o industrie”
realizat de R.Nathan117 s-au calculat multiplicatorii nivelului de ocupare al forŃei de
muncă pe districte pentru regiunea Appalachia. Aceşti multiplicatori reprezintă
marja aproximativă a nivelului de ocupare a forŃei de muncă direct şi indirect
asociat cu fiecare angajare directă în sectorul turistic al unui district; cel mai mic
multiplicator a fost de 1,13, iar cel mai mare de 2,63. Astfel, districtul cu
multiplicatorul cel mai mic furnizează oportunităŃi de angajare direct în turism
pentru 0,13 persoane, iar districtul cu cel mai mare multiplicator furnizează
oportunităŃi de angajare pentru 1,63 persoane.
Conform altor studii, se demonstrează că, în medie, pentru fiecare loc de muncă creat în
turism se creează alte 0,525 locuri indirecte sau că la fiecare 100 de noi locuri de muncă în
turism, alte 60-80 de locuri noi se creează şi în agricultură.118 În general, multiplicatorii de
angajare variază în raport direct cu populaŃia sau cu mărimea nivelului de ocupare a forŃei de
muncă; cu cât populaŃia este mai mare şi gradul de diversificare economică al zonei este mai
accentuat, cu atât valoarea multiplicatorului este mai mare. Această relaŃie confirmă faptul că,
scurgerile cauzate de importuri sunt mai mici unde diversitatea ocupaŃiilor este mai mare,
diversitate asociată cu populaŃia regiunii sau cu rata de ocupare a forŃei de muncă.
• Multiplicatorul de venit – exprimă veniturile interne adiŃionale, generate de o
unitate suplimentară de cheltuieli turistice. O cheltuială primară efectuată de turist, de exemplu,
într-un hotel poate fi utilizată pentru noi investiŃii, pentru plata personalului, pentru achitarea
unor împrumuturi sau plata unor bunuri şi serviciu. La rândul lor, beneficiarii vor utiliza banii în
alte scopuri, ciclul se reia, şi astfel banii turiştilor sunt cheltuiŃi de mai multe ori, repartizându-se
între diferite sectoare ale economiei, provocând de fiecare dată noi venituri.
Ratele de multiplicare a încasărilor turistice în circuitul economic depind de viteza cu
care banii se scurg spre alte destinaŃii, fenomen ce se poate petrece în perioada efectuării
cheltuielilor conexe. Cu cât economia unei Ńări este dependentă de importuri, cu atât va fi mai
rapidă scurgerea banilor spre destinaŃii economice externe sau spre destinaŃi neeconomice, dar
care echivalează cu ieşirea banilor din circuitul economic. Cu alte cuvinte, incidenŃa economică
a cheltuielilor turistice va fi mai mare cu cât Ńara este mai dezvoltată din punct e vedere
economic. În practică, s-a demonstrat că efectul multiplicator înregistrat în Ńările slab dezvoltate
este de 3-4 ori mai mic faŃă de Ńările dezvoltate.119 Portivit unor autori, multiplicatorul turistic al
cheltuielilor/veniturilor, exprimat ca rată de multiplicare a cheltuielilor iniŃiale, ia valori de 1 -
116
www.world-tourism. org.
117
idem
118
I. Istrate, Fl. Bran, A.G. Roşu – Economia turismului şi a mediului înconjurător, Ed. Economică, 1996, p. 45
119
R.Minciu – Economia turismului, Ed. Uranus, Bucure;ti, 2001, p. 305
244
2,5 (Turcia – 1,96, Egipt şi Jamaica – 1,23, Republica Dominicană – 1,20, Cipru – 1,14, Hong
Kong - 1,02, Bahamas – 0,79).
Pentru determinarea matematică a multiplicatorului turistic există diferite variante, dar
cele mai multe sunt dezvoltate pe baza principiilor keynesiene ale recirculării unei părŃi a
veniturilor obŃinute şi anumite cheltuieli de consum, generând astfel noi venituri. Formula
originală a multiplicatorului veniturilor elaborată de J.M. Keynes este următoarea:
1 1 1 1
k= = sau k = = unde:
1 − TMC 1 − ∆C 1 − TMC ∆E
∆V ∆V
∆c
− TMC = - tendinŃa marginală spre consum, indicator ce exprimă relaŃia
∆v
funcŃională dintre un nivel dat ala veniturilor şi cheltuielilor pentru consum la acel nivel al
veniturilor;
∆E
− TME = - tendinŃa marginală spre economisire respectiv legătura dintre un
∆V
nivel dat al veniturilor şi economiilor la acel nivel al veniturilor.
Pentru înŃelegerea multiplicatorului, unii autori au încercat să facă nişte presupuneri, cu
titlu demonstrativ, asupra proporŃiilor dintr-un dolar turistic primit de către o comunitate care se
cheltuiesc sau economisesc120. Pentru a ilustra acest lucru, presupunem că avem o cheltuială
turistică într-o comunitate de 1000$, tendinŃa marginală spre consum este de ½ iar cheltuiala
iniŃială ar putea parcurge 7 tranzacŃii într-un an.
Tabel. nr.1. Ilustrarea modului de funcŃionare al multiplicatorului

1000$ 1/2 *1000$
500$ (1/2) *1000$
250$ (1/2) *1000$
125$ (1/2) *1000$
62,5$ (1/2) *1000$
32,25$ (1/2) *1000$
15,63$ (1/2) *1000$
7,81$
2000$(aprox.)
1
Multiplicatorul * 1000$ = 2000$ sau 2*1000$=2000$
1
1−
2
Cheltuiala turistică de 1000$ a devenit pentru comunitate un venit de 2000$. Dacă

tendinŃa marginală spre economisire ar fi 1/3, multiplicatorul ar fi 3.
Tabel. nr.2. Ilustrarea modului de scurgere

SCURGEREA ECONOMISIRE
IMPORTURI
ECONOMISIRE Ne împrumutat altui cheltuitor

IMPORTURI Cheltuieli pentru necesităŃi turistice din afara
regiunii(Ńării)
120
R.M. Mchintosh, C.R. Goeldner, Tourism – principles, practices, philosophies, Fifth edition, New York,1986, p.
271
245
1 1
MULTIPLICATOR = ; TME=
TME 3
1
MULTIPLICATOR = =3
1/ 3
TendinŃa marginală spre economisire este echivalentă cu o retragere de fonduri din

economia locală. Astfel de retrageri de fonduri marginale pot fi făcute în două feluri:
a) pot fi economisite (depozite la domiciliu), convertibilizate în devize străine, şi astfel
ne-împrumutate altui cheltuitor;
b) pot fi folosite pentru cumpărare importuri.
În ambele cazuri, veniturile sunt retrase din economia locală, aceasta neputând fi
stimulată.
Pentru a obŃine maximum de beneficii din cheltuielile turistice, trebuie introdus cât mai
mult din fondurile turistice în economia locală pentru bunuri şi servicii, în loc să se
economisească sau să se cumpere cantităŃi mari de import.
Prin urmare, mijloacele băneşti, cheltuite iniŃial de turişti, participă la mai multe
tranzacŃii, având ca efect amplificarea proceselor de producŃie şi, deci, obŃinerea unui venit local
mult mai mare.
Schematic, efectul multiplicator al cheltuielilor turistice de 1000 dolari din exemplul de
mai sus se poate prezenta astfel(numai trei cicluri economice).
Fig. nr. 1. Efectul de multiplicare al unei cheltuieli turistice în valoare de 1000$
Sursa: J. C. Holloway, „The business of tourism”, Fifth Edition, Longman Publishing, New York,
1998, pag. 48
Se constată că, la fiecare nou ciclu, suma intrată în circuit este mai mică, la fiecare nou
ciclu, devenind aproape nulă la un moment dat (după 7 cicluri economice) din cauza scurgerilor
din sistem, prin cheltuieli orientate spre destinaŃii neeconomice, impozite şi taxe, economii,
importuri, tezaurizări.
O altă metodă de determinare statistico - matematică a multiplicatorului turistic îi
aparŃine lui Harry G.Clement, metodă ce se bazează pe determinarea coeficientului de
elasticitate absolută, exprimat prin coeficientul de regresie al consumului turistic. Pentru
determinarea coeficientului de randament, Clement foloseşte relaŃia:
1
R= unde,
1 − ∆a
246
− R= randamentul
− ∆a = coeficientul de elasticitate absolută a consumului turistic.
Acest model de multiplicator este construit pe o cheltuială globală făcută de turist, în
situaŃia în turistul cumpără odată toate serviciile incluse într-un aranjament turistic. El ignoră
faptul că cererea turistică se desfăşoară în timp pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, în
funcŃie de o serie de factori, ca: durata medie a sejurului, sezonalitatea cerinŃelor de servicii,
diversitatea formelor de turism, etc.
În situaŃia în care cheltuielile turistului sunt fracŃionate şi descompuse într-o serie de
plăŃi eşalonate în timp, efectele multiplicatorului nu sunt imediate, ci se manifestă progresiv pe
un termen mai îndelungat şi dispar prin amortizare. În acest fel, venitul supus multiplicării
creşte de-a lungul perioadelor în cursul cărora cheltuielile turistice fracŃionate se realizează
pentru a descreşte, apoi încep din momentul din care aceste cheltuieli încetează, constituind să
se realizeze numai recheltuieli.
Dacă facem o analiză a efectului multiplicator pe structura serviciilor ce alcătuiesc un
aranjament turistic, cel mai mare efect multiplicator îl au cheltuielile pentru serviciile de cazare,
care se transformă cel mai eficient şi rapid în venituri.
Determinarea efectului multiplicator în turism, constituie un instrument de stabilire a
cascadei cheltuielilor turistice şi a influenŃei pe care acestea le au asupra economiei. Cert este
însă, că valoare lui este condiŃionată de gradul de dezvoltare economică al regiunii, efectul
multiplicator fiind în descreştere pe măsură ce economia este caracterizată printr-un număr tot
mai mic de subramuri productive, fiind necesară apelarea la resurse externe pentru satisfacerea
cerinŃelor turiştilor.
Bibliografie
1. Istrate I., Bran Fl., Roşu A.G., „Economia turismului şi a mediului înconjurător”, Ed.
2. Holloway J. C., „The business of tourism”, Fifth Edition, Longman Publishing, New York,
1998;
3. Bărănescu R., „Turism şi alimentaŃie publică”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1975;
4. Minciu R., „Economia turismului”, Ed. Uranus, Bucureşti, 2001;
5. Mchintosh R.M., Goeldner C.R., „Tourism – principles, practices, philosophies”, Fifth
edition, New York, 1986;
6. www.world-tourism. org.
247
TENDINłE PE PIAłA TURISMULUI DURABIL

costencumirela@ yahoo.com
Abstract
The paper discusses the concept of sustainable development, the dimensions of this, the mains
objectives and plans wich manifest (economical, ecological and social).
Sustainable development – was a much talked about model for development in a policy context,
debated at many conferences.
Ecoturism can be used as a tool for conservation and sustainable development.
Potrivit Strategiei naŃionale de dezvoltare economică a Românie pe termen mediu,

„valorificarea mai eficientă a potenŃialului turistic constituie un obiectiv prioritar al dezvoltării
pe termen mediu”. În acelaşi timp, Codul global de etică pentru turism, adoptat de OrganizaŃia
Mondială a Turismului în 1999, subliniază principiile potrivit cărora turismul este un factor al
dezvoltării durabile.
În ceea ce priveşte conceptul de dezvoltare durabilă, acesta incumbă performanŃe pe
trei planuri:
• de ordin economic – creşterea gradului de exploatare şi valorificare a resurselor;
• de ordin ecologic – reciclarea, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii
terenurilor din circuitul agricol;
• de ordin social – creşterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii
tradiŃionale, atragerea populaŃiei în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare
fizică şi psihică.
Conceptele „dezvoltare durabilă a turismului”, respectiv „dezvoltare durabilă” sunt
relativ recente, avându-şi originile în Recomandările ConferinŃei ONU cu tema „Mediu şi
dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992. Atunci a fost pusă în discuŃie
ocrotirea naturii pentru viitor şi sprijinirea unei industrializări mai puŃin distructive şi găsirea
căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă.
Întrucât relaŃia turism – mediu este foarte strânsă şi cu implicaŃii în dublu sens, turismul
trebui să se implice în această dezvoltare durabilă.
DefiniŃia care se dă în mod curent, dezvoltării turistice durabile este următoarea:
„Dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte
integritatea naturală, socială, economică a mediului, prin exploatarea resurselor naturale şi
culturale şi în interesul generaŃiilor viitoare”.
Conform DicŃionarului Poliglot Explicativ de Termeni UtilizaŃi în Turism dezvoltarea
durabilă a turismului este: „acel tip de dezvoltare a activităŃii de turism care pune accent pe
valorificarea în prezent a resurselor astfel încât să se menŃină capacitatea de reproducere a
acestora şi în viitor”.
Dezvoltarea turistică durabilă mai poate fi definită ca reprezentând „dirijarea
managementului tuturor resurselor în aşa fel încât, să satisfacă nevoile economice, sociale şi
estetice menŃinând în acelaşi timp integritatea culturală, procesele ecologice esenŃiale,
diversitatea biologică şi sistemele de susŃinere a vieŃii”.
Conceptul de turism durabil se bazează pe vechile principii ale conservării şi
gestionării, dar oferă o atitudine mai activă care include creşterea economică continuă într-o
manieră mai ecologică şi mai echitabilă.
248
PriorităŃile în aplicarea principiilor dezvoltării turistice durabile, pe categorii de unităŃi
teritoriale, reflectă paleta largă de probleme ce trebuie să fie rezolvate astfel încât obiectivele
propuse să fie atinse în totalitate.
Aria cercetărilor sugestive şi priorităŃilor pentru dezvoltarea turistică durabilă pe

categorii de unităŃi teritoriale
Tabelul nr. 1
Categorii de Scopul pe termen scurt Scopul pe termen mediu Scopul pe
unităŃi teritoriale termen
lung
Punct turistic – studii de caz asupra – valoarea arealelor protejate
varietăŃii resurselor (economică, estetică)
– implicarea angajaŃilor – tipuri de experienŃe
– relaŃia cost - profit îndeplinite -
– cultura organizaŃiei – schimbarea monitorizării în
– auditul de medii studii de caz
Localitate turistică – studii ale destinaŃiilor – studii longitudinale - indicatori
– capacităŃi de – natura studiilor modificate sociali,
suportabilitate: economice, economici
sociale, fizice şi fizici
– studii de imagine
Regiune turistică – inventarierea resurselor – studii longitudinale ale
– studii ale nevoilor şi nevoilor şi atitudinilor pieŃei -
atitudinilor pieŃei – măsurarea costurilor,
beneficiilor
łara – coordonare – legături
– diseminare – case de clearing -
– standarde – metodologii
– modele, paradigme
Nivel internaŃional – - cooperare - case de clearing -
– - adaptare - definiŃii de termeni
Turismul durabil înseamnă abilitatea destinaŃiei turistice de a rămâne competitivă

împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară şi să-i fidelizeze
ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural şi a fi într-un permanent echilibru cu
mediul ambiant.
Turismul durabil trebuie să echilibreze balanŃa între satisfacerea a două tipuri de nevoi:
• dezvoltarea economică
• protecŃia potenŃialului natural, a mediului înconjurător, în ansamblul său.
Se impune, în acest context, analiza interacŃiunii dintre integritatea culturii băştinaşilor,
beneficiile angajaŃilor şi nevoia de a înŃelege impactul schimbărilor asupra destinaŃiilor de
vacanŃă. În acest context, OrganizaŃia Mondială a Turismului (OMT), Consiliul Mondial pentru
Călătorii şi Turism (WTTC), Uniunea InternaŃională de Conservare a Naturii (UICN), FederaŃia
Mondială pentru Ocrotirea Naturii (WNF) şi FederaŃia Europeană a Parcurilor NaŃionale şi
Naturale (PNABE) se numără printre organizaŃiile internaŃionale care dezvoltă politici şi linii
directoare cu privire la conservarea şi protejarea resurselor naturale.
În publicaŃia OMT „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul durabil
dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiştilor actuali şi ale industriei turistice şi în acelaşi timp, a
protejării mediului şi a oportunităŃilor pentru viitor”.
Turismul secolului XXI se confruntă cu două mari probleme:
1. o mare responsabilitate şi un respect profund pentru populaŃiile destinaŃiei gazdă şi
pentru cultura lor. Aceasta rezultă dintr-o recunoaştere sporită a faptului că turismul
poate şi, deseori, are şi efecte negative asupra populaŃiei – gazdă şi a mediului lor
înconjurător;
2. o mare responsabilitate a celor ce călătoresc reflectă noi modalităŃi de consum, o
atenŃie în creştere acordată de către turiştii educaŃi.
249
De aceea, strategia turismului durabil implică trei aspecte importante:
• calitate. Turismul durabil asigură o experienŃă valoroasă pentru vizitatori,
îmbunătăŃind în acelaşi timp calitatea vieŃii comunităŃii – gazdă şi protejând mediul.
• continuitate. Turismul durabil asigură continuitatea resurselor naturale pe care se
bazează şi continuitate a culturii comunităŃii – gazdă cu experienŃe satisfăcătoare
pentru vizitatori.
• echilibru. Turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale
ecologiştilor şi comunităŃii locale.
De aceea, planificarea, amenajarea şi exploatarea turistică trebuie să facă parte
integrantă din strategia de dezvoltare durabilă a zonei, regiunii sau Ńării.
Provocarea industriei turistice este să dezvolte turismul şi calitatea produselor sale fără
a afecta mediul fizic şi mediul uman care le susŃine şi le hrăneşte. Astfel, turismul poate
contribui la atingerea dezideratelor dezvoltării durabile în momentul în care operează cu
capacităŃi naturale pentru regenerarea şi viitorul productivităŃii resurselor naturale, când
recunoaşte contribuŃia populaŃiei şi a comunităŃilor, a tradiŃiilor şi stilurilor de viaŃă, când
lucrează cu experienŃe turistice, când acceptă faptul că aceşti oameni trebuie să beneficieze de o
împărŃire echitabilă a beneficiilor economice ale turismului şi când este ghidat de dorinŃele
populaŃiei locale şi ale comunităŃilor – gazdă.
Principiile dezvoltării turismului durabil se referă următoarele aspecte:
− luarea deciziilor şi implementarea politicilor specifice dezvoltării durabile trebuie să
se bucure de o largă participare, de parteneriate şi acŃiuni de cooperare între
grupurile sociale afectate;
− politicile trebuie să fie integrate una cu cealaltă şi să se bazeze pe recunoaşterea
interdependenŃei politicilor turistice cu cele specifice altor domenii conexe
(transport, forŃă de muncă etc.);
− implementarea acestor politici trebuie să se facă Ńinând cont de constrângerile
existente în activitate practică, ceea ce presupune alegerea unor obiective pe termen
scurt, acestea fiind reevaluate periodic, prin urmare se recomandă stabilirea
progresivă a obiectivelor;
− trebuie să se Ńină cont de consecinŃele asupra mediului natural, uman şi antropic,
atunci când apar probleme cu privire la efectele asupra acestora şi să se evite
asemenea riscuri (principiul precauŃiei). El presupune reducerea şansei ca aceste
acŃiuni să provoace daune ireversibile asupra mediului ambiant şi calităŃii vieŃii;
− anumite nevoi sunt satisfăcute prin utilizarea unor resurse non-durabile. Politicile
de dezvoltare durabilă trebuie să încerce să reducă aceste nevoi şi să le
redirecŃioneze (principiul non-durabilităŃii resurselor);
− principiul „poluatorul plăteşte” spune că cel care produce daune trebuie să plătească
pentru ele şi va fi încurajat să-şi schimbe comportamentul.
Literatura de specialitate arată că au fost stabilite componentele unei strategii a
realizării turismului durabil, cerinŃele acestei activităŃi – prezentate sintetic - fiind:
• respect şi grijă faŃă de modul de viaŃă al comunităŃilor umane;
• creşterea nivelului de viaŃă al habitatelor umane;
• conservarea ecosistemului Terrei, a biodiversităŃii acesteia;
• reducerea exploatărilor resurselor epuizabile şi păstrarea capacităŃii de susŃinere a
planetei;
• schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;
• crearea posibilităŃilor comunităŃilor de a-şi păstra propriul mediu ambiant, paralel
cu realizarea cadrului naŃional pentru dezvoltare şi conservare integratoare.
Alături de conştientizarea, acceptarea şi aplicarea acestei strategii se află o mare dilemă
şi problemă ce aşteaptă rezolvarea: costurile.
În momentul de faŃă, dar mai ales în perspectivă – pe termen lung – costurile financiare
pentru susŃinerea unui turism durabil, inclusiv a ecoturismului, par a fi ridicate. Privind în viitor
250
şi analizând realist, vom constata însă că ulterior costurile pentru refacerea ecologică sunt mult
mai mari, iar efectele negative asupra ambiantului pot fi, în mare măsură ireversibile.
Revenind la necesitatea abordării turismului prin prisma marketingului – dezvoltarea
strategică a turismului durabil, elaborarea ansamblului strategiilor, este precedată de stabilirea,
respectiv formularea unui set de obiective.
Literatura de specialitate arată că obiectivele – economice şi sociale – reprezintă două
categorii ce nu sunt de natură alternativă, ci care, din contră trebuie armonizate.
Stimulentele oferite de către guvern pentru dezvoltări turistice, prezintă instrumente
folosite în realizarea obiectivelor stabilite prin politica dezvoltării durabile în domeniul
turismului. Este important să se asigure că obiectivele strategice nu intră în conflict unele cu
altele şi că stimulentele oferite investitorilor sunt compatibile cu asemenea obiective.
Bibliografie:
1. Bran Fl., T. Simon, P. Nistoreanu – Ecoturism – Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag.
18.
2. Glăvan V., „Turismul şi protecŃia mediului – probleme prioritare ale României viitoare”, în
Turismul în contextul dezvoltării durabile, A.S.E. Bucureşti, octombrie 2000, pag. 7.
3. Stănciulescu G., N. Lupu, G. łigu – DicŃionar Poliglot Explicativ de Termeni UtilizaŃi în
Turism, Editura All. Bucureşti, 1998, pag. 72.
4. Theobald F. William, “Global Tourism”, Butterworth, Great Britain, 1998, pag. 181.
251
TURISMUL ÎN ARII PROTEJATE – PROGRAM DE
MONITORIZARE

costencumirela@ yahoo.com
Abstract
Protected area managers can do much to build a more constructive relationship with the tourism
sector.
Monitoring is an essential component of any planning or management process, for without
monitoring, managers know nothing about progress towards the objectives they have been set or have set
themselves.
Datorită presiunilor la care sunt supuse unele regiuni ale Terrei, atât prin intensificarea
turismului, cât şi prin industrializarea exacerbată, a fost necesară crearea parcurilor naŃionale,
locuri în care animalele şi păsările să poată fi protejate fiind în acest fel vânate într-un mod
controlat şi unde plantele pot fi astfel ocrotite şi gospodărite încât de cromatica, parfumul şi
gingăşia lor să beneficieze şi generaŃiile viitoare aşa cum noi le-am preluat de la străbunii noştri.
Din punct de vedere ştiinŃific, un parc naŃional este definit ca „un areal relativ întins,
unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană,
unde speciile de plante şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes
ştiinŃific, educativ şi recreativ deosebit, sau care deŃine un peisaj natural de o mare frumuseŃe;
unde autoritatea cea mai competentă a Ńării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai
curând posibil a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal de întărire efectivă a respectului
faŃă de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde
vizitatorilor le este permisă intrarea în condiŃii speciale pentru scopuri de cercetare, educaŃie,
culturale şi recreative”.
Parcurile naŃionale şi rezervaŃiile naturale sunt perimetre selectate de guverne sau de
organizaŃii particulare pentru a beneficia de protecŃie specială. Sunt alese astfel zone ce cuprind
frumuseŃi naturale, elemente de interes ştiinŃific, moşteniri culturale ale zonelor rurale, etc.
Nu întâmplător, primul parc naŃional din lume aparŃine americanilor, un popor extrem
de interesat de resursele sale naturale. Este vorba de Yellowstone National Park, înfiinŃat în
1872, acoperind o parte din Montana (Wyoming) şi Idaho, întinzându-se pe o suprafaŃă de
888708 ha. Însă, termenul de „parc naŃional” a fost folosit pentru prima dată pentru Royal
National Park creat în New South Wales – Australia în 1979. Ulterior, conceptul de parc
naŃional s-a extins în Canada şi Noua Zeelandă în anul 1880 până când a fost creat primul parc
naŃional din Europa în Suedia.
În prezent există în lume peste 1388 de titluri care desemnează arii protejate. Se pot găsi
astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelaşi scop, cum ar fi: rezervaŃie
naturală strictă în Bhutan; rezervaŃie pentru managementul naturii în Bahamas; rezervaŃie
naturală în Ontorio – Canada; rezervaŃie naturală naŃională în Cehia; rezervaŃie naturală marină
în Indonesia; arie pentru conservarea naturii în Japonia şi rezervaŃie naturală strictă în Sri
Lanka, dar toate reprezentând acelaşi lucru, şi anume o RezervaŃie Strict Protejată – categoria Ia
conform IUCN.
În practica turistică internaŃională se constată un interes crescând al potenŃialilor
consumatori de turism pentru vizitarea zonelor protejate. Această tendinŃă este argumentată de
valoarea ştiinŃifică, de originalitatea, de caracterul de unicat al atracŃiilor adăpostite de aceste
252
perimetre la care se adaugă nevoia turiştilor de a petrece o mare parte a vacanŃei în condiŃiile
unei naturi nealterate, nepoluate.
Ecoturismul, în accepŃie restrânsă, are prin urmare, drept „materie primă”, sau destinaŃie
de consum turistic zonele protejate, rezervaŃiile naturale, ale biosferei şi parcurile naŃionale.
Activitatea de turism în ariile protejate îmbracă forme diferite, specifice şi complexe,
amenajarea turistică ridicând probleme legate atât de protejarea şi conservarea ecosistemelor,
cât şi de dezvoltarea infrastructurii generale, a echipamentelor de cazare şi dotărilor pentru
recreere şi turism. De aceea, dezvoltarea activităŃii de ecoturism în arii protejate se face prin
respectarea anumitor condiŃii şi anume
• valorificarea şi amenajarea ariilor protejate se realizează în spiritul actelor
normative, în mod global şi integrator, în raport cu complexitatea potenŃialului
natural, uman şi turistic şi cu gradul de dezvoltare economico – socială a zonei
protejate şi regiunii limitrofe;
• alegerea şi punerea în practică a celor mai bune proiecte de valorificare şi
amenajare turistică se face numai în urma unor studii de oportunitate şi fezabilitate
şi de impact ecologic;
• asigurarea suportului şi echilibrului financiar necesar realizării proiectului ales,
având în vedere costurile economice şi ecologice;
• lărgirea cooperării cu autorităŃile şi populaŃia locală privind arealele protejate şi
realizarea unui parteneriat între acestea şi administraŃia zonelor protejate;
• activităŃile intermediarilor din turism şi ale ghizilor, în arealele protejate trebuie să
fie în concordanŃă cu normele de protecŃie a mediului şi comunităŃii locale (de
exemplu rezervaŃiile biosferei);
• creşterea contribuŃiei financiare şi practice a firmelor prestatoare de servicii
turistice, ca şi a intermediarilor din turism la protecŃia arealelor ocrotite;
• proiectarea unei politici de promovare şi de marketing specifice ariilor protejate, în
concordanŃă cu respectarea regimului de protecŃie şi conservare a acestora;
• crearea tuturor condiŃiilor de evitare a impactului de poluare şi degradare nedorită a
mediului ecosistemelor şi speciilor de floră şi faună.
Amenajarea turistică a acestor spaŃii naturale ocrotite variază de la o Ńară la alta, aşa
cum diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc, acestea fiind determinate în mare măsură
de specificul obiectivelor sale naturale, motivaŃia vizitării, posibilităŃile de valorificare, dotările
existente încadrându-se cantitativ şi calitativ în limitele impuse de ecosistemele respective, a
căror depăşire poate perturba echilibrul lor.
Dotările turistice cuprind, în ansamblul, unităŃi de cazare foarte diversificate (de la
locuri de campare, cabane, vile la hoteluri, moteluri, sate de vacanŃă), unităŃi de alimentaŃie,
dotări de agrement şi sport, caracteristice fiecărui loc, în funcŃie de tipul de resurse turistice
existente.
Indiferent de gradul de dotare a parcurilor, fiecare dintre ele trebuie să aibă un
echipament turistic minim, constituit din instalaŃii diverse aflate în tot parcul, poteci şi alei
marcate, locuri de odihnă şi amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor obiective naturale
sau antropice.
Valorificarea prin turism a ariilor protejate presupune următoarele acŃiuni, acŃiuni ce
trebuie desfăşurate printr-un plan / program de monitorizare a activităŃii desfăşurate în ariile
protejate:
• stabilirea judicioasă a punctelor de intrare şi ieşire a turistului în spaŃii şi rezervaŃii,
a itinerariilor;
• organizarea Centrului de Vizitare şi Informare Turistică;
• realizarea infrastructurii generale (reŃea rutieră, stradală, pietonală, parcări,
alimentare cu apă, curent electric, etc.);
• organizarea circulaŃiei turistice, ceea ce prevede stabilirea fluxurilor turistice, a
dimensiunilor acestora, departajarea orară pe grupe de vizitare, frecvenŃa acestora,
durata vizitării, etc.;
253
• amenajarea spaŃiilor de cazare, alimentaŃie, sport şi agrement în conformitate cu
condiŃiile concrete, specificul resurselor, cu principiile de amenajare turistică a
teritoriului şi cu indicatorii standardelor de dezvoltare;
• amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice;
• refacerea peisajelor şi obiectivelor turistice degradate;
• semnalizarea obiectivelor turistice, a dotărilor şi utilităŃilor.
Toate aceste acŃiuni, care creează condiŃii optime motivaŃiei consumului turistic –
cercetare, studiu, recreere, educaŃie – trebuie să fie realizate foarte atent, pentru a nu distorsiona
ambientul, peisajul, autenticul şi mai ales viaŃa animalelor, plantelor şi a localnicilor.
Demararea proiectului de valorificare şi amenajare turistică a zonelor protejate
presupune şi asigurarea dezvoltării altor facilităŃi care vin în sprijinul turismului. Astfel, apar o
multitudine de probleme care se cer rezolvate, grupate astfel:
• generalităŃi care includ aspecte globale de exploatare şi acŃiune a resurselor din
zonele turistice; astfel, în multe Ńări, problemele cu caracter general sunt incluse în
legi specifice – legea muntelui, legea litoralului, a zonelor deltaice şi umede;
• utilizarea resurselor – natura nu trebuie să se cantoneze doar în sfera zonelor
turistice, fiind necesară protecŃia naturii şi peisajelor în mod integrator, Ńinând cont
de gestionarea întregului teritoriu; acest fapt va asigura supravieŃuirea unei bune
biodiversităŃi;
• de la nivelul sectorial la cel transectorial, fapt care arată că asigurarea protecŃiei
mediului înconjurător nu poate fi considerat un domeniu particular şi izolat al
statului; acesta trebuie privit global alături de activităŃile de transport, energie,
amenajarea teritoriului, manieră care va asigura alegerea celor mai bune soluŃii de
dezvoltare;
• de la acŃiunea locală la planul global prin care activităŃile şi angajamentele pentru
dezvoltarea economică şi protecŃie a mediului trebuie să se sprijine şi pe
recomandările din strategia paneuropeană a diversităŃii biologice şi de peisaj care nu
este un simplu document ci şi un proces dinamic dirijat de Congresul puterilor
locale şi regionale din Europa, în legătură cu acest subiect;
• conservarea resurselor naturale – o prioritate faŃă de tendinŃa administratorilor
staŃiunilor şi localităŃilor turistice care sunt dispuşi să accepte iniŃiative îndrăzneŃe
legate de diferite activităŃi economice, dar care vor trebui să subordoneze aceste
cerinŃe politicii proprii de conservare a mediului ambiant;
• soluŃii naŃionale pentru probleme locale, unde posibilităŃile practice de realizare a
unor soluŃii şi proiecte locale depind în foarte multe cazuri de importanŃa orientării
fixate la nivel naŃional. De exemplu, o singură modificare în politica naŃională de
transporturi va permite administraŃiei unor staŃiuni balneare, de litoral, parcuri
naŃionale, să rezolve problema afluxului de maşini la nivel local;
• urgenŃa problemelor şi demararea soluŃiilor se remarcă adesea, mai ales că unii
responsabili ai zonelor turistice au alte probleme urgente de rezolvat. Dar mai întâi
trebuie reflectat, studiat, negociat, de convins grupurile sau mediile interesate.
Lentoarea soluŃiilor, deşi pare a avea un efect negativ, reprezintă de multe ori un
mod de a alege mai bine soluŃiile pe termen lung. Deşi uneori se cer urgente şi
imediate, esenŃialul este de a împiedica pierderea unor valori naturale de neînlocuit
şi neregretabile;
• libertăŃile şi constrângerile sunt uneori necesare pentru că turiştii privesc natura ca
pe un spaŃiu de absolută libertate. Dar conservarea şi protecŃia unor obiective
deosebite impun elaborarea unor restricŃii şi limite asupra vizitatorilor şi
activităŃilor turistice. Responsabilii zonelor protejate se găsesc într-o mare dilemă:
aceea de a asigura respectul şi protecŃia valorilor naturale, culturale şi accesul
publicului doritor să se bucure de peisajele naturale şi bunuri culturale inedite;
• echilibru şi ruptură – constituie o mare problemă pentru găsirea celor mai bune
soluŃii între conservarea valorilor naturale faŃă de creşterea presiunilor socio –
254
economice. Astfel, se impune găsirea unui echilibru între ceea ce natura şi cultura
câştigă şi pierd. De multe ori degradarea mediului natural şi modificările unor
tradiŃii şi obiceiuri, scăderea populaŃiei rezidente sunt procese lente, dar continue.
Ele pot apărea pe termen lung acceptabile, dar impacturile care se produc pot
conduce la fenomene ireversibile, mai ales când nivelul de viabilitate şi toleranŃă
este afectat;
• sistemul bipolar: rezolvări clasice – rezolvări noi – presupune un efort de reflexie
şi de gândire aprofundat, iar o schimbare a acestora în timp ş spaŃiu poate aduce
soluŃii noi la probleme cunoscute;
• ştiinŃă şi satisfacŃie sunt două lucruri diferite dar complementare şi necesare pentru
a justifica toate acŃiunile şi motivaŃiile realizării planurilor de valorificare a zonelor
turistice. ExistenŃa unor studii, materiale documentare riguros întocmite, însoŃite de
date concrete, cifre, grafice şi de imagini deosebite generează interese şi emoŃii
pentru aceste spaŃii şi dorinŃe de a le păstra;
• individual sau de grup – se bazează pe ideea că descoperirea naturii poate fi o
experienŃă solitară. Cunoaşterea unor obiective se poate face şi în grup, unde se
împărtăşesc interese entuziasm, cunoştinŃe. Trebuie evitate acele porniri de grup,
când o masă umană este compusă din indivizi care nu doresc decât să fie împreună,
fără a avea dorinŃa reală de a descoperi natura sălbatică;
• capacitatea de suport este legată de numărul de vizitatori şi de folosirea resurselor
din zonele turistice, care nu trebuie să depăşească un anume prag. Aceasta este un
concept interesant, dar foarte greu de pus în practică. Aplicarea unor limite nu sunt
indirect vizibile. Astfel, se cere mai curând o gestionare prudentă, anticipativă, cu
urmărirea atentă a efectelor, pentru a nu atinge pragul de degradare, uneori
ireversibilă;
• reglementări fixe şi utilizări noi sunt necesare pentru că inventivitatea umană nu
are limite în exploatare naturii. De multe ori consecinŃele asupra mediului nu sunt
luate în calcul decât atunci când apar primele efecte negative. În multe situaŃii
reglementările în vigoare nu sunt totdeauna adaptate la noile situaŃii „sau tipuri de
comportament”.
Orice amenajare efectuată se cere a fi făcută în aşa fel încât să constituie un element
benefic şi o plăcută surpriză pentru vizitatori şi să nu inducă un sentiment negativ. Din aspectele
prezentate rezultă că zonele protejate includ situri şi peisaje de înaltă valoare.
Amenajarea şi valorificarea lor trebuie să pornească de la experimentele unor Ńări cu
preocupări deosebite în acest sens.
Bibliografie:
1. Eagles, P.F.J., McCool, S.F., Haynes C.D., „ Sustainable Tourism in Protected Areas –
Guidelines for Planning and Management”, World Commission on Protected Areas ,
IUCN, 2002
2. Sundseth Kerstin, „Using natural and cultural heritage to develop sustainable tourism in
non-traditional tourist destinations”, European Commission Study, Ecosystems LTD
255
TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN FAłA
PROVOCĂRILOR UNIUNII EUROPENE
DRD. DAVID KATALIN

DRD. ŞUMALAN MARCEL
Natural qualities and the main features of the Romanian rural space allow the development of
the rural tourism, which may constitute one of the economical growth elements. A successful example of
the rural tourism must be based upon individual performers who have the chance to conceive in this
moment new products estimated to a more and more grasping of original, unique and authentic offer
market.
Într-un interval scurt de timp, turismul rural a devenit o certitudine în Ńara noastră,
prezentându-se ca o activitate complexă şi bine articulată, capabil să satisfacă necesităŃi de ordin
economic, social, cultural, spiritual etc. Precum orice proces sau fenomen în curs de afirmare,
este perfectibil şi trebuie să se adapteze la timp noilor tendinŃe generate în special de contextul
integrării României în Uniunea Europeană.
Noua atracŃie a vacanŃelor se orientează spre patru domenii diferite de experienŃe trăite
care se cer însă oferite simultan: experienŃa de explorare, experienŃa biotică, experienŃa socială
şi experienŃa optimizantă.121
AtracŃia noutăŃii sau experinŃa de explorare cunoaşte diferite stadii, de la o banală
plimbare într-un spaŃiu geografic necunoscut până la participarea la unele munci agricole, şi
menŃine trează nevoia de turism, o face să revină, îi determină regenerarea.
ExperienŃa biotică constă în descoperirea nebănuitelor aptitudini sau capacităŃi de către
turistul însuşi în mediul rural.
Manifestările integrate în activităŃile sociale dintr-o localizare turistică rurală, însoŃite
de satisfacŃiile trăite individual în cadrul diferitelor microcolectivităŃi create spontan alcătuiesc
experienŃa socială.
În sfârşit, experienŃa optimizantă reuneşte un complex de satisfacŃii aşteptate de turist şi
menite să-i creeze senzaŃia de autodepăşire, sentimental că a fost bine şi că recentele trăiri au
adăugat valoare existenŃei sale.
Se remarcă mutaŃia produsă în rândul purtătorilor cererii turistice şi anume aceea de la
necesitate la satisfacŃii. Oamenii călătoresc ca să suporte mai bine viaŃa de acasă cu
constrâgerile, stresul şi rutina ei şi se aşteaptă să aducă ceva bun din vacanŃa lor adică
experienŃe trăite şi percepute într-o altă stare de spirit şi anume aceea asimilată odihnei. EvoluŃia
turismului rural din România, după părerea noastră, este dependentă de valorificarea
următoarelor elemente:
− portul tradiŃional;
− arhitectura;
− mobilarea şi decorarea interioară;
− muzica populară şi coregrafia;
− pastorale;
− balneare;
− muzeale;
121
Snack O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001, pp. 353-354
256
−creaŃia artistică şi artizanală, cu ateliere special amenajate unde sub îndrumarea
unor artişti şi meşteri populari renumiŃi, turiştii se pot iniŃia în: pictură naivă, icoane
pe sticlă, sculptură în lemn şi piatra, Ńesătorie populară, ceramică, etc.;
− condiŃiile climaterice şi peisagistice, predominante în satele de deal şi de munte cu
gospodării risipite, ideale pentru amatorii de linişte şi plimbări solitare, într-un
cadru natural pitoresc;
− atracŃiile pescăreşti şi de interes vânătoresc.
Turismul rural s-a dezvoltat în primul rând datorită creşterii veniturilor (este vorba mai
ales de venitul discreŃionar), a timpului liber şi a diversificării motivaŃiilor. În al doilea rând
este vorba despre alŃi factori care favorizează dezvoltarea turismului rural şi anume: creşterea
nivelului de educaŃie; afirmarea originalităŃii/autenticităŃii pe piaŃă; ridicarea nivelului calitativ
al transporturilor şi comunicaŃiilor; creşterea cererii de oferte turistice „personalizate; creşterea
interesului pentru menŃinerea sănătăŃii; dezvoltarea accentuată a industriei de echipament
sportiv şi turistic; creşterea interesului organismelor administrative de la nivel judeŃean şi local.
În cadrul turismului rural întâlnim mai multe tipuri, care apar frecvent într-o manieră
difuză şi cu pregnante tendinŃe de întrepătrundere şi anume: turismul rural cultural; turismul
rural de agrement; turismul rural curativ; turismul rural sportiv; turismul rural religios.
Produsul turistic rural este unul de o specificitate accentuată, principalii factori de atracŃie fiind:
− peisajul natural (munŃi, lacuri, râuri mari, vegetaŃie variată)
− flora şi fauna bogată, variată şi atractivă
− elementele culturale (monumente, situ-ri istorice, stiluri arhitecturale, trediŃii
etnografice şi folclorice)
− căldura şi calităŃile umane ale comunităŃii rurale reflectate în mentalităŃi,
ospitalitate, limbaj etc.
− posibilităŃile de cazare şi hrană diferite de cele obişnuite
− posibilităŃile de mişcare în aer liber, de participare la activităŃile comunităŃii, de
proiectare într-un alt mod de existenŃă.
Subliniem faptul că produsul turistic rural apare ca un complex de elemente eterogene
combinate (mai precis combinabile) deliberat, în care unele sunt cuantificabile (de exemplu
transportul, cazarea, alimentaŃia), iar altele nu se supun cuantificării (aşa numita infrastructură
invizibilă) derivând din poziŃia geografică, clima, istoria, cultura, tradiŃiile, folclorul etc. fiecărei
Ńări sau zone în parte, dar care prin atrctivitatea lor şi prin abilitatea întreprinzătorilor şi
organizatorilor de a le utiliza eficient, contribuie la trezirea interesului pentru consumul turistic
şi, în consecinŃă, reprezintă motivaŃia principală a multor călătorii turistice în mediul rural122.
Mediul rural românesc constituie un rezervor considerabil de spaŃiu, în care activităŃile
turistice se pot desfăşura pe scară largă, într-o mare diversitate de forme, care, dacă sunt
gestionate adecvat de către factorii implicaŃi, pot fi protejate de tendinŃele de depreciere,
generate de presiunea asupra mediului.
Numeroase aşezări rurale se află într-o stare critică din punct de vedere demografic, dar
situaŃia poate fi (cel puŃin) ameliorată prin impactul benefic pe care îl are prestarea de activităŃi
turistice.
Transformările care trebuie să aibă loc în mediul rural românesc pentru a favoriza
dezvoltarea la nivelul exigenŃelor a turismului rural, după părerea noastră, sunt:
• ridicarea nivelului de civilizaŃie şi confort al gospodăriilor tărăneşti în concordanŃă
cu originalitatea şi diversitatea tipologică a acestora.
• schimbarea mentalităŃii, renunŃarea la un mod de gândire sintetizat prin sintagma
„merge şi aşa” şi înŃelegerea exigenŃelor şi necesităŃii de profesionalism şi
performanŃă în prestarea de activităŃi turistice. Oricât de generoasă ar fi oferta
anumitor componente, ea nu se dovedeşte cu necesitate a fi profitabilă doar dacă se
manifestă într-un sistem, ce integrează ansamblul factorilor care definesc produsul
122
adaptare pt. turismul rural după Snack O., Baron P., Neacşu N., op.cit., p. 352
257
turistic (cazare, pensiune, circulaŃie turistică, animaŃie, activităŃi diverse, servicii,
amabilitate, curăŃenie exemplară, atenŃie pentru detalii etc.).
• dezvoltarea spiritului întreprinzător şi de antreprenoriat în rândul „autohtonilor”.
Turismul rural se poate dezvolta doar în condiŃii de asumare a riscului de către cei
din mediul rural şi de dezvoltare a componentei de comercializare a acestuia.
Un model de succes al turismului rural, în opinia noastră, trebuie să aibaă la bază
prestatorii individuali de servicii turistice rurale. Ei funcŃionează în medii dintre cele mai
diverse din punct de vedere geografic, social, economic, cultural etc. şi tocmai de aceea, ei au
şansa virtuală de a concepe produse inedite, destinate unei pieŃe turistice tot rnai avide de oferte
originale, unice, autentice, permisive sau prohibitive. Pentru aceasta trebuie să conlucreze cu
factorii decizionali locali şi să deruleze o activitate concertată cu evoluŃiile din celelalte sectoare
ale vieŃii economico-sociale. Ofertele turistice trebuie mai apoi popularizate. Este nevoie ca
anumite structuri, reprezentate prin asociaŃii profesionale nonprofit ale prestatorilor de servicii
turistice, să îşi asume sarcinile de mai sus, fiind susŃinute prin efortul colectiv al
întreprinzătorilor individuali sau al altor organisme interesate (ministere, instituŃii de învăŃământ
organizaŃii internaŃionale ş,a,).
Bibliografie:
1. Snack O., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001
2. Botezat Elena, Strategii manageriale în turism, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Ghereş Marinela, Culda Sidonia, Turismul rural, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000
4. Glăvan Vasile, Turism rural. Agroturism.Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
5. ColecŃia revistei Tribuna Economică, 1995-1998
6. experienŃa ANTREC, ANTREC Bucureşti, 1998
258
ESTIMAREA SIMULTANĂ A TRENDULUI ŞI
FACTORILOR SEZONIERI
BOSÂNCEANU MARINICĂ
Universitatea „ Ştefan cel Mare“ Suceava
E-mail: boss@eed.usv.ro
The paper presents sequences from two techniques of simultaneous estimation of the trend and
temporary factors, based on the same approach, the method of least squares and with identical results.
The first technique has the advantage that represents the object of a handed technique since it has used
analytical results, relatively simple. The simplicity is a consequence a restriction over the studied
chronics. It has to obligatory behaved the same number of observations for any constitutive duration of
the series.
The importance of the second procedure consists in using multiple regression programs,
referring at the variable indicators for measuring the temporality. The major inconvenient for this second
procedure is represented by the necessity of using the informatics’ programs relatively important, so that
generalization is becoming difficult for the routine treatment, in a great number of chronics.
Referitor la acest aspect sunt disponibile două tehnici, care sunt bazate pe acelaşi
demers, metoda celor mai mici pătrate, şi dau rezultate identice.
A. Prima tehnică prezintă avantajul că face obiectul unui tratament manual, întrucât
utilizează rezultate analitice relativ simple. Simplitatea este o consecinŃă a unei restricŃii asupra
cronicii studiate: aceasta trebuie a comporta, obligatoriu, acelaşi număr de observaŃii pentru
fiecare perioadă constitutivă a unui ciclu ( dacă avem ciclu anul şi observaŃii lunare, ciclul va
trebui să aibă pentru fiecare lună acelaşi număr de ani de observare) ( de ex., dacă seria
temporală debutează în martie, ultima observaŃie se impune a corespunde lunii februarie ).
UzanŃa impune ca astfel de cronici să fie prezentate în tabele rectangulare, unde lunile
sunt reperate în coloane şi anii în linii – tabele Buys-Ballot. Aşadar această primă tehnică o
putem defini „ estimarea simultană a trendului şi factorilor sezonieri, plecând de la metoda
celor mai mici pătrate, pe tabelele Buys-Ballot “.
B. EsenŃa acestui traiect: folosirea de programe de regresie multiplă, făcând apel la
variabile indicatoare pentru a măsura sezonalitatea. Inconvenientul major al acestei secunde
proceduri îl constituie necesitatea folosirii programelor informatice relativ importante, deci
este dificilă generalizarea sa în tratamentul de rutină pentru un număr foarte mare de cronici. În
replică, putem aminti avantajul conform căruia se poate raŃiona, prin intervalul de încredere,
parametrii evoluŃiei de tendinŃă şi factorii sezonieri, plecându-se de la desluşirile clasice
furnizate de către programele de regresie, precum şi reda ( nu toate programele informatice,
însă, oferă această posibilitate ) statistica Durbin-Watson, care permite să judecăm dacă ipoteza
de independenŃă a reziduurilor este sau nu acceptabilă. În acest ultim caz, estimaŃiile calculate
pentru diferiŃii parametri sunt depărtate, ca urmare nu se poate avea încredere în rezultatele
obŃinute.
Înainte de a prezenta aceste tehnici, introducem ipotezele aferente lor.
• ExistenŃa, implicită, a unicităŃii legilor de evoluŃie, atât de tendinŃă cât şi sezonieră,
a fenomenului studiat. Previziunea bazată pe parametrii obŃinuŃi se clădeşte, de
asemenea, pe această ipoteză. În legătură cu acest aspect menŃionăm că demersul
diferă fundamental de abordările modelului Holt-Winters, care se adaptează, fără
probleme, la modificările acestor legi de evoluŃie.
259
• EvoluŃia de tendinŃă este liniară ( xt = at + b ), dar în realitate se poate substitui lui
xt toată transformarea monotonă, cea mai folosită fiind transformarea logaritmică,
aceasta permiŃând studierea fenomenelor cu evoluŃie exponenŃială.
• Mişcarea sezonieră ct este riguros periodică şi se va nota cj, j = 1÷m, m fiind
numărul de perioade dintr-un ciclu ( de ex., m = 12, dacă ciclul este anul şi
observaŃiile lunare ).
• Fenomenul studiat suferă, pe lângă aceasta, o perturbaŃie aleatoare εt, a cărei natură
este de tip bruit-blanc.
• Cele trei componente funcŃionează aditiv, ceea ce conduce la modelul de bază
următor:
yt = ( at + b ) + cj + εt model aditiv. (1)
Acest model poate fi echivalent unui model multiplicativ, dar după transformarea
logaritmică [ , p.298 ] a unor variabile, deoarece legătura liniară afectează parametrii şi nu
variabilele:
ln(yt) = at + b+ cj + εt , (2)
unde: a = ln(1+a’);
b = ln(b’);
cj = ln (cj’), cj’ fiind un coeficient multiplicativ sezonier;
εt – perturbaŃia aleatoare de tip bruit-blanc, aceasta putându-se scrie şi sub forma ln(ηt).
Ca atare, modelul multiplicativ va fi următorul:
yt = b’·c’j·ηt (1+a’)t. (3)
• O ipoteză suplimentară, relativă la factorii sezonieri, care este indispensabilă în

abordarea tehnicii celor mai mici pătrate pe tabelele Buys-Ballot, este principiul de
conservare a ariilor. Acest principiu nu este necesar în cazul unui demers prin
regresie multiplă, fapt ce explică şi diferenŃa de rezultat numeric dintre cele
două tehnici. De remarcat totuşi că rezultatele obŃinute sunt perfect comparabile,
aşa cum de altfel vom constata şi în ex. numeric considerat.
Această ipoteză postulează existenŃa compensării mişcărilor sezoniere pe ciclu,
respectiv:
m
∑cj = 0 , (4)
j =1
iar în cadrul unui model multiplicativ:
m m m
∑ c j = ∑ ln (c j ) = 0 → ∏ c j = e 0 = 1. (5)
j =1 j =1 j =1
Rezultă că media geometrică a coeficienŃilor sezonieri este egală cu 1 la model

multiplicativ şi 0 la cel aditiv.
A. Estimarea simultană a trendului şi componentei sezoniere prin metoda celor mai mici
pătrate pe tabel Buys-Ballot
Fie:
n – numărul de cicluri existente într-o cronică ( numărul de ani, de ex. );
m – numărul de perioade constitutive ale ciclului ( m = 12 luni, dacă observaŃiile sunt
lunare şi ciclul anual );
i – indicele de reperare a ciclului;
260
j – indicele folosit pentru identificarea perioadei în ciclu.
Data t, corespunzătoare lunii j a anului i, poate fi scrisă astfel:
t = m(i-1) + j. (6)
Valoarea teoretică aferentă lui xt:
∧
x t = at + b + c j = a[m(i − 1) + j] + b + c j .
Luând bj = b + cj , avem:
∧
x t = a[m(i − 1) + j] + b j . (7)
Aplicarea metodei celor mai mici pătrate constă în căutarea valorilor celor m factori
sezonieri bj, precum şi cea a creşterii mediei lunare a. Rezultanta aplicării demersului: varianŃa
reziduală este minimă.
2
 ∧ 
{
∑  x t − x t  = ∑ ∑ x ij − a[m(i − 1) + j] + b j }2 → min . (8)
t   i j
Tabel 1. Buys-Ballot – model aditiv
LUNA
An
1 2 4 53 6 7 8 9 10 11 12
Σ x
1994 653 713 684 707 714 684 422 629 811 721 803 8246 687
1995 831 765 815 830 756 811 746 504 774 762 695 680 8969 747
1996 682 684 743 701 641 595 679 439 728 746 688 743 8069 672
1997 689 741 815 719 730 764 626 456 757 786 778 762 8623 719
1998 719 692 771 692 753 764 652 494 696 742 794 773 8542 712
1999 901 815 900 846 883 811 766 584 761 863 773 751 9654 805
2000 739 624 640 672 615 638 555 372 605 615 573 674 7322 610
Σ 5266 4974 5397 5144 5085 5097 4708 3271 4950 5325 5022 5186 59425
752 711 771 735 726 728 673 467 707 761 717 741
x
Me1 719 692 771 701 730 764 679 456 728 762 721 751
După efectuarea calculelor [ 1, p. 359-363 ], obŃinem soluŃia analitică următoare:
12  n m x ij n + 1 n m 
 ∑ i∑ ∑ x ij  (9)
a=
(
mn n 2 − 1 )  i =1 j =1 m − 2m i∑
 =1 j =1 
n m x ij nm + 1
b= ∑∑ −a ( 9’ )
i =1 j =1 nm 2
n x ij n m x ij  m +1
cj = ∑ −∑∑ − a j −  ( 9’’ )
i =1 n i =1 j =1 nm  2 
Tabel 2. Buys-Ballot – model multiplicativ

LUNA
An Σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1994 6,56 6,48 6,57 6,53 6,56 6,57 6,53 6,05 6,44 6,70 6,58 6,69 78,26
1995 6,72 6,64 6,70 6,72 6,63 6,70 6,61 6,22 6,65 6,64 6,54 6,52 79,29
1996 6,53 6,53 6,61 6,55 6,46 6,39 6,52 6,08 6,59 6,61 6,53 6,61 78,01
1997 6,54 6,61 6,70 6,58 6,59 6,64 6,44 6,12 6,63 6,67 6,66 6,64 78,82
261
1998 6,58 6,54 6,65 6,54 6,62 6,64 6,48 6,20 6,55 6,61 6,68 6,65 78,74
1999 6,80 6,70 6,80 6,74 6,78 6,70 6,64 6,37 6,63 6,76 6,65 6,62 80,19
2000 6,61 6,44 6,46 6,51 6,42 6,46 6,32 5,92 6,41 6,42 6,35 6,51 76,83
Σ 46,34 45,94 46,49 46,17 46,06 46,10 45,54 42,96 45,90 46,41 45,99 46,24 550,14
B. Estimarea simultană a trendului şi componentei sezoniere prin regresia multiplă

Utilizare unui program de regresie necesită definirea a 11 variabile indicatoare dj, j
variind de la 1 la 11, dacă sezonalitatea este anuală pentru o cronică lunară. De o manieră
generală vom avea m – 1 variabile indicatoare, atunci când ciclul studiat comportă m perioade.
Aceste variabile indicatoare nu pot lua decât valoarea 0 sau 1 şi nu vom avea niciodată, în
acelaşi timp, pentru o perioadă t dată, mai mult de o variabilă indicatoare nenulă.
Amintim că se pot utiliza variabilele indicatoare pentru a elimina perturbaŃiile
excepŃionale ( greve prelungite, de ex. ), numărul lor fiind egal cu cel al perturbaŃiilor care
urmează a se elimina. Fiecare variabilă va lua valoarea 1 doar pentru perioadele unde
perturbaŃia există şi 0 în celelalte cazuri. Folosirea simultană a variabilelor cantitative şi
indicatoare ca variabile explicative ale regresiei multiple este cunoscută sub numele de analiza
covarianŃei.
Revenind la modalitatea de atribuire a variabilelor indicatoare, precizăm că se convine a
avea d1 = 1, atunci când perioada t corespunde la o lună ianuarie, d2 = 1, în situaŃia în care
perioada t este aferentă unei luni februarie s.a.m.d. Dacă perioada t se referă la o lună
decembrie, toŃi dj sunt nuli.
EcuaŃia de regresie este următoarea:
11
y t = at + b + ∑ c j d j . ( 10 )
j=1
Având o perioadă t, multiplu întreg de 12, toŃi dj sunt nuli, deci constanta b are
semnificaŃie de constantă a trendului clasic modulat prin componenta sezonieră a lunii
decembrie. În cazul celorlalte perioade t, doar un singur dj nu este nul, coeficientul cj
venind să moduluze b, deci termenul lunii decembrie. După cum se constată, referinŃa implicită
a lunii decembrie a redat inutil utilizarea principiului conservării ariilor. Cu toate acestea, dacă
s-ar fi introdus în ecuaŃia de regresie un c12d12, o astfel de ipoteză ar fi fost redată necondiŃionat,
cu scopul de a avea o constantă de referinŃă în vederea calculării cj, b luând imediat valoarea
acestei constante. Introducerea termenului c12d12 nu ar duce însă la nici un rezultat, dimpotrivă,
nedeterminarea care ar rezulta ( problema constantei de referinŃă ) s-ar traduce matematic prin
12
legătura liniară ∑ d j = 1.
j=1
În vederea verificării plauzibilităŃii ipotezei, conform căreia reziduurile sunt pur
aleatoare, se utilizează, în mod clasic, testul Durbin-Watson. Acesta nu testează decât
independenŃa reziduurilor succesive, fiind, asimptotic, echivalentul unui test asupra
coeficientului de autocorelaŃie de ordin 1.
n n n
∑ e 2t + ∑ e 2t −1 − 2 ∑ e t e t −1
t =2 t=2 t =1
d= n
≅ 2(1 − ρ1 ) . ( 11 )
∑ e 2t
t =1
Testul presupune că variabilele explicative sunt certe, el calculându-se plecând de la n

reziduuri et ale regresiei multiple. Indicatorul statistic, notat adesea DW, va fi:
262
n
2
∑ (e t − e t −1 )
t =2
d= n
, ( 12 )
∑ e 2t
t =1
urmând a se compara cu valorile dU şi dL, în scopul de a accepta sau respinge ipoteza de independenŃă.
RaŃionamentul se foloseşte de fig.1, unde zonele haşurate corespund plajelor de valori care nu permit o
concluzie rezonabilă.
0 dL dU 2 4-dL 4-dU 4
corelaŃie nu există corelaŃie

pozitivă corelaŃie negativă
Figura 1
Din păcate, tabele Durbin-Watson există doar pentru k ≤ 5 ( variabile explicative ).

Aproximări desigur avem, dar punerea lor în operă necesită calcule laborioase, deşi nu la fel de
complicate ca în cazul utilizării tabelelor Durbin-Watson. În acest sens pot fi amintite aprox.
printr-o lege Student [ 2, p. 400-402 ] sau cele cu o lege Beta [ 1, p.166-169 ]. În aceste condiŃii
se va utiliza un test pe coeficientul de autocorelaŃie de ordin 1, deşi acest test nu este la fel de
edificator ca cel al lui Durbin-Watson.
Bibliografie:
1. Calot, G. – „ Cours de statistique descriptive “, EdiŃia III, Dunod, 1993.
2. Fuller, A.T. – „ Introduction to statistical time series “, Wiley, 1976.
3. Giard, V. – „ Gestion de la production “, Economica, EdiŃia III, Paris, 2001.
4. Giard, V. – „ Statistique appliquée à la gestion “, Economica, EdiŃia V, Paris, 1987.
5. Jaba, E. – „ Statistică “, Ed. Economică, EdiŃia II, Bucureşti, 2000.
263
UNELE ASPECTE ECONOMICE ALE CĂLĂTORIEI
TINERILOR
ASIST.UNIV.DRD. CLAUDIA MOISĂ

Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia, str. N. Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, tel.: 0258-811512
E-mail: claudiapatrut@yahoo.com
Abstract: Young people have travelled around the world with their families, in groups,
or on their own for centuries.Current research indicates that youth travel increased by 20 to 25
percent each year through the 1990’s – a trend that appears to continue to today, in spite of
serious downturns in other segments of the tourism industry. Many industry experts – including
the World Tourism Organization, believe that youth travel is the fastest growing travel market
segment, accounting for over 20 percent of tourism worldwide.
1. Impactul economic global al turismului

Cercetări întreprinse în domeniul turismului evidenŃiază faptul că el are „un impact
considerabil asupra economiilor, societăŃilor şi culturilor diferitelor Ńări de referinŃă”.
AcŃiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri: de la stimularea creşterii economice la
perfecŃionarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătăŃirea
condiŃiilor de viaŃă.
La nivelul economiei unei Ńări sau regiuni, efectele turismului trebuie analizate, în
general, plecând de la relaŃia lor cu obiectivele fundamentale ale întregului sistem economic; „se
poate determina astfel contribuŃia turismului la creşterea economică, la stabilirea
preŃurilor, la echilibrul balanŃei de plăŃi, la distribuŃia justă şi echitabilă a venitului
naŃional şi utilizarea deplină a forŃei de muncă” .
Studiile realizate de OrganizaŃia Mondială a Turismului în această direcŃie, identifică şi
grupează efectele turismului în trei categorii:
− efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei Ńări (zone) efecte asupra
economiei naŃionale, în general (finanŃarea deficitului exterior), asupra stimulării
producŃiei ,denumite şi efecte globale;
− efecte parŃiale asupra economiei naŃionale, respectiv asupra agenŃilor, sectoarelor,
variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei (efecte asupra
echilibrului balanŃei de plăŃi, asupra nivelului ratei de schimb, veniturilor şi
cheltuielilor publice, nivelului inflaŃiei, speculaŃiilor terenurilor, dezvoltării
regionale, mediului rural);
− efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic (resurse naturale) şi cel al resurselor
umane cu rezultate economice directe (asupra calităŃii mediului, formării
profesionale, obiceiurilor de consum, schimbărilor sociale şi culturale).
Privit în corelaŃie cu ansamblul economiei naŃionale, turismul acŃionează ca un factor
stimulator al sistemului economic global. Desfăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere
şi respectiv un consum de bunuri şi servicii specifice ceea ce antrenează o creştere în sfera
producŃiei acestora. Totodată cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se
materializează între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector şi, indirect, în
stimularea producŃiei în alte ramuri conexe turismului (construirea şi echiparea spaŃiilor de
cazare şi alimentaŃie publică, modernizarea reŃelei de drumuri, realizarea de mijloace de
transport, de instalaŃii pentru agrement).
264
Rolul turismului de element dinamizator al sistemului economic global se
concretizează în:
− contribuŃia acestuia la crearea PIB – prin dezvoltarea turismului se obŃine un
semnificativ spor de producŃie; turismul intern şi internaŃional contabilizau la
nivelul anului 2002 aproape 11% din Produsul Mondial Brut, însumând circa 3.500
mlrd.$. Aportul turismului la PIB: pentru Ńările mici tributare turismului cota de
participare este foarte ridicată, 84% în I-le Maldive, 50% în Malta, 34% în Jamaica;
în Ńările cu o bogată activitate turistică dar cu o economie dezvoltată, ponderea
turismului la realizarea PIB se situează în apropierea mediei mondiale 11,4% în
Spania, 7,5% în FranŃa, 7,7% în ElveŃia, SUA 5,5%, Canada 4,1%, Anglia
4%,…România 2-3% în ultimii ani (2,1% în anul 2002).
− efectul de antrenare, de stimulare a producŃiei în alte domenii, rezultat al
caracterului său de ramură de interferenŃă şi sinteză. Activitatea unor ramuri este
determinată în mare parte de nevoile turistului; de ex., în FranŃa, proporŃiile
participării turismului sunt mari şi influenŃează mai multe sectoare: 75% din
hoteluri şi restaurante, 39% pentru vagoanele de dormit şi vagoanele restaurant,
75% din transporturile aeriene, 20% pentru cursele taxi, 17% din transporturile
rutiere, 50% în construcŃia de automobile, 33% din locurile în teatre, 50% din
producŃia de aparate foto şi materiale fotografice.
În conexiune cu dezvoltarea şi modernizarea economiei unei Ńări, turismul se manifestă
şi ca mijloc de diversificare a structurii acesteia prin apariŃia unor ramuri (activităŃi) specifice:
industria agrementului, transportul pe cablu, agenŃiile de voiaj, producŃia de artizanat şi
dezvoltarea la noi dimensiuni a unora dintre cele existente, cum ar fi agricultura, industria
alimentară, construcŃii, transporturi, servicii culturale.
Turismul reprezintă, totodată, o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor
de resurse şi, în mod deosebit a celor naturale (frumuseŃea peisajului, calităŃile curative ale
apelor minerale/termale, condiŃii de climă, evenimente cultural-artistice, monumente de artă,
vestigii istorice, tradiŃia populară îşi găsesc cea mai bună valorificare, în unele situaŃii chiar
singura prin intermediul turismului).
ConsecinŃă firească a acestor efecte, turismul este capabil să provoace mutaŃii în
dezvoltarea în profil teritorial şi din acest punct de vedere el este considerat o pârghie de
atenuare a dezechilibrelor interregionale privite la scară naŃională sau mondială; „o soluŃie
pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localităŃile dezindustrializate”-
prin atragerea în circuitul turistic a noi zone, localităŃi se modifică economia, geografia zonelor
respective, poate avea loc urbanizarea zonei şi construcŃia de locuinŃe, modernizarea drumurilor,
dezvoltarea serviciilor publice (transporturi, telecomunicaŃii), atragerea populaŃiei locale şi
utilizarea ei în procesul de prestaŃie turistică. Dezvoltarea turismului exercită o influenŃă
pozitivă asupra utilizării forŃei de muncă, astfel:
− turismul contribuie la crearea de noi locuri de muncă, având din acest punct de
vedere, o contribuŃie majoră la atragerea excedentului de forŃă de muncă din alte sectoare şi
implicit la atenuarea şomajului. S-au înregistrat creşteri semnificative ale numărului celor ce
lucrează în hoteluri şi restaurante, transport, agenŃii de turism, prestaŃii de agrement, conducerea
administrativă a aparatului turistic. Prin generalizarea experienŃei Ńărilor cu tradiŃie turistică,
World Travel and Tourism Concil (WTTC) estima pentru 2002, la 207 milioane persoane
numărul celor angajaŃi direct în turism, ceea ce reprezintă cca 8,2% din totalul forŃei de muncă
ocupată la scară mondială (1 din 12 lucrători din lume activează direct în turism) iar pentru 2011
se anticipează o creştere importantă a numărului lucrătorilor, ajungându-se la cca 260 milioane
persoane ceea ce va face din turism cea mai largă industrie din lume.
− turismul contribuie la creşterea nivelului de pregătire şi de instruire a forŃei de
muncă - lucrătorul în turism trebuie sa fie o persoană cu un nivel de calificare ridicat, cu un
orizont larg de cunoştinŃe, cunoscător de limbi străine de circulaŃie internaŃională, un bun
psiholog, să promoveze programul turistic. Potrivit unor studii efectuate în principalele Ńări
turistice europene, structura pe nivele de calificare a celor ocupaŃi în turism arată astfel: cca
40% din totalul personalului din turism este necalificat, 42% are pregătire medie generală, 8%
265
studii de specialitate şi doar 10% studii superioare. InfluenŃa turismului asupra utilizării forŃei de
muncă se referă şi la forŃa de muncă din celelalte ramuri care au tangenŃă cu industria turistică -
crearea de noi locuri de muncă şi în alte ramuri - crearea a 100 locuri de muncă în turism
determina crearea a 60-80 locuri de muncă în agricultură şi industria alimentară şi în construcŃii.
InfluenŃa negativă a turismului asupra forŃei de muncă se datorează caracterului
sezonier al acestui domeniu de activitate, influenŃă care apare sub forma:
− marii fluctuaŃii (35-40%) a personalului de la perioada de sezon la extrasezon şi
invers - această situaŃie influenŃează negativ atât nivelul satisfacŃiei lucrătorilor (nu
există garanŃia locului de muncă, salarii mici) cât şi calitatea serviciilor;
− greutăŃii în selecŃionarea personalului în perioada de sezon turistic;
− costului relativ ridicat pe care-l presupune crearea unui nou loc de muncă în turism
şi întreŃinerea acestuia (calificarea lucrătorilor).
Turismul are pe lângă consecinŃele economice, şi o profundă semnificaŃie socio-
umană:
− prin conŃinutul său (refacerea capacităŃii fizice a organismului, mijloceşte
activitatea de educaŃie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaŃie al
oamenilor), turismul are o importanŃă deosebită în satisfacerea nevoilor materiale şi
spirituale ale oamenilor, influenŃând pozitiv dimensiunile şi structura consumului
(în perioada 1980-2002 consumul turistic a crescut de 2-3 ori pentru majoritatea
Ńărilor europene).
− din punct de vedere social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare
a timpului liber.
Activitatea turistică, înŃeleasă ca proces de producŃie, cu intrări şi ieşiri, presupune şi
exploatarea unei game variate de resurse, între care cele naturale au un rol fundamental. În
consecinŃă turismul exercită influenŃă asupra mediului şi componentelor sale. Calitatea
mediului reprezintă motivaŃia esenŃială a călătoriilor, alcătuind "materia primă" a turismului.
VocaŃia ecologică a turismului poate fi susŃinută prin: sporul de frumuseŃe peisagistică obŃinut
în unele zone, ca urmare a amenajării lor destinate recreerii; controlul dezvoltării staŃiunilor;
orientarea fluxurilor turistice; organizarea de parcuri şi rezervaŃii; promovarea formelor de
vacanŃă mai puŃin agresive - turism verde, turism rural, turism de foto-safari sau bird-watching,
etc.
Tot pe plan socio-cultural, dar şi politic, turismul acŃionează în direcŃia intensificării şi
diversificării legăturilor dintre naŃiuni.
Impactul industriei turismului asupra economiei globale este semnificativ. OrganizaŃia
Mondială a Turismului (World Tourism Organization – WTO) a raportat că industria turismului
şi a călătoriei a determinat peste 474 mlrd. $ din cheltuielile totale în anul 2002123, iar în anul
2003 industria a generat 4.544 mlrd. $ în cadrul activităŃii economice totale, incluzând
cheltuielile directe, ocupaŃiile, capitalul de investiŃii, cheltuielile guvernamentale, reprezentând
echivalentul a 3,7% din Produsul Intern Brut total. 124
2. Impactul economic global al turismului practicat de tineri
Conform OrganizaŃiei Mondiale a Turismului, în 2001, călătorii tineri au reprezentat
aproximativ 20% din numărul total al turiştilor internaŃionali sosiŃi – cam 140 de milioane în
fiecare an. În acelaşi timp, OrganizaŃia Mondială a Turismului a estimat că piaŃa totală a
călătorilor tineri a crescut anual cu aproape 5% în ultimii ani. Aceasta a fost (şi rămâne), în mod
clar, mai mare decât media anuală de creştere a pieŃei totale a turismului de 2,7% în 2002 şi de -
1% în 2001.125 Dacă această rată de creştere este menŃinută, până în anul 2005, călătorii tineri
vor reprezenta 25% din numărul total al călătorilor internaŃionali.
Nu există forme stabile care să fie disponibile, dar se poate estima că dacă călătoria
tinerilor reprezintă 20% din turismul global, atunci se poate estima impactul economic total al
123
WTO Trăsăturile principale ale Turismului, 2003
124
WTTC: Cercetare Economică, 2003
125
WTO Trăsăturile principale ale Turismului, 2003
266
călătoriei tinerilor, din întreaga lume, la aproximativ 900 mlrd. $, cu un potenŃial de creştere
semnificativ.
Studiu de caz - Impactul economic al călătoriei şi al turismului practicat de
tineri în Canada
Canada ocupă în momentul de faŃă locul 9 ca destinaŃie în ceea ce priveşte preferinŃele
călătorilor din lume, în urma Mexicului, Chinei, Angliei, Statelor Unite şi FranŃei, printre
altele.126 Din acest motiv, nu este surprinzător faptul că impactul industriei turismului şi a
călătoriei asupra economiei din Canada este semnificativ. Comisia Canadiană pentru Turism
relatează că în 2002, industria turismului şi a călătoriei în Canada a produs 51.8 mlrd. de dolari
canadieni din cheltuieli directe, în timp ce Produsul Intern Brut al turismului a atins 23 mlrd. de
dolari canadieni, adică 2% din Produsul Intern Brut al Canadei. 127
Până recent se dispunea de date limitate pentru a putea observa ceea ce mulŃi experŃi din
industrie credeau de ceva vreme: faptul că, călătoria tinerilor este un factor important pentru
toată piaŃa turismului din Canada. Cercetări recente, totuşi, sprijină această teorie şi poate chiar
să arate că piaŃa care se referă la călătorii tineri este chiar mai importantă decât gândurile
precedente.
Impactul economic al călătoriilor în grup a tinerilor în Canada
Călătoria în grup a tinerilor are un impact semnificativ asupra economiei
locale/regionale, mai ales în centrele mai mici. ExperŃii din industrie care sunt familiari cu piaŃa
referitoare la călătoriile în grup a tinerilor estimează că până la 70% din toate şcolile din Canada
sponsorizează cel puŃin o excursie şcolară pe an. Media unei călătorii şcolare în Canada este de
trei nopŃi/patru zile şi costul mediu pentru o astfel de excursie este de 416 dolari canadieni
pentru fiecare persoană în parte (aproximativ 139 de dolari canadieni pentru fiecare călător, pe
zi). 128 Un operator turistic în Canada lucrează în medie cu 14.875 de călători tineri în fiecare an
şi înregistrează un venit mediu de 4,621 milioane de dolari canadieni. 129
Operatorii din industrie raportează faptul că excursiile şcolare au crescut cu 20% până
la 25% în fiecare an din 1990 şi continuă să crească. Deşi, excursiile şcolare nu au fost imune la
căderea bruscă a industriei după 11 Septembrie, este una dintre puŃinele sectoare ale industriei
care continuă să înregistreze o creştere stabilă (mai mare cu o medie de 8% în 2003 comparată
cu o creştere globală de 2% în medie). 130 Cei mai mulŃi operatori turistici din Canada şi din
Statele Unite confirmă o creştere în medie cu 10% până la 14% atât în ceea ce priveşte pasagerii
cât şi în ceea ce priveşte veniturile în anul 2004. 131
Impactul economic al călătoriilor individuale ale tinerilor în Canada
Călătorii tineri şi solitari sunt cei care realizează excursii de lungă durată văzute ca fiind
oportunităŃi care se realizează o dată în viaŃă şi care sunt pregătiŃi să petreacă o perioadă lungă
de timp, energie şi bani pentru a se asigura ca aşteptările lor sunt întrunite. Cu toate că veniturile
lor tind să fie mai mici decât media unui turist adult (într-o cercetare recentă 51% au raportat
faptul că câştigă mai puŃin de 5.000 de dolari americani, respectiv 4.000 de dolari canadieni, pe
an), călătorii tineri sunt pregătiŃi să lucreze pentru a-şi putea finanŃa călătoriile lor. Acest lucru
este evidenŃiat prin creşterea popularităŃii muncii în perioada vacanŃelor în rândul elevilor şi a
tinerilor.
Studiile arată că călătorii tineri solitari tind să cheltuiască zilnic mai puŃin decât un turist
mediu (aproximativ 144 de dolari canadieni pe zi) şi adesea călătoresc înainte de deschiderea
sezonului, când preŃurile sunt percepute ca fiind scăzute. Oricum, ei tind să aibă şederi cât mai
lungi (peste 60 de zile, în medie), rezultând un cost total al cheltuielilor ridicat. Călătorii tineri
126
WTO : Trăsături principale ale Turismului 2001
127
CTC : Întâmplări şi Forme ale turismului canadian 2002
128
Cercetarea activă a membrilor canadieni ai SYTA 2004
129
130
WTO : Trăsături principale ale Turismului 2003
131
267
solitari au orgoliul, mândria de a părăsi “drumurile bătute” şi sunt adesea dornici de a parcurge
lungimi considerabile numai pentru a întâlni atracŃii ne-convenŃionale, deschizând astfel noi
călătorii şi noi oportunităŃi turistice. Aceşti pionieri au un impact economic unic asupra
economiei locale/regionale prin tendinŃa lor de a-si cheltui banii pe bunuri şi servicii locale.
Bibliografie:
1. Cercetarea activă a membrilor canadieni ai SYTA, 2004.
2. Minciu, R., „Economia turismului”, ediŃia a III-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2004.
3. NiŃă, I., NiŃă, C., „PiaŃa turistică a României”, Editura Ecran Magazin, Braşov, 2000.
4. Snak O., Baron, P., Neacşu, N., „Economia turismului”, Editura Expert, Bucureşti, 2001.
5. WTO Trăsăturile principale ale Turismului, 2001.
6. WTO Trăsăturile principale ale Turismului, 2003.
268
3. FINANłE CONTABILITATE, BĂNCI
269
CONTABILITATEA SOCIALĂ ŞI CONTABILITATEA
NAłIONALĂ
PROF. UNIV. DR. POP VALER

Adresa: Oradea, Bd. Dacia nr. 46, Bl. P11, AP. 12, Jud. Bihor
Tel: 0259-260684
Social Accounting System appeared out of the necessity to measure the various flows that take
place in a company with a non-monetary tool. The social flows of the company cannot be expressed in
monetary units, so there is necessary a measurement tool able to estimate these flows. The Social
Accounting is depending on National Accounting System, both of them having the same aim – to calculate
and analyze as accurate as possible the macro-economical indicators for the national economy.
După cum se ştie în sfera obiectului contabilităŃii sunt cuprinse numai operaŃiile care
afectează patrimoniu si care pot fi exprimare sub o formă monetară. Aceasta recurgere la
moneda, ca mod de estimare, prezintă avantajul de a permite reunirea valorii obiectelor foarte
diferite si deci neomogene, într-un tot omogen al întreprinderii.
Dar această utilizare a monedei ca măsura a valorii nu este fără inconveninte şi de aici
decurg limitele pentru sistemul informativ contabil.
În primul rând, moneda nu este o măsură de valoare universală, si deci va fi dificil si
delicat de a da o expresie monetare unor evenimente care nu sunt legate de necomercial, pe care
în consecinŃă contabilitatea le ignoră. Dar în viitorul nu prea îndepărtat, sub incidenŃa aplicării
acestui principiu vor trebui să fie cuprinse şi elementele care nu sunt şi nu par a fi cuantificabile,
ca: competenŃa salariaŃilor întreprinderii, capacitatea managerială a conducătorior acesteia,
capacitatea de creativitate a unei echipe de cercetare, climatul social, raporturile cu statul,
calitatea mediului în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea (gradul de poluare, intensitatea
restricŃiilor impuse de mediu, etc.).
În Ńările dezvoltate economic tot mai mult se vorbeşte astăzi despre contabilitatea
resurselor umane şi de contabilitatea mediului, ceea ce impune modificări in structura
documentelor contabile de sinteză.
În istoria contabilităŃii sociale, un rol important l-a avut inventatorul sau Richard Stone,
care este în acelaşi timp legat şi de istoria plină de dificultăŃi în elaborarea şi perfecŃionarea
Sistemului de Conturi NaŃional (SNC).
Primele reflexii ale lui Richard Stone si ale colaboratorilor săi asupra ContabilităŃii
Sociale dateaza din anii `60, moment în care Contabilitatea NaŃională înregistrase un oarecare
progres, datorat în mare măsură chiar lui Stone. În acelaşi timp, Ńările evoluate din punct de
vedere statistic acumulaseră o oarecare experienŃă în domeniul elaborării unor calcule precise şi
fiabile pentru principalele agregate macroeconomice, precum şi în construirea Conturilor
NaŃionale, chiar dacă acestea erau realizate în mod independent, nefiind organizate şi
coordonate în cadrul unui sistem economic. Acest sistem economic este o „filozofie” pe care se
bazează modelele de descriere cantitativă a activităŃilor ce se desfăşoară într-o economie
naŃională. Între Contabilitatea Socială şi Contabilitatea NaŃională există o strânsă legatură, chiar
dacă ele au o construcŃie diferită. Formula matriceală pe care se bazează Contabilitatea Socială
permite stabilirea unor legături între conturile financiare şi nefianciare ale sectoarelor
instituŃionale şi tabelul de Intrări-Ieşiri şi prezentarea lor într-o „imagine” unică a economiei
naŃionale la un moment dat.
Contabilitatea Socială este o structură care organizează toate fluxurile unui sistem
economic, exprimate valoric, într-un mod coerent şi într-o perspectivă contabilă. Punctul de
270
plecare în construcŃia ContabilităŃii Sociale îl constituie fluxurile elementare ce reprezintă
tranzacŃiile care se efectuează între subiecŃii economici elementari ai unui sistem economic.
Având în vedere faptul că scopul fundamental al ContabilităŃii NaŃionale îl reprezintă descrierea
coerentă a unui număr rezonabil de agregate macroeconomice, un aspect deosebit de important
se referă la regruparea fluxurilor elementare până la nivelul de agregare dorit. Pentru realizarea
acestei operaŃiuni, atenŃia se deplasează de la fluxuri la subiecŃi. Aceşti subiecŃi sunt grupaŃi pe
baza a două criterii fundamentale, astfel:
• cine este respectivul subiect;
• pentru ce el efectuează o anumită tranzacŃie.
În acest fel este posibilă obŃinerea de grupe în care subiecŃii sunt regrupaŃi în sectoare
instituŃionale (pe baza importanŃei diverşilor subiecŃi din punct de vedere juridic şi social),
precum şi în funcŃiuni (funcŃiuni care se referă la comportamentul acestor instituŃii atunci când
produc, consumă sau economisesc). Fiecare din aceste sectoare sau funcŃiuni, derulând propria
afacere, înregistrează intrări şi, respectiv, ieşiri.
Toate aceste modalităŃi de analiză pot fi combinate între ele într-o matrice în cadrul
căreia, în mod convenŃional, liniile reprezintă intrările, iar coloanele reprezintă ieşirile.
Prezentarea matriceală este un instrument care permite exploatarea în întregime a
fiabilităŃii sistemului Conturilor NaŃionale. Astfel, de exemplu, va fi posibil să se analizeze într-
un mod mai detaliat raporturile existente între aspectele sale sociale şi economice, şi aceasta
pentru a se ajunge la o matrice de Contabilitate Socială.
Martricea ContabilităŃii Sociale este definită ca o prezentare a conturilor SEC în cadrul
unei matrice care expune într-un mod detaliat raporturile dintre un tabel de resurse şi de utilizări
şi conturile sectoriale.
Caracteristica principală a acestei matrici o constituie flexibilitatea, în sensul
posibilităŃii de detaliere sau agregare, în funcŃie de scopurile analizei, de sursele de date
disponibile, de potenŃialul statistic al celui care o contruieşte. Desigur că este posibil să se
elaboreze numai agregate ce caracterizează funcŃii sau agregate sectoriale. Această flexibilitate
conferă deosebită utilitate acestei matrici in contextul ContabilităŃii NaŃionale.
În acelaşi timp o matrice a ContabilităŃii Sociale integreaza fluxurile de venituri şi
cheltuieli şi Tabelele de Intrări-Ieşiri la un nivel mezoeconomic, ea poate servi drept model de
estimare a unei mari varietăŃi de conturi. Metoda matricii ContabilităŃii Sociale este utilă în
special atunci când se doreşte să se reconcilieze o informaŃie detaliată despre producŃia şi
comerŃul internaŃional, cu datele primare provenite, de exemplu, dintr-o anchetă asupra forŃei de
muncă, asupra bugetelor familiale sau asupra investiŃiilor pe ramuri de actvitate.
Integrarea unui volum mai important de date primare permite analiza şi urmărirea unui
număr mai mare de aspecte privind raporturile de corelaŃie pe care acestea le pot genera. De
asemenea, matricea ContabilităŃii Sociale permite să se cunoască raporturile existente între
aspectele utilizării forŃei de muncă şi distribuirii venitului şi obiectivele unei perspective
macroeconomice cum este PIB, echilibrul balanŃei de plăŃi, stabilitatea preŃurilor, etc.
Matricea ContabilităŃii Sociale furnizează în plus un cadru si date coerente pentru
modelele de echilibru general (privind ansamblul economiei), care prezintă clasificări detaliate
ale diversilor agenŃi, mai ales pe ramuri de activitate, pe tipuri de forŃă de muncă şi pe subgrupe
de gospodării.
În acelaşi timp schema de bază a Sistemului Conturilor NaŃionale este reflectată fidel de
Matricea ContabilităŃii Sociale, aceasta din urmă îmbinand perfect teoria macroeconomică cu
cea microeconomică. De asemenea, se poate menŃiona faptul că în Matricea ContabilităŃii
Sociale se regăseşte atât Tabelul de Intrări-Ieşiri, cât şi fluxurile ce permit analiza detaliată a
procesului de distribuire, redistribuire şi utilizare a veniturilor, această facilitate fiind deosebit
de importantă in contextul elaborării şi fundamentării unor politici macroeconomice privind
restructurarea economică sau a unor analize privind mecanismele de formare şi mentinere a
avuŃiei naŃionale şi a bunăstarii populaŃiei.
Matricea de Contabilitate Socială permite, de asemenea, măsurarea pragului de sărăcie,
deoarece, în cadrul acestei matrici, analiza sectorului instituŃional „Gospodăriile populaŃiei” se
poate realiza având în vedere clasificarea acesteia pe grupe de venituri. De asemenea, Matricea
271
ContabilităŃii Sociale permite construirea de modele (inclusiv a celui de echilibru general)
pentru analiza diverselor corelaŃii dintre formarea, distribuirea, redistribuirea veniturilor şi
cheltuielilor guvernamentale de catre diferite sectoare de activitate. În măsura în care se
detaliază şi prin includerea tranzacŃiilor cu restul lumii (depăşindu-se astfel situaŃia unui sistem
economic inchis), apare posibilitatea modului de integrare a unei economii naŃionale in circuitul
internaŃional.
În concluzie, Matricea de Contabilitate Socială se constituie într-un important
instrument de analiză macroeconomică şi, în acelasi timp, de fundamentare a deciziilor de
politică macroecomică.
BIBLIOGRAFIE
1. Bernard, J., „Comptabilite nationale et modeles de politique ecomiques”, PUF, Paris, 1972
2. Collasse, B., „Comptabilite generale” 3* edition, Ed. Economique, Paris, 1991
3. Copanu, I., Wagner, P., Mitrut, C., „Sistemul Conturilor NaŃionale şi agregate
macroeconomice”, Editura All, 1994
4. Ivan-Ungunaru, C., „Contabilitatea naŃională”, Editura IRECSON, Bucureşti 2003
5. Pop, V., „Contabilitatea finaciară”, Editura TREIRA, Oradea, 2004
6. Tovissi, L., łigănescu, E., „BalanŃa legăturilor dintre ramuri”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1969
272
CREDITUL DE CONSUM ÎN ROMÂNIA – EVOLUłII ŞI
TENDINłE ACTUALE
PROF. UNIV. DR. ANA POPA

LECT UNIV. DR. LAURA GIURCĂ VASILESCU
Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, str. A.I. Cuza, nr. 13, Craiova
E-mail: anapopa2005@yahoo.com
E-mail: laura2004@k.ro
ECON. ING. BOGDAN FIRA
Faculty of Zittau Gorlitz (FH) Germany
E-mail: fira.bogdan@o2online.de
Abstract: Priority orientation of the Romanian banks towards the consuming credits in the last
period should take into account several aspects: the banks specific as universal banks; customers policy,
the improvement of the credit portfolio structure, the decrease of the risk through safe placement, the
development of the product and services offer.
Pe fondul declinului înregistrat de piaŃa de corporate banking care a devenit tot mai
săracă sub raportul apariŃiei de noi companii, potenŃiali clienŃi bancari, segmentul Ńintă a devenit
retail-ul, respectiv oferta pentru persoane fizice iar anul 2002 a marcat începutul "bătăliei"
pentru consumer banking. Inclusiv bănci cu capital străin au pus şi pun în continuare accentul pe
un astfel de client. Astfel, în ultima perioadă, creditul pentru consum a cucerit o pondere tot mai
însemnată din totalul creditelor acordate de băncile din România (aproximativ 18,4% în anul
2004).
La nivelul Ńărilor Uniunii Europene, creditul de consum a înregistrat o tendinŃă
ascendentă în ultimii ani dar cu ritmuri anuale relativ constante (tabel nr. 1).
Tabelul 1. EvoluŃia creditelor de consum la nivelul unor Ńări ale Uniunii Europene
- mil. Euro-
łara 1998 1999 2000 2001 2002
Belgia 8170 8541 8677 8472 8615
Gemania n.a. 216774 223562 223380 225187
Grecia 3035 3894 5512 7854 9757
Spania 36707 43379 48597 48819 51845
FranŃa 94601 104473 113256 118063 121158
Irlanda 6367 8793 10615 12991 14485
Italia 13575 17330 20042 23895 29646
Luxemburg 686 951 1047 1097 1114
Olanda 12266 12848 13831 13903 15264
Austria 15189 16963 24612 24043 26420
Portugalia 6223 6913 8225 8156 8161
Finlanda 3055 3065 3123 6387 6641
Uniunea Monetară Europeană n.a. 443924 481099 498060 518293
Sursa: ECB, "Structural Analysis of the EU Banking Sector - Year 2002", nov. 2003, pg. 27
Orientarea prioritară a băncilor din România către creditele de consum Ńine cont de mai
multe aspecte:
− specificul băncii, respectiv de bancă universală care trebuie să fie prezentă pe piaŃa
de retail atât la atragerea cât şi la plasarea resurselor;
273
−politica cu clienŃii, în sensul atragerii de cât mai multe persoane care să efectueze
operaŃiunile prin bancă şi care pot deveni consumatorii produselor sau serviciilor
oferite de bancă;
− îmbunătăŃirea structurii portofoliului de credite printr-o alternativă la ponderea
deosebit de mare deŃinută de persoanele juridice;
− diminuarea riscului prin plasamente mai sigure;
− dezvoltarea ofertei de produse în special pentru unităŃile operative care sunt cel mai
bine plasate pentru activitatea de retail.
În anul 2003, la acestea s-au adăugat şi alŃi factori care au contribuit la dezvoltarea
creditului de consum:
− implicarea activă a reŃelelor de magazine în intermedierea şi perfectarea
documentaŃiei pentru obŃinerea creditelor bancare, permisă de o flexibilitate mai
mare din partea băncilor pentru acest gen de finanŃări;
− băncile au dezvoltat împreună cu societăŃile de asigurare parteneriate pe baza cărora
împrumuturile de consum erau vândute împreună cu poliŃe de risc financiar, care
acopereau riscul de neplată);
− un avantaj al creditelor pentru bunuri de folosinŃă îndelungată l-au reprezentat şi
scadenŃele pe termen scurt sau mediu (în majoritatea cazurilor 1-3 ani), care
corespundeau mai bine maturităŃilor obŃinute de bănci pentru resursele atrase.
În aprecierea potenŃialului pieŃei creditului de consum în Ńara noastră trebuie avut în
vedere gradul de îndatorare al populaŃiei şi tendinŃele de economisire apreciate în corelaŃie cu
factori demografici, economici şi sociali.
Gradul de indatorare al
80 populatiei
66 58
35 35 29 26 23
ria hia nia cia nia ria nia

ga Ce ve va olo lga mâ
Un S lo S lo P B u R o
Figura 1. Gradul de îndatorare al populaŃiei în Ńările din Europa Centrală şi de Est (2003)
PotenŃialul ridicat al pieŃei creditului de consum este evidenŃiat de gradul redus de

îndatorare al populaŃiei din România comparativ cu celelalte Ńări din Europa Centrală şi de
Est132 (fig. nr. 1).
Pentru a evalua gradul de îndatorare al populaŃiei s-a folosit indicatorul raportul dintre
soldul creditelor acordate şi valoarea totală a salariilor medii nete anuale. Se observă că gradul
de îndatorare al populaŃiei în România este de doar 23%, unul din cele mai mici niveluri
înregistrare în Europa Centrală şi de Est în anul 2003. Prin comparaŃie, acest indicator ajunge la
58% în Cehia, 66% în Ungaria şi 80% în CroaŃia.
În acelaşi timp, trebuie semnalat că gradul de îndatorare în România este mult
supraevaluat, deoarece o bună parte din venituri nu este raportată la fisc. Potrivit ultimelor date
publicate de Institutul NaŃional de Statistică, în medie, gradul de îndatorare a populaŃiei faŃă de
sistemul bancar s-a situat în 2003 la nivelul de 13%. Aceste calcule arată că riscul de
supraîndatorare este nesemnificativ, astfel încât chiar dacă luăm în calcul dobânzile ridicate
existente în România, rata serviciului datoriei nu ar trebui să ridice probleme deosebite.
Aceste tendinŃe înregistrate în Ńara noastră sunt strâns corelate de evoluŃiile înregistrate
de gradul de economisire al populaŃiei.
132
}erban, M. - "Rom`nii @]i permit mai multe credite" - Pia\a Financiar[ nr. 3/2004, pag. 36
274
În cei 14 ani de tranziŃie, procesul economisirii a constituit una dintre verigile slabe ale
tabloului macroeconomic. Stimularea economisirii la nivelul persoanelor fizice a constituit un
element aflat mereu în atenŃia băncilor. Sub presiunea necesităŃii obŃinerii de creşteri
permanente ale profitabilităŃii într-un mediu inflaŃionist, atât băncile cât şi clienŃii au încercat să
identifice un numitor comun al aspiraŃiei acestora. Deşi s-a înregistrat o creştere constantă, din
punct de vedere al volumului de resurse atrase, comparativ cu Ńările din Europa Centrală şi de
Est, ne situăm în urma acestora sub aspectul ponderii depozitelor bancare în PIB (fig. nr. 2)
UE 70
Slovacia 66
Croatia 62
Cehia 60 Depozite bancare in PIB
Polonia 39
Romania 22.8
0 20 40 60 80
Figura 2. Ponderea depozitelor bancare în PIB (%)
Ponderea actuală a depozitelor bancare se situează la aproximativ 22,8% din PIB, faŃă
de 60% cât reprezintă media din alte Ńări ale Europei Centrale şi de Est, sau peste 70% cât este
media din UE133 .
Ca o consecinŃă a faptului că băncile au reuşit să adune numai o mică parte a resurselor
existente în economie, nici volumul creditelor în PIB nu excelează, comparativ cu Europa
Centrală şi de Est (17,6% în 2003). MenŃionând că acest indicator depăşeşte 100% pentru Ńările
din zona euro, potenŃialul de creştere al sectorului nostru bancar are încă multe resurse care pot
fi valorificate.
Blocajele economice, o economie parŃial restructurată, costuri adiacente activităŃii
bancare, atât la nivel operaŃional, cât şi ca imagine, au îngreunat activitatea de plasare a
resurselor disponibile în credite pentru stimularea economiei reale, la nivelul la care reuşesc alte
Ńări mai avansate economic. Pentru o mai bună imagine asupra nivelului resurselor ce au fost
menŃinute în cadrul sistemului interbancar, prin intermediul depozitelor constituite la banca
centrală sau la alte bănci comerciale, putem menŃiona ponderea acestor plasamente de peste o
treime (39%) din totalul activului bilanŃier deŃinut de bănci la sfârşitul anului 2002, procent mult
superior altor Ńări din zonă (Polonia - 24 la sută, Ungaria 16 la sută)134
Analizând situaŃia băncilor din România, se poate afirma că pe segmentul atragerii de
depozite acestea se confruntă cu o erodare a cotei de piaŃă. TendinŃa a fost cauzată de scăderea
rapidă a dobânzilor la depozite, pentru a face posibilă o ajustare în acelaşi sens a dobânzilor la
credite. BRD face excepŃie de la această regulă, deoarece şi-a revizuit la timp strategia şi a
majorat dobânzile pasive lansând totodată şi noi produse de economisire (tabel nr. 2). În acelaşi
timp, politica dobânzilor scăzute practicată de marile bănci a dat şansa celorlalte instituŃii să
atragă un volum mai important de resurse financiare fără costuri considerabile. Banca
Transilvania, spre exemplu, a identificat această oportunitate, astfel încât în trimestrul III al
anului 2003, a reuşit să-şi majoreze cota de piaŃă cu 0,27 p.p., până la 2,14%.
Tabelul 2. Băncile cu peste 1% din disponibilităŃile şi depozitele sistemului bancar

Nr. Crt. Bănci sept. 2002 sept. 2003 dec. 2003
1. BCR 33,82 % 31,50 % 31,99
2. BRD-GSG 15,34 % 14,71 % 14,54
3. CEC 9,55 % 8,69 % 8,24
133
Fusea, A. Iacob A.- "B[ncile caut[ bani", Pia\a Financiar[ nr. 1.ian. 2004, pag. 41
134
D[nil[, N. - Retail banking, Ed. Expert, Bucure]ti, 2004, pag. 204
275
4. Banc Post 4,61 % 4,40 % 6,57
5. Citibank România 2,72 % 3,44 % 4,48
6. HVB Bank România 2,14 % 2,34 % 2,45
7. Banca Transilvania 1,79 % 2,14 % 2,40
Sursa: Iacob, A., }erban, M. "Creştere cu miros de retail",
PiaŃa financiară nr. 11/noiembrie 2003, pag. 38
Analizând ritmul de economisire al populaŃiei, numărul românilor care reuşesc să facă

economii a scăzut la 26% la sfârşitul lunii aprilie 2004 faŃă de 33% în luna septembrie a anului
precedent135. Comportamenul de economisire diferă în funcŃie de locaŃie, gradul de educaŃie,
forma de remunerare sau nivelul veniturilor. În ceea ce priveşte destinaŃia economiilor, numai
66% din acestea sunt depuse la bănci, ceea ce este un indiciu al faptului că sistemul bancar este
încă perceput ca fiind nesigur şi instabil, precum şi al influenŃei negative a comisioanelor
practicate de bănci.
În anul 2004, s-a schimbat oarecum ponderea plasamentelor bancare, câştigând teren
depozitele bancare, în defavoarea economiilor păstrate acasă.. În acelaşi an, economiile în valută
au crescut mai repede decât cele în moneda naŃională. Deşi economisirea nu este pe măsura
creditării, rolul acesteia nu este de neglijat. Datele statistice relevă faptul că economiile
populaŃiei susŃin în bună măsură creditarea întreprinderilor.
Introducerea de către BNR a normelor de creditare impuse băncilor şi retailerilor, a
determinat o reaşezare în mare parte a ofertelor de creditare promovate pe piaŃă, în condiŃiile în
care nici unei bănci nu-i convine să i se reducă volumul creditelor acordate. Astfel, mare parte
din jucătorii importanŃi de pe piaŃa bancară au revenit cu oferte de creditare regândite, care merg
până la lipsa avansului sau a giranŃilor.
În acelaşi timp, la nivelul BNR se impune o îmbunătăŃire a modului de monitorizare a
pieŃei de retail, prin adaptarea pe plan local a experienŃei unor Ńări mai avansate, cum este
Ungaria, unde autoritatea de supraveghere urmăreşte evoluŃia creditelor pe destinaŃii - ipotecare
şi de consum - şi, totodată, evaluează gradul de îndatorare a populaŃiei faŃă de sistemul
financiar, luând în calcul atât băncile, cât şi societăŃile de asigurări şi cele de valori mobiliare. În
schimb, în România, pe lângă faptul că nu se cunoaşte structura portofoliului de credite în
funcŃie de destinaŃie, nu se calculează nici măcar ratele medii ale dobânzilor pentru piaŃa de
retail, astfel că dezvoltarea unui sistem statistic adecvat ar trebui să constituie una dintre
priorităŃile activităŃii băncii centrale.
Bibliografie:
1. Allen, L., Boudoukh, J., Saunders, A. - Understanding Market, Credit and Operational Risk.
The Value of Risk Approach, Blackwell Publishing, Oxford, 2004
2. Berea, A.O, Stoica, E.C. - Creditul bancar, coordonate actuale şi perspective, Editura
Expert, Bucureşti, 2003
3. Cottarelli, C., Dell'Ariccia, G., Vladkova-Hollar, I. - "Early Birds, Late Risers, and Sleeping
Beauties: Bank Credit Growth to the Private Sector in Central and Eastern Europe and the
Balkans", IMF Working Paper nr. 213/2003
4. Dănilă, N.- Retail banking, Editura Expert, 2004
5. Giurcă Vasilescu, L. – Creditul bancar în România, retrospective şi perspective, Ed.
Universitaria, Craiova, 2005
135
site Internet: www.bloombiz.ro/articol, "Rom`nii prefer[ s[ \in[ banii la saltea, dec`t s[-i duc[ la b[nci",
Gardianul, 17 iunie 2004
276
POSIBILE IMPLICATII ALE INTRODUCERII ACORDUL
BASEL II ÎN ROMÂNIA
PROF. UNIV. DR. ANA POPA

LECT UNIV. DR. LAURA GIURCĂ VASILESCU
Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, str. A.I. Cuza, nr. 13, Craiova
ECON. ING. BOGDAN FIRA
Faculty of Zittau Gorlitz (FH) Germany
E-mail: anapopa2005@yahoo.com, laura2004@k.ro, fira.bogdan@o2online.de
Abstract: The alignment of the Romanian credit institutions to the new rules introduced by Basel
II is necessary in the conditions when the risk management represent a new challenge of the Romanian
banking system. The efforts for integration of our country to the European Union means the alignment of
the financial banking institutions to the normative adopted in the united European area. With intention of
being more compatible with the European structures, the introduction of these reglementation became a
natural obligation.
1. EvoluŃii şi consideraŃii actuale privind acordul Basel II

Acordul Basel II a apărut în urma manifestării unor slăbiciuni ale principiilor acodului
Basel I dar şi ca urmare a efectului asupra industriei bancare pe care l-a avut prăbuşirea unor
mari companii precum şi riscurile sistemice adiacente. Prin urmare, Comitetul de la Basel a
emis, în anul 1999, o propunere consultativă privind un nou cadru de măsurare a adecvării
fondurilor proprii ale instituŃiilor bancare active pe plan internaŃional.
Noul cadru de supraveghere a fost impus de necesitatea de a adapta evaluarea riscului la
inovaŃiile financiare apărute pe pieŃele internaŃionale. Acordul Basel II apare ca o schimbare
radicală de abordare, deoarece oferă instituŃiilor de credit libertatea de a-şi alege propriile
metode şi tehnici de evaluare a riscurilor, şi totodată induce noi categorii de riscuri (cele
operaŃionale şi de piaŃă). Noul acord a fost semnat în anul 2004 şi va fi implementat începând cu
decembrie 2006. Prevederile noului acord vor fi preluate într-o directivă europeană şi vor fi
transpuse ulterior în dreptul intern al Ńărilor membre UE.
În perspectiva aderării României la UE, dispoziŃiile acestei directive vor trebui
implementate şi în legislaŃia bancară românească.
Noul acord se bazează pe trei pilaştri:
• Pilastrul 1. - cerinŃe minime de capital;
• Pilastrul 2. - proces individualizat de control bancar;
• Pilastrul 3 - disciplina de piaŃă.
CerinŃele minime de capital (pilastrul 1), adică regulile în conformitate cu care banca
trebuie să-şi calculeze rata de solvabilitate reprezintă centrul de greutate al reformei propuse de
Comitetul de la Basel. În raport cu situaŃia actuală, viitorul acord are în vedere impunerea de
cerinŃe de fonduri proprii nu numai pentru riscul de credit şi cel de piaŃă, ci şi pentru alte riscuri.
Va trebui ca băncile confruntate cu rate mai ridicate de dobândă să facă faŃă unor cerinŃe
suplimentare de capital. De asemenea, acordul prevede introducerea unor cerinŃe suplimentare
de fonduri proprii pentru riscul operaŃional. Pentru măsurarea riscului de credit şi a celui
operaŃional, comitetul a introdus o abordare evolutivă, băncile putând alege între mai multe
metode care au un grad de complexitate în creştere.
Procesul individualizat de control (pilastrul 2) acordă un rol important autorităŃilor de
supraveghere în obŃinerea asigurării că fiecare bancă deŃine fonduri proprii adecvate profilului
său de risc. Astfel, autorităŃile naŃionale de supraveghere pot impune cerinŃe de fonduri proprii
277
superioare celor calculate conform regulilor aferente pilastrului 1, în funcŃie de profilul general
de risc al fiecărei instituŃii bancare.
Disciplina de piaŃă (pilastrul 3) are în vedere promovarea disciplinei de piaŃă prin
impunerea unor cerinŃe de publicare detaliată a informaŃiilor privind nivelul şi structura
fondurilor proprii ale băncilor, în relaŃie cu profilul lor de risc, deci cerinŃe sporite de
transparenŃă financiară pentru bănci.
Acordul Basel II oferă câteva variante de calcul pentru prima categorie de risc, riscul
de credit:
− metoda standardizată;
− metoda bazată pe ratingul intern al băncilor - IRB (Internal Ratings Based
Approach).
I. Metoda standard, stabileşte cerinŃe de capital similare cu normele utilizate în prezent,
riscul fiind calculat prin aplicarea unui procent stabilit de banca centrală pentru fiecare tip de
activ. Astfel, în loc de a utiliza un procent rigid, stabilit de autoritatea de supraveghere,
instituŃiile de credit îşi determină singure mărimea rezervelor pe care trebuie să le constituie. II.
Metoda bazată pe ratingurile interne ale băncilor (IRB - Internal Ratings Based Approach),
oferă acestora posibilitatea de a calcula indicatorul de probabilitate de neplată, ceilalŃi indicatori
(pierderea dată de neplată şi expunerea de neplată) fiind furnizaŃi de BNR.
Deşi această metodă pare mai atractivă, există motive suficiente pentru ca băncile din
Europa de Sud-Est să nu o poată implementa. Pentru a folosi ratingul intern, instituŃiile de credit
au nevoie de date pentru un număr foarte mare de debitori pe parcursul unui ciclu de afaceri (în
medie cinci ani) precum şi de personal cu un nivel înalt de pregătire în domeniul statisticii şi al
finanŃelor.
În ceea ce priveşte riscul de piaŃă - cel mai dificil de evaluat în prezent de băncile
româneşti - Basel II preia în mare măsură, cu mici modificări, amendamentul din 1996 (care a
fost pus în aplicare în 1998) utilizat de băncile dezvoltate.
Până de curând, BNR nu a cerut băncilor să evalueze riscul de piaŃă, din considerente
care Ńin de maturitatea pieŃei, în special a celei financiare bursiere. Riscul de piaŃă derivă din
portofoliul de tranzacŃii, format în mare parte din elemente cu valoare de piaŃă transformabilă
permanent, şi anume acŃiuni şi obligaŃiuni. Această piaŃă are în prezent un nivel relativ redus ca
pondere în portofoliul băncilor. Totuşi, prin Normele nr. 17/2003 se cere ca băncile să evalueze
expunerea la riscul de piaŃă aferent valorii de piaŃă şi să calculeze expunerile la riscul de piaŃă
cel puŃin zilnic.
Acordul Basel II este necesar pentru o mai bună evaluare a riscurilor asumate de o
bancă şi pentru introducerea în ecuaŃie a riscului operaŃional. Riscul operaŃional este definit de
noul acord ca riscul de pierdere ce rezultă din carenŃe sau prăbuşiri atribuite procedurilor,
persoanelor şi sistemelor interne sau evenimentelor externe. DefiniŃia include riscul juridic, dar
exclude riscurile strategice şi reputaŃionale.
Acordul Basel II propune trei metodologii de măsurare a cerinŃelor de fonduri proprii
pentru riscul operaŃional:
A. abordarea "indicator de bază";
B. abordarea "standard";
C. abordarea "măsurătorilor complexe" (avansate).
A. Abordarea "indicator de bază" este cea mai simplă dintre metode, în cazul său se
utilizează un singur indicator de risc, la nivelul unei bănci, pentru a se calcula cerinŃele de
fonduri proprii. Băncile trebuie să deŃină fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaŃional,
corespunzând unui procent fix(denumit alfa) din venitul lor mediu anual înregistrat în ultimii
trei ani - stabilit de Comitetul de la Basel la nivelul de 15%.
Această abordare are avantajul că se poate implementa uşor şi este aplicabilă tuturor
băncilor. Dezavantajul său este că nu răspunde caracteristicilor şi cerinŃelor specifice ale
băncilor.
B. Abordarea "standard" presupune gruparea activităŃilor băncilor în următorele
categorii: finanŃarea întreprinderilor; activităŃi de negociere pe cont propriu; activităŃi de retail;
278
activităŃi desfăşurate cu clienŃi profesionişti; plăŃi şi decontări; servicii de agent; gestiune de
active; activitate de intermediere financiară în contul clientelei.
Venitul brut pentru fiecare categorie de activităŃi este considerat că reprezintă un
indicator al expunerii la riscul operaŃional. CerinŃa de fonduri proprii se determină separat
pentru fiecare categorie, prin aplicarea unui procent specific (numit beta) asupra venitului brut.
În prezent, coeficienŃii beta sunt cuprinşi între 12% şi 18%, mărimea lor putând suferi
modificări ulterioare până la data semnării acordului final.
C. Abordarea "măsurătorilor complexe" (AMC) are caracteristic faptul că cerinŃele
de fonduri proprii sunt calculate pe baza datelor interne ale băncilor privind pierderile
operaŃionale. Potrivit acestei abordări, băncile pot utiliza o metodologie sau o combinaŃie de
metodologii, cu condiŃia respectării unor criterii de eligibilitate. În cadrul acestor metodologii se
includ cele bazate pe volatilitatea veniturilor, cele bazate pe evaluarea activelor, modelele
parametrice etc.
2. Efecte posibile ale introducerii prevederilor Acordului Basel II în
România
Acordul Basel II va conduce pe plan mondial la modificări importante ale cadrului de
reglementare prudenŃială şi ale practicilor de supraveghere. Mai mult, pentru alinierea
sistemului bancar la astfel de exigenŃe, instituŃiile de credit vor trebui să investească susŃinut şi
în soluŃii IT cât mai performante.
Deşi se admite ideea că Acordul Basel II va constitui un factor principal în deciziile de
investiŃii legate de managementul riscului şi va determina o creştere a competitivităŃii băncilor,
se manifestă şi unele motive de îngrijorare legate de aplicarea acordului, astfel: costurile de
infrastructură legate de Basel II; lipsa datelor interne referitoare la credite; lipsa unei mai bune
cunoaşteri a acordului de către oamenii de afaceri; reglementările locale; îndrumări insuficiente
din partea organismelor de supervizare.
De fapt, acordul a fost gândit pentru băncile occidentale, ceea ce a ridicat întrebarea
dacă este justificată implementarea sa în Ńările în tranziŃie, care se află într-un stadiu incipient de
dezvoltare. În aceste condiŃii, implementarea rapidă a Acordului Basel II în Europa de Sud-Est
ar putea avea efecte negative, fiind recomandată o abordare treptată, în funcŃie de capacitatea
pieŃei centrale şi de condiŃiile pieŃei. În acest sens, se are în vedere luarea unor măsuri pentru
îmbunătăŃirea monitorizării riscului operaŃional, creşterea transparenŃei şi a disciplinei de piaŃă
şi adaptarea evaluării riscului la factorii economici.
Alinierea instituŃiilor româneşti de credit la noile prevederi ale acordului Basel II este
necesară în condiŃiile în care managementul riscului reprezintă în prezent o provocare pentru
sistemul bancar românesc şi în perspectiva aderării la UE.
Eforturile de aderare ale României la UE presupun şi alinierea organizaŃiilor financiar-
bancare la normele cuvenite în spaŃiul european unit. În intenŃia de a fi cât mai compatibili cu
structurile UE, introducerea acestor norme este o obligaŃie naturală. Având în vedere că UE nu
acceptă condiŃii de concurenŃă neuniforme în ceea ce priveşte tratamentul prudenŃial aplicabil
băncilor din spaŃiul comunitar, este necesar, ca până la data aderării, toate băncile din România -
nu numai cele active internaŃional - să fie pregătite să implementeze Acordul Basel II.
În situaŃia în care UE adoptă noul acord de capital începând cu ianuarie 2006, aceste
reguli aplicabile pentru statele membre vor fi aplicabile şi pentru acele unităŃi operaŃionale de pe
teritoriul României.
Un alt motiv pentru care implementarea noului acord este o necesitate derivă din faptul
că în România structura capitalului din sistemul bancar este tot mai favorabilă capitalului străin.
În aceste condiŃii, presiunea asupra BNR pentru implementarea unor astfel de standarde va fi
foarte mare, băncile străine dorind să aibă un numitor comun cu sucursalele lor din alte state. În
acest sens, BNR va avea o abordare flexibilă, pentru băncile cu capital majoritar străin care fac
parte dintr-un perimetru de consolidare a societăŃii de credit străine, ce va permite aplicarea
metodei promovate de societatea mamă. Pentru celelalte instituŃii, având în vedere nivelul de
dezvoltare al pieŃei bancare din România, se va aplica metoda standardizată.
279
De asemenea, România trebuie să facă un efort concertat de îmbunătăŃire a ratingului
suveran de Ńară, deoarece odată cu intrarea în vigoare a acordului Basel II, băncile româneşti vor
Ńine seama în activitatea de creditare de ratingul de Ńară.
În ceea ce priveşte influenŃa acordului Basel II asupra sistemului bancar românesc, o
parte din prevederile acestuia sunt implementate prin Normele BNR nr. 17/2003 privind
organizarea şi controlul intern al activităŃii instituŃiilor de credit şi administrarea riscurilor
semnificative. Normele solicită băncilor luarea unor măsuri pe linia administrării riscurilor
semnificative, de genul riscului de credit, de piaŃă, de lichiditate, operaŃional şi reputaŃional.
În privinŃa stadiului pregătirilor demarate de băncile româneşti, cu mici excepŃii, acestea
se situează doar la nivelul de iniŃiativă. Subsidiarele băncilor străine (ING Bank), sunt cele mai
avansate în acest proces.
Atât autorităŃile de supraveghere, cât şi marile grupuri financiare se declară în favoarea
alinierii la Basel II, printre avantajele previzionate numărându-se:
• îmbunătăŃirea managementului riscurilor prin lărgirea ariei de cuprindere a acestora
- băncile vor lua în considerare riscul operaŃional şi riscul de piaŃă în cadrul
evaluărilor;
• riscul de credit va fi evaluat de către bănci prin utilizarea unor metode diferite de
calcul (sisteme interne de rating);
• creşterea stabilităŃii sistemului financiar şi existenŃa unei legături mai strânse între
capitalul necesar şi risc;
• băncile centrale vor avea puteri discreŃionare în a stabili dacă o bancă are suficiente
resurse pentru intermedierea financiară;
• întărirea disciplinei de piaŃă;
• reglementările privind transparenŃa vor impune furnizarea către public a unor
informaŃii privind nivelul rezervelor, riscurile şi managementul;
• dezvoltarea unor noi structuri profesionale care să se ocupe de monitorizarea
riscurilor.
Totuşi aplicarea prevederilor acordului Basel II poate avea şi anumite consecinŃe
negative pentru sistemul bancar autohton, dintre care amintim:
a) costuri ridicate - implementarea acordului presupune un efort financiar şi uman
considerabil din partea băncilor, investiŃii în pregătirea personalului şi IT
b) introducerea unei discriminări între bănci (îndeosebi între băncile mici şi cele mari);
c) diminuarea volumului împrumuturilor acordate Ńărilor în tranziŃie, în special, în
cazul băncilor şi companiilor care beneficiază de un rating scăzut;
d) creşterea numărului de fuziuni şi achiziŃii între băncile din sistem ceea ce va
conduce la creşterea gradului de concentrare bancară şi aşa destul de accentuată în
România;
e) modificarea dobânzilor active la credite, în funcŃie de calitatea solicitantului de
credit, pentru clienŃii cu gradul cel mai mare de risc, dobânzile vor fi mai mari
incluzând şi o primă de risc superioară;
În ciuda acestor dezavantaje, România puternic angrenată în procesul de integrare
europeană nu poate face notă discordantă în privinŃa procesului de aliniere la standardele
internaŃionale de management al riscurilor. Băncile româneşti vor trebui să acorde în următorii
ani o mai mare atenŃie riscului calităŃii creditelor în perspectiva implementării principiilor
noului acord de la Basel privind cadrul de reglementare prudenŃială şi practicile de
supraveghere, acord care va constitui un pas important în întărirea poziŃiei băncilor româneşti şi
al problematicii managementului riscului.
Bibliografie:
1. Avila, D.R. - "Finance and Growth in the EU: New Evidence from the Liberalisation and
Harmonisation of the Banking Industry", ECB WP nr. 266/sept. 2003
2. Bichi, C., Dumitru, I., Moinescu, B. - Reglementare şi supraveghere bancară, Editura ASE,
Bucure]ti, 2003
280
3. Jorion, P. - Value at Risk: The New Benchmark for Managing Financial Risk, 2nd Edition,
McGraw-Hill, New York, 2001
4. Giurcă Vasilescu, L. – Creditul bancar în România, retrospective şi perspective, Ed.
Universitaria, Craiova, 2005
5. Kupiec, P.H. - "The New Basel Capital Accord: The Devil is in the (Calibration) Details",
IMF Working Paper nr. 113/2001
281
ARMONIZARE ÎN PLAN CONTABIL ÎNTRE GENERAL ŞI
PARTICULAR LA SOCIETĂłILE DE ASIGURĂRI
PROF.UNIV.DR. RODICA CISTELECAN

Universitatea „Petru Maior” Tg. Mures, Str. N. Iorga, nr. 1
E-mail: rodica.cistelecan@ea.upm.ro
LECT.UNIV.DRD. ANAMARI - BEATRICE STEFAN
Universitatea „Petru Maior” Tg. Mures, Str. N. Iorga, nr. 1
E-mail: beatrice.stefan@ea.upm.ro
SituaŃiile financiare reprezintă suportul de informaŃii utilizat în interiorul societăŃii

comerciale cât şi în relaŃiile cu exteriorul. Ele constituie sursa principală pentru statisticile
naŃionale oferind informaŃii pentru stabilirea politicilor economice ale statului. În arealul
situaŃiilor financiare sunt cuprinse bilanŃul, contul de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor
capitalului propriu, situaŃia fluxurilor de trezorerie, politicile contabile şi notele explicative.
SituaŃiile financiare au un rol triplu: explicativ, de evaluare şi previzional. În teorie ele
asigură respectarea principiilor dublei reprezentări şi a dublei înregistrări cu evidenŃierea
egalităŃii dintre mijloacele economice şi sursele acestora. În practică situaŃiile financiare
reprezintă o sintetizare a informaŃiilor privind activitatea economică desfăşurată şi rezultatele
finale ale acesteia. EvoluŃia principalelor evenimente patrimoniale în intervalul anului respectiv
permite previziuni pentru perioada următoare.
Se poate observa că situaŃiile financiare poartă amprenta identităŃilor naŃionale ale
sistemelor socio-economice, juridice etc. Astfel există structuri şi definiŃii diferite a elementelor
cuprinse în situaŃiile financiare în funcŃie de conceptele şi principiile contabile. În perioada
actuală tendinŃa spre globalizare îşi pune amprenta asupra structurii şi conŃinutului situaŃiilor
financiare. Utilizatorii doresc informaŃii clare, concise, fiabile indiferente de zona în care este
situată întreprindere care să le permită decizii cu eficienŃă maximă în investigarea capitalurilor.
Aceasta determină o preocupare continua spre armonizarea situaŃiilor financiare.
SituaŃiile financiare prezintă ca prim document informaŃional bilanŃul.
SocietăŃile comerciale din domeniul asigurărilor aplică următoarele reglementări
contabile:
− legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
− reglementări contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele
europene şi standardele internaŃionale de contabilitate aprobate prin ordinul
Ministerului FinanŃelor Publice şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
2328/2390/2001;
− alte acte cu caracter normativ (norme de închidere a exerciŃiului financiar etc.)
În concordanŃă cu activitatea specifică de asigurări bilanŃul unei societăŃi de asigurări
prezintă şi o serie de caracteristici specifice:
a) forma de prezentare – la societăŃile comerciale s-a optat pentru bilanŃul tip listă
urmărindu-se prin structura şi aşezarea elementelor de activ şi pasiv să se sublinieze nivelul
capitalurilor proprii ale întreprinderii. La societăŃile de asigurări se menŃine forma clasică a
bilanŃului, forma cont cu o delimitare clară a elementelor de activ şi celor de pasiv .
b) structura activului bilanŃier la societăŃile de asigurări reflectă specificul acestora în
gestionarea resurselor respectiv multiplicarea lor prin plasamente profitabile; acestea sunt
ordonate în funcŃie de gradul de lichiditate de la cele mai puŃin lichide (terenuri şi construcŃii) la
cele mai lichide.
Valoarea plasamentelor sub diferite forme deŃine ponderea cea mai mare în totalul
activelor. Prezentăm mai jos structura plasamentelor:
282
− terenuri şi construcŃii ;
− plasamente deŃinute la societăŃile din cadrul grupului şi sub formă de interese de
participare;
− alte plasamente financiare;
− depozite la societăŃi cedente;
− plasamente aferente contractelor în unităŃi de cont;
− partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare;
ExistenŃa plasamentelor este generată de faptul că între momentul încasării primelor de
asigurare şi momentul achitării daunelor există un decalaj, ceea ce determină societatea de
asigurări să investească fondurile primite. Astfel aceste investiŃii în mare parte sunt destinate
plăŃii beneficiilor către asiguraŃi sau către beneficiarii asigurării.
CreanŃele sunt structurate după provenienŃă şi per sold astfel sunt defalcate în creanŃe
provenite din operaŃiuni de asigurare directă, creanŃe provenite din operaŃiuni de reasigurare,
alte creanŃe, creanŃe privind capitalul subscris şi nevărsat. CreanŃele au o pondere relativ redusă
în bilanŃ deoarece decontarea serviciilor prestate în general se realizează o dată cu efectuarea
lor.
O caracteristică a bilanŃului societăŃilor de asigurări o reprezintă faptul că se reflectă
distinct imobilizările corporale deŃinute de societate cu titlu de plasament şi imobilizările
corporale deŃinute pentru desfăşurarea activităŃii normale. În consecinŃă terenurile şi
construcŃiile se regăseşte în bilanŃ în două posturi distincte, o dată la plasamente şi a doua oara
la alte elemente de activ. În acest mod se face distincŃia între terenurile si construcŃiile deŃinute
de societate cu titlu de plasament, înregistrate la valoarea de intrare şi terenurile şi construcŃiile
utilizate în activitatea operaŃională înregistrate la valoarea netă.
Se poate observa de asemenea o detaliere a cheltuielilor în avans în dobânzi şi chirii
înregistrate în avans, cheltuieli de achiziŃie reportate şi alte cheltuieli în avans.
În ceea ce priveşte pasivul bilanŃier se observă o structura detaliata a capitalurilor
proprii iar în cadrul acestora se evidenŃiază rezervele tehnice aflate la dispoziŃia societăŃii de
asigurări pentru achitarea daunelor şi indemnizaŃiilor în cazul produceri riscului asigurat.
Principalele tipuri de rezerve constituite de societăŃile de societăŃile de asigurări sunt :
− rezerva de prime – calculată lunar prin însumarea cotelor părŃi din primele nete
subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenŃa
dintre volumul primelor nete subscrise si această rezervă să reflecte primele nete alocate părŃii
din riscurile expirate la data calculării.
− rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza daunelor ce vor apărea după
închiderea exerciŃiului financiar în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor
depăşesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract de asigurare.
− rezerva de catastrofă este destinată acoperiri despăgubirilor aferente daunelor de
natură catastrofală.
− rezerva matematică reprezintă valoarea actuarială a obligaŃiilor financiare ale
asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligaŃiilor financiare ale asiguratului la un
moment dat.
− rezerva de daune se creează şi se actualizează lunar în baza estimărilor pentru
avizările de daune primite de asigurător astfel încât fondul creat să fie suficient pentru
acoperirea plăŃii acestor daune.
Remarcăm modul de constituire a acestor rezerve, diferit de modul de constituire a
rezervelor la celelalte societăŃi comerciale. Constituirea rezervelor specifice societăŃilor de
asigurări are loc, nu pe baza profitului, ci pe baza cheltuielilor. Deci aceste rezerve au rol de
provizionare a daunelor viitoare ale societăŃilor de asigurare.
Această formă de constituire reiese tocmai din caracterul aleator al contractului de
asigurare de unde rezultă că încasarea primelor de asigurare nu va genera automat obligaŃia de a
achita către fiecare asigurat a unei despăgubiri sau indemnizaŃii, obligaŃiile societăŃii de
asigurare apărând aleator pentru anumite contracte neidentificabile în faza contractării.
283
O situaŃie particulară o prezintă şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli detaliate în
provizioane pentru pensii şi alte obligaŃii similare, provizioane pentru impozite şi alte
provizioane.
Provizionul va fi recunoscut numai în momentul în care:
a) o societate are obligaŃia curentă generată de un eveniment anterior;
b) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie
necesară pentru a onora obligaŃia respectivă;
c) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaŃiei.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor
elementelor de activ.
Contul de profit şi pierdere este situaŃia financiară care măsoară performanŃele
activităŃii unei întreprinderi în cursul unei perioade date. Dacă bilanŃul contabil nu oferă decât
informaŃia privind valoarea absolută a rezultatului contul de profit şi pierdere este cel care
explică mecanismul formării rezultatului ajutând la acoperirea necesităŃilor informaŃionale.
Conform legislaŃie în vigoare a fost introdusă forma listă a contului de profit şi pierdere
şi prezentarea veniturilor şi a cheltuielilor după natura lor economică.
Specific societăŃilor de asigurări este împărŃirea contului de profit şi pierdere în 3
conturi distincte şi anume:
− contul tehnic al asigurărilor generale, întocmit pentru activitatea de asigurare şi
reasigurare;
− contul tehnic al asigurărilor de viaŃă, întocmit pentru activitatea de asigurare directă
şi de reasigurare;
− contul netehnic, în care sunt cuprinse rezultatele tehnice ale celor 2 conturi
prezentate anterior dar şi venituri şi cheltuieli netehnice, venituri şi cheltuieli
extraordinare, rezultatul brut, rezultatul net.
SituaŃia fluxului de trezorerie se întocmeşte conform metodei directe sau indirecte
prevăzute în IAS 7.
SituaŃia modificărilor capitalului propriu nu prezintă deosebiri faŃă de alte societăŃi
comerciale.
Notele explicative cuprind prezentarea politicilor contabile informaŃii privind capitalul
social, informaŃii privind obligaŃiunile, informaŃii privind rezervele (descrierea naturii acestora
şi scopul pentru care au fost constituite), informaŃii provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
informaŃii privind datoriile, informaŃii privind garanŃii şi alte obligaŃii contractuale financiare,
informaŃii privind anumite elemente de cheltuieli, detalii privind primele brute subscrise, detalii
privind salarizarea administratorilor şi directorilor, detalii privind salariaŃii.
284
ROMĂNIA ŞI TRECEREA LA REGIMUL DE łINTIRE A
INFLAłIEI
OVIDIU STOICA
BOGDAN CĂPRARU
Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi - FEAA
B-dul. Carol I nr. 22, corp B, B422
Tel/fax: 0232 201433
E-mail: ostoica@uaic.ro, csb@uaic.ro
Abstract: For achieving price stability many central banks adopt the strategy of targeting
inflation. The benefits of inflation targeting include low inflation rates, increased central bank
accountability, heightened public understanding of monetary policy, and an improved climate for
economic growth. This study tries to debate the opportunity of this regime for the Romanian monetary
policy framework.
łintirea inflaŃiei a fost aplicată în anii 1990 de o serie de bănci centrale din diferite
state. De exemplu, în Noua Zeelandă, Marea Britanie, Canada, Spania, Suedia, Israel, Cehia,
etc., Ńintirea inflaŃiei a dus la obŃinerea unor rezultate remarcabile în lupta contra inflaŃiei.
łintirea inflaŃiei presupune ca banca centrală să aibă ca obiectiv atingerea unui anumit
nivel al inflaŃiei (care poate fi o cifră sau o bandă de fluctuaŃie), Ńinta de inflaŃie prezentând
avantajul important că poate fi percepută şi înŃeleasă cu uşurinŃă de către public.
Astfel, creşte transparenŃa măsurilor de politică monetară, iar cu privire la fenomenul
inconsistenŃei temporale, scad presiunile îndreptate către banca centrală pentru promovarea unei
politici monetare expansioniste. De asemenea, măreşte gradul de independenŃă al luării
deciziilor de politică monetară în ceea ce priveşte întâmpinarea şocurilor interne sau externe, ce
pot afecta economia unei Ńări.
Însă, aşa cum explica şi Zdenek Tuma, guvernatorul Băncii Cehiei, promotoare a
strategiei de Ńintire a inflaŃiei, „aceasta nu trebuie privită ca un pilot automat pentru a controla
inflaŃia”.
Dincolo de aceste consideraŃii, în România este necesară o perioadă de pregătire a unui
cadru corespunzător, atât din perspectiva demersurilor legislative necesare adoptării formale a
noului regim, a celor tehnice (considerarea indicelui preŃurilor stabilit ca Ńintă, construirea de
modele econometrice), cât şi a celor privind consolidarea echilibrelor macroeconomice şi a
reformelor structurale.
Trebuie de Ńinut cont că banca centrală nu este în măsură să influenŃeze de aceeaşi
manieră toate componentele indicelui preŃurilor de consum – ca indicator reprezentativ în
stabilirea ratei inflaŃiei – fiind necesară luarea în considerare şi a factorilor exogeni care
influenŃează puternic nivelul inflaŃiei (preŃurile subvenŃionate, evoluŃia impozitelor indirecte,
etc.)136.
Euro înseamnă o politică monetară fermă, un cadru monetar armonios, iar România va
trebui să se orienteze – pe măsura dezvoltării pieŃei sale financiare – spre implementarea
politicilor monetare folosind preponderent instrumentele indirecte137.
Cristian Popa138 sublinia că în perioada premergătoare schimbării efective a regimului
de politică monetară este necesar ca banca centrală să promoveze o atitudine proactivă prin
introducerea graduală a unor elemente care definesc Ńintirea inflaŃiei:
136
Costică, Ionela, Lăzărescu, Sorin Adrian, „Politici şi tehnici bancare”, Editura ASE, Bucureşti, 2004, p. 71.
137
Isărescu, Mugur, „ReflecŃii economice – PieŃe, bani, bănci”, Editura Expert, Bucureşti, 2001, p. 98.
285
• urmărirea consecventă a Ńintei de inflaŃiei şi degrevarea completă a politicii
monetare de sarcina de sprijinire a altor obiective macroeconomice;
• consolidarea credibilităŃii băncii centrale prin evitarea ajustării pe parcursul anului a
Ńintei de inflaŃie iniŃial anunŃate;
• întărirea responsabilităŃii băncii centrale faŃă de obiectivul asumat prin publicarea
unui raport asupra inflaŃiei care să includă prognoza de inflaŃie.
Oficialii de la Banca NaŃională a României au stabilit implementarea regimului de
Ńintire a inflaŃiei începând cu luna iulie a acestui an. Astfel, BNR şi-a propus trecerea graduală
către un nou regim de politică monetară bazat pe o ancorare mai solidă a anticipaŃiilor
inflaŃioniste ale pieŃei şi influenŃarea într-o manieră mai directă a acestora.
În contextul noului regim de politică monetară, BNR va anunŃa Ńinta de inflaŃie sub
forma unui punct fix central încadrat într-o bandă de fluctuaŃie. În opinia viceguvernatorului
BNR Cristian Popa, punctul fix anunŃat ca Ńintă de inflaŃie va fi folositor ca ancoră pentru
aşteptările inflaŃioniste, în timp ce banda de variaŃie va acoperi posibilitatea ca anumite şocuri să
afecteze atingerea precisă a Ńintei, fără a diminua credibilitatea angajamentului139.
Rata inflaŃiei stabilită ca reper va fi măsurată prin indicele preŃurilor de consum calculat
din decembrie în decembrie, deoarece inflaŃia medie anuală nu a ajuns la nivelul de o singură
cifră, având o componentă inerŃială prea puternică pentru a fi adusă în discuŃie, iar scăderea
inflaŃiei decembrie/decembrie are deja un capital de încredere140, după cum a afirmat
viceguvernatorul. łinta asupra inflaŃiei va fi stabilită pe un an, însă BNR va avea permanent în
vedere şi perspectiva inflaŃiei în anul următor.
Principalul instrument de politică monetară utilizat va fi rata dobânzii; totuşi, BNR nu
va abandona cursul de schimb, acesta urmând să fie utilizat în continuare ca unul din
instrumentele de ghidare a inflaŃiei, subordonat Ńintei de inflaŃie şi nu ca un scop în sine, având
un rol diminuat de instrument de ajustare a echilibrului extern. În aceste condiŃii, banca centrală
va conta pe contribuŃia altor componente ale mixului de politici macroeconomice, în special pe
pârghia fiscală.
Politica monetară a Băncii NaŃionale a României se va schimba substanŃial odată cu
adoptarea Ńintirii directe a inflaŃiei. Urmărind un singur obiectiv prioritar, reducerea ratei
inflaŃiei, mai precis atingerea unui nivel declarat al acesteia, BNR va renunŃa la preocupările de
până acum privind, de exemplu, nivelul deficitului de cont curent al balanŃei de plăŃi a
României.
Astfel, BNR nu va mai fi nevoită, cum s-a întâmplat în trecut, să „fugă” după doi iepuri:
politica monetară era contracarată de politica valutară, sau invers. La un moment dat,
dobânzile mai mari oferite de BNR la depozitele în lei, pentru a descuraja băncile comerciale să
acorde credite – în încercarea de a stopa expansiunea creditului – veneau în contradicŃie cu
tendinŃele de pe piaŃa valutară, unde tot BNR era obligată să cumpere valută pentru a stopa
aprecierea leului. Creşterea rezervelor valutare în acest fel măreşte inflaŃia şi induce costuri mari
cu sterilizarea excesului de masă monetară apărut în circulaŃie; dobânzile ridicate, alimentează
intrarea capitalurilor speculative, dar evident, descurajează creditarea.
BNR s-a aflat însă şi în cealaltă ipostază: nivelul îngrijorător al deficitului balanŃei de
plăŃi externe, rezultat în ultimă instanŃă al unor dezechilibre din economie, s-a manifestat pe
piaŃa valutară şi a determinat vânzări masive de valută ale BNR, pentru a preveni o depreciere
accentuată a monedei naŃionale, care ar fi putut compromite obiectivul de inflaŃie. Drept urmare,
nivelul în scădere al rezervelor valutare ale BNR (care ar trebui să acopere cel puŃin 4 luni de
importuri, dacă nu 6 luni, aşa cum se consideră în literatura de specialitate), nu i-a mai permis să
lupte contra inflaŃiei pe linie valutară, prin aprecierea în termeni reali a monedei naŃionale, fiind
nevoită să analizeze oportunitatea refacerii rezervelor valutare, fapt ce potenŃial generează o
presiune asupra pieŃei valutare, asupra cursului de schimb.
138
Popa, Cristian (coordonator), „łintirea directă a inflaŃiei: o nouă strategie de politică monetară – Cazul României”,
Caiet de studii nr. 10, aprilie 2002.
139
Voican, Răzvan, „BNR se pregăteşte să pună tunul pe inflaŃie”, Ziarul Financiar, 23.08.2004, p. 1.
140
Idem, p. 1.
286
În concluzie, cât timp BNR a urmărit ambele obiective de politică monetară, puteam
vorbi de un „cleşte valutar”, şi la un moment dat se putea pune problema care obiectiv să fie
sacrificat. Evident, o asemenea problemă se punea în condiŃiile în care economia reală nu
susŃinea eforturile BNR în plan monetar şi valutar, derapajele din economie îndreptând banca
centrală spre un compromis.
łintirea directă a inflaŃiei va însemna pentru BNR renunŃarea la tentaŃia de a mai
deprecia moneda naŃională pentru a stimula exporturile; în aceste condiŃii economia românească
va trebui să se adapteze treptat pentru „examenul” ce va urma la câŃiva ani după intrarea în UE:
intrarea în SME II şi apoi adoptarea euro ca monedă naŃională.
PrezenŃa leului în mecanismul de cursuri fixe al Sistemului Monetar European II, un pas
obligatoriu premergător adoptării euro ca monedă naŃională, presupune asigurarea stabilităŃii
cursului de schimb al monedei naŃionale faŃă de euro, fără tensiuni grave o perioadă de
minimum doi ani, fiind urmată de adoptarea euro (dacă sunt îndeplinite şi celelalte criterii de
convergenŃă nominală). Aceasta, echivalează cu imposibilitatea folosirii cursului de schimb
pentru protejarea/încurajarea exportatorilor, pentru reducerea nivelului deficitului balanŃei de
plăŃi externe.
łintirea directă a inflaŃiei va avea impact nu doar asupra economiei reale, ci şi asupra
băncilor comerciale. BNR urmărind doar lupta cu inflaŃia, băncile comerciale nu vor mai putea
profita de pe urma inconsistenŃelor politicii monetare, ci vor trebui să aibă un comportament
mai precaut. Pe măsură ce rata inflaŃiei, aşa cum se prefigurează, va scădea, dobânda bonificată
de BNR pentru depozitele atrase de la băncile comerciale (dobânda de intervenŃie), tot mai
mică, va obliga băncile româneşti să se orienteze în cea mai mare măsură spre alte plasamente,
spre economia reală.
De altfel, s-a putut sesiza orientarea spre persoanele fizice a băncilor româneşti
(ascensiunea rapidă a sectorului de retail banking) în ultimii doi ani, şi ca urmare a creşterii
concurenŃei pe segmentul persoane juridice (corporate). Astfel, întrucât s-a dezvoltat mult
creditul de consum şi creditul ipotecar (imobiliar), şi cererea de credite din partea persoanelor
fizice a fost mult mai mare decât oferta, băncile româneşti nu au fost nevoite să scadă prea mult
dobânda la credite, pe măsura scăderii ratei inflaŃiei, a ratei dobânzii la depozite şi a scăderii
ratei dobânzii de referinŃă a BNR.
Premisele de la care au pornit oficialii de la BNR atunci când au stabilit introducerea
regimului de Ńintire a inflaŃiei au fost următoarele141:
• modificarea statutului BNR, cu consolidarea independenŃei băncii centrale (Legea
nr. 312/28 iunie 2004);
• sporirea sustenabilă a intermedierii financiare, astfel încât să existe premisele pentru
o mai bună transmitere a impulsurilor de politică monetară;
• creşterea rolului ratei dobânzii ca instrument de influenŃare a politicii monetare;
• scăderea ratei inflaŃiei către niveluri de o singură cifră.
Cu toate acestea, există şi unele temeri cu privire la oportunitatea schimbării regimului
de politică monetară. Astfel, modelul de prognoză utilizat în prezent de banca centrală este unul
pe termen scurt, până la un an, fiind nevoie de elaborarea de modele mai rafinate, cu bătaie pe
termen mai lung. De asemenea, seriile de date statistice utilizate în cadrul modelului de
prognozare a inflaŃiei sunt scurte şi marcate de rupturile structurale din economie în decursul
anilor de tranziŃie.
Însă, principala problemă cu care se confruntă BNR este poziŃia sa de debitor net faŃă
de sistemul bancar, ceea ce diminuează eficienŃa utilizării ratei dobânzii ca instrument de
politică monetară. Intrările masive de valută pe piaŃa valutară au determinat banca centrală să
achiziŃioneze cantităŃi mari de valută în ideea prevenirii unei aprecieri accentuate a monedei
naŃionale, lucru care a dus la sporirea lichidităŃilor din sistemul bancar, lichidităŃi pe care tot
banca centrală a trebuit să le sterilizeze prin atragerea de depozite la termen.
Radu Vrânceanu, profesor de economie la ESSEC Paris, consideră inoportună decizia
de adoptare a regimului de Ńintire a inflaŃiei. După părerea sa, acesta este incapabil să garanteze
141
Ibidem, p. 3.
287
flexibilitatea necesară unei politici monetare adecvate142. BNR va renunŃa la posibilitatea de a
susŃine activitatea economică şi orice şoc economic va fi preluat automat de către bugetul de
stat, ceea ce ar pune sub semnul întrebării satisfacerea cerinŃelor privind Pactului de stabilitate şi
creştere, ale aplicării acquis-ului comunitar, ale acordului cu FMI, ale soluŃionării crizei din
sistemul asigurărilor sociale, etc.
Un alt motiv pentru care profesorul Vrânceanu nu este de acord cu introducerea
regimului de Ńintire a inflaŃiei Ńine de imposibilitatea tehnică de utilizare a unui model capabil să
previzioneze la momentul actual evoluŃiile din economie, din cauza lipsei unor serii de date
statistice pe termen lung.
În acest sens, sunt aduse ca exemple Polonia şi Cehia, a căror inflaŃie a scăzut mai
repede decât prevedea Ńinta oficială, şi Ungaria, care nu reuşeşte să reducă inflaŃia, în condiŃiile
în care politica bugetară a fost împovărată.
Totodată, Vrânceanu scoate în evidenŃă flexibilitatea scăzută a strategiei gândite de
BNR, prin faptul că deciziile de politică monetară vor fi luate trimestrial, deşi în toate Ńările
dezvoltate frecvenŃa este mult mai mare (lunară în zona euro), pentru ca banca centrală să
reacŃioneze mult mai repede la schimbările economice. În opinia sa, stabilirea Ńintei de inflaŃie la
perioada decembrie/decembrie este nepotrivită, pentru că ar produce discontinuitate şi rigiditate.
În aceeaşi direcŃie converg şi opiniile specialiştilor din Fondul Monetar InternaŃional,
care recomandă introducerea practicii de anunŃare în comun de către BNR şi guvern a Ńintei
anuale de inflaŃie, în sensul unei mai bune coordonări a politicilor monetară, fiscală şi de
venituri, şi mai ales pentru creşterea credibilităŃii Ńintei143. Ei recomandă menŃinerea în
continuare a intervenŃiilor BNR asupra cursului de schimb al leului pentru a controla inflaŃia,
prin ajustarea periodică a cursului în funcŃie de perspectivele actualizate ale inflaŃiei.
Totuşi, experŃii FMI apreciază adoptarea acestui regim ca „o cale de consolidare
suplimentară a independenŃei BNR, asupra căreia Banca a simŃit uneori presiuni”.
Considerăm că, în urma implementării cu succes a strategiei de Ńintire a inflaŃiei,
România ar putea tinde spre îndeplinirea unuia dintre criteriile de convergenŃă impuse de
integrarea în zona euro – stabilitatea preŃurilor şi o rată a inflaŃiei redusă. Totul constă,
sintetizând, în următoarele cuvinte-cheie: reforme structurale, macrostabilizare, credibilitate.
Bibliografie:
1. Costică, Ionela, Lăzărescu, Sorin Adrian, „Politici şi tehnici bancare”, Editura ASE,
Bucureşti, 2004
2. Isărescu, Mugur, „ReflecŃii economice – PieŃe, bani, bănci”, Editura Expert, Bucureşti, 2001
3. Popa, Cristian (coordonator), „łintirea directă a inflaŃiei: o nouă strategie de politică
monetară – Cazul României”, Caiet de studii nr. 10, aprilie 2002
4. Voican, Răzvan, „BNR se pregăteşte să pună tunul pe inflaŃie”, Ziarul Financiar,
23.08.2004, p. 1.
5. Vrânceanu, Radu, „Trecerea la “Ńintirea inflaŃiei”: o decizie de discutat”, Ziarul Financiar,
25.08.2004, p. 3.
142
Vrânceanu, Radu, „Trecerea la “Ńintirea inflaŃiei”: o decizie de discutat”, Ziarul Financiar, 25.08.2004, p. 3.
143
Voican, Răzvan, „FMI despre Ńintirea inflaŃiei: Nu-i aşa de simplu cum pare”, Ziarul Financiar, 16.08.2004, p.1.
288
COMPATIBILITATEA PIEłEI ROMÂNEŞTI CU PIAłA
EUROPEANĂ A ASIGURĂRILOR – POSIBILITĂłI ŞI
LIMITE
PROF.UNIV.DR. LAZĂR CISTELECAN

Univ.”Petru Maior”,Tg. Mureş, lazăr.cistelecan@ea.upm.ro, Nicolae Iorga nr.1
PREP.UNIV.RALUCA ŞUMANDEA SIMIONESCU
Univ.”Petru Maior”, Tg.Mureş, raluca4c@yahoo.com, Nicolae Iorga nr.1
In the present paper we tried to bring to light the compatibilities between the romanian
insurance market and the european single market.”Although there are promising signs, there is still
evidence that the singel insurance market is fragmented and that consumers are not yet reaping the full
benefits.144”
1. Conjunctura pieŃei europene în perioada 2000 – 2003

PiaŃa unică vizează crearea unui spaŃiu geografic, european, fără frontieră fizică,
administrativă sau juridică, în care persoanele, bunurile, serviciile, capitalurile pot circula liber
şi fără constrângeri145. Coordonatele în care se va circumscrie piaŃa europeană a asigurărilor, ca
parte integrantă a pieŃei serviciilor financiare, pe măsura formării „pieŃei comune” a Uniunii
Europene, privesc dreptul de instalare, libertatea prestării de servicii şi libertatea mişcării
capitalurilor. Modificările ce au avut loc pe piaŃa europeană, şi-au pus amprenta, şi continuă
să se facă simŃite şi astăzi în industria asigurărilor. Astfel, directivele europene elaborate în
domeniul asigurărilor privesc:
• Crearea instrumentelor juridice necesare accesului la activitatea de asigurare a unui
stat membru pe calea instalării pe teritoriul altui stat membru146, urmărindu-se astfel, intrarea
liberă pe piaŃă a investotorilor străini, respectiv a companiilor de asigurare străine;
• Reglementări aferente contractului de asigurare şi a fiscalităŃii147, având în vedere
totodată desfinŃarea controlului asupra preŃului şi produselor,
• Punerea în aplicare a instrumentelor juridice necesare realizării pieŃei unice148,
inclusiv înfiinŃarea unui organism de supraveghere profesional pentru industria asigurărilor ;
Procesul de punerea în practică a acestor măsuri, s-a dovedit destul de anevoios, fiind
unul îndelungat şi complex, întrucât, pieŃele de asigurare naŃionale se diferenŃiază de la un stat
la altul atăt prin structura produselor căt şi prin legislaŃiile şi modalităŃile de funcŃionare şi
control.
2. PiaŃa românească a asigurărilor – adaptări legislative la aquis-ul
comunitar
Anul 2003, a reprezentat pentru Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, o perioadă de
accentuare a eforturilor de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană,
144
Dumitru G. Badea, “Insurance&Reinsurance”, Edit. Economică, Bucureşti, 2003, p.143
145
Cristina Ciumaş, “Economia asigurărilor”, Edit. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 2003, p.23
146
Primele directive: Directiva din 24 iulie 1973 pentru asigurarea nonviaŃă; 5 martie 1979 pentru asigurarea de viaŃă:
147
Directivele de generaŃia a II-a: Directiva non viaŃă din 22 iunie 1988, intrată în vigoare la 1 iulie 1990; Directiva privind
asigurarea automobilului din 8 noiembrie 1990, intrată în vigoare la data de 20 mai 1992; Directiva privind asigurarea de viaŃă din 8
noiembrie 1990, intrată în vigoare la 20 noiembrie 1992
148
Directivele cadru: Directiva cadru privind asigurarea nonviaŃă, Directiva cadru în asigurarea de viaŃă, Propunerea directivei ce
vizează fondul de pensii, directiva ce a creat “Comitetul asigurărilor” – Directiva 91/675 C.E.E. din 19 decembrie 1991, M.O.C.E.,
din 31 decembrie 1991.
289
urmărind în acelaşi timp consolidrea capacităŃii de supraveghere a pieŃei asigurărilor. În acest
sens o relevanŃă deosebită o are proiectul de modificare a Legii 136/1995149 privind asigurările
şi reasigurările în România.
Tot în această perioadă, au fost emise şi implementate, norme privind controlul intern şi
managementul asigurătorilor, fiind astfel transpuse în practică încă două recomandări ale
comisiei Europene. Nu poate rămîne nemenŃionată, intrarea în vigoare a Legii 76/2003, care
modifică şi completează Legea 32/2000, privind societăŃile de asigurare şi supravegherea
asigurătorilor, fiind realizată în concordanŃă cu principiile de supraveghere elaborate de
International Association of Inssurance Supervisors (I.A.I.S.)
Prin adoptarea acestor modificări s-a urmărit: liberalizarea dreptului de încheiere a
contractelor de asigurare şi cu societăŃi din străinătate, o reglementare mai eficientă a fondurilor
de protecŃie prevăzute de lege, îmbunătăŃirea cadrului legislativ necesar creşterii gradului de
cuprindere în asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terŃilor prin
accidente de autovehicule, redefinirea unor noŃiuni, o mai bună informare a asiguraŃilor cu
privire la legea aplicabilă.
Alte reglementări din domeniul asigurărilor, desfăşurate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, la nivelul anului 2003 privesc:
• limitele capitalului150;
• regulile de întocmire a situaŃiilor financiare151;
• reguli legate de activitatea de investiŃii a societăŃii152;
• controlul periodic al socităŃilor de asigurare153.
Cu începere de la data de 15 mai 2003, potrivit Legii 32/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, limita minimă de capital social vărsat este de :
• 15 mld. lei (echivalentul a 364.813 euro) pentru asigurările generale;
• 51 mld. lei (echivalentul a 1.240.363 euro) pentru asigurările generale şi de viaŃă,
inclusiv cele obligatorii.
Pe piaŃa românească de asigurări, în anul 2003, în concordanŃă cu noile reglementări,
potrivit datelor furnizate de CSA, la data de 31.12.2003, capitalul social subscris şi vărsat de
cele 46 de societăŃi de asigurări era în sumă de 4.954.131.057 mii lei, echivalentul a
120.488.631 euro154. PrezenŃa capitalului străin pe piaŃa internă a asigurărilor s-a remarcat la 29
din cele 46 societăŃi de asigurare, respective 24 cu capital mixt şi 5 numai cu capital străin.(vezi
figura nr.1)
Valoarea capitalului subscris şi vărsat la nivelul pieŃei asigurărilor a înregistrat o
creştere nominală cu 27,71% faŃă de anul 2002, iar creşterea reală, determinată în funcŃie de rata
inflaŃiei stabilită pentru 2003, a fost de 11,92%.
Figura 1 Structurarea societăŃilor de asigurare de pe piaŃa românească de asigurare în

funcŃie de provenienŃa capiatalului social
149
Legea nr.172/2004, legea de modificare a Legii nr.136/1995, aprobată în 2004 şi intrată în vigoare în mai 2004, publicată în
M.O., P.I, Nr. 193, din 26 martie 2003
150
Ordinul nr. 3106 din 17 aprilie 2003, publicat în M.O., P.I, nr.276 din 19 aprilie 2003
151
Ordinul nr.3102 din 07 februarie 2003, publicat M.O., P.I, nr.158, din 12 martie 2003; Ordinul 3104 din 26 februarie 2003,
publicat în M.O., P.I, nr.216, din 02 aprilie 2003; Ordinul 3105 din 26 februarie 2003, publicat în M.O., P.I, nr.216, din 02 aprilie
2003; Ordinul 3107 din 04 iunie 2003, publicat în M.O., P.I, nr.427, din 18 iunie 2003, Ordinul 3108 din 18 august 2003, M.O., P.I,
nr.608 din 27 august 2003
152
Ordinul nr.3110 din 28 octombrie 2003, publicat în M.O., P.I, nr.770 din 03 noiembrie 2003, Ordinul 3111 din 28 octombrie
2003, publicat în M.O., P.I, nr.77o din 03 noiembrie 2003
153
Ordinul nr.3101 din 10 ianuarie 2003, publicat în M.O., P.I, nr.97, din 17 februarie 2003
154
CSA raport 2003
290
SocietăŃi cu capital
integral străin
SocietăŃii cu capital
11%
integral autohton
37%
SocietăŃi cu capital mixt

52%
Sursa: CSA raport 2003
Cu privire la valoarea activelor înregistrate în situŃiile financiare anuale ale celor 46 de

societăŃi de asigurare, la data de 31.12 2003, suma acestora se ridica la 35.076.898.299 mii lei,
echivalentul a 853.099.650 euro, cu 36,98% mai mare decât valoarea acestora în anul 2002. În
structura activelor care acopereau rezervele tehnice nete ponderea cea mai mare o deŃineau:
• la asigurările generale: creanŃele aferente primelor brute subscrise – 30,63%,
depozite bancare şi conturi curente – 25,94%,titlurile de stat 27,77%;
• la asigurările de viaŃă: titlurile de stat – 73,16%, depozite bancare şi conturi curente
– 13,86%, valori mobiliare tranzacŃionate – 5,88%;
ObligaŃiile emise de autorităŃile administraŃiilor locale, valorile mobiliare
tranzacŃionate, terenurile şi construcŃile, disponibilităŃiile în casă, deŃin ponderi mici în structura
activelor ce acoperă rezervele tehnice, atăt în cadrul asigurărilor de viaŃă, cât şi generale.
Calitatea produselor de asigurare este percepută de cumpărători în funcŃie de soliditatea
societăŃii de asigurare din punct de vedere financiar. De aceea solvabiliatea155 are o importanŃă
nu numai pentru investitori şi clienŃi, cât şi pentru autoritatea de supraveghere şi asigurători
înşişi.156
În anul 2003 numai o singură societatea de asigurare, respective AGI România SA, a
înregistrat un grad de solvabilitate mai mic de 1.157
Pentru armonizarea legislaŃiei naŃionale din asigurări158 cu prevederile directivelor
europene şi posibilitatea intervenŃiei urgente în cazuri de insolvabilitate, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor a elaborat proiecte de lege şi acte normative referitoare la: calcul
marjei de solvabilitate pe fiecare categorie de asigurări şi a fondului minim de siguranŃă,
supravegherea suplimentară a societăŃilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare
şi calculul solvabilităŃii ajustate în aceste cazuri, precum şi reglementări cu privire la redresarea
financiară, reorganizarea judiciară şi falimentul societăŃilor de asigurare.
Insolvabilitatea reprezintă acea stare a societăŃii de asigurare caracterizată prin una din
următoarele situaŃii: incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităŃile
băneşti; scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă
prevăzută de reglementări legale în vigoare pentru fondul de siguranŃă; imposibilitatea
restabilirii situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare în cadrul procedurii de redresare a
societăŃii. În temeiul Legii nr.503/2004, art.3, lit.j), pct.1 , societatea debitoare aflată în stare de
insolvabilitate va fii supusă procedurii de faliment.
În urma controlului efectuat la societăŃile de asigurări în baza hotărârilor Consiliului
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în care s-a avut în vedere îndeplinirea condiŃiilor în
ceea ce priveşte: capitalul social şi structura acŃionariatului, situaŃia financiară a societăŃii,
modul de efectuare a plăŃii despăgubirilor, fructificarea rezervelor tehnice, modul de respectare
155
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei societăŃi de asigurări de a-şi achita obligaŃiile scadente, chiar dacă unele datorii
legatede activitatea curentă vor fi stinse peste căŃiva ani.
156
Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Ana Maria Ungureanu, Daniela Grădişteanu, “Tratat de asigurări”, Edit. SEMNE,
1999, p.380
157
În cazul în care gradul de solvabilitate este subunitar, societatea este insolvabilă sau se află în pragul insolvabilităŃii.
158
Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară şi falimantul societăŃilor de asigurare, piblicată în M.O., P.I, Nr.1193 din
14/12/2004
291
a prevedere a Legii nr.32/2000, s-a stabilit în anul 2003, starea de insolvenŃă , reorganizare
judiciară şi faliment159, pentru Grupul de Asigurări Român – Grup AS S.A.
Cu privire la structura de portofoliu a celor 46 societăŃi de asigurare autorizate să
funcŃioneze, s-a constat că în anul 2003, un număr 11 societăŃi aveau în portofoliu toate clasele
de asigurări generale (în număr de 17), iar un număr de 5 societăŃi aveau în portofoliul lor toate
cele 5 clase de asigurări de viaŃă, dar numai 2 societăŃi aveau extensia maximă a portofoliului
atât la asigurări generale, cât şi la asigurări de viaŃă, respectiv Asirom şi Unita.160
La baza distribuŃiei produselor de asigurare, indiferent de natura lor, stă contractul de
asigurare, iar cunoaşterea dreptului aplicabil acestui contract, devine cerinŃă imperativă în
condiŃiile libertăŃii prestaŃiei de servicii pe piaŃa internaŃională a asigurărilor.
Prin reglementările legislative a legiuitorului român161, se poate afirma că s-au
îndeplinit cerinŃele conturate în directiva anului 1969, cu privire la comportamentul
contractantului de asigurare(declaraŃia de risc, declaraŃia cazului asigurat, obligaŃia de salvare)
şi alte chestiuni generale referitoare la plata sumei asigurate, durata contractului şi prescripŃia162.
Preocupări în privinŃa armonizării dreptului contractului se manifestă în continuare,
această armonizare fiind îngrădită de anumite limite, impuse de faptul că dreptul asigurărilor
constituie un domeniu limitrof. Cu alte cuvinte, sunt supuse armonizării părŃi din dreptul
naŃional de asigurare ce fac trimitere la alte dispoziŃii încă nearmonizate. DificultăŃi în
armonizarea contractului de asigurare derivă şi din divergenŃele de terminologie în ceea ce
priveşte fiecare termen, noŃiune, concept, aferent legislaŃiilor naŃionale în parte. Nu este de
neglijat erodarea textelor legale, care “îmbătrânesc” comparativ cu nevoile economice şi sociale
aflate într-o permanentă modificare.
Deşi menŃinerea elementelor de particularitate a fiecărei pieŃe naŃionale, fac ca piaŃa
europeană să fie, deocamdată, departe de a fi omogenă, etapele urmărite în vederea construcŃiei
pieŃei unice, au produs modificări la nivelul fiecărei pieŃe naŃionale a asigurărilor, inclusiv a
celei româneşti, pe direcŃii precum163:
• impunerea unei marje de solvabilitate minimală, determinănd societăŃile de
asigurarea să dea mai multă atenŃie nivelului fondurilor, precum şi rezultatelor din
exploatare obŃinute;
• favorizarea concurenŃei;
• schimbarea responsabilităŃilor şi metodelor de lucru;
• creşterea competitivităŃii.
Bibliografie
1. Ciumaş Cristina, “Asigurările internaŃionale – arhitectură şi problematică la debutul
mileniului III”, Edit. Intelcredo, Cluj – Napoca, 2001, p.171
2. Ciumaş Cristina, “Economia asigurărilor”, Edit. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 2003,
p.23
3. Cistelecan Lazăr, “Coordonate actuale ale pieŃei asigurărilor din România”, Sesiunea de
comunicări ştiinŃifice cu participare internaŃională – Lumea financiară prezent şi
perspective” Cluj – Napoca, 2004, p.705
4. Dan Anghel Constantinescu, “Conjunctura pieŃei mondiale a asigurărilor - 2002”, ColecŃia
NaŃională, Bucureşti, 2002, p.74
5. Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Ana Maria Ungureanu, Daniela Grădişteanu,
“Tratat de asigurări”, Edit. SEMNE, 1999, p.380
159
Decizia nr.3211/15.01.2003
160
Lazăr Cistelecan, “Coordonate actuale ale pieŃei asigurărilor din România”, Sesiunea de comunicări ştiinŃifice cu participare
internaŃională – Lumea financiară present şi perspective, Cluj – Napoca, 2004, p.705
161
Legea privind asigurările şi reasigurările nr. 136 din 29 decembrie 1995, publicată în M.O., P.I, nr.303 din 30 decembrie 1995
162
Ciumaş Cristina, “Asigurările internaŃionale – arhitectură şi problematică la debutul mileniului III”, Edit. Intelcredo, Cluj –
Napoca, 2001, p.171
163
Dan Anghel Constantinescu, “Conjunctura pieŃei mondiale a asigurărilor - 2002”, ColecŃia NaŃională, Bucureşti, 2002, p.74
292
PIAłA INTERNAłIONALĂ DE ASIGURĂRI REALITĂłI
ŞI PERSPECTIVE
PROF.UNIV.DR. LAZĂR CISTELECAN

Universitatea “Petru Maior” Tg. Mureş, str. N. Iorga, nr. 1, lazar.cistelecan@ea.upm.ro
LECT.UNIV.DRD. DANIEL ŞTEFAN
Universitatea “Petru Maior” Tg. Mureş, str. N. Iorga, nr. 1, daniel.stefan@ea.upm.ro
Abstract: The current evolution of human society is characterize by the globalization. This trend
is present also in the insurance area and the effects are visible in the international insurance market. This
paper work offers a picture of how this market looks today and tries to loom elements of market evolution.
1. Contextul tematic
Constituie adevăr recunoscut faptic că „nevoia de securitate este universală la om”164.
De-a lungul existenŃei sale omul a fost preocupat să se protejeze de primejdii şi de hazardul
existenŃei, mai întâi pe sine şi pe familia sa, rudele, bunurile şi patrimoniul, afacerile şi
interesele sale.
Asigurarea se înscrie ca una dintre alternativele de căutare ancenstrală a protecŃiei. Ea
constă în organizarea specifică a comunităŃii de risc pe principiul mutualităŃii fapt care permite
despăgubirea celor care au fost victime ale neşansei prin contribuŃia celor mai norocoşi.
Mai mult ca în orice alt sector de activitate, asigurările – ca prestaŃii de servicii, de
preluare organizată a riscurilor şi de protecŃie a vieŃii şi a bunurilor oamenilor – şi-au relevat
caracterul specific. Pe de o parte, prin faptul că reprezintă tranzacŃii de comerŃ invizibil întrucât
se vinde promisiunea de protecŃie prin despăgubire în ipoteza producerii riscului, la un preŃ
negociat, costul real putând fi evaluat numai dacă şi atunci când riscul se produce. Pe de altă
parte, prin faptul că piaŃa tranzacŃiilor de asigurare este convergentă ca scop – protecŃie de risc –
dar segmentată şi divergentă prin interesele specifice urmărite de asigurători (profitul, sub
incidenŃa concurenŃei) şi asiguraŃi (protecŃia de risc la un cost cât mai scăzut, dar cu despăgubire
la concurenŃa cu prejudiciul generat de risc.
ComerŃul cu asigurări are prin excelenŃă, implicaŃii teritoriale, extinse, după caz, de la
arealul local, la naŃional şi internaŃional. ProtecŃia de risc prin asigurări urmează obiectivat
parcursul spaŃial al persoanelor şi bunurilor sub incidenŃa variatelor riscuri. Se evidenŃiază astfel
faptul că asigurările se manifestă nu doar în cadrul pieŃelor naŃionale ci evoluează de o manieră
care permite identificarea organizatorică şi comportamentală a unor pieŃe internaŃionale. O
analiză a lor prin prisma parametrilor caracteristici, a mecanismelor de funcŃionare şi a evoluŃiei
lor ca stare ori ca tendinŃe dă posibilitate aprecierii modului şi gradului în care asigurările se
regăsesc convergent ori divergent în arealul pieŃei mondiale a asigurărilor.
Conceptul – piaŃă internaŃională de asigurări nu este clar şi nu este definit. Totuşi se
operează cu acest concept pentru analize ale asigurărilor într-un areal geografic sau geo-
economic. Apreciem că factorul locaŃional, geografic, deşi necesar este insuficient pentru a
identifica o piaŃă cu caracter internaŃional. Ni se pare oportună luarea în considerare a gradului
de integrare şi similitudine a unor pieŃe de asigurare naŃionale, zonale pentru a le recunoaşte
caracterul de piaŃă internaŃională.
Problematica pieŃelor internaŃionale de asigurări este mereu actuală. Dinamismul
asigurărilor este recunoscut tocmai pentru că evoluŃia lor are loc sub incidenŃa raportului:
certitudine – incertitudine – risc. Rapoartele periodice ale societăŃilor de asigurări şi ale
164
Ecole nationale d’Assurance., Manuel InternaŃional de l’Assurance, Economica, Paris, pag. 1
293
autorităŃilor de supraveghere a pieŃelor de asigurări demonstrează caracterul adesea imprevizibil
al asigurărilor. DemonstraŃiile sub acest aspect sunt convingătoare. EvoluŃia parametrilor
pieŃelor de asigurări, nu este liniară pe termen lung. Sincopele, schimbarea locurilor deŃinute de
către societăŃile de asigurări sau de pieŃele naŃionale şi zonale, constituie o realitate remarcată de
analişti165. Analizele întreprinse evidenŃiază stările pieŃelor de asigurări în etape temporale luate
ca bază de referinŃă, iar aceste caracteristici de stare variază în timp şi spaŃiu.
În contextul enunŃat ne-am propus o extensie a perioadei supuse analizei pentru a
identifica nu doar evoluŃia parametrilor în care s-au încadrat pieŃele internaŃionale ci şi unele
mutaŃii ale mecanismelor de funcŃionare ale pieŃelor internaŃionale.
2. PiaŃa internaŃională de asigurări în coordonatele realităŃii la sfârşit şi
început de secol şi mileniu.
O analiză cu privire la oricare piaŃă de asigurări se încadrează în anumite coordonate de
care nu se poate face abstracŃie. Acest fapt se vădeşte a fi corect şi în raport cu pieŃele
internaŃionale de asigurări. Aşadar luând ca areal temporar, perioada 1994-2003, analiza
întreprinsă vizează pieŃele internaŃionale de asigurări prin prisma coordonatelor esenŃiale: starea,
dimensiunea, organizarea şi caracterul concurenŃei.
2.1. Starea pieŃei internaŃionale de asigurări se relevă, principial, ca o piaŃă
concurenŃială prin structurile sale zonale şi teritoriale. Într-o perioadă de 10 ani (1994-2003)
structurile de piaŃă şi-au schimbat poziŃia.
Constatăm că în decursul a 10 ani, concurenŃa acerbă în arealul structural al pieŃei
internaŃionale de asigurări a produs mutaŃii semnificative. În anul 1994 ordinea în topul
continental situa piaŃa asiatică de asigurări pe primul loc, urmată de piaŃa americană şi cea
europeană. Din anul 2000 pe primul loc se situează piaŃa americană de asigurări urmată de cea
europeană şi cea asiatică (Tabelul 1.).
Tabelul 1. Volumul primelor încasate pe regiuni geografice. Milioane USD

Regiuni 1994 1995 2000 2001 2002 2003
Europa 549.382 638.413 786.089 762.398 846.697 1.022.158
America 664.615 692.094 945.606 990.542 1.094.583 1.156.512
Asia 684.402 756.248 647.119 595.124 628.918 685.753
Oceania 34.221 31.574 38.946 35.637 37.469 45.280
Africa 20.013 25.079 27.145 24.551 24.805 30.968
Total 1.952.633 2.143.408 2.444.905 2.408.252 2.632.472 2.940.671
Surse: Sigma 3/2004; 6/2002;4/1997 Swiss RE
2.2. Dimensiunea pieŃei internaŃionale ar putea fi relevată prin numărul de societăŃi,

tipologia lor, capitalul social, rezervele de prime, indemnizaŃii şi despăgubiri acordate, gradul de
penetrare al asigurărilor în PIB, densitatea asigurărilor etc.
Datele pe care le avem la dispoziŃie ne facilitează relevarea dimensiunii pieŃei
internaŃionale a asigurărilor prin prisma volumului de prime şi densitatea asigurărilor pe locuitor
(Tabelele 1, 2, 3, 4).
165
Vanghan Emmett, Vanghan Therese, Essentials of risk management and inssurance, Ed. John Wiley and Sons,
Inc., New York, 2001, p.598 şi nom.
Lonherje Henri, Economie et finance de l’assurance et de la ressurance, Dalloz, Paris, 1981, p.67-69;
Witenberg D., La secteur des assurances en Europe; Situation et perspectives, în Problemes economiques, nr.2246,
Paris, 1991, p.24-32; Dessal Rene, L’assurance dans trois pays de l’Est: U.R.S.S., Hungarie et Pologne, în problemes
economique, nr.2229, Paris, p.14-16; Văcărel I., Bercea Fl., Asigurări şi reasigurări, Ed. Mashater, Buc.,1993,p.120-
130, Lambert Denis – Claire, Economique des assurance, Ed. Economica, Paris, 1995, p. Ecole Nationale
d’Assurances de Paris, Manuel international de l’Assurance, Economica, Paris,1999; Constantinescu D., Conjunctura
pieŃei mondiale a sigurărilor, (2000, 20001, 2002), ColecŃia NAłIONALĂ.
294
Din tabelul 1, reiese faptul că încasările de prime de pe mapamond evoluează
ascendent, creşterea fiind de 988.038 milioane USD între 1994 -2003. Creşterea cea mai mare a
fost înregistrată pe piaŃa europeană, cu 472.776 milioane USD si cea americană cu 491.897
milioane USD.
Tabelul 2. Volumul primelor încasate pe regiuni geografice în asigurările de viaŃă

Milioane USD
Regiuni 1994 1995 2000 2001 2002
Europa 276.241 326.960 503.165 464.357 500.489
America 276.866 288.006 472.708 477.965 516.538
Asia 530.983 587.713 498.243 457.390 478.105
Oceania 19.970 16.471 23.803 21.199 20.841
Africa 13.797 17.477 20.482 18.267 18.087
Total 1.117.857 1.236.627 1.518.401 1.439.178 1.534.060
Aşa cum se relevă în tabelele 2 şi 3, creşterea încasărilor de prime la asigurările de viaŃă

de 554.657 milioane USD este mai mare decât creşterea primelor la asigurări non viaŃă, de
numai 433.381 milioane USD
Tabelul 3. Volumul primelor încasate pe regiuni geografice la asigurările non viaŃă
Milioane USD
Regiuni 1994 1995 2000 2001 2002 2003
Europa 273.141 311.453 282.924 298.041 346.208 437.453
America 387.749 404.088 472.898 512.577 578.045 636.683
Asia 153.419 168.535 148.876 137.734 150.813 163.413
Oceania 14.251 15.103 15.143 14.438 16.628 21.824
Africa 6.216 7.602 6.663 6.284 6.718 8.784
Total 834.776 906.781 926.504 969.074 1.098.412 1.268.157
În structura pieŃei internaŃionale de asigurări identificăm pieŃe emergente ca fiind mai

bine reprezentate la asigurările de viaŃă de Europa, creşterea fiind de +308.464 milioane USD şi
America +243169 milioane USD. Asia a păstrat faŃă de 1994 un nivel relativ apropiat şi în 2003
creşterile sau scăderile fiind nesemnificative în raport cu volumul total al primelor încasate.
O raportare la arealul european al pieŃei asigurărilor se poate raporta la datele din
Tabelul 4.
Tabelul 4. Volumul primelor încasate în Europa Milioane USD

Regiuni 2000 2001 2002 2003
Europa de vest 768.080 739.665 821.352 987.755
Marea Britanie 246.899 218.123 236.833 246.733
FranŃa 120.890 123.682 125.141 163.679
Germania 123.730 113.596 135.777 170.811
Italia 63.062 69.988 84.060 111.761
ElveŃia 29.943 31.442 35.542 40.760
Europa centrală si de est 18.009 22.733 25.345 34.402
România 311 344 572 795
295
Rusia 6.072 9.470 9.584 14.088
Bulgaria 183 220 296 387
Ungaria 1.320 1.450 1.896 2.454
Serbia 532 279 352 436
ReferinŃele la perioada 2000-2003 evidenŃiază o structură a încasărilor din prime

disproporŃionată între Europa de Vest şi Europa Centrală şi de Est, ultima realizând doar 2% din
totalul primelor încasate la nivelul continentului.
Densitatea asigurărilor la nivel internaŃional este evidenŃiată în tabelul 5.
Tabelul 5. Prime nete/capita exprimate în USD

2001 2002 2003
Media
mondială 393 422 470
ElveŃia 4342 4922 5660
Marea
Britanie 3394 3879 4058
Japonia 3507 3498 3771
Irlanda 2466 2703 3669
Statele Unite 3266 3462 3638
FranŃa 1899 2064 2698
Germania 1349 1627 2051
Ungaria 142 33 343
Rusia 66 67 98
Bulgaria 28 43 49
Serbia 26 33 40
România 15 22 36
Surse: Sigma 3/2004; 6/2002 Swiss RE
3. TendinŃe pe pieŃele internaŃionale de asigurări.
EvoluŃia actuală a omenirii este marcată de o tendinŃă pregnantă de globalizare
reflectată în toate domeniile: de la libera circulaŃie a persoanelor la globalizarea schimburilor
economice. Aceste elemente alături de tendinŃele de creştere demografică încălzire globală,
dezvoltare tehnologică accentuează pericolele care planează asupra societăŃii.
Lumea prezentă generează schimbări care apar cu o frecvenŃă tot mai ridicată. Efecte lor
devin tot mai mari (şi tot mai greu de suportat) atât prin prisma riscurilor vechi tot mai
numeroase, datorită expunerii superioare la risc cât si datorită apariŃiei unei game noi (mai
variate) de riscuri tehnologice a căror viteză de penetrare în plan mondial este în creştere.
Datorită fenomenului globalizării efectele variatelor riscuri pot avea o extensie teritorială largă
într-un timp foarte scurt, deci cu probabile efecte materiale (financiare) mai mari.
Această perspectivă izvorăşte din evoluŃia explozivă a cunoştinŃelor ştiinŃifice, de unde
capacitatea de a genera tehnologii tot mai complexe şi mai reduse ca dimensiuni, cu efecte
benefice, dar şi cu pericole ascunse greu de identificat şi evaluat.
Acest context este dublat de o tendinŃă de globalizare economică în care presiunea
companiilor multinaŃionale asupra economiilor naŃionale se manifestă accentuat atât la nivel
general cât şi la nivelul pieŃei asigurărilor.
La nivelul sectorului asigurărilor tendinŃa de globalizare este puternic accentuată de
specificul manifestării riscurilor şi de condiŃiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a asigura o
protecŃie eficientă împotriva lor prin crearea unei extensii teritoriale şi numerice cât mai
cuprinzătoare.
Globalizarea în sectorul asigurărilor se manifestă în special în două direcŃii: prin
importul si exportul de asigurări, prin încheierea de asigurări la societăŃi de asigurare străine
296
care şi-au stabilit sediul într-o Ńară străină, sau prin intrarea pe pieŃele naŃionale a unor societăŃi
de asigurări străine (fie prin înfiinŃarea de filiale, fie prin participarea la capitalul societăŃilor
autohtone).
Potrivit OECD exporturile de asigurări aşa cum au fost ele definite anterior se ridica la
suma de 44 miliarde de dolari166, ceea ce comparat cu valoarea primelor totale de pe piaŃa
mondiala nu reprezintă o valoare semnificativă.
Totuşi dacă analizăm diferitele pieŃe naŃionale constatăm că o pondere importantă a
cotelor de piaŃă deŃinute de diverşi asigurători aparŃin unor asigurători străini.
De exemplu în Marea Britanie potrivit AsociaŃiei Asigurătorilor din Marea Britanie
între primii şase asigurător, trei sunt asigurători străini care deŃin o pondere de cca. 13% din
totalul primelor încasate (Tabelul 6.).
Tabelul 6. Clasamentul societăŃilor de asigurări din Marea Britanie la sectorul

asigurărilor de bunuri
Totalul primelor nete subscrise în asigurările
generale* prime (£milioane)
2003 2002
AVIVA 5.405 5,000
RBS Group 3.767 3,375
Royal & SunAlliance 2.726 3,209
Zurich Financial Services 2.547 2,350
AXA 2.392 2,215
Allianz Cornhill 1.352 1,182
BUPA 1.240 1,161
NFU Mutual 715 816
Co-operative Insurance Society 636 648
Lloyds TSB 588 532
GE Insurance 574 508
Fortis Insurance Company 521 478
Barclays 498 337
Legal & General 387 304
Munich Re 370 236
HBOS 360 293
Groupama Insurance Group 358 486
Share of Largest 5 Companies: 56,10% 51,38%
Total Net Written Premium: £30,015m £28,278m
* Sursa:
Şi în FranŃa prezenŃa unor asigurători străini în primele 10 companii de asigurare este

importantă. Filiale ale asigurătorilor străini sau companii deŃinute de aceştia controlează în
medie cca. 19,7% din piaŃa franceză a asigurărilor167 (26% din piaŃa asigurărilor de bunuri şi
16% din piaŃa asigurărilor de viaŃă), iar numărul societăŃilor de asigurare străine autorizate să
opereze în FranŃa, în urma acordurilor privind libera mişcare a serviciilor este de 709 iar
numărul societăŃilor franceze de asigurări este de 486. De asemenea portofoliul de acŃiuni al
unuia dintre principalii asigurători francezi AGF este deŃinută în proporŃie de 51% de grupul
Allianz AG sau asigurători precum Grupama acŃionează atât pe piaŃa franceză cât şi pe piaŃa
britanică a asigurărilor.
Pe de altă parte societăŃile franceze de asigurări operează şi pe pieŃele externe obŃinând
o parte importantă a primelor încasate de pe alte pieŃe decât cea franceză. De exemplu AXA a
166
Anne Harrison, Providing services to foreign nationals, OECD, 2003, p. 34
167
French insurance in 2003, Federation francaise des societes d’assurance, p. 49
297
încasat în 2003 prime de cca. 71 miliarde Euro din care doar 15 au fost obŃinute de pe piaŃa
franceză (Tabelul 7.).
Tabelul 7. Clasamentul societăŃilor de asigurări din FranŃa în 2003 Miliarde EURO

Prime încasate TOTAL Viata Nonviata
AXA 15,5 10,9 4,6
CNP 18,6 17,2 1,4
AGF 9,6 5,3 4,3
Groupama 10,5 3,6 6,9
Predica/Pacifica 11,4 10,7 0,7
Generali France 9,5 6,1 3,4
BNP Paribas Assurance 6,6 6,6 0
Sogecap 5,7 5,7 0
ACM 4,9 3,7 1,2
UAF 4,1 3,9 0,2
În concluzie, realităŃile pe pieŃele internaŃionale de asigurări reflectă, pe lângă evoluŃii

ascendente, concurenŃă acerbă, iar perspectivele nu pot fi desprinse de fenomenul complex al
globalizării cu efecte bănuite şi nebănuite.
Bibliografie
1. Constantinescu D., „Conjunctura pieŃei mondiale a asigurărilor”, (2000, 20001, 2002),
ColecŃia NAłIONALA.
2. Dessal Rene, „L’assurance dans trois pays de l’Est: U.R.S.S., Hungarie et Pologne”, în
problemes economique, nr.2229, Paris
3. Ecole Nationale d’Assurance., „Manuel InternaŃional de l’Assurance”, Economica, Paris
4. Harrison Anne, „Providing services to foreign nationals”, OECD, 2003
5. Lambert Denis – Claire, „Economique des assurance”, Ed. Economica, Paris, 1995,
6. Lonherje Henri, „Economie et finance de l’assurance et de la reassurance”, Dalloz, Paris,
1981
7. Vanghan Emmett, Vanghan Therese, „Essentials of risk management and insurance”, Ed.
John Wiley and Sons, Inc., New York, 2001.
8. Văcărel I., Bercea Fl., „Asigurări şi reasigurări”, Ed. Mashater, Buc.,1993,p.120-130,
9. Witenberg D., „La secteur des assurances en Europe; Situation et perspectives”, în
Problemes economiques, nr.2246, Paris, 1991
10. *** „French insurance in 2003”, Federation francaise des societes d’assurance, 2004
298
FINANłELE ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
CONF. UNIV. DR. IOAN DAN MORAR

Universitatea din Oradea, str. Bicazului, imorar@uoradea.ro
Les finances contemporaine se caractérisent du point de vue de leurs structures par l’existence
d’un grand nombre de catégories d’impôts et par la difficulté, parfois, a distingerer l’impôts d’autres
forme de prélèvement obligatoires.
Pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăŃii când relaŃiile sociale de tip economic au

ajuns la un anumit nivel de dezvoltare, când societatea cunoaşte un proces de stratificare, când
apare statul ca formă de organizare socială, cu instituŃiile sale, când apar reprezentanŃii unor
pături sociale, apar instituŃiile legate de forma de organizare a societăŃii, ies la iveală nevoile de
întreŃinere ale acestora. Statul, clasele conducătoare, clerul, armata, în virtutea posibilităŃilor
acestora în societate, îşi impuneau pretenŃiile, nevoile, asupra supuşilor. În timp, aceste raporturi
sociale au cunoscut o dezvoltare şi diversificare poate încă necunoscută în totalitate.
Statul, ca persoană suverană, se impune în faŃa supuşilor şi aceştia trebuie să întreŃină
instituŃiile statale, suveranul de multe ori, imperiile dominatoare.
Supuşii contribuiau cu parte din produsele realizate de ei, în muncă şi în bani. În
perioada economiei naturale, dominante erau contribuŃiile în muncă şi în produse. În perioada
medievală contribuŃiile s-au diversificat, este prezentă forma bănească, drepturile statului
confundându-se cu drepturile suveranului, trezoreria statului se confundă cu cămara domnească
în Ńările române; cu ale împăratului sau voievodului pe alte meleaguri.
Pe măsură ce circulaŃia bănească se dezvoltă, şi contribuŃiile preiau această formă. Se
poate vorbi doar de elemente de finanŃe numai din momentul generalizării formei băneşti a
contribuŃiilor, ceea ce în timp se situează pe la jumătatea secolului al XIX-lea, se vorbeşte
despre finanŃe, relaŃii financiare propriu-zise.
RelaŃiile financiare sunt multiple, au o arie vastă de cuprindere şi, dintre acestea,
raporturile de mobilizare a resurselor financiare au un rol foarte important în desfăşurarea
fenomenului financiar.
Mobilizarea resurselor financiare se realizează în cea mai mare parte pe canale fiscale,
instituite prin legi juridice fiscale. Ansamblul acestor venituri fiscale conturează fenomenul
fiscal, fiscalitatea fiind generată de procesul impunerii fiscale.
Ca fenomen social, economic, fiscalitatea are la bază un conŃinut obiectiv reprezentat de
legile economice obiective, dar se manifestă într-un cadru legislativ subiectiv, juridic.
Raporturile fiscale sunt relaŃii financiare de mobilizare a resurselor la dispoziŃia statului,
pentru satisfacerea nevoilor generale, colective şi pentru finanŃarea unor acŃiuni economice.
ImportanŃa atragerii resurselor la dispoziŃia statului şi a instituŃiilor sale nu mai trebuie
dovedită; realitatea actuală, socială şi economică, nu se poate concepe fără o corelare a
economiei reale cu fiscalitatea.
Ca fenomen, fiscalitatea este concretizată în realitate prin instituirea şi funcŃionarea
impozitelor.
Impozitele, un dat, un rău necesar de-a lungul timpului, sunt raporturi sociale de tip
economic, de repartiŃie, concretizate în contribuŃii băneşti obligatorii şi silite, fără
contraprestaŃie şi nerambursabile, ale contribuabililor, persoane fizice şi juridice, către stat.
Impozitele sunt instituite prin legi speciale, subiective, legi care circumscriu realităŃilor
sociale şi economice, de aceea conŃinutul lor şi modalităŃile de aşezare ale acestora nu trebuie să
contravină bunului mers al societăŃii, al vieŃii în general. Nu trebuie să contravină naturii sau
299
divinităŃii, nu trebuie să se opună legilor obiective ale economiei, sau să strivească realitatea
obiectivă şi personalitatea individului.
În timp însă, s-au individualizat ideologii care au folosit impozitele în alte scopuri decât
cele obiective, servind intereselor unor anumite grupuri sociale şi mai puŃin societăŃii.
ConŃinutul şi formele impozitului au evoluat în timp; într-o economie funcŃionează o
mulŃime de impozite în acelaşi timp, nevoile de satisfăcut sunt multiple, statul asumându-şi de-a
lungul timpului sarcini din ce în ce mai sofisticate.
Impozitele care funcŃionează la un moment dat într-o societate, trebuie să fie bine
corelate între ele şi cu starea economică a momentului.
Problematica fiscală este vastă şi complicată totodată. De-a lungul timpului a fost
cercetată şi studiată de specialişti şi şcoli economice care au conceput obiectul a ceea ce numi
astăzi ştiinŃa fiscală ca parte a ştiinŃelor financiare şi economice de ansamblu.
EvoluŃia ştiinŃei fiscale a urmat evoluŃia ştiinŃelor financiare şi economice în general,
marcate fiind, de apariŃia curentului intervenŃionist de după marea criză de supraproducŃie din
anii 1929-1933.
Până la acest moment se vorbeşte despre finanŃele clasice proprii statului consumator,
unde acestea aveau sarcina de a asigura funcŃionarea aparatului de stat. Este vremea
liberalismului, a capitalismului în dezvoltare, când deficitele bugetare nu erau acceptate, este
vremea statului jandarm, când finanŃele aveau un profund caracter juridic.
FinanŃele clasice presupun administrarea şi gestionarea resurselor statului şi a
instituŃiilor sale.
După marea criză de supraproducŃie din anii `30 finanŃele sunt marcate de teoriile
intervenŃioniste ale lordului Keynes şi mai târziu neokeynesiste. Din acest moment, statul se
implică din ce în ce mai mult în sectorul economic, direct, investind în economie şi indirect, pe
seama finanŃelor statului. Statul va folosi instrumentele şi pârghiile financiare pentru
redistribuirea veniturilor, pentru impunerea unor sisteme de asigurări sociale, pentru orientarea
unor ramuri economice şi pentru ajutorarea unor categorii sociale.
Se vorbeşte astfel despre finanŃele moderne, utilizându-se concepte precum
intervenŃionism, rolul distributiv al statului, pârghie financiară sau efectul de „levier”,
instrumente şi tehnici fiscale moderne, politici fiscale antiinflaŃioniste, finanŃarea deficitului
bugetar, „încălzirea economiei” pe seama cheltuielilor publice şi altele.
FinanŃele clasice sau în perioada liberală respectau echilibrul bugetar, limitau la
maximum cheltuielile publice şi apelau la împrumuturi numai în cazuri excepŃionale, pe când
finanŃele publice în perioada intervenŃionistă, când statul devine agent economic, asumându-şi
rolul de regulator, cu influenŃe majore asupra tehnicii fiscale dar şi asupra politicilor fiscale nu
mai respectă principiul echilibrării bugetare, apelându-se la diverse metode de finanŃare a
deficitelor bugetare care s-au caracterizat în această perioadă. Această ultimă influenŃă este
interesantă şi în sens invers, adică dinspre politicile macroeconomice înspre tehnica fiscală.
Probleme tehnice privind incidenŃa fiscală, sarcina fiscală, principiile fiscale, gestiunea
fiscală, presiunea fiscală, tratamentul fiscal, impactul fiscal sunt din ce în ce mai mult utilizate
pentru a explica şi contura noile politici financiare.
Deşi concepŃiile keynesiste pun pe primul plan rolul cheltuielilor publice în relansarea
economică, nu exclud importanŃa, mai ales structurală, a fiscalităŃii în contextul influenŃării şi
orientării în special a consumatorului şi a investitorului.
EvoluŃia economiilor capitaliste au fost marcate în această perioadă de teoriile
keynesiste şi cheltuielile publice au crescut de la an la an aşa încât în perioada anilor `80-`90
acestea reprezentau o parte importantă din PIB (în 1993 în SUA cheltuielile publice reprezentau
38,5% din PNB, în FranŃa 52,2%, în Italia 55,8%, în Germania 51,1%, în Marea Britanie
45,1%).
Pe acest fond s-a dezvoltat o serie de utilităŃi publice costisitoare şi în acelaşi timp
generatoare de birocraŃie. S-au dezvoltat economiile publice în toată această perioadă creând
probleme de management la nivel public şi în acelaşi timp fiind şi o sursă de pierderi financiare
pentru bugetele publice.
300
Asemenea sarcini publice erau întreŃinute pe seama veniturilor publice şi în special pe
seama veniturilor fiscale, rata presiunii fiscale fiind în continuă creştere în toată această
perioadă.
Pe acest fond în anii `84-`86 în Marea Britanie şi SUA s-au luat o serie de măsuri
promovate în timpul guvernării Margareth Thacher şi Ronald Reagan de reducere a cheltuielilor
publice, făcând astfel posibilă reducerea ratei presiunii fiscale. Se răspundea astfel şi teoriilor
monetariste ce presupun un control atent al masei monetare şi a veniturilor, precum şi politicilor
consumatoriste ce presupun creşterea veniturilor populaŃiei şi firmelor pentru a relansa cererea.
Presiunea fiscală a scăzut în perioada următoare, economiile capitaliste au reluat creşterea, iar în
Ńările aflate în tranziŃie, acest tip de politici fiscale s-au promovat în ultimii ani, adevărat într-un
alt context dar în acelaşi scop.
Se poate spune că de această dată mobilul reformei, a schimbării are un alt sens, de la
politică la teorie, deşi istoria oferă multe alte exemple când reformele economice au fost
promovate pe seama unor teorii bine delimitate. Revenind, se poate aprecia că finanŃele zilelor
noastre sunt marcate de nevoia de reducere a presiunii fiscale.
Bibliografie
1. Tulai C., „FinanŃele publice şi fiscalitatea”, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2003;
2. Brezeanu P., „Fiscalitate”, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
3. HoanŃă N., „Economie şi finanŃe publice”, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
301
NOILE MODIFICĂRI ALE CODULUI FISCAL
ROMÂNESC
CONF. UNIV. DR. IOAN DAN MORAR

Universitatea din Oradea, str. Bicazului, imorar@uoradea.ro
Les système fiscal se caractérise par une pluralité d’acteur aussi que par la complexité de nous
structures.
Sistemul fiscal românesc actual este reglementat pe seama Codului Fiscal şi Codului de
Procedură Fiscală promovate prin Legea 571/2003 pentru anul 2004 şi actualizat printr-o serie
de alte acte normative în anul 2004, dintre care cele mai importante par a fi O.G. 583/august
2004 şi O.G. 138/decembrie 2004.
Deşi modificările la Codul fiscal pot fi aplicate în virtutea legii după şase luni de la
promovarea acestora, la începutul acestui an pe un val de simpatie pentru noul executiv instalat
s-au promovat unele modificări apriori faŃă de limita stabilită de lege şi mai mult în legătură cu
impozitul pe dividende chiar retroactiv încălcându-se nu doar legea fiscală ci şi principiul
jurisdicŃional al neretroactivităŃii legii (probleme de jurisdicŃie ce sper că vor fi rezolvate de
instituŃiile şi specialiştii în domeniu).
Schimbările de ansamblu pot fi numite chiar reformă fiscală, dacă nu Ńinem seama de
unele inadvertenŃe jurisdicŃionale.
Principala schimbare în ceea ce priveşte sistemul fiscal se constituie într-o nouă viziune
politică cu privire la tratamentul fiscal al veniturilor şi în special al celor realizate de persoanele
fizice.
În primul rând renunŃarea la cotele progresive pe tranşe în favoarea cotei proporŃionale
propuse, reprezintă un alt tip de viziune asupra echităŃii fiscale, asupra importanŃei încurajării
obŃinerii de venituri prin muncă cinstită, intensă şi de calitate.
Deşi cota proporŃională nu asigură o echitate matematică absolută, totuşi din punct de
vedere relativ asigură un tratament egal contribuabililor.
A renunŃa la impunerea progresivă în favoarea celei proporŃionale nu reprezintă doar un
set de modificări tehnice în fiscalitate, ci şi o altă viziune în politica fiscală, una liberalistă,
concurenŃială şi încurajatoare pentru cei ce muncesc sau desfăşoară activităŃile specifice
aducătoare de venituri şi impuse prin aceste impozite.
O altă dimensiune a schimbărilor legate de cota de impunere vizează mărimea
veniturilor fiscale ce se vor preleva pe seama acestui impozit către bugetul public, cota de 16%
fiind inferioară cotelor progresive anterioare.
Desigur că din punct de vedere al randamentului fiscal se mizează pe creşterea matricei
impozabile şi reducerea activităŃilor plătite la negru.
În acest context însă se pare că guvernanŃii au intrat puŃin în panică şi fără a aştepta
efectul schimbării au promovat tot felul de alte modificări (creşteri de impozite) care să
înlocuiască eventuala lipsă de resurse cum ar fi: impunerea dividendelor persoanelor fizice de la
5% la 10%, impunerea veniturilor din jocurile de noroc cu 20%, impunerea distribuŃiilor în plus
peste capitalul vărsat în cazul societăŃilor în lichidare şi/sau dizolvare, creşterea impozitului pe
venitul microîntreprinderilor, creşterea accizelor prin mărirea cotelor acestora şi impunerea şi a
altor mărfuri, modificări la TVA şi altele.
Aceste modificări se pare că au generat o creştere a veniturilor bugetare în primul
trimestru al anului 2005 faŃă de anul anterior cu aproximativ 16%, fără ca efectul cotei
proporŃionale să opereze cu excepŃia impunerii lunare a salariilor.
302
Încă în prima parte a anului 2005, efectele încasărilor bugetare sunt determinate şi de
impozitul pe venitul global pentru anul 2004.
O altă dimensiune a reformei fiscale este opŃiunea, alegerea căii d deducere a presiunii
fiscale asupra veniturilor persoanelor fizice, contribuabili care de altfel suportă în ultimă
instanŃă sarcina fiscală.
S-a optat pentru cota proporŃională 16% destul de redusă deşi în Ńările capitaliste încă se
mai utilizează cote progresive, însoŃite însă de un întreg sistem de deduceri fiscale, menite a
încuraja cheltuielile în scopul creşterii vitezei de circulaŃie a banilor, reducerii şomajului şi
inflaŃiei prin relansarea ofertei pe seama consumului sporit.
Impozitul pe venitul global este un impozit cu excelente valenŃe reglative şi statul
capitalist îl utilizează în acest context renunŃând la o parte a veniturilor pe seama acestui impozit
în scopul relansării consumului.
Pe de altă parte însă încasările bugetare cresc prin creşterea consumului care este impus
şi TVA-ul, accizele, taxele vamale aduc venituri fiscale ce înlocuiesc eventualele încasări din
impunerea veniturilor persoanelor fizice.
O escaladare a practicării deducerilor şi la noi ar fi fost benefică şi necesară dacă nivelul
veniturilor noastre nu se situa la un nivel inferior (aproximativ 150 euro/lună – venit mediu).
Selectarea pe seama consumului în contextul existent este aproape imposibil la un
asemenea nivel al veniturilor, deşi este nevoie de a se încuraja cheltuielile pentru achiziŃii de
bunuri mobile şi imobile, de acŃiuni şi de alte titluri de valoare, de produse de asigurări şi
contribuŃii la pensii private, cheltuieli cu sănătatea şi cu învăŃământul şi altele necesare
persoanei fizice impuse. Avem însă a spera că o asemenea impunere proporŃională va fi dublată
de un regim al deducerilor promovat peste cele actuale în mod regulat odată cu creşterea
veniturilor nominale ale populaŃiei.
O altă problemă a reformei fiscale este aceea a fraudei şi evaziunii fiscale care
împiedică promovarea reformelor şi realizarea veniturilor bugetare. Măsurile pe această linie
sunt necesare şi pentru o asanare morală a mediului economic şi încurajare a legalităŃii şi
efortului cinstit în muncă, în afaceri, în asumarea de riscuri etc.
Bibliografie
1. * * *, „Codul Fiscal – Legea nr. 571/2003”;
2. * * *, „Codul de Procedură Fiscală”;
3. * * *, „O.G. nr. 583/2004”;
4. * * *, „O.G. nr. 138/2004”.
303
CAPITALUL PROPRIU UN CRITERIU IMPORTANT DE
LEGITIMARE AL INSTITUłIILOR DE CREDIT

PREP.UNIV. VOICA IRINA ELENA
Summary: Equity capital, working capital end capital adequacy are important factors that
influence banking liquidity. The universal banking is usually carried aut through both the bank itself and
its subsidiaries and, nowadays, a larger number of banks purposely adapt their structure in such a way
so as to be able to perform activities related to retail banking, corporate banking, underwriting, end
securities trading.
Sistemul bancar, „temelia” sistemului economic este un ansamblu format din instituŃii
de credit diferite, organizat în jurul şi sub conducerea bãncii centrale care supravegheazã şi
controleazã activitatea acestora, conduce politicile monetare, valutare şi de credit ale statului, în
vederea coordonãrii activitãŃii de scont şi reescont, de administrare a depozitelor bancare.
Obiectivul fundamental a bãcii centrale a statului român este asigurarea stabilitãŃii monedei
naŃionale pentru a contribui la stabilitatea preŃurilor.
În România instituŃiile de credit se pot constitui şi pot funcŃiona ca bãnci, organizaŃii
cooperatiste de credit, instituŃii emitente de monedã electronicã şi case de economii pentru
domeniul locativ.168
În actuala perioadã de formare a instituŃiilor economiei piaŃã, cu excepŃia instituŃiilor
emitente de monedã electronicã, instituŃiile de credit din Ńara noastrã desfãşoarã activitate
bancarã, ce constã în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi
acordarea de credite în cont propriu.
Potrivit legii activitãŃii bancare, prin public se înŃelege orice persoanã juridicã ori
entitate fãrã personalitate juridicã, ce nu are capacitatea şi experienŃa necesare pentru evaluarea
riscului în afaceri bancare.
După părerea unanimă a specialiştilor din domeniul bancar, forŃa economică a oricărei
instituŃii de credit este dată de mărimea capitalului său, cu care se legitimeazã în comunitatea
europeanã.
În funcŃie de modul cum se constituie, capitalurile se pot delimita în următoarele grupe
sau categorii: capitaluri proprii; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; capitaluri împrumutate
pe termen lung şi mediu.
Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acŃionarilor sau
asociaŃilor, care se înscrie în pasivul bilanŃului şi se compune din: aporturile de capital; primele
legate de capital şi rezervele; fondurile; subvenŃiile şi fondurile publice alocate; diferenŃele din
reevaluare; provizioanele reglementate; beneficiile nerepartizate; reportate din anii precedenŃi şi
alte elemente asimilate capitalurilor proprii.
Capitalurile, denumite în literatura de specialitate şi capitaluri permanente, reprezintă
totalitatea surselor de finanŃare de care dispune instituŃia de credi pentru o perioadă mai mare de
un an.
În România, instituŃiile de credit sunt preocupate permanent atât de implementarea unei
tehnologii informaŃionale performante, cât şi de respectare standardelor privind mărimea
capitalului, prevăzută în legislaŃia internaŃională datorită condiŃiilor de aderare a Ńării noastre la
Uniunea Europeană.
168
Legea nr.485/2003, pentru modificarea ºi completarea Legii bancare nr.58/1998, M.O. nr.876/10.12.2003
304
Din multitudinea de instrucŃiuni şi norme de profil, instituŃiile de credit trebuie să
cunoscă legislaŃia europenã din care două documente sunt deosebit de importante deoarece
precizeazã standardele privind desfăşurarea activităŃilor bancare. Principalul document pentru
comunitate bancară europeană, îl constitue „ConvenŃia de la Basel” care abordează problema
capitalului instituŃiilor de credit, iar al doilea este intitulat „A Doua Directivă de Coordonare
Bancară a Uniunii Europene” şi se referă la acordarea de licenŃe instituŃiilor de credit.
Astfel, guvernatorii băncilor centrale din Ńările „Grupului celor 10”( state industrializate
) s-au întâlnit în decembrie 1987 la Basel (ElveŃia) şi au semnat un acord privind criteriile ce
trebuie avute în vedere în stabilirea dimensiunii optime a capitalului unei instituŃii de credit,
acord cunoscut sub denumirea de „ConvenŃia de la Basel”.
În această convenŃie a fost definit capitalul unei instituŃii de credit, s-a stabilit atât
nivelul minim de capital pe care trebuie să-l aibă o instituŃie de credit (în funcŃie de dimensiunea
şi mărimea riscului aferent activelor sale), cât şi modul de stabilire a „ indicatorului de adecvare
a capitalului”.
ConvenŃia de la Basel, oferă criterii precise de adecvare a capitalului. Astfel, este foarte
important ca o instituŃie de credit să aibă o bază financiară solidă pentru a fi protejată de
insolvabilitate. Dacă o instituŃie de credit are un portofoliu de credite cu grad mare de risc,
trebuie să se asigure că dispune de resurse financiare suficiente pentru a fi protejată în situaŃia
unor credite neperformante, respectiv în cazul în care unii dintre clienŃi nu pot să-şi ramburseze
creditele.
Un capital de bază mare protejează deponenŃii şi le păstrează încrederea în bancă, ei
fiind siguri că nu-şi vor pierde banii dacă instituŃia respectivã înregistrează pierderi dintr-o
activitate temporară nerentabilă. Metoda de stabilire a puterii financiare a unei bănci, cu cea mai
largă utilizare are, la bază indicatorul de adecvare a capitalului.
Acest indicator reprezintă raportul dintre capitalul disponibil şi activele ajustate în
funcŃie de risc. Activele cu risc sunt cele care ar determina pierderi pentru bancă, ca urmare a
existenŃei unuia din următoarele riscuri:
• portofoliul de investiŃii, deŃinut de bancă, să nu atingă valoarea contabilă când este
vândut;
• instituŃie de credit alte active să fie vândute sub valoarea contabilă;
• beneficiarii creditelor ( debitorii ) să nu restituie sumele datorate băncii, fie în ceea
ce priveşte ratele scadente, fie prin nerespectarea graficului de rambursare, convenit
la acordarea creditului.
În practica bancară internaŃională, actuală, principalele puncte ale ConvenŃiei de la
Basel referitoare la coeficientul de adecvare a capitalului sunt:
• minimum 8% din activele ajustate în funcŃie de risc trebuie să fie destinate sub
forma capitalului de bază, structurat în capital de rangul I şi capital de rangul II;
• restul capitalului de bază poate să fie format din capital de rangul II, sau capital
suplimentar, constituit din rezerve nedeclarate şi rezerve din reevaluări;
• sunt luate în considerare elemente din afara bilanŃului, cum ar fi garanŃiile; fiecare
Ńară poate să-şi stabilească şi să aplice propriile criterii pentru stabilirea capitalului
adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin ConvenŃia de la Basel. Cu cât riscul
unui activ este mai mare cu atât este mai mare procentul atribuit riscului.
Exemple de ponderi în funcŃie de risc pe categorii de active:
− numerarul este ponderat cu 0 ( numerarul are grad de risc 0 );
− creanŃele, cu scadenŃă mai mică de un an, de încasat de la bănci străine se
ponderează cu un grad de risc de 20%;
− creanŃele garantate cu ipoteca asupra imobilelor se ponderează cu 50%.
În asemenea condiŃii se reŃine că importanŃa sistemului de ponderare a activelor în
funcŃie de risc constă în aceea că o instituŃie de credit, cu cât are mai multe active cu risc ridicat,
cu atât trebuie să aibă un capital de bază mai mare.
Datorită ConvenŃiei de la Basel, din majoritatea Ńărilor respectă reglementările privind
capitalul adecvat-standard minim stabilit, fapt care elimină în parte un tip de concurenŃă,
305
întrucât, respectând această cerinŃă, se restrânge posibilitatea instituŃiile de credit de a atrage
clienŃi noi prin simpla mărire a volumului creditelor acordate.
O instituŃie de credit ale cărei împrumuturi sunt limitate de mărimea capitalului său de
bază trebuie să găsească alte metode de creştere a acestui capital, pentru a putea acorda mai
multe împrumuturi. Aceste metode pot include sporirea profitabilităŃii activităŃii instituŃiei de
credit sau a rezervelor sale, convingând acŃionarii să investească fonduri mai mari şi să vândă
investitorilor mai multe acŃiuni.
Cu toate că standardele stabilite se aplică numai Ńărilor membre ale Uniunii Europene,
ele au devenit cunoscute de toate băncile occidentale, dar şi de către băncile din Ńările europene
care aspiră să devină membre U.E.
Putem afirma că primul pas pentru crearea unei pieŃe bancare unice a fost făcut în 1977
prin adoptarea „Primei Directive de Coordonare Bancară”, care a definit conceptul de
„instituŃie de credit”, iar al doilea pas a fost „A Doua Directivă de Coordonare Bancară”
ce a fost aprobată în anul 1988 şi care a devenit operaŃională în 1993, odată cu conceptul de
„piaŃă unică”.
Mecanismul esenŃial al sistemului este LicenŃa Unică Bancară, ceea ce înseamnă că
autorizarea, acordată într-o Ńară, dă unei instituŃii un „paşaport” care îi permite să-şi desfăşoare
activitatea în orice Ńară din U.E.
România prin banca sa centrală (B.N.R.) a adoptat o serie de reglementări bancare care
se încadrează în legislaŃia bancară europeană. Actele normative adoptate reglementeazã
principalele activităŃi ale instituŃiilor de credit privind:
• constituirea depozitelor;
• acordarea creditelor;
• transferul banilor;
• leasingul;
• managementul portofoliului;
• păstrarea în custodie;
• tranzacŃionarea hârtiilor de valoare;
• consultanŃă financiară;
• cecurile de călătorie, cardurile ºi alte instrumente de plãþi.
LicenŃa bancară unică oferă instituþiilor de credit (băncilor) posibilitatea de a-şi extinde
activitatea în orice Ńară din U.E.
Reunit la Maastricht, în 1991, Consiliul European stabileşte calendarul constituirii
Uniunii Economice Monetare, care s-a finalizat odatã cu introducerea monedei Euro. Uniunea
monetarã este în strânsã legãturã cu uniunea politicã, iar moneda Euro este folositã ca o forŃã
conducãtoare a integrãrii europene.
Din 2000 şi pãnã în present, Europa a fãcut progrese cosiderabile pentru integrare
printr-o creştere puternicã a schimburilor comerciale, a instituŃiilor de credit, prin liberalizarea
circulaŃiei de capital şi prin eliminarea barierelor vamale.
łãrile membre au realizat o convergenŃã considerabilã a variabilelor nominale:
inflaŃia,dobânzile şi rata de schimb. În schimb, convergenŃa în materie de variabile reale, ca
şomajul şi PIB pe locuitor, n-a avut loc.
Pentru a deveni membrã a Uniunii Economice Monetare, România are de parcurs
programul negociat şi stabilit cu Consiliul European, pentru a realiza criteriile de convergenŃã a
Ńãrilor membre.
BIBLIOGRAFIE:
1. Basno C., OperaŃiuni bancare, Editura Didacticã şi Pedagocicã R.A, Dardac N., Bucureşti,
1999.
2. Basno C., Sisteme de plãŃi, compensãri şi decontãri, Editura Didacticã Dardac N şi
Pedagocicã R.A., Bucureşti, 1999.
306
SUPRAVEGHEREA BANCARĂ, O FUNCłIE
IMPORTANTĂ A BĂNCII NAłIONELE

Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu, Facultatea de ŞtiinŃe Econoimice
Summary: The must important objective of the National Bank of Romania is the price’s
stabilization. In that directions B.N.R. elaborates, applies and answers of monetary, currency, credit and
payment politic, also of the authorization and banking surveillance in insurance’s aim of the banking
system stability of the generally politic of the state.
Banca NaŃională este o instituŃie bancară cu personalitate juridică ce are calitatea de

bancă centrală a statului. Ea este unica instituŃie autorizată să emită însemne monetare, bancnote
şi monede metalice, ca mijloace legale de plată pe teritoriul unei Ńări.
Conform prevederilor legislaŃiei în vigoare, obiectivul fundamental al BNR este
asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor, iar pentru realizarea acestui obiectiv, Banca
NaŃională elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit şi de plăŃi,
precum şi de autorizarea şi de supravegherea prudenŃială bancară, în scopul asigurării stabilităŃii
sistemului bancar în cadrul politicii generale a statului.
Ca autoritate monetară a Ńării, principalele atribuŃii ale Băncii NaŃionale sunt:
a) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;
b) autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit,
promovarea şi monitorizarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi pentru
asigurarea stabilităŃii financiare;
c) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României;
d) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
e) administrarea rezervelor internaŃionale ale României.
Totodată, Banca NaŃională sprijină politica economică generală a statului, fără
prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea
stabilităŃii preŃurilor.
Una din funcŃiile îndeplinite de Banca NaŃională este aceea de supraveghere, ce se
realizează prin asigurarea schimbul de informaŃii cu:
a) autorităŃile responsabile cu supravegherea altor instituŃii financiare şi a societăŃilor
de asigurări şi autorităŃile responsabile cu supravegherea pieŃelor financiare din
România şi din Statele Membre;
b) organismele şi instituŃiile, din România şi din Statele Membre, implicate în
falimentul şi lichidarea instituŃiilor de credit, precum şi în alte proceduri similare;
c) persoanele din România şi din Statele Membre, responsabile cu realizarea auditului
financiar al instituŃiilor de credit şi al altor instituŃii financiare;
d) organismele care administrează scheme de garantare a depozitelor din România şi
din Statele Membre.
Banca centrală acŃionează în sensul reglării ofertei de monedă utilizând unele
instrumente de mai mică importanŃă, denumite secundare, dintre care se amintesc: a) presiunea
morală; b) controlul selectiv (calitativ) al creditelor acordate de bănci; c) controlul ratei dobânzii
maximale pe care băncile o pot plăti la depunerile la termen; d) controlul selectiv al vânzărilor
de bunuri cu plata în rate şi a creditelor de consum; e) controlul selectiv al creditelor ipotecare
307
pentru construirea de locuinŃe (posibilitatea de a exercita controalele menŃionate la lit. d) şi e) nu
este prevăzută de legislaŃia bancară din toate Ńările).
a) Presiunea morală este susceptibilă să exercite o anumită influenŃă asupra volumului
creditului atunci când, de exemplu, organele băncii centrale îşi exprimă nemulŃumirea faŃă de
faptul că anumite bănci încalcă prevederile legale în domeniu. În asemenea situaŃii,
reprezentanŃii băncilor sunt convocaŃi la discuŃii, în cadrul cărora funcŃionarii băncii centrale îşi
comunică dezacordul lor faŃă de politica de afaceri a băncilor respective, făcând apel la spiritul
civic al conducătorilor băncilor în cauză. De asemenea, cu aceste prilejuri, pot fi sugerate
anumite măsuri, cum ar fi reducerea în viitor a accesului la creditele băncii centrale sau
verificarea exigentă de către inspectorii acesteia a evidenŃelor băncii refractare.
Unii economişti se îndoiesc de faptul că astfel de presiuni pot influenŃa băncile
comerciale să acŃioneze în spiritul reglementărilor în vigoare. Totuşi, contrar acestui scepticism,
presiunea morală asupra conducerilor băncilor comerciale concurente pe piaŃa monetară poate
duce la rezultate apreciabile, în special pe termen scurt, şi aceasta îndeosebi în cazul băncilor ce
utilizează pe scară largă dreptul de a face apel la scontul băncii centrale. Ca şi în cazul altor
firme, băncile comerciale sunt sensibile la imaginea pe care o proiectează în rândul opiniei
publice.
b) Controlul selectiv (calitativ) al creditelor se opune controlului cantitativ şi global pe
care îl implică modificarea totalului rezervelor băncilor şi restrângerea (sau extinderea)
creditului în ansamblul său. Controlul selectiv al creditelor este susceptibil să joace un rol
important în Ńările în care există o anumită planificare centrală, iar autorităŃile publice sunt
autorizate să supervizeze în detaliu diverse activităŃi economice.
În acest caz, directorii societăŃilor de credit - îndeosebi în Ńările în care există un număr
mic de bănci - primesc din partea băncii centrale dispoziŃia de a favoriza prin creditele pe care le
acordă anumite ramuri sau sectoare economice (de exemplu: industriile care lucrează pentru
export, construcŃia de locuinŃe etc.), beneficiind în schimb de credite preferenŃiale în acest scop
de la banca centrală.
Controlul selectiv al creditelor poate fi, cu certitudine, extrem de eficace, însă
autorităŃile monetare din Ńările dezvoltate nu obişnuiesc ca în timp de pace să intervină atât de
direct în procesul specific de negociere a creditelor. Cu toate acestea, există şi unele excepŃii,
cum ar fi “obligaŃia de acoperire”, dictată de banca centrală în ceea ce priveşte angajarea de
credite în scopul cumpărării de acŃiuni. Potrivit acestei obligaŃii, volumul creditelor pe care
populaŃia le poate primi pentru cumpărarea de acŃiuni este limitat la un anumit procent (de
regulă între 10% şi 50%) din valoarea titlurilor achiziŃionate4 .
c) Controlul condiŃiilor de vânzare a bunurilor cu plata în rate, se practică pe lângă
posibilităŃile de persuasiune şi de control direct a creditelor acordate pentru finanŃarea diverselor
activităŃi economice. În unele Ńări, banca centrală este autorizată să reglementeze contractele de
vânzare cu plata în rate, fapt realizat şi în România în baza unor reglementări bancare nou
apărute. Prin aceste reglementări, banca centrală stabileşte avansul minim care trebuie achitat de
cumpărător, instrumente moderne de plată (carduri), perioada de timp maximă în care trebuie
lichidată datoria la o bancă comercială, în general clauze prevăzute de convenŃia care trebuie să
se întocmească între creditori şi terŃe persoane.
d) Controlul condiŃiilor de acordare a creditelor ipotecare se practică în Ńara noastră
după ce parlamentul a autorizat banca centrală să fixeze, în cazul operaŃiunilor ipotecare (credite
garantate prin constituirea de ipotecă asupra bunurilor imobile obŃinute cu ajutorul lor), acontul
minim care trebuie vărsat de debitor şi perioada de rambursare a capitalului împrumutat.
Reglementările respective constituie astfel un instrument eficace de acŃiune asupra ofertei
monetare pentru anumite activităŃi economice, îndeosebi pentru construcŃia de locuinŃe.
Reducându-se nivelul avansului şi mărindu-se durata de acordare a creditelor ipotecare, cu o
dobândă subvenŃionată, banca centrală (şi guvernul) este în măsură să stimuleze energic
4
Scopul urmarit este de a evita scaderea cursurilor actiunilor ca urmare a vanzarilor fortate impuse detinatorilor de
actiuni care nu dispun de fonduri suficiente.
308
activitatea de construcŃii, deoarece prin aceasta cumpărătorii potenŃiali de locuinŃe sunt
încurajaŃi.
Din cele prezentate, rezultă că toate modificările care afectează mărimea masei
monetare totale derivă din acte ale băncii centrale, care vizează modificarea rezervelor lichide
ale băncilor în sensul dorit şi impus de necesităŃile economice.
Opiniile experŃilor cu privire la performanŃele băncii centrale sunt însă împărŃite. Unii
economişti au apreciat că reglarea ofertei monetare trebuie susŃinută prin măsuri stabilizatoare,
cu prilejul întocmirii bugetului de stat, însă există şi alte opinii.
În susŃinerea politicii monetare actuale, considerăm că în condiŃiile actuale din Ńara
noastră, tot ceea ce trebuie făcut pentru controlul evoluŃiei marilor indicatori economici -
produsul naŃional brut, venitul naŃional, etc. - poate fi realizat prin simplul control al ofertei de
monedă. De asemenea, politica bugetară are un rol important în măsura în care contribuie la
stabilirea ponderii sectorului public şi respectiv a sectorului privat în ansamblul economiei,
precum şi atunci când influenŃează realizarea venitului naŃional şi alocarea unei părŃi din acesta
pentru consum.
Totodată, trebuie precizat că politica bugetară nu exercită însă nici un efect notabil
asupra perspectivelor de inflaŃie sau deflaŃie, de ocupare ridicată a forŃei de muncă sau de şomaj
masiv.
Bibliografie:
1. Pintea P. ‘Băncile în economia românească’, Editura Economică, Bucureşti, 1995;
2. Basno C. ‘OperaŃiuni bancare’, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995.
309
CONTRACTELE BANCARE. ANGAJAMENTUL TOTAL
ÎN RELAłIA BANCĂ – CLIENT
TURMACU MIHAELA
Univ. “C. Brâncoveanu”, Rm. Vâlcea, Aleea Cocorilor, Bl. 20, sc. B, ap 13, Rm. Vâlcea, 0740170814
E-mail: mturmacu@yahoo.com
MIHAI NICOLAE MĂDĂLIN
B.C.R., Sucursala Judeteana Valcea, Rm. Valcea, G-ral Magheru 20, tel. 0250/736804
E-mail: madalin.mihai@bcr.ro
Total engagement is beneficial when contracts are complete. The study of complete contracts’
dynamics mainly consists in analysing the existence and justification of efficiency losses that other
engagement types involve.
Teoria mecanismelor de revelaŃie stă la baza studierii modelelor de autoselecŃie, în

punctul în care unii autori anglo-saxoni confundă pe unul sau altul sub aceeaşi denumire de
“design al mecanismului”.
Nu se pune deci, problema expunerii complete a teoriei mecanismelor. Se concentrează
asupra formelor şi rezultatelor care sunt utilizate astfel:
− n agenŃi i = 1,..., n caracterizaŃi prin parametrii q i ∈ Qi care sunt informaŃiile lor
private şi care definesc adesea tipul lor;
− un “centru” (statul sau un agent economic particular) care vrea să implementeze o
alocaŃie de resurse cât se poate de bună, care depinde de caracteristicile qi ale
agenŃilor.
Pentru a-şi atinge scopul “centrul” impune un mecanism de forma ( y (⋅), M 1 ,..., M n ) care
se compune dintr-un tip de mesaje M i pentru fiecare agent i şi dintr-o funcŃie y (⋅) de
M 1 × M 2 × ... × M n în tipul de alocaŃie. FuncŃia y (⋅) = ( y1 (⋅),..., y n (⋅)) determină alocaŃiile a n
agenŃi, în funcŃie de mesajul pe care l-a expediat. Aceste alocaŃii sunt în general vectori.
AgenŃii cunosc funcŃia y (⋅) . Vor să joace un joc de anunŃuri unde tipul M i este
ansamblul strategiior lor şi funcŃia y (⋅) determină alocaŃiile lor şi deci utilitatea lor. La
echilibrul jocului, agentul i alege un mesaj mi* din M şi-l trimite la “centru”, care impune atunci
( )
alocaŃia y m1* ,..., mn* .
În general, mesajul depinde de informaŃiile I i , care cuprind caracteristica qi , dar poate
fi mai detaliat (de exemplu, dacă fiecare agent cunoaşte caracteristicile vecinilor săi). Mesajele
de echilibru vor fi deci funcŃiile mi*(i ) şi alocaŃia pusă la dispoziŃie va fi:
(
y * (I1 ,..., I n ) = y m1*( I1 ) ,..., mn*( I n ) ) (1)
Se vorbeşte de autoselecŃie atunci când o caracteristică a firmei nu este perfect

cunoscută de bancă. Vom nota creditul acordat de bancă cu qi cu o dobândă anuală pi .
Studiul aspectelor dinamice ale cadrului instituŃional în teoria contractelor face să
intervină factorul timp şi dă o pondere importantă caracteristicilor noi de mediu instituŃional,
făcând să intervină două noŃiuni cheie: angajamentul şi renegocierea.
310
Angajamentul constă dintr-un set de reguli şi principii pe baza cărora se constituie în
mod unitar condiŃiile de executare ale contractelor astfel încât să asigure îndeplinirea obligaŃiilor
născute din împrumuturile acordate de bănci: relaŃia Principal – Agent.
Angajamentul se referă la capacitatea pe care o pot avea agenŃii de a încheia verbal
contractul, garantând execuŃia acestuia până la un termen mai mult sau mai puŃin apropiat.
Durata sa determină rigiditatea contractului. PosibilităŃile de angajament depind de numeroşi
factori:
− de cadrul instituŃional, aşa cum se rezumă în jurisprudenŃă în materie de contracte;
− de credibilitatea agenŃilor de a pătrunde: de exemplu, importanŃa pe care o are
reputaŃia lor;
− de existenŃa garanŃiilor, adică a echipamentelor sau a titlurilor de proprietate ce
pierd esenŃialul valorilor lor, în afara relaŃiilor considerate;
− penalităŃile stipulate în contract în caz de ruptură unilaterală pentru una din părŃi.
Se pot distinge patru trepte ale angajamentului:
− se vorbeşte de lipsa angajamentului sau de neangajament “spot” (spot commitment,
no commitment)când contractul este doar o perioadă curentă: la ieşirea din această
perioadă, părŃile nu pot continua să colaboreze decât semnând un nou contract;
− angajamentul pe termen scurt sau angajament limitat, în toate cazurile intermediare
între lipsa angajamentului şi angajamentului pe termen lung; contractele au o durată
inferioară celei a relaŃiilor şi deci pot fi renegociate;
− angajamentul total (full commitment) când contractul semnat acoperă toată durata
relaŃiilor între părŃi, fără să fie posibilă renegocierea sau ruperea contractului. Un
contract semnat sub formă de angajament total nu poate fi niciodată repus în cauză
şi aspectele dinamice ale relaŃiilor contractuale se reduc la simpla executare a
contractului;
− angajamentul pe termen lung (long commitment with renegotiations) dacă
contractul semnat acoperă toată durata relaŃiilor, dar poate fi renegociat bilateral.
Rezilierea unilaterală a contractului este, în schimb, interzisă. Contractul semnat nu
poate deci să fie repus decât prin acordul dintre părŃi.
Forma contractelor care pot fi semnate depinde direct de ipoteza făcută asupra
angajamentului. În absenŃa angajamentului, nu se pot semna decât contracte zise “spot” care se
limitează la perioada curentă, în prezenŃa angajamentului total sau pe termen lung, care Ńin cont
de toată durata relaŃiilor.
Angajamentul total este benefic atunci când contractele sunt complete. Prin acest lucru
se va înŃelege faptul că toate variabilele care pot avea un impact asupra condiŃiilor şi relaŃiilor
contractuale, pe toată durata contractului, au fost luate în seamă, de la negociere şi până la
semnarea contractului. Studiul dinamicii contractelor complete constă, în mare parte, în
analizarea existenŃei şi raŃiunii pierderilor de eficienŃă, pe care le angajează celelalte forme de
angajament.
Vom analiza mai întâi un model de autoselecŃie mai general: vom trece mai întâi în
revistă modelele de hazard moral repetat. Considerăm un model de discriminare prin preŃ,
intertemporal, care posedă toate caracteristicile unui model de autoselecŃie repetată.
Modelul cuprinde T perioade. În fiecare perioadă t, Principalul produce la costul unitar
c un produs perisabil în cantitatea q şi îl vinde consumatorului la preŃul p. UtilităŃile celor două
părŃi sunt:
T
− pentru Principal: ∑δ (p
t =1
t −1
t − cqt ) ;
T
− pentru consumatorul de tip θ : ∑ δ (u(q )θ − p ) .
t =1
t −1
t t
Consumatorul este de tip θ sau θ , cu θ > θ . ProporŃia de tipuri θ în populaŃie este π .

Parametrul θ , care nu este observat decât de Agent, reprezintă deci preferinŃa consumatorului,
311
presupusă contantă în timp. Să presupunem că u este strict crescătoare şi concavă şi că u (0 ) = 0 ,
u ' (0 ) = ∞ şi u ' (∞ ) = 0 ceea ce implică neapărat condiŃia lui Spence-Mirrlees:
(∀)(q,θ ) , u ' (q )θ > 0 (2)
Fie q * şi q * astfel încât q * < q * . Să considerăm, mai întâi, modelul pe o perioadă

T = 1 . Fie (q, p, q, p ) mecanismul direct revelator optim de rang secund. Consumul de tip θ
este q − q * , la care restricŃia de incitaŃie:
()
u qθ − p =u qθ − p () (3)
este activă şi tipul θ obŃine utilitatea sa de rezervare u q θ − p = 0 . ()

Se deduce că q este dat prin maximizarea obiectivelor Principalului:
((( ) () ()
max π u q * θ − u q θ + u q θ − c q * + (1 − π )u q θ − c q ) () ) (4)
( )(
de unde obŃinem u ' q θ − π θ = (1 − π )c ) .
Se presupune că dacă θ > π θ , q este atunci o cantitate pozitivă inferioară lui q * .
Principiul revelării: dacă alocaŃia y * (q ) poate fi pusă în lucru printr-un mecanism
oarecare, se poate de asemenea pune în lucru printr-un mecanism revelator direct, unde Agentul
dezvăluie informaŃiile pe care le deŃine.
Principiul revelării se aplică atunci când angajamentul este total: cele două părŃi nu
interacŃionează de fapt, decât o dată, deoarece contractul semnat nu va fi niciodată pus în cauză
şi se poate deci, relua fără modificări. Principalul poate propune un mecanism de forma
(q , q , p , p ) θ − p
t t t t
T
t = 1 , care este revelator, adică verifică:
T T
(( ) )
∑ δ t −1 u qt θ − pt ≥ ∑ δ t −1 u qt θ − pt (( ) ) (5)
t =1 t =1
T T
(( ) )
∑ δ t −1 u qt θ − pt ≥ ∑ δ t −1 u qt θ − pt (( ) ) (6)
t =1 t =1
şi care respectă două restricŃii de raŃionalitate individuală intertemporală:
∑ δ (u (q )θ − p ) ≥ 0
t =1
t −1
t t (7)
∑ δ (u (q )θ − p ) ≥ 0
t =1
t −1
t t (8)
(
Fie M i = q t , q t , p t , p t )t =1
mecanismul optimal, şi să considerăm o perioadă, în cadrul
modelului, mecanismul stochastic care constă în a propune agentului loteria dată prin:
312
(q , q , p , p ) cu probabilitatea 1 + δ + ...1 + δ
1 1 1 1 T −1
…
δ T −1
(q T
)
, qT , pT , pT cu probabilitatea
1 + δ + ... + δ T −1
Este uşor de verificat identitatea mecanismului M iT , în modelul cu T perioade,
mecanismul stochastic M fiind revelator şi satisfăcând restricŃiile de raŃionalitate individuală din
modelul cu o singură perioadă. Deci, nu-i poate da Principalului o utilitate mai mare ca
mecanismul optimal M din modelul cu o perioadă şi va fi, în mod necesar:
T
1
1 + δ + ... + δ T −1
∑ δ (π (p
t =1
t −1
t ) ( )) ( ) (
− c q t + (1 − π ) p t − c q t ≤ π p − c q + (1 − π ) p − c q ) (9)
de unde, de această dată, în modelul cu T perioade:
T T
(( ) ( )) ((
∑ δ t −1 π pt − cqt + (1 − π ) pt − cqt ≤ ∑ δ t −1 π p − cq + (1 − π )( p − cq ) ) ) (10)
t =1 t =1
Acest argument arată că în situaŃia aranjamentului total, mecanismul optimal constă în a

oferi, în fiecare perioadă, optimul M, zis “static”, al modelului pe o perioadă.
Acest rezultat este confirmat de intuiŃie: când angajamentul este total, Principalul
trebuie să ofere un contract care angajează cele două părŃi pentru T perioade. Într-un model
staŃionar, nu există nici o raŃiune de a propune o alocaŃie care sa nu fie, ea însăşi, staŃionară.
Bibliografie:
1. Cotfas M., Anca A., Marin D., Pătraşcu N., - “Teoria echilibrului general”, Ed. Omnia Uni,
Bucureşti, 1995
2. Faghiura G.H., Marin D., Anca A., - “Teoria echilibrului economic”, Lito ASE, Bucureşti,
1993
3. Rey P., Salanie B., - “Long-term, Short-term and Renegotiation: On the Value of
Commitment”, Journal of Economic, 1995
313
ACHIZIłIILE PUBLICE ELECTRONICE ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
CONF. UNIV. DR. CARMEN BĂLAN

Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing, Catedra de Marketing, PiaŃa Romană nr.
6, Sector 1, Bucureşti, Cod 010374, Tel/Fax: (021) 212 52 41
E-mail: cbalan@ase.ro
This paper aims to analyze the present challenges raised for the Romanian system of electronic
public procurement (SEAP) by the new legal framework and action plan implemented within the
European Union. The present status of the online public procurement in our country and the main steps
to be made until 2006 are underlined.
Sistemul Electronic de AchiziŃii Publice existent în România

În Ńara noastră, începând din anul 2002, funcŃionează Sistemul Electronic de achiziŃii
Publice (SEAP). Acest fapt situează România printre Ńările europene care au realizat paşi
importanŃi în privinŃa transferării în mediul online a tranzacŃiilor de mărfuri necesare instituŃiilor
publice. Totodată, România este printre primele Ńări din lume care utilizează un sistem de
achiziŃii electronice disponibil pentru organizaŃiile guvernamentale, pe scară largă şi pentru o
gamă diversificată de produse. Pe plan mondial, prin crearea şi funcŃionarea SEAP, România se
înscrie în rândul celor 12 Ńări care au dezvoltat sisteme de achiziŃii publice electronice, la nivel
naŃional.
În anul 2003, la Como, în Italia, www.e-licitatie.ro a fost recunoscut şi la nivel
internaŃional, fiind considerat un exemplu de bună practică în domeniul guvernării electronice,
la nivel european. În decembrie 2003, cu ocazia World Summit for Information Society (WSIS),
care a avut loc la Geneva, SEAP a fost singura aplicaŃie de guvernare electronică ce a primit
distincŃia „World Summit Award”. În anul 2004, World Information Technology and Services
Allliance (WITSA) a acordat Ńării noastre „World Award for Excellence in Information
Technology for E-Government Initiatives”.
SEAP este rezultatul unui proiect pilot realizat de Ministerul ComunicaŃiilor şi
Tehnologiei InformaŃiei (MCTI) în anul 2001. Operatorul sistemului este Inspectoratul General
pentru ComunicaŃii şi Tehnologia InformaŃiei.
Prima licitaŃie electronică a avut loc la 4 martie 2002, prin intermediul site-ului cu
adresa URL http://www.e-licitaŃie.ro. LicitaŃia a fost iniŃiată de Secretariatul General al
Guvernului (SGG) şi a avut ca obiect 2.000 de topuri de hârtie de copiator format A4. PreŃul
unitar la care s-a adjudecat produsul a fost de 68.900 lei/top. PreŃul rezervat de SGG a fost de
99.000 lei/top şi a fost stabilit pornind de la valoarea cea mai mică înregistrată la concursurile
de ofertă desfăşurate conform OUG nr. 60/2001, în luna decembrie 2001, valoare la care s-a
aplicat o reducere de 10%. Astfel, prima operaŃiune în sistemul SEAP a generat o economie de
37,5%.
Principalele avantaje oferite de un astfel de sistem de efectuare a achiziŃiilor publice
prin licitaŃii electronice sunt următoarele:
a) transparenŃa procedurilor de achiziŃie – prin înlăturarea corupŃiei şi birocraŃiei, în
condiŃiile în care s-a renunŃat la procedurile anterioare, de multe ori arbitrare, şi prin
furnizarea de informaŃii publice despre procesele de achiziŃii publice;
b) creşterea numărului de furnizori implicaŃi – prin simplificarea procedurilor de
participare pentru furnizori, prin lărgirea accesului la contractele administraŃiei
publice;
314
c) managementul performant al fondurilor publice – respectiv creşterea eficienŃei sub
aspect financiar, prin alegerea cu precizie a celei mai bune oferte, ca urmare a
aplicării criteriului celui mai mic preŃ;
d) securitatea tranzacŃiilor – prin implementarea unei platforme performante;
e) dezvoltarea comerŃului electronic – efectul pe termen mediu şi lung al implicării
unui număr tot mai mare de operatori economici în tranzacŃiile online.
FuncŃionalitatea SEAP şi eficienŃa sistemului sunt dovedite de evoluŃia în timp a
indicatorilor cantitativi majori: numărul cererilor de înscriere în sistem, valoarea tranzacŃiilor
încheiate, valoarea estimată a economiilor obŃinute, numărul categoriilor de produse
tranzacŃionate. După aproape doi ani de funcŃionare, în ianuarie 2004, numărul total al
tranzacŃiilor desfăşurate a ajuns la 226.268, iar valoarea economiilor obŃinute la aproape 2.800
miliarde lei. Au fost înregistrate peste 10.000 de cereri de înscriere în sistem, dintre care 1.068
formulate de autorităŃi contractante (instituŃii publice), iar restul de furnizori. Numărul
categoriilor de produse tranzacŃionate prin intermediul platformei electronice a crescut de la 7 în
2002 la 82 în 2004. Cel mai mare număr de tranzacŃii a fost încheiat în domeniul sistemului
sanitar. Cele mai mari rate ale economiilor au fost obŃinute pentru consumabile de faxuri şi
copiatoare (63,64%), echipament metalic pentru birouri (54,65%), formulare tipizate (51,97%),
echipament din plastic pentru birouri (51,57%). Se estimează că, până în anul 2006, economiile
care vor fi obŃinute prin intermediul platformei de achiziŃii electronice www.e-licitaŃie.ro vor
ajunge la peste 750 milioane Euro, reprezentând cca. 24.000 miliarde lei.
Tarifele de utilizare a SEAP asigură un acces larg al instituŃiilor publice contractante.
Pentru fiecare licitaŃie electronică, autorităŃile contractante plătesc un tarif de 0,5%, 0,3% sau
0,25%, în funcŃie de valoarea contractului rezultat ca urmare a licitaŃiei, respectiv o valoare mai
mică sau cel mult egală cu 100 milioane lei, o valoare cuprinsă în intervalul [100.000.001,
500.000.000] lei sau o valoare mai mare de 500 milioane lei.
Totodată, preŃul pachetelor de participări facilitează accesul larg al furnizorilor. De
exemplu, preŃul (cu TVA) pentru pachetele de participări este de 119 mii lei pentru 10
participări, 595 mii lei pentru 50 de participări, 1.190 mii lei pentru 100 de participări şi ajunge
până la 119 milioane lei pentru 10.000 de participări. De asemenea, un ofertant va plăti o sumă
de 500 mii lei pentru înregistrarea în sistem, 400 mii lei pentru reînnoirea certificatului digital
(valabilitatea unui certificat fiind de un an) şi 20 milioane lei ca garanŃie de bună conduită în
sistem.
România dispune deja de legislaŃie în domeniul achiziŃiilor publice electronice. La baza
cadrului legislativ stă OrdonanŃa Guvernului nr. 20/24 ianuarie 2002, privind achiziŃiile publice
prin licitaŃii electronice, care a fost aprobată prin Legea nr. 468/9 iunie 2002. O componentă
importantă a legislaŃiei româneşti este Hotărârea Guvernului României nr. 1567/18.12.2003,
privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OrdonanŃei Guvernului
nr. 20/2002.
Reforma sistemului de achiziŃii publice în Uniunea Europeană
În anul 1998, pentru prima dată, Uniunea Europeană (UE) a formulat un obiectiv
strategic deosebit de ambiŃios referitor la domeniul achiziŃiilor publice. Conform acestui
obiectiv, Comisia Europeană urmărea să dezvolte un mediu pan-european de achiziŃii publice
electronice, care să realizeze 25% din toate tranzacŃiile de achiziŃii publice, la nivelul anului
2003.
Promovarea sistemului electronic de achiziŃii publice a continuat să fie o prioritate în
ultimii ani. La finele anului 2004, Comisia ComunităŃilor Europene a propus un Plan de AcŃiune
pentru implementarea noului cadru legal adoptat în aprilie 2004, referitor la achiziŃiile publice
electronice. La nivelul Uniunii Europene au fost deja adoptate două directive importante în
domeniul analizat, respectiv directivele 2004/18/EC şi 2004/17/2004.
ExperŃii UE estimează că generalizarea achiziŃiilor online poate aduce guvernelor
economii de cheltuieli de cca. 5%, precum şi economii de 50-80% în privinŃa costurilor de
tranzacŃionare, atât pentru cumpărători, cât şi pentru furnizori. Totodată, ei avertizează în
315
privinŃa pericolului fragmentării pieŃei, prin bariere legale, tehnice sau organizaŃionale în calea
comerŃului internaŃional.
Noul cadru legal trebuie să fie implementat de statele membre ale UE până la 31
ianuarie 2006. Planul de AcŃiune are trei axe majore care sunt prezentate în continuare.
a. Asigurarea unei bune funcŃionări a PieŃei Interne, în condiŃiile realizării
electronice a achiziŃiilor publice
Un prim aspect major vizat de această axă este implementarea corectă şi la timp a
cadrului legal. Astfel, în primul trimestru al anului 2005, Comisia va emite un document care să
interpreteze noile reguli referitoare la achiziŃiile publice. În aceeaşi perioadă, Comisia va facilita
familiarizarea autorităŃilor contractante şi a operatorilor economici cu noile prevederi şi
instrumente de achiziŃii electronice, prin punerea la dispoziŃia acestora a unor demonstraŃii
online. În anul 2005, Comisia va oferi asistenŃă statelor membre pentru aplicarea noilor
prevederi legale.
Al doilea aspect major vizat este completarea cadrului legal cu instrumente de bază
adecvate. La începutul anului 2005, Comisia va adopta noi Formulare Standard, având în vedere
noile proceduri şi utilizarea mijloacelor electronice de comunicare. La începutul anului 2006,
Comisia va prezenta propuneri de revizuire a Vocabularului Comun de AchiziŃii (care a devenit
obligatoriu prin reglementarea 2195/2002/EC), pe baza rezultatelor analizelor aflate în prezent,
în curs de desfăşurare. La finele anului 2006, Comisia va prezenta un plan detaliat al unui sistem
complet electronic pentru colectarea şi publicarea notificărilor de achiziŃii pe TED169. La
sfârşitul anului 2007, statele membre vor implementa sistemele complet electronice la nivel
naŃional, inclusiv instrumentele adecvate pentru colectarea şi publicarea automată pe site-ul
TED.
Al treilea aspect major constă în înlăturarea sau prevenirea barierelor în desfăşurarea
electronică a procedurilor de achiziŃii publice. Astfel, în 2005, statele membre şi Comisia vor
testa, rafina şi valida cerinŃele funcŃionale comune pentru sistemele de e-procurement pe baza
rezultatelor studiului IDA170. La jumătatea anului 2005, statele membre vor introduce scheme de
acreditare pentru a verifica respectarea cadrului legal de sistemele de licitaŃii electronice. La 31
ianuarie 2006, statele membre vor aplica semnături electronice calificate interoperabile, în cazul
în care se stipulează acest lucru în legislaŃia naŃională.
Cel de-al patrulea aspect major este detectarea şi rezolvarea problemelor de
interoperabilitate pe parcursul timpului. În 2005, în primul trimestru, CEN/ISSS171 va realiza o
analiză a decalajelor în privinŃa nevoilor de interoperabilitate pentru achiziŃiile publice
electronice eficace. În perioada 2005-2007, Comisia şi statele membre vor promova activităŃi de
standardizare la nivel european şi vor colabora cu organizaŃii de standardizare internaŃionale.
b. Creşterea eficienŃei în domeniul achiziŃiilor şi îmbunătăŃirea guvernării şi
competitivităŃii
Un prim aspect vizat de această axă este creşterea eficienŃei achiziŃiilor publice şi
îmbunătăŃirea guvernării. Astfel, până la finele anului 2005, fiecare stat membru va pregăti un
plan naŃional de introducere a achiziŃiilor publice, care va stabili obiective măsurabile,
considerând nevoile naŃionale specifice. Statele membre vor încuraja pregătirea de planuri
similare de cumpărătorii naŃionali individuali şi vor coordona şi monitoriza implementarea lor.
În 2005-2006, Comisia va continua să monitorizeze activitatea CEN/ISSS în domeniul facturilor
electronice. La finele anului 2006, statele membre vor crea sisteme electronice eficiente pentru
colectarea şi prelucrarea datelor statistice referitoare la achiziŃii.
Un al doilea aspect vizat este creşterea competitivităŃii pieŃelor de achiziŃii publice, în
cadrul UE. În 2005-2006, statele membre şi Comisia vor agrea un set comun de certificate
169
„Tenders Electronic Daily” (TED), site-ul Web oficial al UE, ce publică toate notificările care sunt vizate de
Directivele de AchiziŃii.
170
Programul „Interchange of Data Between Administrations” (IDA).
171
Centre Européen de Normalisation/Workshop on Information Society Standardization Systems.
316
electronice solicitate frecvent în procedurile de achiziŃii publice electronice. În 2005, Comisia
va propune lansarea unui studiu privind cataloagele electronice în sistemele de achiziŃii
dinamice. În 2005, The Public Procurement Network va iniŃia un exerciŃiu privind transparenŃa,
auditarea şi trasabilitatea sistemelor de achiziŃii electronice, iar în 2006 va organiza workshop-
uri de promovare a schimburilor privind standardizarea documentelor de licitaŃie. În perioada
2005-2007, statele membre vor iniŃia şi susŃine campanii de informare şi programe de training
direcŃionate spre întreprinderile mici şi mijlocii, la nivel naŃional şi regional.
c. Crearea unui cadru internaŃional pentru achiziŃiile electronice publice
În anul 2005, Comisia va realiza negocieri pentru revizuirea GPA (Government
Procurement Agreement). În 2007, Comisia va adopta iniŃiative referitoare la GPA, pentru
utilizarea unui nomenclator unic de clasificare a bunurilor şi serviciilor achiziŃionate. În
perioada 2005-2007, Comisia va stabili legături cu foruri şi organizaŃii internaŃionale pentru a
preveni apariŃia de bariere la nivel internaŃional, în calea interoperabilităŃii tehnologice. De
asemenea, va coopera cu reŃeaua MDBs (Multilateral Development Banks) pentru a coordona
asistenŃa tehnică pentru Ńările care îşi reorganizează şi computerizează sistemul de achiziŃii
publice.
Integrarea în UE: provocări pentru SEAP
Spre deosebire de alte Ńări, inclusiv state membre ale UE sau Ńări candidate la aderare,
România dispune deja de o experienŃă notabilă şi recunoscută, în domeniul achiziŃiilor publice
electronice. Principalele provocări pe care le generează pentru Ńara noastră, cadrul legislativ al
UE, sunt următoarele:
• armonizarea legislaŃiei româneşti cu noile reglementări care vor fi emise de UE în
perioada 2005-2007;
• adaptarea SEAP la cerinŃele funcŃionale comune stabilite de Comisia ComunităŃilor
Europene şi de statele membre;
• promovarea prevederilor care se vor adopta în privinŃa instrumentelor electronice, a
certificatelor, formularelor, facturilor şi semnăturii electronice;
• menŃinerea unei scheme de acreditare voluntară, care să verifice conformitatea
SEAP cu directivele europene;
• dezvoltarea unui sistem electronic eficient de culegere şi prelucrare a datelor
statistice privind achiziŃiile electronice.
În comparaŃie cu alte domenii de activitate, România deŃine un puternic avantaj
competitiv în achiziŃiile publice electronice. Acest avantaj trebuie să fie dezvoltat şi valorificat
în procesul de aderare la UE şi de integrare europeană.
Bibliografia
1. Prima licitaŃie încheiată pe www.e-licitatie.ro”, http://www.mcti.ro/515.html, 16 martie
2002.
2. „25,7 miliarde lei economisiŃi prin www.e-licitaŃie.ro în 2 săptămâni”,
http://www.mcti.ro/1778.html, 21 ianuarie 2004.
3. Hotărârea Guvernului României nr. 1567/18.12.2003 – Hotărâre privind aprobarea
Normelor metodologice pentru aplicarea OrdonanŃei Guvernului nr. 20/2002 privind
achiziŃiile publice prin licitaŃii electronice, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
31/14 ianuarie 2004.
4. Legea nr. 468/9 iulie 2002 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 20/2002, privind
achiziŃiile publice prin licitaŃii electronice, publicată în Monitorul Oficial al României cu nr.
551/29 iulie 2002.
317
STUDIU COMPARATIV AL MECANISMELOR
NAłIONALE ŞI EUROPENE DE FINANłARE A
AGRICULTURII ROMÂNEŞTI
LECT. UNIV. DR. ADELA SOCOL

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, Nr. 11-13, Cod poştal 510009, Loc.
Alba Iulia, Jud. Alba
E-mail: adelasocol@yahoo.com
Abstract: Agriculture is considered to be a distinguished branch of economy, a part the national

and/or international economic system. Agriculture, as an organized and functional system, at the service
of the society, is regarded, scientifically, from different angles, depending on the various declared
purposes of the research. As far as we are concerned, we are thinking of a multicriterial approach of the
agricultural problem, having as grounds complex aspects of the funding conditions for Romanian
agriculture, aiming to the integration of Romania in the European Union and the regional development.
Agricultura României nu poate rămâne în afara mecanismelor de finanŃare. Dependentă

esenŃialmente de factori naturali şi climatici, agricultura are nevoie de puternice infuzii de
capital. În perspectiva aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, anii 2005-2007 şi
cei care vor urma, sunt importanŃi pentru situaŃia agriculturii româneşti în context european.
România are un potenŃial agricol semnificativ, situându-se pe locul al doilea după Polonia, în
cadrul Ńărilor Europei Centrale şi de Est (după suprafaŃa terenului agricol deŃinut). În cadrul
Uniunii Europene, după aderare, România se va situa pe locul al şaptelea, în funcŃie de suprafaŃa
agricolă deŃinută172.
La jumătatea anului 2005, susŃinerea sectorului agricol românesc se realizează prin
diferite forme de sprijn financiar acordate producătorilor agricoli:
a) de la bugetul statului prin fondurile alocate de către Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
b) prin intermediul sistemului bancar românesc;
c) prin intermediul instrumentelor financiare de preaderare oferite României de
Uniunea Europeană: PHARE, ISPA şi SAPARD.
În Uniunea Europeană finanŃarea agriculturii se desfăşoară sub semnul noii Politici
Agricole Comune PAC, reformate în anul 2003. Potrivit noii PAC, au fost aduse modificări
majore în modul de subvenŃionare a agriculturii. Principala schimbare pe care o aduce actuala
reformă a PAC se referă la modul de acordare a subvenŃiilor agricole, care vor fi decuplate – cea
mai mare parte a subvenŃiilor va fi plătită independent de volumul producŃiei173. Fermierii din
Uniunea Europeană beneficiază din anul 2005 de o plată agricolă unică, independent de nivelul
producŃiei, în condiŃiile menŃinerii unor elemente minime de cuplare a plăŃilor cu producŃie, în
vederea evitării abandonului producŃiei. Politica Agricolă Comună contemporană se află sub
semnul „cerinŃei încrucişate” („Cross-compliance”), potrivit căreia plata agricolă unică este
condiŃionată de respectarea de către fermieri a bunelor practici agricole legate de protecŃia
mediului şi bunăstarea animalelor.
Din punct de vedere tehnic, în Uniunea Europeană finanŃarea agriculturii se realizează
prin ajutoare financiare (subvenŃii), care cuprind plăŃile directe şi alte ajutoare financiare şi la
172
European Union, Directorate Generale for Agriculture, Agriculture in the Economic Union Statistical and
Economic Information, Bruxelles, 2002.
173
Câmpeanu V., Reforma politicilor comunitare în perspectiva lărgirii UE, Institutul de Economie Mondială,
noiembrie, 2003.
318
export. Acestea reprezintă plăŃi acordate fermierilor, prin secŃiunea Garantare a Fondul
European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură - FEOGA, şi se finanŃează dintr-un
buget comun. FEOGA cuprinde două secŃiuni: secŃiunea Garantare şi secŃiunea Orientare.
SecŃiunea Garantare finanŃează partea esenŃială a cheltuielilor agricole prin intermediul
organizaŃiilor comune de piaŃă, mai precis stabilizarea pieŃei interne prin cumpărări efectuate de
organismele de intervenŃie, cheltuieli de depozitare, plăŃi directe, subvenŃii pentru facilitarea
desfacerii produselor, restituŃii la export.
SecŃiunea Orientare gestionează fondurile comunitare destinate politicii structurale prin
acŃiuni de modernizare, ajutoare compensatorii pentru dezastre naturale, instalarea agricultorilor
tineri, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole. SecŃiunea Orientare face parte din
fondul structural. În acest cadru, această parte a FEOGA contribuie la finanŃarea proiectelor de
interes colectiv: regiuni rămase în urmă ca dezvoltare, adaptări ale structurilor agricole în cadrul
reformei PAC, zone rurale în dificultate.
PlăŃile directe în Uniunea Europeană se acordă pe unitatea de suprafaŃă şi pe cap de
animal, în limita unor suprafeŃe naŃionale de referinŃă ale fiecărui Stat Membru şi a plafoanelor
de referinŃă naŃională pentru producŃia animală. PlăŃile directe sunt formate din subvenŃiile
pentru producŃie şi plăŃile compensatorii.
SubvenŃiile pentru producŃie se aplică produselor al căror consum ar fi descurajat în
situaŃia unui preŃ prea mare (obŃinut, spre exemplu, prin impunerea unui nivel ridicat al
protecŃiei vamale). SubvenŃiile se calculează şi se acordă fie pe unitate de produs, fie la
suprafaŃă, sau pe cap de animal. Rolul subvenŃiilor este - pe de o parte - ca preŃul pentru
consumatori să fie menŃinut la un nivel rezonabil, iar pe de altă parte, veniturile producătorilor
să rămână ridicate – având un rol de protecŃie socială.
Începând cu anul 2005, a intrat în vigoare un nou sistem de plăŃi directe, deculpate de
producŃie şi suprafaŃă, denumit plată unică (decuplată) pe venitul fermei. Acestă schemă se
va aplica pe baza perioadei de referinŃă 2000-2002, luându-se în calcul plăŃile directe primite de
un fermier în această perioadă. În statele membre există reguli comune pentru toate categoriile
de plăŃi directe.
PlăŃile compensatorii au fost introduse odată cu reformele PAC din 1992, pentru a
compensa pierderile suferite de fermieri în urma scăderii nivelurilor preŃurilor de intervenŃie.
Astfel, o parte din eforturile financiare pentru subvenŃionarea agriculturii au trecut de la
consumatori (care subvenŃionau prin preŃurile mari plătite) la contribuabili.
PlăŃile compensatorii se acordă fie sub forma unei sume anuale fixe la hectar,
nedepinzând de cantitatea produsă, fie pe cap de animal. Astfel, plăŃile la hectar sunt calculate
pe baza evidenŃei statistice a producŃiei obŃinute într-o perioadă de referinŃă. Aceste perioade
sunt diferite de la de la o Ńară la alta sau de la o regiune agricolă la alta.
În Uniunea Europeană se acordă sprijin financiar pentru investiŃiile în exploataŃiile
agricole (spre exemplu, echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea producŃiei,
diversificarea acesteia, îmbunătăŃirea calităŃii produselor, inclusiv prin standarde de igienă şi
sănătate, protejarea mediului sau îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale animalelor. Ajutorul
financiar (comunitar şi naŃional, cumulate) se acordă în limita a 40% din valoarea investiŃiei,
excepŃie făcând zonele defavorizate (50%) şi fermierii tineri (între 45-55%). Sprijinul se acordă
numai pentru fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu, igienă şi de bunăstare a
animalelor. Se acordă, de asemenea, sprijin financiar pentru investiŃii în ameliorarea procesului
de prelucrare şi comercializare a produselor agricole, în scopul creşterii competitivităŃii şi
valorii adăugate a producŃiei agricole. ContribuŃia ComunităŃii este de maximum 50% din
valoarea proiectului.
De asemenea, se acordă sprijin pentru înfiinŃarea de ferme de către persoanele în
vârstă de cel mult 40 de ani, care nu au mai condus o fermă agricolă anterior. Ajutorul se acordă
fie sub forma unei prime de până la 25,000 Euro, fie prin subvenŃionarea dobânzii unui
împrumut bancar.
La 1 octombrie 2002, România a deschis negocierile cu Uniunea Europeană la
Capitolul 7 Agricultura.
319
În anul 2004, România a încheiat negocierea capitolului. In cadrul documentului de
poziŃie, România a obŃinut diferite perioade de tranziŃie, până în anii 2009-2014, în care să
poată adopta măsuri legate de compatibilizarea agriculturii româneşti cu cea europeană (măsuri
de salvgardare în ceea ce priveşte importul de produse agricole din unul sau mai multe State
Membre UE, dacă aceste importuri produc sau ameninŃă să producă perturbări pe piaŃa
românească de produse agricole, să inventarieze plantaŃiile viticole şi să organizeze un registru
al acestora - Reglementarea 2392/86 şi Reglementarea 649/87, să elimine din cultură viile
hibride direct producătoare - Reglementarea 1493/99, modernizarea şi retehnologizarea
unităŃilor de tăiere şi procesare a cărnii, în conformitate cu cerinŃele UE - Directiva 64/433/CEE,
Directiva 77/99/CEE, Directiva 94/65/CE, Directiva 92/118/CE, Directiva 71/118/CEE,
Directiva 91/495/CE, Directiva 92/45/CE, modernizarea şi retehnologizarea unităŃilor de
procesare a laptelui, precum şi pentru organizarea centrelor de colectare şi de standardizare a
lui, în conformitate cu cerinŃele UE - Directiva 92/46/CE, Decizia 95/342/CEE, conformarea
cerinŃelor UE cu privire la fermele de animale de lapte şi la calitatea laptelui crud obŃinut -
Directiva 92/46 CE şi Decizia 89/362 CEE).
În condiŃiile în care România şi-a asumat angajamente în compatibilizarea agriculturii
naŃionale cu cea europeană, nevoia de capital în agricultură este acută, iar sursele de
finanŃare, disponibilitatea şi posibilitatea agricultorilor de a suporta costuri ale finanŃării –
limitate. Anii 2005-2007 sunt cei mai dificili pentru România, când nu beneficiază încă de
fondurile structurale şi de susŃinerea agriculturii specifică statelor membre ale Uniunii
Europene.
La momentul actual în România, creditul agricol pentru producŃie este
considerat174 un instrument economico-financiar de politică agricolă prin intermediul căruia se
susŃin activităŃile curente de producŃie agricolă, stabilite prioritar de Ministerul Agriculturii
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Prin activităŃile curente de producŃie agricolă se înŃeleg acŃiunile care vizează
înfiinŃarea, întreŃinerea şi recoltarea culturilor agricole, precum şi întreŃinerea şi recoltarea
plantaŃiilor; achiziŃionarea din producŃia internă sau producerea puilor de pasăre pentru carne şi
ouă, a purceilor pentru îngrăşat, precum şi a tineretului ovin, caprin şi bovin pentru îngrăşat,
precum şi a materialului de populare piscicolă şi a familiilor de albine; aprovizionarea,
procesarea hranei, asigurarea medicamentelor şi tratamentelor medicale pentru animale, a
cheltuielilor curente pentru întreŃinerea şi funcŃionarea adăposturilor, utilajelor şi instalaŃiilor
aferente; asigurarea culturilor şi plantaŃiilor împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor de risc
natural, precum şi asigurarea efectivelor de animale împotriva efectelor dăunătoare ale factorilor
de risc natural, a bolilor şi a accidentelor.
Cei care beneficiază de credite agricole pentru producŃie au posibilitatea de a beneficia
şi de anumite facilităŃi, potrivit Legii nr. 150/2003 privind creditul agricol pentru producŃie175.
Aceştia sunt: producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care exploatează, în condiŃiile
legii, terenuri agricole sau efective de animale, în scopul obŃinerii producŃiei agricole destinate
comercializării; persoane fizice şi juridice autorizate, care deŃin tehnica şi specializarea în
executarea de servicii pentru obŃinerea producŃiei agricole, dacă angajează credite în vederea
prestării serviciilor pentru activităŃile înfiinŃarea, întreŃinerea şi recoltarea culturilor agricole,
precum şi întreŃinerea şi recoltarea plantaŃiilor; categoriile de integratori stabilite de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care achiziŃionează şi procesează producŃia
agricolă, dacă angajează credite în vederea finanŃării activităŃilor privind înfiinŃarea, întreŃinerea
şi recoltarea culturilor agricole, precum şi întreŃinerea şi recoltarea plantaŃiilor, conform
obligaŃiilor asumate prin contractele încheiate cu producătorii agricoli.
Beneficiarii care rambursează creditele şi plătesc dobânzile la termenele scadente
prevăzute în contractele de împrumut beneficiază de fonduri publice calculate la nivelul ratelor
de împrumut rambursate. Nivelul fondurilor publice este de până la 30% din volumul creditului
şi se stabileşte diferenŃiat, în fiecare an, prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
174
În temeiul art. 1 din Legea nr. 150/2003 privind creditul agricol.
175
Modificată prin Legea nr. 605/2003
320
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Fondurile publice necesare se asigură din bugetul
de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Anual, prin
Hotărâre a Guvernului, se stabileşte nivelul fondurilor pentru fiecare cultură, plantaŃie şi specie
de animale. Spre exemplu, pentru anul 2004, nivelul fondurilor publice a fost stabilit, prin
Hotărârea Guvernului nr. 981/2003 la 10% pentru grâu, secară, orz pentru bere, pui pentru carne
şi ouă, purcei pentru îngrăşat, tineret ovin şi bovin pentru îngrăşat, floarea-soarelui, soia, in,
cânepă, sfeclă de zahăr.
Instrumente financiare oferite României de Uniunea Europeană în perioada de
preaderare: PHARE, ISPA şi SAPARD, reprezintă un real suport de susŃinere financiară a
(inclusiv) agriculturii româneşti.
PHARE, cel mai vechi program derulat din 1989 şi a cărui denumire acronim arată
Ńintele iniŃiale (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy - Polonia Ungaria Ajutor
pentru ReconstrucŃia Economiei). Ulterior şi România a fost integrată în schema de finanŃare pin
fonduri Phare. PHARE se concentrează pe trei domenii: dezvoltare instituŃională: consolidarea
administraŃiei şi instituŃiilor publice din Ńările candidate; investiŃii pentru sprijinirea aplicării
legislaŃiei comunitare: susŃinerea investiŃiilor pentru alinierea industriei şi a infrastructurii din
Ńările candidate la standardele UE; investiŃii în coeziune economică şi socială. În măsura în care
proiectele specifice agriculturii sunt eligibile, ele pot fi finanŃate prin fondurile Phare, alături de
proiecte din alte domenii.
ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession – Instrument pentru Politici
Structurale de Pre-Aderare) finanŃează în perioada 2000-2006 proiecte din domeniul
infrastructurii de transport şi de mediu. Proiectul urmăreşte alinierea la standardele comunitare
de mediu; extinderea şi conectarea reŃelelor de transport ale Ńărilor beneficiare cu cele
transeuropene şi familiarizarea cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile Structurale şi de
Coeziune. ISPA poate finanŃa programe destinate agriculturii numai dacă obiectivele principale
ale programelor se înscriu în priorităŃile programului de finanŃare.
Programul SAPARD Instrument Special de Preaderare pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală, finanŃat de Uniunea Europeană, este implementat în România prin AgenŃia
SAPARD, instituŃie publică, înfiinŃată la sfârşitul anului 2000, în subordinea Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. PriorităŃile programului sunt: îmbunătăŃirea
prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, dezvoltarea şi îmbunătăŃirea
infrastructurii rurale, investiŃii în exploataŃii agricole, dezvoltarea şi diversificarea activităŃilor
economice care să genereze activităŃi multiple şi venituri alternative, îmbunătăŃirea pregătirii
profesionale şi asistenŃă tehnică.
Considerăm că aderarea va genera în România noi oportunităŃi de finanŃare a
agriculturii, dar şi provocări majore cărora trebuie să le facă faŃă. Conform studiilor de
specialitate, aderarea Ńărilor Europei Centrale şi de Est la Uniunea Europeană va conduce la
creşterea veniturilor agricultorilor din cele mai multe Ńări. În unele Ńări, procesul de lărgire va
echilibra declinul veniturilor din perioada 2002-2007. Doar România, în care sectorul animalier
este necompetitiv şi Slovenia unde se va înregistra o scădere a preŃurilor, vor suferi o reducere a
veniturilor agricultorilor dacă nu se implementează plăŃile directe. Implementarea pe deplin a
plăŃilor directe va duce la o creştere şi mai mare a veniturilor, cu atât mai mult cu cât veniturile
agricultorilor, în cele mai multe Ńări provin din afara agriculturii. Cele mai mari creşteri ale
veniturilor se vor înregistra în Bulgaria şi România unde nivelul acestora este mic176.
Bibliografie:
1. Capitolul de negociere 7 Agricultura încheiat de România cu Uniunea Europeană.
2. Câmpeanu V., Reforma politicilor comunitare în perspectiva lărgirii UE, Institutul de
Economie Mondială, noiembrie, 2003.
3. Institutul European din România, Ierarhizarea priorităŃilor de dezvoltare agricolă şi rurală în
România. InfluenŃele noii reforme a Politicii Agricole Comunitare, Editura Bilingvă,
Bucureşti, 2004, p. 75.
176
Institutul European din România, Ierarhizarea priorităŃilor de dezvoltare agricolă şi rurală în România.
InfluenŃele noii reforme a Politicii Agricole Comunitare, Editura Bilingvă, Bucureşti, 2004, p. 75.
321
4. European Union, Directorate Generale for Agriculture, Agriculture in the Economic Union
Statistical and Economic Information, Bruxelles, 2002.
5. Legea nr. 150/2003 privind creditul agricol pentru producŃie, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 276/2003.
6. Legea nr. 605/2003 privind modificarea legii creditului agricol pentru producŃie, publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 930/2003.
322
GESTIUNEA RISCULUI DE FALIMENT AL
SOCIETĂłILOR BANCARE PRIN „FONDUL DE
GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL
BANCAR”
LECT. UNIV. DR. ADELA SOCOL

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, Nr. 11-13, Cod poştal 510009, Loc.
Alba Iulia, Jud. Alba
E-mail: adelasocol@yahoo.com
Abstract: The work deals with the insolvency risk management in the banking societies throught
the „Guarantee fund for deposits in the banking system”. Beginning with July the1th 2004 the quarantor
depositors are both natural and legal persons, including the entities without legal personality, and since
january the 1th 2005 the limit per quarantor depositor has been equivalent in lei with 10000 euro. The
study presents the actual mechanisms and the future challenges of the „Guarantee fund for deposits in the
banking system”.
Riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluŃii adverse a rezultatelor.

Gestiunea riscurilor nu este altceva decât ansamblul instrumentelor, tehnicilor şi dispozitivelor
organizatorice necesare băncilor pentru a reuşi177.
Chiar dacă vizează un orizont de timp viitor în funcŃionarea băncilor, riscurile bancare
pot fi gestionate, în aceasta constând ineditul demersurilor de administrare a riscurilor.
ImportanŃa gestiunii riscului ca activitate, constă în posibilitatea de a prognoza într-o anumită
măsură producerea evenimentului de risc şi de a lua la timp deciziile necesare în vederea
reducerii riscului unor eventuale consecinŃe nefavorabile.
ExperienŃa acumulată în domeniu dovedeşte că, de regulă, băncile îşi asumă doar acele
tipuri de riscuri susceptibile de a afecta elementele bilanŃului său. Cu toate acestea, nici aceste
riscuri nu sunt în totalitate suportate de către bănci. Orice bancă va încerca, fie să elimine sau
cel puŃin să diminueze riscurile la care este supusă, prin recurgerea la modalităŃi specifice de
protecŃie împotriva riscului, fie prin transferul riscurilor asupra partenerilor de afaceri178.
Falimentul unei societăŃi bancare reprezintă o situaŃie de criză majoră, cu
repercursiuni asupra deponenŃilor băncilor. Scenariile în condiŃii de criză au fost luate în
considerare de către Statul român şi Banca NaŃională a României.
Gestiunea riscului de faliment al societăŃilor bancare, ca risc semnificativ bancar, este
o prioritate pentru întregul sistem bancar românesc.
In România, în scopul garantării rambursării depozitelor constituite de persoanele fizice
şi juridice la bănci, s-a înfiinŃat179 în anul 1996 Fondul de garantare a depozitelor în sistemul
bancar, persoană juridică de drept public, al cărei scop este:
a) garantarea depozitelor constituite la instituŃiile de credit autorizate în condiŃiile legii
şi efectuarea plăŃilor sub forma compensaŃiilor către persoane fizice, persoane
juridice ori entităŃi fără personalitate juridică, în anumite limite;
177
Dedu V., Gestiune şi audit bancar, Editura pentru ŞtiinŃe NaŃionale, Bucureşti, 2001, p. 72.
178
Trenca I., Managementul riscurilor bancare – un sistem, Sesiune de Comunicări ŞtiinŃifice cu participare
InternaŃională „Lumea financiară – trecut şi perspective”, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, 2004, p. 439.
179
În baza OrdonanŃei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinŃarea şi funcŃionarea Fondului de garantare a depozitelor
în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 141/2002. În anul 2004 acest act normativ a fost
modificat prin Legea nr. 178/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 489/2004.
323
b) desfăşurarea activităŃii, în cazul desemnării sale ca administrator special ori ca
lichidator al instituŃiilor de credit, în condiŃii stabilite de lege.
Chiar dacă denumirea Fondului se referă la garantarea depozitelor bancare, termenul
depozit nu trebuie perceput în sensul strict al cuvântului. De fapt, în situaŃia de faŃă, depozitul
desemnează orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, aflate într-un cont bancar de orice
tip, inclusiv cont comun, ori din situaŃii tranzitorii provenind din operaŃiuni bancare şi pe care o
instituŃie de credit îl datorează titularului de cont, în conformitate cu condiŃiile legale şi
contractuale aplicabile, precum şi orice datorie a instituŃiei de credit evidenŃiată printr-un
certificat emis de aceasta, cu excepŃia obligaŃiunilor cumpărate de organismele de plasament
colectiv.
În cazul în care pentru o instituŃie de credit s-a deschis procedura falimentului, Fondul
plăteşte depozitele garantate în moneda naŃională - leu, sub forma compensaŃiilor, în limita
plafonului de garantare, către deponenŃii garantaŃi, indiferent de moneda de constituire a
depozitului ori de numărul depozitelor.
Începând cu data de 1 iulie 2004, deponenŃii garantaŃi sunt atât persoanele fizice, cât
şi persoanele juridice, inclusiv entităŃile fără personalitate juridică.
Plafonul per deponent garantat este: a) începând cu 1 iulie 2004, echivalentul în lei a
6.000 euro; b) începând cu 1 ianuarie 2005, echivalentul în lei a 10.000 euro; c) începând cu 1
ianuarie 2006, echivalentul în lei a 15.000 euro; d) începând cu 1 ianuarie 2007, echivalentul în
lei a 20.000 euro.
Echivalentul în lei al plafonului de garantare şi al depozitelor în valută se calculează la
data indisponibilizării depozitelor, respectiv la data deschiderii procedurii falimentului, prin
utilizarea cursurilor de schimb valutar pentru valutele respective, cursuri comunicate de Banca
NaŃională a României pentru acea dată.
Se pare că acest plafon per deponent are valori semnificative pentru deponenŃii din state
candidate la intrarea în Uniunea Europeană. Din acest motiv, o parte din Ńările incluse în
„primul val” de aderare la EU (Estonia, Ungaria şi Lituania) au obŃinut prin negociere o
perioadă de tranziŃie de câŃiva ani pentru armonizarea prevederii asupra limitei de garantare
(până la 31 dec. 2007 pentru Estonia şi Ungaria şi 31 dec. 2009 pentru Lituania)180.
În conformitate cu Directiva nr. 94/19/CE privind schemele de garantare a depozitelor
bancare, statele membre ale Uniunii Europene oferă un nivel al depozitelor garantate de 20.000
euro per deponent.
Toate instituŃiile de credit autorizate să primească depozite de la public în România,
inclusiv sucursalele acestora cu sediul în străinătate, sunt obligate să participe la constituirea
resurselor financiare ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Dacă o instituŃie
de credit nu se conformează obligaŃiilor care îi revin în calitate de participant la Fond, acesta va
notifica Băncii NaŃionale a României, în vederea luării tuturor măsurilor necesare, inclusiv
limitarea dreptului instituŃiei de credit de a atrage depozite de la public şi retragerea
autorizaŃiei de funcŃionare.
Depozitul garantat este acel depozit a cărui restituire este garantată până la concurenŃa
plafonului de garantare. Dar nu toate depozitele bancare sunt garantate. Următoarele depozite
ale unei societăŃi bancare nu sunt garantate de către Fondul de garantare a depozitelor în
sistemul bancar:
Depozite plasate de către persoanele aflate în relaŃii speciale cu instituŃia de credit în
faliment, respectiv: administratorii, inclusiv conducătorii, directorii, cenzorii, auditorii
independenŃi, acŃionarii semnificativi, deponenŃii cu statut similar în cadrul altor societăŃi din
acelaşi grup, familiile persoanelor fizice de mai sus - soŃii, precum şi rudele şi afinii de gradul
întâi, persoanele terŃe care acŃionează în numele deponenŃilor menŃionaŃi, precum şi societăŃile
din acelaşi grup.
180
Iacob A., Altă pălărie pentru Fondul de garantare a depozitelor, articol în revista PiaŃa Financiară, nr. 3, 2003, p.
33.
324
Depozite ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv entităŃi fără personalitate juridică
care au obŃinut, pe bază individuală, rate de dobândă şi concesii financiare care au contribuit la
agravarea situaŃiei financiare a instituŃiei de credit.
Depozite ale instituŃiilor de credit, inclusiv cele provenind din fondurile proprii ale
acestora.
Depozite ale instituŃiilor financiare.
Depozite ale societăŃilor de asigurare-reasigurare, inclusiv intermediarii în asigurări.
Depozite ale organismelor de plasament colectiv, precum fonduri mutuale, societăŃi de
investiŃii.
Depozite ale fondurilor de pensii.
Depozite ale autorităŃilor publice centrale şi locale.
Depozite ale regiilor autonome, companiilor naŃionale, societăŃilor naŃionale,
societăŃilor comerciale, altele decât microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii.
Depozite nenominative.
Depozite colaterale, reprezentând garanŃii constituite pentru operaŃiunile care au fost
desfăşurate de deponent cu instituŃia de credit declarată în stare de faliment.
Datorii de natură obligatară, precum şi obligaŃii care izvorăsc din accepte proprii şi
bilete la ordin emise de instituŃia de credit.
Depozite rezultate din tranzacŃii pentru care au fost pronunŃate hotărâri judecătoreşti
definitive de condamnare pentru infracŃiunea de spălare de bani.
Dar cum contribuie băncile la Fondul de garantare a depozitelor? Este necesară
distincŃia între o contribuŃie iniŃială, una curentă anuală şi una excepŃională la sursele fondurilor.
Cuantumul contribuŃiei iniŃiale ce trebuie plătită de către instituŃiile de credit este:
a) băncile, persoane juridice române, plătesc o contribuŃie iniŃială echivalentă cu 1%
din capitalul social subscris şi vărsat, prevăzut în actul constitutiv;
b) sucursalele băncilor, persoane juridice străine, autorizate să funcŃioneze în
România, plătesc o contribuŃie iniŃială echivalentă cu 1% din capitalul de dotare
prevăzut în documentele de autorizare;
c) casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc o contribuŃie iniŃială de 1% din
capitalul agregat vărsat al reŃelei;
d) celelalte instituŃii de credit plătesc o contribuŃie iniŃială echivalentă cu 1% din
capitalul social subscris şi vărsat, prevăzut în actul constitutiv.
ContribuŃia anuală curentă reprezintă cote din baza de calcul a contribuŃiei stabilite
pentru anul precedent anului de plată, după cum urmează: 0,5% în anul 2005; 0,4% în anul
2006; 0,3% începând cu anul 2007.
ContribuŃia excepŃională reprezintă contribuŃia anuală majorată ce trebuie plătită de o
instituŃie de credit dacă s-a angajat în politici riscante şi nesănătoase: 1,0% în anul 2005; 0,8%
în anul 2006; 0,6% începând cu anul 2007.
În situaŃia în care Fondul a acumulat un nivel de resurse care depăşeşte 10% din totalul
depozitelor garantate aflate în sistemul bancar la acea dată, Consiliul de administraŃie al Băncii
NaŃionale a României poate decide suspendarea plăŃii contribuŃiilor anuale.
Fondul poate să deschidă conturi, după caz, la instituŃii de credit şi instituŃii financiare
din Ńară şi din străinătate. Resursele financiare disponibile, pot fi investite de Fond în:
a) titluri de stat, titluri garantate de stat şi titluri de valoare emise de Banca NaŃională a
României;
b) depozite la termen la instituŃii de credit, depozite ce nu pot depăşi 25% din volumul
resurselor disponibile. Selectarea instituŃiilor de credit pentru depozitele la termen
se va face urmărindu-se minimizarea riscului plasamentelor respective potrivit
normelor stabilite de Banca NaŃională a României. Expunerea Fondului pentru
fiecare instituŃie de credit nu poate depăşi 10% din volumul resurselor disponibile;
c) titluri de stat emise de statele membre ale Uniunii Europene, titluri emise de băncile
centrale ale acestora şi titluri emise de Trezoreria Statelor Unite ale Americii,
investiŃii care pot fi efectuate începând cu data aderării României la Uniunea
Europeană.
325
Profitul Fondului, obŃinut ca diferenŃă între veniturile Fondului din investirea
resurselor financiare disponibile şi cheltuielile acestuia, este neimpozabil şi este repartizat
pentru constituirea unui fond anual de participare la profit, în limita unei cote de până la 1% din
profit, cu aprobarea Consiliului de administraŃie al Fondului, iar diferenŃa va fi utilizată în
totalitate pentru reîntregirea resurselor Fondului destinate plăŃii depozitelor garantate.
Fondul va efectua plata compensaŃiilor pentru depozitele garantate, atunci când acestea
devin indisponibile. Depozitele sunt considerate indisponibile de la data deschiderii procedurii
falimentului instituŃiei de credit. În termen de 30 de zile de la data desemnării de către instanŃă a
lichidatorului, altul decât Fondul, acesta transmite Fondului lista cuprinzând persoanele fizice şi
persoanele juridice, conform legii, care au constituit depozite garantate, suma totală a
depozitelor garantate ale fiecărui deponent şi a obligaŃiilor acestuia faŃă de instituŃia de credit, în
conformitate cu necesităŃile şi solicitările Fondului.
Fondul este obligat să publice la sediul tuturor unităŃilor teritoriale ale instituŃiilor de
credit pentru care s-a deschis procedura falimentului, pe site-ul Fondului şi în cel puŃin două
ziare de circulaŃie naŃională atât informaŃii privind indisponibilitatea depozitelor, cât şi
informaŃii privind plata compensaŃiilor, perioada în cursul căreia va avea loc plata
compensaŃiilor, instituŃiile de credit, inclusiv unităŃile teritoriale ale acestora, care vor fi
mandatate să efectueze plata. De asemenea, vor fi făcute publice, respectiv vor fi comunicate
deponenŃilor, la cerere, informaŃii despre documentele şi condiŃiile ce trebuie îndeplinite,
precum şi formalităŃile de urmat pentru obŃinerea compensaŃiei.
Fondul stabileşte pentru fiecare deponent compensaŃia, respectiv lista de plată a
compensaŃiilor, ce va fi transmisă instituŃiei/instituŃiilor de credit mandatate să efectueze plăŃile
către deponenŃii garantaŃi. Plata compensaŃiilor către deponenŃii garantaŃi se va efectua în
termen de cel mult două luni de la data primirii de la lichidator a listei cu persoanele fizice şi
juridice care au constituit depozite garantate, dar nu mai mult de 3 luni de la data
indisponibilizării depozitelor. CompensaŃiile plătite sunt exceptate de orice plăŃi, precum
comisioane, taxe ori impozite. În situaŃii excepŃionale şi în cazuri speciale, Fondul poate solicita
Băncii NaŃionale a României o prelungire a termenului de plată. Nici o astfel de prelungire nu
poate depăşi 3 luni. Banca NaŃională a României poate, la cererea Fondului, să acorde cel mult
două prelungiri. Prelungirile de termene de plată nu vor putea fi invocate de Fond pentru a
refuza beneficiul garanŃiei unui deponent care nu a fost în măsură să îşi valorifice dreptul său la
plata unei compensaŃii în termenele de mai sus. Fondul va putea plăti compensaŃiile şi după
expirarea termenelor de mai sus, dar nu mai târziu de 3 ani de la începerea plăŃii compensaŃiilor.
Dacă un deponent sau orice persoană îndreptăŃită ori interesată de suma aflată într-un
cont se află în cercetare penală în legătură cu o infracŃiune decurgând din sau având legătură cu
spălarea banilor, Fondul poate suspenda orice plată, la solicitarea organelor abilitate legal, până
la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Fondul se subrogă în drepturile deponenŃilor pentru o sumă egală cu suma garantată. În
acest scop Fondul înregistrează, potrivit art. 88 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, în Registrul grefei tribunalului, suma
depozitelor pe care urmează a le plăti deponenŃilor, rezultată din situaŃia întocmită de
lichidatorul băncii.
Pentru realizarea obiectivelor procedurii de lichidare, Fondul poate angaja prin contract
persoane fizice, firme sau instituŃii specializate în activitatea de lichidare ori consultanŃă în acest
domeniu. Desemnarea instituŃiei sau firmei se va face prin licitaŃie publică. În cazul persoanelor
fizice, plata contravalorii prestaŃiilor se va stabili prin negociere, sub forma unei sume forfetare
ori a unor procente din valoarea recuperată, procente ce pot fi diferenŃiate în funcŃie de
condiŃiile stabilite de Fond pentru prestaŃiile respective. Fondul şi Banca NaŃională a României,
după caz, sunt împuternicite să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare şi a
impune respectarea prevederilor legislaŃiei referitoare la activitatea Fondului.
Bibliografie:
1. Dedu V., „Gestiune şi audit bancar”, Editura pentru ŞtiinŃe NaŃionale, Bucureşti, 2001, p.
72.
326
2. Iacob A., „Altă pălărie pentru Fondul de garantare a depozitelor”, articol în revista PiaŃa
Financiară, nr. 3, 2003, p. 33.
3. Trenca I., „Managementul riscurilor bancare – un sistem”, Sesiune de Comunicări ŞtiinŃifice
cu participare InternaŃională „Lumea financiară – trecut şi perspective”, Editura Casa CărŃii
de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, 2004, p. 439.
4. Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, publicată în Monitorul Of. al României
nr.121/1998.
5. OrdonanŃa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinŃarea şi funcŃionarea Fondului de garantare
a depozitelor în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 141/2002,
modificată şi completată prin Legea nr. 178/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 489/2004.
327
DE LA IAS LA IAS REVIZUITE SAU IFRS ÎN
CONTABILITATEA ROMÂNEASCĂ
LECT. UNIV. DR. VICTORIA BOGDAN

LECT. UNIV. DR. DORINA LEZEU
Universitatea din Oradea, Facultatea de StiinŃe Economice
E-mail: vicbogdan @yahoo.com
Accounting in Romania has changed significantly since the early 1990s. The harmonisation of
Romanian accounting regulations with those of the European Union and with the international financial
reporting standards (IFRSs) of the International Accounting Standards Board (IASB) has given a true
international dimension to Romanian financial reporting.
Este important pentru a înŃelege mizele acestui început de mileniu III, că lumea
contabilă asistă astăzi la două abordări de reformă a standardelor contabile, la nivel
internaŃional, reforma IAS/IFRS, iar în Statele Unite, reforma principiilor general acceptate US
GAAP. Prima abordare, cea internaŃională se bazează pe principii iar cea de a doua, cea
americană se fundamentează pe reguli. Acestei abordări într-un limbaj adecvat vremurilor
actuale îi mai spunem convergenŃa IAS/IFRS – US GAAP. Dar concomitent asistăm şi la un alt
fenomen de apropiere a Standardelor NaŃionale de Contabilitate a diferitelor Ńări de IAS- uri, în
contextul reglementar sau al pieŃelor de capital din regiunea respectivă.
Fireşte în asemenea termeni de mize subtile dacă privim şi judecăm evenimentele
prezente precum şi cele viitoare, sistemul contabil care prinde contur trebuie să fie unul rafinat
bazat pe IFRS – uri. Şi oricât am fi dorit să credem că modelul IAS era cel după care US GAAP
– urile se vor alinia, nu s-a întâmplat să fie aşa. Dacă avem în vedere evoluŃia istorică şi textele
scrise ale FAS – urilor americane ce numără peste 140.000 de pagini, nici nu ne surprinde
această stare de fapt. Realitatea este alta. Unele situaŃii au creat supremaŃia, destul de fragilă a
IAS în favoarea US GAAP, vezi cazul Enron, Worldcom, etc. dar în esenŃă Proiectul de
ConvergenŃă InternaŃională înseamnă mai mult o apropiere a IAS de FAS americane. Şi ce era
de făcut în aceste condiŃii?
IASB şi-a revizuit toată politica normalizatoare şi a dat undă verde pentru noul produs,
menit să intre în cursa pentru reconcilierea contabilă internaŃională, IFRS.
Dar, ce sunt IFRS? Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară se regăsesc în
următoarele structuri181:
• standarde internaŃionale de raportare financiară elaborate ca atare de IASB;
• standarde internaŃionale de contabilitate (IAS) care au suportat, în prealabil un
proces de revizuire prin eliminarea alternativelor, redundanŃelor şi conflictelor din
interiorul lor;
• interpretările standardelor IFRS sau IAS: de tip nou, adică elaborate de IFRIC sau
SIC – uri, elaborate de predecesorul său, Comitetul Permanent de Interpretare, care
sunt supuse şi ele revizuirilor, atunci când realitatea impune acest fapt.
Standardele IFRS, aplicabile în Europa, sunt cele care satisfac criteriile enunŃate prin
reglementare şi care sunt aprobate printr-un mecanism cu două niveluri:
• unul politic, cu un comitet de reglementare contabilă; şi
• celălalt tehnic, grupul consultativ de raportare financiară europeană, adică EFRAG.
181
Feleagă N., Malciu Liliana, Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faŃa unei noi provocări, vol. I,
Eseuri despre analiza standardelor IAS – IFRS, Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag. 21
328
Un standard contabil internaŃional nu poate să fie adoptat, în Europa, decât dacă el
răspunde criteriilor:
• nu este contrar principiului imaginii fidele enunŃat de Directivele contabile
europene, a 4 a şi a 7 a, care vor rămâne în vigoare şi toate societăŃile europene vor
fi obligate să se refere la ele. În acest scop directivele au fost modernizate, pentru a
se putea adapta unui număr de puncte de incompatibilitate cu IFRS. Ca urmare a
acestui profund proces de convergenŃă şi armonizare, astăzi nu mai există cazuri de
neconformitate, cel puŃin după recentele studii şi informaŃii studiate de noi;
• standardul răspunde la interesul public european;
• satisface criteriile de inteligibilitate, relevanŃă, fiabilitate şi comparabilitate, cerute
de informarea financiară, necesară luării deciziilor economice şi evaluării gestiunii
conducătorilor societăŃii.
Revenind la România, un număr aproximativ de 200 de firme, la 01.01.2006 vor trece la
aplicarea IAS – urilor revizuite, IFRS şi fireşte este vorba despre entităŃile cotate la bursă, bănci,
companii de asigurări, etc. Ne întrebăm într-o asemenea stare de lucruri dacă Ordinele 94/2001
şi 306/2002 vor fi în curând „antichităŃi”, câtă vreme până nu demult au fost reglementările cele
mai reformatoare. Şi uite cât de rapid şi ireversibil evoluează evenimentele la nivel
internaŃional!
Ce înseamnă la începutul anului 2005 IFRS în România?

BineînŃeles în afară de reacŃia imediată de reticenŃă şi angoasă. O reacŃie firească, de
altfel, cu care profesionistul contabil în România s-a familiarizat deja transpunând cu umoru-i
caracteristic, totul în glumă: singura certitudine de astăzi este schimbarea, schimbarea şi iarăşi
schimbarea.
Dar să trecem la lucruri tehnice şi concrete. IFRS 1 „Adoptarea pentru prima dată a
IFRS - urilor”, se va aplica de către societăŃile care au obligaŃia să întocmească primele situaŃii
financiare IFRS. Acestea reprezintă primele situaŃii care conŃin o declaraŃie explicită şi fără
rezerve de conformitate cu IFRS.
Punctul de plecare al unei contabilităŃi organizate pe IFRS este bilanŃul de deschidere
IFRS, care se întocmeşte la deschiderea primului exerciŃiu pentru care se publică date
comparabile în IFRS. BilanŃul de deschidere IFRS nu se publică dar pentru întocmirea lui
trebuie respectate următoarele reguli:
1. se elimină din bilanŃ toate activele şi datoriile care au existat conform referenŃialului
naŃional dar nu sunt recunoscute conform IFRS. De reŃinut este aspectul privind
retratările generate de aplicarea IFRS 1 care afectează direct capitalurile proprii;
2. se recunosc în bilanŃul de deschidere IFRS, activele şi datoriile care nu au existat
anterior dar îndeplinesc condiŃiile de recunoaştere conform referenŃialului
internaŃional;
3. se evaluează activele şi datoriile conform IFRS;
4. activele şi datoriile se clasifică conform referenŃialului internaŃional. IFRS 1
precizează că standardele IFRS trebuie aplicate retroactiv. Se prevăd însă o serie de
excepŃii facultative sau unele obligatorii de la aplicarea retroactivă a IFRS. Aceste
excepŃii sunt legate în special de aplicarea IAS 19 şi IAS 39 sau a prevederilor
referitoare la grupările de întreprinderi.
Un alt standard de impact în mediul contabil românesc îl va constitui cel referitor la
grupările de întreprinderi, IFRS 3. Acesta vine să înlocuiască IAS 22 iar principalul scop al
normalizării acestei probleme de către IASB este convergenŃa între referenŃialul internaŃional şi
cel american. Schimbările majore aduse de IFRS 3 se referă în esenŃă la eliminarea metodei
uniunii de interese şi la amortizarea fondului comercial, care este înlocuită cu aplicarea unui
test anual de depreciere a acestuia. Cu titlu de completare standardele clasice referitoare la
consolidare au fost şi ele revizuite şi poartă astăzi denumiri noi:
329
• IAS 27 „SituaŃiile financiare consolidate şi separate (individuale)”, în locul
vechii denumiri „SituaŃiile financiare consolidate şi contabilizarea participaŃiilor în
filiale”;
• IAS 28 „InvestiŃii în întreprinderile asociate”, în locul vechii denumiri
„Contabilizarea participaŃiilor în societăŃile asociate”;
• IAS 31 „Interese în asocierile în participaŃie” în locul denumirii vechi de
„Informarea financiară relativă la participaŃiile în întreprinderile de tip joint-
venture”.
Standardul IFRS 3 se aplică în toate cazurile de grupări de întreprinderi, cu excepŃia:
a) grupărilor de întreprinderi în care entităŃi sau întreprinderi separate sunt reunite
pentru a forma asocieri în participaŃie;
b) grupărilor de întreprinderi între entităŃi sau întreprinderi aflate sub control
conjunctiv;
c) grupărilor de întreprinderi care includ două sau mai multe entităŃi mutuale;
d) grupărilor de întreprinderi, în care entităŃi sau întreprinderi separate fuzionează într-
o singură întreprindere raportoare doar pe bază de contract, fără transfer de
proprietate.
Un alt standard este IFRS 5 „Activele pe termen lung deŃinute pentru vânzare şi
abandonurile de activităŃi”, care înlocuieşte IAS 35 „Abandonul de activităŃi”, recunoscut
oficial în Ńara noastră sub titlul de „ActivităŃi în curs de întrerupere”.
În anumite situaŃii o entitate cesionează un grup de active cu toate datoriile asociate în
mod direct grupului respectiv, în cadrul unei tranzacŃii unice. O asemenea vânzare se poate
constitui într-un grup de unităŃi generatoare de numerar sau o parte dintr-o unitate generatoare
de numerar. Grupul poate include orice categorie de active şi orice categorie de datorii ale
întreprinderii, inclusiv active curente şi datorii curente.
Dacă un activ imobilizat, care intră în sfera de aplicabilitate a cerinŃelor de evaluare ale
IFRS 5, constituie o parte dintr-un grup destinat vânzării, atunci cerinŃele de evaluare ale
standardului se aplică grupului de active ca un tot unitar. Grupul în cauză este evaluat la cea mai
mică valoare dintre valoarea sa contabilă şi valoarea justă, mai puŃin costurile generate de
vânzare.
Există totuşi şase categorii de active pentru care nu se aplică prevederile standardului
IFRS 5, indiferent că ele sunt active individuale sau fac parte dintr-un grup destinat cedării:
• activele sau creanŃele din impozite amânate, care vor fi contabilizate conform IAS
12;
• activele care rezultă din beneficiile acordate angajaŃilor, conform IAS 19;
• activele financiare care intră în sfera de aplicare a standardului IAS 39;
• activele pe termen lung care sunt evaluate la valoarea justă, diminuată cu costurile
estimate de vânzare, potrivit IAS 41;
• activele pe termen lung care sunt evaluate pe baza valorii juste, prevăzută de
conŃinutul standardului IAS 40;
• drepturile contractuale aferente contractelor de asigurare, definite de standardul
IFRS 4 „Contractele de asigurare”.
IASB a creat însă la acest început de mileniu III şi standarde internaŃionale de raportare
financiară afectate unor domenii şi subiecte noi în contabilitate, este vorba despre: IAS 2 „PlăŃi
asimilate în acŃiuni”, IAS 4 „Contractele de asigurare” şi „mezinul” IAS 6 „Explorarea şi
evaluarea resurselor minerale”.
În opinia noastră aceste standarde vor pătrunde destul de greu în practica contabilă a
întreprinderilor româneşti, cel puŃin pentru perioada imediat următoare. Ele însă vor face
obiectul reflecŃiilor, discuŃiilor şi cercetărilor în amfiteatrele universităŃilor şi a cursurilor de
pregătire profesională organizate de structurile libere ale profesiei contabile.
IFRS 2 are ca obiectiv prezentarea raportării financiare aferente unei întreprinderi, când
aceasta efectuează o tranzacŃie cu plata pe bază de acŃiuni. În acest sens, se solicită
întreprinderii, în mod expres, să prezinte în contul de profit şi pierdere şi în bilanŃ efectele
330
tranzacŃiilor cu plata pe bază de acŃiuni, inclusiv cheltuielile asociate cu tranzacŃiile, în care
opŃiunile pe acŃiuni sunt acordate angajaŃilor.
Standardul IFRS 4 se aplică pentru contractele în care o entitate preia un risc de
asigurare, fie în calitate de asigurător, fie în calitate de reasigurător, precum şi pentru contractele
în care o entitate cedează riscul de asigurare unui reasigurător. El nu se aplică însă pentru alte
aspecte ale contabilităŃii asigurătorilor şi nici pentru contabilitatea deŃinătorilor de poliŃe. În fapt
obiectivele acestui standard sunt foarte clare:
• ameliorarea contabilităŃii contractelor de asigurare, până în momentul în care IASB
va completa a doua fază a proiectului său referitor la contractele de asigurare;
• asigurarea unei informări cât mai relevante, care să permită identificarea în situaŃiile
financiare ale unui asigurător a sumelor rezultate din contractele de asigurare şi să-i
ajute pe utilizatorii externi să înŃeleagă mărimea, scadenŃa şi incertitudinea
fluxurilor viitoare de numerar rezultate din contractele de asigurare.
În sfârşit, publicarea IFRS 6 reprezintă cu adevărat „o premieră”, deoarece dă naştere
unui ghid de contabilizare a plăŃilor referitoare la explorarea şi evaluarea resurselor naturale,
inclusiv recunoaşterea explorării şi evaluarea activelor, în vederea realizării convergenŃei unor
practici contabile diverse pentru activităŃile extractive, la nivel mondial.
Acestea sunt prin urmare cele mai proaspete aspecte pe care IASB le-a publicat şi
difuzat, rămâne însă în sarcina celor mai rafinaŃi şi fini analişti contabili să le decanteze esenŃa,
să le pătrundă filozofia şi să împărtăşească experienŃa înŃelegerii lor cu exponenŃi ai mediului
academic, ai profesiei contabile, ai auditorilor şi a altor structuri interesate.
O întrebare nu ne dă pace însă şi se întoarce cu forŃă încercându-ne intuiŃia. Care va fi
următoarea „mişcare” a normalizatorului contabil român?
Sigur nu avem un glob de cristal dar România se află la porŃile intrării în Uniunea
Europeană. Iar UE şi-a definit şi conturat clar strategia de armonizare şi convergenŃă contabilă,
ea este via IASB. Aşadar, fireşte urmând această logică România se îndreaptă cu o viteză ceva
prea mare către aplicarea IFRS. Ceva ne nelinişteşte însă. Dacă Feleagă spunea că pentru a
înfăptui a doua etapă a reformei contabile, România a schimbat „vinul de Porto cu whisky-ul de
Glasgow” sau după cum Pleşu surprindea aceeaşi idee, în FranŃa fiind, îi venea greu să creadă că
o dată ar putea bea în locul vinului francez unul californian?!
Să îndrăznim să credem că acestea nu vor însemna ca, în curând noi să scriem
preponderent într-o altă limbă decât cea a lui Eminescu.
Bibliografie:
1. DuŃescu A., Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor InternaŃionale de
Contabilitate, Editura CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Delesalle F.E., Delesalle E., Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
3. Feleagă N., Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996
4. Feleagă N., Malciu L., Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaŃională,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2004
5. Feleagă N., Malciu L., Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faŃa unei noi
provocări, vol. I Eseuri şi analiza standardelor IAS – IFRS, Editura Economică, Bucureşti,
2005
6. Ionaşcu I., Epistemologia contabilităŃii, Editura Economică, Bucureşti, 1997
7. Ionaşcu I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Editura Economică, Bucureşti,
2003
331
STANDARDE ROMÂNEŞTI DE CONTABILITATE –
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE
LECT. UNIV. DR. VICTORIA BOGDAN

LECT. UNIV. DR. MARIANA FARCAŞ
PREP. UNIV. DIANA BALACIU
E-mail: vicbogdan@yahoo.com
This paper is about the international accounting harmonisation and the influence of this
process in the national accounting regulation. Each region, country or culture is confrunted in
our days with the specific nature of this matter. Romania has choosen to continue the accounting
reforme started in 1991, in the present is working on the compatibility between the national
standars and the IFRS.
1. Armonizarea contabilă internaŃională şi identitatea naŃională

Pornind de la contradicŃiile între culturile contabile naŃionale, care cu trecerea timpului
şi ca urmare a fenomenelor de globalizare şi extindere a pieŃelor de capitaluri s-au accentuat
ajungându-se până la declanşarea războiului pentru câştigarea supremaŃiei în materie de
contabilitate, şi induse de voinŃa organismelor internaŃionale implicate, s-au manifestat, la
început destul de firav şi modest, tentativele de armonizare. Foarte contestate la început aceste
tentative şi încercări de armonizare contabilă, cu trecerea timpului s-au dovedit a fi imperios de
necesare, în pofida caracterului lor controversat şi extrem de complex.
Văzută ca o apropiere a sistemelor contabile, o formă de minimalizare a diferenŃelor
între regulile şi practicile contabile naŃionale, o reconciliere a diferitelor culturi contabile, un
ansamblu de acorduri încheiate între principalele organisme implicate în crearea unui limbaj
unitar comun, revizii, ameliorări aduse normelor regionale în scopul utilizatorilor de informaŃii
contabile, o formă de compromis la care au ajuns principalii piloni ai blocurilor contabile
opozabile, armonizarea contabilă internaŃională s-a impus treptat, discret, având o evoluŃie
sinuoasă, devenind astăzi o certitudine, realitate vie pe care o trăim şi suntem conştienŃi cu toŃii
de necesitatea ei.
Armonizarea culturilor contabile este o necesitate izvorâtă din contextul actual al
afacerilor, dar aceasta trebuie să se înfăptuiască în funcŃie de contextul local regional, atât cel
politic şi economic, cât şi cel care priveşte în mod direct doctrina contabilă. Există o cultură
contabilă dominantă, şi aşa cum remarca Scheid aceasta este cultura anglo-americană, ce devine
pentru multe Ńări model de imitat. Există însă aşa cum punctează Ionaşcu I., în Dinamica
doctrinelor contabile, o cultură franceză care chiar dacă are trăsături ale culturii anglo-
americane, este cu adevărat originală.
SupremaŃia doctrinei contabile anglo-saxone în lume este acum un fapt de netăgăduit.
S-a conturat suficient de clar că această cultură contabilă în detrimentul celei continental
europene va reprezenta catalizatorul prin care se va realiza armonizarea contabilă la nivel
mondial. Totuşi unele Ńări care se înscriu în evoluŃia lor în acest proces reuşesc să-şi conserve o
anumită identitate, ceea ce le conferă originalitate.
Într-un astfel de exemplu se constituie reforma contabilităŃii franceze şi în mod concret
armonizarea normelor contabile franceze cu IFRS-urile. Salutăm astfel poziŃia organismului
francez de normalizare contabilă (CNC) care angrenat în procesul mai sus amintit a îmbinat
valorile tradiŃiei contabile franceze patrimoniale cu cerinŃele referenŃialului contabil
332
internaŃional (IASB). O demonstraŃie în acest sens ar fi cea a definirii activelor. „Un activ este
un element al patrimoniului având o valoare economică pozitivă pentru entitate, adică o
resursă pe care entitatea o controlează de fapt, provenind din evenimente trecute şi de la care
se aşteaptă avantaje economice viitoare.” Controlul desemnează avantajele pe care se
presupune că entitatea le va obŃine şi faptul că ea îşi asumă total sau parŃial riscurile care îi sunt
aferente.
Ce ne surprinde într-un mod plăcut în această rezolvare privind recunoaşterea activelor
în contabilitatea franceză, este dată de sintagma „similar, nu înseamnă identic”. În efortul de
„modernizare” conceptuală a contabilităŃii, CNC optează pentru complementaritate astfel că,
definiŃia patrimonială a activelor este completată cu abordarea din cadrul conceptual al IASB şi
se remarcă cu uşurinŃă că armonizarea cu IFRS se face prin valorificarea particularităŃilor
doctrinei contabile franceze182.
Dar poate că exemplul Moldovei este şi mai edificator pentru o Ńară cum este România.
Formula aleasă pentru normalizarea contabilităŃii din Republica Moldova a fost asimilarea
referenŃialului contabil al IASB în dreptul contabil naŃional, prin inserŃia definiŃiilor din cadrul
contabil conceptual şi elaborarea de Standarde NaŃionale de Contabilitate (SNC) pe baza
normelor IAS. Şi am mai putea adăuga fără a jigni voit pe nimeni, că raportarea la referenŃialul
contabil emis de IASB este o însuşire comună a contabilităŃii din România şi Republica
Moldova, însă această armonizare s-a făcut diferit. Dacă normalizatorii contabili români au
preferat ca IFRS-urile să fie preluate ca atare în dreptul contabil românesc, asimilarea
referenŃialului internaŃional în reglementările contabile moldoveneşti s-a făcut Ńinând cont şi de
specificul local, cele mai notabile evidenŃe fiind menŃinerea planului de conturi naŃional şi a
conceptului de patrimoniu în contabilitate. Se pare că normalizatorii contabili moldoveni au fost
mai inspiraŃi în opera lor şi au plecat de la realitatea privind interpretările diferite care se conferă
aceloraşi noŃiuni, de la o Ńară la alta. În discuŃie ar putea fi aduse multe aspecte de la cea a
conceptului de patrimoniu până la imaginea fidelă. Dar aceste diferenŃe au şi fost semnalate de
diverşi autori şi cercetători din Ńara noastră.
Mai interesant mi se pare de studiat de ce normalizatorii contabili români nu au făcut
acelaşi demers. De ce s-au limitat la traducere brută şi preluare grosso-modo?
Pentru a veni în sprijinul ideilor noastre ridicăm o singură problemă, cea a recunoaşterii
activelor şi pasivelor potrivit reglementărilor contabile dezvoltate aprobate prin Ordinul nr.
94/2001, cât şi a normelor simplificate adoptate prin Ordinul nr. 306/2002. Câtă vreme atât
pentru active, cât şi pentru datorii, provizioane şi capitaluri proprii, recunoaşterea lor contabilă
se produce după reglementările amintite în aceleaşi condiŃii şi după aceleaşi criterii, ne
determină să înŃelegem următoarele: chiar dacă normele simplificate sunt armonizate cu
Directivele europene aşa cum precizează legiuitorul, se regăsesc o sumedenie de puncte de
convergenŃă între litera acestor norme şi referenŃialul internaŃional, aşa cum am mai arătat.
De altfel stări, conflictuale precum cea existentă între patrimonialitatea bilanŃului şi
reflectarea unei imagini fidele asupra realităŃii economice au fost rezolvate cu succes în Ńări
precum Spania, unde recunoaşterea în activul bilanŃului a unui bun utilizat în baza unui contract
de leasing financiar se face sub forma unei imobilizări necorporale, sau Germania unde sesizăm
că proprietatea unui bun este disociată în „proprietate juridică” şi „proprietate economică”, în
bilanŃ putând fi activat orice bun pentru care întreprinderea suportă riscul economic al operaŃiei,
în funcŃie de anumite criterii.
2. Despre doctrina contabilă „aşa zis” românească
În România transformările care au avut loc în plan contabil în perioada cuprinsă între
anii 1991-2003 au fost profunde, sistemul contabil românesc fiind supus unui amplu şi serios
proces de reformă în scopul adaptării acestuia la noile condiŃii economice, politice, juridice şi nu
în ultimul rând sociale. În esenŃă în dinamica şi evoluŃia sa această reformă contabilă din
România, ar trebui să se deruleze în formă dar cu atât mai mult în fond, pe următoarele
coordonate principale:
182
Ionaşcu I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 64
333
• normalizarea şi armonizarea contabilităŃii româneşti în acord cu cerinŃele economiei
de piaŃă şi cu referenŃialul european şi cel internaŃional;
• reforma instituŃională şi a modului de normalizare (a se înŃelege prin modalitatea de
normalizare, tipologia aleasă din cele trei existente: publică, privată ori de esenŃă
mixtă);
• reforma profesiei contabile.
În ceea ce priveşte primul palier al reformei contabile demersurile făcute au fost
substanŃiale, s-au finalizat în acŃiune, chiar dacă am mai semnalat şi unele bâlbe, stângăcii,
inconsecvenŃe ori utilizarea arbitrară a unor concepte sau termeni contabili. Referitor la reforma
în derulare la nivelul celorlalte două paliere: instituŃie şi profesie, ne declarăm nemulŃumiŃi. La
nivelul instanŃei de normalizare schimbările se lasă aşteptate, reforma „lipseşte cu desăvârşire”,
în esenŃa sa. Profesia s-a reorganizat şi s-a liberalizat în cadrul CECCAR, dar implicarea acestui
organism în formarea profesională, ori în actul de normalizare este destul de limitată, ca să ne
exprimăm elegant.
Din aceste considerente, pare evident că a doua etapă a reformei contabile româneşti, în
derulare din anul 1999, nu este rodul cererii, al dialogului şi consensului între normalizatori,
profesia contabilă şi utilizatorii de informaŃii contabile, ci mai degrabă al presiunii şi
constrângerilor politice şi juridice pe care Uniunea Europeană şi diverse alte organisme
internaŃionale le fac asupra României, cât şi al compromisurilor încheiate între diverşii actori
interesaŃi. Dar, merită să reflectăm în această situaŃie asupra următoarelor aspecte:
• Este capabil MFP să gestioneze integral procesul de normalizare şi armonizare
contabilă? Este normal acest lucru în actual etapă a reformei contabile româneşti?;
• Este necesară înfiinŃarea unui organism mixt de normalizare care să mai limiteze
demersul exclusiv public al normalizării? Alte Ńări precum FranŃa, Marea Britanie,
Italia şi altele au făcut deja acest lucru, România ce aşteaptă?;
• Care este rolul profesiei contabile în acest „joc” al elaborării de norme contabile?
Oare se poate ea limita în actualul context internaŃional numai la punerea în aplicare
a normelor?
În accepŃiunea noastră actuala etapă a reformei contabile româneşti, cea de
implementare a unui referenŃial de talie internaŃională într-un mediu economic tulburat
de modificări structurale şi frământat încă de problemele tranziŃiei, care parcă nu se mai
termină, necesită elaborarea şi publicarea unei doctrine proprii contabile. Mai mult, cu o
asemenea dinamică în reglementarea contabilă, fiscală, şi financiară, nu se mai poate „nici
respira” fără să te ducă gândul, cât mai e până la următoarea modificare. Cu toate acestea un
atare dinamism este justificat. Dar, nu pe deplin !
Se poate şi altfel. Dar numai în condiŃiile instituirii unui organism mixt de
normalizare, cu sarcini şi obiective clare şi precise. Dacă o asemenea instituŃie ar fi creată în
România, considerăm că următorul pas logic ar fi elaborarea şi dezvoltarea unei doctrine
contabile. O asemenea doctrină noi o vedem „aşezată” pe „schelele” unui cadru contabil
conceptual care să constituie fundamentele politicilor contabile elaborate de către fiecare
întreprindere după obiectivele sale şi necesităŃile de informare la care trebuie să răspundă şi în
scopul construirii acestora să vină ghidurile profesionale în calitatea lor de îndrumătoare către
„luminiŃa de la capătul tunelului”.
Piesa de bază a unei asemenea doctrine s-ar constitui în cadrul conceptual, pe care îl
vedem inspirat din cadrul contabil internaŃional elaborat de IASB, aşa cum parŃial a conceput şi
normalizatorul contabil român, precum şi din modelul de cadru conceptual britanic căci acesta
din urmă este cel mai recent cadru elaborat şi a preluat elemente atât din cadrul IASB, cât şi din
cel american. Principalul scop al unui asemenea ansamblu de principii ar fi de a furniza un
cadru coerent de referinŃă pe care organismul mixt de normalizare să-l utilizeze pentru
dezvoltarea, perfecŃionarea, ameliorarea şi revizuirea normelor contabile. În acelaşi timp, după
părerea noastră un asemenea cadru ar putea juca un rol important şi în dezvoltarea enunŃurilor
de practici contabile recomandate.
334
În absenŃa unui cadru conceptual, aflarea adevărului contabil este o iluzie, pentru că
reflectarea obiectivă a realităŃii economice, stabilirea naturii şi relaŃiilor dintre fenomene este
riguroasă, iar disputa dintre obiectiv şi subiectiv este tranşată adesea în favoarea celei din urmă.
Chiar şi în prezenŃa unui cadru conceptual, adevărul contabil este unul limitat şi relativ care nu
este valabil decât în anumite condiŃii economice, politice, juridice, sociale183.
Prin cunoaşterea principiilor cadrului, preparatorii şi utilizatorii de situaŃii financiare,
precum şi auditorii şi alŃi beneficiari vor putea cunoaşte modul de gândire al normalizatorului în
formularea normelor contabile, natura şi funcŃiile informării raportate de întreprinderi în
situaŃiile financiare. Astfel dacă actorii scenei contabilităŃii de pe plan naŃional şi nu numai, ar
avea posibilitatea de a cunoaşte filosofia contabilă a organismului de normalizare, probabil nici
o măsură luată în perioada următoare nu ar avea statutul de surpriză, ci mai degrabă a unui pas
logic ce urmează în vederea împlinirii unui raŃionament sau a unei acŃiuni.
Cadrul conceptual pe lângă un scop va avea obligatoriu un statut şi o sferă de
aplicare. Referitor la statut, acesta nu ar trebui să conŃină cerinŃe privind modul în care situaŃiile
financiare ar trebui să fie întocmite sau prezentate. El nu va fi o normă şi nici nu va avea statutul
echivalent normelor contabile. În concepŃia noastră îl vedem construit ca un enunŃ de principii.
În ceea ce priveşte câmpul de aplicare al cadrului, în raza sa ar fi incluse:
− tipurile de rapoarte financiare;
− categoriile de entităŃi;
− imaginea fidelă;
− procesul de elaborare a normelor contabile;
− revizuirile cadrului.
Doctrina contabilă românească concepută ca o modalitate modernă de promovare a
principiilor general acceptate, în faŃa regulilor uneori mult prea stricte şi făcute pentru a fi
evitate, ar avea menirea de a se constitui într-un adevărat „explicitar” şi ar avea în vedere cel
puŃin următoarele domenii:
a) completarea cadrului juridic care reglementează contabilitatea românească;
b) redefinirea terminologiei utilizată în cadrul conceptual;
c) reevaluarea structurilor situaŃiilor financiare;
d) variantele arhitecturale ale situaŃiilor financiare, existând posibilitatea de opŃiune, în
raport de anumite criterii;
e) formularea unei noi filosofii privind informaŃia contabilă cuprinsă şi transmisă prin
rapoartele financiare.
Pe fondul cadrului juridic asigurat de reglementările contabile adoptate de instituŃia
mixtă a normalizării contabile precum şi a sprijinului conferit de cadrul conceptual ca un
ansamblu al principiilor ce compun o teorie de valoare, s-ar proceda la conceperea Politicilor
contabile, de către profesia contabilă. Acestea ar avea rolul de a forma baza conceptuală
pentru elaborarea politicilor contabile ale întreprinderii. Mai apoi, proiectul şi tezele
politicilor contabile ale întreprinderii, trebuie să indice pentru fiecare structură cuprinsă în
situaŃiile financiare, tratamentul de recunoaştere şi evaluare adoptat de întreprindere însoŃit şi cu
formularea raŃionamentului profesional pentru cazurile sau speŃele în care se adoptă tratamente
specifice, de regulă altele decât cele recomandate de normalizator.
Cu toate acestea, elementele principale ale unei doctrine româneşti nu lipsesc din
peisajul contabil actual, numai că precum la „puzzle”, parcă lipseşte o coagulare a instituŃiilor
interesate, o coerenŃă în acŃiunile întreprinse, chiar dacă semnalăm implicarea CECCAR – ului
în mobilizarea profesioniştilor pe linia conceperii şi elaborării ghidurilor profesionale. AcŃiunea
este lăudabilă, dar pe când o iniŃiativă mai incisivă, combativă în direcŃia unificării structurilor
profesiei contabile liberale? Dar o conciliere benefică între profesia contabilă liberală şi
autoritatea exclusiv publică de normalizare?
A venit vremea schimbării şi în această direcŃie! LăsaŃi orgoliile deoparte şi asiguraŃi
continuitatea reformei!
183
Minu Mihaela, Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.133
335
Cât priveşte statutul ştiinŃific al contabilităŃii şi implicit definirea şi elaborarea unei
teorii sau doctrine contabile, dintr-o perspectivă epistemologică, în opinia noastră normalizatorii
şi comunitatea contabilă au traversat următoarele etape:
• 1991-1993, elaborarea unei teorii de axiomatizare a tehnicii contabile în vederea
normalizării noului sistem;
• 1993-1999, este perioada de consolidare a acestui sistem şi de aşezare a reformei
contabile;
• 1999-2003, implementarea unei teorii normative eclectice în mediul economic
românesc, urmărindu-se armonizarea cu referenŃialul contabil emis de IASB dar şi
cu Directivele contabile europene.
Bibliografie:
1. DuŃescu A., Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor InternaŃionale de
Contabilitate, Editura CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Delesalle F.E., Delesalle E., Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
3. Feleagă N., Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996
4. Feleagă N., Malciu L., Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaŃională,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2004
5. Ionaşcu I., Epistemologia contabilităŃii, Editura Economică, Bucureşti, 1997
6. Ionaşcu I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane, Editura Economică, Bucureşti,
2003
7. Raffournier B., Les normes comptables internationales, Ed. Economica, Paris, 1996
8. Watts J., Accounting in the Business Environment, 2nd Edition, Pitman publishing, London,
1996
9. M.F.P., Reglementări contabile pentru agenŃi economici, Editura Economică, Bucureşti,
2002
336
GESTIUNEA PROIECTELOR FINANłATE DIN FONDURI
COMUNITARE NERAMBURSABILE – STUDIU DE CAZ
LECT. UNIV. DR. MIHAI DEJU

Universitatea Bacău, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Constantin Muşat, nr. 1, Bacău, jud. Bacău, cod 600092
Telefon: 0722 / 208.411
e-mail: comatbacau@zappmobile.ro
In order to accomplish the joining criteria, the European Union offers unpayable financial
assistance to former communists countries in Central and Eastern Europe. The pre-adheration
instruments are mainly directed towards the economical development on long term, towards the
investments in transportation and in environment protection and towards the agricultural and rural
development.
Beginning with the year 2000 and until the end of 2006, the European Union supports the
countries that candidate to the European integration process by three financial instruments: PHARE,
ISPA, SAPARD.
But the European Union has financial support programs for the countries that have become
members of the European Union, even after 2007, which reffer to very well defined thematical domains,
such as:
- The Social European Fund, meant to promote jobs and to encourage workers mobility on
European Community teritory;
- The European Fund For Orientation and Guarantee in Agriculture (reffering to the finance of
community agricultural politics) – Orientation Section, which contributes to the development and the
structural fitting of rural areas with delays in development, by improving the efficency of production
structures, of manufacture and of trade of agricultural and forest products.
- The European Fund for Region Development, which constitute the pillar of region politics and
whose help is directed towards the regions left behind from the development point of view, but also
towards those who have structural and economical re-conversion difficulties.
- The Financial Instrument for Orientation of Fishing, which is a structural financial instrument
directed towards the fishing domain.
Besides these structural funds, there has been a Cohesion Fund since 1993. This fund finances
transportation and environment infrastructures in countries whose PIB on an inhabitant is below 90% of
the community average. Now, the following countries can benefit by The Cohesion Fund: Greece, Spain,
Ireland and Portugal.
Our paper presents the methodology of administration of a certain type of financial support,
belonging to PHARE programs, then the finance of some projects through “The Factories and
Proffesional Re-conversion Restructural Program”.
În vederea îndeplinirii criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, aceasta asigură

asistenŃă financiară nerambursabilă Ńărilor foste comuniste din Europa Centrală şi de Est.
Instrumentele de preaderare sunt adresate în principal dezvoltării economice pe termen lung,
investiŃiilor în domeniul transporturilor şi al protecŃiei mediului şi pentru agricultură şi
dezvoltare rurală.
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate la procesul de
integrare europeană prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
IniŃial PHARE a fost creat pentru sprijinirea primelor două Ńări din regiune care au
renunŃat la regimul comunist şi economia centralizată, respectiv Ungaria şi Polonia (de aici şi
numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor
pentru ReconstrucŃia Economicei).
337
Pe măsură ce şi alte state din centrul şi estul Europei au trecut la un regim democratic,
acestea au fost incluse, de asemenea, în program.
PHARE s-a concentrat pe trei domenii:
− sprijinirea Ńărilor candidate să creeze bazele instituŃionale necesare aderării
(pregătirea unui număr mare de funcŃionari publici, oficiali şi experŃi, de la judecători şi
inspectori financiari până la inspectori pentru protecŃia mediului, statisticieni, etc).
− investiŃii pentru sprijinirea aplicării legislaŃiei comunitare, respectiv în
infrastructura necesară aplicării legislaŃiei similare Uniunii Europene. Câteva exemple de astfel
de investiŃii vizează: achiziŃionarea de echipamente şi software pentru dezvoltarea sistemelor
informatice din ministere, agenŃii guvernamentale sau alte instituŃii publice; achiziŃionarea de
echipamente necesare pentru organizarea de campanii publice de informare; alte activităŃi de
relaŃii publice; echiparea laboratoarelor de control; achiziŃionarea de echipamente de
supraveghere a traficului rutier şi asigurare a securităŃii acestuia; achiziŃionarea de echipament
pentru supravegherea şi controlul frontierelor, etc.
− investiŃii pentru coeziune economică şi socială, vizând dezvoltarea zonelor mai
puŃin avansate. În cadrul acestui program sunt finanŃate proiecte de investiŃii în domenii cheie,
precum: susŃinerea sectorului privat; dezvoltarea resurselor umane; eficienŃa energetică;
dezvoltarea infrastructurii locale şi/sau regionale; servicii sociale, etc. Scopul acestor investiŃii
este crearea de locuri de muncă, creşterea nivelului competitivităŃii şi în general o mai bună
calitate a vieŃii pentru locuitorii acestor regiuni.
ISPA – este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil, conceput pentru
sprijinirea Ńărilor candidate în procesul de preaderare la Uniunea Europeană. Acest program
oferă sprijin financiar în vederea alinierii standardelor de mediu la cele ale Uniunii Europene,
extinderea şi conectarea reŃelelor de transport ale Ńărilor candidate cu cele trans-europene.
SAPARD – ca cel de-al treilea instrument de asistenŃă financiară al Uniunii Europene,
are drept scop sprijinirea Ńarilor candidate la aderare în procesul de pregătire pentru participare
la Politica Agricolă Comună şi PiaŃă Internă, în rezolvarea problemelor specifice legate de
agricultură şi o dezvoltare rurală durabilă.
Aceste trei categorii de probleme vizează sprijinirea, aşa cum s-a arătat, a Ńărilor
candidate, în perioada de preaderare, adică până în 2006. Uniunea Europeană are, însă,
programe de sprijin financiar pentru Ńările devenite membre ale Uniunii Europene, şi după 2007,
care vizează domenii tematice bine definite, cum ar fi184:
− Fondul Social European (F.S.E.), destinat promovării locurilor de muncă şi
favorizării mobilităŃii lucrătorilor pe teritoriul comunitar;
− Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură (F.E.O.G.A. –
referitor la finanŃarea politicii agricole comune) – SecŃiunea Orientare, care contribuie la
dezvoltarea şi ajustarea structurală a zonelor rurale cu întârzieri în dezvoltare, prin
îmbunătăŃirea eficienŃei structurilor de producŃie, de prelucrare şi de comercializare a produselor
agricole şi silvicole;
− Fondul European de Dezvoltare Regională (F.E.D.R.), care constituie pilonul
politicii regionale şi ale cărui ajutoare privesc în mod specific regiunile rămase în urmă din
punctul de vedere al dezvoltării, precum şi cele care cunosc dificultăŃi structurale şi de
reconversie economică;
− Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (I.F.O.P.), care este un instrument
structural financiar destinat sectorului de pescuit.
Alături de aceste Fonduri structurale, există din 1993 şi un Fond de Coeziune. Acest
fond finanŃează infrastructurile de transport şi de mediu înconjurător în statele membre al căror
PIB pe locuitor este inferior valorii de 90% din media comunitară. În prezent, pot beneficia de
Fondul de Coeziune următoarele Ńări: Grecia, Spania, Irlanda şi Portugalia.
Pentru edificarea mecanismului privind acordarea sprijinului financiar de către Uniunea
Europeană, prin instrumentele financiare arătate, vom prezenta în continuare particularităŃile
184
Mirela Diaconescu, “Economie Europeană”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002, p. 176
338
gestionării proiectelor finanŃate din fonduri nerambursabile în cadrul “Programului de
restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională” (RICOP).
Aspecte particulare privind gestionarea fondurilor nerambursabile în cadrul
Programului RICOP
A. Obiectivele programului
RICOP este o componentă a Programului NaŃional pentru Integrare în UE, reglementat
juridic prin Memorandumul de finanŃare semnat de Guvernul României şi Comisia Europeană,
fiind ratificat prin hotărâri ale Guvernului României (H.G. 978/99 şi O.G.R. 62/2000 – cu
modificările ulterioare). RICOP este dezvoltat în cadrul programului de sprijin financiar
PHARE.
Obiectivul general al programului RICOP îl constituie sprijinirea Guvernului în
îndeplinirea criteriilor de aderare la UE privind domeniul politicilor economice185.
Obiectivele imediate al programului RICOP constau în:
• sprijinirea Guvernului în implementarea politicilor şi acŃiunilor de restructurare,
privatizare sau închidere a întreprinderilor generatoare de pierderi;
• diminuarea consecinŃelor închiderii întreprinderilor prin consolidarea sistemului de
securitate socială şi prin promovarea iniŃiativelor de ocupare;
• încurajarea activităŃilor economice care duc la crearea susŃinută de locuri de muncă
prin acordarea de asistenŃă microîntreprinderilor şi I.M.M.-urilor.
Pentru materializarea obiectivelor menŃionate, programul RICOP a dezvoltat
următoarele componente:
• măsuri active de ocupare a forŃei de muncă;
• lucrări publice;
• măsuri pentru diminuarea impactului social al restructurării industriale;
• finanŃarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Obiectul specific al componentei de finanŃare a I.M.M.-urilor din cadrul programului
RICOP este de a acorda sprijin direct pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor şi
I.M.M.-urilor, în zonele afectate de restructurarea şi închiderea unui număr mare de
întreprinderi care înregistrează pierderi.
B. Criteriile de eligibilitate
Scopul programului de finanŃare este de a ajuta la crearea de locuri de muncă în vederea
atenuării impactului social al restructurării şi de a încuraja tranziŃia către o economie de piaŃă
deplin funcŃională.
Pentru accesarea fondurilor nerambursabile, solicitanŃii trebuie să îndeplinească o serie
de criterii de eligibilitate, care se referă la:
• întreprinderile care pot solicita o finanŃare nerambursabilă – eligibilitate solicitant;
• proiectele pentru care se acordă finanŃarea nerambursabilă – eligibilitate proiect;
• tipurile de costuri ce pot fi luate în considerare pentru determinarea finanŃării
nerambursabile – eligibilitate costuri.
Criteriile de eligibilitate privitoare la solicitant, privesc condiŃiile ce trebuiesc
îndeplinite de către întreprinderile beneficiare a finanŃărilor nerambursabile şi care în principal
se referă la:
Să fie o:
a) Întreprindere cu maxim 9 angajaŃi şi cu o cifra de afaceri în anul premergător
solicitării finanŃării, de până la 8.000.000 Euro (echivalent lei), denumită
microîntreprindere, sau
185
Guvernul României, OrgonanŃa de UrgenŃă nr. 62/2000 privind ratificarea Memorandumului de finanŃare
dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul RO 9904 pentru restructurarea
întreprinderilor şi reconversie profesională (RICOP), semnat la Bucureşti la 30 decembrie 1999, Monitorul
Oficial al României nr. 248/5.06.2004.
339
b) Întreprindere care are între 10 şi 249 angajaŃi, cu o cifra anuală de afaceri în anul
premergător cererii de finanŃare, de până la 8 milioane Euro (echivalent lei)
definita întreprindere mica şi mijlocie, conform Legii 133/1999.
Să fie înregistrată conform Legii nr. 31/1991 cu modificările ulterioare si sa-si
desfăşoare activităŃile de producŃie legate de proiect pe teritoriul României, în una din zonele ce
intră sub incidenŃa Programului RICOP;
Sa nu aibă printre acŃionari, întreprinderi private cu mai mult de 249 de angajaŃi sau
entităŃi publice care sa deŃină mai mult de 25% din acŃiunile sau drepturile de vot ale
întreprinderii;
Să nu deŃină mai mult de 25% din acŃiunile sau drepturile de vot într-o întreprindere cu
mai mult de 249 de angajaŃi;
Să fie o întreprindere cu capital total privat din care cel puŃin 20% să fie deŃinut de
acŃionari privaŃi români şi un minim de 51% să fie deŃinut de acŃionari din UE şi/sau Ńările
Phare.
Să nu fi înregistrat pierderi în anul financiar premergător cererii de finanŃare, conform
bilanŃului depus şi înregistrat de AdministraŃia Financiară, în cazul în care întreprinderea şi-a
început activitatea anterior acestei date;
Să fie direct responsabil de pregătirea şi administrarea proiectului, sa nu acŃioneze ca
intermediar.
Să dispună de surse stabile şi suficiente de finanŃare pentru a asigura continuitatea
organizaŃiei lor pe toată durata proiectului şi, dacă este necesar, să contribuie la finanŃarea
acesteia;
Să aibă experienŃă şi sa poată demonstra capacitatea de a gestiona activităŃi de
amploarea proiectului pentru care este solicitată finanŃarea nerambursabilă.
Să Ńină o evidenŃa contabilă regulată şi să prezinte situaŃiile financiare, în conformitate
cu legislaŃia română în vigoare.
Nu fac obiectul participării la selecŃia de proiecte, entităŃile care:
Sunt in stare de faliment sau pe cale de lichidare, au afacerile administrate de către o
instanŃă, au început proceduri de aranjamente cu creditorii, au activităŃile suspendate sau se află
în vreo situaŃie asemănătoare ce decurge dintr-o procedură similară prevăzută în legislaŃia sau
reglementările naŃionale;
Sunt subiectul procedurilor preliminare de declarare a stării de faliment, de lichidare
administrativa sau judiciara, de acorduri cu creditorii sau al oricărei alte proceduri asemănătoare
prevăzute în legislaŃia sau reglementările naŃionale;
Au suferit condamnări definitive pentru o încălcare a conduitei profesionale printr-o
sentinŃă care are forŃă de res judicată (adică, împotriva căreia nu se poate face apel);
Sunt vinovaŃi de grave greşeli profesionale pe care Autoritatea Contractantă le poate
dovedi prin orice mijloace;
Nu şi-au îndeplinit obligaŃiile referitoare la plata contribuŃiilor la asigurările sociale, în
conformitate cu prevederile legale din România;
Nu şi-au îndeplinit obligaŃiile legate de plata taxelor/impozitelor, in conformitate cu
prevederile legale din România;
Se fac vinovaŃi de inducerea gravă în eroare a AutorităŃilor FinanŃatoare, prin furnizarea
de informaŃii incorecte, ca o condiŃie de participare la o cerere de propuneri sau la încheierea
unui contract;
Sunt declaraŃi a fi intr-o situaŃie grava de încălcare contractuala pentru neîndeplinirea
obligaŃiilor provenind dintr-un alt contract încheiat cu Autoritatea FinanŃatoare sau un alt
contract finanŃat din fondurile Comisiei Europene;
Au încercat să obŃină informaŃii confidenŃiale sau sa influenŃeze comitetul de evaluare
sau Autoritatea FinanŃatoare în timpul procesului de evaluare a cererilor de propuneri prezente
sau anterioare.
Criteriile referitoare la eligibilitatea proiectului privesc în principal:
− valoarea finanŃării nerambursabile plus cofinanŃarea, care trebuie să se încadreze în
limitele minime şi maxime fixate de către autoritatea finanŃatoare;
340
− durata realizării proiectului;
− locaŃia implementării proiectului;
− încadrarea proiectului într-unul din sectoarele de activitate acceptate de programul
de finanŃare;
− tipul de activitate propusă a fi finanŃată, etc. De regulă finanŃările nerambursabile
sunt destinate sprijinirii proiectelor de investiŃii de capital şi de angajare de forŃă de muncă, cu
efect direct asupra creşterii productivităŃii muncii şi profitului întreprinderii. Locurile de muncă
create ca rezultat direct al finanŃării nerambursabile trebuie să fie viabile pe termen lung.
Eligibilitatea costurilor se referă la costurile care pot fi luate în considerare în cadrul
proiectului de finanŃare nerambursabilă. Pentru a îndeplini condiŃia de finanŃare, costurile din
bugetul proiectului trebuie să fie realist estimate în condiŃii de eficienŃă şi încadrare în limita
maximă admisă de programul de finanŃare.
Pentru a fi admise (considerate eligibile) în contextul evaluării proiectului, costurile
bugetate trebuie:
− să fie necesare realizării proiectului şi să respecte principiile unui management
financiar competent, din punct de vedere al utilizării eficiente a fondurilor şi a raportului
cost/beneficiu;
− să fie efectuate în perioada executării proiectului şi să fie plătite din finanŃarea
nerambursabilă primită sau din fondurile proprii ale solicitantului;
− să fie înregistrate în contabilitatea beneficiarului de finanŃare, să fie identificabile,
verificabile şi să fie dovedite prin documente originale, într-un cuvânt să fi reale.
Din punct de vedere al legăturii cu obiectul finanŃării, costurile generate de
implementarea proiectelor sunt:
− costuri directe eligibile;
− costuri indirecte eligibile;
− costuri neeligibile.
Următoarele costuri directe sunt eligibile:
Costurile de achiziŃie (inclusiv leasing) pentru mobilier, echipamente si piese de schimb
(noi sau utilizate) care sunt esenŃiale pentru implementarea proiectului;
Servicii (transfer de tehnologie, consultanta economica si de marketing, cercetarea
pieŃei, promovarea exportului, transport, etc) cu condiŃia sa corespunda ratelor de piaŃa si sa nu
fi fost efectuate in etapa de pregătire a cererii de finanŃare;
Costurile care derivă direct din cerinŃele Contractului de finanŃare, (diseminarea
informaŃiilor, evaluarea specifică a proiectului, audit, traduceri, multiplicări, asigurări,
instruirea specifică a celor implicaŃi în proiect, etc.) inclusiv costurile serviciilor financiare (în
special costul pentru transferuri şi garanŃii financiare). Precizăm că asigurarea activelor tangibile
procurate în cadrul proiectelor finanŃate din fonduri nerambursabile este obligatorie;
Costurile de achiziŃie pentru terenuri si clădiri, renovări si construcŃii doar daca sunt
absolut necesare pentru implementarea directa a proiectului;
Taxele, exclusiv TVA-ul pentru care beneficiarul poate solicita recuperarea de la buget;
Capitalul de lucru nu trebuie sa depăşească maximum 25% din finanŃarea
nerambursabilă totală. Acest cost trebuie să fie specificat în următoarele capitole ale bugetului
proiectului după cum urmează:
• resurse umane;
• transport;
• materii prime;
• piese de schimb neacoperite de nici o garanŃie comercială;
• sediu local/costuri proiect;
• alte costuri şi servicii;
• costuri administrative.
Costurile aferente personalului angajat după data de începere a contractului si pentru
scopul proiectului, trebuie sa includă salariile reale plus taxele de asigurare socială şi alte
costuri aferente remuneraŃiei; salariile şi costurile nu trebuie să depăşească pe cele suportate în
341
mod normal de Beneficiar, iar preŃurile nu trebuie să fie mai mari decât cele general acceptate
pe piaŃa în discuŃie.
De asemenea costurile de transport şi diurna pentru personalul care participă la proiect,
cu condiŃia sa fie necesare pentru implementarea proiectului, trebuie să corespundă preŃurilor
pieŃei şi să nu depăşească rata general acceptată de Autoritatea FinanŃatoare.
Costurile indirecte eligibile:

Un procentaj fix al costurilor indirecte ale beneficiarului, până la maximum 7% din
totalul costurilor directe eligibile, reprezintă costuri indirecte eligibile ce privesc în general
costurile administrative.
Costurile neeligibile privesc:
• Provizioane pentru posibile pierderi sau datorii viitoare;
• Dobânzi datorate de solicitant oricărui terŃ;
• AchiziŃionările de terenuri sau clădiri, exceptând cazurile în care acestea sunt
necesare pentru implementarea directă a proiectului;
• Pierderile din schimbul valutar, în condiŃiile respectării clauzelor contractuale;
• Taxa pe valoarea adăugată pe care Beneficiarul finanŃării o poate recupera;
• Costurile pentru studiile pregătitoare şi/sau alte activităŃi similare;
• Active care fac obiectul unei contribuŃii în natură (ex. teren, proprietate imobiliară
fie ca este integrală sau parŃială, bunuri de folosinŃa îndelungata, materii prime,
muncă caritabilă neplătită, prestată de o persoană fizică sau juridică).
Costurile privitoare la realizarea unui proiect finanŃat din fonduri nerambursabile şi
contribuŃie proprie a beneficiarului sunt estimate în “Bugetul proiectului”, ca document
obligatoriu pentru fundamentarea economică a proiectului.
O cotă de cheltuieli neprevăzute care nu pot depăşi 5% din totalul costurilor eligibile,
poate fi inclusă în Bugetul proiectului, sub denumirea de “Fond de rezervă”. Această sumă
poate fi utilizată numai cu aprobarea prealabilă a finanŃatorului.
C. Evaluarea cererilor de finanŃare
Acordarea finanŃării nerambursabile se face pe baza evaluării cererii de finanŃare a
solicitantului, care presupune următoarele verificări:
a) verificarea administrativă – în legătură cu îndeplinirea unor condiŃii de formă
privind completarea cererii de finanŃare, precum şi existenŃa unor documente însoŃitoare;
b) verificarea eligibilităŃii solicitantului şi a proiectului;
Îndeplinirea criteriilor administrative şi de eligibilitate (pct. a şi b) sunt obligatorii
pentru continuarea evaluării cererii de finanŃare. Neîndeplinirea unuia sau mai multor criterii
privind verificarea administrativă şi/sau de eligibilitate, conduce la respingerea cererii de
finanŃare.
c) evaluarea calităŃii tehnice a propunerilor şi evaluarea financiară, în urma căreia
se acordă un punctaj, care stă la baza întocmirii listei cu solicitanŃii acceptaŃi la finanŃare.
D. Încheierea şi executarea contractului de grant
În urma aprobării cererii de finanŃare, autoritatea finanŃatoare propune beneficiarului un
contract de finanŃare, în care sunt prevăzute principalele drepturi şi obligaŃii ale părŃilor, cu
referire în principal la:
− Valoarea finală a finanŃării nerambursabile
În contract se stipulează în mod expres valoarea ce face obiectul finanŃării
nerambursabile, care potrivit bugetului reprezintă o valoare estimativă maximă. Valoarea
finanŃării devine finală după încheierea implementării proiectului şi prezentarea rapoartelor
financiar-contabile finale. ContribuŃia unităŃii finanŃatoare poate fi diminuată dacă beneficiarul
nu justifică cheltuielile aprobate prin bugetul proiectului, finanŃatorul fiind în drept a solicita
recuperarea sumelor deja achitate, dacă beneficiarul nu respectă clauzele contractuale.
− Neîndeplinirea obiectivelor
342
Dacă beneficiarul finanŃării nu implementează proiectul aşa cum s-a convenit prin
contract (cererea de finanŃare devine parte integrantă a contractului) autoritatea finanŃatoare
poate rezilia contractul de finanŃare şi este în drept a solicita reducerea finanŃării sau recuperarea
integrală sau parŃială a sumelor deja achitate ca finanŃare.
− GaranŃia contractului
Beneficiarul finanŃării trebuie să garanteze respectarea contractului prin încheierea unui
Contact de ipotecă/gaj, asupra proprietăŃilor mobiliare viitoare sau activelor tangibile
achiziŃionate total sau parŃial din fonduri nerambursabile, care poate fi pus în executare de
finanŃator.
− Modificarea structurii costurilor eligibile din buget
Articolele bugetului pot varia fata de valorile originale doar dacă sunt îndeplinite
următoarele condiŃii:
a) VariaŃiile/modificările să nu afecteze scopul iniŃial al proiectului; şi
b) Impactul financiar se limitează la un transfer în cadrul unui singur capitol de buget
sau la un transfer între capitolele bugetului care implică o variaŃie mai mică de 10% din suma
originală a capitolului bugetar.
Această metodă nu poate fi utilizată în scopul modificării capitolului bugetar pentru
costuri indirecte (de regie) sau a fondului de rezerva, pentru care este necesară aprobarea
anterioară a AutorităŃii FinanŃatoare.
− Efectuarea plăŃilor de către finanŃator
Autoritatea finanŃatoare efectuează plăŃile către beneficiarului finanŃării nerambursabile,
astfel:
• o plată în avans, reprezentând 80% din finanŃarea nerambursabilă, în decurs de 60
de zile de la primirea de către finanŃator a:
− contractului de finanŃare semnat de ambele părŃi;
− o cerere de plată, întocmită de beneficiar, conform model impus de finanŃator;
− unei garanŃii financiare.
• o plată finală, de maximum 20% din valoarea finanŃării nerambursabile, în termen
de maxim 60 de zile de la prezentarea de către beneficiarul finanŃării a cererii de plată finală
însoŃită de un raport tehnic şi financiar final, sub rezerva aprobării acestuia de către autoritatea
finanŃatoare.
− EvidenŃa şi înregistrările contabile ale operaŃiunilor privind implementarea
proiectului
Beneficiarul trebuie să Ńină corect şi la zi contabilitatea şi documentele specifice
implementării Proiectului, folosind un sistem de evidenŃă contabilă în partidă dublă, ca parte a
contabilităŃii proprii sau adiacent acesteia. Acest sistem dedicat va urmări procedurile dictate de
practica profesională. Pentru fiecare Proiect trebuie Ńinută contabilitatea separată în care să se
detalieze toate veniturile şi cheltuielile. Contabilitatea trebuie să poată oferi cu precizie detalii
necesare privind fondurile plătite de Autoritatea FinanŃatoare.
Auditul
Beneficiarul trebuie să se angajeze să permită angajaŃilor AutorităŃii FinanŃatoare,
Comisiei Europene, CurŃii de Conturi sau reprezentanŃilor autorizaŃi ai acestora accesul
neîngrădit la sediile şi adresele unde Proiectul este implementat, inclusiv accesul la sisteme
computerizate, ca şi accesul la toate documentele şi fişierele din computer legate de
managementul tehnic şi financiar al Proiectului. Accesul reprezentanŃilor autorizaŃi ai AutorităŃii
FinanŃatoare, Comisiei Europene sau CurŃii de Conturi va fi absolut confidenŃial privind terŃele
părŃi, fără a prejudicia obligaŃiile legale cărora le sunt supuse. Documentele trebuie să fie uşor
accesibile şi să fie arhivate într-un mod care să permită verificarea uşoară. Beneficiarul este
obligat să informeze Autoritatea FinanŃatoare asupra adresei exacte unde acestea sunt păstrate.
Documentele supuse auditării privesc:
A. Lucrări, bunuri şi servicii:
− oferte de la furnizori;
343
− contracte sau comenzi;
− facturi şi acte dovedind plăŃile făcute (comenzile ferme); dacă bunurile provin din
stocurile beneficiarului, facturile vor reflecta preŃul plătit la data achiziŃiei; o copie a facturii de
achiziŃie trebuie să fie ataşată;
− pentru carburanŃi şi uleiuri, beneficiarul va Ńine la zi o listă centralizatoare privind
distanŃele parcurse, consumul mediu al vehiculelor folosite, costurile carburanŃilor şi cheltuielile
de întreŃinere.
B. Costurile de personal:
− un stat de plată pentru personalul angajat local pe baza contractelor cu durată fixă,
cu detalierea remuneraŃiei în numerar sau în natură, contrasemnată corespunzător de persoana
responsabilă la nivel local, cu detalierea salariului brut, taxelor şi impozitelor, asigurărilor şi
salariului net;
− un stat de plată pentru angajaŃii străini şi/sau cei din Ńările Uniunii Europene (în
cazul în care implementarea are loc în Europa) pe luni de muncă efectivă; cheltuielile vor fi
evaluate pe baza costurilor unitare pe intervale de timp efectiv lucrate şi vor fi detaliate în
salariu brut, taxe şi impozite, asigurări şi salariu net.
Dacă mărimea finanŃării este 100.000 EUR sau mai mare, un audit final va fi făcut la
terminarea Proiectului. Dacă, în plus, durata realizării Proiectului depăşeşte 18 luni, un audit
anual va fi făcut pentru fiecare perioadă de 12 luni de implementare de la începerea Proiectului.
Fiecare raport de audit trebuie să aibă în vedere:
− analizarea şi verificarea naturii, legalităŃii şi corectitudinii cheltuielii;
− verificarea folosirii sumelor primite ca avans;
− auditul conturilor terŃelor părŃi;
− confruntarea cheltuielilor cu conturile special desemnate la care face referire
bugetul Proiectului;
− verificarea veniturilor Proiectului (inclusiv avansuri primite de la Comunitate,
dobânzi la avansuri, cofinanŃări şi alte venituri generate de Proiect);
− informaŃii privind localizarea precisă a sediului unde se află originalele
documentelor justificative în eventualitatea verificării acestora de către Comisia Europeană sau
Curtea de Conturi.
Publicitatea
Beneficiarul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a face cunoscută finanŃarea sau
co-finanŃarea Proiectului de către Comunitate. Pentru aceasta, Beneficiarul va menŃiona
Proiectul şi contribuŃia financiară a AutorităŃii FinanŃatoare în informaŃiile transmise
beneficiarilor finali ai Proiectului, în rapoartele interne şi anuale şi în orice relaŃie cu presa.
E. Etape în gestionarea fondurilor nerambursabile
Ca urmare a evaluărilor efectuate de către Autoritatea FinanŃatoare, sunt identificate
proiectele eligibile ce urmează a beneficia de finanŃări nerambursabile. Administratorul
fondurilor nerambursabile încheie Contracte de Grant cu titularii proiectelor eligibile, după
modelele aprobate de către Organismele CE.
Pentru gestionarea fondurilor nerambursabile, beneficiarii de Grant încheie o ConvenŃie
de Cont Special cu unitatea bancară desemnată de către finanŃator, la care îşi deschide un Cont
Special în EUR.
Procedura de utilizare a fondurilor nerambursabile, de către beneficiar, poate fi
sistematizată în două secŃiuni:
− alimentarea Contului Special al beneficiarului de Grant;
− implementarea proiectului şi efectuarea plăŃilor din Contul Special al beneficiarului
de grant.
344
1. Alimentarea contului beneficiarului de grant
Urmare a încheierii Contractului de Grant, ConvenŃiei de Cont Special şi a deschiderii
Contului Special pe numele beneficiarului de grant, Autoritatea FinanŃatoare poate efectua
transferul fondurilor nerambursabile după următoarea schemă:
d) maximum 80% din suma totală a finanŃării nerambursabile, în contul special al
beneficiarului de grant, pe baza cererii de plată adresată de către beneficiar;
e) minimum 20% din suma totală a finanŃării nerambursabile, în contul curent al
beneficiarului, pe baza cererii de plată finală şi a raportului tehnic şi financiar final. Raportul
financiar trebuie să includă documentele bancare şi justificative privind utilizarea adecvată a
tranşei primite ca avans de grant, precum şi a contribuŃiei proprii (facturi, state de plată, bonuri,
chitanŃe, ordine de plată, extrase de cont, confirmări ale furnizorilor privind încasarea sumelor,
etc).
2. Implementarea proiectului şi utilizarea fondurilor alocate
În legătură cu cea de-a doua secŃiune, precizăm că aceasta presupune parcurgerea mai
multor etape, şi anume:
a) organizarea de licitaŃii, conform contractului de grant, pentru furnizorii bunurilor,
serviciilor şi lucrărilor prevăzute în bugetul proiectului;
b) adjudecarea şi încheierea contractelor comerciale pentru achiziŃii de bunuri /
servicii / lucrări;
c) confirmarea procedurii de contractare de către Autoritatea FinanŃatoare;
d) încheierea contractelor de garanŃie asupra activelor finanŃate total sau parŃial din
fonduri nerambursabile şi înregistrarea acestora la arhiva electronică sau Cartea
funciară;
e) plata furnizorilor de bunuri / servicii / lucrări, din contul special (numai după
parcurgerea etapelor a - d).
Utilizarea fondurilor din contul special, de către beneficiar, are loc numai după
aprobarea cererii de plată prezentată de beneficiarul de grant.
F. Rolul contabilităŃii în gestiunea proiectelor finanŃate din fonduri
europene nerambursabile
Implicarea contabilităŃii în gestiunea unor astfel de proiecte este necesară ca în orice
proces decizional, evident adecvată condiŃiilor specifice acestor metode de management. La
aceste din urmă aspecte ne referim în continuare.
Obiectivele contabilităŃii în gestiunea proiectelor, considerăm a fi, cel puŃin,
următoarele:
− asigurarea informaŃiei necesare fundamentării bugetului şi proiecŃiilor financiare;
− elaborarea bugetului proiectului şi proiecŃiilor financiare;
− evidenŃierea operaŃiunilor privind primirea subvenŃiei;
− evidenŃierea operaŃiunilor necesare realizării investiŃiei subvenŃionate pe baza
proiectului, şi anume:
− achiziŃia publică a bunurilor necesare realizării proiectului;
− realizarea amenajărilor, dotărilor conexe şi pregătirea amplasamentelor pentru
utilaje;
− angajarea şi instruirea personalului;
− punerea în funcŃiune şi efectuarea probelor tehnologice;
− lansarea şi vânzarea producŃiei;
− promovarea pe piaŃă a produselor;
− diseminarea rezultatelor implementării proiectului;
− evaluarea proiectului.
− controlul operativ al costurilor;
− calculul unor indicatori economico-financiari;
345
− urmărirea şi informarea privitoare la îndeplinirea condiŃiilor (clauzelor, pe tipuri)
prevăzute la aprobarea subvenŃionării proiectului;
− lichidarea proiectului.
Bibliografie
1. M. Diaconescu, “Economie Europeană”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002;
2. Guvernul României, OrgonanŃa de UrgenŃă nr. 62/2000 privind ratificarea Memorandumului
de finanŃare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul RO
9904 pentru restructurarea întreprinderilor şi reconversie profesională (RICOP), semnat la
Bucureşti la 30 decembrie 1999, Monitorul Oficial al României nr. 248/5.06.2004;
3. V. PătruŃ, M. Deju, D. Păcurari, “Gestiunea şi contabilitatea unor activităŃi economice cu
caracter deosebit”, Editura Junimea, Iaşi, 2005.
346
ASPECTE FINANCIAR – CONTABILE PRIVIND
UTILIZAREA FONDURILOR NERAMBURSABILE –
STUDIU DE CAZ
LECT. UNIV. DR. MIHAI DEJU

Universitatea Bacău, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Constantin Muşat, nr. 1, Bacău, jud. Bacău, cod 600092
Telefon: 0722 / 208.411
e-mail: comatbacau@zappmobile.ro
During the period after the events in December 1989, as well as the next years till the
integration of Romania with the European Union, and even after that, the economic agents, the public
institutions, as well as other organizations were and will be in the situation that, to justify a certain
petition, especially a financial one, to elaborate projects. Of course, the elaboration of projects can not
be restricted only to situations when the matter is to obtain a grant, especially from an outside source,
non-repayable, if possible.
A project can always be concluded when the goal is to coordinate an ensemble of activities of a
different nature, whose achievement aims to successfully carry out a complex and specific mission.
The management on the basis of projects represents a form of organization of management
limited in time, to solve the complex, but clearly specified matters.
Such projects were and are still the object of certain grants from funds allotted by the European
Union, in its efforts to support the Central and Eastern European Countries, in their evolution to a
democratic society and a market economy.
The financial instruments by means of which the European Union supports the former
communist countries during their pre-adhesion process are the non-repayable grants within the three
programs : PHARE, ISPA and SAPARD.
Besides these funds, the European Union also allots financial supporting funds during the post-
adhesion, which aim well defined theme areas.
The implication of accounting in administration of such projects is necessary in any decision
process, adequate to specific conditions for these management methods.
The accounting objects in financial administration mainly aim:
- the substantiation and elaboration process of the project budget, as well as the financial
foreseeing on a certain period;
- the elaboration of the financial report related to justification of the use of non-repayable funds
received, etc.
Upon our approach, we intended to present in detail the specific aspects which the distinct and
transparent reflection of the operations in relation to the financial administration implies, as well as the
ones regarding the implementation of projects, the survey and report of the results obtained.
În perioada ce a trecut de la evenimentele din decembrie 1989, ca şi în anii următori,

până la integrarea României în UE şi chiar după aceasta, agenŃii economici, instituŃii publice,
precum şi alte organizaŃii au fost şi vor fi în situaŃia ca, pentru a justifica o anumită cerere,
îndeosebi financiară, să elaboreze proiecte. “Desigur elaborarea de proiecte nu trebuie restrânsă
numai la situaŃiile când este pusă în discuŃie obŃinerea unei finanŃări, îndeosebi de la o sursă
externă, pe cât posibil, nerambursabilă.186”
Un proiect poate interveni oricând se are în vedere coordonarea unui ansamblu de
activităŃi de natură diferită, a cărei realizare urmăreşte îndeplinirea cu succes a unei misiuni
complexe şi specifice.
Managementul pe bază de proiecte reprezintă o formă de organizare a conducerii
limitată în timp, pentru soluŃionarea problemelor complicate, dar clar precizate.
186
Dumitru Oprea, Managementul proiectelor, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001, p. 12.
347
Astfel de proiecte au făcut şi fac în continuare obiectul unor finanŃări din fonduri
alocate de Uniunea Europeană, în efortul acesteia de a sprijini Ńările din Europa Centrală şi de
Răsărit în evoluŃia lor către o societate democratică şi o economie de piaŃă.
Instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană sprijină Ńările foste comuniste în
procesul de preaderare sunt finanŃările nerambursabile în cadrul celor trei programe: PHARE,
ISPA şi SAPARD.
Alături de aceste fonduri, Uniunea Europeană mai alocă în perioada de postaderare
fonduri de sprijin financiar, care vizează domenii tematice bine definite.
Implicarea contabilităŃii în gestiunea unor astfel de proiecte este necesară în orice
proces decizional, evident adecvată condiŃiilor specifice acestor metode de management.
Obiectivele contabilităŃii în gestiunea proiectelor vizează în principal:
− procesul de fundamentare şi elaborare a bugetului proiectului, precum şi a
previziunilor financiare pe o anumită perioadă;
− evidenŃierea operaŃiunilor privind primirea fondurilor nerambursabile şi
implementarea proiectului; şi
− întocmirea rapoartelor financiare privind justificarea utilizării fondurilor
nerambursabile primite.
Prin demersul nostru, ne-am propus să prezentăm detaliat aspectele specifice pe care le
implică reflectarea contabilă, distinctă şi transparentă, a operaŃiunilor privind gestionarea
fondurilor nerambursabile, precum şi a celor privitoare la implementarea proiectelor, urmărirea
şi raportarea rezultatelor obŃinute.
Pentru edificare, vom prezenta o monografie privind reflectarea contabilă a
operaŃiunilor specifice primirii, utilizării şi justificării de fonduri nerambursabile, în cadrul
programului PHARE – componenta RICOP (Programul de restructurare a întreprinderilor şi de
reconversie profesională).
Orice proiect acceptat a fi finanŃat din fonduri RICOP are la bază o fundamentare
tehnică, economică, financiară şi una socială care vizează în principal efectele implementării
proiectului asupra gradului de ocupare a forŃei de muncă.
Fundamentarea financiară priveşte stabilirea costurilor proiectului şi proiecŃiile
financiare privind fluxurile monetare degajate în perioada ulterioară implementării proiectului.
Costurile de implementare sunt estimate printr-un “buget de proiect” care în exemplul
nostru prezintă sintetic, cheltuielile sistematizate pe linii bugetare astfel:
1. Resurse umane (salarii brute, contribuŃii la 7.900 €

asigurările şi protecŃia socială)
3. Echipamente şi materiale
3.4.1. Utilaje 147.300 €
3.4.2. Echipamente şi scule 43.000 €
3.4.5. Materii prime 12.500 €
Total – linie bugetară 3 202.800 €
5. Alte costuri, servicii
5.1. Broşuri, pagină web, publicaŃii 750 €
5.8. Asigurări 500 €
Total – linie bugetară 5 1.250 €
6. Bunuri imobiliare şi lucrări
6.3. Lucrări de construcŃii 19.700 €
TOTAL COSTURI DIRECTE 231.650 €
Surse de finanŃare: - fonduri nerambursabile: - 43,16% 100.000 €
- fonduri proprii: - 56,84% 131.650 €
În continuare, vom prezenta operaŃiunile specifice implementării proiectului, grupate

astfel:
operaŃiuni privind alocarea unor sume în avans din grant şi utilizarea lor în procesul
implementării proiectului;
348
operaŃiuni privind justificarea utilizării fondurilor nerambursabile şi a contribuŃiei
proprii utilizate în procesul implementării proiectului;
închiderea finanŃării şi virarea la venituri a subvenŃiilor.
1) În cadrul primei etape presupunem că au loc următoarele operaŃiuni:

a) Înregistrarea încasării avansului reprezentând 80% din grant, respectiv suma de
80.000 €. OperaŃiunea de încasare are la bază cererea beneficiarului de grant întocmită şi
prezentată finanŃatorului.
− Reflectare contabilă:
————————— 10.05.2004 ————————
5124 “Conturi la bănci = 131“SubvenŃii pentru 3.320.000.000
în valută” investiŃii”
80.000 € x 41.500 lei
————————— ————————
b) Se plătesc avansuri furnizorilor externi pe baza facturilor proforme, astfel:
− furnizorul “A” – pentru utilajele aferente ce fac obiectul linie bugetare 3.4.1. -
1.236.000.000 lei
− 30.000 € x 41.200 lei
− - furnizorul “B” – pentru echipamentele ce fac obiectul liniei bugetare 3.4.2. -
824.000.000 lei
− 20.000 € x 41.200 lei
————————— 25.05.2004 —————————
409 “Furnizori – debitori” = 5124 “Conturi la bănci în valută” 2.060.000.000
Furnizor “A” – 30.000 € x 41.200 lei 1.236.000.000
Furnizor “B” – 20.000 € x 41.200 lei 824.000.000
————————— —————————
c) Se înregistrează plata avansurilor către furnizorii interni, respectiv:

− furnizorului “C” – pentru contractul privind achiziŃia de bunuri (materii prime)
conform liniei bugetare 3.4.5 – echivalentul sumei de 8.000 €.
− furnizorului “D” – pentru executarea lucrărilor de amenajare a halei industriale,
conform liniei bugetare 6 – echivalentul sumei de 10.000 €.
————————— 5.06.2004
—————————
409 “Furnizori – debitori” =
5121 “Conturi la bănci 750.600.000
în lei”
Furnizor “C” – 8.000 € x 41.700 lei 333.600.000
Furnizor “D” – 10.000 € x 41.700 lei 417.000.000
————————— —————————
d) Se înregistrează cheltuielile privind drepturile salariale şi contribuŃiile privind

asigurările sociale de sănătate şi protecŃie socială, pentru personalul încadrat, conform
proiectului, astfel:
− salarii brute:
− contribuŃia unităŃii la asigurările sociale:
− contribuŃia unităŃii pentru ajutorul de şomaj:
− contribuŃia angajatorului privind asigurările sociale de sănătate:
————————— 30.06.2004 ——————————
641 “Cheltuieli cu = 421 “Personal salarii
salariile personalului” datorate”
————————— 30.06.2004 ——————————
645.1 “ContribuŃia unităŃii la = 431.1 “ContribuŃia unităŃii la
349
asigurările sociale” asigurările sociale”
————————— ——————————
645.2 “ContribuŃia unităŃii = 437.1 “ContribuŃia unităŃii la
pentru ajutorul de şomaj” fondului de şomaj”
————————— ——————————
645.3 “ContribuŃia angajatorului = 431.3 “ContribuŃia angajatorului
pentru asigurările sociale de pentru asigurările sociale de
sănătate” sănătate”
————————— ——————————
e) Se înregistrează recepŃia provizorie a utilajelor şi echipamentelor din import

conform facturilor externe şi DeclaraŃiilor Vamale de Import, astfel:
− Factura Furnizorului “A” pentru utilaje în sumă totală de 147.300 € (linia bugetară
4.3.1)
− Factura Furnizorului “B” pentru echipament în sumă totală de 43.000 € (linia
bugetară 4.3.2)
———————— ——————————
231 “Imobilizări = 404 “Furnizori de imobilizări” 7.897.450.000
corporale Furnizor “A” – 147.300 x 41.500 lei 6.112.950.000
în curs” Furnizor “B” – 43.000 x 41.500 lei 1.784.500.000
———————— ——————————
f) Se înregistrează TVA, exonerată la plată, aferentă importurilor de utilaje şi

echipamente finanŃate din fondurile UE, conform certificatului de exonerare de la plata taxei pe
valoarea adăugată în vamă187.
————————— ——————————
4426 “TVA deductibilă” = 4427 “TVA colectată” 1.500.515.500
————————— ——————————
g) Se înregistrează procesul verbal de recepŃie al materiilor prime livrate de furnizorul

intern “C”, conform factură nr. 112/15.06.2004, în valoare de 620.287.500 lei (linie bugetară
3.4.5)
————————— 15.06.2004 ———————
% = 401 “Furnizori” 620.287.500
301 “Materii prime” 521.250.000
4426 “TVA deductibilă” 99.037.500
————————— ———————
h) Se recepŃionează lucrările de reamenajare a halei de producŃie, conform factură şi

deviz lucrări întocmit de către Antreprenorul “D” – în sumă totală de 812.743.000 lei (linia
bugetară nr. 6.3.).
————————— 30.06.2004 —————————
% = 401 “Furnizori” 812.743.000
611 “Cheltuieli cu 681.700.000
întreŃinerea şi reparaŃiile”
4426 “TVA deductibilă” 131.043.000
————————— —————————
i) Se înregistrează plata poliŃei de asigurare a bunurilor ce fac obiectul finanŃării

nerambursabile (utilaje şi echipamente) în sumă de 24.900.000 lei (linia bugetară nr. 5.8.).
————————— 20.06.2004 —————————
187
M.F.P. – Ordin nr. 1844/2003 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare a certificatelor de
exonerare de la plata în vamă a TVA pentru importurile prevăzute la art. 157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
Fiscal
350
6113 “Cheltuieli cu = 5121 “Conturi la bănci în 24.900.000
primele de asigurare” lei”
————————— —————————
j) Se înregistrează plata facturilor privind publicarea anunŃurilor în presa centrală

privind organizarea licitaŃiilor de atribuire a contractelor de achiziŃionare bunuri / servicii /
lucrări – în sumă de 10.500.000 lei (linia bugetară nr. 5.1.).
————————— 1.05.2004 —————————
623 “Cheltuieli de protocol, = 5121 “Conturi la bănci în 10.500.000
reclamă şi publicitate” lei”
————————— —————————
k) Se înregistrează recepŃia finală a utilajelor şi echipamentelor, ca urmare a instalării

şi efectuării probelor tehnologice de funcŃionare, conform proces verbal recepŃie finală (liniile
bugetare nr. 3.4.1. şi 3.4.2.).
———————————— ————————
213.1 “Echipamente tehnologice” = 231 “InvestiŃii în curs” 7.897.450.000
Utilaje “X” 6.112.950.000
Echipamente “Y” 1.784.500.000
———————————— ———————
l) Se înregistrează plata finală a furnizorilor externi pentru bunurile livrate conform

documentelor justificative, enunŃate la operaŃiunile precedente.
—————————— 15.07 —————————
404 “Furnizori de imobilizări” = % 7.952.600.000
- Furnizor “A” 5124 “Conturi la bănci 4.926.600.000
147.300 € x 41.500 lei/€ în valută”
- Furnizor “B” 409 “Furnizori-Debitori” 2.060.000.000
43.000 € x 41.500 lei/€ “A” = 1.236.000.000
“B” = 824.000.000
2.060.000.000
—————————— —————————
404 “A” 404 “B”

1.236.000.000 6.112.950.000 824.000.000 1.784.500.000
4.926.600.000 966.000.000
6.162.600.000 6.112.950.000 1.790.000.000 1.784.500.000
SD = 49.650.000 SD = 5.500.000
m) Se înregistrează diferenŃele de curs nefavorabile aferente obligaŃiilor în valută,

dintre data înregistrării şi data plăŃii, astfel:
− - pentru furnizorul “A” – 49.650.000 lei
− - pentru furnizorul “B” – 5.500.000 lei
——————————— ———————————
665 “Cheltuieli din diferenŃe = 404 “Furnizori de imobilizări” 55.150.000
de curs valutar” Furnizor “A” 49.650.000
Furnizor “B” 5.500.000
——————————— ———————————
n) Se înregistrează plata obligaŃiilor restante faŃă de furnizorii interni de bunuri şi

lucrări, astfel:
− furnizorul “C” (materii prime) – 620.287.500 lei
− furnizorul “D” (lucrări executate) – 812.743.000 lei
Din valoarea facturilor se reŃin plăŃile în avans.
———————————— ————————
351
401 “Furnizori” = % 1.433.030.500
Furnizor “C” – 620.287.500 lei 5121 “Conturi curente la 682.430.500
Furnizor ”D” – 812.743.000 lei bănci în lei”
409 “Furnizori– Debitori”
“A” 333.600.000
“B” 417.000.000
———————————— ————————
o) Se înregistrează amortizarea aferentă primei luni de funcŃionare a mijloacelor fixe

achiziŃionate prin cofinanŃare, astfel:
———————————— —————————
681.1 “Cheltuieli de exploatare = 2813 “Amortizarea 57.807.000
privind amortizarea instalaŃiilor, mijloacelor de
imobilizărilor” transport, animalelor şi
plantaŃiilor”
- Utilaje “X” 50.941.000
- Echipamente “Y” 6.866.000
———————————— —————————
p) Se înregistrează consumul materiilor prime:

———————————— —————————
601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime” 521.250.000
———————————— —————————
2) În cadrul celei de-a doua etape vom exemplifica operaŃiunile privind justificarea
fondurilor utilizate pentru implementarea proiectului.
Pentru efectuarea plăŃii finale a diferenŃei reprezentând maximum 20% din valoarea
contractului de grant, Autoritatea FinanŃatoare face o verificare financiară asupra corectitudinii
cheltuielilor efectuate şi respectării prevederilor bugetului de proiect. Beneficiarul de grant
întocmeşte un raport financiar final, care pe lângă alte detalii, conŃine şi o situaŃie privind
“EvidenŃierea cheltuielilor efectuate în cursul perioadei de raportare”.
Prezentăm în sinteză conŃinutul “SituaŃiei privind evidenŃierea cheltuielilor pentru
perioada de implementare a proiectului – 1.05.2004 – 30.06.2004 (vezi tabel nr. 1).
Având în vedere că din raportul financiar a rezultat realizarea cheltuielilor eligibile în
proporŃie de 98,45%, Autoritatea financiară reduce plafonul grantului aprobat la acest nivel,
respectiv la 98.450 € faŃă de suma iniŃială de 100.000 €.
3) Ultima etapă, în fluxul înregistrărilor contabile privind gestiunea fondurilor

nerambursabile vizează închiderea finanŃării şi virarea la venituri a subvenŃiilor.
a) Închiderea finanŃării priveşte încasarea de către beneficiarul de grant, a diferenŃei de
fonduri, în limita a maximum 20% din totalul finanŃării, urmare a justificării modului de
utilizare a avansului de 80% primit, precum şi a finanŃării proprii, lucru pe care l-am arătat în
etapa precedentă.
În exemplul nostru, diferenŃa reprezentând plata finală, efectuată în baza cererii de plată
însoŃită de raportul financiar final, reprezintă diferenŃa dintre valoarea grantului, în limita
cheltuielilor eligibile (98.540 €) şi suma primită în avans (80.000 €), respectiv 18.540 €.
− Reflectarea contabilă:
Se înregistrează încasarea diferenŃei aferente grantului aprobat, respectiv suma de
18.540 €.
——————————— ——————————
5124 “Conturi la bănci în valută” = 131 “SubvenŃii pentru 744.381.000
investiŃii”
18.540 € x 40.150 lei
——————————— ——————————
352
TABEL NR. 1 EVIDENłIEREA CHELTUIELILOR ÎN CURSUL PERIOADEI DE
RAPORTARE: _________________
Nr. Descriere FACTURA OP / DPE Curs Chelt. Chelt. Chelt. FinanŃare
linie cheltuieli info- efective conf. eligibile
buge- Nr Data Furni-zor Nr Data Suma euro (€) buget totale* RICOP FD PR
tară (lei) **
1. Ch. COMAT BACĂU SA 325.480.000 40.200 8.096 7.900 7.900 7.900 -
Salariale
3.4.1. Plată 101/P 5.05.04 “A” 810 15.05.04 1.236.000.000 41.100 30.073
avans
utilaje 101/F 30.06.04 “A” 930 15.07.04 4.926.600.000 41.250 119.432
Plată
finală
Total subcapitol X X X X X 6.162.600.000 149.505 147.300 147.300 17.690 129.610
bugetar
3.4.2. Plată 704/P 5.05.04 “B” 811 10.05.04 824.000.000 40.500 20.345
avans 704/F 25.06.04 “B” 931 15.07.04 966.000.000 41.250 23.418
Plată
finală
Total subcapitol X X X X X 1.790.000.000 43.763 43.000 43.000 43.000 -
bugetar
3.4.5. Plată 723/P 1.06.04 “C” 725 5.06.04 280.336.134 41.500 6.755
avans 723/F 5.07.04 “C” 823 10.07.04 240.913.865 41.200 5.847
Plată
finală
Total subcapitol X X X X X 521.249.999 12.602 12.500 12.500 12.500 -
bugetar
6.3. Plată 231/P 3.06.04 “D” 726 5.06.04 350.420.168 41.500 8.444
avans
lucrări 231/F 10.07.04 “D” 824 15.07.04 332.557.142 41.250 8.062
Plată
finală
Total subcapitol X X X X X 682.977.310 16.506 19.700 16.506 16.506 -
bugetar
5.1. PlăŃi 125 1.05.04 BURSA 720 1.05.04 10.500.000 40.800 257
diverse
Total subcapitol X X X X X 10.500.000 257 500 257 257 -
bugetar
5.8. PlăŃi 1117 20.06.04 ASIROM 810 20.06.04 24.900.000 41.700 597
asigurări
Total subcapitol X X X X X 24.900.000 597 750 597 597 -
bugetar
Total general 231.650 228.060 98.450 129.610
* Sunt înscrise numai sumele aferente costurilor eligibile în cadrul proiectului;
** Reprezintă costurile finanŃate RICOP în limita plafonului eligibil.
b) Pentru virarea la venituri a subvenŃiilor primite, se va proceda la identificarea

bunurilor alocate din fonduri nerambursabile pe fiecare linie bugetară, ca în tabelul nr. 2.
Tabel nr. 2
Nr. linie Descrierea Chelt. Curs de FINANłARE RICOP
buge-tară cheltuielilor efective schimb € Lei
(€)
741.4 1. Cheltuieli salariale 8.096 40.200 7.900 317.580.000
741.5
3.4.1. - Utilaje “X” 30.073 41.100 17.690 727.059.000
119.432 41.250 - -
Subtotal L.B. 3.4.1. 149.505 17.690 727.059.000
3.4.2. - Echipamente “Y” 20.345 40.500 20.345 824.000.000
23.418 41.250 22.655 934.518.750
Subtotal L.B. 3.4.2. 43.763 43.000 1.758.518.750
741.2 3.4.5. - materii prime 6.755 41.500 6.755 280.336.134
6.847 41.200 5.745 236.694.000
Subtotal L.B. 3.4.5. 12.602 - 12.500 517.030.134
741.3 6.3. - lucrări construcŃii 16.506 - 16.506 682.977.310
741.3 5.1. - plăŃi publicitare 257 - 257 10.500.000
741.3 5.8. - plăŃi asigurări 597 - 597 24.900.000
TOTAL 231.326 - 98.450 4.038.565.194
353
Pentru colectarea veniturilor din subvenŃii se vor utiliza următoarele conturi:
− 741.2 “Venituri din subvenŃii de exploatare pentru materii prime şi materiale
consumabile” – va prelua valoarea subvenŃiei aferente materiilor prime consumate, respectiv
suma de 517.030.134 lei (L.B. – 3.4.5.);
− 741.3 “Venituri din subvenŃii pentru alte cheltuieli din afară” – va prelua, în cazul
nostru, subvenŃiile aferente lucrărilor de reparaŃii, cheltuielilor de publicitate, asigurări şi alte
cheltuieli facturate de diverşi terŃi, respectiv: 682.977.310 lei + 10.500.000 lei + 24.900.000 lei
= 718.377.310 lei (L.B. – 6.3. + 5.1. + 5.8.);
− 741.4 “Venituri din subvenŃii de exploatare pentru plata personalului” – preia
subvenŃiile aferente cheltuielilor salariale (salarii brute), parŃial din linia bugetară nr. 1.1,
respectiv suma de 235.244.444 lei;
− 741.5 “Venituri din subvenŃii de exploatare pentru asigurări şi protecŃie socială” –
preia subvenŃiile aferente cheltuielilor cu asigurările şi protecŃia socială, parŃial din linia
bugetară nr. 1, respectiv suma de 82.335.556 lei;
− 758.4 “Venituri din subvenŃii pentru investiŃii” – preia subvenŃiile aferente
imobilizărilor amortizabile, în limita cotei de finanŃare din fonduri nerambursabile aplicată
asupra amortizării lunare trecute pe costuri.
Înregistrarea contabilă a virării subvenŃiilor la venituri, conform tabelului nr. 2, se face
astfel:
———————— —————————
131 “SubvenŃii pentru = % 1.565.864.482
investiŃii” 741.2 “Venituri din subvenŃii de 517.030.134
exploatare pentru materii prime
şi materiale consumabile”
741.3 “Venituri din subvenŃii
pentru alte cheltuieli 718.377.310
din afară”
741.4 “Venituri din subvenŃii de
exploatare pentru plata 235.244.444
personalului”
741.5 “Venituri din subvenŃii de
exploatare pentru asigurări şi 82.335.556
protecŃie socială”
758.4 “Venituri din subvenŃii
pentru investiŃii”
- Utilaje 11,8%
- Echipamente 6.100.036
6.866.000
———————— —————————
SituaŃia contului 131 “SubvenŃii pentru investiŃii” se prezintă astfel:
131
1.565.864.482 3.320.000.000
744.381.000
1.565.864.482 4.064.381.000
SC 2.498.516.180
Soldul, în sumă de 2.498.516.180 lei, reprezintă valoarea neamortizată a imobilizărilor

corporale finanŃate din fonduri nerambursabile şi care se va vira la venituri eşalonat pe toată
durata de amortizare a imobilizărilor în cauză.
Bibliografie
1. Miron D. – coordonator – Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 2002;
354
2. Oprea D. – Managementul proiectelor, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001;
3. Ordinul nr. 1844/2003 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare a
certificatelor de exonerare de la plata în vamă a TVA pentru importurile prevăzute la art.
157 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal;
4. Guvernul României, Programul de preaderare, Bucureşti, 2001;
5. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, M.O. nr. 927/23.12.2003;
6. Hotărârea Guvernului României nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, M.O. nr. 112/6.02.2004;
7. Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 380/5.06.2002;
8. Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu Standardele InternaŃionale de
Contabilitate, M.O. nr. 85/1.02.2001;
9. Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu directivele europene, M.O. nr. 279/25.04.2002.
355
ANALIZA OPORTUNITĂłII DE INVESTIłIE
LECT. UNIV. DR. NICOLAE TUDORESCU

CONF. UNIV. DR. CONSTANTIN ZAHARIA
Centrul Universitar Drobeta Tr. Severin
Tel. 0252 329191
e-mail: czaharia@cudts.ro
The purpose of this paper is the evolution in time of a firm and the investments realized. The
notion “investment” is very complex and disputed. Thus, from financial point of view, the investments
represent the change a present and certain some of money in hope obtaining some superior future
incomes, but probable. In bookkeeper sense, the investments appoint allot of an available bursary for
acquirement a fix assets, which shall determinate financial fluxes of exploitation incomes and outlays.
We shall present the elements necessary for substantiation of a decision of investments, namely:
- The type of investments as against with the others competitors;
- Qualitative and quantitative information;
- Market-research;
- Estimation the sells, costs and capital assets level.
Tipul investiŃiei. Procesul de elaborare a strategiei unei firme implică şi alegerea

tipului de investiŃii pe care aceasta le va efectua în viitor. Se pot realiza următoarele tipuri de
investiŃii:
• InvestiŃii de înlocuire a echipamentelor vechi, necesare pentru a menŃine cele mai
reduse niveluri ale costurilor.
• InvestiŃii defensive, în vederea menŃinerii poziŃiei pe piaŃă în raport cu ceilalŃi
concurenŃi.
• InvestiŃii strategice, care urmăresc extinderea în zone geografice noi, sau în medii
tehnologice/comerciale complet restructurate.
• InvestiŃii ofensive în tehnologii de vârf, sau produse pentru care nu există, în
prezent, o piaŃă.
• InvestiŃii obligatorii, cum sunt cele din domeniul sănătăŃii şi protecŃiei sociale, sau
investiŃiile pentru controlul poluării şi ameliorarea mediului ambiental.
Indiferent de tipul investiŃiei realizate, fiecare companie trebuie să realizeze o

comparaŃie între performanŃele aşteptate şi cele mai bune rezultate ale altor concurenŃi din
industria respectivă, din punct de vedere al nivelurilor de profitabilitate, marjelor de profit şi
ratelor de creştere. Scopul acestei comparaŃii îl reprezintă obŃinerea unei aprecieri în „termeni
cantitativi” a investiŃiei.
InformaŃii cantitative şi calitative. ComparaŃiile în termeni cantitativi realizate între

diverse strategii se realizează pe baza rezultatelor contabile, exprimate, în cea mai mare parte, în
termeni monetari. De exemplu:
Compania Coca-Cola înregistrează un profit mai mare decât compania Pepsi-Cola.

Exon are o rentabilitate financiară mai mare decât Mobil.
356
Fiecare dintre elementele comparative utilizate în exemplele anterioare pot fi exprimate
în termeni monetari: profitul se determină pe baza informaŃiilor reflectate în contul de rezultate,
iar rentabilitatea financiară reprezintă raportul dintre profit şi capitalul angajat.
Fiecare proiect de investiŃii se evaluează mai întâi pe baza acelor elemente care pot fi
cuantificate rapid şi apoi în funcŃie de aspectele calitative. De exemplu:
• În urma unui studiu de piaŃă bine elaborat, care poate estima cererea pentru un
produs nou, dar poate fi extrem de dificilă previzionarea efectelor introducerii
noului produs asupra cererii pentru produsele mai vechi, care fac parte din aceeaşi
gamă. Prin urmare, în analiza financiară iniŃială, sunt ignorate implicaŃiile extinse
ale introducerii noului produs.
• Pe baza estimărilor privind productivitatea actuală, poate fi relativ simplu să se
estimeze costurile unitare ale unui produs nou. De fapt, în urma creşterii volumului
producŃiei, generată de introducerea unui nou produs, productivitatea generală se
poate îmbunătăŃi sau înrăutăŃi. Se poate înregistra o productivitate mai bună ca
urmare a utilizării mai eficiente a resurselor umane – introducerea de noi produse
ridică moralul angajaŃilor deoarece se asigură continuitatea angajării. Pe de altă
parte, dacă liniile de producŃie devin supraîncărcate şi trebuie să se lucreze
suplimentar, productivitatea se poate înrăutăŃi.
Exemplele anterioare arată că este dificil să se estimeze implicaŃiile indirecte ale unei
investiŃii, evaluarea iniŃială izolând astfel proiectul de investiŃii de restul organizaŃiei. Motivul
„selecŃiei cantitative” iniŃiale este acela că se doreşte analizarea calitativă de către manageri
doar a proiectelor care sunt acceptabile din punct de vedere financiar.
În luarea deciziei privind proiectul de investiŃii, se pot utiliza numeroşi factori calitativi.
Abordarea acestor aspecte fără a se încerca o cuantificare a lor se bazează pe aptitudinea
managerului de a lua decizii bazate pe judecată. Însă, indiferent de rezultatele evaluării
proiectului de investiŃii, nu trebuie să se uite faptul că acestea sunt doar estimări a ceea ce se
aşteaptă să se întâmple în viitor. Evenimentele viitoare vor influenŃa rezultatele investiŃiilor,
astfel încât luarea deciziilor prezintă o foarte mare dificultate. Riscul luării unor decizii greşite
poate conduce la aplicarea unor strategii care se vor dovedi, în final, ineficiente şi la respingerea
strategiilor care ar fi avut succes, dacă ar fi fost aplicate. În continuare, vom prezenta un
exemplu sugestiv pentru cele afirmate anterior.
În prezent, există în multe bănci un birou de consultanŃă pentru investiŃii, unde se pot
obŃine sfaturi privind planurile de economii şi pensii, ipoteci, investiŃii efectuate. Prin elaborarea
unui buget se va putea decide dacă este profitabilă existenŃa acestui birou din punct de vedere al
contribuŃiei la rezultatele globale obŃinute de banca respectivă. Pentru aceasta, va fi necesară
estimarea costurilor şi comparaŃia cu veniturile aşteptate din comisioane, ca urmare a activităŃii
biroului de consultanŃă. Costurile estimate pot include salariul consilierului pentru investiŃii,
costurile privind protecŃia socială, contribuŃia la fondul de pensii, prima de vacanŃă şi alte
facilităŃi, precum telefonul şi computerul.
Problema apare atunci când trebuie să se realizeze estimarea veniturilor din comisioane,
deoarece acestea au o marjă de eroare foarte mare. Astfel, managerii vor decide pe baza
informaŃiilor financiare, corelate cu orice alte informaŃii pertinente pe care le deŃin în legătură
au angajarea unui consilier pe probleme de investiŃii.
În concluzie, se evidenŃiază două aspecte:
• Chiar dacă pot fi identificate, atât costurile, cât şi veniturile sunt doar estimări ale
rezultatelor viitoare.
• Celelalte avantaje şi dezavantaje pot fi greu de cuantificat, motiv pentru care sunt
ignorate atunci când se realizează evaluarea financiară iniŃială.
Studiul de piaŃă. Obiectivul unui studiu de piaŃă este acela de a ajuta o companie să-şi
cunoască mai bine clienŃii – ce doresc aceştia de la companie, ce le place şi ce îi determină să
cumpere produsele companiei, şi nu pe cele ale concurenŃilor de pe piaŃă. Desigur că trebuie să
Ńină seama de gradul de subiectivism al acestui studiu. De asemenea, există şi alte dezavantaje
ale studiului de piaŃă: nu poate sugera întotdeauna companiei ce investiŃii noi trebuie introduse,
357
ori dacă este posibil să existe o cerere continuă pentru un anumit tip de produs sau serviciu
oferit în prezent. De exemplu, dacă o companie este producătoare şi distribuitoare de bere
îmbuteliată, un studiu de piaŃă poate oferi următoarele informaŃii:
• Ce cred clienŃii despre produsul oferit
• Cum este produsul în comparaŃie cu alte mărci (în ceea ce priveşte gustul, costul şi
disponibilitatea produsului)
• Ce cotă de piaŃă deŃine produsul
• Dacă este piaŃa în creştere
Pe de altă parte, studiul de piaŃă nu poate indica:

• Ce vânzări va avea compania anul viitor (sau în 10 ani)
• Ce va întreprinde concurenŃa în viitor în privinŃa preŃurilor, publicităŃii şi noilor
produse
• Dacă va apărea o companie necunoscută şi va ocupa piaŃa, în urma introducerii unui
nou produs
Problema în ceea ce priveşte decizia strategică este legată de evaluarea cererii pentru
toate produsele existente sau planificate. Cel mai important este răspunsul la întrebarea : Ce
cantitate se va vinde la un anumit preŃ şi la ce interval?
InformaŃii necesare pentru analiza financiară. Luarea unei decizii de investiŃii

strategice se bazează pe estimarea următoarelor elemente: vânzările sau veniturile aşteptate din
investiŃia respectivă; costurile generate de acestea; cheltuielile de capital necesare pentru
obŃinerea produselor sau prestarea serviciilor, corespunzătoare unui anumit volum de vânzări.
Pentru a obŃine aceste informaŃii, poate fi necesar un volum de muncă considerabil.
Trebuie să se previzioneze o serie de informaŃii şi să se realizeze cele mai bune estimări
pe care le pot face economiştii, inginerii, estimatorii de cost, contabilii.
În plus, veniturile şi costurile trebuie să fie estimate pentru tot ciclul de viaŃă al
produsului sau investiŃiei luate în calcul. Astfel, estimările cererii şi ale costurilor implicate
trebuie să se realizeze pentru mai mulŃi ani, ci nu pentru un singur an.
Deseori, timpul necesar pentru a elabora bugete de acest tip se poate prelungi câŃiva ani.
ObŃinerea datelor necesare unei analize adecvate pentru luarea unei decizii de investiŃii este un
proces de lungă durată. În figura 1 sunt prezentate cele trei categorii mari de informaŃii
necesare.
Vânzări Costuri
Capital
358
Figura 1. InformaŃii necesare în luarea deciziei de investiŃii
ImportanŃa acestor informaŃii în luarea deciziei depinde de tipul investiŃiei realizate. De
exemplu:
• Dacă proiectul de investiŃie este orientat către satisfacerea cererii – în cazul în care
este lansat un produs pentru a onora o anumită cerere a clienŃilor – factorul critic al
succesului poate consta în posibilitatea ca produsul să fie obŃinut la un cost care să
permită stabilirea preŃului în concordanŃă cu aşteptările clienŃilor. În acest caz,
estimările costului produsului vor fi cele mai importante.
• În cazul în care investiŃia rezultă ca urmare a activităŃii de cercetare şi dezvoltare,

dar nu există o cerere clară pentru produsul care urmează să fie oferit, factorul cel
mai important va fi aproape sigur previzionarea nivelului vânzărilor pentru acel
produs. Studiul de piaŃă şi estimările vânzărilor vor încerca să aproximeze volumul
vânzărilor sau al încasărilor din investiŃia respectivă.
• Dimensiunea absolută a investiŃiei de capital poate fi factorul predominant pentru

evoluŃia produsului sau serviciului. Aceasta nu înseamnă că cererea nu este
importantă, însă costurile iniŃiale foarte mari implicate de investiŃia respectivă sunt
primordiale pentru luarea anumitor decizii de investiŃii. Un exemplu de astfel de
investiŃie îl reprezintă lansarea unui nou medicament, care necesită mai mulŃi ani
pentru a fi testat şi conceput. Principalul criteriu în această analiză îl reprezintă
estimarea costurilor de dezvoltare.
Estimarea veniturilor. Previzionarea venitului obŃinut din vânzare se va baza pe

estimările cererii pentru produsul/serviciul respectiv. Cererea este exprimată sub forma valorii
noilor produse care vor fi achiziŃionate de utilizatori sau consumatori. Valoarea produselor
vândute este determinată de cantitatea cumpărată şi de preŃul plătit:
Valoarea produselor vândute = Cantitatea vândută * PreŃul unitar
Astfel, pentru a estima cererea, trebuie considerate două aspecte:

• Cât se va cumpăra?
• La ce preŃ?
Cantitatea care va fi cumpărată pe o piaŃă depinde de suma totală disponibilă pentru

achiziŃia anumitor produse şi preŃurile relative. Consumatorii, indiferent dacă sunt persoane
fizice sau companii, vor cheltui în funcŃie de un anumit buget prestabilit. Suma disponibilă
pentru cumpărarea unui produs sau serviciu depinde de nevoile consumatorilor, de suma totală
pe care o pot cheltui – în funcŃie de bugetul prestabilit şi de preŃurile altor produse şi servicii
existente pe piaŃă. După cum se observă, ecuaŃia este foarte complexă. Pentru a estima cât se va
cumpăra dintr-un anumit produs, teoretic trebuie să se deŃină informaŃii despre toate nevoile şi
preferinŃele clienŃilor potenŃiali, despre venitul acestora (sau cât sunt dispuşi să cheltuie) şi
despre preŃul altor bunuri şi servicii. Mai mult, afacerile se derulează într-un mediu permanent
în schimbare deoarece numărul şi tipologia firmelor dintr-o anumită industrie creşte sau se
reduce, tehnologiile se schimbă, la fel ca şi gusturile, preferinŃele şi nivelul de trai al
consumatorilor. Pentru a exprima înclinaŃia spre consum şi capacitatea de a cumpăra ale
consumatorilor se foloseşte termenul de „cerere efectivă”.
Cunoaşterea cererii este esenŃială pentru estimarea veniturilor. Trebuie să se ofere
consumatorilor ceea ce doresc, însă la preŃurile pe care sunt dispuşi şi capabili să le plătească.
Mai mult, s-a înregistrat o schimbare în atitudinea companiilor în ultimii 5-10 ani. Acestea nu
mai oferă un produs, la un anumit preŃ, pentru ca apoi să se intereseze câte persoane vor fi
dispuse să îl cumpere. În prezent, accentul se pune pe nevoile consumatorului şi apoi se oferă
produsul care va satisface cerinŃa respectivă. Această metodă este mai puŃin riscantă, deoarece
359
se determină mai întâi cererea, iar produsul care se va realiza ulterior va avea o piaŃă sigură.
Totuşi, există şi unele inconveniente: în cazul tehnologiilor noi, de exemplu, cererea poate fi
estimată doar după ce utilizatorii află care sunt realizările noilor inovaŃii. În aceste cazuri,
industria va prelua iniŃiativa.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Tudorescu, Puiu Nistoreanu – Managementul prestaŃiei turistice, Ed. Cargo, 2002;
2. Nicolae Tudorescu - Tehnici de negociere a afacerilor, Ed. Cargo, 2002
3. Nicolae Tudorescu - Întreprinderile mici şi mijlocii în România, Ed. TipoRadical, 2005
360
IDENTIFICAREA EXPUNERII LA RISC A UNEI
SOCIETĂłI COMERCIALE
LECT. UNIV. DR. IUGA IULIA

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Str. G. Baritiu, nr. 6, Bl. j5, ap.11., Tel: 0258/811512
E-mail: iuga_iulia@yahoo.com
Abstract: The credit analysis represents the crediting risk evaluation process. The crediting risk
must be considered based on what the bank expects achieve as a result of the crediting activities.
Potrivit DicŃionarului explicativ al limbii române prin noŃiunea de risc se înŃelege

pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinŃe
nedorite pentru subiect.
Conform DicŃionarului Enciclopedic Managerial, prin risc se înŃelege: „Măsură a
neconcordanŃei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puŃin favorabile sau
nefavorabile, într-o acŃiune viitoare”. Acelaşi dicŃionar explică şi termenul de risc de credit:
„pierdere rezultată din nerecuperarea totală sau parŃială, de către bancă, a fondurilor investite şi /
sau a dobânzii aferente acestora”.
Riscurile întreprinderii
1. Riscul de exploatare
Riscul de exploatare exprimă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel
mai mic cost la variaŃiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condiŃiile de
exploatare. Acesta depinde, pe lângă factorii generali (creşterea preturilor materiilor prime,
creşterea salariilor) în special de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faŃă de
volumul de activitate. Riscul de exploatare este evaluat cu ajutorul pragului de rentabilitate care
măsoară flexibilitatea întreprinderii în raport cu condiŃiile de exploatare.
2. Riscul financiar
Riscul financiar determină variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a
modificării structurii financiare a întreprinderii. Recurgerea la împrumuturi este cauzată de lipsa
resurselor proprii şi oportunitatea realizării unei investiŃii. Capitalul existent (propriu şi
împrumutat) face posibilă realizarea investiŃiei care va genera rezultate suplimentare.
Evaluarea riscului financiar se face, ca şi în cazul riscului de exploatare, cu ajutorul:
marjei de siguranŃă; indicelui de siguranŃă; coeficientului de elasticitate.
Analiza modificării rentabilităŃii capitalului propriu ca urmare a politicii financiare
poate fi urmărită cu ajutorul unui model „efectul de levier financiar”. Levierul financiar
cuantifică impactul apelării la credite asupra rentabilităŃii sale financiare. Efectul levierului
financiar, respectiv variaŃia ratei rentabilităŃii capitalurilor proprii depinde de corelaŃiile care
există între rata rentabilităŃii economice şi costul datoriei (rata dobânzii), pe de o parte, iar pe de
altă parte de nivelul îndatorării.
Rf=Re+(Re-Rd) x D/Cpr
unde: Rf = reprezintă rentabilitatea financiară (a capitalului propriu);

Rd = rata dobânzii;
Re = rentabilitate economică.
361
Pentru agentul economic există următoarele posibilităŃi:
1. Re>Rd apelarea la credite va conduce la îmbunătăŃirea ratei rentabilităŃii
economice;
2. Re=Rd apelarea la credite este indiferenta, din punct de vedere al efectului de
levier;
3. Re<Rd apelarea la credite va conduce la reducerea performanŃelor capitalurilor
proprii şi deci nu se recomandă apelarea la credite.
D = datorii; Cpr = capital propriu.
Rf=Re+(Re-Rd) x Dat/Cpr
Rf=(CA/Ae) x (RE/CA)+[(CA/Ae) x (RE/CA)]-Rd x (Dat/Cpr)
Factorii de influenŃă asupra ratei rentabilităŃii financiare sunt: rata rentabilităŃii
economice; efectul de levier.
Factorii de nivelul doi sunt: viteza de rotaŃie a activului total (CA/Ae); rata rentabilităŃii
comerciale (RE/CA); diferenŃa dintre rata rentabilităŃii economice şi rata dobânzii (Re-Rd);
gradul de îndatorare al întreprinderii (Dat/Cpr).
3. Risc de dobândă
Nu întotdeauna dobânzile care se percep pentru creditele acordate sunt fixe, ci ele pot fi
variabile, când se modifică anual sau la alte intervale mai scurte. Prin stabilirea unor dobânzi
variabile se realizează o protecŃie a creditelor.
Dacă întreprinderea previzionează să contracteze un credit la dobândă fixă, riscul
priveşte creşterea ratei de dobândă ( întreprinderea se va vedea nevoită să accepte un credit la o
dobândă ridicată).
Pentru a evalua riscul de dobândă se va calcula valoarea netă actualizată (VNA) şi rata
internă de rentabilitate financiară (RIRF).
Valoarea netă actualizată reprezintă actualizarea fluxului de numerar pe durata de
exploatare a proiectului. Acest indicator se calculează aplicând la fluxul de numerar determinat,
rata de actualizare. Fluxul de numerar se calculează ca diferenŃă între veniturile şi costurile
totale pe durata de exploatare a proiectului. Dacă VNA > 0, se estimează că proiectul poate fi
acceptat.
Rata internă de rentabilitate financiară indică capacitatea proiectului de a obŃine profit.
Rata internă de rentabilitate a unui proiect este acea rata de actualizare la care valoarea netă
actualizată este egală cu zero. Ea trebuie să fie mai mare decât dobânda reală.
Dacă rata internă de rentabilitate este mai mică decât rata dobânzii la împrumuturile
obŃinute, înseamnă că beneficiul net realizat prin obiectiv este mai mic decât dobânda pe care
trebuie să o plătească la fondurile împrumutate.
Valoarea netă actualizată depinde de doi factori:
− rata de actualizare care influenŃează invers proporŃional nivelul acesteia (pe măsură
ce rata de actualizare creşte, nivelul valorii nete actualizate scade şi invers);
− orizontul, durata de timp pentru care se face analiza care este direct proporŃional cu
nivelul valorii nete actualizate;
4. Risc comercial
Pe parcursul derulării contractului comercial pot apărea atât pentru vânzător cât şi
pentru cumpărător o serie de riscuri.
1. Riscul privind bonitatea partenerilor comerciali
Pentru evitarea anumitor riscuri comerciale, în special în cazul vânzărilor de credit este
importanta verificarea bonităŃii cumpărătorului. Există doua surse de informaŃii:
− surse de informare indirecte: cele obŃinute de la băncile comerciale; cele obŃinute de
la partenerii de afaceri tradiŃionali; cele obŃinute de la societăŃi de consultanŃă;
informaŃii din Monitorul Oficial.
− surse de informare directe axate pe analiza unor documente contabile şi financiare
ale partenerului.
2. Riscul privind negocierea neurmată de încheierea contractului
362
În multe cazuri negocierile nu se finalizează prin încheierea unor contracte economice.
Motivele pot fi diverse, imputabile atât cumpărătorului cât şi vânzătorului sau deseori la nici
unul.
3. Riscul de preŃ
Prin risc de preŃ se înŃelege posibilitatea apariŃiei unei pierderi sau a unui câştig la un
contract ca urmare a modificării în timp a preŃului practicat pentru produsul respectiv (de
aceeaşi calitate). Riscul de preŃ pentru vânzător apare în situaŃia în care, în intervalul dintre
momentul contractării şi cel al încasării produsului a avut loc o creştere de preŃ.
Riscul de preŃ pentru cumpărător apare în situaŃia în care între cele două momente de pe
piaŃă are loc o micşorare a preŃului mărfii contractate.
4. Riscul valutar
Prin risc valutar se înŃelege posibilitatea apariŃiei unei pierderi sau a unui câştig în
cadrul unei tranzacŃii internaŃionale ca urmare a modificării cursului (depreciere sau repreciere)
valutei de contract pe intervalul ce se scurge din momentul încheierii contractului şi data
efectuării încasării sau plăŃii în valută.
Exportatorul înregistrează o pierdere în situaŃia în care la data încasării sumei, valuta în
care s-a încheiat tranzacŃia are o putere de cumpărare mai mica decât în momentul încheierii
contractului. Dacă puterea de cumpărare a valutei de contract creşte atunci exportatorul câştiga.
Importatorul înregistrează o pierdere în situaŃia în care la data plătii, valuta în care s-a
încheiat tranzacŃia are o putere de cumpărare mai mare decât în momentul încheierii
contractului. Va avea de câştigat atunci când valuta de contract se devalorizează.
5. Riscul în transporturi
Mărfurile aflate în circuitele comerciale interne şi internaŃionale sunt expuse la multe
pericole care privesc fie sosirea cu întârziere la destinaŃie, fie calitatea sau cantitatea lor. Riscul
în transporturi cuprinde: riscul în transportul feroviar; riscul în transportul maritim; riscul în
transportul rutier.
5. Risc politic
Riscurile politice se referă la schimbările care pot modifica radical mediul social-
economic în care firma îşi desfăşoară activitatea. Riscul politic îmbracă forma unor evenimente
independente de voinŃa şi solvabilitatea cumpărătorului şi care îl împiedică să-şi onoreze
obligaŃiile asumate faŃă de furnizorul – creditorul extern (război, revoluŃie, revoltă, război civil,
grevă).
Caracter politic îmbracă şi măsurile luate de autorităŃile publice: guvern, Banca
centrală, organe vamale, având ca efect: restrângerea importurilor; limitarea transferului valutar;
refuzul admiterii pe teritoriul Ńării al unor produse; sechestrarea sau rechiziŃionarea unor bunuri
aparŃinând unor agenŃi economici străini; apare riscul de netransfer al valutei cuvenite
furnizorului (creditorului) extern, cu toate ca importatorul privat a depus la bancă, în moneda
locala echivalentul sumei datorate; neplata la termen a sumelor datorate de importatori (debitori)
politici.
Cele mai importante riscuri politice sunt:
1. Riscul derivând din naŃionalizarea investiŃiilor paralizează activitatea economică a
titularului sau a participantului străin la investiŃie .
2. Riscul rezultat din instituirea moratoriului asupra rambursării datoriei externe apare
şi se manifestă în Ńările cu mari datorii externe care sunt nevoite să recurgă la
amânarea rambursării lor şi a plăŃii dobânzilor aferente, pe termene lungi şi incerte
instituindu-se în acest scop un moratoriu guvernamental.
3. Riscurile ce derivă din politica vamală tarifară constau în instituirea de taxe vamale
discriminatorii la importul din Ńările nebeneficiare de clauza naŃiunii cele mai
favorizate.
4. Riscul determinat de neaplicarea regimului preferenŃial se manifestă în legătură cu
producŃia Ńărilor în curs de dezvoltare care ca urmare a tehnologiei rămase în urmă,
lipsei de personal calificat, insuficientei diversificări, rezultând costuri mari de
fabricaŃie.
363
5. Riscul provenind din politica de dumping.
Se consideră dumping situaŃia în care o marfă este exportată la un preŃ mai mic decât cel
practicat pe piaŃa internă a Ńării exportatoare sau în lipsa unui astfel de preŃ la un preŃ mai mic
decât cel mai ridicat preŃ practicat la exportul dintr-o Ńară terŃă ori mai mic decât costul de
producŃie în Ńara de origine.
6. Riscul determinat de restricŃiile netarifare se referă la :
− restricŃii de ordin calitativ (standarde, norme tehnice)
− restricŃii de ordin cantitativ
− restricŃii în domeniul preŃurilor.
7. Riscul decurgând din diferite calamităŃi naturale
NoŃiunea de riscuri catastrofale şi majore apare în limbajul administrativ la începutul
anilor 1980. Aceste riscuri se manifestă sub forma producerii unor calamităŃi naturale sau a altor
cauze de forŃă majoră: uragane; inundaŃii; cutremure de pământ; erupŃii vulcanice; exploziile ce
pun cumpărătorul în imposibilitate de plată; incendiile.
7. Riscul în marketing
Analiza riscului în marketing se aplică cu scopul de a lua decizii care să limiteze riscul
în domenii complexe cum sunt: lansarea produselor noi, investiŃiile, perfecŃionarea produselor.
Una dintre cele mai actuale metode de analiză economică este „analiza sensibilităŃii” care este o
tehnică utilizată pentru determinarea modului în care se modifică concluziile unei cercetări faŃă
de variaŃiile posibile ale valorilor factorilor sau faŃă de erorile de diferite mărimi, conŃinute în
estimaŃiile realizate.
8. Riscul sistemic
Riscul sistemic apare din interacŃiunea comportamentelor individuale dar afectează toŃi
agenŃii ca urmare a unor externalităŃi negative. Riscul sistemic este definit ca fiind: „o
defecŃiune locală (la o firmă sau pe un segment al pieŃei) care să genereze dificultăŃi
generalizate la alte firme, pe alte pieŃe sau în sistemul financiar în ansamblul său”.
În acest context autoritatea bancară trebuie să supravegheze instituŃiile financiare pentru
a le putea aprecia soliditatea în cazul producerii unor evenimente neprevăzute; scopul îl
reprezintă prevenirea transmiterii externalităŃilor negative.
Bibliografie:
1. MIRCEA COŞEA, LUMINIłA NASTOVICI, Evaluarea riscurilor, Metode şi tehnici de
analiză la nivel micro şi macroeconomic, Editura Lux Libris,Brasov,1999.
2. GH. NEGOESCU Risc şi incertitudine în economia contemporană, , Editura Alter-Ego
Cristian, GalaŃi.
3. IOAN MIHAI (coordonator), Analiza situaŃiei financiare a agenŃilor economici, Editura
Mirton,Timisoara,1997.
4. IULIAN CEAUŞU, DicŃionar Enciclopedic Managerial, Editura Academică de
Management, Bucureşti, 2000.
5. INSTITUTUL BANCAR ROMÂN, Băncile şi operaŃiunile bancare, Ed. Economică,
Bucureşti, 1996.
364
FLUXURILE DE TREZORERIE – UTILIZĂRI ÎN
DIAGNOSTICUL FINANCIAR
LECT. UNIV. DR. DORINA LEZEU

Universitatea din Oradea, dlezeu@uoradea.ro
CONF. UNIV. DR. DANIELA ZĂPODEANU
Universitatea din Oradea, danizapodeanu@yahoo.com
The paper presents a cash flows analysis, a few ratio obtained on the cash flows and also an
example for preparing and analyze them.
Toate operaŃiile realizate de întreprindere se regăsesc, imediat sau la termen, sub forma
fluxurilor de trezorerie, întâlnite şi sub denumirile de fluxuri de lichidităŃi, de disponibilităŃi nete
sau de numerar.
Fluxurile de trezorerie desemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de lichidităŃi şi
echivalente de lichidităŃi. LichidităŃile se referă la disponibilităŃile băneşti şi depozitele la
vedere. Echivalentele de lichidităŃi sunt investiŃii financiare pe termen scurt, cu grad de
lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate în numerar şi al căror risc de schimbare a
valorii este nesemnificativ.
În Ńările anglo-saxone fluxurile de trezorerie sunt denumite cash-flow-uri, care
reprezintă creşterea sau descreşterea mărimii cash-ului sau echivalentelor cash-ului ce rezultă în
urma tranzacŃiilor.
Fluxul net de trezorerie global, respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie global,
rezultat în cursul unui exerciŃiu, se stabileşte ca diferenŃă între încasările şi plăŃile generate de
întreaga activitate a întreprinderii şi provine din: operaŃii de exploatare, operaŃii de investiŃii şi
de finanŃare.
1. Analiza fluxurilor de trezorerie în mărime absolută
a) Fluxul net de trezorerie al exploatării (FNTE)
Excedentul (deficitul) de trezorerie al exploatării reprezintă expresia trezoreriei generate
sau consumate în cursul exerciŃiului financiar de operaŃiile privind exploatarea, putându-se
calcula în două moduri:
a) ca diferenŃă între încasările şi plăŃile activităŃii de exploatare (metoda directă):
FNTE = Încasări din exploatare – PlăŃi aferente exploatării (1)
b) prin corectarea fluxurilor generatoare de nevoi sau resurse cu decalajele apărute

între apariŃia fluxurilor financiare şi realizarea lor efectivă în cadrul trezoreriei
(metoda indirectă):
FNTE = EBE – ∆NFRE – Alte ajustări (ProducŃia imobilizată) (2)
Dacă FNTE este pozitiv, înseamnă că exploatarea degajă trezorerie, încasările fiind mai
mari decât plăŃile, întreprinderea având capacitatea inclusiv de a-şi asigura creşterea.
Dacă FNTE este negativ, întreprinderea poate fi în incapacitate de a rambursa datoriile
financiare şi de a plăti dobânzile aferente sau de a face faŃă nevoilor de autofinanŃare. Această
situaŃie poate fi consecinŃa unui excedent brut de exploatare insuficient (unei rentabilităŃi
365
economice insuficiente) sau a unei creşteri exagerate a nevoilor de finanŃare a activităŃii de
exploatare (creşterea NFRE).
b) Fluxul net de trezorerie al operaŃiilor de investiŃii şi de finanŃare (FNTIF)
Excedentul sau deficitul de trezorerie al operaŃiilor de investiŃii şi de finanŃare este
degajat de ansamblul operaŃiilor respective, putându-se determina pe baza relaŃiei (în ipoteza că
nu există producŃie imobilizată):
FNTIF = Resurse durabile – ÎntrebuinŃări stabile – CAF = ∆FR – CAF (3)
Luate separat:
FNTIF = FNTI + FNTF (4)
+ Încasări din vânzarea de imobilizări

- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări
= Flux net de trezorerie aferent activităŃii de investiŃii (FNTI)
Fluxul net de trezorerie aferent activităŃii de investiŃii apreciază efortul investiŃional al

întreprinderii, atât la nivelul creşterii interne (achiziŃionarea sau vânzarea de imobilizări
corporale şi necorporale), cât şi la nivelul creşterii externe (imobilizări financiare).
+ VariaŃia capitalului (creşteri de capital în numerar – rambursări de capital)

+ VariaŃia creditelor (contractări – rambursări)
- Dobânzi plătite
- Dividende plătite ________
= Flux net de trezorerie aferent activităŃii de finanŃare (FNTF)
Fluxul net de trezorerie aferent activităŃii de finanŃare evidenŃiază sursele de finanŃare la

care a recurs întreprinderea pentru acoperirea nevoilor de fonduri (creştere da capital prin aport
în numerar sau contractare de împrumuturi), precum şi ieşirile de trezorerie aferente obŃinerii
acestor surse (plata dobânzilor şi a dividendelor).
2. Analiza ratelor de structură ale fluxurilor de trezorerie
Aceste rate reflectă contribuŃia diferitelor categorii de fluxuri de trezorerie la formarea
fluxului net global, precum şi măsura în care fluxurile potenŃiale de trezorerie s-au transformat
în fluxuri reale. Astfel de rate sunt următoarele:
• Rata fluxului de trezorerie din exploatare – arată raportul dintre fluxul net de
trezorerie din exploatare şi fluxul de trezorerie net global, în cazul unei valori
supraunitare reflectând o variaŃie a trezoreriei din afara exploatării (din activitatea
de investiŃii sau de finanŃare) negativă, respectiv ponderea fluxului net de trezorerie
din exploatare în total fluxuri de numerar, în cazul înregistrării unei valori
subunitare.
Cu cât valoarea ratei este mai mare şi în creştere, cu atât situaŃia este considerată mai
favorabilă.
În cazul înregistrării de valori subunitare ale acestei rate, se poate calcula rata fluxului
de trezorerie din investiŃii respectiv rata fluxului de trezorerie din finanŃare, pentru a evidenŃia
contribuŃia acestor activităŃi la formarea fluxului de numerar global.
• Rata de generare trezorerie de exploatare din excedent brut de exploatare –
determinată ca raport între fluxul de trezorerie din exploatare şi excedentul brut de
exploatare, arată raportul în care din excedent brut de exploatare se generează
trezorerie efectivă aferentă exploatării.
Valoarea subunitară a ratei arată generarea de flux de trezorerie din exploatare pozitiv,
mai mic în raport cu excedentul brut din exploatare, ca urmare a creşterii nevoii de fond de
366
rulment de exploatare. Valoarea supraunitară a ratei indică generarea unui flux de trezorerie de
exploatare mai mare decât excedentul brut de exploatare, ca urmare a variaŃiei negative a
necesarului de fond de rulment de exploatare.
• Rata de acoperire a capacităŃii de autofinanŃare – se calculează ca raport între
fluxul de trezorerie net global şi capacitatea de autofinanŃare, arătând proporŃia în
care capacitatea de autofinanŃare este susŃinută prin lichidităŃile efectiv existente la
nivelul întreprinderii; valoarea subunitară a ratei reflectă o susŃinere parŃială a
capacităŃii de finanŃare prin lichidităŃi.
• Rata de acoperire a autofinanŃării – arată măsura în care autofinanŃarea este
susŃinută prin lichidităŃile existente în întreprindere, şi se determină prin raportarea
fluxului de trezorerie net global la autofinanŃare; o valoarea subunitară a ratei
reflectă o acoperire insuficientă a autofinanŃării, iar o valoare supraunitară indică şi
partea din capacitatea de autofinanŃare destinată distribuirii de dividende.
3. Studiu de caz
Pe baza situaŃiilor financiare ale SC UAMT SA Oradea s-au obŃinut următoarele valori
în anul T pentru fluxurile de trezorerie şi ratele de structură ale fluxurilor prezentate mai sus:
Tabelul 1. Calculul fluxurilor de trezorerie

Nr.
SpecificaŃie 2001 2002
crt.
1 Profit brut 1,251,956 3,496,777
2 (+)Cheltuieli cu amortizări şi provizioane 5,147,866 6,746,145
3 (-) Venituri din provizioane 551,825 279,246
4 (+) Cheltuieli privind activele cedate 981,297 6,128,324
5 (-) Venituri din cedarea activelor 5,591,862 6,480,215
6 (+) Cheltuieli cu dobânzile 9,318,678 7,693,675
7 (-) VariaŃia stocurilor -4,554,991 37,283,369
8 (-) VariaŃia clienŃilor şi altor creanŃe din exploatare 5,738,269 4,783,531
9 (+) VariaŃia furnizorilor şi altor datorii de exploatare -1,027,582 27,997,175
10 (-) Alte ajustări: ProducŃia imobilizată 194,548 269,140
11 (-) PlăŃi privind impozitul pe profit 0 64,108
12 I. Flux net de trezorerie din exploatare 8,150,702 2,902,487
13 (-)PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări 13,774,423 4,699,530
14 (+)Încasări din vânzarea imobilizărilor 138,565 5,649,760
15 II. Flux net de trezorerie din investiŃii -13,635,858 950,230
16 (+)VariaŃia capitalului (creşteri în numerar – rambursări) 11,332,449 0
17 (+)VariaŃia creditelor (contractări - rambursări) 5,296,615 3,861,938
18 (-)Dobânzi plătite 9,318,678 7,693,675
19 (-)Dividende plătite 846,236 1,906,899
20 III. Flux net de trezorerie din finanŃare 6,464,150 -5,738,636
21 Fluxuri de numerar - total (I + II + III) 978,994 -1,885,919
Tabelul 2. Ratele de structură a fluxurilor

Nr.
SpecificaŃie Simbol T-1 T
crt.
1. Excedent brut de exploatare (mii lei) EBE 17,496,596 20,139,916
2. Capacitatea de autofinanŃare (mii lei) CAF 3,352,447 6,997,867
3. AutofinanŃare (mii lei) Af 2,507,377 5,463,078
4. Flux net de trezorerie din exploatare (mii lei) FNTE 8,150,702 2,902,487
7. Flux net de trezorerie global (mii lei) FNTG 978,994 -1,885,919
8. Rata fluxului de trezorerie din exploatare rFTE=FNTE/FNT 8.32 -
G
9. Rata de generare trezorerie din exploatare rGTE=FNTE/EBE 0.466 0.144
10. Rata de acoperire a capacităŃii de autofinanŃare rCAF=FNTG/CAF 0.292 -
11. Rata de acoperire a autofinanŃării rAf=FNTG/Af 0.390 -
367
Din analiza fluxurilor de trezorerie şi a ratelor de structură ale acestora, se desprind
următoarele concluzii:
Fluxul net de trezorerie al activităŃii de exploatare (FNTE) este pozitiv pe perioada celor
două exerciŃii analizate, dar înregistrează o scădere importantă în anul T, deşi profitul brut
creşte, practic se dublează. Cauzele diferenŃelor dintre rezultatul brut şi fluxul de trezorerie care
îi corespunde pentru anul T-1 se leagă în principal de cheltuielile cu dobânzile. Pentru anul T,
cauzele acestor diferenŃe sunt determinate în principal de variaŃia nevoii de fond de rulment care
acŃionează în sensul scăderii FNTE, prin creşterea imobilizărilor în stocuri.
Activitatea de investiŃii în anul T-1 generează fluxuri de plăŃi aferente, în special,
achiziŃiilor de imobilizări corporale, observându-se deci preocuparea întreprinderii pentru
asigurarea mijloacelor de producŃie proprii necesare, care trebuie finanŃate din alte surse decât
încasările specifice activităŃii de investiŃii. În anul T achiziŃiile de imobilizări sunt mult mai
reduse, putând fi finanŃate pe seama încasărilor rezultate din vânzarea de imobilizări.
În cadrul activităŃii de finanŃare, pentru anul T-1 se observă apelarea atât la finanŃare din
partea acŃionarilor cât şi la credite pe termen scurt, ceea ce determină un flux net de trezorerie
pozitiv aferent activităŃii de finanŃare. Pentru anul T se obŃine un flux net de trezorerie din
finanŃare negativ, încasările aferente activităŃii de finanŃare provenite din contractarea de credite
pe termen scurt fiind mai mici decât plăŃile determinate de achitarea dobânzilor şi dividendelor.
Pentru anul T-1 fluxul net global de trezorerie este pozitiv, determinat în primul rând de
fluxul net de trezorerie din exploatare care contribuie într-o măsură importantă la finanŃarea
activităŃii de investiŃii. În anul T însă, rezultă un flux net global de trezorerie negativ, determinat
de un semnificativ flux net negativ generat de activitatea de finanŃare a întreprinderii, ceea ce
duce la degradarea situaŃiei trezoreriei.
În ceea ce priveşte ratele de structură a fluxurilor, pentru anul T majoritatea ratelor nu
au semnificaŃie din cauza fluxului de trezorerie net global negativ înregistrat, iar pentru anul T-1
valorile ratelor evidenŃiază aceleaşi aspecte rezultate din analiza fluxurilor în mărime absolută,
adică: o contribuŃie semnificativă a activităŃii de exploatare la generarea de lichidităŃi şi
echivalente de lichidităŃi pentru activitatea de investiŃii; o rată de generare trezorerie de
exploatare din excedent brut de exploatare subunitară, ca urmare a creşterii nevoii de fond de
rulment de exploatare, respectiv valori scăzute ale ratelor de acoperire a capacităŃii de
autofinanŃare şi a autofinanŃării, semnificând o acoperire insuficientă a acestora prin fluxul de
trezorerie net global.
Se impun măsuri în direcŃia eficientizării gestiunii trezoreriei întreprinderii.
Bibliografie:
1. Bernstein L.A., - „Financial Statement Analysis. Theory, Application and Interpretation”,
Irwin, Homewood-Boston, 1993.
2. Eros-Stark L., Pantea M., - „Analiza situaŃiei financiare a firmei. Elemente teoretice. Studiu
de caz”, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
3. ługui Iuliana, - „Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. Modelări, analize şi previziuni
financiar-contabile”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
4. Vintilă Georgeta, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2000.
368
FUNDAMENTAREA EFICIENłEI SISTEMELOR DE
PRODUCłIE ECOLOGICE
LECT. UNIV. DR. CAMELIA BURJA

Universitatea “ 1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Alba Iulia, Str.Nicolae Iorga, nr.11-13, Tel: 0258/811512
Email: cameliaburja@yahoo.com
Abstract: The paper presents a comparative analysis of the efficiency of the systems for ecologic
production, making evident the economic advantages of utilization of ecologic technologies against the
conventional ones.
Modelul european de agricultură are la bază un sistem de producŃie competitiv şi

orientat către piaŃă urmărind totodată şi realizarea unor funcŃii publice, precum protejarea
mediului înconjurător, protecŃia sănătăŃii oamenilor, realizarea de produse agroalimentare
ecologice.
Agricultura de tip convenŃional prin practicarea de tehnologii intens chimizate şi
mecanizate a generat fenomene de deteriorare a echilibrului ecologic, de poluare a factorilor de
mediu, de diminuare a fondului genetic animal şi vegetal, cu implicaŃii puternice asupra
sănătăŃii oamenilor şi consecinŃe imprevizibile pentru generaŃiile viitoare.
InteracŃiunea cu mediul a practicilor convenŃionale are multiple aspecte:
− poluarea mediului înconjurător, în special a apelor subterane şi de suprafaŃă cu
nitraŃi, metale etc. ca urmare a utilizării de substanŃe chimice pentru fertilizarea
solului;
− poluarea atmosferică prin creşterea emisiei de amoniac ca urmare a practicării
sistemelor intensive de creştere a animalelor precum şi datorită stropirii culturilor;
− probleme care provin din fenomenul de merginalizare: degradarea infrastructurii,
abandonarea terenurilor, eroziunea chimică şi fizică a solurilor;
− tasarea, poluarea solului ceea ce detrmină o scădere a capacităŃii sale productive şi
înrăutăŃirea calităŃii resurselor de apă;
− degradarea peisajului şi a habitatului speciilor sălbatice etc.
Sistemele agricole din România corespund în cea mai mare parte modelului
convenŃional confruntându-se cu grave probleme de poluare ca efect al propriilor activităŃi
desfăşurate dar şi ca o consecinŃă a altor activităŃi economico-sociale poluante, în special din
industrie.
În aceste condiŃii a apărut necesitatea implementării unor sisteme de producŃie agricole
care să se subordoneze pe ansamblu unui mod diferit de practică economică, al cărui scop
principal este creşterea economică durabilă. Conceptul de dezvoltare durabilă presupune
“satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generaŃiilor viitoare de a-şi
satisface propriile nevoi”.
Sistemele agricole durabile trebuie să fie o simbioză între specia umană şi natură care
prin tehnologiile aplicate să poată răspunde unor cerinŃe, precum:
− obŃinerea de produse ecologice, pe cât posibil fără utilizarea produselor chimice de
sinteză;
− biodiversitate şi echilibru în sistemele de producŃie practicate care să asigure
protejarea resurselor naturale şi a sănătăŃii oamenilor;
− asigurarea securităŃii alimentare;
− eliminarea organismelor modificate genetic.
369
În practicarea unor sisteme de producŃie ecologice sunt necesare importante restricŃii
referitoare la renunŃarea la substanŃele de sinteză pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor,
reducerea numărului de tratamente, promovarea metodelor biologice de combatere,
reintroducerea substanŃelor tradiŃionale de combatere, dar în doze normale nepoluante.
Pregătirile de aderare a României la comunitatea statelor din Uniunea Europeană şi
preluarea acquis-ului din domeniul agricol au determinat adaptarea politicilor agricole în
direcŃia obŃinerii de produse agroalimentare ecologice în conformitate cu standardele europene.
Servind acestui scop cadrul legislativ al ultimilor ani reglementează controalele veterinare, de
sănătate a plantelor şi a alimentaŃiei animalelor precum şi condiŃiile de comercializare a
produselor specifice.
Ca organism menit să asigure implementarea metodelor de producŃie ecologică şi a
produselor agroalimentare, a fost înfiinŃat un serviciu de specialitate în cadrul Ministerului
Agriculturii şi AlimentaŃiei şi anume, Autoritatea NaŃională a Produselor Ecologice (ANPE).
Metodele de producŃie ecologică precizate în OrdonaŃa de UrgenŃă nr. 34/2000 privind
produsele agroalimentare ecologice se bazează pe:
a) respectarea principiilor producŃiei ecologice;
b) neutralizarea de fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere,
aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanŃe folosite în
alimentaŃia animalelor, substanŃe ajutătoare pentru pregătirea furajelor, produse
pentru curăŃarea şi dezinfectarea adăposturilor pentru animale şi alte produse, decât
a acelor produse permise să fie folosite în agricultura ecologică;
c) folosirea de seminŃe sau material vegetativ săditor obŃinut prin metode de producŃie
ecologică.
În ceea ce priveşte producŃia agroalimentară ecologică câteva din principiile sale de
bază prevăzute în legislaŃia românească sunt:
− eliminarea oricărei tehnologii poluante;
− realizarea de structuri de producŃie şi asolamente, în cadrul cărora rolul principal îl
deŃin rasele, speciile şi soiurile de înaltă adaptabilitate;
− susŃinerea continuă şi ameliorarea fertilităŃii naturale a solului;
− integrarea creşterii animaleleor în sistemul de producŃie a plantelor;
− utilizarea economică a resurselor energetice convenŃionale şi înlocuirea acestora în
mare măsură prin utilizarea raŃională a produselor secundare refolosibile;
− aplicarea unor tehnologii pentru cultura plantelor şi pentru creşterea animalelor care
să satisfacă cerinŃele speciilor, soiurilor şi raselor.
Adoptarea pincipiilor producŃiei ecologice în domeniul vegetal şi în zootehnie va avea
în vedere realizarea unor agrosisteme viabile şi durabile la nivelul exploataŃiilor agricole.
Pentru a vedea dacă conversia sistemelor agricole tradiŃionale la sistemele de producŃie
ecologice are şi o justificare economică se propune un model de analiză comparativă a unei
tehnologii ecologice de cultivare a viŃei de vie faŃă de o tehnologie convenŃională, practicată
experimental la SCVV Blaj în anul 2003-2004.
Indicatorii economico-financiari obŃinuŃi în cadrul celor două modele de producŃie sunt
prezentaŃi în tabelul nr. 1.
Tabelul 1. Analiză comparativă cost- beneficiu

Struguri Vin
Indicatori Model Model Model Model
conv. ecologic conv. ecologic
ProducŃie fizică (kg/ha; l/ha) 6500 6000 4225 3900
PreŃ unitar (lei/kg; lei/l) 13000 14000 37500 40000
Venituri (miilei/ha) 84500 84000 158438 156000
Costuri (miilei/ha), din care: 77512 64906 102287 84377
1. ForŃă de muncă (miilei/ha) 33522 26345 - -
2. Materiale (miilei/ha), din care: 13393 11980 - -
- îngrăşăminte chimice 2280 - - -
370
- îngrăşinte organice - 2000 - -
- pesticide 10593 8480 - -
- alte materiale 520 1500 - -
3. Lucrări mecanice (miilei/ha) 27600 24200 - -
4. Amortizare (miilei/ha) 2957 2341 - -
5. Alte cheltuieli (miilei/ha) 40 40 - -
Cost de producŃie unitar struguri 11925 10818 - -
(lei/kg), din care:
- forŃa de muncă 5157 4391 - -
- materiale 2061 1997 - -
- lucrărimecanice 4246 4033 - -
- amortizare 455 390 - -
- alte cheltuieli 6 7 - -
Cost de producŃie unitar vin (lei/l) - - 24210 21635
Profit brut (miilei/ha) 6988 19094 56151 71623
Profit unitar (lei/kg; lei/l) 1075 3182 13290 18365
Rentab. resurselor consumate (%) 9,0 29,4 54,9 84,9
Sursa: SCVV Blaj
Analiza comparativă a sistemelor de producŃie agricole urmăreşte identificarea

factorilor care intervin în practica ecologică a cultivării viŃei de vie faŃă de sistemul tradiŃional
de cultură şi reflectarea influenŃei acestor factori asupra indicatorului de eficienŃă în mărime
absolută “profit brut’ cât şi asupra indicatorului în mărime relativă “rentabilitatea resurselor
consumate”. Mărimea celor doi indicatori va fi o reflectare a diferenŃei dintre modelul ecologic
de cultură şi modelul convenŃional.
În efectuarea analizei s-a plecat de la relaŃiile de calcul ale indicatorilor respectivi, iar
influenŃa factorilor s-a realizat utilizând procedeul substituŃiei înlănŃuite. Interpretarea
rezultatelor analizei comparative efectuate conduce la desprinderea mai multor concluzii.
Practicarea unui model de producŃie ecologic a generat un spor însemnat de eficienŃă,
care în cifre absolute înseamnă o majorare a profitului brut cu peste 12 milioane lei/ha în cazul
în care strugurii sunt valorificaŃi integral prin vânzare şi de peste 15 milioane lei/ha în situaŃia în
care sunt procesaŃi prin vinificaŃie şi se valorifică vinul.
PreŃurile practicate pentru produsele ecologice au influenŃat nivelul profitului cu 6
milioane lei/ha dacă sunt valorificaŃi strugurii şi cu aproximativ 9,7 milioane lei/ha dacă se
valorifică vinul, aspect care era previzibil, ştiind că produsele provenind din sisteme de
producŃie ecologice sunt mai scumpe. PreŃul lor superior este justificat prin faptul că fiind mai
“curate” protejează sănătatea oamenilor şi nu dăunează nici mediului.
În costurile de producŃie se regăsesc toate influenŃele provenite din schimbarea
tehnologiei de producŃie, a tipurilor de materiale folosite sau a consumurilor de forŃă de muncă.
Dovedindu-şi superioritatea economică, costurile aplicării tehnologiei ecologice în cultura viŃei
de vie va produce din această cauză un spor important de eficienŃă, profitul la hectar majorându-
se pe seama influenŃei costurilor cu peste 6,6 milioane lei în cazul valorificării strugurilor şi cu
10 milioane lei în cazul valorificării vinului.
Urmărind pe produsele ecologice influenŃa modificării diferitelor tipuri de consumuri de
resurse, se constată că toate elementele contribuie în mod direct la creşterea profitului.
Astfel la produsul struguri economia de forŃă de muncă specifică tehnologiei ecologice
de cultivare a viŃei de vie produce cea mai însemnată majorare a profitului, peste 4 milioane lei
la hectar, iar renunŃarea la îngrăşămintele de sinteză şi folosirea de îngrăşăminte organice
asigură un spor de profit de aproape 400 mii lei/ha. Deasemeni o creştere semnificativă a
profitului, şi anume peste 1 milion lei/ha, este determinată de micşorarea numărului de ore de
lucrări executate mecanizat şi deci şi a cheltuielilor cu aceste lucrări.
În ceea ce priveşte produsul vin tehnologia ecologică faŃă de cea convenŃională asigură
un spor de profit, conducând la o creştere a eficienŃei cu peste 15 milioane lei/ha, realizându-se
şi un câştig suplimentar de peste 3 milioane lei/ha în cazul în care strugurii se vinifică şi se
valorifică vinul.
371
Scăderea profitului brut în sistemul analizat, datorită modificării producŃiei fizice şi
anume, de circa 500 mii lei/ha în cazul valorificării strugurilor şi respectiv, de aproximativ 4
milioane lei/ha în cazul valorificării vinului, se consideră firească, întrucât sistemele de
producŃie ecologice îşi obŃin superioritatea calitativă a producŃiei prin limitarea randamentelor la
hectar şi obŃinerea de recolte mai mici.
O scurtă analiză a rentabilităŃii resurselor consumate demonstrează clar că aplicarea de
practici ecologice de producŃie conduce la avantaje economice nete comparativ cu sistemele
convenŃionale, în cazul prezentat, rentabilitatea crescând cu peste 20 % pe hectar dacă se
valorifică strugurii şi cu 30 % pe hectar dacă este valorificat vinul.
Bibliografie:
1. Bran F., Ioan I., - “Ecosferă şi politici ecologice”, Editura ASE, Bucureşti, 2001
2. Burja V., Todea N., Burja C., - “Analiza financiară şi evaluarea societăŃilor comerciale”,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003.
3. Cămăşoiu C., - “Economia şi sfidarea naturii”, Editura Economică, Bucureşti, 1994.
4. Rădulescu C.V., - “Dezvoltarea durabilă şi implicaŃile economico-financiare ale
exploataŃiilor agricole”, Editura ASE, Bucureşti, 2003.
5. *** OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 34/2004 privind produsele agroalimentare ecologice.
372
VALOAREA GARANłIEI – NIVELUL DE ACOPERIRE
ASIGURAT DE GARANłIE
LECT. UNIV. DR. IUGA IULIA

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Str. G. Baritiu, nr. 6, Bl. j5, ap.11, tel: 0258/811512
E-mail: iuga_iulia@yahoo.com
Abstract: Lots of crediting decisions seem good when they’re taken. Nevertheless, in time, some
credits are not reimbursed. The guarantees are the juridical instruments that confer to the entitled
creditor priority in relation with other creditors upon forcible pursuit of a certain asset the debtor owns,
as well as the possibility of forcible pursuit of a person committed together with the debtor.
Multe decizii de creditare par bune atunci când sunt luate. Cu toate acestea, în timp,
unele credite nu sunt rambursate. Creditarea nu este o ştiinŃă exactă, ea are reguli şi
regulamente, care dacă sunt urmate corect conduc la decizii corecte. GaranŃiile sunt mijloacele
juridice care conferă creditorilor titulari fie prioritatea faŃă de ceilalŃi creditori cu privire la
urmărirea silită a unui bun determinat din averea debitorului, fie posibilitatea de a urmări silit şi
o altă persoană care s-a angajat împreună cu debitorul. FuncŃia esenŃială a garanŃiilor este de a
atenua sau de a elimina riscul pierderii care decurge pentru creditor din insolvabilitatea
debitorului. Aceeaşi funcŃie o îndeplinesc şi alte mijloace juridice de care dispune creditorul şi
care nu sunt garanŃii propriu-zise: solidaritatea, indivizibilitatea, rezerva dreptului de
proprietate, dreptul de retenŃie, arvune, clauza penală, contul curent, creditul documentar.
Conform DicŃionarului Enciclopedic Managerial, prin termenul de garanŃie se înŃelege:
„Ansamblu de mijloace juridice de garantare a obligaŃiilor prin afectarea unui bun al debitorului
sau chiar al altei persoane în scopul asigurării executării obligaŃiei asumate.”
Deci, garanŃia dă dreptul creditorului ca în caz de neexecutare a obligaŃiei de către
debitor să ceară scoaterea la licitaŃie a bunurilor sau a hârtiilor de valoare, astfel încât din
sumele încasate să se achite obligaŃia faŃă de creditor.
GaranŃia bancară presupune două tipuri de contracte:
• contractul de cauŃiune bancară care creează o obligaŃie pentru bancă de a plăti suma
convenită în anumite condiŃii;
• contractul de garanŃie pur, ce se caracterizează prin obligaŃia băncii garantate de a
plăti o sumă convenită în cazul în care cel garantat înregistrează o pierdere sau nu
realizează un câştig sperat.
Deşi capacitatea de rambursare a creditului şi a dobânzilor este primul criteriu în
evaluarea creditelor, este obligatoriu a se cere şi garanŃii. În cazul în care sursa de rambursare
dispare indiferent din ce motiv, banca trebuie să aibă o anumită asigurare. Deci, nevoia de
garanŃii. GaranŃia este denumirea generică utilizată pentru a desemna orice metodă, instrument
sau angajament accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziŃia sau emis în favoarea
băncii, în virtutea contractului încheiat, în măsură să asigure banca de realizarea certă a
drepturilor garantate, respectiv recuperarea sumelor împrumutate (inclusiv dobânzile), în cazul
nerambursării acestora de către debitor. Pornind de la accepŃiunea dată garanŃiei, obligaŃia din
contractul de împrumut este obligaŃia principală. În virtutea ei, clientul este obligat să
ramburseze ratele scadente şi dobânzile aferente la termenele convenite. GaranŃia cerută
suplimentar de bancă dă naştere a unei a doua relaŃii, secundare: dacă obligaŃia iniŃial asumată
nu a fost îndeplinită, banca apelează la executarea garanŃiei.
PărŃile implicate în garanŃie sunt:
373
1. ordonatorul garanŃiei – este debitorul principal. El este cel căruia partenerul de
contract (banca) îi solicită o garanŃie. Ordonatorul fie oferă o garanŃie din propriul său
patrimoniu (sub formă de gaj sau de ipotecă), fie solicită unui terŃ – garant - să ofere o garanŃie,
în locul lui.
2. beneficiarul garanŃiei este cel în favoarea căruia s-a constituit garanŃia (banca).
Beneficiarul execută garanŃia, respectiv încasează banii care rezultă din vânzarea bunului, dacă
debitorul principal nu şi-a îndeplinit obligaŃia asumată de a rambursa banii.
3. garantul este debitorul secundar, care, în anumite cazuri, poate fi însuşi debitorul
principal, când garantează bunurile sale, sau poate fi un terŃ (o altă bancă sau o altă instituŃie)
care garantează că în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor debitorului principal, va îndeplini obligaŃia
de plată sau de rambursare a sumelor.
NecesităŃi practice, specifice activităŃilor comerciale, a căror caracteristici constă în
dinamism, complexitate şi promptitud impun o altă abordare, mai pragmatică, prin referire la
„riscurile comerciale” în raport cu care trebuie examinate şi garanŃiile contra acestor riscuri.
Riscul este o categorie socială, economică, politică sau naturală a cărui origine se află în
incertitudinea care poate sau nu să genereze o pagubă datorită ezitărilor şi inconsistenŃei în
luarea deciziilor. Aceasta este şi geneza riscului comercial care se amplifică ca urmare a
informării deficitare sau necalificate.
Riscul devine o frână în desfăşurarea activităŃii economice şi, implicit, a expansiunii ei,
acest impact necontrolat ducând la îngreunarea procesului de decizie, la îngustarea volumului de
afaceri şi chiar la suportarea unor pagube materiale de mai mică sau mai mare amploare.
Desfăşurarea unei activităŃi eficace şi creatoare se poate înfăptui numai în condiŃiile în
care cei ce o înfăptuiesc sunt puşi la adăpost de efectele nefaste ale riscului. Prevenirea,
atenuarea sau înlăturarea efectelor riscului presupune instituirea unui sistem coerent de garanŃii
care presupune şi unele eforturi materiale, care sunt minore în raport cu marile avantaje care se
obŃin prin evitarea sau atenuarea pagubelor datorită măsurilor luate.
Valoarea minimă a garanŃiilor constituite trebuie să acopere valoarea creditului, a
dobânzilor şi cota de risc a băncii pe perioada de creditare. În cazul liniei de credit, valoarea
garanŃiei colaterale constituite trebuie să acopere şi dobânda calculată la nivelul plafonului
aprobat pentru următoarele 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului de valabilitate, în
care este prevăzută rambursarea. Bunurile cumpărate din credit se constituie în toate cazurile,
drept garanŃie a creditului chiar dacă garanŃia constituită iniŃial acoperă creditul, dobânda şi cota
de risc, la nivelul prevederilor prezentelor norme, clauza menŃionată în contractul de credit.
Pentru fiecare contract de credit garanŃia se constituie distinct, bunul admis în garanŃie nu se
acceptă în garanŃia altui credit. Toate bunurile admise în garanŃia creditelor sunt supuse
verificării scriptice şi faptice din momentul constituirii lor în garanŃie şi până în momentul
recuperării integrale a creditului şi a dobânzilor aferente.
Cota de risc acceptată de bancă este minim 25% cu excepŃia:
− scrisorilor de garanŃie emise de Ministerul de FinanŃe, Banca naŃională a României
sau de o altă bancă centrală externă – nu se calculează cota de risc;
− depozitelor bancare – cota de risc calculată este de minim 10%;
− agenŃilor economici care înregistrează un nivel al solvabilităŃii sub 0,3 şi a marjei
profitului brut sub 2% - cota de risc calculată este de minim 50%;
− în cazul ipotecii şi a gajului fără deposedare este de minim 50%.
Rata inflaŃiei se va lua în calculul stabilirii valorii totale a garanŃiilor necesare, în cazul
creditelor acordate pe bază de ipoteci / gajuri, depozit în lei.
Este foarte important ca banca să cunoască cu certitudine valoarea atribuită garanŃiei în
momentul în care aprobă împrumutul. Este necesar ca valoarea garanŃiei să fie constantă în
timp, astfel încât aceasta să nu scadă sub suma datorată pe toată durata rambursării.
În practică, băncile calculează nivelul de acoperire asigurat de garanŃie, în raport cu
valoarea obligaŃiei garantate. Bunurile oferite drept garanŃie sunt evaluate de specialişti ai băncii
sau ai unor instituŃii specializate. Din valoarea bunurilor astfel evaluate, băncile calculează un
anumit procent care constituie valoarea garanŃiei. Nivelul acoperirii reflectă experienŃa băncii în
posibilitatea de a încasa cât mai mult dintr-un anume tip de garanŃie, ca urmare a executării ei.
374
În stabilirea nivelului de acoperire (a mărimii procentului), banca trebuie să aibă în
vedere că, în cazul în care bunul trebuie vândut, poate nu va exista cerere pentru astfel de
produse sau, prin vânzarea unui stoc mare, preŃul se poate reduce, fapt ce va influenŃa negativ
suma ce poate fi obŃinută. Nivelul stocului este de obicei supraevaluat de către clienŃi. În cazul
executării unei garanŃii, banca nu trebuie să se bazeze pe posibilitatea obŃinerii valorii integrale
a garanŃiei, cu excepŃia numerarului din depozitul bancar.
Numeroase garanŃii au valori variabile. Cele mai relevante exemple sunt investiŃiile la
bursa de valori (titlurile de valoare) sau depozitele în valută. Şi preŃurile terenurilor şi imobilelor
fluctuează. Toate acestea constituie alte argumente în favoarea deciziei de a se lua în
considerare doar un anumit procent din valoarea unei garanŃii. Elementele al căror preŃ variază
frecvent impun băncii necesitatea reevaluării periodice a garanŃiei, chiar zilnic, dacă riscul o
justifică (recalcularea nivelului de acoperire). Un alt factor priveşte obligaŃiile referitoare la
proprietăŃi, în special la proprietăŃile industriale.
Dacă o bancă a acceptat drept garanŃie o fabrică cu profil chimic, s-ar putea ca banca să
trebuiască să suporte costurile privind poluarea mediului, dacă afacerea dă faliment. Băncile
refuză adesea garanŃiile de acest tip, deoarece costurile de remediere a efectelor poluării pot fi
atât de ridicate, încât să conducă la falimentul băncii.
Trebuie avută în vedere orice schimbare posibilă a valorii garanŃiei. În timp ce
obligaŃiunile şi acŃiunile sunt uşor de evaluat în orice moment, valoarea lor poate fi subiectul
unor acŃiuni speculative la bursă. Valoarea unor garanŃii fluctuează corespunzător ciclului
economic general, în timp ce altele îşi păstrează valoarea constantă.
Dacă apar situaŃii în care clientul nu poate plăti suma luată cu împrumut, banca, prin
executarea garanŃiei, poate să-şi recupereze în întregime banii daŃi cu împrumut.
Valoarea garanŃiilor colaterale trebuie să acopere în proporŃie de 125% din valoarea
integrală a creditului şi dobânda calculată pe perioada creditării.
Bibliografie:
1. IULIAN CEAUŞU, DicŃionar Enciclopedic Managerial, Editura Academică de
Management, Bucureşti, 2000.
2. INSTITUTUL BANCAR ROMÂN, Băncile şi operaŃiunile bancare, Ed. Economică,
Bucureşti, 1996.
3. GH. NEGOESCU, Risc şi incertitudine în economia contemporană, , Editura Alter-Ego
Cristian, GalaŃi.
375
ETAPELE ACTIVITĂłII DE CREDITARE
LECT. UNIV. DR. LAVINIA MARIA NEłOIU

Str. Calugareni nr.1. Dr. Tr. Severin, MehedinŃi
0252/329191
lnetoiu@yahoo.com
Abstract: When needing a credit the client asks for help from banks. When granting a credit the
bank uses its resources that come mainly from the deponents on the basis of a repayment commitment, in
the future, fulfilling the financial needs of that client. In his turn the client gets the financial resources
needed to carry on his activity under optimal conditions.
La o primă vedere relaŃia între bancă şi client, definită prin prisma intereselor care o
determină, poate părea destul de simplistă: creditul poate fi privit ca o marfă oarecare, pe care
clientul o foloseşte pe o anumită perioadă, plătind în schimbul utilizării ei un preŃ care îmbracă
forma de dobândă, deci interesul clientului ar putea fi limitat strict la obŃinerea unui credit cu un
nivel al dobânzii cât mai scăzut, în timp ce interesul băncii ar putea fi limitat la acordarea unui
credit cu un nivel al dobânzii cât mai ridicat.
În momentul în care echipa managerială a băncii decide acordarea unui credit este ca şi
când ar elibera un brevet de moralitate sau o cauŃiune morală pentru clientul beneficiar. Banca
creează şi vehiculează o valoare care nu este o marfă ca oricare alta, ci este chiar moneda,
provenită din surse proprii cât şi din surse atrase. Astfel decizia de creditare implică asumarea
răspunderii băncii faŃă de clienŃii deponenŃi.
Activitatea bancară în materie de creditare are o importanŃă excepŃională, din acest

motiv de la momentul depunerii cererii de creditare şi până la acordarea efectivă a creditului,
relaŃia bancă client trebuie să parcurgă anumite etape:
1. Depunerea cererii de creditare.
În această primă etapă, clientul se adresează băncii sale cu o cerere de credit, a cărei
analiză se efectuează de către Compartimentul (Serviciul) de Creditare, din cadrul unităŃilor
teritoriale ale băncilor comerciale şi are drept scop evaluarea cererii de creditare sub raportul
necesităŃii şi oportunităŃii solicitării, avându-se în vedere identificarea eventualilor factori de
risc şi posibilitatea contracarării acestora.
Analiza se efectuează de obicei de către un colectiv mixt de specialişti care cuprinde un
economist – inspector sau ofiŃer de credite, un inginer evaluator – specializat în evaluarea
garanŃiilor şi în analizarea aspectelor tehnice ale proiectelor de investiŃii şi un jurist.
Cu ocazia depunerii respectivei cererii la bancă, se vor depune obligatoriu, o serie de
anexe, care să facă posibilă interpretarea corectă a datelor sintetice cuprinse în cadrul cererii şi
anume:
• de regulă ultimele trei bilanŃuri, în condiŃiile în care acestea există, însuşite de
organele fiscale;
• ultimele două,trei balanŃe de verificare, însoŃite de declaraŃiile privind plata TVA -
ului şi a impozitului pe profit aferente;
• dosarul juridic al societăŃii, având toate documentele, de la constituire şi până în
prezent, în ordine cronologică, şi cu înscrierea de menŃiuni de la Registrul ComerŃului, după
caz;
376
• dovada existenŃei spaŃiilor de desfăşurare a activităŃii – acte de proprietate, contracte
de închiriere, contracte de arendă;
• planul de afaceri pentru creditele pe termen scurt;
• studiu de fezabilitate pentru creditele pe termen mediu şi lung;
• situaŃiile analitice ale creanŃelor şi datoriilor cu specificarea vechimii acestora;
• proiecŃii ale fluxului de numerar şi ale contului de profit şi pierdere pe perioada de
creditare;
• scrisori de recomandare de la clienŃi şi furnizori, dacă este cazul;
• curriculum vitae pentru echipa managerială propusă pentru implementarea
proiectului şi pentru cei din conducere, din care să rezulte calificarea şi experienŃa managerială
a acestora;
• copie după contractele de împrumut, de leasing şi după alte contracte de garanŃii
după caz;
• situaŃia cu garanŃiile propuse a fi aduse cu specificarea provenienŃei şi dovada
achitării acestora cu contracte de vânzare - cumpărare, acte de donaŃie, facturi;
• orice alte situaŃii lămuritoare cu privire la desfăşurarea afacerii pe care solicitantul
sau banca le socotesc necesare.
Pentru solicitanŃii de credite persoane fizice, asociaŃii familiale, cererea de credite are o
structură simplificată, informaŃiile rezumându-se la datele personale ale solicitantului,
eventualele recomandări de la locul de muncă, situaŃia veniturilor obŃinute de către membrii
familiei şi eventualii giranŃi, garanŃiile propuse cu specificarea regimului lor juridic.
2. Analiza agentului economic din punct de vedere juridic, are în vedere următoarele
aspecte:
− existenŃa documentelor de constituire conform legilor, a actelor adiŃionale în formă
autentică şi cu înscrierea de menŃiuni la Registrul ComerŃului sau existenŃa Certificatului Unic
de Înregistrare; existenŃa în obiectul de activitate al societăŃii, a codului CAEN corespunzător
activităŃii propuse a fi creditată; consultarea Registrului ComerŃului cu privire la statutul juridic
al solicitantului, starea de faliment, litigii, reorganizare judecătorească, etc, şi al persoanelor
care angajează patrimonial societatea;
− consultarea Biroului de Credite, a Centralei Riscurilor bancare precum şi a
Centralei Incidentelor de PlăŃi de pe lângă Banca NaŃională cu privire la înscrierea solicitantului
în fişierele incidentelor de plăŃi, ce vizează: interdicŃia de a emite cecuri, refuzuri la plată,
executări silite;
3. Analiza agentului economic din punct de vedere tehnic, cade în sarcina
responsabilului tehnic al băncii – inginerului evaluator şi presupune la rândul evaluarea tehnică
a afacerii precum şi evaluarea garanŃiilor materiale;
4. Analiza agentului economic din punct de vedere economico-financiar.
Principalii indicatori care stau la baza analizei situaŃiei economico - financiare a
clienŃilor, sunt:
• Lichiditatea - reprezintă capacitatea unui agent economic de a face faŃă datoriilor
sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilităŃi. Se
calculează conform relaŃiei188:
A
L= X100 ;
Dts
unde:
A= disponibilităŃi băneşti + sume de încasat + titluri de credit + alte elemente de activ –
imobilizări de elemente patrimoniale;
Dts =credite şi datorii pe termen scurt (curente şi restante)
1.Basno C., Dardac N., Floricel C., - Monedă, Credit, Bănci, aplicaŃii şi studii de caz, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,
127 -128.
377
Nivelul de lichiditate obŃinut în urma calculării lichidităŃii se interpretează conform
datelor prezentate în Tabelul Nr. 1., astfel:
Tabelul nr. 1. Valori ale nivelului de lichiditate

Nivel Interpretare
lichiditate
< 100% Lichiditate necorespunzătoare
100% - 120% Lichiditate satisfăcătoare
120% -150% Lichiditate bună
> 150% Lichiditate foarte bună
Nu se vor credita acei agenŃi economici cu o lichiditate necorespunzătoare, deoarece

aceştia înregistrează plăŃi restante faŃă de furnizori, buget, credite restante faŃă de bancă.
• Solvabilitatea - reflectă capacitatea generală a firmei de a transforma toate activele
sale în numerar pentru plata tuturor datoriilor; se calculează conform relaŃiei 189:
Capital social
S= X100;
Total pasiv (capital social + credite pe termen scurt, mediu şi lung)
Valoarea indicatorului trebuie să fie supraunitară. Solvabilitatea arată capacitatea unei

societăŃi de a-şi acoperi toate datoriile (bancă, furnizori, buget, etc.) prin valorificarea tuturor
activelor sale; exprimă gradul în care fiecare agent economic asigură cu capital social acoperirea
creditelor pe termen scurt, mediu şi lung.
Rentabilitatea - reprezintă capacitatea agentului economic de a obŃine profit din
activitatea proprie; se exprimă în general prin rata profitului net, calculată astfel190:
Pr ofit net
Rpn = X100;
Capital social
6.Prezentarea garanŃiilor aferente creditului .

În vederea evitării unor riscuri de neîncasare a creditelor acordate, managerul bancar se
va asigura ca solicitanŃii să dispună de posibilităŃi de restituire a creditelor în condiŃiile
desfăşurării unei activităŃi normale, precum şi pentru recuperarea acestora în situaŃiile în care
împrumutaŃii nu-şi execută obligaŃiile din diverse cauze. Valoarea minimă a garanŃiilor
acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puŃin egală cu datoria cea mai mare a debitorului,
formată din creditul aprobat plus dobânda până la rambursarea primei rate din împrumut.
7. Încadrarea în grupe de bonitate.
Prin analiza conjugată a rezultatelor obŃinute de către specialiştii băncii, pe parcursul
etapelor de analiză mai sus prezentate, se stabileşte bonitatea agentului economic solicitant de
credite.
Bonitatea reprezintă un indicator sintetic al performanŃelor economico-financiare şi
nefinanciare ale agenŃilor economici, în funcŃie de care, aceştia sunt încadraŃi în vederea
acordării creditului, în mai multe grupe denumite categorii de performanŃă, după cum urmează:
Categoria A – Standard - agenŃii din această categorie au performanŃe financiare foarte
bune, serviciul datoriei bun şi există condiŃii de menŃinere a acestora în perioada de creditare;
Categoria B - În observaŃie – agenŃii din această categorie sunt clienŃi cu rezultate
economico - financiare bune sau chiar foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp
pot întâmpina greutăŃi în rambursarea ratelor scadente ale creditului şi dobânzilor aferente
precum şi a altor datorii exigibile;
189
Idem 1, pag 128.
190
Idem 1, pag 128.
378
Categoria C – Substandard - agenŃii din această categorie prezintă performanŃe
economico - financiare modeste dar se pot redresa eventual printr-o infuzie de capital. Practica
recomandă creditarea cu prudenŃă, eventual banca solicitând garanŃii suplimentare, mergând
până la luarea în garanŃie a bunurilor proprietate personală a managerilor societăŃii;
Categoria D – Îndoielnic - agenŃii din această categorie prezintă performanŃe
economico-financiare slabe, situaŃie în care eventualele credite sunt incerte la rambursare. În
această situaŃie băncile solicită planuri speciale de redresare, acoperirea fermă prin contracte a
afacerii, precum şi garanŃii reale şi care să ofere posibilitatea valorificării rapide a acestora.
Categoria E – Pierdere - agenŃii economici din această categorie prezintă performanŃe
proaste, serviciul datoriei este necorespunzător. În aceste situaŃii, băncile nu acordă credite decât
atunci când acestea sunt garantate cu cash colateral, garanŃii guvernamentale sau scrisori de
garanŃii bancare emise de o bancă de prim rang.
8 Elaborarea deciziei de creditare
Decizia reprezintă o verigă în procesul de creditare fiind un moment crucial al acestui
proces.. Luarea unor decizii corespunzătoare, prin care să se asigure conducerea optimă a unei
activităŃi de creditare, reprezintă rezultatul unui proces complex: cunoaşterea solicitantului de
credit, evaluarea garanŃiilor acestuia, precum şi analiza viabilităŃii afacerii propuse spre
creditare. Dar ce înseamnă a decide acordarea creditului pentru echipa managerială a băncii? A
decide înseamnă a alege Ńinând cont de criteriile anterior prezentate, între a acorda sau nu
creditul, cu eventuala impunere a unor condiŃii suplimentare solicitantului de credit.
9. Acordarea creditelor
După aprobarea cererilor de credite de către Comitetele de credite sau DirecŃiile din
cadrul centralelor băncilor, în limitele de competenŃă stabilite prin normele interne, se trece la
etapa acordării creditelor. PlăŃile din aceste credite pot începe numai după semnarea contractului
de credite, întocmirea tuturor documentelor legale privind constituirea garanŃiilor asiguratorii
acceptate de bancă şi prezentarea poliŃelor de asigurare a acestora la o societate românească de
asigurări cu cesiunea drepturilor de creanŃă în favoarea băncii. Plata creditelor se va face fie
integral, la o anumită dată, fie eşalonat, în tranşe, conform prevederilor din contractul de credite
şi a gajurilor de acordare şi rambursare, anexe la contract.
Aceste etape urmăresc o bună cunoaştere a clientului ce solicită creditul, urmărind în
acelaşi timp identificarea unor riscuri care ulterior ar genera apariŃia unor credite
neperformante.
Bibliografie
1. Basno C., Dardac N., Floricel C., ‘’Monedă, Credit, Bănci’’, Ed. Didactică şi Pedagogică,
R.A. Bucureşti, 2003.
2. Dedu V., ‘’Gestiune şi Audit Bancar’’, Editura pentru ŞtiinŃe NaŃionale, Bucureşti, 2001.
3. Mihai I., ‘’Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare’’, Ed. Expert, Bucureşti, 2003.
4. NeŃoiu L., ’ModalităŃi de antrenare a creditului bancar în procesul de modernizare a
agriculturii’’, Editura Universitaria, Craiova, 2004.
379
CONTROLUL RISCULUI DE CREDIT
LECT. UNIV. DR. LAVINIA MARIA NEłOIU

Universitatea din Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Calugareni nr.1. Dr. Tr. Severin,
MehedinŃi, Tel: 0252/329191
E-mail: lnetoiu@yahoo.com
Abstract: When granting a credit the bank borrows money from its depositors. They must
manage the money efficiently, make secure investments and reduce the credit risk as much as possible. In
order to reduce this risk, the banks will consult firms specialised in collecting information regarding the
banking risk and meanwhile take into account a series of restrictions in the credit granting.
În contextul integrării în Uniunea Europeană, băncile româneşti, în marea lor majoritate

private, vor urmări să obŃină cât mai multe performanŃe în activitatea lor cu cât mai puŃine
riscuri posibile. Unul dintre riscurile cu care se confruntă toate instituŃiile bancare, nu neapărat
din România, îl reprezintă riscul de credit. În acest sens băncile vor urmări un control riguros al
acestui risc prin consultarea unor structuri special înfiinŃate la nivel central cât şi prin aplicare
anumitor restricŃii în activitatea de creditare.
În România structurile de combatere a riscurilor de creditare cuprind persoane cu sarcini
precise, servicii şi departamente, direcŃii în bănci sau centrale bancare, dar pentru că acestea s-
au dovedit insuficiente, li s-a adăugat o Centrală în cadrul Băncii NaŃionale, denumită Centrala
Riscurilor Bancare.
Centrala Riscurilor Bancare (CRB)191 reprezintă o structură specializată în colectarea,
stocarea şi centralizarea informaŃiilor privind expunerea fiecărei instituŃii de credit din sistemul
bancar românesc faŃă de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente al căror
nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare sau restantele mai mari de 30 zile, indiferent
de suma, înregistrate in restituirea creditelor de către persoanele fizice fata de care instituŃiile de
credit înregistrează o expunere mai mica de 200 milioane lei, precum si a informaŃiilor
referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori.
Centrala Riscurilor Bancare are o bază de date organizată în patru registre:
Registrul central al creditelor (RCC) conŃine informaŃii de risc bancar raportate de
instituŃiile de credit şi este actualizat lunar;
Registrul creditelor restante (RCR) conŃine informaŃii de risc bancar referitoare la
abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de
Registrul central al creditelor;
Registrul grupurilor de debitori (RGD) conŃine informaŃii despre grupurile de
persoane fizice si/sau juridice care reprezintă un singur debitor si este alimentat lunar de
Registrul central al creditelor;
Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conŃine informaŃii despre fraudele cu carduri
produse de către posesori raportate de instituŃiile de credit si este actualizat on-line.
Raportările efectuate de bănci conŃin următoarele informaŃii:
• date de identificare a debitorilor faŃă de care banca înregistrează o expunere mai
mare sau egală cu limita de raportare;
• date privind fiecare credit sau angajament de care beneficiază debitorul: tipul
creditului, termenul de acordare, tipul garanŃiei, serviciul datoriei, data acordării,
data scadenŃei, suma acordată, suma datorată la momentul raportării, suma restantă.
Centrala Riscurilor Bancare difuzează informaŃii către bănci în două moduri:
191
www.bnro.ro/legislaŃie.
380
− prin rapoarte lunare care cuprind informaŃii privind toŃi debitorii pe care banca i-a
raportat în luna respectivă cu toate informaŃiile disponibile referitoare la creditele şi
angajamentele de care respectivul debitor a beneficiat, de la toate băncile, fără a se
preciza identitatea băncilor creditoare (situaŃia riscului global);
− ca răspuns la interogări, situaŃie în care băncile pot solicita două tipuri de
informaŃii: situaŃia riscului global şi situaŃia creditelor restante, pe o perioadă de 7
ani.
Un obiectiv prioritar pentru următoarea perioadă, în scopul realizării unei evaluări cât
mai complete a fiecărui debitor, precum şi în scopul de a reduce riscul clientului, îl reprezintă
includerea în baza de date a unor noi informaŃii referitoare la: componenŃa grupurilor de
debitori, evidenŃiată de fiecare bancă; restanŃele mai mari de 30 de zile înregistrate în restituirea
creditelor de către persoanele fizice.
Sisteme similare de gestiune a informaŃiilor de credit funcŃionează cu succes în Ńările
dezvoltate: Austria, Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Portugalia, Spania.
Este demn de menŃionat însă faptul că, pentru un management adecvat al riscului de
credit, a apărut şi obligativitatea introducerii la nivelul băncilor, a unui sistem complex
informatizat, acestea putând accesa fişierele Biroului de Credite şi ale Centralei Riscurilor
Bancare de pe lângă Banca NaŃională, fapt ce contribuie esenŃial la diminuarea factorilor de risc.
Practic, băncile comerciale au acces la fişierele Băncii NaŃionale cu privire la înscrierea
agenŃilor economici în Centrala Incidentelor de PlăŃi (CIP), Fişierul NaŃional al Biletelor la
Ordin (FNBO), dar şi în alte fişiere care conŃin date despre istoricul firmelor solicitante, a
relaŃiilor de grup, a existenŃei eventualelor litigii. Mai mult decât atât, prin reglementări interne,
Banca NaŃională a României obligă băncile comerciale care operează pe teritoriul României să
consulte Camerele de ComerŃ şi Industrie teritoriale, cu privire la componenŃa consiliilor de
administraŃie, eventualele relaŃii de grup în cadrul firmelor şi a persoanelor, a litigiilor, relaŃiilor
cu terŃii, etc.
Controlul riscului de credit nu se realizează numai prin consultarea organismelor create
la nivel naŃional, ci şi prin aplicarea unor restricŃii în politica de creditare la nivelul fiecărei
bănci. Astfel, pentru a nu se ajunge la situaŃii în care clienŃii să nu poată rambursa creditele,
banca utilizează în politica sa de creditare şi unele restricŃii, menite să elimine riscul acestei
activităŃi. Dintre acestea cea mai importantă este decizia de a nu acorda credite:
• agenŃilor economici cu management defectuos, fără perspectivă de redresare;
• agenŃilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finanŃarea activelor
circulante sau a investiŃiilor;
• unităŃilor economice în reorganizare sau lichidare.
Managementul riscurilor presupune ca formă de asigurare împotriva riscului de credit
provizionarea. Sistemul de provizionare în cadrul băncilor comerciale, reglementat de normele
în vigoare, este destinat protejării capitalului băncii, protejării depozitelor persoanelor fizice şi
juridice, acoperirii eventualelor credite cu incertitudini în recuperare, stabilindu-se în acest sens
un sistem de coeficienŃi de provizionare aferenŃi categoriilor de clasificare a creditelor,
prezentaŃi în Tabelul nr. 1.
Tabelul 1. CoeficienŃi de provizionare aferenŃi categoriilor de clasificare

Categoria de clasificare Coeficientul
Standard 0%
În observaŃie 5%
Substandard 20%
Îndoielnic 50%
Pierdere 100%
Cuantumul provizioanelor specifice de risc diferă în funcŃie de clasificarea creditelor.

Astfel, fiecărei categorii de clasificare a creditului îi corespunde un anumit coeficient de
provizionare. Provizioanele specifice de risc sunt aferente fiecărui credit aprobat, în curs de
derulare la unităŃile băncii şi sunt destinate acoperirii eventualelor credite care, în urma analizei
381
serviciului datoriei sau ca urmare a iniŃierii de proceduri judiciare, prezintă incertitudine în
recuperarea lor. O atenŃie deosebită se acordă evaluării corecte şi reale a riscului de creditare şi
a dobânzilor aferente precum şi a posibilităŃilor certe de valorificare a garanŃiilor avute în vedere
la acordarea creditelor, astfel încât volumul provizioanelor constituie să fie acoperitor pentru
creditele şi dobânzile incerte.
În vederea administrării riscului general de credite rezultat din activitatea de creditare,
managementul bancar prevede ca obligaŃie constituirea unei rezerve generale pentru riscul de
credit, în limita de 2 % din soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului. Ca şi în cazul
analizei calităŃii portofoliului de credite, activitatea de constituire a provizioanelor de toate
categoriile capătă un caracter continuu şi rezultă, implicit, din evoluŃia calităŃii creditelor
acordate de bancă.
Dezvoltarea unui sistem performant de analiză şi evaluare a portofoliului de credite,
precum şi de determinare a nivelului optim de provizionare, reprezintă un domeniu de interes
deosebit pentru managementul băncii. Urmărirea operativă a calităŃii creditelor din portofoliu ar
trebuie realizată prin sisteme de evaluare pe bază de punctaj, prin tehnici informatice de
gestiune a datelor, precum şi pe baza unor sisteme expert în vederea gestionării riscului de
creditare individual şi global, pe toate pieŃele creditului. Este necesară utilizarea unui sistem de
gestiune a bazelor de date care să permită monitorizarea rapidă a stării creditelor din portofoliu.
Cu un asemenea sistem performant, personalul băncii poate gestiona şi agrea creditele în funcŃie
de diverse criterii (sector de activitate, localizare geografică, tip de proiect). Sistemul asigură un
control superior asupra datelor de bază şi permite lucrul în timp real cu debitorii, ori de câte ori
o actualizare este necesară.
Pe lângă provizionare, banca se poate proteja faŃă de pierderile din credite prin
operaŃiunea de cedare a riscurilor prin asigurare. Astfel, banca poate încheia asigurări cu
instituŃii specializate, în vederea acoperirii riscurilor de pierderi la portofoliul de credite.
În analiza creditelor cu probleme, de mare importanŃă sunt garanŃiile, respectiv tipul şi
mărimea lor. Acestea sunt solicitate de bănci pentru acoperirea creditelor acordate (în lei şi
valută) şi a altor angajamente (deschideri de acreditive, scrisori de garanŃie bancară, avalizări).
GaranŃiile sunt folosite în caz de insolvabilitate a debitorului, pentru a acoperi, prin valorificare,
debitul neacoperit de beneficiarul facilităŃilor oferite de bancă.
În mod practic, garanŃiile nu trebuie să fie privite decât ca o siguranŃă subsidiară,
decizia de a acorda creditul trebuie să fie luată în funcŃie de posibilitatea de rambursare a
creditului, care rezultă din analiza afacerii pe care o banca o creditează.
Până în anul 1998, în România, executarea garanŃiilor nu avea un caracter obligatoriu.
Trebuia ca băncile să iniŃieze acŃiuni în justiŃie pentru obŃinerea titlului executoriu şi, abia după
această procedură, se putea trece la vânzarea bunurilor constituite drept garanŃie materială a
creditului. Prin Legea bancară nr. 58/1998, a fost reglementată executarea garanŃiilor în cazurile
limită, când numai prin valorificarea acestora se mai pot acoperi pierderile convenite de bănci.
Legea bancară prevede la art.44: “la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanŃii să
prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenŃă. În acest scop băncile cer
solicitanŃilor garantarea creditelor în condiŃiile stabilite prin normele lor de creditare”. Este
prima dată când legiuitorul dă un caracter imperativ conceptului de credibilitate dublat de
garantare, însă legiuitorul nu face nici o referire expresă la tipul garanŃiilor solicitate, garanŃie
putând fi considerată şi viabilitatea unei afaceri. În sistemul bancar românesc, garanŃia
constituie condiŃia de bază în acordarea creditelor, acestea fiind constituite înainte de acordarea
creditelor, îmbrăcând diverse forme: gaj, ipotecă, etc.
Procesul de preluare a controlului asupra garanŃiei necesită timp, iar la sfârşitul acestui
proces, dacă nu va fi posibil că această garanŃie să fie vândută la un preŃ care să acopere datoria,
banca va obŃine foarte puŃin sau chiar nimic din executarea ei.. GaranŃiile trebuie să reprezinte
ultima sursă de rambursare a creditului, ele trebuie să se utilizeze numai în cazul în care nu
mai există alte posibilităŃi de rambursare a creditului şi a plăŃii dobânzii. Este necesar ca la
baza analizelor manageriale să stea un proces de investigare, analitic şi interpretativ, care să
utilizeze o varietate de proceduri şi tehnici, deoarece numai în acest fel se poate obŃine
înŃelegerea necesară formării unei opinii în legătură cu decizia de creditare.
382
În concluzie, riscul bancar poate fi definit ca un fenomen care poate apare pe parcursul
derulării operaŃiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităŃilor respective
prin deteriorarea calităŃii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi.
Asumarea conştientă a unui risc presupune adoptarea de către managerul de bancă a
unor acŃiuni prudente şi calculate, având în vedere următorii factori:
• respectarea măsurilor prudenŃiale impuse de autoritatea naŃională de reglementare;
• profitul scontat să justifice expunerea respectivă la risc;
• eventualele pierderi, prin volumul lor, să poată fi acoperite din provizioane şi profit,
astfel încât să nu deterioreze dramatic situaŃia financiară a băncii;
• riscul trebuie astfel dimensionat încât pierderea produsă prin materializarea acestuia
să poată fi considerată normală pentru activitatea băncii, astfel încât imaginea
băncii, atât internă cât şi externă, să nu fie deteriorată;
• acceptarea unui risc prudent în funcŃie de profitul care se previzionează a fi obŃinut;
• acceptarea unor riscuri care au un termen scadent;
• acceptarea numai a acelor riscuri care pot fi cuantificabile;
În activitatea de gestionare a riscului trebuie să se aibă permanent în vedere că orice
afacere implică un risc, dar cel mai mare risc este de fapt ignorarea riscului.
Bibliografia:
1. Basno C., Dardac N., „Management bancar”, Ed. Economică, Bucureşti 2002
2. Dedu V.. „Gestiune şi Audit Bancar”, Editura pentru ŞtiinŃe NaŃionale, Bucureşti, 2001.
3. Mihai I., „Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare”, Ed. Expert, Bucureşti, 2003.
4. NeŃoiu L., „ModalităŃi de antrenare a creditului bancar în procesul de modernizare a
agriculturii”, Editura Universitaria, Craiova, 2004.
5. Stoica M., „Management bancar”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
6. *** www.bnro.ro/legislaŃie
383
PARTICULARITĂłI ALE STABILIRII PRIMEI DE
ASIGURARE ÎN CONTRACTUL DE ASIGURARE A
CREDITULUI
LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENłE

Email: cbente@uoradea.ro
In the past, people were willing to accept most of the risks which occurred, based on the
financial support of their families, or of their religious community.
The increase of the degree of complexity of the modern life, determined them to look for the
protection against risks.
În schimbul prestaŃiilor sale, asigurătorul de credit plăteşte o indemnizaŃie asiguratului.

Acesta din urma va trebui să remunereze in acelaşi timp, garantarea creditului acoperit de
asigurător, precum si serviciile de prevenire a riscurilor şi de recuperare a creanŃei. Acestei
diversităŃi de funcŃii îndeplinită de asigurător trebuie deci să-i corespundă un tarif diversificat
care se va articula în jurul unei prime globale ad valorem si a cheltuielilor anexe unitare.
1. Evaluarea primei
Varietatea riscurilor creditului induce o multitudine de parametrii de evaluare, a căror
combinare permite fixarea unui nivel al unei prime unice pentru contractul de asigurare a
creditului, cu modalităŃi diferite de percepere.
Întrucât principiul care domină regulile aplicabile contractului de asigurare a creditului
este acela că este vorba de un contract cu titlu oneros, printre elementele esenŃiale ale acestuia
figurează prima, care trebuie să constituie contraprestaŃia angajamentului asumat de asigurător,
si care depinde de importanŃa riscului şi de probabilitatea sa de realizare. Evaluarea primei
presupune date statistice, dar, spre deosebire de alte tipuri de contracte de asigurare, datele
statistice nu sunt primordiale pentru fixarea nivelului primei, care rezultând dintr-o evaluare a
riscurilor specifice asiguratului.
Dacă prima trebuie să fie adaptată riscului pentru a putea vorbi de un contract cu titlu
oneros, tehnica actuarială care permite această adaptare, nu se impune ca un element esenŃial al
contractului de asigurare a creditului? În reallitate, este vorba de un punct de întâlnire între
tehnică şi drept, dar tehnica nu este decât un element de fapt extern, pe care dreptul îl ia în
considerare.
De exemplu, contractul de vânzare este un contract cu titlu oneros, cumpărătorul
angajându-se să plătească preŃul în schimbul obiectului pe care îl cumpără. Or, cum se
determină acest preŃ? Dreptul comun cere ca preŃul să fie real, cu alte cuvinte să nu fie fictiv;
dispoziŃii speciale ar putea cere preŃuri „juste”, sau preŃuri „normale” sau ar putea fixa preŃuri
„maxime”. Dar rolul dreptului se opreşte aici. Determinarea efectivă a preŃului aparŃine unei alte
discipline, economia politică. În regim de concurenŃă mai mult sau mai puŃin perfectă preŃul
fiecărui obiect vândut depinde de legea cererii şi a ofertei. Dacă întreprinzătorul exercită un
anumit grad de control asupra pieŃei, el va fixa singur preŃurile sale, desigur, nu pebaye
arbitrare, ci pe baza costului său de producŃie, la care se adaugă beneficiul dorit. Regula juridică
nu va interveni decât a posteriori, pentru a corecta consecinŃele sociale inacceptabile ale
preŃului „economic”.
Ca şi contractul de asigurare a creditului, contractul de vânzare nu este strâns legat de
un mecanism extra-juridic, când este vorba de unul dintre elementele sale esenŃiale, şi anume,
384
preŃul? Această dependenŃă se traduce printr-o serie de norme: să ne gândim , de exemplu, la
ipotezele acŃiunii în resciziune pentru leziune sau la clauzele contractuale care permit
modificarea preŃului în caz de creştere a costului materiilor prime. Este vorba de fiecare dată de
a evita ca preŃul să nu se stabilizeze la un nivel care ar corespunde preŃului „economic”, după
cum, în dreptul asigurărilor, regulile precizate au ca scop să evite ca prima efectivă să nu mai
corespundă primei „tehnice”.
ConsideraŃii similare ar putea fi făcute şi în privinŃa altor contracte. De fiecare dată când
convenŃia este încheiată cu titlu oneros, se pune problema de a determina valoarea
contraprestaŃiei, problemă pe care dreptul este incapabil să o soluŃioneze. Există un mecanism
extra-juridic care permite determinarea acestuia, fără a deveni din acest motiv un element
esenŃial al contractului. Nimeni nu a presupus niciodată introducerea legii cererii şi a ofertei
printre elementele esenŃiale ale contractului de vânzare-cumpărare. Acest mecanism
funcŃionează doar în sfera care îi este proprie; numai rezultatul ( preŃul, chiria, sau, mutatis
mutandis, prima) este luat în considerare de drept.
O ultimă obiecŃiune se impune: în cazul asigurării creditului, nu este vorba de o lege
economică generală, precum legea cererii şi a ofertei, ci de o tehnică specială pentru acest tip
de operaŃiuni. Tehnica asigurărilor despre care este vorba în mod special atunci când se pune
problema determinării primei în contractul de asigurare, recursul la statistică, nu este decât o
metodă ştiinŃifica pentru a atinge un rezultat, valoarea primei, pe care legea cererii şi a ofertei ar
putea de asemenea să-l producă printr-unul din mecanismele specifice ale pieŃei în condiŃii de
concurenŃă mai mult sau mai puŃin perfectă.
Să presupunem că asigurătorul fixează prima de asigurare într-un mod total empiric.
Dacă aceste prime sunt prea ridicate în raport cu riscurile, el va obŃine beneficii care vor atrage
şi alŃi întreprinzători să încheie contracte de asigurare cu el. Oferta asigurării va creşte şi primele
se vor diminua. Dimpotrivă, dacă asigurătorul fixează prime prea mici, el nu va putea acoperi
sinistrele şi va deveni falit. Oferta asigurării se va diminua şi valoarea primelor va creşte.
Punctul de echilibru se situează la nivelul la care primele sunt suficiente pentru acoperirea
sinistrelor şi pentru a lăsa un beneficiu moderat asigurătorului: acesta este nivelul care rezultă
din aplicarea tehnicii actuariale. Avantajul imens al acesteia din urmă este că evită aceste fluxuri
şi refluxuri ale pieŃei atât de puŃin favorabile asiguraŃilor.
Pe de altă parte, chiar în contractul de vânzare, determinarea preŃului poate să facă
necesar recursul la o tehnică elaborată. În condiŃiile de concurenŃă monopolistă, vânzătorul se
bucură de o anumită putere în determinarea nivelului preŃului. În cazul în care preŃul se bazează
pe costul de producŃie, trebuie mai întâi determinat acesta din urmă, or, într-o întreprindere cu
poducŃie diversificată, de exemplu, determinarea costului de producŃie este o operaŃiune extrem
de complexă pe care numai specialiştii o pot face bine.
Cazul asigurării nu este excepŃional. De fiecare dată este vorba de a evalua un bun sau
un serviciu cu scopul de a determina valoarea contraprestaŃiei, dreptul îşi aminteşte de economia
politică, este vorba despre legile „spontane” ale pieŃei, sau în numeroase cazuri despre calculele
specialiştilor. Dar mecanismul extra-juridic de fixare a valorii contraprestaŃiei nu aparŃine
elementelor esenŃiale ale contractului de asigurare.
Alegerea metodei nu exercită nici o influenŃă asupra naturii juridice a contractului. În
cazul în care contraprestaŃia este reală, prea puŃin contează metoda, ştiinŃifică sau empirică de
determinare a ei. Nu se cere ca această contraprestaŃie să fie fixată în mod riguros. Un contract
de vânzare-cumpărare rămâne un contract cu titlu oneros chiar dacă preŃul este exagerat sau
insuficient, cu condiŃia ca el să fie real. Din acest punct de vedere, este de remarcat reticenŃa cu
care dreptul admite acŃiunea în resciziune pentru leziune.
În ceea ce îl priveşte pe asigurător, el trebuie să stipuleze o primă în contraprestaŃia
propriului său angajament, iar această primă nu poate fi fictivă, sub sancŃiunea pierderii
caracterului oneros al contractului de asigurare a creditului, care Ńine de esenŃa sa. Dar metoda
de determinare a primei, tehnico-ştiinŃifică sau empirică, prea puŃin contează. Desigur,
legiuitorul pare a fi preocupat să realizeze o mai riguroasă echivalenŃă a prestaŃiilor în materia
contractului de asigurare decât în materia contractului de vânzare, de exemplu: există reguli
speciale care guvernează descrierea şi agravarea riscului. Aceste texte nu implică în mod
385
obligatoriu recursul la o tehnică ştiinŃifică de determinare a valorii primei; aplicarea lor este
totuşi logică, justificată şi posibilă dacă prima este stabilă de o manieră empirică, de exemplu în
cadrul contractului izolat de asigurare.
Recursul la tehnica statistică permite aplicarea mai riguroasă a regulilor de drept care
prevăd echivalenŃa prestaŃiior în contractul de asigurare. Dar o asemnea rigoare nu este cerută
de o manieră esenŃială, şi în orice caz, mecanismul de evaluare rămâne străin contractului de
asigurare.
Asigurătorul de credit trebuie să cunoască importanŃa cifrei de afaceri a asiguratului,
condiŃiile esenŃial ale rentabilităŃii poliŃei şi a greutăŃii sinistrelor, eventualul carecter sezonier al
vânzărilor, cauza de concentrare a efectelor de comerŃ şi deci a riscurilor, numărul şi stabilitatea
clienŃilor, fundament al divizării riscurilor şi al survenŃiei lor, teremnele de crerdit acordate şi
mai ales caracteristicile sinistrelor deja suferite de întreprindere în evoluŃia sa istorică. Costul
provizoriu al poliŃei trebuie să fie apropiat pentru a-i putea aprecia compatibilitatea, de marja
comercială medie a întreprinderii şi de capacitatea sa de a-l suporta. În sfârşit durata poliŃei de
asigurare va condiŃiona costul său, pentru că durata iniŃială plurianuală îi va facilita
asigurătorului ajustarea în timp a cheltuielilor de studiu şi de a plăti indemnizaŃii din încasările
primelor şi din randamentul lor financiar.
Se poate estima că o primă se va situa întotdeauna între 0,10% şi 1% din cifra de afaceri
fixată, iar mijlocul acestei estimări va constitui o zonă de traficare frecventă, desigur cu toate
rezervele pe care le implică o asemenea generalizare, care nu ar Ńine cont de de diversitatea
riscurilor creditului.
2. Perceperea primei
Spre deosebire de alte ramuri de asigurare, asigurătorul de credit nu percepe în avans
primele de asigurare. Aceasta deoarece în materie de asigurare a creditului, prima este strâns
legată de activitatea asiguratului, activitate care fluctuează în mod necesar, influenŃând valoarea
primei şi putând să contribuie la distrugerea echilibrului contractului. Astfel, în materie de
asigurare a creditului, perceperea primei se bazează pe declaraŃia lunară a cifrei de afaceri,
făcută de asigurat, aşa numita declaraŃie de aliment, pe baza căreia se emite o factură cuprinzând
valoarea primei, sub forma unui procent, de exemplu în FranŃa nivelul său este de 9%; această
valoare trebuie plătită sub sancŃiune suspendării contractului sau chiar a rezilierii acestuia.
Aceste consideraŃii arată că în materia asigurării creditului, nivelul primei convenite
este însoŃit de o sumă în valoare absolută, care reprezintă valoarea primei minime pe care
asiguratul trebuie să o plătească anual, indiferent de valoarea cifrei de afaceri realizată. Acest
lucru menŃine echilibrul contractului de asigurare a creditului. O soluŃie mixtă este câteodată
prevăzută, mai ales pentru întreprinderile mici, când este prevăzută o primă forfetară plătibilă în
avans pe trimestru, cu ajustări după o periodicitate identică, în funcŃie de cifra de afaceri
realizată.
Într-un cu totul alt sens, dorinŃa de a-i determina pe anumiŃi clienŃi importanŃi să devină
fideli îl poate aduce pe asigurător să însoŃească contractul de asigurare a creditului de o clauză
numită “de participare beneficiară”, conform căreia asigurătorul rezervă o cotă-parte din primele
vărsate pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune a poliŃei. Soldul primei este comparat, la
momentul convenit după încheierea exerciŃiului financiar, cu valoare sinistrelor indemnizate pe
parcursul acestui exerciŃiu financiar, şi dacă soldul primei este excedentar, un anumit procent, în
general 20% sau 25% din acest excedent, este restituit asiguratului sau se impută asupra primei
ce urmează a fi plătită în anul următor. Scopul urmărit de această clauză este de a stabili o
politică de solidaritate între asigurător şi asigurat. Folosirea acestei clauze este totuşi limitată,
pentru că instaurarea acestu “bonus ”, ar trebui să fie însoŃită de un mecanism ”malus”. Or,
promovarea unui asemenea mecanism este din punct de vedere comercial delicată.
Bibliografie:
1. Albu-Cîrnu Iulia, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, Bucureşti , 2002, p.58

386
2. BenŃe, C., Economia asigurărilor, Editura UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2004
3. Loubergé, Henri, Economie et finance de l′ assurance et de la reassurance, Paris, Dalloz,
1985., p. 100-110
387
INTERESUL ASIGURAT – ELEMENT ESENłIAL AL
CONTRACTULUI DE ASIGURARE A CREDITULUI
LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENłE

Email: cbente@uoradea.ro
The insured interest is the economic report between a person and a good. Such an interest
become insurabele when .is threaten by a risk
1. Conceptul de “interes asigurat”

Interesul asigurat este “raportul în virtutea căruia cineva suferă un prejudiciu
patrimonial ca urmare a unui fapt oarecare ”192.
Interesul asigurat desemnează un raport economic între o persoană şi un bun. Un
asemenea interes devine asigurabil atunci când este ameninŃat de un risc. ExistenŃa interesului
face din realizarea riscului un eveniment economic păgubitor. Altfel spus, asiguratul este
titularul unui interes vizat de sinistru şi protejat de asigurare.
În asigurarea creditului, interesul asigurat este legătura economică ce îl uneşte pe
creditor de creanŃa sa. NoŃiunea interesului asigurării nu se aplică raportului juridic care îl
uneşte pe creditor de creanŃa sa – titularitatea, proprietatea creanŃei, ci raportului economic
corespunzător – legăturii care îl uneşte pe creditor de valoarea economică pe care o reprezintă
creanŃa. Realizarea riscului în asigurarea creditului aduce atingere tocmai acestui raport
economic care îl uneşte pe creditor de creanŃa sa.
PrezenŃa unui interes asigurat este o condiŃie esenŃială pentru validitatea contractului de
asigurare. Însă nu este suficient ca o anumită valoare economică să existe pentru ca ea să poată
fi asigurată împotriva unui anumit risc.
Interesul asigurat nu poate să fie considerat drept o condiŃie esenŃială a contractului de
asigurare, decât dacă noŃiunea desemnează raportul existent între asigurat şi valoarea economică
în cauză. Asiguratul trebuie să fie ameninŃat de valoarea ameninŃată de risc. Aşadar, este vorba
despre un raport de ordin economic, iar nu juridic, şi nu despre o simplă valoare economică .
2. Tipuri de interese asigurate
Interesul asigurat desemnează raportul economic dintre persoana asiguratului şi un
anumit bun. Un asemenea interes devine asigurabil în momentul în care este ameninŃat de un
risc. Aşadar existenŃa interesului este o condiŃie esenŃială a contractului de asigurare.
Interesul asigurat poate viza un bun corporal sau un bun necorporal. În prima categorie
intră asigurarea împotriva incendiului, asigurarea împotriva furtului, asigurările din domeniul
transporturilor, etc. În a doua categorie se încadrează în primul rând asigurarea creditului.
Aşadar, în asigurarea creditului, interesul asigurat poate fi definit ca fiind raportul economic
dintre creditorul - asigurat şi un bun necorporal – respectiv creanŃa.
3. Teoria prejudiciului definitiv
Natura juridică a asigurării creditului este controversată, doctrina şi jurisprudenŃa
exprimând îndoieli cu privire la natura de asigurare a poliŃei de asigurare a creditului.
Ori de câte ori asigurătorul acceptă să-l indemnizeze pe creditor înainte de epuizarea
recursurilor judiciare împotriva debitorului neplătitor, lipseşte caracterul indemnitar al
192
Albu-Cîrnu Iulia, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, Bucureşti , 2002, p.58
388
asigurării. Or în asigurarea creditului, asigurătorul nu aşteaptă niciodată stingerea acestor
recursuri pentru a-l indemniza pe creditorul-asigurat : indiferent dacă sinistrul este constituit de
neplata la scadenŃă a creanŃei (asigurarea- aval), din expirarea unui termen de păsuire
(asigurarea creditului cu un termen de păsuire) sau chiar din insolvabilitatea debitorului
(asigurarea-insolvabilitate) , asigurătorul de credit îndeplineşte prestaŃia sa - plata
indemnizaŃiei de asigurare, înainte ca pierderea creanŃei să fie juridic consacrată, prin
pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
ObiecŃiunile aduse calificării de “contracte de asigurare ”pentru poliŃele de asigurare a
creditului tind să conteste caracterul indemnitar al indemnizaŃiei asigurătorului de credit. Pentru
a exista în mod real un risc indemnizabil, ar trebui să existe în mod real o insolvabilitate
definitivă şi constantă; în caz contrar vărsământul asigurătorului de credit este asimilabil cu un
avans de trezorerie, şi deci cu un contract de credit.
Contractul de asigurare a creditului nu îndeplineşte nici o funcŃie indemnitară, atâta
timp cât sinistrul este constituit de simpla neplată a creanŃei la scadenŃă (asigurarea -aval), şi
deci, asigurarea creditului nu are natura juridică a unei veritabile asigurări.
Simpla neplată a creditului la scadenŃă nu-i cauzează creditorului un prejudiciu
definitiv, care să declanşeze plata indemnizaŃiei de asigurare. După caz, debitorul neplătitor se
va executa un timp mai târziu sau creditorul va exercita împotriva lui recursurile pe care i le
permite legea, sfârşind prin a-şi recupera integral creanŃa. Depăşirea termenului scadenŃei,
amânarea plăŃii creanŃei, nu constituie decât simple incidente, care nu au nici o influenŃă asupra
valorii creanŃei, în sensul că nu modifică în sine această valoare.
Spre deosebire de asigurarea creditului, asigurarea de bunuri, este cu adevărat un
contract de indemnizare, întrucât prestaŃia asigurătorului indemnizează un prejudiciu definitiv.
În cazul asigurării creditului, asigurătorul intervine încă de la momentul scadenŃei, încălcând
astfel un principiu fundamental al asigurărilor, pentru că în acest caz el indemnizează înainte ca
asiguratul să fi “suferit ” un prejudiciu definitiv.
Creditorul neplătit la scadenŃă se expune diferitelor prejudicii definitive, indifferent care
va fi soarta viitoare a creanŃei sale (pierde beneficial de a dispune imediat de creanŃa sa, se
expune cheltuielilor pentru recuperarea sa şi nu în ultimul rând, întârzierea în plata creanŃei
perturbă echilibrul financiar al întreprinderii sale).
Autorii care neagă caracterul de asigurare al asigurării creditului, se referă însă la una
din formele de asigurare a creditului : asigurarea – aval. IntervenŃia asigurătorului - aval încă
din momentul scadenŃei îl protejează pe creditor de cheltuielile de recuperare a creanŃei, care nu
sunt recuperabile prin asigurare, evitând totodată toate inconvenientele care ar rezulta din
dificultăŃile de trezorerie. Dar cheltuielile de recuperare a creanŃei, ca de altfel şi penalităŃile de
întârziere, nu formează obiect al asigurării. Deoarece creditorul este plătit la scadenŃă de către
asigurător, în ciuda faptului că debitorul nu plăteşte, prejudiciul economic indirect nu este încă
născut: acest prejudiciu nu este reparat prin intervenŃia asigurătorului-aval la momentul
scadenŃei, ci doar evitat prin această intervenŃie. Cheltuielile de recuperare, dimpotrivă, în cazul
în care insolvabilitatea debitorului se confirmă, vor fi suportate definitiv de către asigurătorul-
aval, dar acesta nu este decât un efect al recursului pe care asigurătorul îl exercită pentru sinistru
împotriva debitorului asiguratului, iar nu obiect al contractului de asigurare însuşi.
Asigurarea-aval acoperă pierderea creanŃei: în caz de sinistru, indemnizaŃia
asigurătorului corespunde valorii însăşi a creanŃei neplătite. Însă asigurătorul de credit îl
indemnizează pe creditorul - asigurat numai pentru pierderea creanŃei, nu şi pentru
inconvenientele indirecte sau accesorii ale întârzierii la plată.
Aşadar, asigurătorul-aval indemnizează un prejudiciu definitiv; singura obiecŃiune care
priveşte această formă a asigurării creditului care este asigurarea- aval, este aceea că la
momentul scadenŃei, creanŃa neplătită nu este o creanŃă definitiv pierdută.
Momentul intervenŃiei asigurătorului constituie principalul criteriu de distincŃie între
formele de asigurare a creditului. Astfel, în asigurarea creditului, sinistrul poate să constea fie în
expirarea unui termen de păsuire (asigurarea creditului cu termen de păsuire), fie în
insolvabilitatea debitorului (asigurarea – insolvabilitate), fie în neplata creanŃei în momentul
scadenŃei (asigurarea-aval), după cum acest element al poliŃei clasice de asigurare a creditului a
389
fost definit în cuprinsul poliŃei. Asigurătorul-aval îl indemnizează pe creditorul –asigurat, în
cazul în care datoria nu a fost plătită la termenul prevăzut în contractul încheiat între creditor,
asiguratul său şi debitorul acestuia.
Asigurarea–aval înlătură toate inconvenientele pe care le prezintă pentru creditor riscul
creditului. Astfel, dacă debitorul nu este punctual în onorarea datoriei sale, asigurătorul – aval
intervine imediat, şi numai asigurătorul în virtutea subrogării sale în drepturile creditorului
plătit, va suporta sarcina de a-l urmări pe debitorul neplătitor.
În asigurare-insolvabilitate, creditorul neplătit înainte de a fi indemnizat,va trebui să
suporte el însuşi toate inconvenientele întârzierii la plată a debitorului, declanşând chiar
procedura de recuperare a creanŃei, pe care este obligat să o continue până la momentul stabilit
în poliŃa de asigurare (de exemplu începerea procedurii de faliment sau terminarea acesteia).
În practica asigurării creditului, forma de asigurare cea mai des utitlizată pentru
acoperirea riscului de credit este asigurarea –insolvabilitate, forma în care sinistrul este
constituit de insolvabilitatea debitorului.
Insolvabilitatea ca stare a patrimoniului debitorului, se constituie stabilă, şi deci
constituie sinistru în forma de asigurare-insolvabilitate în condiŃiile fixate în chiar cuprinsul
poliŃei de asigurare-insolvabilitate (declararea procedurii falimentare, închiderea acestei
proceduri, obŃinerea unui concordat judiciar, etc.). Există însă şi poliŃe de asigurare a creditului
care apreciază ca manifestare a insolvabilităŃii, condamnarea debitorului pentru bancruta
frauduloasă sau chiar urmărirea infructuoasă a acestuia de către creditor.
Anumite poliŃe de asigurare a creditului prezumă insolvabilitatea debitorului în cazul în
care acesta nu plăteşte într-un anumit termen – denumit “termen de păsuire ”, de la scadenŃă..
Această formă de asigurare a creditului este cunoscută în practica asigurărilor sub denumirea de
asigurare a creditului cu termen de păsuire.
Practica termenului de păsuire caracterizează asigurarea creditului în vânzările în rate,
care privesc de regulă debitorii necomercianŃi. DefiniŃia inolvabilităŃii acestor debitori este greu
de formulat, iar sistemul termenului de păsuire permite fixarea cu precizie a momentului când
sinistrul se va realiza.
Pe de altă parte, insolvabilitatea unui debitor străin poate să fie dificil de stabilit,
obligându- pe creditorul neplătit la scadenŃă la o lungă aşteptare. Din acest motiv, forma
asigurării creditului cu termen de păsuire este des utilizată în asigurarea creditului la export, cu
atât mai mult cu cât, în cazul în care debitorul străin este o persoană de drept public, conceptul
de insolvabilitate este practic inutilizabil.
Întrucât conform teoriei prejudiciului definitiv, asigurătorul nu poate să plătească
indemnizaŃia de asigurare decât în prezenŃa unei pierderi definitive, înseamnă că singura formă
valabilă de asigurare a creditului ar fi aceea care ar raporta intervenŃia asigurătorului de credit la
momentul ultim în care creditorul asigurat pierde şi ultima şansă de recuperare a creanŃei sau a
soldului restant datorat.
Bibliografie:
1. Albu-Cîrnu Iulia, Asigurarea creditului, Editura Rosetti, Bucureşti , 2002, p.58
2. Constantinescu, D., A., Marinică, D., Ungureanu, Ana, Maria, Grădişteanu Daniela, Tratat
de asigurări, Editura Semne 94, Bucureşti 1999
3. Văcărel, I., Bercea, Fl., Asigurări şi Reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 1998
390
ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ECONOMICE
CREATE
LECT. UNIV. DR. CAMELIA BURJA

Universitatea “ 1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Alba Iulia, Str.Nicolae Iorga, nr.11-13, Tel:
0258/811512
Email: cameliaburja@yahoo.com
Abstract: The economic created value it is at this time an existent and usefull indicator for
outcomes measurement, those which are obtained by an economic agent. The paper presents the method
of indicator’s calculation, his significance and his possibilities of analysis.
Întâlnită în teorie şi sub numele de câştig economic, EVA se poate determina pornindu-
se de la profitul net al activităŃii de exploatare sau de la fluxul de numerar net al exploatării,
diminuate cu costul capitalurilor investite.
Modelul de analiză a valorii economice create porneşte de la relaŃia de calcul:
EVA = PN − CKI (1)
unde: PN reprezintă profitul net;

CKI - costul capitalului investit.
Ca ipoteză de lucru se consideră că rezultaul exploatării nu este afectat de celelalte
tipuri de activităŃi (financiară şi extraordinară) iar profitul net exprimă în acest caz corect
câştigul obŃinut de firmă din activitatea de exploatare.
Întrucât capitalul investit este structurat de regulă, pe cele două componente, capital
propriu şi capital împrumutat, în ecuaŃie trebuie introduse elemente care exprimă costul
capitalului propriu investit în afacere precum şi costul împrumuturilor făcute pentru a completa
fondurile proprii.
Costul capitalului propriu este echivalent cu nivelul de rentabilitate sperat de
finanŃatorii afacerii, acŃionari sau creditori. Câştigul potenŃial al deŃinătorilor de capital trebuie
să fie suficient de mare astfel încât să îi incite pe aceştia să cumpere acŃiuni dar şi să le
conserve, situaŃie caracterizată de o rată de rentabilitate estimată ce acoperă riscurile investiŃiei
financiare. În teoria şi practica financiară se acceptă ca rată de remunerare a capitalurilor
proprii, o rată a dobânzii la care se adaugă o primă de risc.
Riscul pe care acŃionarii şi-l asumă poate fi generat de variabilitatea unor indicatori
macroeconomici (PIB, rata inflaŃiei, rata dobânzii, cursul valutar), numit risc sistematic şi/sau de
riscul specific datorat întreprinderii (variabilitatea rentabilităŃii economice şi financiare, riscul
de faliment etc.) sau sectorului economic din care face parte.
În ceea ce priveşte costul capitalului împrumutat el corespunde unui nivel de
rentabilitate sperat de creditori care egalează fondurile împrumutate cu valoarea actuală a
plăŃilor privind rambursările şi dobânda viitoare. Corespunde de obicei ratei dobânzii nominale,
atunci când rambursarea are loc o singură dată la finele perioadei şi când nu luăm în calcul
incidenŃele impozitului (costul calculat este un cost înaintea impunerii) şi a cheltuielilor de
emisiune şi de derulare a serviciului împrumutului.
łinând cont de aceste elemente costul capitalului investit în afacere va depinde de
mărimea capitalului investit (CI) şi de costul mediu ponderat al capitalului (CMPC) care la
rândul său este influenŃat de costul ponderat al diferitelor surse de finanŃare a afacerii.
391
Cpr Dat
CMPC = ⋅ Cfp + ⋅ Cd ( 2)
CI CI
unde:
Cpr - capitaluri proprii;
CI - capital investit;
Dat - capital împrumutat;
Cfp - costul fondurilor proprii;
Cd - costul datoriei.
Notând sintetic cu gi ponderea celor două categorii de capital, propriu şi împrumutat şi
cu ki costurile surselor de finanŃare, relaŃia de determinare a costului mediu ponderat al
capitalului devine:
g1 g
CMPC = ⋅ K1 + 2 ⋅ K 2 adică,
100 100
∑g
i =1
i ⋅ Ki
CMPC = (3)
100
Formula valorii economice create va deveni:
EVA = PN − CI ⋅ CMPC ( 4)
ScoŃând factor comun capitalul investit (CI), formula valorii economice create se
transformă în:
PN
EVA = CI ⋅ ( − CMPC ) (5)
CI
PN
În relaŃia 5 se identifică prezenŃa ratei de rentabilitate economică nete ( ) iar prin
CI
deducerea costului capitalurilor investite din rata remunerării nete se obŃine de fapt, o mărime
care arată în cifre relative sporul de rentabilitate generat de exploatarea capitalului total investit
în afacere. Deoarece valoarea economică creată creşte odată cu mărirea distanŃei dintre rata
rentabilităŃii economice nete şi costul mediu ponderat al capitalului, şi invers, sporul relativ de
rentabilitate constituie un adevărat levier investiŃional (Linv). O mărime negativă a levierului
investiŃional va avea ca efect pierderea de valoare economică, valoarea sa pozitivă fiind un
indiciu al capacităŃii firmei de a produce efecte favorabile pentru investitori.
EVA = CI ⋅ Linv (6)
Pentru o analiză mai complexă a valorii economice create se identifică şi alŃi factori de
influenŃă şi anume: rentabilitatea comercială, viteza de rotaŃie a capitalului investit, structura
capitalului investit, mărimea capitalurilor investite.
În continuare se propune un model de analiză factorială a valorii economice create
care surprinde atât influenŃa unor factori direcŃi, capital investit şi levier investiŃional, cât şi a
factorilor indirecŃi. Aceştia, aflaŃi pe două nivele intermediare de influenŃă interacŃionează cu
valoarea economică creată prin intermediul levierului investiŃional.
Pentru ilustrarea complexelor interdependenŃe care afectează nivelul şi evoluŃia valorii
economice create în micromediul economic, se foloseşte un studiu de caz care prezintă
următoarea situaŃie a principalilor indicatori economico-financiari (tabel nr. 1):
392
Tabel nr. 1
Indicatori Perioada
n-1 n
Cifra de afaceri (mil lei) 37619 46436
Capital propriu (mil lei) 32798 32798
Ponderea capitalului propriu (%) 22,7 22,0
Capitaluri investite (mil lei) 144680 149571
Datorii (mil lei) 111882 116733
Ponderea capitalului împrumutat (%) 77,3 78
Rezultatul net al exerciŃiului (mil lei) 10060 14420
Cheltuieli privind dobânzile (mil lei) 2850 8880
Costul capitalului propriu (%) 18 15
Costul datoriilor (%) 2,5 7,6
Costul mediu ponderat al capitalului investit (%) 6,0 9,23
Valoarea economică creată (mil.lei) 1375 613
Aplicarea modelului factorial de analiză a valorii economice create pe exemplul din

tabelul nr.1 conduce la obŃinerea rezultatelor prezentate în continuare.
Dinamica valorii economice create a fost:
 PN 1   PN 0 
∆EVA = CI 1 ⋅  − CMPC1  − CI 0 ⋅  − CMPC 0  = −762 mil lei
 CI 1   CI 0 
Factorii de influenŃă au acŃionat asupra valorii economice create astfel:

1. InfluenŃa capitalurilor investite:
 PN 0 
∆EVA(CI ) = ∆CI ⋅  − CMPC 0  = 46 mil lei
 CI 0 
2. InfluenŃa levierului investiŃional:
 PN 1   PN 0 
∆EVA( Linv) = CI 1 ⋅  − CMPC1  −  − CMPC 0  = −808 mil lei
 CI 1   CI 0 
din care:
2.1. InfluenŃa costului capitalurilor investite:
∆EVA(CMPC ) = −CI 1 ⋅ ∆CMPC = −4831 mil lei
din care:
2.1.1. InfluenŃa structurii capitalului investit:

∆EVA( g i ) = −CI ⋅ 
∑g K
1 0
−
∑g 0K0

 = 135 mil lei
 100 100 
 
2.1.2. InfluenŃa costurilor individuale ale capitalurilor investite:
393

∆EVA( K i ) = −CI ⋅ 
∑g K − ∑g K
1 1 1 0

 = −4966 mil lei
 100 100 
 
2.2. InfluenŃa rentabilităŃii economice:
PN PN
∆EVA( ) = CI 1 ⋅ ∆ = 4023 mil lei
CI CI
din care:
2.2.1. InfluenŃa rentabilităŃii comerciale:
 PN  PN CA0
∆EVA  = CI 1 ⋅ ∆ ⋅ = 1676 mil lei
 CA  CA CI 0
2.2.2. InfluenŃa vitezei de rotaŃie a capitalurilor investite:
 CA  PN 1 CA
∆EVA  = CI 1 ⋅ ⋅∆ = 2346 mil lei
 CI  CA1 CI
Studiul de caz referitor la analiza valorii economice create a prilejuit cunoaşterea

modului de acŃiune a factorilor şi desprinderea mai multor concluzii.
O primă constatare este că la agentul economic vizat câştigul net final apreciat prin
prisma valorii economice create a scăzut în timp, înregistrându-se o pierdere de valoare de 762
mil lei. Comparativ cu câştigul înregistrat de firmă, de 3360 mil lei, dacă examinăm activitatea
cu ajutorul indicatorului profit net, pierderea sesizată exprimată prin indicatorul valoare
economică creată pare surprinzătoare, dar abea acesta exprimă situaŃia reală a randamentului
economico-financiar al firmei.
Deoarece indicatorul valoare economică creată a introdus în ecuaŃia de analiză costul
capitalurilor investite, evoluŃia negativă a EVA ilustrează o diminuare însemnată în timp a
rentabilităŃii economice, care este devansată de către creşterea costurilor capitalurilor angajate în
afacere.
Levierul investiŃional a avut o puternică influenŃă negativă provocând investitorilor
pierderi serioase de capital (-808 mil lei), făcându-se remarcată o simŃitoare micşorare a
capacităŃii activităŃii de exploatare de a genera profit net în urma gestionării capitalului investit,
care să fie superioară remunerării acestuia. În acest caz s-a produs riscul investiŃional iar
angajarea de capital nu a generat efectul aşteptat de proprietarii capitalului, încât averea reală a
acestora s-a micşorat.
InfluenŃa negativă a costului mediu al capitalurilor investite asupra EVA (-4831 mil lei)
a fost contracarată de influenŃa rentabilităŃii economice (4023 mil lei), care însă nu s-a dovedit
suficientă pentru a evita pierderea de valoare economică creată. Din acest punct de vedere o
rezervă de creştere a EVA ar fi atât creşterea rentabilităŃii comerciale a firmei, cât şi accelerarea
vitezei de rotaŃie a capitalurilor angajate, astfel ca rentabilitatea să devină superioară
remunerării capitalului şi să se obŃină o îmbunătăŃire a levierului investiŃional.
Bibliografie:
1. Burja V., Todea N., Burja C. – “Analiza financiară şi evaluarea societăŃilor comerciale”,
Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003.
2. Dîmbean-CreŃa O. – “Decizia de investiŃii. Valoarea economică adăugată”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2000.
3. Pantea I.M., Stark L – “Principii ale cuantificării performanŃelor manageriale pe baza valorii
economice adăugate”, Simpozionul înternaŃional Timişoara, 2002.
394
4. Pantea I.M., Stark L.E. – “Model de analiză factorială a valorii economice adăugată pe baza
fluxurilor de numerar”, Sesiune de comunicări ştiinŃifice, Cluj-Napoca, 2004.
395
CONCEPTUL DE MENłINERE A CAPITALULUI
LECT. UNIV. DRD. MARIANA FARCAŞ

LECT. UNIV. DR. BOGDAN VICTORIA
LECT. UNIV. DRD. CARMEN SCORłE
E-mail: marianafarcasise@yahoo.com
The profit determination must take account, especially, into maintaining the capital, regardless
of its structure: physical or financial, although the decapitalization is about to occur in some
circumstances caracterized by inflation.
Unul dintre efectele nefaste ale inflaŃiei în condiŃiile folosirii unei contabilităŃi în costuri
istorice a fost şi este acela al decapitalizării agenŃilor economici ce-şi desfăşoară activitatea într-
un mediu inflaŃionist. Amploarea procesului de erodare a capitalului este cu atât mai mare cu cât
nivelul inflaŃiei este mai mare şi prezenŃa ei se menŃine în timp.
O primă recunoaştere oficială a necesităŃii menŃinerii capitalului, şi de aici o abordare
diferită a noŃiunii de profit, o regăsim în Capitolul V Explicarea unor termeni utilizaŃi şi
colaterali din Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV-a a ComunităŃilor
Economice Europene şi cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate. Conceptul de menŃinere
a nivelului capitalului ia în considerare modul în care o întreprindere defineşte capitalul pe care
doreşte să îl menŃină: fizic sau financiar.
Capitalul fizic şi capitalul financiar
Conform conceptului fizic al capitalului, acesta reprezintă "capacitatea de producŃie a
întreprinderii, exprimată, de exemplu, în unităŃi de producŃie pe zi". Conceptul financiar al
capitalului defineşte capitalul ca fiind "banii investiŃi sau puterea de cumpărare investită", fiind
sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al întreprinderii.
Alegerea de către o întreprindere a conceptului de capital cel mai potrivit trebuie să se
bazeze pe necesităŃile utilizatorilor situaŃiilor financiare. Astfel, dacă utilizatorii situaŃiilor
financiare sunt interesaŃi în primul rând de menŃinerea capitalului nominal investit sau a puterii
de cumpărare a capitalului investit, se va opta pentru conceptul financiar al capitalului, iar dacă
interesul este orientat spre capacitatea de producŃie a întreprinderii trebuie utilizat conceptul
fizic al capitalului. Conceptul ales indică obiectivul urmărit în determinarea profitului deoarece
menŃinerea nivelului capitalului, fie el fizic sau financiar, reprezintă punctul de referinŃă de la
care începe măsurarea profitului. "Profitul este valoarea care rămâne după ce cheltuielile
(inclusiv ajustările pentru menŃinerea capitalului, acolo unde este cazul) au fost deduse din
venituri. Dacă cheltuielile depăşesc veniturile, valoarea reziduală este o pierdere netă." (OMF
94/2001)
Determinarea profitului după menşinerea capitalului
Profitul se determină diferit în funcŃie de natura capitalului ce se doreşte a fi menŃinut.
Astfel, dacă se doreşte menŃinerea capitalului financiar, "profitul se obŃine numai dacă
valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete de la sfârşitul perioadei este mai mare decât
valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la începutul perioadei, după excluderea
oricăror distribuiri către proprietari şi a oricăror contribuŃii din partea proprietarilor în timpul
perioadei analizate. MenŃinerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unităŃi monetare
nominale, cât şi în unităŃi de putere de constantă de cumpărare." Acceptând posibilitatea
evaluării capitalului financiar menŃinut în putere constantă de cumpărare OMF 94/2001 nu face
396
altceva decât să protejeze capitalul financiar de eroziunea exercitată de deprecierea monetară
asupra valorii acestuia, excluzând din profitul repartizabil câştigurile nereale create de inflaŃie
ca urmare a desincronizării dintre puterea de cumpărare din momentul realizării veniturilor şi
puterea de cumpărare în care sunt evaluate activele consumate pentru realizarea acestor venituri.
Astfel doar acea parte a creşterii preŃurilor activelor care depăşeşte creşterea nivelului general al
preŃurilor este considerată profit. Restul creşterii reprezintă o ajustare pentru menŃinerea
capitalului şi ca atare reprezintă o parte a capitalului propriu. Când conceptul menŃinerii
capitalului financiar este definit în termenii unităŃilor de putere constantă de cumpărare profitul
reprezintă creşterea puterii de cumpărare peste nivelul investit la începutul perioadei.
Conform conceptului de menŃinere a capitalului fizic, "profitul se obŃine doar atunci
când capacitatea fizică productivă sau capacitatea de exploatare a întreprinderii, respectiv
resursele necesare atingerii acestei capacităŃi, la sfârşitul perioadei depăşeşte capacitatea fizică
productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către proprietari şi orice
contribuŃie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate."
Conceptul de menŃinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de
evaluare. Toate modificările de preŃuri care afectează activele şi datoriile întreprinderii sunt
privite ca modificări în măsurarea capacităŃii productive fizice a acesteia; astfel ele sunt tratate
ca ajustări de menŃinere a nivelului capitalului, care fac parte din capitalul propriu, şi nu ca
profit.
DiferenŃa principală între cele două concepte referitoare la menŃinerea capitalului este
reprezentată deci de tratamentul efectului variaŃiei preŃurilor activelor şi datoriilor întreprinderii.
În termeni generali o întreprindere şi-a menŃinut capitalul dacă la sfârşitul perioadei are un
capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice valoare în plus faŃă de cea necesară pentru a
menŃine capitalul la nivelul de la începutul perioadei este considerată profit.
Astfel OMF 94/2001 creează cadrul conceptual necesar unei corecte determinări
contabile a profitului chiar şi în condiŃii de creştere inflaŃionistă a preŃurilor rămânând ca şi
fiscalitatea să se alinieze acestui cadru. ''Conceptele de menŃinere a capitalului furnizează
legătura între conceptele de capital şi cele de beneficiu .''193 Această nouă definire a conceptului
de capital şi menŃinere a capitalului deschide calea aplicării tratamentelor contabile alternative
în condiŃiile unei inflaŃii accentuate. În urma aplicării tehnicilor specifice contabilităŃii de
inflaŃie rezultă rezerve aferente ajustărilor necesare menŃinerii capitalului, rezerve ce trebuiesc
menŃionate separat de rezervele constituite în urma procesului de repartizare pe seama
profitului.
Calculul şi evidenŃierea distinctă a rezervelor rezultate din ajustări devin necesare
pentru procesul de luare a deciziilor de către utilizatorii documentelor de sinteză, Ńinând cont de
faptul că rentabilitatea întreprinderii, în condiŃii de utilizare a costurilor istorice, este mai mare
sau mult mai mare decât cea rezultată în urma respectivelor ajustări.
Alegerea conceptului agreat
Interesul utilizatorilor documentelor de sinteză este cel care contează şi în alegerea
conceptului de capital adoptat. Astfel, conceptul de capital financiar se impune atunci când
utilizatorii urmăresc în principal menŃinerea capitalului nominal investit, a puterii de cumpărare
a capitalului investit. Dacă interesul utilizatorilor este orientat spre menŃinerea capacităŃii
productive a întreprinderii, atunci va fi ales conceptul de capital fizic.
Indiferent pentru care din cele două concepte se va opta, important este ca determinarea
profitului să aibă ca punct de referinŃă, de plecare, menŃinerea capitalului întreprinderii.
Bibliografia:
1. Feleagă N., Ionaşcu I., - „Contabilitate financiară”, Ed.Economică, Bucureşti, 1993,
2. Feleagă, N., Ionaşcu I., - „Tratat de contabilitate financiară”, Ed. Economică, Bucureşti,
1999.
193
Feleagă, N., Ionaşcu,I., Contabilitate financiară, Ed.Economică, Bucureşti, 1993, pag. 54
397
3. Oprea C. Ristea M., - “Bazele contabilităŃii”, Ed NaŃional, Bucureşti, 2000.
4. Pop A., - “Contabilitatea financiară românească”, Ed Intelcredo, Deva, 2000.
5. Ristea M.,Dima Mirela, - “Contabiltatea societăŃilor comerciale” Ed. Universitară,
Bucureşti, 2002
6. *** O.M.F. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a CEE şi cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate, M.O. 85/20.02.2001.
398
REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR ÎN ROMÂNIA
LECT. UNIV. DRD. MARIANA FARCAŞ

Universitarea din Oradea
E-mail: marianafarcasise@yahoo.com
The revaluation of the fixed assets was the only way to protect the capital against inflation, a
way accessible for most of the economic agents from Romania, regardless of their size or importance.
Unfortunately, this way of acting was just a partly used.
Necesitatea reevaluării imobilizărilor

Efectul inflaŃiei asupra valorii structurilor patrimoniale şi a rezultatelor agenŃilor
economici este cu atât mai pregnant cu cât perioada de "eroziune inflaŃionistă" este mai lungă.
În această situaŃie se află structurile imobilizate ale patrimoniului, şi în special mijloacele fixe, a
căror valoare contabilă, reflectată prin conturile de gestionare a imobilizărilor şi pe baza căreia
se calculează amortizările, devine complet irelevantă , chiar nesemnificativă, în raport cu
valoarea reală a acestora şi mai ales în raport cu costul de înlocuire a lor. Cu cât durata de
utilizare a imobilizărilor este mai mare cu atât eroziunea inflaŃionistă va fi mai mare iar
imaginea contabilă va fi mai distorsionată faŃă de imaginea, valoarea reală.
De asemenea amortizarea devine mult mai mică decât suma necesară pentru înlocuirea
bunului respectiv. În acelaşi timp, cheltuielile cu amortizarea economici este cu atât mai
pregnant cu cât perioada de "eroziune inflaŃionistă" este mai lungă. exprimate în costuri istorice
sunt puse faŃă în faŃă cu veniturile actualizate implicit la inflaŃie prin intermediul resorturilor
pieŃei (care stabileşte preŃurile de vânzare independent de costuri prin raportul dintre cererea şi
oferta manifestată liber faŃă de obiectul vânzării) determinând astfel un rezultat neomogen, din
ce în ce mai mare decât cel real. Acest rezultat total cuprinde o parte de rezultat real generat de
plusul de valoare creat şi o parte de rezultat fictivă generată de inflaŃie prin subevaluarea valorii
şi implicit a costurilor mijloacelor fixe utilizate. Rezultatul total, deşi neomogen din punct de
vedere a originii şi al corespondenŃei cu realitatea, este tratat în mod unitar , nediferenŃiat în faŃa
impozitării şi a distribuirii; astfel o parte din rezultatul total revine statului sub formă de
impozit şi o altă parte acŃionarilor - asociaŃilor sub formă de dividende. Cum impozitul pe profit
şi dividendele datorate şi plătite sunt cât se poate de reale rămâne la dispoziŃia societăŃii
rezultatul fictiv adică pierderea inflaŃionistă netă (după impozitare) şi dacă mai rămâne ceva
după distribuire din rezultatul real. Această situaŃie a condus şi poate conduce încă la
decapitalizarea întreprinderilor care funcŃionează în mediul economic românesc, creându-le atât
dificultăŃi de trezorerie cât şi în găsirea de resurse suplimentare necesare finanŃării înlocuirii
imobilizărilor şi menŃinerii capacităŃilor de producŃie.
Un remediu parŃial la această stare de fapt o poate constitui reevaluarea.
Dacă reevaluarea imobilizărilor se face în mod sistematic, în acord cu rata inflaŃiei şi cu
condiŃiile de exploatare ale bunurilor respective, atunci cheltuielile cu amortizarea ar fi mai
aproape de realitate şi implicit impozitul pe profit ar fi mai mic. În aceste condiŃii întreprinderea
ar recupera prin amortizări sume mai aproape de valorile necesare pentru înlocuirea
imobilizărilor şi s-ar crea premise pentru îmbunătăŃirea activităŃii şi obŃinerea de profituri
suplimentare care prin impozitare să acopere minusul de resurse ale statului cauzat de
diminuarea iniŃială a impozitului pe profit. Multă vreme însă a primat interesul statului faŃă de
încasările imediate la buget şi nu faŃă de viabilitatea agenŃilor economici şi în nici un caz a celor
privaŃi. Au fost luate totuşi câteva hotărâri de reevaluare a imobilizărilor dar într-o aşa manieră
încât să nu influenŃeze imediat încasările la buget prin diminuarea masei impozabile.
399
În această ordine de idei, atunci când diferenŃa dintre valoarea reală a imobilizărilor şi
valorile lor nete contabile devenea foarte mare şi dacă interesele sale o cereau, guvernul a emis
norme de reevaluare care să amelioreze această problemă. Este vorba doar de o ameliorare a
situaŃiei, de o rezolvare parŃială a problemei deoarece normele emise la nivel central, chiar dacă
încearcă să fie cât mai cuprinzătoare şi unitar aplicabile, ele nu pot să asigure o reevaluare
corectă pentru toate unităŃile patrimoniale şi chiar la nivelul unei unităŃi nu conduc întotdeauna
la valorile cele mai semnificative. Oricum, autoritatea fiscală a perceput aceste norme în primul
rând ca un dezavantaj pentru stat şi a încercat, în consecinŃă, să reducă, să limiteze consecinŃele
fiscale introducând anumite restricŃii. Elocvente în acest sens sunt hotărârile de reevaluare a
construcŃiilor şi terenurilor aplicabile la sfârşitul anilor 1998 şi 1999 conform HG nr. 983/1998
privind reevaluarea clădirilor , construcŃiilor speciale şi terenurilor, a HG nr. 95/1999 care
modifică HG precedentă şi a OMF nr. 338/2000 privind aplicarea normelor precedente.
Normele de reevaluare
Urmărind în mod vădit asigurarea unor venituri cât mai mari la buget în detrimentul
întreprinderii, normele anterior amintite permit reevaluarea terenurilor pentru că de regulă
acestea nu se amortizează; neregăsindu-se în costuri o nouă valoare mai mare a terenurilor nu
influenŃează, nu reduce valoarea rezultatului fiscal. În aceeaşi ordine de idei era permisă
reevaluarea clădirilor pentru că pe de o parte această categorie de mijloace fixe având o durată
de funcŃionare mare, efectul reevaluării era dispersat pe mai multe exerciŃii, iar pe de altă parte
noua valoare din contabilitate constituie bază de calcul pentru impozitul pe clădiri, ceea ce făcea
ca sporul eventual de amortizare care diminua impozitul pe profit să fie compensat de resursele
suplimentare obŃinute la bugetele locale. Pentru celelalte categorii de mijloace fixe
(echipamente tehnologice, aparate şi instalaŃii de măsură control şi reglare, mijloace de
transport, animale şi plantaŃii, mobilier, etc.) nu era însă permisă reevaluarea pentru că impactul
acesteia asupra impozitului pe profit ar fi fost diminuat semnificativ. Dacă în forma iniŃială
normele aveau un caracter obligatoriu HG nr. 95/1999 introduce caracterul opŃional al
reevaluării clădirilor şi terenurilor. Întreprinderile doritoare puteau reevalua anual clădirile şi
terenurile pe baza indicelui de inflaŃie aferent fiecărei categorii cu condiŃia ca creşterea
acestuia să fie de cel puŃin 5%.
În 2000 guvernul a emis HG 403 prin care permite reevaluarea imobilizărilor corporale
la sfârşitul fiecărui exerciŃiu, în funcŃie de rata inflaŃiei comunicată de Comisia NaŃională de
Statistică. OperaŃiunea are ca obiectiv aducerea acestora la costul curent sau la valoarea de
intrare actualizată. Reevaluarea se face după închiderea exerciŃiului şi este anuală, în cazul în
care rata inflaŃiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depăşeşte 100% iar rezultatele acestei
operaŃiuni vor fi cuprinse în bilanŃul contabil al exerciŃiului la finele căruia se face reevaluarea.
CondiŃia privind nivelul ratei inflaŃiei cumulată pe ultimii 3 ani este una dintre
trăsăturile economiei hiperinflaŃioniste aşa cum este ea definită de Norma internaŃională de
contabilitate IAS 29..
Este important de remarcat că pentru stabilirea noii valori care va fi reŃinută în urma
reevaluării, norma nu se limitează la mărimea obŃinută în urma aplicării stricte a indicilor de
modificare a preŃurilor, ci precizează că aceasta trebuie să se coreleze cu valoarea de piaŃă a
bunurilor respective , eliminându-se supraevaluările sau subevaluările în raport cu aceste din
urmă valori. Pentru definirea valorii de piaŃă a imobilizărilor corporale se apelează încă o dată la
normele contabile internaŃionale , stabilind că aceasta reprezintă preŃul care poate fi obŃinut pe
o piaŃă activă, atunci când activele de pe piaŃă sunt relativ omogene şi există cantităŃi suficiente
de asemenea active tranzacŃionate, în aşa fel încât oricând pot fi găsiŃi potenŃiali cumpărători şi
vânzători.
Cum valoarea care caracterizează o imobilizare corporală este valoarea rămasă
determinată ca diferenŃă între valoare de intrare şi amortizarea calculată până la momentul dat,
valoarea rămasă actualizată (Va) se determină în urma actualizării atât a valorii de intrare cât şi
a amortizării prin aplicarea asupra acestora a ratei inflaŃiei comunicate de Comisia NaŃională de
Statistică pentru intervalul de timp dintre ultima reevaluare înregistrată şi 31 decembrie a
exerciŃiului încheiat i, rezultând diferenŃa din reevaluare (Dr) şi diferenŃa de amortizare (Da).
400
Va = Vi x r
Aa = Ai x r
Dr = Va -Vi
Da = Aa – Ai
Reflectarea în contabilitate a operaŃiunii de reevaluare se face astfel:
212x.analitic = 105.analitic penru diferenŃa

DiferenŃa din reevaluarea DiferenŃe din reevaluarea aferentă valorii de
mijloacelor fixe mijloacelor fixe de intrare a mijl fix
105.analitic = 281x pentru diferenŃa

DiferenŃe din reevaluarea Amortizarea mijloacelor aferentă amortizării
mijloacelor fixe fixe mijloacelor fixe
Astfel contul 105 va colecta efectele pe care inflaŃia le are asupra valorii contabile a
mijloacelor fixe, realizându-se prin aceasta şi protecŃia capitalului propriu împotriva eroziunii
inflaŃioniste, ştiut fiind faptul că diferenŃele din reevaluare sunt parte componentă a capitalului
propriu iar destinaŃia finală a diferenŃelor din reevaluare o constituie majorarea rezervelor
societăŃii.
În decembrie 2003 HG 1553 vine şi abrogă HG 403 eliminând condiŃiile ce trebuiesc a
fi îndeplinite pentru a putea efectua reevaluare şi stabilind în mod limitativ ca moment posibil
pentru reevaluare 31.12.2003. Se păstrează însă caracterul opŃional al reevaluării şi determinarea
valorii juste în funcŃie de “ inflaŃie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preŃul pieŃei”.
Începând cu 2004 nu mai există norme care să reglementeze posibilitatea efectuării de
reevaluări, consecinŃă a diminuării considerabile a inflaŃiei.
Rămâne deschisă posibilitatea reevaluării imobilizărilor pentru societăŃile care aplică
standardele internaŃionale de contabilitate care şi-au definit prin politicile contabile condiŃiile şi
periodicitatea efectuării reevaluării.
Din punct de vedere a standardului IAS 16 Terenuri şi mijloace fixe, întreprinderile pot
opta înte păstrarea costului istoric ca bază de evaluare a activelor fixe sau înlocuirea acestuia
prin reevaluarea uneia sau mai multor categorii de imobilizări corporale. Reevaluarea trebuie
efectuată suficient de regulat pentru ca în bilanŃ activele să fie evaluate cât mai aproape de
valoarea justă iar în Note trebuiesc să fie publicate informaŃii suplimentare în costuri istorice
precum şi bazele de evaluare folosite.
Bibliografia:
1. Feleagă N., Ionaşcu I.., - ” Tratat de contabilitate financiară”, Ed. Economică, Bucureşti,
1999.
2. Istrate C., - “Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei”, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
3. Pop A., - “Contabilitatea financiară românească”, Ed Intelcredo, Deva, 2000.
4. Ristea M.,Dima Mirela, - “Contabiltatea societăŃilor comerciale” Ed. Universitară,
Bucureşti, 2002
5. *** Standardele internaŃionale de contabilitate 2000, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
6. *** Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 252/2000, nr. 228/2001, nr. 21/2004
401
IMPORTANłA GESTIUNII PREVIZIONALE A
PERSONALULUI
LUMINIłA POPESCU
ANICA IANCU
Universitatea din Craiova, lumi@mail.expert.ro
The article aims at presenting the necessity of forecasting management of the personnel and the
notions operating within it (needs and resources). The stages of a forecasting analysis of the human
resources are also presented as well as the conceptual and mathematical tools wich are used, simulation
devices and optimization.
Previziunea nevoilor de personal în orice organizaŃie reprezintă o componentă deosebit

de importantă a managementului resurselor umane. Aşa cum aprecia Bruno Henriet,
“responsabilii de personal trebuie să anticipeze, cât mai bine posibil, care va fi ocuparea forŃei
de muncă şi mai ales necesarul de resurse umane la orizontul câtorva ani; gestionarii pentru
forŃa de muncă trebuie să fie capabili să ajusteze în permanenŃă folosirea forŃei de muncă la
necesităŃile de lucru”194.
Preocupările privind gestiunea previzională a personalului sunt relativ recente în
România şi au fost determinate de faptul că menŃinerea situaŃiilor trecute şi pentru perioadele
prezente, au generat apariŃia unor inconveniente cum ar fi: existenŃa unui număr de salariaŃi mai
mare decât necesarul organizaŃiei, lipsa forŃei de muncă cu anumite calificări, disproporŃii
apărute în structura pe vârste a salariaŃilor. Aceste inconveniente pot genera probleme deosebit
de grave pentru organizaŃie: creşterea costurilor de producŃie datorită unor cheltuieli mari cu
salariaŃii, imposibilitatea obŃinerii unor noi produse sau servicii cerute de piaŃă datorită
inexistenŃei forŃei de muncă calificate în domeniul respectiv, micşorarea posibilităŃilor de
evoluŃie profesională a unor salariaŃi.
Gestiunea previzională a personalului este un instrument al managementului resurselor
umane, care constă în proiectarea pe termen mediu şi lung a necesarului şi resurselor de
personal ale unei organizaŃii. Cu toate că adesea gestiunea previzională a personalului apare sub
forma unor metode coerente, formalizate şi autonomizate, aceasta este, înainte de toate, o
modalitate de analiză a gestiunii resurselor umane ale întreprinderii iar recomandările acesteia
devin o bază pentru deciziile manageriale în domeniu.
Gestiunea previzională a personalului se justifică pe de o parte de inerŃia sistemului
uman al organizaŃiei, iar pe de altă parte de flexibilitatea reală a resurselor umane.
Relativa inerŃie a sistemului uman iese în evidenŃă atunci când se observă că factorul
uman nu poate fi modelat atât de uşor ca alŃi factori, cum ar fi cei materiali sau cei financiari.
De aceea, cu oamenii trebuie să se lucreze cu înŃelegere şi multă prudenŃă, cunoscut fiind faptul
că mediul etic şi legal evoluează într-o manieră sau alta în funcŃie de rigiditatea sau flexibilitatea
factorului uman.
Previziunea se impune deci ca un mijloc de a administra un sistem a cărui adaptabilitate
pe termen scurt, mai ales pentru mişcările de intrare-ieşire, devine din ce în ce mai redusă.
Pe de altă parte, se relevă o reală flexibilitate a resurselor umane: cunoştinŃele,
aptitudinile, capacităŃile umane fiind în esenŃă adaptabile unor sarcini de natură diversă.
Adaptabilitatea face posibilă reflexia previzională: ea autorizează regulile interne de adaptare a
oamenilor din întreprindere la noile sarcini solicitate de volumul de activitate proiectat.
194
Bruno Henriet, La gestion de l’emploi, Encyclopédie du Management, Tome 1, p.641, Vuibert, Paris, 1992
402
łinând cont de aceste aspecte se constată că, pe lângă planificarea efectivelor de
personal ale organizaŃiei, gestiunea previzională a personalului urmăreşte şi:
− să identifice problemele personalului care pot genera apariŃia crizelor pe termen
scurt;
− să încerce identificarea incertitudinilor cărora li se poate face faŃă şi care au
influenŃe asupra resurselor umane;
− să păstreze o organizare a personalului flexibilă, pentru a putea face faŃă situaŃiilor
neaşteptate ce pot apărea.
În gestiunea previzională a personalului se operează cu două categorii economice
fundamentale: nevoi şi resurse.
Aşadar, conŃinutul gestiunii previzionale a personalului are la bază o analiză de tip
bilanŃier, în care se disting, pe de o parte, nevoile de personal evaluate la un anumit orizont de
timp, iar pe de altă parte modul de acoperire a acestor nevoi ale întreprinderii. Este important ca
această analiză să se facă avându-se în vedere numărul şi structura personalului, nivelul de
competenŃă profesională în raport cu criteriile stabilite pentru aprecierea salariaŃilor, gradul de
absenteism etc.
În procesul de eclilibrare a balanŃei resurselor de muncă intervin o serie de ajustări
iterative. Demersul adaptării resurselor de personal la cerinŃele organizaŃiei pe termen mediu şi
lung face apel la o schemă logică de program (fig.1), care arată cum se operează în timp pentru
a armoniza cerinŃele de personal cu resursele de acoperire a acestor cerinŃe.
CerinŃele (nevoile) de personal la un anumit orizont de timp (T+1) depind de două
elemente:
− proiecŃiile producŃiei pentru orizontul dat;
− starea sistemului productiv.
Resursele de personal la orizontul T+1. Pornind de la resursele umane existente în
momentul analizei se proiectează ceea ce ele vor fi la orizontul de timp ales, fără a Ńine cont de
eventualele ajustări (reactualizări) ce vor interveni în cursul perioadei (intervalul dintre T şi
T+1). În general, se constată o reducere a numărului resurselor umane ca urmare a plecărilor
prin pensionări, mutări în alte organizaŃii, decese, concomitent cu o întărire a potenŃialului uman
ca urmare a completării prin angajări sistematice de personal.
Ajustarea resurselor şi a posturilor constituie obiectivul central al analizei. Această
ajustare se poate înfăptui pe trei căi:
a) prin diminuarea nevoilor şi armonizarea lor cu nivelul capacităŃilor umane
insuficiente;
b) acŃiuni asupra domeniului resurselor;
c) acŃiuni regulatoare propriu-zise, care vizează să compenseze dezechilibrele nevoi-
resurse. În schema logică ele apar la două nivele succesive: reglări interne şi
externe.
403
CerinŃe de personal Planurile firmei Resurse personal
Strategii
ProducŃia de bunuri şi servicii Starea resurselor umane la
pentru orizontul T+1 timpul T
Planuri de investiŃii
Automatizare
Robotizare Sistem
Starea de
sistemului urmărire
productiv
Ajustare I Ajustare I
Productivitate Durata muncii
Matricea utilizării dorite la orizontul Matricea utilizării reale la orizontul

T+1 T+1
- pe profesii şi meserii - pe profesiuni şi meserii
- pe calificări - pe calificări
- pe zone geografice (servicii, - pe zone geografice (servicii,
secŃii, ateliere) secŃii, ateliere)
Compararea
între cerinŃe
şi resurse
Ajustare II
Adaptarea resurselor
la cerinŃe
Constatarea unui dezechilibru
DorinŃe ale personalului

Starea sistemului educativ
Ajustări interne intern
Ajustare III (mutaŃii, formări)
Starea pieŃei de muncă şi a

legislaŃiei
Ajustări externe:
Ajustare IV - angajări
- degajări de efectiv DorinŃe ale personalului
Starea de echilibru a resurselor şi a capacităŃilor

umane în momentul T+1
195
Fig.1 Schema logică de analiză previzională a resurselor umane
Aşa cum se observă analizând schema, în timp, starea sistemului productiv nu este
constantă întrucât structurile financiare, tehnice, procedeele de producŃie (tehnologiile de
fabricaŃie) evoluează în permanenŃă. De aceea se apelează la reglări, care au ca obiectiv o mai
bună ajustare a resurselor dorite şi disponibile pe termen mediu.
Analiza previzională a resurselor umane necesită parcurgerea următoarelor etape:
stabilirea orizontului de timp şi a obiectului gestiunii previzionale; determinarea stării resurselor
umane la momentul analizei; prospectarea mobilităŃii şi reglarea socială.
*Stabilirea orizontului de timp şi a obiectului gestiunii previzionale
Orizontul temporal al gestiunii previzionale a personalului depinde de mărimea
organizaŃiei, deoarece cu cât aceasta îşi cunoaşte mai bine ecosistemul – îndeosebi cel social, cu
atât cerinŃele sale în resurse umane vor fi mai vaste, mai cuprinzătoare şi mai bine specificate,
iar orizontul de timp va fi mai lung.
Obiectul gestiunii previzionale a personalului îl constituie prevedrea şi proiectarea
posturilor şi nu a oamenilor. Deci, nu este vorba de a şti cine este repartizat, ci care posturi vor
funcŃiona la orizontul de timp dat.
* Determinarea stării resurselor umane la momentul analizei
195
După C.Roşca şi D.Cârnu, Managementul resurselor umane, Editura CERTI, Craiova, 1999, p.67
404
Demararea analizei previzionale a resurselor umane are loc pe baza identificării stării
acestor resurse în momentul analizei.
* Prospectarea mobilităŃii resurselor umane are loc prin cunoaşterea evenimentelor
care afectează starea personalului, respectiv plecarea şi mobilitatea internă prin promovare.
* Reglările sociale din organizaŃie au menirea să asigure starea de echilibru a resurselor
şi capacităŃilor umane.
Reglările sunt, de asemenea, ierarhizate după eficacitatea lor, definite ca raport între
rezultatele obŃinute prin ajustare şi volumul mijloacelor puse în operă, exprimat sub forma
volumului de efecte obŃinute la o unitate de efort făcut în acest scop. Se obŃin astfel indicatori de
comparaŃie în sensul că o ajustare este superioară altora. Desigur că, reglările cu eficacitate
superioară au prioritate faŃă de celelalte. Spre exemplu, este mult mai avantajos, atunci când este
posibil, să se recurgă la ajustări interne prin formarea propriului personal disponibil, decât să se
recruteze din afară personal cu calificarea cerută.
Schema logică de analiză previzională a personalului nu implică obligatoriu utilizarea
unui instrumentar matematic şi a unor mijloace de calcul deosebit de sofisticate, cele mai
utilizate fiind simularea şi optimizarea.
Prin simulare, de obicei anual, se imaginează o îmbătrânire populaŃiei şi se examinează
ajustările de efectuat pentru a obŃine o echilibrare a resurselor cu cerinŃele. Rezultatele sunt
exprimate sub forma unor imagini succesive ale efectivelor pentru perioadele proiectate
(echilibru al cerinŃelor şi al capacităŃilor), în ipoteza în care nici o intervenŃie nu este operată
(schema de îmbătrânire a efectivelor), sau Ńinând cont de intervenŃiile asupra variabilelor
regulatoare.
Optimizarea constă într-o operaŃie de minimizare fie a efectivelor de salariaŃi la
momentul T+1, fie a diferenŃelor dintre cerinŃe şi resurse la acelaşi orizont, Ńinând cont de
restricŃiile reprezentate de resursele disponibile, posibilităŃile de angajare, promovările necesare.
Modelul este conceput ca o schemă de optimizare cu restricŃii, iar soluŃionarea sa
impune folosirea unui instrumentar matematic şi a unor mijloace de prelucrare computerizată.
Bibliografie
1. Burloiu P., “Managementul resurselor umane”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997
2. Lefter V., Manolescu A., “Managementul resurselor umane”, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1995
3. Nica C.P. şi colab., “Managementul firmei”, Editura Condor, Chişinău, 1994
4. Popescu L., “Elemente de gestiune a personalului”, Editura CERTI, Craiova, 2000
5. Roşca C., Cârnu D., “Managementul resurselor umane”, Editura CERTI, Craiova, 1999
405
STUDIU PRIVIND SITUAłIA CREDITULUI PENTRU
INVESTIłII ÎN ROMÂNIA ŞI ÎN JUDEłUL BIHOR
LECT.UNIV.DRD. MARCEL BOLOŞ

Universitatea din Oradea, marcel@oradea.ro
LECT.UNIV.DR. DORINA LEZEU
Universitatea din Oradea, dlezeu@uoradea.ro
The paper tackles the problem of credit for investments using two main criteria: the criteria of
access at the credit using working capital as a indicator which allows the access by commercial firms of
this kind of banking product and the criteria of limited access at the credit for establishing the value of
the banking product with the help of debt indicators.
In the ending are conclusions regarding the evolution of this banking product on the basis of
dates from Romania and Bihor district.
Pe baza indicatorilor de echilibru financiar studiaŃi pentru a reflecta regulile de finanŃare

utilizate de companiile industriale, în situaŃia în care fondul de rulment este negativ (se
înregistrează un deficit de resurse permanente) se va apela la creditul pentru investiŃii.
Companiile industriale nu pot contracta surse de finanŃare pe termen lung la nivelul pe
care îl solicită instituŃiilor bancare, limita maximă a acestora fiind stabilită pe baza indicatorilor
de îndatorare, care arată că datoriile la termen (creditul pentru investiŃii) nu pot depăşi 1/2 din
capitalul permanent şi nu se pot situa peste nivelul capitalului propriu.
În România, pe baza datelor existente în sistemul bancar196 se constată o evoluŃie
ascendentă a creditelor pentru investiŃii în perioada decembrie 2002 – iunie 2003, a căror
valoare era la mijlocul anului 2003 de 50.582.mld lei (1,53 mld USD).
Cu toate acestea, ponderea creditelor pentru investiŃii în total credite neguvernamentale
acordate pe sistemul bancar a scăzut în mod constant de la un an la altul, de la 27,09% în
decembrie 2000 la 22,53% în iunie 2003, aşa cum rezultă şi din tabelul de mai jos:
Tabel nr.1 - Volumul creditelor pentru investiŃii şi a creditelor neguvernam. acordate de

bănci
Indicator 31.12.2000 30.06.2001 31.12.2001 30.06.2002 31.12.2002 30.06.2003
Credite pentru
32.980,61 34.863,23 36.630,65 39.123,47 43.230,61 50.581,91
investiŃii (mld lei)
Credite neguvernam.
121.714,03 131.292,66 147.274,09 167.795,70 189.865,12 224.470,23
(mld lei)
Credite pt. investiŃii în
27,09 26,55 24,87 23,31 22,76 22,53
total credite (%)
EvoluŃia descrescătoare a creditului pentru investiŃii este explicată prin faptul că tot mai
multe bănci au înfiinŃat societăŃi de leasing, care reprezintă o alternativă de finanŃare a
investiŃiilor pentru agenŃii economici (inclusiv pentru companiile industriale), precum şi de
faptul că în economia naŃională se acordă din ce în ce mai multe credite – furnizor.
O evoluŃie favorabilă s-a înregistrat şi în ceea ce priveşte ponderea creanŃelor restante
sau îndoielnice în total credite pentru investiŃii acordate (situându-se sub nivelul de 2,15%197 în
196
Datele sunt obŃinute de pe site-ul BNR, din câmpul statistici, www.bnr.ro şi din datele Centralei de Riscuri
Bancare
197
Nivel calculat pentru soldul creditelor neperformante la 31.12.2002 şi soldul creanŃelor scoase în afara bilanŃului
în primele 9 luni ale anului 2002
406
anul 2002), ceea ce reflectă respectarea termenelor de rambursare şi existenŃa unei discipline
financiare şi contractuale din partea beneficiarilor.
Referitor la scadenŃele creditelor pentru investiŃii, se constată că în procent de peste
60% sunt acordate pe termen mediu, băncile evitând asumarea riscurilor asociate finanŃării
proiectelor de investiŃii pe termen lung, în special datorită dificultăŃii de previzionare a evoluŃiei
afacerii pentru care se solicită creditarea, în condiŃiile instabilităŃii macroeconomice
Tabel nr.2 - Volumul creditelor pentru investiŃii pe termene de acordare -mld lei şi % -
Perioada Termen scurt Termen mediu Termen lung Total
31.12.2000 2.837,43 (8,61%) 18.961,26 (57,49%) 11.181,92 (33,90%) 32.980,61
30.06.2001 2.415,32 (6,93%) 20.387,00 (58,48%) 12.060,91 (34,59%) 34.863,23
31.12.2001 2.941,27 (8,03%) 21.016,39 (57,37%) 12.672,99 (34,60%) 36.630,65
30.06.2002 3.159,36 (8,08%) 23.257,28 (59,45%) 12.706,83 (32,06%) 39.123,47
31.12.2002 2.559,86 (5,92%) 27.664,41 (64,02%) 13.006,34 (30,06%) 43.230,61
30.06.2003 2.276,01 (4,50%) 32.673,90 (64,60%) 15.632,00 (30,90%) 50.581,91
La nivel naŃional se remarcă de asemenea orientarea activităŃii de creditare pentru

finanŃarea proiectelor de investiŃii ale companiilor cu capital privat şi spre acordarea în valută a
acestui tip de credit. SituaŃia acordării acestui tip de credit, în lei şi în valută este prezentată în
tabelul nr. 3.
Tabel nr. 3 - Volumul creditelor pentru investiŃii în lei şi valută - mld lei şi % -
Credite în lei Credite în valută
Perioada Total
Valoare % Valoare %
31.12.2000 3.716,28 11,27 29.264,20 88,73 32.980,61
30.06.2001 3.778,27 10,84 31.085,00 89,16 34.863,23
31.12.2001 4.790,86 13,08 81.839,80 86,92 36.630,65
30.06.2002 5.071,12 12,96 34.052,40 87,04 39.123,47
31.12.2002 6.270,31 14,50 39.960,30 85,50 43.230,61
30.06.2003 8.359,00 16,53 42.222,91 83,47 50.581,91
Structura portofoliului de credite pentru investiŃii pe sectoare economice reflectă

tendinŃa de dispersare a riscului prin orientarea către toate domeniile de activitate,
preponderentă fiind însă creditarea proiectelor de investiŃii în industrie (50%) şi servicii (30%).
Alocarea unui procent sporit pentru investiŃii către aceste ramuri se reflectă şi în
structura PIB pe sectoare de activitate, contribuŃiile cele mai importante la formarea PIB
revenind, în perioada 2001 – 2002, serviciilor şi industriei aşa cum rezultă şi din tabelul de mai
jos:198
Tabel nr. 4 - ContribuŃia sectoarelor economiei la formarea PIB (%)

Sectoare ale economiei 2001 2002
Servicii 44,00% 44,70%
Industrie 28,20% 29,10%
Agricultură 13,30% 11,70%
ConstrucŃii 4,90% 5,00%
Dezvoltarea pieŃei creditului de investiŃii este influenŃată în principal de 2 factori:

1. Comportamentul participanŃilor pe piaŃă
2. CondiŃiile macroeconomice
1. Comportamentul participanŃilor pe piaŃă

a) Băncile manifestă o aversiune faşă de riscurile creditării pe termen mediu şi lung,
preferând astfel creditele pe termen scurt care pe lângă riscurile asociate oferă avantajul
menŃinerii unui nivel mai ridicat de lichiditate.
198
Anuarul Statistic al României: www.insse.ro
407
Planurile de investiŃii şi studiile de fezabilitate prezentate de clienŃi băncilor nu sunt
întocmite corespunzător, în sensul că nu iau în considerare toate costurile investiŃiei, ceea ce are
repercusiuni asupra dimensiunii resurselor financiare necesare realizării proiectelor de
investiŃii199. În astfel de condiŃii băncile preferă să-şi formeze evaluatori proprii şi să îi utilizeze
pentru analizarea viabilităŃii afacerilor solicitanŃilor de credite şi pentru oferirea de servicii de
consultanŃă clienŃilor, ceea ce presupune costuri suplimentare.
Disponibilitatea şi volumul fondurilor de finanŃare a proiectelor de investiŃii depind şi
de acordurile încheiate de băncile din România cu instituŃii de finanŃare internaŃională (BERD,
BEI, PHARE), majoritatea creditelor de acest tip fiind susŃinute de linii de finanŃare externă,
ceea ce implică costuri suplimentare de eligibilitate a beneficiarilor finali (sector de activitate,
durata proiectelor, procent de cofinanŃare) şi realizarea unei evaluări mai riguroase de către
bănci.
b) Investitorii manifestă reticenŃă faŃă de creditele bancare din ce puŃin 2 motive:
− dobânzi active mari reflectate în costul echipamentelor achiziŃionate, diminuând
rentabilitatea afacerii;
− nivelul culturii bancare în România este scăzut, majoritatea oamenilor de afaceri nu
se adresează încă băncilor ca unor potenŃiali parteneri şi consultanŃi;
2. CondiŃiile macroeconomice – condiŃiile macroeconomice nefavorabile au avut un
impact puternic asupra volumului surselor de finanŃare a creditelor pentru investiŃii acordate în
monedă naŃională, băncile întâmpinând greutăŃi (dificultăŃi) în atragerea de depozite în lei pe
termen mediu şi lung.
Instabilitatea macroeconomică a împiedicat realizarea unor evaluări pe termen lung a
rezultatelor ce vor fi generate de investiŃiile pentru care sunt solicitate credite, ceea ce a limitat
acordarea de credite în condiŃii de siguranŃă sporită.
Accesul la creditele în lei pentru investiŃii este limitat de asemenea de nivelul restrictiv
al dobânzilor active practicate de bănci.
Dimensiunile creditului pentru investiŃii nu pot fi disociate de volumul investiŃiilor
realizate în economia naŃională.
Volumul total al investiŃiilor realizate în România, în perioada 1997 – 2001 a fost de
aproximativ 2 ori mai mic decât în Ungaria şi de 4 ori inferior celui din Polonia.200
Tabel nr. 5 - EvoluŃia volumului de investiŃii în România comparativ cu Polonia şi Ungaria

în perioada 1997 – 2001- mld USD -
łara 1997 1998 1999 2000 2001
Polonia 16,29 21,20 20,13 18,8 16,05
Ungaria 8,40 9,76 9,53 9,93 11,14
România 5,51 4,86 4,12 4,12 4,82
Pe termen lung nu se poate anticipa o evoluŃie spectaculoasă a creditului pentru

investiŃii în România deoarece investitorii preferă să apeleze la mijloace de finanŃare mai puŃin
costisitoare:
− reinvestirea profitului şi a altor surse proprii
− emisiunea de acŃiuni, etc.
În aceste condiŃii sunt necesare măsuri de eliminare a factorilor care inhibă dezvoltarea
afacerilor în România, pentru stimularea creditelor pentru investiŃii care constau în:
a) diminuarea fiscalităŃii exagerate;
b) creşterea stabilităŃii cadrului legal şi instituŃional şi evitarea inconsecvenŃei
legislative privind regimul investiŃiilor străine201;
c) simplificarea procedurilor administrative impuse la înfiinŃarea unei noi afaceri
199
Potrivit studiului întocmit Fondul român de garantare a creditului pe baza a 50 de solicitări de garantare a
creditelor de investiŃii, 35% din proiecte prezentau carenŃe în dimensionarea resurselor financiare
200
CESTAT Statistical Buletin 2000/3 şi 2001/4
201
Art. 6, alin (2) din Legea 36/1999 a abrogat facilităŃile investitorilor străini acordate prin OUG nr. 92/1997 privind
regimul investiŃiilor străine cu modificările şi completările ulterioare
408
d) îmbunătăŃirea condiŃiilor de pe piaŃa creditului de investiŃii, băncile având o
contribuŃie importantă în acest sens prin:
− prestarea unor servicii de consultanŃă pentru potenŃialii clienŃi privind
modalitatea optimă de finanŃare;
− acordarea de asistenŃă la întocmirea planurilor de afaceri;
− promovarea creditului de investiŃii ca produs bancar în rândul investitorilor.
Stabilitatea macroeconomică şi alinierea la legislaŃia comunitară vor avea un puternic
impact pozitiv asupra schimburilor cu exteriorul, în general şi asupra investiŃiilor, în special.
În judeŃul Bihor în luna august 2004, conform datelor furnizate de Banca NaŃională a
României202 situaŃia creditelor pentru investiŃii acordate de cele 24 bănci comerciale se prezintă
astfel:
Tabel nr. 6 - SituaŃia creditelor pentru investiŃii acordate în lei şi valută în jud. Bihor -
mld lei -
Indicatori Credite în lei Credite în valută
Credite pe termen mediu şi lung din care: 2.069,21 9.360,58
curente 2.065,07 9.331,05
restante 4,13 29,53
Din datele prezentate reiese că la nivelul JudeŃului Bihor au fost acordate credite în lei
pe termen mediu şi lung în valoare de 2.069,21 mld lei din care un procent de 0,19% erau
reprezentate de creditele restante ceea ce reflectă o disciplină economico – financiară puternică
în ceea ce priveşte respectarea termenelor contractuale scadente.
Şi în ceea ce priveşte creditele în valută pentru investiŃii la nivelul judeŃului Bihor
tendinŃa s-a păstrat aceiaşi de menŃinere în portofoliul de credite al băncilor a unui procent de
0,31% care reprezintă credite neperformante ceea ce indică şi în acest domeniu o disciplină
economico-financiară în privinŃa respectării termenelor contractuale scadente.
Bibliografie:
1. Ungureanu P., - „Banking. Produse şi operaŃiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2001.
2. Anuarul statistic al României.
3. CESTAT Statistical Buletin 2000/3 şi 2001/4.
4. www.bnr.ro
5. www.insse.ro
202
Datele au fost preluate de pe site-ul BNR, rubrica Statistici, www.bnr.ro
409
TABLOUL DE BORD DE GESTIUNE INSTRUMENT
MANAGERIAL IN ACTIVITATEA DE CONSTRUCTII
LECT. UNIV. DRD. CHIRILA EMIL

Universitatea Oradea
The operative management of production generated costs, of disobeying rules regarding

informatics managerial systems, can be successfully realized by using the management board tables as
main instruments provided by Accounting Management.
RELATIA TABLOU DE BORD –CONTROL DE GESTIUNE

Managementul, prin intermediul controlului de gestiune, influenteaza comportamentul
membrilor organizatiei in scopul punerii in aplicare a strategiei intreprinderii considerata ca o
actiune constienta, fundamentata economic, de selectare si optimizare a resurselor pentru
atingerea obiectivelor prognozate.
Misiunea controlului de gestiune, de gestionare si de masurare a evolutiei performantei,
se realizeaza prin confruntarea permanenta a prevederilor bugetare cu realizarile si luarea
operativa a deciziilor pentru atingerea obiectivelor propuse.
Tabloul de bord de gestiune (TBG) reprezinta un “instrument de actiune pe termen scurt
ce cuprinde un numar limitat de indicatori legati de deciziile importante si de obiectivele
intreprinderii avand ca scop evidentierea diferentelor dintre previzional si realizat”203.
Literatura de specialitate recunoaste calitatea de instrument integrat in cadrul sistemului
de control de gestiune, nuantand diferit rolul si scopul tabloului de gestiune, “ca intrument de
informare si semnalizare a abaterilor semnificative” (E. Cohen 1994)204, “instrument de dialog
si suport de apreciere obiectiva a performantelor pentruu managerii din nivele ierarhice diferite”
(I. Kerviller – L. Kerviller, 200)205, “instrument de pilotaj in evidentierea abaterilor
semnificative concomitent cu rolul de instrument de diagnostic si progres” (H. Bonquin
2001)206.
Utilizatand date din contabilitate si din sistemul bugetar, TBG poate fi construit pe
aceleasi principii ca si bugetele, respectiv pe baza structurii de responsabilitate existente in
intreprindere aplicand aceleasi principii de analiza a abaterilor.
TBG-ul ca instrument de sinteza utilizeaza mai multe surse de date: bugete, gestiunea
personalului, gestiunea tehnic-productiva, contabilitatea financiara, sistemul calculatiei
costurilor s.a.
FUNCTIILE SI CARACTERISTICILE TABLOULUI DE BORD
Sistemul informatic managerial (SIM)care asigura functionarea TBG-ului trebuie sa se
axeze pe structura intreprinderii si in special pe structura de autoritate cu doua consecinte
semnificative:
• natura informatiilor trebuie sa corespunda cu domeniile de actiune specifice fiecarui
nivel ierarhic;
• responsabilii manageriali trebuie sa identifice si sa furnizeze elementele pentru
ghidarea actiunilor in curs, informatiile fiind oportune si pentru furnizarea unor
410
indicatori esaloanelor superioare prin agregare si in acelasi timp asigurand suportul
informational in supravegherea, coordonarea si aprecierea rezultatelor actiunilor
proprii;
Apreciem ca TBG-urile trebuie sa-si asume o functie de control a responsabilitatilor
delegate asigureand conducatorilor de la fiecare nivel ierarhic:
• aprecierea rezultatelor obtinute de subordonati;
• analiza si aprecierea propriilor rezultate;
Functionalitatea TBG trebuie sa asigure nivelul ierarhic superior integrarea sistematica
a tablourilor colaboratorilor si a diverselor esaloane, fapt ce presupune:
• o structura piramidala;
• utilizarea unei unitati de masura comune sau aditive;
• alegerea unei periodicitati de publicare;
In functie de marimea intreprinderii, de nivelurile ierarhice deservite, numarul de centre
de responsabilitate conectate la sistemul informartional al TBG, trebuiesc concepute doua tipuri
de documente:
• documente destinate responsabilitatilor operationale adaptate ritmului si
specificului activitatii focalizate asupra mijloacelor si a rersurselor;
• documente de raportare destinate nivelelor ierarhice preocupate de obiectivele de
actiune care au o anumita periodicitate;
Furnizarea informatiilor utile conducerii activitatii nu trebuie sa afecteze caracterul
sintetic al TBG.
Pentru a realiza functionalitatea TBG-urilor aferente fiecarui centru de responsabilitate,

trenuiesc luate urmatoarele masuri:
• stabilirea nivelului fiecarui indicator, valori ce trebuiesc respectate de responsabilii
centrului;
• determinare informatiilor pe care fiecare centru de responsabilitate trebuie sa le
furnizeze pe cale ierarhica pana la conducerea generala;
• determinarea regulilor de apreciere si utilizare a indicatorilor stabilind regulile de
prioritate si rezolvarea eventualelor conflicte obiective;
TBG-urile la nivelul fiecarui esalon trebuie sa anticipeze pe baza unor informatii
colaterale, a unor indicatori pusi in context anterioare stabilirii misiunii centrelor de
responsabilitate, asigurand respectarea solidaritatii intre centre concretizat in realizarea unor
TBG-uri transversale. O misiune poate face obiectul unei responsabilitati departajate intre mai
multe compartimente iar indicatorii care permit aprecierea executiei vor fi incorporati in TBG-ul
responsabilitatilor constituite defalcati pentru luarea deciziilor necesare obiectivelor.
TBG-ul trebuie sa fie deschis concurentei chiar si la nivelul centrelor de
responsabilitate, performantele celor mai buni competitori luandu-se ca puncte de referinta in
ghidarea actiunilor.
Indicatorii din TBG-uri trebuiesc stabiliti pe calea concertarii, a negocierii si trebuiesc
acceptati de responsabilii de centru. De asemenea se impune adaptarea documentelor la
personalitatea utilizatorilor ca factori decizionali prezentand o viziune agreabila pentru utilizator
(tabele, grafice, etc).
TBG-urile performante trebuie sa asigure furnizarea concomitenta a unor indicatori ai
situatiei la un moment dat, dar si un istoric al evolutiei acestora, care dupa aprecierile lui Henry
Bouquin trebuie sa permita:
• istoricul si tragerea unor invataminte anticipative;
• alertarea responsabilului inainte ca indicatorul sa intre in zona critica;
• stabilirea interactiunii intre indicatorii retinuti;
• eliminarea progresiva a redundantelor
• identificarea indicatorilor premonitori a caror studiu la timpul t se repercuteaza si la
timpul t +n
411
Indicatorii TBG trebuie sa permita anticiparea unor evenimente care sa-i activeze pe
responsabili din timp, iar in cazul unui pilotaj performant informatia trebuie optinuta rapid.
Periodicitatea indicatorilor trebuie adaptata la frecventele de analiza si posibilitatile de
actiune a responsabililor pentru a permite o reactie in timp oportun.
Elaborarea TBG presupune o distinctie intre:
• TBG strategic – la nivel de director general;
• TBG gestiune – la nivelul cadrelor de conducere;
• TBG operational – la nivelul maistrilor;
cu mentiunea ca directia generala poate avea acces la problemele operationale si de
gestiune, dar trebuie sa existe o intrepatrundere intre diferite documente aferente TBG-urilor cu
posibilitatea de trecere de la un tablou la altul.
ETAPELE ELABORARII TBG
Constructia TBG are la baza o definire clara a responsabilitatilor si selectare a
indicatorilor utili, actiunilor pe termen scurt, identificandu-se urmatoarele etape:
E.1) Stabilirea decupajului intreprinderii
Intocmirea TBG pune in evidenta o decupare clara si coerenta a organizatiei pentru
definirea principalelor responsabilitati. Controlul de gestiune isi gaseste camp de aplicare in
intreprinderile in care responsabilitatile sunt delegate ce implica punerea in aplicare a unor
modalitati specifice de control. TBG indeplineste aceasta functiune permitand responsabililor sa
aprecieze rezultatele obtinute de subordonati si subordonatilor posibilitatea explicarii
rezultatelor realizate. TBG trebuie sa se suprapuna pe decuparea organizationala existenta
punand in evidenta si disfunctionalitatile existente. Pe baza organigramei, a relatiilor ierarhice
existente, se determina obiectivele, rezultatele care trebuiesc atinse de fiecare resoponsabil.
E.2) Determinare punctelor cheie de decizie
Obiectivul strategic al intreprinderii poate genera subobiective in functie de natura
cenrtrului de responsabilitate in termen de marja sau profit pentru un centru de profit, unul de
cost pentru un centru de cost, unul de rentabilitate pentru un centru de investitii. Este de
remarcat faptul ca alegerea tipului de centru si a centrelor de gestiune este o misiune delicata si
subiectiva ce depinde de mai multi factori si in principal de:
• natura activitatii, a produselor si a serviciilor realizate;
• strategia adoptata de intreprindere;
• puterea si gradul de delegare a autoritatii si responsabilitatii;
E.3) Alegerea indicatorilor caracteristici
Elaborarea TBG ca instrument de sinteza trebuie sa permita actiunea, iar pentru
atingerea eficacitatii trebuie sa contina indicatori caracteristici si intr-un numar limitat. Pentru
limitarea numarului indicatorilor, TBG trebuie sa contina numai acele informatii care sunt
susceptibile sa genereze decizii de gestiune pe termen scurt corespunzatoare punctelor cheie din
gestiunea intreprinderii.
Pentru a asigura calitatile unui instrument de masurare, indicatorii trebuie sa
indeplineasca anumite caracteristici, respectivi sa fie fideli si obiectivi, sa varieze ca fenomenul
supus masurarii, sa aiba semnificatie identica in timp si spatiu, sa poata fi obtinute in mod rapid
si sa fie cumulabili in momentul trecerii la un nivel ierarhic superior.
N. Mourlot identifica urmatoarele categorii de indicatori ai TBG207:
• indicatori financiari:
− trezoreria – cu importanta deosebita pentru firmele mici si mijlocii;
− nevoia de fond de rulment, urmarit in mod special pentru toate activitatile noi
realizate; previzionarea si urmarirea decalajelor in timp impun cuprinderea acestui
indicator in planul de dezvoltare strategica a intreprinderii;
412
− nivelul indatorarii ce implica compararea cu nivelul capitalurilor proprii si
supravegherea cheltuielilor financiare in cazul in care intreprinderea apeleaza la
imprumuturi;
• indicatori de activitate:
− cifra de afaceri reprezinta indicatorul esential al oricarui TBG ce presupune o
personalizare in modul de urmarire;
− indicatori de masurare a costurilor, calculati pe baza datelor din contabilitatea de
gestiune dau indicatori de cheltuiala dupa natura lor si dupa relatia de cauzalitate cu
cifra de afaceri pe baza contabilitatii financiare;
• indicatori de rentabilitate
− indicatori de productivitate, masurati prin indicatori ce tin cont de specificul
activitatii si obiectivele propuse;
• indicatori specifici : cuprinzand acei indicatori care reflecta punctele de reusita
intr-un anumit sector sau elementele care trebuiesc dezvoltate si insusite pentru a
deveni performante;
E.4) Culegerea informatiilor
Construirea TBG trebuie sa se bazeze pe surse de date existente atat din interiorul cat si
din exteriorul intreprinderii. Aceasta etapa trebuie sa asigure punerea in aplicare a procedurilor
care sa asigure obtinerea informatiilor fiabile si coerente.
E.5) Construirea si utilizarea TBG
Pentru a deveni un instrument eficient de gestiune, TBG trebuie sa fie adaptat
caracteristicilor si nevoilor fiecarei intreprinderi atat prin fond cat si prin forma, stabilindu-se
periodicitatea de intocmire, intervalul de actualizare si persoanele responsabile de aceste
activitati.
Bibliografia
1. Albu N-“Instrumente de management al performantei, vol II, Control de gestiune”, Editura
Economica, Bucuresti, pag.106
2. Cohen E.
3. Kerviller I., Kerviller L.-“Le control de gestion a la portee de tous”, Editura Economica
2000
4. Bouquin H.-“Le controlede gestion”, 2001
5. Guerny L, Guiriel L, Lavergne J- “Tableua de bord de gestion”, Editura Delams, Paris 1990
6. N. Mourlot- “Tabeaux de bord”, L’entreprise nr.185, 2001
7. Bardas P.-“Tabloul de bord de gestiune”, Revista Tribuna Economica, nr.9-10, 2005
8. Ionascu I, Filip T. Mihai S.-“Control de gestiune”, Editura Economica 2003
9. Barbulescu C., “Pilotaj al intreprinderii, Ed Economica 2000.
413
UTILIZAREA METODEI TARIF-ORA-MASINA PENTRU
CALCULUL COSTURILOR PRESTARILOR DE SERVICII
IN CONSTRUCTII
LECT. UNIV. DRD. CHIRILA EMIL

Universitatea Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Automation of production process determined the reduction of mamanufacturing costs, in the

overall direct production costs, giving the opportunity for new methods of calculation to appear, methods
that promoted the hourly rate. The study wishes to preset the particularities of this method for the
transport vehicles and equipments that cater for the building industry.
Mecanizarea si automatizarea proceselor de productie a determinat reducerea si chiar

inlocuirea muncii manuale, influenta tehnologica repercutandu-se si in domeniul calculatiei
costurilor ce a condus la dezvoltarea metodei de calculatie a costurilor bazat pe tariful orar de
functionare a masinilor cunoscut in versiunea engleza MACHIN-HOUR-RATES (MHR) si
TAUX-HEUR-MACHINE (THR) in versiunea franceza, de unde deriva si denumirea din
literatura romana de specialitate de “TARIF-ORA –MASINA” ( TOM)1 .
Spencer T. Truker 2 autorul metodei, experimentata in S.U.A., considera masina ca o
unitate economica fundamentala, stabilindu-i tariful orar de functionare. Tariful reprezinta suma
cheltuielilor necesare functionarii unei masini sau grup de masini intr-o intreprindere timp de o
ora si cuprinde toate costurile directe si indirecte ocazionate de fabricarea unui produs,
executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu la o masina sau grup de masini exceptand
costul materialelor supuse prelucrarii.
Calculul costului de prelucrare al materialelor se stabileste prin inmultirea TOM –ului
aferent cu timpul de lucru al masinii sau grupului de masini, iar pentru determinarea costului
complet se adauga costului de prelucrare costul materialelor, conform relatiei:
CCPR= (TOMxt)+ CST MAT (1)
In care CCPR- costul complet de prelucrare

t-timpul de lucru al masinii sau grupului de masini
CST MAT-costul materialelor
Problema principala in aplicarea metodei TOM o constituie stabilirea corecta a orei de
functionare utilizata ca baza de repartizare a cheltuielilor indirecte.
Repartizarea cheltuielilor indirecte capata o importanta tot mai mare, in conditiile in
care repartizarea conventionala nu realizeaza legatura necesara intre continutul cheltuielilor si
factorii generatori, ce pot conduce la stabilirea inexacta a constului produselor si serviciilor ca
baza de fundamentare a tarifelor si a preturilor.
Pentru societatile comerciale din sectorul constructii in care valoarea utilajelor de
constructii si a mijloacelor de transport reprezinta peste 60% din volumul activelor, iar in
structura devizelor de executie pe obiective si categorii de lucrari articolele de calculatie utilaje
si transport tehnologic pot ajunge pana la 50% din structura devizelor, aplicarea metodei TOM
prezinta particularitati si avantaje evidente mentionand urmatoarele:
− asigura folosirea utilajelor si a mijloacelor de transport la capacitatile maxim
disponibile
− permite identificarea utilajelor si a mijloacelor de transport insuficient utilizate si cu
rentabilitate redusa
414
− asigura utilizarea integrala a timpilor de lucru normati urmarind reducerea si
diminuarea intreruperilor
− asigura mobilizarea personalului tehnic in folosirea rationala a utilajelor si a
mijloacelor de transport pentru reducerea costurilor orei de functionare
− asigura folosirea rationala a fortei de munca prin dimensionarea numarului de
schimburi in functie de volumul de activitate previzionat si limitarea personalului
auxiliar la strictul necesar
− permite repartizarea judicioasa a lucrarilor pe utilaje si mijloace de transport, a
costurilor indirecte pe centre de productie, contribuind la fundamentarea costurilor
de productie si a tarifelor prestarilor de servicii
− combinarea metodei TOM cu standarde de materiale si manopera aferente
cheltuielilor directe asigura stabilirea abaterilor de la costurile prognozate pentru
TOM-urile aferente utilajelor si mijloacelor de transport in exploatare conform
principiilor metodei STANDARD COST.
Aplicarea metodei TOM pentru urmarirea in exploatare a utilajelor si a mijloacelor de
transport in constructii presupune luarea unor masuri inca din faza de prognozare a costurilor,
realizate in etape succesive constand in:
− stabilirea centrelor de productie si a numarului de ore de functionare
− determinarea structurii efectivelor pentru fiecare centru de productie
− determinarea bugetului operational
− repartizarea costurilor pe centre de cost si productie si stabilirea TOM-urilor
Stabilirea centrelor de productie
Stabilirea centrelor de productie reprezinta o activitate deosebit de importanta deoarece
centrul de productie se identifica cu obiectul calculatiei costurilor. Un centru de productie poate
fi format din unul sau mai multe utilaje de constructii sau mijloace de transport ce desfasoara
aceeasi actrivitate sau activitati similare.
La baza gruparii utilajelor si a mijloacelor de transport in centre de productie stau
anumite criterii, dar gruparea acestora nu impune o concentrare in anumite locuri, functionarea
realizandu-se pe o larga ariei de desfasurare stabilita in functie de necesitatile tehnologice alte
activitatii de constructii. Principalele criterii se refera la:
− capacitatea de productie, conform cartilor tehnice stabilite la data achizitiei
reactualizate anual
− tipurile principale de utilaje si mijloace de transport din dotarea societatilor de
constructii
− puterea instalata a utilajelor de constructii si capacitatea de transport
− personalul de servire necesar exploatarii
− valoarea utilajelor si a mijlocelor de transport determinate la data achizitionarii sau
valori reevaluate determinate ulterior
− numarul total de ore de functionare sau Km echivalenti de parcurs pe durata
previzionata de exploatare reactualizate in fiecare an
In general in constructii nu se practica sistemul de grupare a utilajelor si a mijloacelor
de transport in aceleasi centre de productie, chiar daca executa activitati si operatiuni similare
decat in situatiile in care au aceeasi data de achizitionare, valori sensibil egale si aceleasi
caracteristici tehnice de de exploatare.
Stabilirea unui numar corespunzator de centre de productie asigura delimitarea justa a
responsabilitatilor pe fiecare centru si a volumului prognozat de cheltuieli directe si indirecte
necesare unei exploatari rationale si eficiente.
Identificarea centrelor de productie este insotita de determinarea numarului de ore de
functionare anuale pentru fiecare centru, operatiune de o deosebita importanta ce determina
TOM-ul realistic. In aceasta etapa, in vederea realizari unor previziuni realiste un rol important
il au responsabilii centrelor de productie, evidentele tehnic operative furnizoare de informatii
415
privind timpii de exploatare din perioadele precedente si posibilitatile tehnice reale aferente
perioadelor viitoare.
Pe baza datelor culese in aceasta etapa se elaboreaza un inventar a tuturor utilajelor si
mijloacelor de transport cu carcteristicile si numarul orelor prognozate anual, grupate pe centre
de productie, ce va sta la baza determinarii capacitatii de productie previzioante, servind la
repartizarea judicioasa a costurilor indirecte grupate in fixe si variabile conform principiilor
subactivitatii.
Determinarea structurii efectivelor centrelor de productie
Determinarea capacitatii de productie a fiecarui utilaj sau mijloc de transport aferent
fiecarui centru de productie impune determinarea efectivelor de muncitori si a timpului de lucru
pentru fiecare muncitor in functie de numarul orelor de functionare prognozate. La determinarea
numarului de muncitori si specialitati se are in vedere numarul de schimburi prognozat pentru
exploatarea utilajelor si a mijloacelor de transport, precum si delimitarea in cadrul centrului de
productie a personalului productiv de cel neproductiv.
Este de mentionat ca timpul de lucru al muncitorilor nu trebuie confundat cu numarul
orelor de functionare al centrului deoarece numarul muncitorilor nu are influenta asupra
numarului orelor de functionare a unui centru. Prin numar maxim de lucru anual al unui centru
se intelege totalul orelor de lucru posibile de realizat in decursul unui an de un centru de
productie. Din numarul maxim anual de lucru al centrului de productie se scad orele planificate
pentru concedii, sarbatori legale, pauze de lucru, precum si numarul de ore de mentenanta
previzionate pentru revizii si reparatii curente, obtinandu-se nuamarul de ore disponibile anual
pe centru de productie, respecticv utilaj sau mijloc de transport.
Concomitent cu determinarea timpului de lucru al muncitorilor se determina si
cheltuielile cu retribuia orara pe fiecare centru.
Determinarea bugetului operational
Bugetul operational cuprinde totalitatea costurilor necesare desfasurarii unei activitati
normale pentru perioada previzionata, respectiv totalul cheltuielilor directe de exploatare
aferenta fiecarui utilaj sau mijloc de transport si a cheltuielilor indirecte repartizate rational in
functie de gradul de subactivitate.
La baza bugetului operational stau costurile realizate in anul luat ca baza de referinta,
corectate in functie de conditiile prevazute pentru desfasurarea activitatii si cu un indice
prognozat de crestere a preturilor pentru anul de previziune.
Prezinta importanta delimitarea costurilor in cadrul bugetului operational in costuri
variabile si costrui fixe, asigurand cunoasterea aprofundata a nivelului fiecarui cost sub actiunea
diferitilor factori de influenta, posibilitatea intocmirii unor bugete flexibile, adaptabile la
modificarile intervenite, precum si previzionarea riscurilor de exploatare si identificasrea
pragurilor de rentabiliate la nivelul fiecarui centru de productie.
Utilizarea metodei TOM de calculatie a costurilor prin asimilarea principiilor metode
standatd cost permite elaborarea unor bugete operatuionale flexibile in functie de diferite nivel
de utilizare a capacitatii de productie, cuprinse intre 60-100%.
Repartizarea costurilor pe centre de productie si determianrea TOM-urilor
Pe baza situatiei de rapartizare a costurilor se determina pentru fiecare centru de
productie, utilaj sau mijloc de transport, TOM-ul defalcat pe categorii de costuri (cheltuieli
directe si cheltuieli indirecte).
Practica intreprinderilor din sectorul constructiilor arata necesitatea determinarii TOM
pentru fiecare nivel de activitate si separarea partii variabile de cea fixa in scopul determinarii
unor TOM-uri flexibile adaptabile modificarilor ce intervin in activitatea intreprinderii. Pentru
deteriminarea TOM-ului se imparte totalul cheltuielilor directe si indirecte la numarul de ore
prognozate pentru functionarea fiecarui centru de productie.
416
Bibliografie
1. N.Smarandescu, P. Rosca, V. Clonda-“Calculatia costurilor dupa metoda “TARIF –ORA-
MASINA” (TOM), supliment trim. Revista de contabilitate nr.1/1970
2. S.A. Truker-“Cost estimating and precing with Mashins-Hour-Rates” Editura Printre-Hall,
New –York 1962
417
COMPARAłIA UNOR SISTEME FISCALE DIN VESTUL
EUROPEI PRIN PRISMA IMPOZITELOR DIRECTE
MAJORE
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN LEONARD

Universitatea din Oradea, 0259-408109
E-mail: labrudan@uoradea.ro
The analisys that I have made in this work has a final explanation: the fiscal reform is about to
continue in almost every country in Europe regardless of its position in geographical sense. Tradition is
about to fall in this matter and percents tresholds and other elements are about to change.
Demersul de mai jos a fost determinat de acuitatea fenomenului fiscal la nivelul

continentului, atât în Ńări proaspăt admise în Uniunea Europeană, cât şi în Ńări cu tradiŃie fiscală
neîntreruptă (fac această precizare deoarece statele din fostul bloc comunist, dintre care s-au
integrat câteva, iar altele urmează a o face, au avut o perioadă de continenŃă fiscală). Toată
Europa este în stadiul de reformă fiscală, chiar dacă nu toate Ńările o încep de la bază ci fac
reforma la nivel de cote şi tranşe, astfel că se impune o analiză a unor sisteme fiscale din vestul
continentului pentru a sublinia nevoia de modificare.
În acest sens vom construi un tabel în care vom ilustra elementele de asietă ale
impozitelor pe veniturile persoanelor fizice în Ńările din vest, de astă dată, cu tranşe de venit şi
cote de prelevare. Datele208 sunt la nivelul anului 2004 spre sfârşitul acestuia. Sumele sunt
reflectate în moneda unică Europeană.
Tabel 1. Elemente de asietă în domeniul impozitelor pe

veniturile persoanelor fizice în Ńări din Europa de Vest
łara Tranşe de venit Cote de prelevare
Danemarca Până la 34.100 35,5%
De la 34.101 la 41.000 36%
Peste 41.001 45%
FranŃa Până la 4.262 0
De la 4.263 la 8.382 6,83%
De la 8.383 la 14.753 19,14%
De la 14.754 la 23.888 28,26%
De la 23.889 la 38.868 37,38%
De la 38.869 la 47.932 42,62%
Peste 47.933 48,09%
Germania Până la 7.664 0
De la 7.665 la 12.739 16% asupra a ce depăşeşte 7.664
De la 12.740 la 52.151 24,05% asupra a ce depăşeşte 12.739
Peste 52.152 45% asupra a ce depăşeşte 52.151
Marea Până la 2.958 10%
Britanie De la 2.959 la 45.980 22%
Peste 45.981 40%
Spania Până la 4.000 15%
De la 4.001 la 13.800 600 EUR + 24% asupra a ce depăşeşte 4.000
De la 13.801 la 25.800 2.952 EUR + 28% asupra a ce depăşeşte 13.800
De la 25.801 la 45.000 6.312 EUR + 37% asupra a ce depăşeşte 25.800
208
http://www.worldwide-tax.com
418
Peste 45.001 13.416 EUR + 45% asupra a ce depăşeşte 45.000
Facem precizarea că Danemarca se află într-o situaŃie aparte deoarece cotele de

prelevare conŃin un procent ridicat de impozite locale (în jurul a 30%). Oricum se observă uşor
faptul că această Ńară are cea mai mare presiune fiscală asupra cetăŃenilor săi cea mai joasă cotă
fiind de 35,5% şi percepută până la un nivel relativ ridicat de 34.100 euro, în timp ce alte Ńări
practică cote mult mai reduse la aproximativ acelaşi nivel al veniturilor. Este suficient să
aruncăm o privire asupra datelor din tabel şi ne vom convinge: 37,38% în FranŃa, 24,05% în
Germania, 22% în Marea Britanie şi 37 de procente în Spania, cea mai apropiată cotă fiind la 8
procente mai jos decât cea daneză. Acest fapt nu este unul surprinzător deoarece este cunoscut
că rata presiunii fiscale în Danemarca este dintre cele mai apăsătoare. Ceea ce pare surprinzător
este faptul că la un relativ pol opus se află Marea Britanie, am spus pare deoarece în realitate nu
este ştiut fiind faptul că sistemul anglo-saxon este unul liberal.
Să vedem, în continuare, cum stau lucrurile în privinŃa distribuŃiei Produsului Intern
Brut pe cap de locuitor în Ńările din vestul continentului. Vom revela acest lucru într-un tabel în
care vom trece sumele în moneda unică europeană asta pentru a avea o analiză coerentă a
sistemelor fiscale şi a ceea ce lasă ele spre utilizare contribuabililor.
Tabel 2. Produsul Intern Brut per capita

în Ńări din Europa de Vest
łara PIB per capita (EUR)
Danemarca 22.900
FranŃa 21.400
Germania 20.200
Marea Britanie 22.300
Spania 17.800
Sursa: OECD Observer. OECD în cifre, ediŃia 2004.
Având la dispoziŃie datele de mai sus nu ne rămâne decât să aplicăm cotele de prelevare
proprii fiecărui sistem fiscal dintre cele studiate asupra tranşelor de venit aferente şi să obŃinem
sumele care le rămân cetăŃenilor spre folosinŃă, precum şi ce procent din PIB per capita descrie
aceste sume. La fel ca la paragraful anterior în care am făcut o analiză asemănătoare vom
compila cele două tabele de mai sus şi vom obŃine ceea ce ne dorim.
Tabel 3. Valori post-impunere privitoare la veniturile persoanelor fizice

łara Sume rămase după impunere (EUR) Procent (PIB/capita) rămas
Danemarca 14.770 64,5%
FranŃa 15.350 71,72%
Germania 13.793 68,28%
Marea Britanie 17.394 78%
Spania 10.691 60%
Sursa: calcule proprii
Fiind acum în măsură să efectuăm analiza observăm că sistemul fiscal care lasă cei mai
mulŃi bani, atât în sumă absolută, cât şi ca procent, este cel britanic, iar cel mai „zgârcit” din
acest punct de vedere este cel spaniol, chiar dacă am fi fost tentaŃi să credem că ar fi cel danez,
având în vedere rata mare a presiunii fiscale din această Ńară. Exceptând aceste ultime două
cazuri vedem că celelalte trei se înscriu într-un interval relativ restrâns care ne-ar putea
îndreptăŃi să considerăm că acolo ar fi media din perspectivă fiscală la nivel de regiune. Făcând
această consideraŃie putem spune că Ńările din spaŃiul vest-european au un anumit grad de
armonizare a impozitelor directe cu toate că „acordarea” lor nu constituie o prioritate, eforturile
fiind îndreptate în special către prelevările indirecte. Analizând datele din tabel devine clar că
alegerea celor cinci state din zonă a fost una inspirată, avem şi „vârfuri” şi „joase” şi avem şi
posibilitatea de a revela o medie a zonei. Categorisirile de mai înainte pot fi abordate sub două
aspecte: primul din perspectiva guvernelor, a căror preocupare este de a mobiliza resurse pentru
419
necesităŃile publice, iar al doilea din punctul de vedere al contribuabililor a căror grijă este de a
avea cât mai multe astfel de resurse la dispoziŃie în vederea satisfacerii nevoilor lor personale şi
ale familiilor lor.
Dacă am avea la dispoziŃie date privitoare la un consum mediu la nivelul populaŃiei am
reuşi să aflăm şi cât pot cetăŃenii statelor studiate economisi, dar considerăm că un astfel de
demers ar dilua sensul analizei. De aceea vom continua cu prezentarea impozitelor pe rezultatele
companiilor prin prisma cotelor în care ele se aşază şi alăturând datele din această prezentare
analizei făcute anterior vom fi în măsură să ne facem o imagine de ansamblu a impozitării
directe în vestul Europei.
În acest sens vom face apel la datele pe care le-am prezentat la subcapitolele aferente
fiecărei Ńări şi vom extrage de acolo informaŃiile referitoare la impozitele aşezate asupra
veniturilor companiilor, construind un tabel din care vom putea mai uşor să ne dăm seama de
fenomen.
Tabel 4. Cote de prelevare209 a impozitului pe rezultatele

societăŃilor comerciale în Ńări din regiune
łară Cotă de prelevare
Danemarca 30%
FranŃa 35,4%
Germania 26,38%
Marea Britanie 30%
Spania 35%
MenŃionăm că în cazul FranŃei şi Germaniei am arătat care sunt cotele efective după
cum am mai spus în prezentare la momentul respectiv. Am ales acest mod deoarece pe noi ne
interesează care sunt cotele efective şi nu cele standard sau de altă natură, iar în cazul unei
analize trebuie să folosim aceeaşi măsură pentru toate elementele analizate. Din tabel observăm
că gradul de omogenitate al cotelor este relativ scăzut în cazul acestui impozit, fără să existe o
valoare sau un interval de valori pe care să-l putem considera ca medie, în sens de aglomerare a
valorilor în jurul acestei medii. BineînŃeles că dacă ne raportăm la o scală largă, gen 1-100%,
valorile din tabel se pot aşeza în jurul unui interval de medie, dar având în vedere ce cote se
practică în mod obişnuit scala trebui să fie mult mai „strânsă”, să zicem între 20 şi 40 de
procente, astfel că afirmaŃia de mai înainte nu stă în picioare.
În esenŃă putem spune despre impozitarea directă la nivelul regiunii de vest a
continentului că se păstrează pe un trend de armonizare lentă în sensul reducerii cotelor de
prelevare, mai ales la impozitul pe veniturile firmelor. Această reducere are multiple orientări,
atât pentru a menŃine contribuabilii autohtoni pe teatrul de operaŃiuni intern, cât şi pentru a
atrage investitori din afara teritoriului statelor respective în vederea dezvoltării pieŃei interne. La
fel se întâmplă lucrurile şi în cazul contribuabililor persoane fizice, în contextul libertăŃii de
circulaŃie a factorului muncă aceştia să nu fie supuşi tentaŃiei de a părăsi Ńara lor de origine în
favoarea unei rezidenŃe ceva mai „blânde” din punct de vedere fiscal.
Bibliografie:
1. http://www.worldwide-tax.com
2. *** - OECD Observer. OECD în cifre, ediŃia 2004.
209
420
COMPARAłIA UNOR SISTEME FISCALE DIN CENTRUL
EUROPEI PRIN PRISMA IMPOZITELOR DIRECTE
MAJORE
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN LEONARD

E-mail: labrudan@uoradea.ro
The following work is dedicated to those decision persons which are to make the reform in
romanian fiscal policy. The steps are the same with those that were made by the other countries in the
region, from the former comunist system, so that is what we have to do to make the progress that other
countries have made.
Am ales acest subiect din raŃiuni legate de lipsa unei asemenea analize la nivel de
regiune, pe de o parte, iar pe de altă parte din cauză că factorii de decizie fiscală din Ńara noastră
se află în plină reformă fiscală (asta dacă nu luăm în considerare decât eforturile de elaborare a
unui sistem fiscal coerent, fără a avea grija acquis-ului comunitar), iar exemplele statelor din
regiunea central-europeană ar putea constitui un cadru în care eforturile de mai sus să se înscrie.
Având în vedere ceea ce ne-am propus vom încerca să opunem sistemele fiscale unul
altuia din perspectivă teoretică: cote de prelevare, tranşe de venit, precum şi alte elemente de
asietă. Urmând paşii pe care i-am considerat mai sus vom începe prin studiul comparativ între
Ńările din Europa Centrală cu privire la impozitul aşezat asupra persoanelor fizice, în termeni de
asietă. Astfel, vom construi un tabel cuprinzând toate datele referitoare la cote şi la tranşele de
venit, iar apoi pe baza sa vom proceda la analizarea sistemelor fiscale respective. Vom înscrie în
tabel sumele convertite în moneda unică europeană, analiza căpătând, astfel, un numitor comun
fără de care ar avea probleme legate de sens.
Tabel 1. Elemente de asietă în domeniul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice în Ńări

din Europa Centrală
Cehia 0 – 3.641 15%
3.641 – 7.282 20% asupra a ce depăşeşte 3.641,21
7.282 – 11.043 25% asupra a ce depăşeşte 7.282,42
11.043 şi peste 32%
421
Polonia 0 – 9.008 19%
9.008 – 18.016 30% asupra a ce depăşeşte 9.008
18.016 şi peste 40% asupra a ce depăşeşte 18.016
Slovenia 1 – 3.588 17%
3.588 – 7.176 35%
7.176 – 10.764 37%
10.764 – 14.352 40%
14.352 – 21.528 45%
21.528 şi peste 50%
Ungaria 0 – 3.237 18%
3.237 - 6.069 26% asupra a ce depăşeşte 3.237
6.069 şi peste 38% asupra a ce depăşeşte 6.069
Toate echivalările de mai sus au fost făcute pe baza cursurilor de schimb de pe pieŃele
internaŃionale210 şi ne oferă posibilitatea de a vedea în termeni reali care sunt tranşele de venit şi
de a compara în cunoştinŃă de cauză aceste mărimi.
Studiind datele211 din tabel putem lesne observa că sistemul cel mai apăsător prin
prismă fiscală este cel sloven, iar cel mai relaxat este cel ceh ale cărui cote au cele mai mici
valori. Asta dacă luăm în considerare cotele de prelevare şi tranşele de venit cărora le sunt
aferente. Privind lucrurile din alt unghi descoperim că, de fapt, cel mai rentabil sistem este cel
maghiar deoarece începând cu suma de 6.000 euro se aplică o cotă de 38 de procente ceea ce
determină o mai largă impunere a veniturilor, suma de mai sus fiind relativ mică în comparaŃie
cu celelalte Ńări din regiune. Într-adevăr dacă privim toate Ńările prin prisma tranşelor de venit
observăm că la nivelul sumei respective (sau aproximativ) cotele de prelevare sunt mult mai
mici decât în cazul Ungariei: în Cehia – 20%, în Polonia – 19%, iar în Slovenia cota este de 35
de procente. RaŃionamentul ne poate duce la ideea că sistemul maghiar are cea mai ridicată
componentă fiscală în timp ce în Polonia există o mai mare preocupare către latura socială a
chestiunii.
Încercând un clasament din acest punct de vedere vom avea pe poziŃia următoare
Ungariei Slovenia, apoi Cehia şi la urmă Polonia. Dar un asemenea top nu are o prea mare
semnificaŃie, astfel că vom iniŃia o comparaŃie între aceste Ńări luând în calcul un indicator
economic compozit: Produsul Intern Brut pe cap de locuitor. În acest sens vom mai construi un
tabel conŃinând valorile acestui indicator pentru Ńările din regiune, iar apoi vom proceda la
analiza din această perspectivă.
Tabel 2. Produsul Intern Brut per capita

în Ńări din Europa Centrală
łara PIB per capita (EUR)
Cehia 13.000
Polonia 8.900
Slovenia 13.000
Ungaria 11.300
Sursa: OECD Observer. OECD în cifre, ediŃia 2004.
În acest context vom ilustra clar cu câŃi bani rămâne un cetăŃean al unei Ńări dintre cele
luate în studiu după prelevarea cotelor specifice de impunere asupra sumei determinate de PIB
per capita, în cazul fiecărui stat dintre cele patru. MenŃionăm că datele sunt furnizate la preŃuri
curente. Coroborând cele două tabele şi efectuând calculele necesare obŃinem un alt tabel care
va conŃine valorile medii ale sumelor rămase la dispoziŃia unui cetăŃean oarecare din regiune.
210
http://mwprices.ft.com/custom/ft-com/currency.asp. Cursurile sunt aferente datei de 06.04.05
211
422
Tabel 3. Valori post-impunere privitoare la veniturile persoanelor fizice
łara Sume rămase după impunere (EUR) Procent (PIB/capita) rămas
Cehia 9.614 74%
Polonia 7.209 81%
Slovenia 7.800 60%
Ungaria 7.089 63%
Sursa: calcule proprii
Reflectând asupra datelor din primele coloane ale acestui ultim tabel revenim la prima
concluzie potrivit căreia sistemul fiscal din Cehia este cel mai potrivit din perspectiva
contribuabililor favorizându-le acestora păstrarea unor sume mai mari la dispoziŃie în faza post-
impunere. Ungaria, pe de altă parte, aşa cum se putea anticipa din paragraful precedent, este Ńara
cu sistemul fiscal cel mai puŃin permisiv din acest punct de vedere.
Dacă luăm în considerare faptul că din partea contribuabililor suma netă este cea mai
importantă şi că astfel se poate evalua gradul de acceptare a sistemului de către cetăŃeni putem
spune că cehii ar putea să fie cei mai mulŃumiŃi de fiscalitatea din Ńara lor spre deosebire de
unguri.
Socotind şi faptul că toŃi aceşti contribuabili mai au şi obligaŃiile legate de protecŃia
socială ajungem la concluzia că aceste venituri se diminuează corespunzător. Nu vom aprofunda
analiza pe dimensiunea siguranŃei sociale din cauză că elementele de asietă în acest caz au un
slab caracter de omogenitate. Considerăm că un astfel de demers ar atenua sensul pe care vrem
să-l dăm lucrării.
Revenind la analiză trebuie să precizăm că foarte puŃini contribuabili au cunoştinŃă
despre caracteristicile sistemelor fiscale ale unor alte Ńări şi că aceştia se raportează la
fiscalitatea Ńării lor, socotită de cele mai multe ori apăsătoare. Astfel că aserŃiunile de mai sus
privitoare la gradul de mulŃumire în raport cu sistemul fiscal au slab suport, subiectivitatea fiind
predominantă.
Dacă ne referim la datele din ultima coloană a tabelului de mai sus, observăm un lucru
interesant şi anume acela că Polonia este Ńara în care procentul din PIB pe locuitor care rămâne
după impunere este cel mai mare, ceea ce poate determina o mai mare înclinaŃie spre capitolul
economisire şi respectiv investire din partea cetăŃenilor acestei Ńări. Privind lucrurile în
perspectivă avem toate şansele să nu greşim dacă evaluăm gradul de creştere economică al
Poloniei la un nivel superior celorlalte din regiune. Asta chiar dacă la momentul actual cea mai
dinamică Ńară dintre cele studiate este Slovenia. În acest punct se poate face o corelaŃie relativ
clară între parametri şi indicatori în vederea evidenŃierii funcŃiei de influenŃare a finanŃelor; prin
acŃiuni asupra elementelor de asietă se induce un anumit comportament (în cazul nostru,
investiŃional) contribuabililor. În continuare vom încerca să surprindem aceeaşi latură a
impozitelor directe, dar de data asta pe partea societăŃilor comerciale, care şi ele reprezintă un
important segment al activităŃii de investiŃii într-o economie. În acest sens vom construi un
tabel, mai simplu, de data aceasta, cu elementele specifice acestei categorii de impozite.
Tabel 4. Cote de prelevare212 a impozitului pe rezultatele

societăŃilor comerciale în Ńări din regiune
łara Cotă de prelevare (%)
Cehia 25
Polonia 19
Slovenia 25
Ungaria 16
Din tabel se observă că lucrurile stau diferit în funcŃie de Ńară, în raport cu tratamentul
aplicat persoanelor fizice. Adică, putem lesne vedea că Ungaria, dacă în cazul persoanelor fizice
practica un sistem mai împovărător de colectare a impozitelor (în sensul cotelor de prelevare), la
212
423
persoanele juridice situaŃia se schimbă. Această Ńară este cea mai liberală din acest punct de
vedere, lasă la dispoziŃia societăŃilor comerciale fonduri mai importante în vederea efectuării de
investiŃii. Cu o cotă de 16 procente Ungaria se situează pe cel mai de jos nivel în privinŃa
impunerii rezultatelor firmelor. Cehia şi Slovenia practică aceeaşi cotă de 25 de procente, iar
Polonia cu cota de 19% se află, din nou, într-o postură favorabilă în perspectiva armonizării cu
reglementările Uniunii Europene.
Aflându-ne în acest punct putem spune că, în regiune, Polonia este Ńara cu cele mai
bune perspective prin prismă fiscală şi în speŃă impozite directe. Asta fiindcă lasă la dispoziŃia
contribuabililor săi, indiferent de statutul lor, sume mai mari de bani cu ajutorul cărora aceştia
îşi pot seta consumul şi, respectiv, investiŃiile pe nivele superioare, reuşindu-se, astfel, să se
obŃină o creştere a activităŃii economice cu rezultat, sigur, în creştere economică.
Bibliografie:
1. http://www.worldwide-tax.com
2. http://mwprices.ft.com/custom/ft-com/currency.asp.
3. *** - OECD Observer. OECD în cifre, ediŃia 2004.
424
INFORMARE, RISC ŞI CONłINUT ÎN RELAłIONAREA
CU BĂNCILE
GUST MARIUS
TURMACU MIHAELA
HOARCĂ DORIN
Univ. “C. Brâncoveanu” Rm. Vâlcea, Str. N. Bălcescu nr. 39, Rm. Vâlcea, 0250739122
E-mai: mturmacu@yahoo.com
In financial services the moral risk is the problem created by the unequal information after
concluding the tranzaction. It appears an financial markets when the lender faces the donyer that the
barrower be stimulated to get involved in activities that are not wanted by the former, since these
activities diminish the probability for the credit to be returned.
Teoria echilibrului general reprezintă una dintre cele mai frumoase realizări intelectuale
din istoria gândirii economice. Demonstrarea existenŃei echilibrului şi a legăturilor reciproce, cu
optimul lui Pareto, în 1950 şi 1960, pare să deschidă calea unei reconstrucŃii a teoriei economice
în jurul acestor concepte.
Teoria contractelor îşi are originea în insuficienŃa modelelor de echilibru general, idee
născută în anii 1960, şi este cea mai generală teorie la care poate apela economia informaŃiilor.
S-a convenit detaşarea temporară de modelele echilibrului general – care furnizau o descriere
coerentă, dar mai puŃin realistă a economiei – pentru a se întoarce către modelele care iau în
considerare toată complexitatea comportamentelor strategice ale agenŃilor.
Modelele teoriei contractelor se pot distinge după mai multe caracteristici, care pot fi
statice sau dinamice, când contractele sunt complete sau incomplete, când relaŃia considerată
este bilaterală sau multilaterală:
• sunt multe modele de echilibru parŃial, ce separă pieŃele sau schimbă în bine restul
economiei;
• descriu interacŃiunea dintre un număr mic de agenŃi;
• rezumă proprietăŃile cadrului instituŃional prelevat cu ajutorul unui contract. El este
cel care poate fi explicitat, adică face obiectul unui document semnat. Se poate,
deasemenea, să nu fie decât subînŃeles, ca un sistem de norme de comportament. În
primul caz, el este, în general, garantat printr-o “terŃă parte” cum ar fi un tribunal
sau un conciliator sau mai simplu, prin dorinŃa agenŃilor de a-şi menŃine buna
reputaŃie. În al doilea caz, datorează menŃinerea ca un echilibru între interacŃiunile
dintre părŃi;
• aceste modele erau utilizate intens în teoria jocurilor şi a informaŃiei asimetrice, cu
o descriere, în general lipsită de negociere: modelul Principal-Agent. Ele se
lansează într-un univers Bayesian unde părŃile au o credibilitate apriori faŃă de
informaŃie, deci ele nu dispun şi nu revizuiesc această credibilitate pe măsura
derulării interacŃiunilor. Conceptul de echilibru utilizat aparŃine în general
echilibrelor Bayesiene perfecte.
Clasificarea acestor modele se face astfel:
• În funcŃie de faptul că informaŃia privată se sprijină pe:
− ce face agentul, cine ia decizii (“hidden action”);
− ce face agentul, care-i sunt caracteristicile (“hidden information”);
• forma jocului strategic permite completarea clasificării. Se disting modelele unde
iniŃiativa aparŃine părŃii neinformate de cele unde ea este atribuită părŃii informate.
425
Se obŃine astfel o mare familie de modele:
• modelele autoselective, în care partea neinformată nu cunoaşte decât parŃial
caracteristicile părŃii informate şi partea neinformată este cea care are iniŃiativa;
• dacă în acelaşi cadru, partea informată este cea care ia iniŃiativa, modelul este un
model de semn;
• în problemele de risc moral partea neinformată care ia iniŃiativa contractului nu
observă decât parŃial acŃiunile părŃii informate.
Aceste familii de modele nu sunt disjuncte, anumite modele parametrice foarte
interesante, prezentând trăsături care aparŃin mai multora dintre ele.
Presupunem că Principalul este o bancă şi Agentul este o firmă particulară care doreşte
obŃinerea unui credit.
Se vorbeşte de risc moral atunci când:
− Agentul ia o decizie care afectează bunăstarea sa şi pe cea a Principalului;
− Principalul nu observă decât “rezultatul”, un semnal imperfect al acestei acŃiuni.
AcŃiunea (decizia) aleasă spontan de Agent nu este Pareto optimală.
AcŃiunea nu este observabilă, Principalul neputându-l forŃa pe Agent să ia o decizie care
să fie eficientă din punctul de vedere al celor două părŃi. El nu poate influenŃa alegerea unei
decizii de către Agent, condiŃionând utilitatea sa cu singura variabilă observabilă – rezultatul.
Exemplele de risc moral sunt extrem de numeroase: de fapt, se poate imagina o relaŃie
economică care să nu fie afectată de această problemă. De aceea, trebuie ca Principalul să poată
observa perfect toate deciziile Agentului care afectează utilitatea sa, ceea ce reclamă eforturi de
supravieŃuire extrem de costisitoare.
În serviciile financiare riscul moral este problema creată de informaŃia asimetrică după
încheierea tranzacŃiei. El apare pe pieŃele financiare când creditorul este supus pericolului ca
împrumutatul să fie stimulat să se angajeze în activităŃi care sunt indezirabile din punctul de
vedere al creditorului, deoarece aceste activităŃi diminuează probabilitatea ca creditul să fie
rambursat.
Întrucât riscul moral diminuează probabilitatea de rambursare a creditului, creditorii pot
decide să nu acorde creditul. Riscul moral se poate manifesta atât în privinŃa unei persoane cât şi
a unei instituŃii.
Cu toate acestea existenŃa informaŃiei imperfecte nu justifică intervenŃia publică.
Trebuie spus că mecanismele private nu pot face acest lucru.
O soluŃie naturală la informaŃia imperfectă care dă naştere la selectarea eronată, este
furnizarea de informaŃie care să permită celor ce furnizează fonduri să aibă informaŃii complete
despre solvabilitatea celor ce doresc să le folosească fondurile pentru a-şi finanŃa investiŃiile.
Astfel, deponentul trebuie să cunoască solvabilitatea băncii unde şi-a depus banii, iar
banca trebuie să cunoască solvabilitatea debitorilor săi.
Un mod de a obŃine aceste informaŃii este folosirea activităŃii unor firme particulare care
strâng şi furnizează informaŃii care fac distincŃie între calitatea debitorilor şi apoi vând această
informaŃie celor interesaŃi.
Totuşi evaluarea riscurilor, fie ele de credit sau a celor bancare, este costisitoare, ceea
ce ar putea ridica problema celor care beneficiază gratis de informaŃie.
În mod individual, fiecare client al unei bănci poate prefera să nu întreprindă nici un fel
de cercetări de informare, bazându-se pe faptul că alŃi clienŃi o vor face. Într-o astfel de situaŃie
furnizarea de informaŃie particulară este prea scăzută, iar problema selectării eronate continuă să
împiedice funcŃionarea eficientă a pieŃei.
Mai mult, deoarece informaŃia, odată produsă, este disponibilă deponenŃilor la un cost
de transfer foarte scăzut, evaluarea băncilor nu trebuie întreprinsă de fiecare client, ci ar putea fi
delegată unei agenŃii publice sau unei firme private de rating.
Deoarece micii deŃinători de conturi pot considera costul de a interpreta ratingul ca fiind
prea ridicat şi/sau deoarece se interesează numai de depozite fără risc, pot fi avute în vedere
două alternative.
426
Prima este aceea de a avea depozite asigurate. A doua este de a crea instituŃii lipsite de
risc, adică toate depozitele să fie investite numai în titluri de valoare fără risc, aşa numita bancă
“restrânsă”.
DeponenŃii ar putea alege între instituŃiile care oferă un randament mai mare, dar mai
riscant şi cele care oferă depozite lipsite de risc, dar cu randament scăzut.
Pe lângă dezvăluirea şi evaluarea informaŃiei, există două moduri alternative de a
reduce informaŃia imperfectă: reputaŃia şi garanŃia dată clienŃilor privind calitatea serviciilor
oferite (de exemplu, o societate de asigurare să dea garanŃie contra unui potenŃial comportament
necinstit din partea angajaŃilor băncii respective).
Observarea comportamentului altor bănci similare sau autoreglementarea previne un
comportament incorect. ReputaŃia stimulează băncile, care Ńin la reputaŃia lor pe piaŃă, şi la
profiturile pe termen lung, să pună în aplicare sisteme interne de control pentru a reduce
riscurile şi frauda.
Deci, problema informaŃiei poate fi rezolvată în mod privat pe piaŃă în mai multe
moduri diferite: dezvăluirea informaŃiei şi strângerea ei, grija pentru reputaŃie şi garanŃia din
partea unei societăŃi de asigurare.
Totuşi, atunci când există dovezi că piaŃa nu poate furniza informaŃie suficientă sau nu
poate face distincŃie între bănci, este cazul să intervină guvernul pentru a reglementa intrarea pe
piaŃă şi a asigura un nivel minim de calitate, aşa cum se face, de exemplu, în domeniul medical
şi juridic.
Problema este dacă acest lucru să fie făcut în mod particular sau cvasiparticular sau
dacă să fie făcut de un organism public.
Desigur că beneficiile flexibilităŃii şi ale expertizei furnizate de organismele particulare
de autoreglementare trebuie puse în balanŃă cu riscul că membrii acestor organizaŃii au un
stimulent evident de a limita intrarea pe piaŃă a noi bănci şi deci de a obstrucŃiona concurenŃa.
În privinŃa intervenŃiei publice, guvernul ar putea de exemplu, să producă informaŃie şi
să o furnizeze, în mod gratuit, pentru a ajuta să se facă distincŃie între firmele bune şi mai puŃin
bune sau între băncile bune şi cele mai puŃin bune.
Aceasta ar însemna însă ca guvernul să ofere informaŃii negative despre firme sau bănci,
lucru care ar putea fi dificil din punct de vedere politic.
O a doua posibilitate (de altfel cea mai practicată) este de a reglementa activitatea
bancară şi pe cea a pieŃelor de capital pentru a încuraja firmele şi băncile să dezvăluie informaŃii
despre ele, astfel încât investitorii şi clienŃii băncilor să-şi poată da seama cât de bună sau mai
puŃin bună este firma sau banca în cauză.
Deşi reglementările guvernamentale diminuează problema selectării nefavorabile ele nu
o elimină. Chiar când firmele sau băncile furnizează informaŃie publicului, ele continuă să aibă
mai multe informaŃii decât investitorii sau deponenŃii.
Mai mult, firmele sau băncile cu un renume mai mic pot denatura informaŃiile pe care
trebuie să le transmită publicului făcând dificilă diferenŃierea între firmele sau băncile bune şi
cele proaste.
La nivelul activităŃii firmelor, un rol important în diferenŃierea acestora îl joacă
intermediarii financiari, printre care băncile.
O bancă este expertă în furnizarea de informaŃii despre firme, astfel că ea poate deosebi
firmele cu un credit bun faŃă de firmele cu un credit slab.
Un element important în abilitatea băncii de a evita pe cei ce pot profita de informaŃie
fără a plăti pentru ea este faptul că ea acordă cu preponderenŃă credite unor particulari şi mai
puŃin cumpără titluri de valoare care sunt negociate pe piaŃă.
În cazul cumpărării de titluri de valoare clienŃii investitori care ştiu că banca are
abilitatea de a evalua calitatea titlurilor vor observa ce face ea şi vor cumpăra şi ei aceste titluri,
ducând astfel la majorarea cererii şi deci a preŃului acestora. Deoarece banca nu poate profita de
informaŃiile pe care le-a produs (sau le-a cumpărat), ea nu va mai produce informaŃie.
Teoretic dacă Principalul poate observa acŃiunea Agentului se vorbeşte de prim rang:
Principalul poate ordona atunci Agentului să-şi aleagă acŃiunile eficiente (sau să-i plătească un
427
salariu fiabil dacă acŃiunile depuse nu sunt eficiente) şi alege după aceea salarii care realizează
împărŃirea riscului între cele două părŃi.
În particular, se presupune adesea că Principalul este neutru la risc. Această ipoteză se
poate justifica prin faptul că Principalul poate diversifica riscurile legate de relaŃia sa cu
Agentul. În schimb Agentul prezintă, în general, aversiune pentru risc – oricât de mic, lui îi este
foarte dificil să diversifice acest risc. ÎmpărŃirea optimală a riscurilor presupune că Principalul îl
asigură complet pe Agent prin acordarea unui salariu constant şi prin suportarea tuturor
riscurilor legate de activitatea lor comună.
În situaŃia (de rangul doi) care ne preocupă, Principalul nu poate observa decât o
variabilă corelată cu acŃiunea realizată de Agent: rezultatul. Am văzut că dacă Principalul este
neutru la risc, optimul de prim rang constă în a da un salariu constant Agentului; dar acesta îl
incită pe Agent să aleagă în mod egoist acŃiunile care sunt cele mai costisitoare pentru el şi care
nu sunt optimale, în general. SoluŃia problemei hazardului moral presupune deci că Principalul
oferă Agentului un contract care arbitrează între:
• ÎmpărŃirea riscurilor, care sugerează că salariul Agentului depinde în mică măsură
de rezultat;
• Cercetarea incitaŃiilor, îl împinge pe Principal să condiŃioneze salariul la rezultate.
Să notăm că Agentul este neutru la risc, el nu are ce arbitra: poate fi făcut să suporte
toate riscurile şi rangul al doilea coincide cu rangul de prim ordin. Acest caz are practic un
interes minim.
Bibliografie:
1. Băcescu – Cărbunaru A., Băcescu M., + “Macroeconomie aplicată”, Ed. ALL, Bucureşti,
1996
2. Cotfas M., Anca A., Marin D., Pătraşcu N., - “Teoria echilibrului general”, Ed. Omnia Uni,
Bucureşti, 1995
3. Faghiura G.H., Marin D., Anca A., - “Teoria echilibrului economic”, Lito ASE, Bucureşti,
1993
428
ÎNSUŞIRILE OMULUI DE AFACERI
DRD. ING. TRAIAN-TITU FODOR

Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul. Bucureşti 4/24, tel. 0262
217552
E-mail: tfodor@prefectura.multinet.ro
Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul. Unirii nr. 9/66, tel.
0262224337
E-mail liviugavrilescu@yahoo.com
Features of the Romanian businessman have been revealed by a study conducted among a
number of entrepreneurs. Obviously, the intelligence, creativity and ingenuity are the most important
features of a successful businessman. Authority among the business community is achieved through moral
and professional qualities of the businessman. The article also presents a comparison between the work
style of the interviewed persons and the style of their managers, that leads to the conclusion that the
power of example is an efficient teaching method in management.
În urma unui studiu efectuat în rândul întreprinzătorilor, pe baza răspunsurilor date de

aceştia la chestionarele aplicate, însuşirile omului de afaceri pot fi structurate în următoarele
categorii:
1. însuşiri intelectuale: inteligenŃa, capacitatea de concentrare, capacitatea de a
diferenŃia esenŃialul de neesenŃial, flexibilitatea gândirii, aptitudinea de a acumula
informaŃii (memoria);
2. însuşiri caracteriale: perseverenŃa, tenacitatea, corectitudinea, curajul, voinŃa;
3. însuşiri profesionale: ingeniozitatea, profesionalismul, nivelul de informare,
spiritul întreprinzător, abilitatea;
4. însuşiri morale: cinstea, prietenia, altruismul, bunul simŃ, seriozitatea;
5. însuşiri care facilitează comunicarea: elocvenŃa, adaptabilitatea, diplomaŃia,
respectul faŃă de semeni, carisma;
6. însuşiri sintetice: creativitatea, autoritatea.
Fără îndoiala, inteligenŃa este cea mai importantă dintre însuşiri fără de care un om de
afaceri nu poate recepŃiona cu promptitudine semnalele care-i parvin din mediul economic,
informaŃii necesare fundamentării deciziilor sale.
Creativitatea este o însuşire pe care oamenii de afaceri o concep in termeni de
originalitate, utilitate şi performanŃă. Ei sunt interesaŃi ca partenerii lor să evite clişeele şi să
vină cu propuneri inedite Creativitatea nu se poate manifesta fără o pregătire profesională
temeinică şi fără libertate de gândire şi acŃiune.
Oamenii de afaceri îşi identifică reciproc capacitatea creativă după o serie de elemente:
inteligenŃa propunerilor pe care le avansează, ingeniozitatea soluŃiilor în procesul de negociere,
originalitatea metodelor de publicitate, spiritul vizionar al obiectivelor pe care şi le propun,
modalităŃile utilizate în construcŃia imaginii sale publice, flerul de a opta pentru ofertele cele
mai avantajoase.
În ceea ce priveşte ingeniozitatea în afaceri, aceasta de manifestă prin:
• iscusinŃa de a alege un domeniu de afaceri în funcŃie de aptitudinile proprii;
• capacitatea de a fixa obiective realizabile şi care să-l individualizeze în raport cu
alte firme de acelaşi profil;
• dibăcia de a se adapta cerinŃelor pieŃei şi chiar de a penetra segmente de piaŃă ale
concurenŃilor;
• capacitatea de a evita unele riscuri dau de a le depăşi;
429
• uşurinŃa în comunicarea cu ceilalŃi;
• capacitatea de a valorifica relaŃiile de afaceri în avantajul propriu.
Oamenii de afaceri ingenioşi adoptă un stil de muncă original şi stimulează energiile
creative din colectiv. Ei îşi pun în valoare cu multă artă calităŃile personale şi calităŃile
subalternilor lor. Ingeniozitatea omului de afaceri se manifestă cu prioritate în:
• fundamentarea strategiilor de dezvoltare;
• politica de cooperare cu partenerii;
• managementul inovării şi stimularea inventivităŃii colectivului;
• activitatea de marketing şi publicitate;
• managementul resurselor umane;
• managementul crizelor, respectiv elaborarea metodologiei de acŃiune specifică
perioadelor de dificultate.
PerformanŃele în afaceri sunt obŃinute în funcŃie de cunoştinŃele necesare domeniului în
care lucrează subiecŃii. Părerile sunt împărŃite, în sensul că unii apreciază că pentru a reuşi este
nevoie de mai multă ştiinŃă decât de talent, însă majoritatea consideră că pentru a fi performant
în domeniul afacerilor, trebuie să dispui în egală măsură de cunoştinŃe complexe şi de
priceperea de a le aplica.
Priceperea în afaceri este dată de experienŃa fiecărui întreprinzător. Unii oameni de
afaceri reduc priceperea la relaŃia investiŃie - profit obŃinut. AlŃii asociază ideii şi alte
dimensiuni, cum sunt:
• capacitatea de a fixa obiective raŃionale pe diverse orizonturi de timp;
• orientarea spre afaceri accesibile nivelului de pregătire şi aptitudinilor individuale;
• capacitatea de a înŃelege cerinŃele diverselor categorii de populaŃie, de a fi prudent
şi a previziona riscurile pătrunderii pe anumite pieŃe;
• inventivitatea în găsirea soluŃiilor optime;
• intuiŃia de a alege ofertele cele mai avantajoase.
Priceperea îi ajută pe oamenii de afaceri să facă faŃă firmelor concurente, să identifice
înaintea lor soluŃii şi mijloace de realizare şi să se afirme ca buni profesionişti.
Referitor la autoritatea întreprinzătorilor printre colegi şi la nivelul comunităŃii, aceasta
nu se recomandă numai prin puterea pe care le-o conferă banii, dimensiunea afacerii, valoarea
profitului şi alŃi indicatori economici, ci este susŃinută de calităŃile lor profesionale şi morale.
Trăsăturile şi capacităŃile care determină respectul şi admiraŃia semenilor sunt mult mai
semnificative decât renumele pe care şi-l impune un om de afaceri uzând de mijloace
conjuncturale.
Autoritatea este deplină şi reală atunci când omul de afaceri se caracterizează prin
următoarele însuşiri:
• competenŃa - definită prin cunoştinŃe temeinice şi performanŃe sistematice;
• principialitatea - înŃeleasă ca aptitudinea de a recunoaşte calităŃile celorlalŃi şi
neîmplinirile personale;
• iniŃiativa - ca modalitate de a refuza spiritul rutinier şi pasivitatea;
• devotamentul faŃă de colectivitate - interpretat prin nevoia de a se dedica semenilor.
Pentru a obŃine consacrarea la nivelul comunităŃii oamenilor de afaceri, sunt
indispensabile trăsături precum: corectitudine, cinste, spirit colegial, modestie. Modestia este
înŃeleasă de unii ca opŃiune pentru un stil de viaŃă cumpănit şi ca disponibilitate de a primi
sfaturi, îndrumări, recomandări în această lume în care densitatea orgoliilor este incomparabil
mai mare decât în alte medii, pentru a beneficia de recunoaşterea valorii personale este nevoie
de renunŃarea la vanitate.
Autoritatea este, în esenŃă, un atribut al personalităŃii, o trăsătură aparŃinând unei
individualităŃi şi nu un renume dobândit numai prin statutul de om de afaceri.
Atunci când un întreprinzător se distinge prin lipsă de tact, colaborare deficitară,
rigiditate, ostentaŃie, autoritatea de care se va bucura la un moment dat este compromisă
ireversibil. Colectivitatea amendează, de regulă, slăbiciunea, nesiguranŃa, impostura,
comportamentul ambiguu, aventurismul - trăsături care se manifestă totuşi în multe zone ale
430
lumii afacerilor, afectând imaginea comunităŃii la nivelul opiniei publice. De aceea, fiecare om
de afaceri este interesat să-şi demonstreze vocaŃia, profesionalismul, moralitatea.
Aşadar, succesul activităŃii liderului depinde de calităŃile potrivite avute la momentul
potrivit.
Un studiu efectuat în Anglia, pe un număr reprezentativ de manageri, a evidenŃiat
următorii factori care influenŃează succesul în afaceri:
• abilitatea de a lucra cu alŃi oameni (78% din cei chestionaŃi);
• asumarea responsabilităŃii pentru lucrările importante (75% din cei chestionaŃi);
• nevoia de a obŃine rezultate (75% din cei chestionaŃi);
• experienŃa de lider la începutul carierei (74% din cei chestionaŃi);
• abilitatea de a negocia şi de a duce tratative (66% din cei chestionaŃi);
• aptitudinea de a avea mai multe idei decât ceilalŃi membrii ai grupului (62% din cei
chestionaŃi);
• abilitatea de a modifica stilul în funcŃie de situaŃie (58% din cei chestionaŃi).
40%
35%
30%
25%
Stil real
20%
Stil dorit
15%
10%
5%
0%
fără răspuns decizii decizii decizii prin decizii luate
adoptate şi adoptate şi considerarea prin
prezentate explicate propunerilor concordanŃă
salariaŃilor cu opinie
majorităŃii
DiferenŃe între stilul real practicat şi cel dorit
DiferenŃele grafice se dovedesc a fi suficient de mari pentru a sugera existenŃa unei

disonanŃe între dorinŃa angajaŃilor de a fi consultaŃi şi condiŃia de a fi într-adevăr capabili sau
pregătiŃi să ofere variante viabile. De asemenea managerii nu au prea mare încredere în
capacitatea angajaŃilor de a aprecia un fenomen, considerându-se că nu au pregătirea specială de
a o face, un fel de a spune „fiecare cu treaba lui”.
Stilul practicat de managerii direcŃi ai celor intervievaŃi este adoptarea deciziilor prompt
şi prezentarea lor-angajaŃilor fără explicaŃii speciale (34%). DependenŃa dintre stilul
managerilor direcŃi ai intervievaŃilor şi stilul real practicat de intervievaŃi este semnificativă.
Dovadă că puterea exemplului este cea mai eficientă metodă de instruire managerială practicată
în firme.
Bibliografie:
1. Constantinescu, A., Managementul resurselor umane, ColecŃia NaŃională, Bucureşti, 1999.
2. Emilian, R., Conducerea resurselor umane, Editura Expert, Bucureşti, 1999.
3. Hyland, B., Merle Y., ReflecŃii pentru manageri, Editura Rentrop & Straton, Bucureşti
1998.
4. Jelev, V., Educarea comportamentului în afaceri, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.
431
EVALUAREA REACłIILOR LA PREł ÎN łĂRI ALE
UNIUNII EUROPENE URMARE A INTRODUCERII
MONEDEI UNICE
LECT. UNIV. DRD. DIANA MARIA VRÂNCEANU

Academia de Studii Economice Bucureşti, tel: 0214130401
E-mail: dvranceanu@ase.ro
Abstract: Processing prices as numerical information is different from processing other stimuli,
being involved four effects: distance effect, number-sized effect, numerical dispertion effect, anchoring
and adjustement effect. Transition to the single currency Euro at the beginnning of 2002 was a challenge
for European marketers and customers. The last ones faced with different scales in switching prices from
national currency into Euro.
InfluenŃe ale procesării stimulilor numerici asupra reacŃiilor la preŃ

În descrierea raspunsului pe care îl au consumatorii în raport cu pretul este necesara,
mai întâi prezentarea procesului perceptual, respectiv procesul prin care consumatorii identifica,
recepteaza, selecteaza, evalueaza si interpreteaza informatiile privitoare la pret.PercepŃia este un
proces ce implică, în general, încadrarea unor experienŃe în legătură cu expunerea la o serie de
stimuli în categorii delimitate de experienŃele anterioare legate de acelaşi tip de stimuli. Astfel,
prin expunerea la un preŃ consumatorul încearcă să-l compare cu preŃurile cu care a fost
confruntat în cadrul experienŃelor de cumpărare anterioare şi să-l încadreze în unele categorii
deja existente în mintea sa. În multe situaŃii această încadrare se face Ńinând seama de alte
informaŃii ce se pot constitui în indicii asupra semnificaŃiei preŃului: calitatea, marca, serviciile
comerciale prestate de magazin ş.a. PercepŃia stimulilor numerici din care face parte şi preŃul
este un proces complex, chiar dacă în aparenŃă procesarea informaŃiilor numerice pare destul de
facilă. Din studiile efectuate asupra reprezentărilor mentale ale numerelor se poate afirma că
acest fenomen se produce cu aceeaşi magnitudine care caracterizează procesarea stimulilor
fizici. În cadrul percepŃiei stimulilor numerici se consideră că se întâlnesc mai multe efecte şi
anume: efectul de distanŃă, efectul mărimii numerice, efectul dispersiei numerice, efectul de
ancorare şi ajustare.
Efectul de distanŃă presupune că atunci când un subiect trebuie să diferenŃieze două
numere şi să decidă care este mai mare, durata de reacŃie şi rata de eroare sunt invers
proporŃionale cu distanŃa numerică. De exemplu, durata alegerii între un preŃ de 67000 lei şi
unul de 70000 lei este mai mare decât durata alegerii dintre un preŃ de 67000 lei şi 100000 lei.
Efectul mărimii numerice reflectă faptul că pentru o distanŃă egală între numere, timpul
de reacŃie şi rata de eroare cresc o dată cu mărimea numerică. Astfel, indivizii sunt mai lenŃi în a
decide că 120>110, decât în a decide că 20>10.
Efectul dispersiei numerice porneşte de la faptul că indivizii consideră un stimul de
această natură ca fiind mai mare dacă poate fi divizat în mai multe subunităŃi. În privinŃa
preŃurilor, acesta presupune faptul că preŃul real este considerat mai scăzut atunci când este
exprimat în mai puŃine unităŃi monetare, decât atunci când este exprimat în mai multe. Acest
efect se produce şi în gestionarea cheltuielilor, respectiv cu cât creşte numărul de unităŃi în care
este exprimat bugetul, cu atât sporeşte predispoziŃia pentru a cheltui.
Efectul de ancorare şi ajustare Consumatorii atunci când sunt expuşi unor informaŃii
referitoare la preŃ, exprimat într-o monedă cu care nu sunt familiarizaŃi încearcă să se raporteze
la moneda cu care au operat până atunci. Aceasta serveşte ca monedă de referinŃă (ancoră) în
432
raport cu care consumatorii ajustează preŃul exprimat în altă monedă. În anul 2002 doi
cercetători, Raghubir şi Srivastava, au dezvoltat un model al evaluării preŃurilor exprimate într-o
monedă străină demonstând că indivizii au tendinŃa de a supraaprecia valoarea nominală a
monedei străine şi de a o ajusta inadecvat în funcŃie de rata de schimb deoarece ei nu realizează
o conversie strict matematică a preŃului dintr-o monedă în alta. Se poate înregistra astfel o
diferenŃa mare între preŃul afişat şi preŃul de referinŃă existent în mintea cumpărătorului, ceea ce
va modifica modul de evaluare a tranzacŃiei. De exemplu, în Italia un preŃ de 160000 Lire
italiene a devenit 82,63 Euro. Dată fiind rata de schimb mare, preŃurile în Euro se încadrează în
mintea consumatorilor în zona de preŃuri considerate mici, ceea ce poate conduce la creşterea
valorii percepute şi a intenŃiei de cumpărare.
Raghubir şi Srivastava arată faptul că indivizii care nu sunt familiarizaŃi cu o monedă
străină sunt mai predispuşi să se bazeze pe valoarea nominală înregistrând astfel erori de
evaluare, în timp ce aceia care au oarece experienŃă în folosirea unei monede străine se
raportează într-o mai mare măsură la valoarea reală. Ei au demonstrat, de asemenea, că se
produce o eroare sistematică prin prisma căreia predispoziŃia consumatorilor de a cheltui bani
într-o monedă străină variază în funcŃie de valoarea sa nominală. Astfel, conform modelului,
predispoziŃia de a cheltui creşte atunci când moneda locală este egală cu o valoare subunitară a
monedei străine (pentru un consumator din SUA, 1 USD$=0,67UK ₤). Invers, în situaŃia în care
o unitate a monedei locale este egală cu mai multe unităŃi ale monedei străine, consumatorii sunt
predispuşi să cheltuiască mai puŃin, atunci când realizează cumpărături în moneda străină (de
exemplu, pentru un consumator din SUA, 1 USD$=1,5CAN$).
În cadrul percepŃiei valorilor băneşti apare fenomenul de iluzie monetară ce vizează
tendinŃa indivizilor, implicaŃi în schimbul de mărfuri sau servicii, de a se baza pe valoarea
nominală a banilor, mai degrabă decât pe valoarea reală. În felul acesta, valoarea nominală
influenŃează într-o mai mare măsură preferinŃele indivizilor decât puterea de cumpărare.
PredispoziŃia către evaluarea nominală stă în faptul că o astfel de reprezentare este mai simplă,
este considerată suficientă pe termen scurt, deoarece unul dintre fenomenele care ar putea-o
influenŃa, inflaŃia, aduce modificări valorii reale pe intervale mai mari de timp. O astfel de
tendinŃă poate conduce la percepŃii diferite ale preŃurilor în funcŃie de moneda în care sunt
exprimate. Chiar dacă indivizii conştientizează diferenŃa dintre valoarea nominală şi cea reală,
evaluarea nominala capătă teren prin prisma faptului că banii reprezintă o unitate mai
proieminentă de reprezentare a valorii, generând mesaje mai uşor de interpretat.
PercepŃii asupra preŃurilor în condiŃiile trecerii la Euro
O dată cu tranziŃia la Euro şi-au făcut apariŃia o serie de preocupări în sfera cercetării
psihoeconomice pentru înŃelegerea modului în care indivizii îşi formează reprezentări mentale
ale diferitelor monede şi modul în care le folosesc în luarea unor decizii de natură economică.
Cercetările în acest domeniu au vizat înŃelegera mai multor aspecte comportamentale, care au
dat naştere la o serie de întrebări precum:
a) gradul de cunoaştere a preŃului Cât de bine cunosc indivizii preŃurile şi cât de
familiarizaŃi sunt cu diferite monede?
b) procesul învăŃării în domeniul preŃurilor Care sunt efectele învăŃării în privinŃa
preŃurilor exprimate în diferite monede?
c) conversia preŃurilor Ce reguli folosesc indivizii pentru a calcula şi estima preŃurile
în diferite monede? Care sunt modalităŃile prin care indivizii convertesc mental
preŃurile dintr-o monedă în alta şi cu ce grad de acurateŃe realizează acest demers?
d) evaluarea preŃurilor Cum sunt evaluate preŃurile exprimate în monede diferite.Care
este gradul de echivalenŃă între exprimarea aceluiaşi preŃ în monede diferite?
Când preŃul în Euro este apropiat de cel în moneda naŃională, adică rata de schimb este
redusă, scalele de preŃ anterioare sunt asimilate şi adaptate, consumatorul menŃinându-şi preŃul
de referinŃă aproximativ la acelaşi nivel. Când diferenŃele de preŃ între moneda naŃională şi Euro
sunt ridicate, consumatorul va renunŃa la vechile scale şi-şi va defini altele noi, pe baza unor
reguli de conversie.
433
ExperienŃa câtorva Ńări care au trecut la moneda unică pune în evidenŃă faptul că
procesul învăŃării nu este foarte complex, consumatorii adaptându-se relativ uşor la noul etalon
monetar, fiind surprinse însă anumite comportamente specifice de la Ńară la Ńară. Astfel, în Italia
conversia preŃurilor la Euro a generat o importantă reducere în termeni nominali, astfel că 1936
lire italiene=1 Euro, ceea ce marchează o comprimare a reprezentărilor numerice ale
consumatorilor în privinŃa preŃurilor. Intr-un studiu efectuat în Italia în anul 2000 se estima,
urmare a introducerii Euro, o creştere a intenŃiei de plata a consumatorilor deoarece, prin prisma
preŃului mai scăzut, sacrificiul perceput era mai redus, iar valoarea percepută a produsului era
mai mare. Efectul monedei străine asupra sacrificiului perceput nu era considerat totuşi
semnificativ pentru preŃuri reduse, ci pentru preŃuri ridicate. Similar, efectul monedei străine
asupra valorii percepute a fost interpretat în funcŃie de nivelul preŃului. La introducerea Euro se
aştepta ca în perioada de început să se înregistreze o creştere a cererii, mai ales pentru produsele
cu preŃuri ridicate în cadrul claselor lor de produse, în detrimentul celor cu preŃuri scăzute.
Un astfel de comportament a fost prezent doar pe parcursul câtorva luni, ulterior
consumatorii adaptându-se noii monede şi formându-şi standarde de referinŃă conforme cu cele
anterioare introducerii Euro. Acest lucru a fost demonstrat prin cercetări efectuate la 10 luni
după introducerea monedei unice, când cu preŃurile exprimate în Lire şi în Euro consumatorii
percep acelaşi sacrificiu monetar, aceeaşi valoare a ofertei şi-şi manifestă aceeaşi intenŃie de
cumpărare. Se poate conchide că dată fiind experienŃa cu noua monedă, consumatorii au învăŃat
liniile numerice pentru preŃurile exprimate în Euro şi sunt capabili să le folosească fără
dificultate.
Imediat după tranziŃia şilingului la Euro în Austria se aştepta ca numărul problemelor
generate de conversie să crească. Pentru a fi studiate aceste aspecte s-a realizat o cercetare între
noiembrie 2001 şi octombrie 2002 ce s-a bazat pe două metode: observarea şi ancheta. În cadrul
primei metode s-a urmărit identificarea prin observarea la punctele de vânzare (supermagazine,
restaurante, magazine generale) a unor posibile probleme cu care se confruntă cumpărătorii, în
perioada 2 - 6 ianuarie 2002. Pe lângă o serie de informaŃii de natură demografică, au fost
înregistrate şi posibile dificultăŃi ocazionate de tranzacŃiile monetare, fiind încadrate în funcŃie
de gravitatea lor în două categorii: incidente şi probleme. În urma cercetării s-a constatat că doar
5.5% erau incidente şi 2% din tranzacŃii fuseseră catalogate ca fiind cu probleme. În cadrul
aceleeaşi cercetări s-a constatat că trecerea catre efectuarea tranzacŃiilor în Euro în detrimentul
şilingului austriac a fost rapidă. Astfel, în primele trei luni ale anului 2002 preŃurile dispuneau
de o dublă reprezentare în cele două monede. În urma observării a rezultat că tanzacŃiile în Euro
au crescut de la 52% în 2 ianuarie 2002 la 84% în data de 5 ianuarie a aceluiaşi an.
Cercetarea longitudinală a presupus realizarea sistematică a unei anchete pe mai multe
perioade: noiembrie 2001 (eşantion de 235 persoane), ianuarie 2002 (pe 225 persoane) şi
octombrie 2002 (pe un eşantion de 136 persoane). În conformitate cu aceasta, atitudinea
favorabilă Euro a crescut din noiembrie 2001 până în ianuarie 2002, dar s-a mai diminut în
octombrie 2002. În privinŃa modului de evaluare a preŃurilor în noua monedă, cea mai mare
parte a subiecŃilor a afirmat ca realizează conversia Euro-Şiling numai pentru preŃurile mai mari,
tendinŃă ce a fost în creştere între ianuarie 2002 (51 %) şi octombrie 2002 (64%).
Un alt obiectiv al cercetării l-a reprezentat determinarea regulilor de conversie folosite
de către consumatori. În condiŃiile în care 1 Euro =13,7603 şilingi era puŃin probabil ca să se
realizeze o conversie exactă, presupunându-se că există două reguli de transformare:
− aproximarea unui Euro la 10 Şilingi ceea ce ar conduce la apariŃia unui fenomen
puternic de subestimare a preŃurilor în Euro;
− aproximarea 100 şilingi = 7 Euro, ceea ce ar conduce la o conversie mai exactă. În
urma desfăşurării anchetei s-a constatat că cea mai folosită a fost cea de-a doua
regulă.
Urmare a tranziŃiei la Euro a apărut un curent de pesimism în privinŃa evoluŃiei
preŃurilor astfel că în noiembrie 2001, 42% dintre austrieci considerau că preŃurile vor creşte, în
ianuarie 2002 ponderea acestora a ajuns la 41%, pentru ca în octombrie 2002 să se situeze la
92%. Astfel, chiar dacă la început în Austria s-a înregistrat un optimism în privinŃa aderării la
434
uniunea monetară, ulterior locuitorii aceste Ńări au devenit mai sceptici, ceea ce conduce la
susŃinerea existenŃei unor implicaŃii emoŃionale în evaluarea preŃurilor.
Pentru mulŃi germani, marca este un important simbol naŃional care s-a afirmat prin
stabilitate şi reputaŃie faŃă de alte monede străine. Atitudinea germanilor faŃă de Euro era puŃin
favorabilă, studiul Eurobarometru nr. 54 din 2001 arătând ca prin comparaŃie cu celelalte 11 Ńări
care urmau să adere la uniunea monetară, Germania era pe penultimul loc în privinŃa atitudinii
favorabile privind introducerea Euro, înainte de Finlanda, cu 45% pentru şi 49% împotrivă.
Marca, în calitate de monedă simbol a Germaniei, putea genera efectul ca înlocuirea ei să fie
percepută ca o lezare a identităŃii naŃionale.
Pe fondul acceptării Euro, dar preferării mărcii, asociiind Euro cu incertitudine şi temeri
s-a dezvoltat fenomenul disonanŃei cognitive. Acest conflict creat de disonanŃă poate conduce
la reacŃii diverse în privinŃa alegerii monedei în cadrul deciziilor de natură financiară. DisonanŃa
cognitivă poate fi redusă prin furnizarea de informaŃii suplimentare în consonanŃă cu atitudinea
favorabilă faŃă de euro.
Deoarece în Germania preŃurile în mărci erau cam de două ori mai mari decât în Euro,
primele dintre acestea puteau servi ca preŃuri de referinŃă pentru situaŃia în care consumatorii
erau expuşi unor preŃuri exprimate în Euro. Un mecanism care descrie modul în care preŃurile de
referinŃă influenŃează percepŃia unor situaŃii noi se găseşte în cadrul efectului de ancorare, adică
asimilarea unei evaluări în raport cu un standard de referinŃă proieminent. Acest efect poate
avea consecinŃe asupra percepŃiei preŃurilor în Euro prin faptul că indivizii fiind familiarizaŃi cu
valorile nominale ale vechii monede o vor folosi ca punct ancoră pentru evaluarea noilor preŃuri.
Pe fondul suspiciunilor, moneda Euro a fost acceptată şi de germani, astfel că în cadrul
a două experimente efectuate în anul 2002, la 3 săptămâni, respectiv 12 săptămâni de la
introducerea Euro subiecŃilor li s-a cerut să-şi exprime acordul sau dezacordul faŃă de două
afirmaŃii de tipul: Euro este moneda germanilor/Marca este moneda germanilor. Rezultatele
arată că între cele două momente ale cercetării s-a înregistrat o importantă creştere a gradului de
acceptare a monedei comunitare şi o identificare a populaŃiei germane cu aceasta.
Bibliografie:
1. Dehaene, S., Marques, F., “Cognitive Euroscience: Scalar variability in price estimation and
the cognitive consequences of switching to the Euro”, Quarterly Journal of Experimental
Psychology, 55, 3, 2002, p. 706
2. Jonas, E., „Introduction of the Euro – Goodbye to the Deutchmark”, Lucrare prezentată la
IAREP Workshop „Euro: Currency and Symbol”, Viena, Austria, 3th-5th of July 2003
3. Kuhberger, A., Keul, A., „Quik and slow transition to the Euro in Austria: Point of sale
observation, and a longitudinal panel survey”, Lucrare prezentată la IAREP Workshop
„Euro: Currency and Symbol”, Viena, Austria, 3th-5th of July 2003
4. Raghubir, P., Srivastava, J., “Effect of face value on product valuation in foreign
currencies”, Journal of Consumer Research, Vol 29, No. 3, 2002,
5. Romani, S., Dalli, D., „Effects of the transition from Lira to Euro on buyers product
evaluation. An analysis before and after the introduction of the new currency”, Lucrare
prezentată la IAREP Workshop „Euro: Currency and Symbol”, Viena, Austria, 3th-5th of
July 2003
6. Soman, D., Wertenbroch, K., Chattopadhyay, A., “Currency numerosity effects on the
perceived value of transactions”, INSEAD Paris, Marketing Department, Working paper,
2002, p. 15.
435
STRUCTURA ŞI CONłINUTUL SITUAłIILOR
FINANCIARE AGREATE DE I.A.S.
OVIDIA DOINEA
Universitatea Craiova, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Cpt. Romulus Lepri, nr. 98A, Drobeta
Turnu Severin, jud. MehedinŃi, tel: 0252-316058
E-mail: ovidiad@rdslink.ro
International Accounting Standards Committee (I.A.S.C.), subsequently renamed International

Accounting Standards Board (I.A.S.B.) represents the worldwide reference of the accounting norm-
makers. This body has created 41 standards named International Accounting Standards – I.A.S.
I.A.S. 1, entitled “The Financial Statements Presentation”, mentions the documents which
compose the annual financial statements set, respectively: the balance sheet, the profit and loss account,
the equity’s modification situation, the cash flows situation, accounting policies and explicative note.
Puse în faŃa unei internaŃionalizări crescânde a pieŃelor financiare şi având în vedere

necesitatea de a facilita interpretarea informaŃiilor cuprinse în documentele contabile de sinteză
ale întreprinderilor de către toŃi utilizatorii informaŃiei contabile, organizaŃiile profesionale ale
contabililor au decis în anul 1973, crearea unui organism privat care să promoveze armonizarea
contabilă internaŃională, denumit International Accounting Standards Committee (IASC). Acest
“organism de specialitate înzestrat cu atribuŃii în domeniul elaborări standardelor de
contabilitate internaŃionale”213 a fost creat la iniŃiativa britanicului Henry Benson, partener al
Coopers & Lybrand.
Unii cercetători susŃin că data înfiinŃării IASC-ului este extrem de semnificativă,
deoarece coincide cu momentul aderării Regatului Unit la Uniunea Europeană. Altfel spus,
britanicii s-au speriat de directivele europene, care semănau prea mult cu legea germană şi au
creat o contrapondere pentru ambiŃiile europene de normalizare.
IASC-ul este constituit dintr-un ansamblu de experŃi contabili şi auditori, care din 1977
(anul înfiinŃării International Federation of Accountants–IFAC) este recunoscut autonomie
deplină în materie de elaborare a standardelor de contabilitate internaŃionale“cu şi implicit a
publicării oricărui document în legătură cu acestea”214.
Obiectivul principal urmărit de acest organism îl constituie dezvoltarea Standardelor
InternaŃionale de Contabilitate printr-un proces raŃional care vizează evaluarea, prezentarea şi
comunicarea informaŃiilor privind situaŃiilor financiare ale întreprinderii.
Normele IASC sunt larg utilizate ca model de referinŃă, chiar dacă majoritatea
organismelor naŃionale preferă să-şi elaboreze propriile recomandări, sau să le adapteze de la
caz la caz.Uniunea Europeană a ales şi ea această cale, deoarece Comisia Europeană a decis din
anul 1995 să se alinieze la viitoarea reglementare privind normele IAS.
Astfel, International Accounting Standards Committee (IASC), redenumit ulterior
International Accounting Standards Board (IASB) a devenit “referinŃa mondială a normalizării
contabile, în timp ce International Accounting Standards – IAS – sunt adoptate de un număr din
ce în ce mai mare de Ńări şi de întreprinderi”215.
213
Nişulescu E. – Standardele de contabilitate internaŃionale şi rolul lor în economie, Revista FinanŃe, Credit,
Contabilitate nr. 2-3/1995, Bucureşti.
214
Tabără N., Horomnea E. – DiferenŃele naŃionale şi armonizarea contabilă internaŃională, Revista FinanŃe, Credit,
Contabilitate, nr. 9/2000, Bucureşti.
215
Rădescu D.R. – IAS-uri? Cu plăcere, dar moderat!, Revista Contabilitate, Expertiză şi Auditul afacerilor nr.
7/2002 emisă de CECCAR, Bucureşti.
436
De la data înfiinŃării şi până în prezent, IASC a creat 41 de standarde denumite
Standardele InternaŃionale de Contabilitate – IAS. Normele contabile internaŃionale ale IASC,
reluate recent de noul IASB sub titulatura de IFRS – International Financial Reporting
Statements – pentru viitoarele norme, vizează crearea unui corpus universal de reguli contabile
referitoare la evaluarea şi prezentarea informaŃiilor financiare de către întreprindere şi un cadru
contabil conceptual. Aplicarea IAS-urilor este facultativă motiv pentru care IASC este un
normalizator fără putere coercitivă, dar începând cu anul 1998, unele Ńări europene au permis,
prin lege, utilizarea normelor IASC pentru întocmirea situaŃiilor financiare. Cadrul contabil
general IASC cuprinde conceptele şi principiile teoretice care alcătuiesc împreună sistemul de
referinŃă pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, pentru utilizatorii externi, adică
ceea ce trebuie să fie contabilitatea. Obiectivul situaŃiilor financiare prevăzut de Cadrul general
pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare – 2001, este acela de a prezenta fidel
informaŃii despre poziŃia financiară, performanŃele şi modificările poziŃiei financiare a
întreprinderii, utile pentru luarea deciziilor economice.
Suntem de părere că acest deziderat se poate atinge dacă Standardele InternaŃionale de
Contabilitate sunt aplicate corespunzător şi sunt prezentate informaŃiile suplimentare necesare,
conform IAS 1 intitulat Prezentarea situaŃiilor financiare.
Cadrul conceptual al Standardelor InternaŃionale de Contabilitate prevede ca situaŃiile
financiare să-şi realizeze obiectivul prin intermediul următoarelor documente: bilanŃul, contul
de profit şi pierdere, situaŃia modificării capitalurilor proprii, situaŃia fluxurilor de numerar şi
politici contabile şi notele explicative. Norma IAS 1 se aplică numai situaŃiilor financiare de uz
general, nu şi altor informaŃii care figurează în raportul anual. Acesta cuprinde: situaŃiile
financiare, raportul administratorilor şi raportul de audit.
Întreprinderile sunt încurajate însă, să furnizeze şi alte informaŃii financiare şi
nefinanciare în plus faŃă de situaŃiile financiare. De asemenea, situaŃiile financiare trebuie
prezentate separat de alte informaŃii, fiecare componentă fiind în mod clar identificată.
Raportarea lor trebuie să fie cel puŃin anuală şi pusă la dispoziŃia utilizatorilor la
momentul oportun (în termen de 6 luni de la data de raportare).
ReferenŃialul contabil internaŃional analizează bilanŃul în contextul Cadrului conceptual
şi al standardului IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare. IAS 1 nu impune un model sau un
format anume de bilanŃ, ci “prescrie informaŃiile care trebuie furnizate în acest document,
precum şi criteriile de clasificare a elementelor în bilanŃ:
• Clasificarea activelor şi pasivelor în funcŃie de lichiditatea lor;
• DistincŃie între elemente curente şi necurente”216.
Deci, afirmăm că, în conformitate cu norma internaŃională IAS 1, structura şi conŃinutul
bilanŃului trebuie să realizeze obligatoriu distincŃia dintre elementele curente cu cele necurente.
Categoriile economice definite de cadrul conceptual internaŃional în paragrafele 49-68 care
descriu poziŃia financiară a întreprinderii sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. Având în
vedere această opinie, putem defini bilanŃul ca o situaŃie financiară care furnizează informaŃii cu
privire la poziŃia financiară a întreprinderii.
În paragraful 66, IAS 1 precizează elementele-rânduri (rubricile) minime care trebuie
prezentate în bilanŃ. Constatăm că IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul de prezentare al
elementelor bilanŃului, paragraful 66 oferind doar o listă a elementelor, diferite ca natură sau
funcŃiune. Unele informaŃii pot fi prezentate fie în bilanŃ, fie în notele anexe, referindu-se la
clasificări complementare ale unor posturi bilanŃiere în funcŃie de activitatea întreprinderii şi de
natura postului. Introducerea în bilanŃ a anumitor posturi este impusă fie de cerinŃele altor IAS-
uri, fie de mărimea, natura şi funcŃia elementelor în cauză. Indiferent care este prezentarea
reŃinută, o întreprindere trebuie să menŃioneze în situaŃiile financiare, partea sub 1 an a activelor
şi a datoriilor, pentru toate rubricile susceptibile să conŃină atât elemente pe termen scurt, cât şi
elemente pe termen lung.
PerformanŃele, respectiv capacitatea de a genera profit a întreprinderilor reprezintă o
altă dimensiune a interesului utilizatorilor de informaŃii financiare reflectată în contul de profit
216
Minu M. – Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
437
şi pierdere. În viziunea IASC, contul de profit şi pierdere constituie un element component al
situaŃiei financiare care măsoară performanŃele activităŃii întreprinderii, iar în calitatea sa de
instrument de informare financiară serveşte la satisfacerea nevoilor unei game largi de
utilizatori. Elementele care măsoară performanŃele întreprinderii, în opinia acestui organism
sunt veniturile şi cheltuielile, categorii definite prin optica conceptului de profit,constituie
criteriul de apreciere a performanŃelor întreprinderii.
Atunci când alte IAS-uri impun sau este necesară o prezentare în detaliu a modului de
calcul a rezultatului financiar, în formatul contului de profit şi pierdere pot fi adăugate posturi
complementare, rubrici de regrupări şi de totaluri sau ordinea elementelor poate fi modificată.
Astfel, IAS 1 încurajează întreprinderile să recurgă la o asemenea analiză direct în contul de
profit şi pierdere. Întreprinderile care aplică normele contabile internaŃionale sunt obligate să
prezinte, fie în situaŃia contul de profit şi pierdere (după beneficiul net al exerciŃiului), fie în
notele explicative, mărimea dividendelor pe acŃiune declarate sau propuse, în numele
exerciŃiului financiar la care se fac referiri.
Alegerea modelului de analiză, între metoda cheltuielilor după natură sau după funcŃii,
depinde atât de factori istorici sau legaŃi de sectorul de activitate, cât şi de natura întreprinderii.
Ambele metode facilitează obŃinerea de informaŃii despre modul în care cheltuielile variază în
funcŃie de nivelul vânzărilor sau producŃiei exerciŃiului. MenŃionăm că norma IAS 1 solicită o
alegere pe criteriul varianta care prezintă cel mai sincer elementele performanŃelor întreprinderii
– opinie agreată şi de subsemnata.
Organismul internaŃional de normalizare contabilă a preluat uzanŃele anglo-saxone în
materie de raportare a variaŃiilor capitalurilor proprii. Această situaŃie trebuie să informeze
utilizatorii cu privire la evoluŃia capitalurilor proprii, a cheltuielilor şi veniturilor, a pierderilor şi
a câştigurilor care nu au fost imputate rezultatului, ci au fost afectate direct asupra capitalurilor
proprii. În sensul cerinŃelor impuse de IAS 1, SituaŃia modificării capitalurilor proprii prezintă
detaliat toate variaŃiile pe care activul net (capitalurile proprii) le-a suferit de-a lungul perioadei
unui exerciŃiu financiar. În acest sens, considerăm că pe baza acestui document poate fi
analizată capacitatea de menŃinere (erodare) a capitalului, precum şi profitul general sau
pierderea generală a întreprinderii. ConŃinutul situaŃiei variaŃiei capitalurilor proprii este redat de
paragrafele 86-89 ale normei internaŃionale IAS 1. Standardul precizează că această situaŃie
trebuie să se prezinte ca o componentă separată a situaŃiilor financiare ale unei întreprinderi.
Dacă contul de profit şi pierdere relevă performanŃa financiară a întreprinderii, situaŃia
variaŃiilor capitalurilor proprii adaugă sau scade, după caz, la rezultatul net al exerciŃiului,
câştiguri şi pierderi, venituri şi cheltuieli, care au fost afectate direct capitalurilor. Procedând
astfel, se ajunge la un concept global de rezultat, numit cel mai adesea, rezultatul economic.
Prin indicatorul reprezentat de acest concept, performanŃa capătă odimensiune extinsă de
interpretare, numită performanŃă economică.
InformaŃiile financiare cuprinse în bilanŃ şi în contul de profit şi pierdere nu satisfac
nevoia informaŃională a utilizatorilor care sunt interesaŃi şi de informaŃii care să prezinte
evoluŃia poziŃiei financiare pe parcursul unui exerciŃiu financiar.De aceea, considerăm că
informaŃiile referitoare la fluxurile de numerar ale unei întreprinderi sunt utile deoarece asigură
utilizatorilor informaŃiei contabile atât o bază de evaluare a capacităŃii întreprinderii de a genera
numerar şi echivalente de numerar cât şi posibilitatea de a utiliza aceste fluxuri de numerar.
Deciziile economice care sunt luate de către utilizatori necesită o evaluare a capacităŃii unei
întreprinderi de a genera numerar sau echivalent de numerar, precum şi momentul şi siguranŃa
generării lor.Din acest considerent, informaŃiile cu privire la istoricul mişcărilor de numerar şi
echivalente de numerar ale unei întreprinderi sunt cerute sub forma situaŃiei fluxurilor de
numerar.
În consecinŃă, suntem de părere că situaŃia fluxurilor de numerar degajă informaŃii utile
despre capacitatea întreprinderilor de a genera numerar şi echivalente de numerar şi utilizarea
corespunzătoare a acestor fluxuri. Acest document contabil pune în evidenŃă trezoreria, a cărei
dimensiune valorică şi structurală reprezintă o informaŃie cheie, deoarece prin ea, întreprinderea
îşi finanŃează activitatea, îşi asigură perenitatea (continuitatea) şi îşi elaborează deciziile de
viitor (strategiile specifice). În acest context, opinăm că obiectivul situaŃiei fluxurilor de
438
numerar este acela de a furniza informaŃii relevante privind încasările şi plăŃile unei
întreprinderi, în cursul unui exerciŃiu, pentru a ajuta utilizatorii situaŃiilor financiare şi în special,
investitorii, în evaluarea solvabilităŃii acesteia. ImportanŃa acestui document este atât de mare,
încât IASC a simŃit nevoia elaborării unui standard separat, respectiv IAS 7 SituaŃia fluxurilor
de numerar, care a devenit exigibil începând cu anul 1977, fiind apoi continuu revizuit şi
modificat, ultima variantă fiind cea aplicată cu 01 ianuarie 1994. Deşi IAS 7 nu a definit
conceptul de flux de numerar, considerăm că este vorba de ansamblul lichidităŃilor şi
echivalentelor de lichidităŃi.
Pe scurt, putem formula definiŃia fluxurilor de numerar ca fiind intrări şi ieşiri de
numerar şi de echivalente de numerar.
„Expresia fluxuri de numerar (cash flows) desemnează ansamblul intrărilor (in flows)
şi ieşirilor (out flows) de lichidităŃi şi de echivalente de lichidităŃi”217.
În consens cu IAS 7, toate întreprinderile trebuie să prezinte o situaŃie a fluxurilor de
numerar care să raporteze aceste fluxuri din cursul perioadei de raportare, clasificate în:
activităŃi de exploatare, activităŃi de investiŃie şi activităŃi de finanŃare.
Pe acest fundal, trebuie degajate fluxurile de numerar pe următoarele activităŃi: flux de
numerar din activitatea de exploatare, flux de numerar din activitatea de investiŃii şi flux de
numerar din activitatea de finanŃare.
O carenŃă a acestui standard, semnalată de subsemnata, este că faptul că el nu
precizează care este modelul agreat de prezentare a situaŃiei fluxurilor de numerar, fiecare
întreprindere având libertatea să-şi construiască acest document în funcŃie de natura activităŃii şi
de nevoile de informare. Ca şi în cazul celorlalte situaŃii financiare, IASC neimpunând o
structură standard, un model pentru fluxurile de numerar, solicită însă, publicarea oricărei
informaŃii care permite o mai bună apreciere a poziŃiei financiare a întreprinderii şi a lichidităŃii
sale.
În practica internaŃională s-au delimitat două metode de întocmire şi prezentare a
situaŃiei fluxurilor de numerar: metoda directă şi metoda indirectă. De fapt, cele două metode
privesc raportarea diferită a fluxurilor de numerar din activităŃile de exploatare, şi nu a celor din
activităŃile de investiŃii şi finanŃare.
IAS 7 încurajează întreprinderile să utilizeze metoda directă în acŃiunea de elaborare a
fluxurilor de numerar, deoarece informaŃiile obŃinute prin această metodă pot fundamenta baza
informaŃională necesară estimării fluxurilor viitoare de numerar.
Organismul internaŃional de normalizare contabilă face referiri la anexă numind-o
Politici contabile şi note explicative. În viziunea IASC, anexa conŃine tablouri suplimentare şi
informaŃii diverse care încearcă să răspundă nevoilor informaŃionale ale utilizatorilor de
informaŃii contabile.În context cu această viziune, considerăm că anexa conŃine atât informaŃii
suplimentare privind elementele de bilanŃ şi contul de rezultate, cât şi informaŃii privind riscurile
şi incertitudinile care afectează întreprinderea, informaŃii privind resursele şi obligaŃiile care nu
sunt prezentate în bilanŃ.Tot în categoria informaŃiilor suplimentare pot fi prezentate informaŃiile
privind activitatea pe segmente geografice şi pe sectoare de activitate, cât şi efectul schimbărilor
de preŃ asupra întreprinderii.
În optica IASC-ului, importanŃa deosebită acordată anexei decurge şi din faptul că a
tratat problematica acesteia în cadrul mai multor norme contabile elaborate, precum: IAS 1–
Prezentarea situaŃiilor financiare; IAS 8 – Profitul net sau pierderea netă a perioadei erori
fundamen-tale modificări ale politicilor contabile şi IAS 10 – Evenimente ulterioare datei
bilanŃului.
De asemenea, în cadrul procesului de armonizare contabilă internaŃională, IASC are în
vedere introducerea prin proiectele sale de norme contabile a unor noi informaŃii care să fie
publicate în anexă, în plus, faŃă de cele cerute de normele actuale.
Suntem de părere că ar fi indicat de a prezenta în anexă şi referenŃialul utilizat pentru
întocmirea situaŃiilor financiare (conform normelor contabile internaŃionale sau alte
217
Feleagă N., Malciu L., Bunea St. – Bazele contabilităŃii – o abordare europeană şi internaŃională, Editura
Economică, Bucureşti, 2002.
439
referenŃiale). Este cunoscut faptul că situaŃiile financiare vor putea fi declarate conforme cu
normele emise de IASC, numai dacă respectă în totalitate normele contabile internaŃionale.
Norma internaŃională IAS 1 nu impune o structură standard a anexei, dar solicită atât
prezentarea de o manieră ordonată, descrierea şi analiza detaliată a anumitor informaŃii
prezentate în bilanŃ, contul de profit şi pierdere, situaŃia variaŃiei capitalurilor proprii şi tabloul
fluxurilor de numerar cât şi prezentarea unor informaŃii adiŃionale.
Bibliografie:
1. Feleagă N., Malciu L., Bunea St. – Bazele contabilităŃii – o abordare europeană şi
internaŃională, Editura Economică ,Bucureşti, 2002.
2. Minu M. – Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
3. Nişulescu E. – Standardele de contabilitate internaŃionale şi rolul lor în economie, Revista
FinanŃe, Credit, Contabilitate nr. 2-3/1995, Bucureşti.
4. Rădescu D.R. – IAS-uri? Cu plăcere, dar moderat!, Revista Contabilitate, Expertiză şi
Auditul afacerilor nr. 7/2002 emisă de CECCAR, Bucureşti.
5. Tabără N., Horomnea E., – DiferenŃele naŃionale şi armonizarea contabilă internaŃională,
Revista FinanŃe, Credit, Contabilitate, nr. 9/2000, Bucureşti.
440
CONTAINERIZAREA ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA
COSTURILOR DE DISTRIBUłIE
LECT. UNIV. DRD. SASU DINU-VLAD

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, tel. 0259-436222
E-mail: dsasu@uoradea.ro;
ASIST. UNIV. DRD. BENEA CIPRIAN-BENIAMIN
Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, tel. 0259-437215
E-mail: cbenea@uoradea.ro
LECT. UNIV. DRD. COITA DORIN CRISTIAN
E-mail: dcoita@uoradea.ro
Abstract:
The study’s purpose is to reveal which is the importance of containerization and how this
modern transport technology creates an incentive for international trade by cutting down the
transportation and manipulation costs and the risk in shipping, too.
CONłINUTUL LUCRĂRII
Depozitarea mărfurilor este legată de procesul de transport într-un mod direct, un nod
de transport putând fi ales ca şi loc de depozitare, de unde apoi mărfurile sunt redistribuite. Dar
depozitarea presupune automat şi stocarea mărfurilor în acele depozite, aceste elemente ridicând
costurile totale de distribuŃie ale producătorului/vânzătorului. O voce cu rezonanŃă mondială—
Philip Kotler—susŃine că principalele elemente ale costului total aferent distribuŃiei fizice sunt:
transportul (37%), stocarea (22%), depozitarea (21%) şi administrarea distribuŃiei (20%) şi
urmărirea realizării de economii mari în domeniul distribuŃiei fizice a mărfurilor constituie
ultima frontieră a economiilor legate de costuri. ApariŃia tehnologiilor moderne de transport s-a
dovedit a fi mijlocul tehnic prin care se poate atinge acest obiectiv ambiŃios şi provocator.
Prin apariŃia tehnologiilor moderne de transport s-au creat premisele reducerii costurilor
totale de distribuŃie. Această evoluŃie se datorează progresului tehnic în transportul de mărfuri şi
ea a îmbrăcat forma unitizării.
Unitizarea presupune crearea unor unităŃi de încărcătură standardizate, reunind un
singur fel de marfă (sau mărfuri diferite, dar compatibile) care permit utilizarea unor mijloace
de transport specializate şi mecanizarea operaŃiunilor de încărcare-descărcare, stivuire şi
depozitare a mărfurilor. Unitizarea îmbracă forma pachetizării, paletizării şi a containerizării.
Pachetizarea permite creşterea productivităŃii muncii în timpul operaŃiunilor de
încărcare, descărcare, stivuire şi depozitare, asigurând reducerea de aproape de trei ori a
timpului de imobilizare a mijloacelor de transport la operaŃiunile de încărcare-descărcare (cu
efectele reducerii costurilor generate de imobilizarea pe o perioadă mai scurtă a mijloacelor de
transport), asigurând în acelaşi timp îmbunătăŃirea condiŃiilor de păstrare ale mărfurilor (care
poate influenŃa mărimea primelor de asigurare).
EficienŃa pachetizării creşte dacă pachetele sunt stivuite pe palete, în vederea asigurării
manipulării mecanizate a acestora. Dar pentru a facilita manipularea mecanizată a acestor palete
şi transportul lor, dimensiunile şi caracteristicile lor trebuie să fie standardizate. Un rol
important în standardizarea acestor unităŃi de transport l-a avut OrganizaŃia InternaŃională de
Standardizare (I.S.O.), facilitând—prin faptul că este o instituŃie internaŃională cu caracter
permanent—contactele între toŃi cei interesaŃi în stabilirea acestor caracteristici. Deşi există mai
multe tipuri de palete, I.S.O. recomandă utilizarea paleŃilor tip „E”, cu dimensiuni de 1.200 mm
441
x 800 mm (48” x 32”), a paleŃilor de tip „A” cu dimensiuni de 1.200 mm x 1.000 mm (48” x
40”) sau a paleŃilor cu dimensiuni de 1.000 mm x 800 mm (40” x 32”); iar din aceste trei tipuri,
tipul „E” este pentru Europa continentală, iar tipul „A” pentru Anglia, SUA şi America
Centrală.
Dar cea mai mare unitate de încărcătură standardizată o reprezintă containerul, care
permite gruparea şi fixarea mărfurilor pachetizate şi aşezate pe paleŃi, astfel că el este în acelaşi
timp şi un ambalaj. Prin container se înŃelege o unitate de transport cu un volum de cel puŃin 1
metru cub (35,5 picioare cubice). Paletizarea şi containerizarea mărfurilor se completează
reciproc şi este de menŃionat faptul că eficienŃa utilizării unui container cu lăŃimea de 2,438 m
(8’) este mai mare în cazul în care pachetele, sacii sau butoaiele sunt fixate pe palete de tip „A”
faŃă de paletele de tip „E”, 89% din spaŃiul unui container fiind ocupat în primul caz, faŃă de
numai 70% în cel de-al doilea.
Ca şi în cazul paletelor, şi în cazul containerelor există diferenŃe în privinŃa
dimensiunilor lor standard, dimensiuni care sunt standardizate pe palan internaŃional. Şi în cazul
containerelor, I.S.O., (care este un organism cu statut consultativ pe lângă O.N.U.) prin
intermediu Comitetului Tehnic ISO TC 104, care a facilitat contactul între reprezentanŃii
diferitelor organizaŃii internaŃionale din domeniul transporturilor, a fabricanŃilor de containere, a
producătorilor de echipamente necesare manipulării lor, a căutat să promoveze stabilirea unor
norme uniforme, care să faciliteze dezvoltarea schimburilor internaŃionale.
Deşi ideea transportului în containere este veche, acest mod de transport a devenit
comun abia din anii ’50, pionierii containerizării fiind companiile americane Sea-Land şi
Matson, care iniŃial au făcut mari investiŃii în transformarea navelor, în amenajarea terminalelor
şi în construcŃia containerelor; dar momentul important în încurajarea şi dezvoltarea
transportului de mărfuri în containere a fost adoptarea dimensiunilor internaŃionale standard de
către I.S.O., la Moscova în 1967.
Din punctul de vedere al dimensiunilor exterioare (standard I.S.O.) şi al masei brute
maxime (exprimată în tone metrice), tipurile de containere utilizate pe plan internaŃional sunt
următoarele:
− înălŃime: 2,438 m (8’), lăŃime: 2,438 m (8’), lungime: 12 m (40’), masă: 30,480 t;
− înălŃime: 2,438 m (8’), lăŃime: 2,438 m (8’), lungime: 2 m (6’08”), masă: 7,110 t;
− înălŃime: 2,438 m (8’), lăŃime: 2,438 m (8’), lungime: 1,5 m (5’), masă: 5,080 t.
Până în anii ’70 transporturile containerizate interne şi internaŃionale nu erau strâns
legate între ele şi nu jucau un rol de seamă în comerŃul internaŃional. Începând din această
perioadă „revoluŃia containerizăii” înregistrează un adevărat „boom”, exercitând—datorită
multiplelor avantaje tehnice şi economice—o acŃiune determinantă asupra transporturilor, a
producŃiei şi a comerŃului mondial. Există voci care susŃin că trecerea de la transportul clasic la
transportul în containere este mai importantă decât a fost în sec. al XIX-lea trecerea de la navele
cu vele la navele cu motor.
Se poate vedea însă că eficienŃa utilizării containerelor este maximă dacă pachetele sunt
aşezate pe palete, care la rândul lor sunt bine stivuite în container, la depozitul furnizorului şi nu
pe parcursul lanŃului de transport.
Desigur, aceste operaŃiuni de ambalare şi stivuire presupun cheltuieli suplimentare la
locul încărcării mărfii, iar construcŃia unor containere standardizate implică cheltuieli impuse de
utilizarea lor; desigur, standardizarea containerelor a însemnat iniŃial anumite cheltuieli
suplimentare pe care le-au suportat transportatorii, ca urmare a modificării dimensiunilor
platformelor de pe mijloacele de transport, a construirii şi amenajării unor nave maritime care să
se preteze la transportul containerizat (nave port-container), precum şi producătorii de mijloace
de transport (schimbări la liniile de asamblare) şi constructorii de utilaje de manipulare
(macarale) sau constructorii de terminale de containere.
442
Cu toate aceste cheltuieli, avântul înregistrat de containerizare evidenŃiază din plin
faptul că beneficiile rezultate de pe urma utilizării sale depăşesc cu mult costurile implicate de
realizarea acestei „revoluŃii”, ale cărei avantaje le percep toŃi participanŃii la procesul de
transport, începând cu furnizorul (care încarcă şi stivuieşte marfa într-un container care apoi este
sigilat, urmând a fi deschis numai de către destinatar), amintind apoi şi transportatorii succesivi
(care nu sunt nevoiŃi să aştepte perioade mari de timp la operaŃiunile de încărcare-descărcare),
manipulanŃii (care în câteva minute pot asigura manipularea în siguranŃă a unui container a cărui
masă brută poate atinge 30,480 tone metrice) autorităŃile vamale (la locurile de manipulare sau
de schimbare a mijlocului de transport, verificându-se numai documentele care însoŃesc
containerul sigilat şi starea exterioară a containerului şi sigiliului, nu şi conŃinutul containerului)
şi nu în ultimul rând comerŃul exterior al statelor prin faptul că, reducându-se atât durata
transportului şi simplificându-se formalităŃile vamal-administrative, cât şi efortul depus pentru
ca marfa să poată ajunge de la furnizor la destinatar, reducerea cheltuielilor de distribuŃie şi
creşterea competitivităŃii exporturilor, apare ca şi o urmare certă.
Este important de reŃinut că 90% din mărfurile generale care sunt transportate pe mare
se pretează la containerizare cu mari avantaje, containerizarea avantajând cel mai mult Ńările
care exportă produse finite şi nu materii prime, care de cele mai multe ori se transportă în vrac.
Procesul containerizării este spectaculos în transportul maritim şi cel intermodal şi este de
menŃionat faptul că, la nivelul anilor ’90 cca. 90% din traficul maritim de mărfuri generale al
Ńărilor industrializate şi cca. 50% din cel al Ńărilor în curs de dezvoltare se realizează prin
containerizare. Astfel, containerizarea este o tehnologie de transport care are o mare importanŃă,
datorită avantajelor tehnice şi economice pe care le oferă.
Din punct de vedere tehnic, standardizarea containerului permite „legarea” cu uşurinŃă
între ele a mijloacelor de transport care sunt parte în lanŃul de transport, asigurând derularea
rapidă a transportului din poartă-n poartă. Având în vedere că transportul containerizat este unul
multimodal, precum şi faptul că schimburile intercontinentale impun utilizarea a cel puŃin două
mijloace de transport distincte (maritim şi terestru), utilizarea containerului când se doreşte
expedierea unei încărcături uşurează mult operaŃiunile de manipulări şi depozitări repetate,
contribuie la reducerea stocurilor şi a riscurilor de pierdere, deteriorare sau furt al încărcăturii,
containerul putând fi considerat astfel ca şi un depozit mobil; în timp ce marfa se află
„depozitată” în container, ea se îndreaptă şi spre destinatar, reducându-se astfel atât mărimea
stocurilor, cât şi a depozitelor.
Toate aceste aspecte de natură tehnică se reflectă în avantaje de natură economică;
astfel că, dacă luăm în considerare numai transportul maritim, eficienŃa utilizării containerelor
se manifestă în următoarele direcŃii:
− perfecŃionarea procesului de transbordare a mărfurilor, evitându-se manipularea
repetată a fiecărui pachet/palet;
− reducerea duratei de staŃionare a navei în port de până la 5-8 ori, crescând eficienŃa
utilizării navei şi a danei de încărcare, ceea ce se reflectă în reducerea cheltuielilor
de transport şi de depozitare în port;
− creşterea productivităŃii muncii în realizarea operaŃiunilor de încărcare-descărcare
de 10-15 ori, cu reducerea corespunzătoare a necesarului de forŃă de muncă;
− reducerea cheltuielilor de stivuire a mărfurilor de până la 10 ori;
− reducerea duratei scurse între fabricarea produselor şi darea lor în circulaŃie, cu
efectul reducerii cheltuielilor de stocare şi depozitare;
− creşterea protecŃiei mărfurilor în faŃa riscurilor inerente transportului pe mare
(furtuni, vreme rea) şi în faŃa riscurilor de furt în porturi, sigiliul acŃionând ca şi un
„paznic” al mărfurilor, iar creşterea gradului de siguranŃă în timpul deplasării şi
depozitării mărfurilor contribuie la perceperea unor prime de asigurare mai
avantajoase, astfel că în final cheltuielile totale cu transportul şi manipularea poate
fi mai mici cu până la 3 ori faŃă de cazul în care s-ar fi recurs la o metodă de
transport clasică.
443
În cazul transportului pe calea ferată, containerizarea reduce volumul de muncă a
staŃiilor de triaj, contribuie la creşterea vitezei comerciale a trenurilor şi măreşte rulajul
vagoanelor de marfă cu 20-25%.
În transportul auto, containerizarea facilitează realizarea unor importante economii
legate de investiŃii, prin simplificarea construcŃiei mijloacelor de transport şi prin folosirea mai
bună a mijloacelor de tracŃiune.
Pe scurt, operaŃiunile de încărcare-descărcare a unui container cu marfă anterior stivuită
în el se reduc la 2-3 minute faŃă de 3 ore, cât era necesar în cazul transportului clasic.
Astfel, datorită containerizării, producătorii/expeditorii combină tot mai des două sau
mai multe mijloace de transport, remarcându-se existenŃa următoarelor variante la care un
expeditor poate recurge atunci când doreşte să distribuie o anumită cantitate de marfă. Este
vorba despre:
− utilizarea trenului şi a autocamionului (piggyback).
− utilizarea transportului pe apă şi a autocamionului (fishyback),
− utilizarea transportului pe apă şi a celui feroviar (trainship),
− utilizarea transportului aerian şi a celui rutier (airtruck), fiecare din acestea
contribuind la reducerea cheltuielilor totale de transport, faŃă de situaŃia în care pe
întregul parcurs, marfa ar fi fost transportată numai cu mijloace rutiere sau
feroviare, oferind totuşi un înalt grad de flexibilitate şi comoditate.
Astfel, containerizarea, ale cărei efecte sunt multiple şi care a început să se manifeste în
SUA în anii ’60 a avut un efect atât de puternic asupra distribuŃiei şi transporturilor, încât în anii
’80 aproape toate navele de linie mari din lume au fost construite şi amenajate pentru a putea
transporta containere. Dar aici trebuie să se menŃioneze faptul că nu întotdeauna un producător
expediază o cantitate de marfă suficientă pentru a umple un container şi în acest caz marfa
trimisă de mai mulŃi expeditori şi grupată într-un container, în momentul în care a ajuns în
portul maritim de destinaŃie (conform contractului de transport maritim), este descărcată şi
vămuită în acest port, de unde apoi bunurile destinate diverşilor destinatari sunt dirijate pe cale
rutieră sau feroviară. Această posibilitate reduce cheltuiala de transport, facilitând totodată
deplasarea în siguranŃă a mărfurilor, iar în portul de destinaŃie marfa nu mai este depozitată, ci
din „depozitul” containerului, ea este distribuită cu un alt mijloc de transport spre diverşii
destinatari, pe măsură ce aceste mijloace de transport sunt disponibile în portul de descărcare.
Un mare impact l-a avut containerizarea şi asupra tarifului perceput pentru serviciile de
transport maritim, în sensul că această modalitate de transport a contribuit la slăbirea puterii
conferinŃelor maritime, la creşterea concurenŃei între companiile de navigaŃie, cu efectul
reducerii cheltuielilor de transport cu nave de linie, fără a se reduce însă calitatea serviciilor de
transport; dimpotrivă, calitatea serviciilor de transport a fost mult îmbunătăŃită de introducerea
containerului. Iată cum containerizarea a dus la slăbirea cartelurilor din domeniul transportului
pe mare. O dată cu introducerea containerizării, a apărut o mai mare competiŃie între diferitele
moduri de transport pe mare, costurile de transport fiind mai mici în cazul în care o navă
operează între porturi multimodale eficiente. Multimodalismul a impulsionat marile companii
de navigaŃie de linie în direcŃia creării unor reŃele globale de transport şi a favorizat apariŃia unor
mari companii de transport multimodal, concomitent cu reducerea numărului de conferinŃe de
navigaŃie, ceea ce a dat naştere la consorŃii uriaşe în domeniul transporturile internaŃionale
multimodale. Dar efectul cel mai puternic rezultat de pe urma introducerii containerelor a fost
eliminarea diferenŃei dintre calitatea serviciilor oferite de membrii care făceau parte dintr-o
conferinŃă de navigaŃie şi operatorii de transport maritim independenŃi şi ca urmare, se poate
vedea că efectele containerizării n-au fost legate numai de standardizarea caracteristicilor
tehnice ale containerelor, ci şi de egalizarea calităŃii serviciilor oferite de transportatorii
maritimi, precum şi a tarifelor percepute, care s-au redus ca urmare a introducerii lor.
Bibliografia:
1. Alexa C., - „Transporturi şi expediŃii internaŃionale”, Editura All, Bucureşti, 1995. p. 12-13;
444
2. Caraiani G. şi Serescu M., „Transporturile maritime”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1988,
p. 380-389;
3. Caraiani G.şi Tudor M., - „Asigurările maritime”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998,
p.178-179;
4. Fales F. J., Kuetemeyer F. V. and Brusic K. S., - „Technology Today and Tomorrow”,
Glencoe Publishing Company, California, 1998, p. 251-252;
5. Kotler P., - „Managementul marketingului”, Editura Teora, Bucureşti, 1998, p. 743-751;
6. Zacher M. W. and Sutton B. A., - „Governing Global Networks. International Regimes for
Transportation and Communications”, Cambridge University Press, Cambridge, 1996. p.
65-78.
445
ASPECTE PRIVIND FUNCłIILE BĂNCILOR CENTRALE
(I)
LECT.UNIV.DRD. DANIEL BĂDULESCU

Universitatea din Oradea, Str. Armatei Române, nr. 5
E-mail: badulescu@rdslink.ro
Central banks accomplish five general functions, such as: monetary emission, change, bank of
state and public administration , bank of banks, the prudential function, and, occasionally, an economic
specific function. All these functions are analysed in the context of economic role and new tendencies
about these functions.
În toate Ńările, băncile centrale exercită în fapt cinci funcŃii generale şi, ocazional, li s-a
încredinŃat în anumite perioade o funcŃie economică mai concretă. Aceste funcŃii sunt
următoarele: emisiunea monetară; funcŃia valutară; funcŃia de bancă a statului şi a
administraŃiilor şi serviciilor publice; funcŃia de bancă a băncilor; funcŃia disciplinară; funcŃia
economică ocazională.
1. FuncŃia de emisiune monetară
Monopolul emisiunii decurge din vechiul „drept de a bate monedă” pe care şi l-au
arogat regii în detrimentul seniorilor feudali; obŃinerea acestui monopol a fost unul dintre
momentele esenŃiale ale construcŃiei statelor moderne. În secolul al XVII–lea, în faŃa
insuficienŃei în creştere a metalelor preŃioase faŃă de evoluŃia schimburilor şi apoi a producŃiei
artizanale şi industriale, anumite bănci au început să emită „bilete”, adevărate certificate de
depozit avant la lettre, care au obŃinut ulterior putere liberatorie legală; astfel s-a născut biletul
de bancă. Interesant este că ele şi-au făcut apariŃia în 1656 în Suedia218; banca dădea
deponenŃilor de numerar bilete la purtător, nepurtătoare de dobândă, dar care puteau circula ca
instrument de plată; acestea au obŃinut ulterior putere liberatorie ca şi numerarul. Excesele în
emisiune au generat falimentul acestei prime „bănci de emisiune” în 1776, dar ea a adus o
inovaŃie decisivă în privinŃa plăŃilor.
A doua experienŃă a avut loc în Marea Britanie219, în Turnul Londrei, unde funcŃiona un
„sâmbure” de bancă publică, în care comercianŃii îşi depuneau piesele de metal preŃios. Ulterior,
comercianŃii au găsit noi depozitari pentru numerar în persoana aşa numiŃilor „goldsmiths”
(cămătari), care, în schimbul depunerilor, emiteau certificate. Acestea au fost apoi fracŃionate în
cupiuri mai mici şi circulau liber, garantate de încasări şi de tratele acceptate de comercianŃi.
Din păcate, în 1672 acestea au falimentat. În 1694, Coroana britanică a creat, prin cartă regală,
„Banca Angliei”, care a obŃinut dreptul de a primi depozite, de a sconta titluri şi de a emite
bilete la purtător de valoare uniformă corespunzând unei greutăŃi fixe de metal. Această bancă a
primit în 1697 monopolul de emisiune în Londra.
Două principii s-au impus în ceea ce priveşte emisiunea, principii care rapid au început
să se confrunte între ele. Pentru unii, partizanii „principiului de bancă” (banking principle),
emisiunea poate fi garantată prin gaj asupra avansurilor şi împrumuturilor care sunt ele însele
garantate de o activitate reală de producŃie şi de schimb, materializând o valoare care, odată
realizată, permite rambursarea. Pentru ceilalŃi, partizani ai „principiului valorilor metalice”
(currency principle), emisiunea trebuie garantată prin gaj asupra pieselor metalice depuse.
Excesele comise de băncile din prima categorie în materie de împrumuturi către Tezaur, au
218
Maillet, J., „Histoire des faits economiques”, Payot, 1952
219
Durant, H., “Les systemes bancaire des Etats-Unis”, CUJAS, 1986 şi Maillet, J., op. cit.
446
înclinat balanŃa în favoarea principiului numerarului. Legea Bancară Peel din 1844, pe lângă
faptul că acorda monopolul absolut de emisiune Băncii Angliei, impunea principiului
numerarului cu acoperire integrală a emisiunii dincolo de un mic contingent acoperit de bonuri
de tezaur220.
În acest sistem strict, Banca centrală asigură „convertibilitatea totală”, internă şi
externă, a biletelor în metal preŃios, aur sau argint. Acest sistem s-a dovedit foarte restrictiv în
secolul al XIX–lea, o dată cu dezvoltarea foarte rapidă a producŃiei industriale şi schimburilor
corespunzătoare. De fiecare dată când economia manifesta o creştere puternică a nevoii de
lichidităŃi, în special în timpul crizelor ciclice din 1848, 1857 şi 1866, acest principiu era
încălcat, depăşindu-se valoarea numerarului din casă şi solicitându-se împrumuturi băncilor
străine, ele însele în dificultate datorită propagării internaŃionale a crizelor.
Convertibilitatea a fost deci frecvent suspendată cu stabilirea unui „curs forŃat”. Acesta
s-a întâmplat evident în timpul războaielor, fiind apoi restabilită dar limitată la o greutate
importantă de metal preŃios, lingoul. Era „convertibilitatea aur -lingouri” (gold bullion standard)
care a guvernat principiul valorilor intrinseci în Marea Britanie între 1925 şi 1931 şi în FranŃa
între 1928 şi 1936. În fine, ultima limitare înaintea generalizării cursului forŃat: convertibilitatea
externă, rezervată deŃinătorilor străini, la început generală, apoi limitată la băncile centrale,
astfel că în 1971 SUA au suspendat definitiv această formă de convertibilitate. De atunci
începând, în toate Ńările, emisiunea de bilete este garantată, în principal, de creanŃele către stat şi
economie; ea este deci parte integrantă a politicii monetare. Totuşi, ea implică probleme tehnice
de fabricare şi înlocuire a biletelor; în acest sens, ea este, în toate Ńările, realizată de un
departament special al băncii, cu excepŃia SUA, unde trezoreria tipăreşte aceste bilete.
În Marea Britanie221, Departamentul de emisiune are chiar propriul bilanŃ, reminiscenŃă
a epocii acoperirii 100%: acest departament, dincolo de o emisiune de 18,5 milioane lire
acoperită cu bonuri de tezaur, nu remitea biletele către Departamentul de banking pentru
punerea în circulaŃie decât contra echivalentului strict în aur. Astăzi, bilanŃul său nu mai
comportă aur, pentru că stocul de aur a fost transferat către Fondul de egalizare a schimburilor.
În SUA, fiecare bancă federală pune în circulaŃie bilete tipărite de Trezoreria SUA. Aceste bilete
sunt livrate de fiecare bancă federală către băncile comerciale din districtul său, în funcŃie de
nevoile exprimate de acestea din urmă, care reglează suma prin debitarea contului lor de
rezerve. Organismul coordonator central al Sistemului de rezerve federale, Biroul
Guvernatorilor, nu intervine deci deloc în procesul de emisiune.
2. FuncŃia valutară
Deşi după mulŃi autori (Howells şi Bain, Mayer, Duesenberry şi Aliber)222 este vorba
despre o singură funcŃie ce ar cuprinde sarcini specifice pe linia schimbului sau administrării
rezervelor, caracterul neomogen al acestor activităŃi, importanŃa variabilă în timp a unora faŃă de
altele, ne determină să considerăm, la fel cu Matouk223, că ea poate fi subdivizată în: subfuncŃia
de schimb valutar, subfuncŃia de gestionare şi administrare a rezervelor şi subfuncŃia de
supraveghere a cursului de schimb.
2.1. SubfuncŃia de schimb valutar
În anumite Ńări şi în anumite perioade critice, schimburile sunt controlate, piaŃa acestora
nefuncŃionând liber. Banca centrală are atunci monopolul schimbului, pe care îl exercită printr-
un oficiu de schimburi. Toate schimburile de monedă naŃională contra devize (sau anumite
devize) trebuie să treacă prin acest oficiu.
În toate Ńările, băncile centrale împreună cu băncile comerciale furnizează devize
agenŃilor economici care le solicită. Ele sunt uneori determinate să aibă monopol, chiar în
220
Simon, C., “Băncile”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, pp. 37-44
221
ibidem
222
Howells, P., Bain, K., “The Economics of Money and Finance”, Longman, Harlow,1998, Mayer, Th.,
Duesenberry, J., Aliber, R., “Banii, activitatea bancară şi economia”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1993, pp. 171-193
223
Matouk, J., “Systemes financiers francais et etrangers”, Dunod, Paris, 1991, p.248 şi urm.
447
perioadele de libertate a schimburilor, prin obligaŃia de a garanta convertibilitatea monedei
naŃionale în devize la cursuri fixate, cum era de exemplu în cadrul sistemului monetar european,
când valoarea unei monede trebuia „apărată”.
Băncile centrale utilizează în acest scop rezervele lor şi fac apel la concursul altor bănci
centrale, până în punctul în care consideră, ele sau celelalte bănci centrale de care sunt legate
prin sistemul de paritate fixă, că trebuie procedat la o ajustare a parităŃilor, adică o devalorizare
a anumitor monede şi o revalorizare a altora224.
2.2. SubfuncŃia de gestionare a rezervelor
Majoritatea băncilor centrale deŃin de la începuturi o rezervă de aur, remanenŃă din
perioada în care emisiunea era acoperită astfel. Unele şi-au mărit această rezervă cerând SUA
convertirea dolarilor lor în aur, pe vremea când moneda americană era încă convertibilă. Acesta
a fost cazul FranŃei sub preşedinŃia generalului de Gaulle, care şi-a manifestat, într-un gest cu
semnificaŃie politică, neîncrederea faŃă de excesul de dolari legat de exporturile americane de
capitaluri.
În fine, după ce pieŃele aurului au devenit libere, băncile centrale intervin liber pentru a-
şi procura metal preŃios dacă îl consideră necesar. În fapt, rezervele de aur sunt mai degrabă
mijloace de ”descurajare”, şi care nu se intenŃionează a fi utilizate. De altfel, Ńările care îşi
devalorizau frecvent moneda, nu şi-au utilizat niciodată rezervele de aur. Fetişismul pentru acest
metal este colectiv şi băncile centrale îl ilustrează, cu intensităŃi variabile: mai puternic în FranŃa
şi Italia, mai slab în Germania sau SUA. Pe lângă aur, băncile centrale mai deŃin devize străine
pe care le obŃin din operaŃiuni de schimb sau din operaŃiunile legate de supravegherea cursului
de schimb. Astfel, atunci când exista ECU, el reprezenta 9,5% din activul Băncii FranŃei, 5%
din activul Băncii Italiei, în timp ce Banca Angliei, a Spaniei, SUA sau a Japoniei nu deŃineau
deloc ECU225. Pe lângă aceste rezerve în devize, statele europene au creanŃe şi, în cazul unora,
datorii, faŃă de Fondul Monetar InternaŃional, prin sistemul DST.
2.3. SubfuncŃia de supraveghere a cursului de schimb
Băncile centrale, în acord cu puterea publică din fiecare Ńară, în cadrul obiectivului mai
cuprinzător de menŃinere a stabilităŃii preŃurilor, pot avea fie misiunea de a menŃine cursul
monedei naŃionale în anumite limite, fie, dimpotrivă, de a-l lăsa să varieze liber. În cazul unui
sistem de schimb fix, limitele sunt cele admise pentru fluctuaŃii. Băncile centrale exercită din
punct de vedere tehnic această funcŃie de supraveghere, dar o fac în mod discret. Beneficiile
(sau pierderile) rezultate din schimb pot fi păstrate de bancă sau de stat, care oricum, în calitate
de acŃionar al băncii centrale, este beneficiarul rezultatelor sale226.
3. FuncŃia de bancă a statului şi a administraŃiilor publice
În toate Ńările, banca centrală este banca statului (sau a statelor) şi a marilor
administraŃii sau servicii publice. Aceasta înseamnă în primul rând că ea deŃine conturile
acestora, ale căror solduri figurează în pasivul său şi nu pot fi, în principiu, debitori. În anumite
Ńări – FranŃa, Germania, Italia, Spania – Trezoreria este cea care asigură încasările şi cheltuielile,
banca centrală doar înregistrându-le. În Marea Britanie227, Trezoreria are de asemenea un cont
deschis pentru tot teritoriul, dar banca centrală asigură încasările şi plăŃile. În SUA, dimpotrivă,
sistemul este diferit, bănci private intervenind în circuitul fondurilor de stat. Trezoreria are
conturi deschise pe numele său în băncile de rezerve federale sau în mari bănci private denumite
„depozitari generali”228.
Banca centrală, dincolo de gestionarea încasărilor şi plăŃilor publice, joacă un rol direct
sau indirect în finanŃarea statului (statelor) sau administraŃiilor. În activul său figurează creanŃe
224
Howells, P., Bain, K., “The Economics of Money and Finance”, Longman, Harlow,1998
225
Matouk, J., op. cit., p.248 şi urm.
226
Vasilescu, E., “Managementul proceselor monetare şi teoria inflaŃiei”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 1993, pp.
155-168
227
Durant, H., „Les systemes monetaires et bancaires etrangers”, CUJAS, 1986
228
idem
448
asupra Trezoreriei publice, fie sub forma unor avansuri în contul încasărilor fiscale, fie acoperiri
parŃiale ale deficitului bugetar. Băncile centrale finanŃează de asemenea statul, cumpărând direct
sau indirect prin intermediul pieŃei de refinanŃare prin titluri (open market), titluri de stat229.
Datorită acestor intervenŃii de finanŃare directă sau indirectă prin cumpărarea de titluri de stat, în
toate Ńările, băncile centrale joacă de asemenea un rol esenŃial de consiliere şi de realizare a
emisiunilor în contul statului. Ele ajută la alegerea termenelor şi a dobânzilor în funcŃie de piaŃă,
asigură adjudecarea sau organizează sindicate de împrumut, administrează datoria şi plata
cupoanelor.
4. FuncŃia de bancă a băncilor
Această funcŃie acoperă trei aspecte, legate între ele. În primul rând, fiecare bancă de
rangul doi are un cont la banca centrală, cont carte nu poate fi debitor şi pe seama căruia trage
viramente de compensare între bănci. În multe Ńări, aşa cum am văzut, banca centrală joacă un
rol esenŃial în organizarea practică a compensării. În al doilea rând, dacă, cu ocazia acestor
compensări, o bancă are nevoie de refinanŃare, banca centrală poate – în anumite condiŃii – să-i
furnizeze resursele care îi lipsesc, adică să alimenteze piaŃa monetară dacă este nevoie. Invers,
banca centrală poate „aspira” lichidităŃi de pe această piaŃă dacă consideră că sunt prea
abundente. În al treilea rând, banca centrală trebuie să utilizeze această intervenŃie pe piaŃa
monetară pentru a veghea la menŃinerea masei monetare şi/sau a ratei dobânzii (în funcŃie de Ńări
şi perioade în care una dintre aceste variabile este privilegiată) în limitele fixate de „autorităŃile
monetare”.
Bibliografie:
1. Basno, C., Dardac, N., Integrarea monetar-bancară europeană, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2001
2. Capie, F., Goodhart, Ch., Schnadt, N., The development of Central Banking, London, 1994
3. Durant, H., Les systemes monetaires et bancaires etrangers, CUJAS, Paris, 1986
4. Durant, H., Les systemes bancaires des Etats-Unis, CUJAS, Paris, 1986
5. Gaftoniuc, Simona, Practici bancare internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995
6. Howells, P., Bain, K., The Economics of Money and Finance, Longman, Harlow,1998
7. Isărescu, M.C., ReflecŃii economice. PieŃe, bani, bănci, Editura Expert, Bucureşti, 2001
8. Maillet, J., Histoire des faits economiques, Payot, 1952
9. Manolescu, Gh. (coord.), Politici economice, Editura Economică, Bucureşti, 1997
10. Matouk, J., Systemes financiers francais et etrangers, Dunod, Paris, 1991
11. Mayer, Th., Duesenberry, J., Aliber, R., Banii, activitatea bancară şi economia, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
12. Simon, C., Băncile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
13. Taşnadi, Al. şi Doltu, C., Monetarismul, Editura Economică, Bucureşti, 1996
14. Vasile, R., Monedă şi politică fiscală, Editura Uranus, Bucureşti, 1994
15. Zăpodeanu, Daniela, Politici monetare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
229
Vasile, R., op.cit., p. 108 şi urm.
449
ASPECTE PRIVIND FUNCłIILE BĂNCILOR CENTRALE
(II)
LECT.UNIV.DRD. DANIEL BĂDULESCU

Universitatea din Oradea, Str. Armatei Române, nr. 5
E-mail: badulescu@rdslink.ro
Central banks accomplish five general functions, such as: monetary emission, change, bank of
state and public administration , bank of banks, the prudential function, and, occasionally, an economic
specific function. All these functions are analysed in the context of economic role and new tendencies
about these functions.
4.1. Mijloacele de finanŃare ale băncii centrale

Banca centrală poate proceda, în majoritatea Ńărilor, la refinanŃarea prin rescont. Ea
poate acorda avansuri garantate cu titluri sau poate chiar cumpăra aceste titluri în cadrul pieŃei
de refinanŃare prin titluri, sau open market, tradiŃional utilizată în Ńările anglo-saxone230.
Metoda tradiŃională de finanŃare directă este rescontul, în cadrul căreia banca centrală
rescontează efectiv, recumpărându-le, efecte eligibile, care îi sunt prezentate fie direct de către
bănci fie de intermediari (casele de rescont). Acest mod de finanŃare a fost întotdeauna
excepŃional în Ńările anglo-saxone şi mult mai frecvent în Ńările latine. Se fixează un „plafon de
rescont” dincolo de care refinanŃarea băncii centrale devine mai scumpă. Rata scontului băncii
centrale joacă un rol director, fiind pivotul ansamblului sistemului231. Banca centrală poate
proceda la avansuri garantate cu titluri pe care le ia în „păstrare” sau le cumpără. Sub forma
cumpărării, aceasta este o modalitate de refinanŃare tradiŃional utilizată în Germania, atunci când
se atinge plafonul de rescont al băncii; aceste avansuri se numesc credite lombard, taxa (rata)
lombard fiind evident mai ridicată decât taxa de rescont. Fie că titlurile sunt cumpărate ferm sau
doar aduse în garanŃie, aceste avansuri sunt de resortul pieŃei de refinanŃare prin titluri, mai
cunoscute ca „open market”. Dar „open market” nu este doar un instrument de refinanŃare, ea
devenind instrument esenŃial al politicii monetare232.
4.2. Politica monetară
Politica monetară este ansamblul mijloacelor utilizate de autorităŃile monetare din
fiecare Ńară pentru a atinge obiectivele monetare fixate. Două precizări sunt aici necesare. În
primul rând, noŃiunea de autoritate monetară acoperă persoanele fizice şi/sau juridice care, în
fiecare Ńară, iau decizii cu privire la ratele de intervenŃie ale băncii centrale, volumul de
lichidităŃi pe care trebuie să-l injecteze sau să-l aspire etc. În Ńările în care conducerea băncii
centrale este independentă de guvern, banca centrală este singura autoritate monetară; în alte Ńări
ea împarte acest rol cu Ministerul FinanŃelor, Directorul sau Secretarul Trezoreriei233. În al
doilea rând, care sunt „obiectivele monetare”?
Problema obiectivelor monetare porneşte de la întrebarea: ce aşteptăm de la politica
monetară? Pentru unii, politica monetară este exclusiv un mod de reglare a preŃurilor şi, în
special, de luptă împotriva inflaŃiei. În ipoteza – discutabilă, dar doctrinar dominantă în băncile
centrale – că inflaŃia are drept cauză un exces de lichiditate, este de competenŃa politicii
230
Mayer, Th., Duesenberry, J., Aliber, R., Banii, activitatea bancară şi economia, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993
231
Stoica, Maricica, “Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 1993
232
Basno, C., Dardac, N., “OperaŃiuni bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
233
Basno, C., Dardac, N., “Integrarea monetar-bancară europeană”, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001
450
monetare, printr-un mijloc sau altul, de a evita derapajele inflaŃioniste, restrângând dacă este
necesar lichidităŃile bancare. Pentru alŃii, politica monetară trebuie să însoŃească politica
bugetară în reglarea creşterii. Dacă se face simŃită nevoia, trebuie deschise supapele monetare în
acelaşi timp cu cele bugetare, pentru a relansa activitatea economică. SusŃinătorii acestei teze
aparŃin curentului post-keynesist, în timp ce susŃinătorii primeia aparŃin mai degrabă curentului
liberal şi monetarist234.
Considerăm că, în ultimii ani, keynesismul a fost, destul de repede, descalificat de
gândirea economică dominantă, liberalii monetarişti susŃinând că a aloca masei monetare un rol
în menŃinerea creşterii şi ocupării este şi inutil şi periculos. Aceasta corespunde limitării
misiunii politicii monetare exclusiv la „apărarea monedei”, vis-a-vis de alte monede şi de
inflaŃie, iar din punct de vedere instituŃional acordării unei autonomii mai mari băncilor centrale.
În ultimii ani, tendinŃa este de revenire la obiective sub formă de rată, de la care se speră că vor
permite atingerea simultană a obiectivelor în materie de curs de schimb şi de expansiune a
masei monetare. Fixarea de obiective „cantitative” în termeni de agregate corespunde mai
degrabă viziunii keynesiste asupra politicii monetare, în timp ce a doua categorie corespunde
viziunii liberale şi monetariste actuale.
În ce priveşte instrumentele politicii monetare, unele dintre aceste instrumente au fost
tratate deja, e vorba de cele care asigură refinanŃarea băncilor: rescontul, avansuri şi operaŃiuni
ferme cu titluri ce Ńin de „open market”; la acestea se mai adaugă rezervele obligatorii şi de
plafonare directă a creditului. Toate aceste instrumente sunt duale, acŃionând atât asupra
cantităŃilor cât şi asupra ratelor. Orice acŃiune asupra cantităŃilor determină preŃurile în mod
univoc sau multivoc, în funcŃie de forma relaŃiilor, şi reciproc.
Primul instrument este rescontul, utilizat în trecut aproape în exclusivitate, mai ales în
Ńările Europei continentale. În cadrul său, banca centrală poate căuta în primul rând să acŃioneze
prin preŃ, „sperând” astfel să modifice cantităŃile; ea va încerca deci să frâneze creaŃia monetară
prin frânarea cererii de credit, mărind taxa scontului, sau, în sens invers, stimulând cererea prin
scăderea taxei scontului. Am spus că banca „speră” să modifice cantitatea, vrând să subliniem
incertitudinea care guvernează „comportamentul” efectiv al fluxurilor monetare în urma
modificării dobânzilor. Ele pot varia efectiv în sensul aşteptat, adică reducându-se sau
încetinindu-şi creşterea dacă taxa creşte, mărindu-se sau accelerându-se dacă taxa scade, dar cu
întârzieri şi cu elasticităŃi variabile; se poate însă ca ele să nu reacŃioneze deloc sau să
reacŃioneze în sens invers. RelaŃiile între preŃuri şi cantităŃi – fluxuri monetare şi taxe – nu sunt
liniare şi au probabil parametri variabili. Există şi alte variabile care acŃionează asupra fluxurilor
monetare: comportamentele financiare, inovaŃiile financiare, climatul politico-economic etc. Cu
toate acestea corelaŃiile nu sunt, după părerea noastră, directe. AutorităŃile monetare pot să
reducă taxa pentru a stimula cererea de credit, dar dacă alŃi factori inhibă cererea, aceasta nu va
creşte. Rescontul poate fi utilizat şi pentru manevrarea fluxurilor monetare şi sperând să se
acŃioneze astfel, în al doilea rând, asupra dobânzilor. În această a doua modalitate de utilizare,
instrumentul este contingentarea sau plafonarea, fie global fie bancă cu bancă, a masei
rescontului. Reducerea sa va induce băncilor acelaşi comportament faŃă de clienŃii lor, crescând
astfel ratele. Invers, lărgirea posibilităŃilor de rescont va determina reducerea dobânzilor235.
Al doilea instrument este plafonarea directă a creditului, metodă de reglare monetară ce
constă în fixarea, globală sau pentru fiecare bancă în parte, de limite pentru creşterea volumului
creditului. Nemaigăsind posibilităŃi de rescontare la banca centrală, băncile sunt nevoite să
restrângă şi ele creditul. Al treilea instrument de politică monetară îl reprezintă tehnica
rezervelor obligatorii. IniŃiată în SUA începând cu 1913, ea a fost ulterior adoptată de
numeroase Ńări: Germania după război, FranŃa în 1967, Spania în 1979, Marea Britanie în 1961,
dar acolo utilizată mai puŃin. Această tehnică poate fi folosită în două modalităŃi. Cea mai
frecventă şi mai veche este cea a rezervelor obligatorii asupra depozitelor: băncile sunt obligate
să păstreze în depozit la banca centrală un anumit procent din depozitele lor. A doua, mai rară şi
234
vezi, pe larg, în: Manolescu, Gh. (coord.), “Politici economice”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pp. 181-186
şi Dăianu, D., “Echilibrul economic şi moneda”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
235
vezi Howells, P., Bain, K., “The Economics of Money and Finance”, Longman, Harlow,1998
451
specifică FranŃei, presupune o altă bază pentru aplicarea procentului rezervelor obligatorii.
Efectul mecanismului de creştere a rezervelor este creşterea ratei dobânzii cerută de bănci
clienŃilor lor, urmată de reducerea sau încetinirea creşterii masei monetare. BineînŃeles,
consecinŃele sunt inverse în cazul unei reduceri a cotei rezervelor obligatorii, dar fără ca
simetria să fie perfectă nici în ce priveşte momentul apariŃiei nici amploarea. În cazul României,
în perioada actuală, nivelul excesiv al rezervelor minime obligatorii (între 18 şi 22%) pe care l-a
impus Banca NaŃională băncilor comerciale îl socotim, alături de mulŃi analişti şi practicieni
bancari, un factor ce frânează expansiunea creditului în economia reală, cu două efecte: privează
agenŃii economici de accesul la credite cu dobânzi mai mici, pe de altă parte, reduce
profitabilitatea şi disponibilitatea de implicare a băncilor comerciale
În fine, băncile centrale pot utiliza toate modalităŃile de refinanŃare proprii „open
market” pentru a controla masa monetară. Acesta este mecanismul tradiŃional în Ńările anglo-
saxone, dar foarte important şi în alte Ńări, mecanism ce poate fi aplicat în două variante. În
prima, banca cere (pentru a injecta lichidităŃi pe piaŃa monetară) sau oferă (pentru a aspira
surplusul de lichidităŃi) titluri la „preŃuri” corespunzătoare unor rate ale dobânzii fixate în avans
şi cunoscute. În a doua variantă, Banca centrală îşi anunŃă pur şi simplu intenŃia de a cumpăra
anumite titluri. PreŃul de cumpărare şi cantitatea sunt determinate în consecinŃă în funcŃie de
răspunsul băncilor ofertante.
Această ultimă variantă, care tinde să se dezvolte, este utilizată tot mai frecvent atunci
când piaŃa valutară este stabilă. În caz de instabilitate a pieŃei, banca preferă să acŃioneze asupra
ratei dobânzii la operaŃiunile over night. De fapt, există o gradare în utilizarea diferitelor
instrumente. În situaŃii normale, banca centrală utilizează adjudecarea titlurilor şi scontul pentru
a asigura refinanŃarea; în caz de instabilitate, utilizează intervenŃiile cotidiene; în caz de tensiuni
grave ale cursului valutar şi/sau tensiuni inflaŃioniste, ea măreşte taxa de scont şi apoi cota
rezervelor obligatorii236.
5. FuncŃia disciplinară şi normele prudenŃiale
FuncŃia disciplinară presupune controlul exercitat asupra băncilor şi instituŃiilor de
credit, vizând în esenŃă asigurarea securităŃii depozitelor şi evitarea declanşării unui şir de
falimente bancare237. Aspectele vizate sunt: existenŃa însăşi a băncilor, avizarea înfiinŃării sau
transformării lor şi a activităŃii lor; concentrarea riscurilor; lichiditatea; solvabilitatea. Controlul
priveşte următoarele etape ale existenŃei unei instituŃii: avizul pentru activitatea bancară;
activităŃile instituŃiei; crearea de agenŃii; participaŃiile şi apariŃia de noi acŃionari; fuziunile.
Majoritatea Ńărilor controlează strict crearea sau modificarea instituŃiilor de credit. Criteriile de
decizie sunt: forma juridică şi capitalul minim. Există, de asemenea, condiŃii referitoare la
mijloacele materiale şi resursele umane, la existenŃa unui „plan de activitate”. Diversificarea
riscurilor a fost considerată întotdeauna ca o regulă prudenŃială esenŃială. Un mare număr de
eşecuri bancare au avut drept cauză o prea mare concentrare a riscurilor pe un singur client, un
singur sector geografic, o singură Ńară sau o singură activitate prezentând un risc specific.
Aceasta nu exclude desigur specializarea băncilor pe anumite canale comerciale. Deşi puŃin
„glorioasă” şi interesantă mai mult pentru neavizaŃi prin dezvăluirea unor aşa-zise „tunuri”
(fraude), importanŃa acestei funcŃii se relevă mai ales prin disciplina şi caracterul constrângător
al respectării unor norme care, în timp, au dus la restrângerea falimentelor bancare şi o
însănătoşire, cel puŃin relativă, a peisajului bancar. Cazul României pare concludent, o serie de
analişti străini (din bănci străine, fonduri de investiŃii, organisme internaŃionale etc.)
considerând că, cel puŃin deocamdată, riscul producerii unor crize sau prăbuşiri bancare este
incomparabil mai mic decât înainte de 2000.
ModalităŃile specifice de control variază de la o Ńară la alta în funcŃie de structura
sistemului bancar, istorie, accidente înregistrate în trecut, tradiŃii administrative etc. Ultimii ani
au înregistrat două tendinŃe: întărirea controlului şi lărgirea câmpului său.
236
Howells, P., Bain, K., “The Economics of Money and Finance”, Longman, Harlow,1998
237
NiŃu, I., “Managementul riscului bancar”, Editura Expert, Bucureşti, 2000
452
Lichiditatea unei instituŃii bancare este capacitatea sa de a face faŃă datoriilor la
scadenŃele respective: efectuarea retragerilor, rambursarea la scadenŃă a resurselor la termen,
capacitate garantată în două moduri. TradiŃional, era destul ca banca să dispună în permanenŃă
de suficiente active lichide pentru a face faŃă cererilor, putând apela eventual la lichidităŃi
complementare de la Banca Centrală sau de pe piaŃa monetară. Acestea depindeau de
constrângerile politicii monetare şi de creditul mai mare sau mai mic al băncii respective, dar
obŃinerea lor era o chestiune de preŃ. În această situaŃie tradiŃională, controlul lichidităŃii se
efectua în general pornind de la stocurile de active şi pasive, impunându-se anumite ponderi ale
stocurilor de active lichide în totalul activelor sau în anumite posturi din pasiv.
În ultimii ani însă, măsurarea lichidităŃii s-a schimbat. Băncile sunt tot mai active şi
angajate pe pieŃele interbancare naŃionale şi străine. AutorităŃile monetare trebuie nu doar să
supravegheze activele lichide totale, ci şi să anticipeze dificultăŃile cu care s-ar putea confrunta
fiecare bancă, realizându-se un control scadenŃă cu scadenŃă şi o măsurare a lichidităŃii în
termeni de flux de trezorerie, intrări şi ieşiri.
Într-o instituŃie financiară, fondurile proprii sunt extrem de importante. Ele trebuie să
acopere imobilizările corporale şi necorporale dar şi o parte, variabilă, a diverselor active
financiare mai mult sau mai puŃin riscante, astfel încât, în caz de realizare a riscului, banca să
poată acoperi pierderea de capital prin aceste fonduri proprii. Nivelul fondurilor proprii şi
raportul lor faŃă de angajamente constituie un indice semnificativ al prudenŃei.
În multe Ńări există un sistem de protecŃie a depunătorilor împotriva falimentelor
bancare, obligatoriu sau facultativ şi bazat pe cotizaŃii sau solidaritate de la caz la caz. În FranŃa
există un sistem obligatoriu de garantare, creat în 1980 şi care cuprinde toate băncile, de
asemenea în Marea Britanie (începând cu 1982), Japonia (1971), Belgia (1985), Olanda (1979).
În alte Ńări sistemul este facultativ: Germania, Spania (dar obligatoriu pentru a avea drept la
refinanŃare pe lângă Banca Centrală), SUA (de asemenea obligatoriu pentru aderarea la FED)238.
6. FuncŃia „economică”
Toate funcŃiile precedente ale băncilor centrale au, mai direct sau mai puŃin direct, un
aspect economic. Emiterea de numerar, supravegherea cursului valutar, intervenŃiile pe piaŃa
monetară pentru influenŃarea ratei dobânzii reprezintă funcŃii economice. În anumite Ńări şi
perioade, banca centrală a îndeplinit în mod explicit o funcŃie economică. Astfel, în FranŃa,
reconstrucŃia de după război a fost în mare parte bazată pe montaje de credit pe termen mediu,
cu refinanŃarea băncii centrale. În Marea Britanie, în perioada interbelică, Banca Angliei a luat
parte activ la reconstrucŃia şi modernizarea industriei bumbacului, a oŃelului şi a construcŃiilor
navale239. În opinia noastră, nici argumente de ordinul urgenŃei sau conjuncturalului (crize,
perioade de tranziŃie) nici cele de ordin istoric (cum sunt cele amintite mai sus şi nu numai) nu
trebuie să orienteze Executivul în angrenarea Băncii Centrale în activităŃi economice de tot
felul, de ajustare structurală etc. Băncile Centrale ar trebui să urmărească un obiectiv unic, acela
de menŃinere a stabilităŃii preŃurilor. Indiferent că îndeplineşte roluri economice explicite sau
doar funcŃii direct monetare, banca centrală intră în mod necesar în raport cu puterea executivă,
raport diferit de la o Ńară la alta.
Bibliografie:
1. Basno, C., Dardac, N., OperaŃiuni bancare, EDP, Bucureşti, 1996
2. Basno, C., Dardac, N., Integrarea monetar-bancară europeană, EDP, Bucureşti, 2001
3. Dăianu, D., Echilibrul economic şi moneda, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
238
Mayer, Th., Duesenberry, J., Aliber, R., op. cit., pp. 171-193
239
Gaftoniuc, Simona, “Practici bancare internaŃionale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995
453
MODERNIZAREA CONTABILITĂłII DE GESTIUNE PRIN
METODA A.B.C.
LECT. UNIV. DRD. GROS (SCORłE) CARMEN

LECT. UNIV. DR. FARCAŞ MARIANA
LECT. UNIV. DR. BOGDAN VICTORIA
PREP. UNIV. BALACIU DIANA
Abstract:
Information about costs delivered using ABM method can be used in different ways and it is
described by Activity Based Management.
Schimbările care au survenit în mediul industrial şi economic, modernizarea

tehnologiilor de fabricare, nevoia de a obŃine informaŃii pertinente în procesul decizional, au
făcut absolut necesară regândirea sistemului de calculaŃie a costurilor.
Metodele tradiŃionale de calcul de cost se bazează pe decuparea întreprinderii în centre
de responsabilitate. Însă la nivelul organizaŃiei se face simŃită interdependenŃa astfel că este
imposibilă identificarea unui centru a căror costuri şi performanŃe nu sunt condiŃionate de alte
centre de responsabilitate. (De exemplu costul unui produs depinde de centru de proiectare, de
calitatea materiilor prime şi a materialelor consumabile, de starea tehnică a echipamentelor
tehnologice, de perfecŃionarea personalului, etc.).
De asemenea metodele tradiŃionale de calcul de cost utilizează metode de repartizare a
cheltuielilor indirecte bazate pe atribuirea uniformă a consumului de resurse de către obiectul în
cost, în timp ce în mod real acest consum se realizează în mod diferit, neuniform. Aceste
metode conduc la apariŃia unor fenomene de subevaluare, supraevaluare sau subvenŃionare a
costurilor.
Metodele tradiŃionale mai prezintă o limită şi anume faptul că unul dintre factorii care
au determinat criza sistemelor de costuri din anii 1980 a fost dezvoltarea activităŃilor suport.
Adică activitatea de producŃie este puternic influenŃată de activităŃile din aval şi amonte,
activităŃi importante din punct de vedere al consumului de resurse şi al creării de valoare. Iar
valoarea pentru client nu creează doar produsul ci şi un complex de servicii asociate producerii.
Pentru a evita aceste limite ale metodelor tradiŃionale întreprinderile caută să rafineze
sistemul de cost. Prin această rafinare trebuie să se asigure o apreciere mai bună a consumului
neuniform de resurse.
Metoda A.B.C. reprezintă una din modalităŃile de rafinare a sistemului de cost şi printre
noŃiunile cele mai importante promovate de această metodă sunt „activitate” şi „inductor de
activitate”. NoŃiunea de activitate a fost utilizată pentru prima dată la General Electric în analiza
şi descrierea costurilor, deşi bazele metodei A.B.C. au fost puse la Harvard Business School de
către profesorul Robin Cooper, dar au existat şi câteva companii receptive la noua metodă şi
anume (John Deese) Hawlett Packard şi Union Pacific.
În viziunea noii metode întreprinderea nu mai este considerată un ansamblu de entităŃi
mai mult sau mai puŃin specializate, ci un federator de activităŃi. Prin reuniunea lor se creează
produsul pe care întreprinderea îl vinde. Modelul devine: produsele consumă activităŃi, iar
activităŃile consumă resurse.
Pentru a produce un cost mai pertinent A.B.C. îşi propune să repartizeze cheltuielile
indirecte în funcŃie de baza de repartizare care prezintă relaŃia de cauză-efect între activitate şi
produsul care consumă activitatea. De fapt, conform metodei A.B.C. baza de repartizare se
numeşte inductor de cost (o bază de repartizare care prezintă relaŃia cauză-efect bazată pe
principiu că orice modificare la nivelul inductorului va cauza o modificare la nivelul costului).
454
Pentru aplicarea metodei A.B.C. trebuiesc parcurşi următorii paşi:
1. identificarea activităŃilor şi a costurilor aferente;
2. stabilirea inductorilor de cost (stimulatorilor de cost) pentru fiecare activitate;
3. constituirea centrelor de regrupare;
4. calculul costului pieselor, subansamblelor, componente ale produselor;
5. calculul costului de producŃie pentru produsele obŃinute, lucrările executate şi
serviciile prestate.
6. calculul costului complet.
Identificarea activităŃilor are la bază modelul Harvat/Nayer, şi cuprinde 4 faze:
− formularea de ipoteze privind principalele procese, fază care se bazează pe structura
produselor, structura întreprinderii, obiectivele întreprinderii;
− analiza activităŃilor pentru determinarea proceselor parŃiale;
− alocarea capacităŃilor şi a costurilor prin planificarea în mod analitic a cheltuielilor
necesare proceselor parŃiale şi prin planificarea cheltuielilor locului de costuri pe
baza datelor din exerciŃiul precedent sau pe baza bugetului;
− concentrarea proceselor parŃiale şi a proceselor principale.
Activitatea reprezintă un eveniment sau tranzacŃie purtătoare de costuri şi care se
comportă ca un factor tipic în formarea costurilor dintr-o întreprindere. Activitatea se mai poate
defini ca o misiune specifică sau un ansamblu de sarcini de aceeaşi natură efectuate pentru a
aduce un plus de valoare la fabricarea produsului.
Identificarea activităŃilor este o etapă de bază care duce la eliminarea acelor activităŃi
care nu adaugă valoare. De fapt în afară de materiale prime directe şi de muncă care pot fi
urmărite cu uşurinŃă toate celelalte activităŃi pot fi considerate activităŃi suport. ActivităŃile
suport sunt toate activităŃile imateriale care acompaniază produsul. Ele se confruntă adesea cu
centrele auxiliare, însă denumirea de inspiraŃie anglo-saxonă subliniază mai bine contribuŃia lor
pozitivă.
Numărul de activităŃi dintr-o întreprindere depinde de complexitatea operaŃiilor. Cu cât
operaŃiile sunt mai complexe cu atât creşte numărul de activităŃi purtătoare de costuri. Măsura în
care activităŃile pot fi combinate depinde de gradul de diversitate al produselor. Astfel, dacă
gradul de diversitate al produselor este scăzut atunci activităŃile pot fi combinate mai uşor fără a
afecta acurateŃea calculaŃiei.
După identificarea activităŃilor trebuie determinat costul acestora. În acest scop se
utilizează atât informaŃiile colectate de la angajaŃi, cât şi datele din contabilitatea financiară sau
din alte surse interne.
Pentru a calcula costul pe obiecte de cost este necesară identificarea cauzei costului –
numită inductor de cost sau factor de cost.
Inductorii de cost denumiŃi şi stimulatori de costuri reprezintă mărimile de referinŃă
pentru repartizarea costurilor indirecte. Inductorii de cost, reprezintă cauza variaŃiei
consumurilor de resurse şi serveşte ca instrument de măsură a volumului prestaŃiilor furnizate.
Inductorii de cost trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
− să fie uşor de identificat, utilizat şi măsurat;
− să fie cauza variaŃie consumurilor de resurse;
− să anticipeze sau să explice utilizarea resurselor consumate în cadrul unei activităŃi;
− să se bazeze pe capacitatea unei resurse de a susŃine o activitate;
− să nu influenŃeze comportamentul personalului (personalul nu trebuie să creadă că
realizările obŃinute sunt interpretate în raport de inductori de cost).
Inductorii de activitate pot fi aleşi din următoarele categorii:
a) Inductori de tranzacŃie care arată cât de des este prestată activitatea respectivă.
Acest tip de inductor poate fi utilizat atunci când toate ieşirile au aceeaşi cerere în
activitatea respectivă (De ex. onorarea comenzii unui client poate să solicite acelaşi
efort indiferent de produsul la care se referă). Aceşti inductori sunt cei mai ieftini,
dar pot fi consideraŃi şi cei mai puŃin exacŃi, pentru că presupun consumul aceleiaşi
cantităŃi de resurse de fiecare dată când se păstrează activitatea respectivă. În
455
situaŃia în care aceste resurse consumate variază considerabil de la un produs la
altul, se apelează la un alt inductor.
b) Inductori de durată – reprezintă timpul necesar pentru a presta o activitate. Acest tip
de inductor se utilizează atunci când există variaŃii în nivelul resurselor consumate
de activitatea respectivă pentru anumite ieşiri. (Ex. de inductori: numărul de ore de
inspecŃie, timpul de pregătire a producŃiei).
c) Inductori de intensitate caută resursele utilizate de fiecare dată când s-a prestat
activitatea. Acest tip de inductor de cost este cel mai scump de implementat, însă se
poate spune că asigură informaŃia cea mai corectă. Se recomandă utilizarea sa doar
atunci când atât resursele, cât şi activitatea prestată sunt scumpe şi variază de
fiecare dată când activitatea este realizată.
Următoarea etapă în aplicarea metodei ABC este constituirea centrelor de regrupare,
adică toate activităŃile pentru care s-au identificat aceiaşi inductori de cost se grupează într-un
centru de regrupare. Astfel se urmăreşte uşurarea procesului de calcul al costului renunŃând la
un tratament individual al fiecărei activităŃi.
După constituirea centrelor de regrupare se poate calcula costul unitar al inductorului
având în vedere costul centrului de regrupare format din totalul costului activităŃilor
componente şi volumul total al inductorului conform formulei:
C.C.R.
C ui = ,
QTi
unde: Cui - cost unitar inductor;

C.C.R. - cost centru regrupare;
QTi - volum total inductori.
După constituirea centrelor de regrupare următoarea etapă este calculul costului pieselor
şi subansamblelor În această etapă se calculează costul de producŃie al diferitelor componente
ale produselor, cost care va cuprinde cheltuielile directe şi o parte din cheltuielile centrelor de
regrupare.
De obicei costul de producŃie se calculează pe trei componente astfel:
− cost funcŃie de volumul de producŃie care cuprinde consumul de materii prime,
manoperă directă, ore de funcŃionare utilaje;
− cost lat cauzat de organizarea producŃiei (consum de resurse dependent de
organizarea producŃiei): cost comenzi de fabricaŃie, cost central de calitate;
− cost piesă sau subansamblu datorat existenŃei ca atare şi care se referă la dosarul
tehnic, proiectare, reproiectare.
Etapa a cincea presupune calculul costului de producŃie al produselor fabricate care
cuprinde următoarele elemente:
− costul pieselor şi subansamblelor;
− costul altor materii prime;
− manopera directă;
− costul funcŃionării utilajelor;
− costul activităŃilor consumate de produsele fabricate.
Costul activităŃii consumate se determină după relaŃia:
C AC = C ui ⋅ Qi
unde: CAC - cost activitate consumată;

Cui - cost unitar inductor;
Qi - volum inductori utilizaŃi la fabricarea unui produs.
Ultima etapă în aplicarea metodei A.B.C. şi anume calculul costului complet al
produselor vândute presupune suplimentarea costului de producŃie cu o parte din costul de
456
administraŃie şi desfacere, parte stabilită prin intermediul inductorilor de cost specifici acestor
activităŃi.
Se poate pune acum problema identificării avantajelor si limitelor aplicării metodei
ABC. Utilizând moduri de repartizare mai puŃin arbitrare, costul calculat prin metoda ABC va fi
mai pertinent, dar nu va fi exact, pentru că scopul modelului este determinarea originilor
costului, aducerea la zi a factorilor declanşatori ai consumului de resurse.
InformaŃia despre cost furnizată prin metoda ABC poate fi utilizată în diverse scopuri în
organizaŃie, acest demers fiind cunoscut sub denumirea de Activity Based Management (ABM).
Cele mai importante scopuri sunt: identificarea profitabilităŃii fiecărui client prin calculul
distinct a două costuri, cost produs şi cost client; responsabilizarea personalului prin faptul că
această metodă ajută angajaŃii să înŃeleagă costurile şi să identifice activităŃile fără valoare care
vor aduce în final îmbunătăŃiri ale sistemului; reducerea riscului economic prin adaptabilitatea la
piaŃă cu preŃuri competitive.
Dar ca si orice altă metoda şi metoda ABC are şi limite. Printre principalele critici aduse
metodei am putea menŃiona greutatea identificării activităŃilor care produc valoare şi a
inductorilor de cost. Apoi metoda rămâne dificil de aplicat când unele întreprinderi au probleme
cu identificarea costurilor ascunse, când altele afirmă interesul pentru indicatorii fiyici, iar
majoritatea utilizează doar indicatorii financiari.
Principala reŃinere de la aplicarea calculaŃiei costurilor prin metoda ABC pare a fi dată
de prezentarea metodei ca un panaceu, căci majoritatea oamenilor de afaceri au învăŃat că în
gestiune nu există reŃete. ‘It’s time to stop overselling ABC’spunea H.T, Jonson în 1992, iar
Brismon remarca faptul că vedetismul expune metoda la demodare.
Se poate concluziona faptul că gestiunea modernă va fi dominată de tandemul ABC-
ABM.
Bibliografie:
1. Nadia Albu şi Cătălin Albu – Instrumente de management al erformanŃei, vol. I, Ed.
Economică Bucureşti, 2003;
2. Paul Diaconu, Chivota Cavaiani şi c.a. – Contabilitate şi control de gestiune, Ed. InfoMega,
Bucureşti, 2004;
3. Paul Diaconu şi c.a. – Contabilitate managerială aprofundată, Ed. Economică, Bucure;ti,
2003;
4. Klaus Ebberen, Ladislau Posster şi Mihai Ristea – CalculaŃia şi managementul costurilor,
Ed. Teora, Bucureşti, 2000;
5. Mihaela Minu – Contabilitatea ca instrument de putere, Ed. Ecoomică, Bucureşti, 2002;
6. Neculai Tabără – Contabilitate şi control de gestiune, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2004.
457
METODA STANDARD – COST
LECT. UNIV. DRD. GROS (SCORłE) CARMEN

Abstract
This work is about the standard-cost – problem solved in the frame of S.C. AndaConfexim S.R.L..
To solve the standard-cost problem one should follow these steps: determinating tarrif/hour regarding
indirect expencives from production unit; Determinating the standard-cost form from ABC products;
realizing comparison array for ABC products; analizing the differences regarding direct expenses of
products; analizing the differences regarding indirect expenses.
S.C. AndaConfexim S.R.L. o unitate cu profil de confecŃii execută trei produse A, B, C

pornind de la aceeaşi materie primă în cadrul unei singure secŃii de producŃie. Pentru aceste
produse se cunosc următoarele informaŃii:
A. Valori previzionate:
1. CantităŃi obŃinute: produs A: 40.000 buc.
B: 55.000 buc.
C: 50.000 buc.
2. Cheltuieli directe:
Materii prime: produs A: 1,8 ml/buc. 1 ml materie primă = 370.000 lei
B: 0,8 ml/buc.
C: 1,2 ml/buc.
Manopera: produs A: 1 h 30’ 1 h manoperă = 178.000 lei
B: 0 h 48’
C: 0 h 54’
3. Cheltuieli indirecte:
− salariile personalului indirect productiv: 100.000.000
− salariile personalului TESA: 275.000.000
− cheltuielile patronale aferente salariilor indirecte: 120.000.000
− amortizarea utilajelor: 167.000.000
− întreŃinerea utilajelor: 49.000.000
− energia electrică: 132.000.000
− materiale auxiliare: 274.500.000
Total cheltuieli indirecte: 1.117.500.000
B. Valori realizate:
1. ProducŃia realizată: produs A: 48.000 buc.
B: 50.000 buc.
C: 61.000 buc.
2. Cheltuieli directe efective (consumuri)
Materii prime: produs A: 88.000 ml
B: 39.000 ml
C: 72.500 ml
Manopera: produs A: 70.500 ore
B: 41.000 ore
C: 54.000 ore
− Cheltuieli directe efective cu materii prime: 74.812.500.000
− Cheltuieli directe efective cu manopera: 28.135.000.000
3. Cheltuieli indirecte efective: 1.919.600.000 lei
458
Se cere:
1. Să se întocmească fişele de cost standard pentru produsele A, B, C;
2. Să se întocmească tabloul de comparaŃie între valorile standard şi valorile efective
în funcŃie de producŃia realizată;
3. Să se analizeze abaterile în funcŃie de cheltuielile directe ale produselor A, B, C
4. Să se analizeze abaterile în funcŃie de cheltuielile indirecte;
5. Să se determine costul unitar efectiv.
Pentru rezolvarea problemei standard – cost se parcurg următoarele etape:
1.a. Determinarea tarifului orar aferent cheltuielilor indirecte din secŃia de producŃie
conform relaŃiei:
Cheltuieli indirecte
Tarif orar =
Nr. ore
Nr. ore: produs A: 90/60 · 40.000 buc. = 60.000 ore

B: 48/60 · 55.000 buc. = 44.000 ore
C: 54/60 · 50.000 buc. = 45.000 ore
1.117.500.000
Tarif orar = = 7.500 lei/ora
60.000 + 44.000 + 45.000
b. Determinarea fişei de cost standard pentru produsele A, B, C
Denumire produs
ExplicaŃii
A TOTAL B TOTAL C TOTAL
1. Materii prime 1,8 · 370.000 666.000 0,8 · 370.000 296.000 1,2 · 370.000 444.000
2. Manoperă 90/60 ·178.000 267.000 48/60 · 198.000 142.400 54/60 · 198.000 160.200
3. Cheltuieli indirecte 90/60 ·7.500 11.250 48/60 · 7.500 6.000 54/60 · 7.500 6.750
Cost total 944.250 444.400 610.950
2. Întocmirea tabloului de comparaŃie pentru produsul A, B, C

a) Determinarea numărului de ore standard pentru cantităŃile obŃinute:
90
TS A = Qe A ⋅ manopera previzionata A = 48.000 ⋅ = 72.000 ore
60
TS – timp standard
Qe – cantitatea efectiv obŃinută
48
TS B = 50.000 ⋅ = 40.000 ore
60
54
TSC = 61.000 ⋅ = 54.900 ore
60
b) Determinarea preŃului efectiv la materia primă:
Cheltuieli directe efective pt. m. p. 74 ⋅ 812.500.000

Pe MP = = =
Consumuri efective pt. m. p. 88.000 + 39.000 + 72.500
= 375.000 lei/ml
459
c) Determinarea costului orar efectiv pentru manoperă:
Ch. directe efective cu manopera 28.135.000.000

te man = = =
Nr.ore efective pt. manopera 70.500 + 41.000 + 54.000
= 170.000 lei/ora
te – tarif efectiv
d) determinarea costului orar efectiv pentru cheltuielile indirecte:
Cheltuieli indirecte efective 1.191.600.000

techi = = =
Nr. ore efective pt. manopera 70.500 + 41.000 + 54.000
= 7.200 lei/ora
e) Tabloul de comparaŃie pentru produsul A (48.000 buc.)
Cost standard Cost efectiv Abateri

ExplicaŃii Q S(1,8⋅48.000) PS Q S ⋅ PS Qe Pe Qe ⋅ Pe + -
Materii 86.400 370.000 31.968.000.000 88.000 375.000 33.000.000.000 -1.032.000.000
prime
ExplicaŃii TS(90 / 60⋅48.000) t S (tarif TS ⋅ t S Te t e (tarif Te ⋅ t e Abateri
(timp standard) standard) (timp efectiv)

efectiv)
Manoperă 72.000 178.000 12.216.000.000 70.500 170.000 11.985.000.000 +831.000.000
ch. 72.000 7.500 540.000.000 70.500 7.200 507.600.000 +32.400.000
indirecte
Total 45.324.000.000 45.492.600.000 +168.600.000
f) Tabloul de comparaŃie pentru produsul B (50.000 buc.)

ExplicaŃii QS
(0,8⋅50.000)
PS Q S ⋅ PS Qe Pe Qe ⋅ Pe + -
Materii 40.000 370.000 14.800.000.000 39.000 375.000 14.625.000.000+175.000.000
prime
ExplicaŃii TS tS TS ⋅ t S Te te Te ⋅ t e Abateri
Manoperă 40.000 178.000 7.120.000.000 41.000 170.000 6.970.000.000 +150.000.000
ch. 40.000 7.500 300.000.000 41.000 7.200 295.200.000 +4.800.000
indirecte
Total 22.220.000.000 21.890.200.000 +329.800.000
g) Tabloul de comparaŃie pentru produsul C (61.000 buc.)

ExplicaŃii QS
(1, 2⋅61.000)
PS Q S ⋅ PS Qe Pe Qe ⋅ Pe + -
Materii 73.200 370.000 27.084.000.000 72.500 375.000 27.187.500.000 -103.000.000
prime
ExplicaŃii TS tS TS ⋅ t S Te te Te ⋅ t e Abateri
Manoperă 54.900 178.000 9.772.200.000 54.000 170.000 9.180.000.000 +592.200.000
ch. 54.900 7.500 411.750.000 54.000 7.200 388.800.000 +22.950.000
indirecte
460
Total 37.267.950.000 36.755.500.000 +512.450.00
0
3) Analiza abaterilor în funcŃie de cheltuielile directe ale produselor

a) pentru produsul A:
1. Materii prime
1.1. Abateri de cantitate:
∆Q = (Q E − QS ) ⋅ PS = (88.000 − 86.400 ) ⋅ 370.000
∆Q = +592.000.000 (diferenŃă nefavorabilă)
1.2. Abateri de preŃ:
∆P = (PE − PS ) ⋅ Qe = (375.000 − 370.000 ) ⋅ 88.000
∆P = +440.000.000 (diferenŃă nefavorabilă)
2. Manoperă
2.1. Abateri de timp:
∆T = (Te − TS ) ⋅ t S = (70.500 − 72.000 ) ⋅ 178.000
∆T = −267.000.000 (diferenŃă favorabilă)
2.2. Abateri de tarif:
∆t = (t e − t S ) ⋅ Te = (170.000 − 178.000 ) ⋅ 70.500
∆t = −564.000.000 (diferenŃă favorabilă)
b) pentru produsul B:
1. Materii prime
∆Q = (Q E − Q S ) ⋅ PS = (39.000 − 40.000 ) ⋅ 370.000
∆Q = −370.000.000 (diferenŃă favorabilă)
∆P = (PE − PS ) ⋅ Qe = (375.000 − 370.000 ) ⋅ 39.000
2. Manoperă
∆T = (Te − TS ) ⋅ t S = (41.000 − 40.000 ) ⋅ 178.000
∆T = +178.000.000 (diferenŃă nefavorabilă)

461
∆t = (t e − t S ) ⋅ Te = (170.000 − 178.000 ) ⋅ 41.000
c) pentru produsul C:
1. Materii prime
∆Q = (Q E − Q S ) ⋅ PS = (72.500 − 73.200 ) ⋅ 370.000
∆Q = −259.000.000 (diferenŃă favorabilă)
∆P = (PE − PS ) ⋅ Qe = (375.000 − 370.000 ) ⋅ 72.500
2. Manoperă
∆T = (Te − TS ) ⋅ t S = (54.000 − 54.900 ) ⋅178.000
∆T = −160.200.000 (diferenŃă favorabilă)
∆t = (t e − t S ) ⋅ Te = (170.000 − 178.000 ) ⋅ 54.000
4. Analiza abaterilor în funcŃie de cheltuielile indirecte

Valoarea cheltuielilor indirecte previzionate 1.117.500.000 din care:
− cheltuieli fixe (salarii + ch. patronale + amortizare) = 662.000.000 lei
− cheltuieli variabile (întreŃinere + en. electr. + mat. aux.) = 455.500.000 lei
1. Abateri de buget:
Buget iniŃial = 1.117.500.000 lla 7.500 lei/oră (1.117.500.000:149.000)
Cheltuieli fixe = 662.000.000 la 4.443 lei/oră (662.000.000:149.000) ore standard la
cantitatea programată
Cheltuieli variabile = 455.500.000 la 3.057 (455.500.000:149.000) număr ore standard
Bugetul va fi determinat după următoarea ecuaŃie:
3.057X + 662.000.000 X – nr. ore efective

3.057 · 165.500 + 662.000.000 = 1.167.933.500
cheltuieli indirecte efective = 1.191.600.000
Abatere de buget = 23.666.500
2. Abatere de capacitate 4.443 · (165.500 – 149.000) = 73.309.500 (nefavotrabilă)

462
3. Abatere de randament:
ChS / AN Ch / AN
∆v = ⋅ AR − S ⋅ Qe / S
AN AN
produs: A: 7.500 · (72.000 – 70.500) = 11.250.000 diferenŃă nefavorabilă

B: 7.500 · (40.000 – 41.000) = - 7.500.000 diferenŃă favorabilă
C: 7.500 · (54.900 – 54.000) = 6.750.000 diferenŃă nefavorabilă
Total + 10.500.000 diferenŃă nefavorabilă
4. Abaterea totală: Abaterea de buget (volum) + Abaterea de capacitate + Abaterea de

randament
Abaterea totală: 23.666.500 + 73.309.500 + 10.500.500 = 107.476.000
Cauze Responsabili
Cauze posibile ale abaterilor de preŃ:
Modificarea preŃului pieŃei Necontrolabilă
Modificări în sistemul taxelor nedeductibile Necontrolabilă
Schimbarea calităŃii şi implicit a preŃului fără a fi Necontrolabilă
corespunzătoare standardelor
Cumpărări neeficiente Responsabil aprovizionare
Pierderea discountului Managerul financiar
Cumpărări rapide în scopul satisfacerii unei comenzi Managerul producŃiei şi al
aprovizionării
Cauze ale abaterilor de cantitate:
Pierderi nejustificate Maistrul + Muncitorul
Verificare calitativă defectuoasă Gestionarul
SpecificaŃii greşite Managerul tehnic
Depozitare necorespunzătoare Gestionarul
Standarde incorecte Managerul de producŃie
ÎntreŃinerea necorespunzătoare a utilajelor Inginerul de întreŃinere +
Muncitorul
Cauze ale abaterilor de tarif:
Creşterea generală a salariilor Necontrolabilă
Angajarea de personal de categorii diferite datorită lipsei de Necontrolabilă
oferte de pe piaŃa muncii
Utilizarea personalului insuficient calificat Managerul de personal
PlăŃi suplimentare mai mari decât cele prevăzute datorită unor Managerul de producŃie
comenzi urgente
Cauze ale abaterilor de timp:
Schimbări în programul de lucru datorită întreruperilor Necontrolabilă
neprogramate (cădere de tensiune)
Lipsa productivităŃii muncii Muncitorii şi maistrul
Norme de timp nereale Managerul de producŃie
Utilizarea personalului insuficient calificat sau calificat Managerul de personal
necorespunzător
Supraveghere şi control ineficiente Maistrul
Lipsa materialelor sau calitatea lor defectuoasă Managerul de aprovizionare
CondiŃii improprii de muncă Managerul de personal
ÎntreŃinerea necorespunzătoare a utilajelor Managerul de întreŃinere
Bibliografie:
1. Nadia Albu şi Cătălin Albu – Instrumente de management al performanŃei, vol. I, Ed.
Economică Bucureşti, 2003;
2. ChiraŃa Caraiani şi c.a. – Contabilitate şi control de gestiune, Ed. InfoMega, Bucureşti,
2004;
3. Mihail Epuran şi ca Contabilitate si control de gestiune, Ed Economică, Bucureşti, 1999;
463
ACCIDENTELE UMANE PROVOCATE DE
CATASTROFELE NATURALE DIN ANUL 2004 ŞI
IMPLICATIILE ACESTORA ASUPRA INDUSTRIEI
ASIGURĂRILOR
EC. DRD. CLAUDIU MĂRGINEAN

Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE, sucursala Bistrita-Nasaud.
Tel: 0745106921
E-mail: claudiu.marginean@brd.ro
Natural catastrophes and man-made disasters in 2004: more than 300 000 fatalities,
record insured losses. The catastrophes recorded by sigma caused directly attributable financial
losses totalling more than USD 123 bn. Natural and man-made disasters cost property insurers
a total of USD 49bn. This means that just on 40% of the total losses quantified above was
covered by insurance.
În urma evenimentelor tragice din data de 26 decembrie 2004, care au lovit 12 state ale
coastei Oceanului Indian – tsunami – o mare parte din istoria acestor state s-a afundat în neant
odată cu numărul imens de victime. Statisticile publicate la sfârşitul lunii ianuarie 2005 au
aproximat numărul morŃilor şi al dispăruŃilor la peste 280.000 de persoane; numărul precis al
victimelor nu va fi probabil niciodată cunoscut. Amploarea acestei catastrofe naturale a atras
simpatia întregii lumi, oferindu-le persoanelor sinistrate asistenŃă socială, medicala, financiară.
Evenimentele din anul 2004, cum ar fi furtunile din zona Caraibelor, cutremurele,
accidentele navale şi atacurile teroriste, au avut ca şi consecinŃe vieŃi omeneşti, cu un rezultat
tragic pe total an 2004 – peste 300.000 de victime umane.
Catastrofele monitorizate de Sigma au cauzat pierderi financiare totalizând peste 123
miliarde USD. O mare parte a acestor pierderi s-a înregistrat în Ńările puternic industrializate,
unde catastrofele au avut un impact negativ asupra unui grad ridicat de concentrare a activelor
private.
În Statele Unite ale Americii, de exemplu, o serie de 13 uragane, printre care amintim
Ivan, Charley, Frances şi Jeanne, au cauzat pagube materiale de miliarde de dolari. În Japonia
au fost o serie de taifunuri precum şi cutremurul din 23 octombrie 2004 care a avut epicentrul în
regiunea Niigata.
În Ńările puternic industrializate o proporŃie considerabilă din valoarea proprietăŃilor
private sau ale companiilor private a fost asigurată împotriva pagubelor furtunilor. Ca şi
rezultat, în Statele Unite ale Americii şi în Japonia gradul ridicat al furtunilor din anul 2004 a
avut ca şi consecinŃe pierderi ridicate ale asigurătorilor. Astfel, în anul 2004, costul daunelor
plătite pentru asigurările de bunuri în întreaga lume a fost de 46 miliarde de dolari.
Daunele plătite pentru asigurările de bunuri au suferit de asemenea pierderi însemnate,
ridicându-se la circa 3 miliarde de dolari, având ca şi consecinŃă dezastre cauzate de acŃiunea
umană. Mai mult de jumătate din aceste daune se datorează pe scară largă incendiilor şi
exploziilor. Asigurările de aviaŃie şi cele spaŃiale au înregistrat pierderi mai scăzute în anul
2004, comparativ cu asigurările menŃionate anterior.
Dezastrele naturale şi cele cauzate de acŃiunea omului au costat asigurătorii 49 miliarde
de dolari. Comparând cu pierderile totale de 123 miliarde de dolari rezultă că doar 40% din
totalul pierderilor cuantificate au fost acoperite prin asigurare.
464
În anul 2004, Sigma a înregistrat 116 catastrofe naturale şi 216 evenimente majore
cauzatoare de pierderi ca urmare a acŃiunii umane. De câŃiva ani încoace numărul ambelor tipuri
de catastrofe au arătat un trend crescător. Evenimentul din 26 decembrie 2004 este cel mai
devastator dezastru natural din ultimele decenii. Doar în 1970 şi în 1976 catastrofele naturale au
cauzat sute de mii de morŃi: în noiembrie 1970 o furtună din Bangladesh urmată de o puternică
inundaŃie a avut ca şi rezultat 300.000 de victime; în luna mai a aceluiaşi an 60.000 de oameni
au murit într-un cutremur în Peru. În anul în 1976 un puternic cutremur cu magnitudinea M8.2 a
distrus oraşul chinezesc Tangshan, ucigând 255.000 de oameni.
Furtunile şi inundaŃiile au avut multe victime în anul 2004– 6.700 de oameni au murit în
furtuni, 7.300 în inundaŃii. Uraganul Jeanne a ucis 2.900 de oameni în Haiti.
Peste 7.200 de oameni şi-au pierdut viaŃa în dezastrele cauzate de erorile umane:
accidentele navale majore au însumat 2.100 de vieŃi omeneşti - de exemplu, scufundarea
feribotului Beringinjaya în Indonezia în luna martie 2004. Incendiile la scară largă şi exploziile
au ucis peste 1.350 de persoane – cum ar fi explozia vagonului de metrou în Coreea de Nord în
aprilie cu cel puŃin 161 de victime.
Peste 800 de oameni au căzut victimă atentatelor teroriste: 191 de oameni au murit în
atentatul cu bombă din Madrid în staŃia de tren în 11 martie 2004; cel puŃin 338 de copii de
şcoală şi adulŃi şi-au pierdut viaŃa în incidentul cu ostatici în Beslan în Rusia.
Totalul pierderilor financiare asociate catastrofelor din anul 2004 se ridică la 123
miliarde USD, din care 120 de miliarde sunt atribuite catastrofelor naturale. Pierderile direct
atribuite evenimentului din decembrie – tsunami – se ridică la 14 miliarde USD, aparent cu o
valoare moderată însă, având în vedere nivelul redus al valorii proprietăŃilor şi al bunurilor, a
avut un impact negativ asupra economiei din zonă.
Din totalul pierderilor cauzate de catastrofe în anul 2004, 49 de miliarde au fost
acoperite prin asigurări de bunuri. Acesta este un record pentru industria asigurărilor, chiar şi în
contextul în care rata anuală, începând cu anul 1987, se ridică în jurul sumei de 23 miliarde de
dolari. Partea daunelor provocate de tsunami acoperite prin asigurare se ridică la 5 miliarde de
dolari, înregistrând un nivel mai scăzut comparativ cu totalul daunelor de 14 miliarde de dolari.
Este importantă şi analiza trendului pierderilor înregistrate de societăŃile de asigurări
cauzate de catastrofele naturale şi cele influenŃate de acŃiunea omului de-a lungul timpului.
Aceste pierderi sunt luate în evidenŃa statisticienilor încă din anii 1980. În perioada 1987 – 2004
pierderile cauzate de daunele plătite pentru asigurările de bunuri, produse ca urmare a
catastrofelor se ridicau la 23 miliarde USD pe an. Vârfurile înregistrate cu pierderi de miliarde
sunt asociate: uraganului Andrew din anul 1982, atacului terorist din 11 septembrie 2001,
cutremurului de pamânt Northridge din anul 1994, uraganului Ivan din anul 2004, taifunului
Mireille din anul 1991, furtunii de zăpada Lothar din anul 1999. Trebuie menŃionat faptul că
trendul acestor pierderi cuantificate în milarde de dolari va continua şi în viitor.
În anul 2004 discrepanŃa dintre pierderile din asigurări în Ńările puternic industrializate
şi numărul mare de victime în pieŃele emergente a fost particular aparent: 96% din victimele
catastrofelor au murit în Asia unde s-au înregistrat doar un sfert din daunele asigurărilor de
bunuri. America de Nord, prin contrast, a înregistrat 2% din totalul victimelor din dezastrele
anului 2004 şi circa 68% din pagubele asigurărilor materiale.
Vom prezenta în Tabelul 1 catastrofele din anul 2004 după regiuni:
Pierderi din
Număr Procent Număr Procent Procent
Regiunea asigurări
evenimente (%) victime (%) (%)
(în MUSD)
America de Nord 46 13.9 7.342 2.4 32.911 67.7
America de Sud 16 4.8 718 0.2 2 0.0
Asia 169 50.9 290.412 96 12.094 24.9
Europa 46 13.9 1.042 0.3 1.203 2.5
Africa 36 10.8 2.666 0.9 577 1.2
Oceania/Australia 5 1.5 39 0.0 1.261 2.6
SpaŃiul oceanic 14 4.2 216 0.1 578 1.2
465
Total 332 100 302.435 100 48.626 100
Sursa: Revista Sigma , nr.1/2005.
Desigur, în nici un caz, nu putem compara pierderile în dolari cu pierderile de vieŃi

omeneşti. Însă, în ianuarie 2005, s-au făcut primele estimări ale pierderilor financiare suferite de
economiile Ńărilor afectate de tsunami.
În Tabelul 2 vom prezenta datele economice ale Ńărilor economice lovite de tsunami:
Ponderea
PIB în 2003
łara turismului Impactul estimat al tsunamiului asupra PIB-ului
(în GUSD)
în PIB (%)
India 524.4 1.1 -pierderi de 6.5 miliarde USD de capital în producŃia
facilităŃilor şi a infrastructurii
-pierderi ale producŃie de 2.1 miliarde USD
Indonezia 208.2 16.6 -0,2% scădere a PIB-ului în 2005
Thailanda 143,106 5.1 -pagube în 6 provincii de 900 MUSD
-pierderi de venit din turism: 77 MUSD de la
vizitatorii străini, 93 MUSD din turism intern
-25% din hotelurile din regiunile afectate distruse
sau avariate
Malaezia 103,737 13.3
Bangladesh 51,675 0.6
Sri Lanka 18,263 0.7 -100.000 de clădiri şi 100.500 de vehicule distruse
Kenya 13,685 NA
Somalia 913,420 NA
Tanzania 89,885 NA
Myanmar 8,398 NA
Seychelles 0.720 NA
Maldive 0.696 32.8-2 ani sunt necesari pentru a revigora economia;
sectoarele afectate sunt turismul şi pescuitul
Sursa: Swiss Re Economic Research &Consulting, IMF
ADB – Asian Development Bank
Un mod eficient de a reduce repercusiunile financiare ale pagubelor provocate de

tsunami este creşterea gradului de acoperire din asigurare. Totuşi, gradul de penetrare a
asigurărilor pe pieŃele asiatice emergente este încă scăzut, aşa încât veniturile din asigurări nu
vor juca un rol major în refacerea după dezastrul provocat de tsunami.
În Tabelul 3 vom prezenta densitatea asigurărilor în Ńările afectate de catastrofe, primele
încasate din asigurările non viaŃă în anul 2003 în USD pe locuitor:
Densitatea în USD pe cap de
łara
locuitor
Indonezia 7.6
Sri Lanka 7.3
India 3.5
Thailanda 38
Kenya 83
Tanzania 1.7
Malaezia 87
Myanmar 0.1
Bangladesh 0.7
SUA 1,990
Japonia 794
Lumea 203
Sursa: Swiss Re Economic Research &Consulting.
466
Pe de altă parte, gradul de penetrare a asigurărilor în această regiune a arătat recent o
rată impresionantă de creştere. De când consecinŃele tsunami ca şi risc de cutremur sunt
asigurabile, veniturile din asigurări ar fi un factor activ sau cel puŃin un imbold de accelerare a
refacerii economice după pierderile masive înregistrate.
În Tabelul 4 vom prezenta lista cu pierderile majore înregistrate în anul 2004 după
categorii:
Pierderi din
Evenimente Număr Procent Victime Procent Procent
asigurări
Catastrofe naturale 116 34.9 295160 97.6 45737 94.1
InundaŃii 37 7298 361
Furtuni 48 6781 38175
Cutremure 13 280859 5657
Incendii 1 3 2
ÎngheŃ 11 157 1030
Grindină 5 2 511
Alte catastrofe 1 60
naturale
Dezastre provocate 216 65.1 7275 2.4 2889 5.9
de om
Incendii, explozii 44 13.3 1330 0.4 1713 3.5
Industrie 15 47 887
Petrol, gaz 8 157 788
Hoteluri
Magazine 4 416 39
Alte clădiri 12 618
Alte incendii 5 92
Dezastre aviatice 14 4.2 507 0.2 586 1.2
Prăbuşiri 11 507 105
Explozii, incendii
SpaŃiale 3 481
Dezastre navale 46 13.9 2100 0.7 512 1.1
Navluri 10 119 247
Nave de pasageri 32 1932 245
Tancuri 2 23 20
Alte accidente 2 26
navale
Dezastre feroviare 20 6.0 632 0.2 0.0
Accidente miniere 14 4.2 690 0.2 0.0
Prăbuşiri de clădiri, 11 3.3 328 0.1 41 0.1
poduri
Diverse 67 20.2 1688 0.6 38 0.1
AcŃiuni sociale 4 188
Terorism 12 812
Alte pierderi 51 688 38
Total 332 100 302435 100 48626 100
Sursa: Revista Sigma , nr.1/2005.
Nu este nici o îndoială în faptul că, este nevoie de măsuri urgente de protecŃie a
mediului înconjurător, prin reducerea emisiilor de gaze asupra mediului ambiant, prin
renunŃarea la folosirea combustibililor fosili, dar şi prin dezvoltarea noilor tehnologii menite să
combată acest trend pe termen lung. Pe termen mediu şi scurt acest trend ar putea provoca
pierderi şi mai ridicate, dacă nu se vor impune standarde stricte în construcŃii, dezvoltându-se în
acelaşi timp managementul riscului şi al evenimentelor de natura dezastrelor.
467
Prin acoperirea în termeni comensurabili al riscului actual, asigurările ne dau soluŃia
prevenirii sau diminuării pagubelor produse şi ne ajută să suportăm consecinŃele financiare ale
catastrofelor.
Bibliografie:
1. Revista Sigma , nr.1/2005.
2. Swiss Re Economic Research &Consulting, 2004.
3. ADB – Asian Development Bank, 2005.
468
TEORIA RISCULUI ŞI A INCERTITUDINII ÎN MATERIE
DE ACCIDENTE DE PERSOANE
EC. DRD. CLAUDIU MĂRGINEAN

Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE, sucursala Bistrita-Nasaud
Tel: 0745106921
E-mail- claudiu.marginean@brd.ro
Risk is a condition in which there is a possibility of an adverse deviation from a desire outcome
that is expected or hoped for. Because the term “uncertainty” is often used in connection with the term
“risk”, it seems appropriate to explain the relationship between the two terms . The distinction between
“pure risk” and “speculative risk” is important because only pure risks are normally insurable.
Riscul şi incertitudinea în societatea modernă

Problematica riscului şi a incertitudinii în societatea modernã a preocupat atât pe
specialişti cât şi pe practicieni şi desigur, pe oamenii de rând, de-a lungul timpului.
O apreciere generală evidenŃiază faptul că dezvoltarea socială şi creşterea economică au
marcat în timp evoluŃii ascendente, prioritar sub incidenŃa riscurilor şi a incertitudinii şi doar
secvenŃial sub incidenŃa certitudinii.
Riscul este definit conform DEX240- posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea
de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, pericol posibil.
În uzul general al limbii, riscul are oarecum aceeaşi semnificaŃie cu pericolul241.
Specialiştii în asigurãri prin expresia risc înŃeleg pericolul, primejdia.
Pe lângã aceasta, riscul are şi o a doua semnificaŃie. În loc sã vorbim despre asigurarea
“X”, vorbim despre riscul “X”. Denumim astfel risc o anumitã poliŃã de asigurare sau
persoanele care sunt asigurate prin poliŃa respectivã.
Riscul poate avea mai multe valenŃe: pericol, prejudiciu, pagubă, pierdere la bunuri;
afectare corporală la persoane, având ca efect invaliditatea corporală sau decesul.
Mãrimea pericolului nu este complet unitarã pentru fiecare asigurare în parte. Pericolul
de accident este foarte scãzut pentru un funcŃionar de birou şi este foarte ridicat pentru un
tinichigiu de acoperişuri. Astfel, pericolele depind de anumite însuşiri ale ale persoanelor
asigurate, pe care le denumim caracteristicile pericolului.
Riscul are, după cum am văzut, o sferă largă de extindere. ProtecŃia impotriva riscului
de accidente este o alternativă. In acest context, pârghiile de protecŃie sunt variate. Una dintre
ele o constituie asigurarea.
În asigurarea de accidente pentru cazurile de persoane cunoaştem sute de profesii
diferite. Denumim grupele din cadrul unei caracteristici a pericolului respectiv - clase de
pericol.
Pericolul este în acest sens diferit de la o clasã la alta, sarcina tehnicii de asigurare fiind
în acest sens dificilã, clasificarea trebuie realizatã astfel încât pericolul sã poatã fi sesizat cât mai
precis şi cât mai simplu. In societatea modernã este delimitat riscul obiectiv de cel subiectiv.
Riscul subiectiv cuprinde toate acele momente individuale de pericol care depind de
însuşirile spirituale şi de caracterul persoanelor asigurate.
Prin risc obiectiv se înŃeleg acele caracteristici de pericol, precum şi împrejurãrile care
sunt în general inerente persoanelor asigurate, dacã se face abstracŃie de pericolul subiectiv.
240
DicŃionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pag.929.
2
M. Gurthler, Riscul, sesizarea calculul şi delimitarea lui, Ed. Th. Gabler, Wiesbaden, pag.7.
469
Cuantificarea pericolului trebuie vãzutã şi prin prisma mediului societãŃii moderne în
care noi trãim, a climatului de incertitudine. Conform definiŃiei DEX, incertitudinea este
definită astfel: nesiguranŃã, îndoialã, ezitare.
Putem observa raportul cauzã-efect care apare între incertitudine şi risc, fiind foarte
greu de cuantificat modul în care mediul de afaceri, uneori ostil caracterizat prin haos şi
terorism influenŃazã şi provoacã riscul. În condiŃii normale riscul este clasificat prin observaŃii
statistice, însã în condiŃiile societãŃii moderne apare riscul provocat de acŃiuni de spionaj sau
sabotaj.
Profesorul J.D. Hammond susŃinea următoarele : “Să studiezi asigurarea fără a studia
riscul în asigurări, este ca şi cum ai studia medicina fără a studia în prealabil biologia”242.
Conform definiŃiei adoptate în 1983243 : “ riscul este constituit din posibilitatea ca un
fapt cu consecinŃe nedorite, să se producă.”. Un model de gestiune al riscului vizează
planificarea, organizarea şi controlul riscului. Un alt model, de analiză a riscului, este bazat pe
metoda scenariilor, analiza de sensibilitate şi pe arborele de decizie.
Observarea tehnicilor de asigurare a adus informaŃii economice pentru adaptarea
metodelor de calcul şi de evaluare economică a situaŃiilor de incertitudine. Două reflectări
teoretice şi-au pus amprenta pe teoria riscului şi a incertitudinii, cea a lui Frank Knight şi cea a
lui Kenneth Arrow244.
Teoria lui Franck Knight
1. “Riscul, incertitudinea şi profitul” a fost publicată în anul 1921245. Această
contribuŃie a economistului american Franck Knight este cunoscută de economişti pentru
justificarea adusă profitului întreprinderii prin riscurile asumate de antreprenor. Ea completează
versiunea schumpeteriană, care asociază profitul genezei inovaŃiilor într-o întreprindere
individuală, inovaŃie care poartă riscurile câştigurilor sau pierderilor. Astfel, incertitudinea poate
să fie conŃinută într-o estimare a profitabilităŃilor. RaŃionamentul lui Franck Knight este
important pentru determinarea limitelor asigurabilităŃii şi delimitarea responsabilităŃii
întreprinzătorilor.
2. Gestiunea globală a riscurilor trebuie să se integreze într-o previziune pe termen
lung şi să includă prevenirea accidentelor, atât a riscurilor economice cât şi financiare. Risc-
managementul devine o componentă a planificării pe termen lung. Franck Knight invocă două
moduri de regrupare a riscurilor, în funcŃie de dezvoltare şi speculaŃie, ceea ce poate surprinde.
Dezvoltarea economică este raŃiunea de a fi, ea putând fi internă sau externă. Franck Knight
estima că dezvoltarea permite existenŃa incertitudunii, regrupând astfel riscurile prin
consolidare. O altă strategie este cea a speculaŃiei (raŃională ) care corespunde unei tactici a
specializării agenŃiilor şi serviciilor financiare în funcŃie de capacitatea lor de a prelua riscurile.
Gestiunea globală a riscurilor 246 incită la regruparea riscurilor de orice natură susceptibile de a
compromite activitatea întrepinderii. Vulnerabilitatea sistemelor economice actuale, cu
predominanŃă a serviciilor este supusă unei amplificări paradoxale subliniată de Orio Giarini: ea
creşte cu calitatea şi performanŃa serviciilor noi, în loc să se atenueze. În Europa şi pe plan
mondial, câteva parteneriate caută care sunt riscurile de asumat pentru a le transfera
asigurătorului şi care este locul acordat gestiunii tehnice şi financiare, cum să prevină riscurile
sistematice ale speculaŃiei.
3. Gestiunea globală a riscurilor întrepinderii este astăzi deseori inspirată de o strategie
de protecŃie apropiată de cea militară. O primă reflecŃie este consecinŃa marilor dezastre, în
particular analiza prezentată de Patrick Lagadec247 asupra “civilizaŃiei riscului”. Analiza
catastrofelor tehnologice pune în lumină limitele căilor de prevenire disponibile, din cauza
diluŃiei responsabilităŃilor.
242
J.D. Hammond, Essays in the Theory of Risk and Inssurance, Scott-Foresman,1968.
243
O’ Shaughnessy Wilson, La Faisabilite de Project Les Edition SMG, Paris,1992, p.43.
244
Lambert Denis, Economie des Assurances, Ed. Armand Colin, 1996, p.46.
245
Lambert Denis, Op. Cit., pag.47.
246
Managing Risks, Bus.Week, 31/10/1994.
247
Patrick Lagadec, La Civilisation du risque, Seuil, 1981.
470
Amiralul Pierre Lacoste248 evoca dimensiunile strategice ale riscului şi incertitudinii. El
examinează riscul sistemic în termeni apropiaŃi de teoria riscului şi a incertitudinii: extensia
situaŃiilor de haos, diseminarea armelor nucleare şi destabilizarea democraŃiilor prin terorism.
Lacoste propune două tipuri de strategie: în prezenŃa riscului pur aleatoriu şi
neprevăzut, o logică raŃională fondată pe protecŃia poziŃiilor, prevenirea şi intervenŃia
aposteriori; în prezenŃa riscurilor provocate, o logică conflictuală. În organizarea
întrepinderilor, frecvenŃa riscurilor provocate acompaniază internaŃionalizarea pieŃelor, de
exemplu prin sabotaj sau spionaj industrial. Aceste riscuri subliniază rea voinŃă, fraudă şi
criminalitate.
O nouă dimensiune, bazată pe informaŃiile statistice, formează o logică de
“cantonament şi dublă securitate”, complementară evaluării riscurilor industriale şi necesară la
prevenirea riscurilor catastrofice.
Sintetizând teoria lui Pierre Lacoste legatã de riscul în asigurãrile de accidente, putem
compara cele douã strategii:
1. logica raŃională ;
2. logica conflictuală.
Tabelul 1. Logica raŃională

1. Riscuri fortuite de natură accidentală
ProtecŃie prevenire intervenŃie- logică raŃională
Pentru riscurile de naturã accidentalã, funcŃia de protecŃie este asiguratã prin prevenirea
evenimentelor neprevãzute şi prin intervenŃia ulterioarã, prin folosirea unei logici raŃionale .
Tabelul 2. Logica conflictuală

2.Riscuri provocate de natură intenŃionată
InformaŃie protecŃie intervenŃie-logică conflictuală
Pentru riscurile de naturã intenŃionatã, informaŃia despre anumite acŃiuni rãu

intenŃionate ajutã în selecŃia riscurilor acceptate în asigurare, asigurând o protecŃie pentru actele
de violenŃã, sabotaj, infracŃiune, intervenŃia pentru riscurile provocate generând o logicã
conflictualã.
Teoria lui Kenneth Arrow (1953)
În anul 1953, trei viitori laureaŃi ai premiului Nobel- Maurice Allais, Gerard Debreu şi
Kenneth Arrow249 au fost la originea reînnoirii teoriei riscului şi a incertitudinii.
Lucrarea lui Arrow asupra teoriei asumãrii riscului a influenŃat puternic cercetãrile
teoretice în economia sãnãtãŃii şi a asigurãrilor.
În economia asigurãrilor, trei raŃionamente sunt esenŃiale:
1. CerinŃa de securitate construitã pe aversiunea naturalã a individului pentru risc.
2. Acoperirea riscurilor de naturã exterioarã nu permite asigurarea unui echilibru
concurenŃial satisfãcãtor între ofertã şi cererea de securitate, numai în cazul unei
informaŃii perfecte.
3. Arbitrajul între acoperirea privatã pe piaŃã şi acoperirea publicã a riscurilor nu poate
rezulta doar dintr-un demers de optimizare.
Deşi anticiparea producerii unor accidente nu pare a fi posibilă, mulŃi oameni au studiat
accidentele pentru a determina cauzele care duc la apariŃia lor. Prin cunoaşterea cauzelor care au
provocat accidentele în trecut, oamenii sunt capabili, într-o mai mare măsură, să prevină
accidentele viitoare prin eliminarea acestor cauze.Au fost elaborate o serie de teorii asupra
cauzelor producerii accidentelor şi asupra controlului riscului250.
248
P. Lacoste, Les Mafias contre la Democratie, Lattes, 1992, pag. 45.
249
K. Arrow, Rolul valorilor bursiere pentru o mai bunã repartiŃie a riscului, Vol XI, 1953.
250
Dan Anghel Constantinescu, Managementul riscului în asigurări, ColecŃia NaŃionala, Bucureşti,1999, pag.11.
471
Teoria dominoului
Teoria dominoului a fost elaborată în anul 1920 de către H.W.Heinrich, un inginer
specializat în siguranŃa industrială. Această teorie susŃine faptul că toate accidentele sunt
rezultatul unui lanŃ de cinci factori:
1. Mediul social;
2. Greşeala unei persoane;
3. Un act periculos;
4. Accidentul în sine;
5. Accidentul rezultat.
Heinrich explică fiecare dintre aceşti cinci factori, făcând comparaŃie cu un joc de
domino.
Autorul teoriei susŃine faptul că: (1) orice accident se produce într-un mediu social
negativ pentru o persoană şi are drept consecinŃă rănirea acesteia; (2) îndepărtarea oricăreia
dintre cele patru piese de domino care preced accidentul duc la prevenirea acestuia. Heinrich
subliniază că îndepărtarea celei de a treia piese- actul periculos, este, de obicei, cea mai bună
cale de a întrerupe lanŃul şi de a preveni producerea accidentelor. El crede că acŃiunile umane
periculoase ( folosirea nepotrivită a unei maşini) sunt, de departe, mult mai frecvente decât
condiŃiile de nesiguranŃă (cum ar fi defectarea unei maşini). De aceea, corectarea acestor acŃiuni
a reprezentat cea mai eficinetă metodă de prevenire a accidentărilor.
Teoria eliberării energiei
Această teorie elaborată de William Haddon Jr., în anul 1970, consideră că accidentele
pot fi privite ca o cantitate de energie care este eliberată şi care afectează obiectele şi fiinŃele la
un nivel ce nu poate fi suportat de acestea. Conform teoriei lui Haddon, cauza principală a
accidentelor o constituie scăparea energiei de sub control.
Strategiile lui Haddon au fost continuate de către Robert Mehr şi Bob Hedges. Aceştia
au identificat 5 puncte de control ale accidentului:
1. Controlul formării energiei;
2. Controlul eliberarării energiei;
3. Separarea energiei eliberate de persoanele şi obiectele susceptibile a fi afectate;
4. Crearea unui mediu care să reducă efectul nociv al energiei eliberate;
5. Contracarea efectelor energiei eliberate.
Bibliografie:
1. DicŃionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pag.
929.
2. M. Gurthler, Riscul, sesizarea calculul şi delimitarea lui, Ed. Th. Gabler, Wiesbaden, pag.
7.
3. J.D. Hammond, Essays in the Theory of Risk and Inssurance, Scott-Foresman, 1968.
4. O’ Shaughnessy Wilson, La Faisabilite de Project Les Edition SMG, Paris,1992, pag. 43.
5. Lambert Denis, Economie des Assurances, Ed. Armand Colin, 1996, pag. 46.
6. Managing Risks, Bus.Week, 31/10/1994.
7. Patrick Lagadec, La Civilisation du risque, Seuil, 1981.
472
CAPITALUL SOCIETĂłILOR DE ASIGURARE DIN
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
DRD. BOGDAN MANOLE DECEBAL,

ASIROM S.A. Bucureşti
E-mail: bogdan@consultantasigurari.ro, bmd.dmb@gmail.com
Telefon: 0788-788.787, 0722-264.358
Std. MIHĂILESCU Bogdan Marius
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de ŞtiinŃe, Specializarea Economia
ComerŃului, a Turismului şi a Serviciilor
E-mail: mbogdanm@yahoo.com
The integration of Romania into the European Union supposes that even the insurance economy
must be aligned to the standards and the valences of the unique market. One of the important elements
that must be harmonized is the shareholders equity of the insurance companies. The law modifications
recently adopted set a strictly calendar for increasing the minimum shareholders equity of the insurance
companies. The implications in this context are multiple and must be shown correctly both the advantages
and disadvantages for the Romanian economy.
1. Introducere
Liberalizarea pieŃei asigurărilor de după 1990 s-a făcut într-un mod extrem de elastic,
societatea de asigurare fiind asimilată cu orice altă entitate economică ce are drept scop profitul.
Astfel orice persoană care dispunea de 100.000 capital social putea să înfiinŃeze o societate
comercială cu răspundere limitată sau pe acŃiuni.
Pe cale de consecinŃă societăŃile de asigurare s-au înmulŃit din punct de vedere al
numărului dar extrem de puŃine aveau o capitalizare corespunzătoare. PiaŃa asigurărilor a
reacŃionat determinând falimente ale unor societăŃi de asigurare, asiguraŃi nemulŃumiŃi de
proasta servire şi discreditarea conceptului de asigurare. SituaŃia intră într-o stare de normalitate
10 ani mai târziu când prin legea 32 / 2000 se impun restricŃii la funcŃionarea societăŃilor de
asigurare pe piaŃă. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România a elaborat norme care
să reglementeze în mod eficient activitatea asigurătorilor.
Rolul capitalului social în economia asigurărilor şi în special a societăŃilor de asigurare
devine tot mai important în contextul integrării economiei româneşti în uniunea europeană. La
momentul aderării societăŃile de asigurare din România trebuie să răspundă cerinŃelor existente
pe piaŃa unică europeană.
2. Capitalul. Structura şi mod de constituire
Cu privire la conceptul de capital, unii cercetători îl consideră o categorie economică cu
caracter istoric251. Primele forme de manifestare ale capitalului au fost sub forma capitalului
comercial ce au contribuit la dezvoltarea comerŃului cu mărfuri şi apoi sub forma capitalului
cămătăresc format prin comerŃul cu bani purtători de dobândă.
Capitalul poate fi fizic sau bănesc, fix sau circulant, social sau propriu şi este definit ca
„stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor
251
Gavrilaş Gh., ConsideraŃii cu privire la conceptul, conŃinutul, structura şi surse de constituire a capitalului,
Revista FinanŃe Publice şi Contabilitate, nr.4 – aprilie 2003, Ministerul FinanŃelor Publice, pag.58.
473
lor”252. Procesul economic al asigurărilor presupune prezenŃa unor pârghii de formare a
capitalului, denumite resurse. Prin resurse se înŃelege rezerva de mijloace susceptibile de a fi
valorificate într-o împrejurare dată. În urma unor analize, se disting cele două caracteristici care
dau sens capitalului, mişcarea şi valoarea. Din punctul de vedere al modului său de formare,
capitalul social denumit şi capital nominal reprezintă expresia valorică a sumei, aporturilor
individuale ale asociaŃilor unei societăŃi253. În structură sa regăsim capital propriu şi capital
împrumutat. SocietăŃile de asigurare de regulă nu apelează la capital împrumutat. Capitalul
propriu este compus din capital social, prime legate de capital, diferenŃe de reevaluare, rezultatul
reportat, rezultatul exerciŃiului, subvenŃiile şi rezervele. Capitalul a mai fost definit ca „bogăŃia
mobiliară acumulată” pe care întreprinzătorii o regăsesc în producŃie254. Capitalul trebuie să
producă un profit anual normal, constituit dintr-o anumită cantitate de bani sau bunuri255.
Capitalul financiar este sinonim cu activele nete/capitalurile proprii, fiind definit în termenii
unităŃilor monetare nominale. Capitalul fizic este privit ca şi capacitate de exploatare în
termenii capacităŃii productive.
3. Structura capitalului unei societăŃi de asigurare
Capitalizarea societăŃii de asigurare se face prin aportul în bani şi natură prin care
acŃionarii s-au angajat să-l pună la dispoziŃia societăŃii comerciale. Structura capitalului
reprezintă în fapt împărŃirea capitalului în capital acŃionar şi capital împrumutat sau proporŃia
în care capitalul acŃionar este împărŃit în acŃiuni ordinare sau preferenŃiale256.
Capitalul propriu al unei societăŃi de asigurare reprezintă totalitatea capitalurilor,
proprietate a acŃionarilor, care se înscrie în pasivul bilanŃului şi se compune din: aporturile de
capital social, prime legate de capital, rezerve de capital, rezerve din reevaluare, subvenŃii,
profitul nerepartizat reportat din anii precedenŃi şi alte elemente asimilate. Consider că nu există
diferenŃe de interpretare între conceptul modern al capitalului şi cel clasic (marxist). În
concepŃia clasică „capitalul circulant care intră în procesul de producŃie transmite produsului
întreaga sa valoare şi trebuie deci înlocuit în mod continuu, în natură, prin vânzarea
produsului; dacă este vorba ca procesul de producŃie să se desfăşoare fără întrerupere.
Capitalul fix care intră în procesul de producŃie transmite produsului numai o parte a valori
sale (uzura prin amortizare) şi continuă să funcŃioneze în procesul de producŃie în ciuda
uzurii”257. Teoria marxistă analizează capitalul şi prin modul în care acesta participă la
producerea plus valorii, în capital constant şi capital variabil. Capitalul constant este definit
ca „acea parte a capitalului care se transformă în mijloace de producŃie, adică în materii
prime, materiale auxiliare şi mijloace de muncă, nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de
producŃie”258. Capitalul variabil reprezintă „partea de capital transformată în forŃă de muncă,
îşi schimbă valoarea în procesul de producŃie. Ea reproduce propriul echivalent şi în afară de
acesta un excedent, plus valoarea care la rândul ei poate să varieze, să fie mai mare sau mai
mică”. În cazul societăŃilor de asigurare se evidenŃiază mai pregnant capitalul variabil.
Capitalul constant nu creează valoare nouă (plusvaloare), fiind o condiŃie a producerii şi
însuşirii plus valorii. Sursele de constituire ale capitalului sunt multiple. FinanŃarea internă
creată prin folosirea resurselor din interiorul societăŃii (autofinanŃare, cesiunea de active şi
resurse generate de procesul de exploatare. FinanŃarea externă este bazată pe resurse atrase prin
creare sau majorare de capital, împrumuturi pe termen lung, mediu sau scurt şi dividend sau
dobândă. Putem vorbi de capital real şi financiar. SocietăŃile de asigurare fiind entităŃii
252
xxx, DicŃionar de economie politică, Editura Economică, ediŃia a II-a, 2001, pag.80.
253
Popescu D. A., Contractul de societate, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag 223.
254
Turgot Anne Robert Jaques, ObservaŃions sur le memoire de M. De Saint-Peravy en faveur de l’import indirect –
(FranŃa, 1768).
255
Popescu Gh., EvoluŃia gândiri economice, Editura „George BariŃiu”, Cluj Napoca, 2000, pag.184.
256
Manolescu Gh., Mediul fiscal şi capitalizarea, Revista FinanŃe, Credit, Contabilitate, nr.5-6 – iunie 1994,
Ministerul FinanŃelor Publice, pag.30.
257
Marx K. – Capitalul, Vol.I, ediŃia a III-a, Editura de Stat pentru literatură politică, Bucureşti, pag. 172.
258
Idem, pag. 236.
474
economice cu domeniul de activitate de prestări servicii financiare, analiza de bază a capitalul
social se face după capitalul financiar ca pondere în capitalul real.
Capitalul bănesc este o formă a capitalului avansat pentru constituirea fondului de
asigurare. Mai mult de atât, supra-structural este un activ de o natură particulară, moneda, care
permite asumarea unor riscuri. Prin vânzarea unor riscuri prin intermediul poliŃelor de asigurare
se generează fluxuri financiare, expresie monetară a fluxurilor reale.
4. Capitalul social al societăŃilor de asigurare
Capitalul social este echivalentul valoric total emis de o societate comercială sub formă
de acŃiuni în cazul societăŃilor de asigurare259. Acesta se mai numeşte şi capital nominal sau
autorizat, deoarece conŃine valoarea nominală a tuturor acŃiunilor emise de societatea
comercială. Capitalul social este subscris şi poate fi capital vărsat sau nevărsat. CondiŃia impusă
în cazul societăŃilor de asigurare este dată de obligativitatea acŃionarilor de a vărsa integral
capitalul social.
Capitalul social în societăŃile de asigurare intră într-un ciclu financiar care asigură buna
funcŃionare a fluxurilor financiare ale actului de asigurare. Rolul principal este de a asigura cu
rezerve de prime fondul de asigurare în cazul în care contractele sunt negociate cu plata
primelor de asigurare în rate subanuale. Un alt rol al capitalului social este de a susŃine capitalul
uman şi cheltuielile administrativ gospodăreşti până la încheierea ciclului productiv260.
Încheierea acestui ciclu productiv poate fi considerat momentul în care poliŃele sau contractele
de asigurare ajung la maturitate sau expiră, putându-se determina plusvaloarea obŃinută.
Economia modernă orientează asigurătorii să-şi sporească partea financiară a capitalului social
în detrimentul capitalului fix261. Utilizarea elementelor ce ar compune în mod normal un capital
fix se face prin alocarea periodică a unor resurse băneşti pentru plata ratelor de leasing sau a
chiriei. Activitatea de asigurare modernă nu mai presupune blocarea unor fonduri importante în
mijloace fixe. Fondurile respective sunt folosite mai eficient pentru capitalizarea financiară sub
formă de capital bănesc, indispensabil actului de asigurare. Analiza efectuată asupra gradului de
capitalizare a societăŃilor de asigurare de pe piaŃă a scos în relief o situaŃie critică asupra
gradului de omogenizare a pieŃei. Din totalul de 46 societăŃi de asigurare autorizate, primele
şase societăŃi de asigurare clasate după valoarea capitalului social, reprezentând o cotă de 13%
din piaŃă, deŃin mai mult de jumătate din totalul capitalului social subscris şi vărsat (53,31%). În
figura nr. 1 am exprimat grafic ponderea capitalului social subscris în raport cu capitalul vărsat.
Figura 1. Structura capitalului social subscris şi vărsat al societăŃilor de asigurare
9,90%
90,10%
in numerar in natura
Sursa: Raport Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pe anul 2003
Potrivit legii, societăŃile de asigurare pot funcŃiona cu un aport de capital constituit

diferit faŃă de cel prevăzut de legea societăŃilor comerciale262. Prin Ordinul Comisiei de
259
Angelescu C. şi colectiv, DicŃionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001
260
Capitalul uman – capacitatea oamenilor de a produce sau presta în mod eficient bunuri materiale sau servicii.
261
Capitalul fix – parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producŃie,
se consumă treptat şi se înlocuieşte după mai mulŃi ani de utilizarea (clădiri, construcŃii, mijloace de transport,
mobilier, etc.).
262
Art. 12 alin.(4) lit.b) şi art.16 alin.(2) din Legea nr.32/2000, precum şi Ordinele CSA nr.2/2001 şi nr.6/2002 pentru
punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă
475
Supraveghere a Asigurărilor din România nr. 3.109 din 23 decembrie 2004, s-a stabilit un
calendar prin care societăŃile de asigurări sunt obligate să îşi majoreze capitalul social până la 30
iunie 2006. Pe baza datelor privind capitalul actual al societăŃilor de asigurare furnizate de
autoritatea în domeniu am prelucrat informaŃiile pentru o mai bună interpretare. În Figura nr.2
am evidenŃiat primele 10 societăŃi de clasament, exprimând separat capitalul social cumulat al
celorlalte 36 societăŃi autorizate.
Figura 2. Ponderea capitalului social al primelor 10 societăŃi de asigurare

în întreaga piaŃă a asigurărilor pe anul 2003
Ponderea capitalului social al societăŃilor de

asigurare in total piaŃă pe anul 2003
ASIROM
13% AVIVA
30% ING NEDERLANDEN
10% UNITA
ASTRA
ALLIANZ TIRIAC
9% AIG LIFE
3% OMNIASIG
4% ARDAF
9% INTERAMERICAN
5%
5% 5% 7% Alte 36 societăŃi
Sursa: Date prelucrate din Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din România pe anul
2003
În figura nr.3 sunt surprinse grafic informaŃiile privind apartenenŃa capitalului,

(românesc sau străin).
Figura 3. Structura capitalului social în funcŃie de originea investitorilor
Structura capitalului social subscris şi varsat al

societăŃilor de asigurare in anul 2003
Capital social subscris şi vărsat în

numerar de investitori străini
49%
natură de investitor străini

40% numerar de investitori români

5% 6%
natură de investitori români
Sursa: Date prelucrate din Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din România pe anul
2003
Se observă cu uşurinŃă detaşarea pe piaŃă a unor societăŃi de asigurare din primele locuri
ale clasamentului privind capitalul social. SocietăŃile aflate în top dictează evoluŃia pieŃei. De
asemenea observăm un grad de capitalizare redus, cu toate că subscrierile de capital au fost
vărsate în proporŃie de 90,1%, iar din 100% capital vărsat 89% s-a făcut în numerar şi numai
11% în natură. În concordanŃă cu reglementările în vigoare la data de 31.12.2003, capitalul
social subscris şi vărsat al celor 46 societăŃi de asigurare autorizate a fost de 4.954.131 milioane
lei. ProvenienŃa capitalului este echilibrată cu un punct procentual în favoarea capitalului străin,
care este prezent în 17 din cele 46 de societăŃi de asigurare (37% societăŃi au capital străin). Din
liberă vărsat al asigurătorilor. Ordinul nr.6/2002 a fost modificat prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor nr.3106 din 17 aprilie 2003, publicat în Monitorul Oficial nr.217 din 19 aprilie 2003. Prin acest ordin
asigurători autorizaŃi au fost obligaŃi să majoreze capitalul social până la limita minimă legală prin aport în numerar.
476
capitalul social subscris şi vărsat în numerar 59,9% este participaŃie externă prin diverşi
investitori străini, iar din capitalul adus ca aport în natură cota de participare a capitalului străin
este de 52,36%. SocietăŃile unde se regăseşte capitalul din străinătate sunt mai capitalizate decât
cele autohtone, care sunt mai numeroase, dar fără forŃă financiară de lucru. Consider că în viitor
numărul societăŃilor de asigurare se va reduce la maximum 30, care vor avea o forŃă financiară
să facă faŃă concurenŃei din Uniunea Europeană. Analiza în timp a capitalului social minim care
trebuie deŃinut de o societate de asigurare (figura nr. 4), prezintă o creştere exponenŃială a
nivelului acestuia în viitor, potrivit calendarului stabilit de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor din România.
Capitalul social minim al societăŃilor de asigurare prevăzut în normele Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor trebuie să fie vărsat la o bancă autorizată de B.N.R., iar pentru
societăŃile mutuale fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale.
Fiecare societate de asigurare trebuie să menŃină cumulativ capitalul social vărsat minim263 sau
fondul de rezervă liber vărsat pentru societăŃi mutuale şi marja de solvabilitate. Prin modificările
aduse la sfârşitul anului 2004, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România impune un
calendar legislativ prin care asigurătorii sunt obligaŃi să-şi majoreze capitalul social, după cum
este sistematizat în tabelul nr. 1.
Tabelul 1. Calendarul privind nivelul minim al capitalului

social al societăŃilor de asigurare până la 30 iunie 2006264.
Până la data de 30 iunie 2005 31 decembrie 2005 30 iunie 2006
a. Activitatea de asigurări 40 miliarde lei Echivalent a Echivalent a
generale exceptând 65 miliarde lei vechi 100 miliarde lei vechi,
asigurările obligatorii (6.500.000 lei noi ) (10.000.000 lei noi)
b. Activitatea de asigurări 65 miliarde lei Echivalent a Echivalent a
generale 100 miliarde lei 150 miliarde lei vechi,
vechi, (10.000.000 lei (15.000.000 lei noi)
noi)
c. Activitatea de asigurări 60 miliarde lei Echivalentul a Echivalent a
de viata 100 miliarde lei 150 miliarde lei vechi,
vechi, (10.000.000 lei (15.000.000 lei noi)
noi)
Pentru activităŃile „a” şi suma valorilor prevăzute la lit. a) si c) sau b) şi c), după caz, în
„c” sau „b” şi „c” funcŃie de activităŃile de asigurare desfăşurate.
Sursa: Ordinul nr. 3.109 din 23.12.2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din
România
SocietăŃile fără un capital de lucru puternic vor fi preluate de societăŃi de calibru de pe

piaŃa europeană sau vor fuziona cu altele existente.
SituaŃia modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a
situaŃiilor financiare, care să evidenŃieze profitul net sau pierderea netă a perioadei; fiecare
element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul propriu
şi totalul acestor elemente; efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecŃia
erorilor fundamentale.
Figura 4. Dinamica valorii minime a capitalului social al societăŃilor de asigurare
263
Capitalul social vărsat sau după caz fondul de rezervă liberă vărsat la societăŃile de asigurare, nu poate fi mai mic
decât următoarele limite: 15 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii; 30
miliarde lei pentru activitatea de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto; 21 miliarde lei pentru activitatea de
asigurări de viaŃă; d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcŃie de activităŃile de
asigurare desfăşurate.
264
Leul nou si leul vechi sunt definiŃi conform prevederilor Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei
naŃionale.
477
Dinam ica capitalului social al societăŃilor de asigurare în perioada
anilor 1990-2006
350.000.100
Mii
300.000.100
250.000.100
Valoare 200.000.100
150.000.100
100.000.100
50.000.100
100
90 92 94 96 98 00 02 04 06
an. an. an. an. an. an. an. an. an.
i i i i i i i i i
Ani
a. Activitatea de asigurări generale exceptând asigurările obligatorii
b. Activitatea de asigurăre obligatorie
c. Activitatea de asigurări de viata
Pentru activităŃile „a” şi „c”
Pentru activităŃile „b” şi „c”
Principalele operaŃiuni care se înregistrează în contabilitatea firmei cu privire la

majorarea capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acŃiuni, încorporarea primelor legate
de capital rezervelor de capital statutare şi a altor rezerve şi alte operaŃiuni potrivit legii.
Diminuarea capitalului social poate avea loc la răscumpărarea acŃiunilor proprii, acoperirea
pierderilor din anii precedenŃi, alte operaŃiuni, potrivit legii.
Costurile aderării pentru industria asigurărilor vor fi extrem de mari. Practic vor mai
rămâne ca operatori pe piaŃă societăŃile cu o capitalizare puternică. InfluenŃa capitalului străin va
fi simŃită la majoritatea societăŃilor de asigurare autorizate la data aderării la Uniunea
Europeană. În aceste condiŃii nu se mai poate vorbi de o economie autohtonă a asigurărilor ci
doar de o piaŃă potenŃială de asigurare pentru societăŃile transnaŃionale. SituaŃia va fi favorizată
şi de existenŃa grupurilor financiare formate din bancă, societate de leasing, societate de
asigurare, societate de valori mobiliare şi societate de brokeraj. ActivităŃile financiare ale
grupului se susŃin reciproc capitalizându-se.
BIBLIOGRAFIE:
1. Angelescu C. şi colectiv, DicŃionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
2. Bogdan M.D. Sistemul InformaŃional în societăŃile de asigurare, Editura Antet, Bucureşti,
2003.
3. Cistelecan L., Cistelecan R., Asigurări Comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu
Mureş, 1997.
4. Marx K. – Capitalul, Vol.I, ediŃia a III-a, Editura de Stat pentru literatură politică,
Bucureşti.
5. Popescu D. A., Contractul de societate, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag.
6. Popescu Gh., EvoluŃia gândiri economice, Editura „George BariŃiu”, Cluj Napoca, 2000.
7. Turgot Anne Robert Jaques, ObservaŃions sur le memoire de M. De Saint-Peravy en faveur
de l’import indirect – (FranŃa, 1768).
8. Gavrilaş Gh., ConsideraŃii cu privire la conceptul, conŃinutul, structura şi surse de
constituire a capitalului, Manolescu Gh., Mediul fiscal şi capitalizarea, Revista FinanŃe,
Credit, Contabilitate, nr.5-6 – iunie 1994, Ministerul FinanŃelor Publice.
9. Revista FinanŃe Publice şi Contabilitate, nr. 4 – aprilie 2003, Ministerul FinanŃelor Publice.
10. xxx, DicŃionar de economie politică, Editura Economică, ediŃia a II-a, 2001.
478
CONDUITA MONETAR – VALUTARĂ A BNR – O
GARANłIE A INTEGRĂRII EUROPENE?
LECT. UNIV. DRD. ROXANA DAVIDESCU

LECT. UNIV. DRD. DIANA LUPU
Universitatea “Petre Andrei” Iaşi, Aleea Tudor Neculai, nr. 29, bl.953, sc. E, et.2, ap.11, cod 700734
Iaşi, Telefon: 0723-695090
E-mail: roxdav@gmail.com
Abstract: For the candidate countries, the accession to European Union requires higher
exactingnesses, both for the inflation rate development, and the exchange rate evolution. Taking into
account the multitude and complexity of the objectives had in view in the pre-accession process, for
Romania, as a candidate country, the elaboration and consistent achievement of a coherent and realistic
ranking of economic and financial priorities it is mandatory.
Pentru Ńările candidate, pregătirea aderării la Uniunea Europeană (UE) ridică exigenŃe
sporite atât pentru evoluŃia ratei inflaŃiei, cât şi pentru evoluŃia cursului de schimb valutar.
Având în vedere multitudinea şi complexitatea obiectivelor urmărite în procesul de preaderare,
pentru România, ca stat candidat, este necesară elaborarea şi realizarea consecventă a unei
ierarhizări coerente şi realiste a priorităŃilor economice şi financiare.
O economie nu poate cumula autonomia politicii sale monetare cu managementul
cursului de schimb, în condiŃiile libertăŃii fluxurilor internaŃionale de capital. Autonomia
politicii monetare este cu atât mai redusă, cu cât managementul cursului de schimb este mai
activ. Politica monetară internă dispare complet atunci când cursul de schimb este fix şi nu
există nici o restricŃie în calea fluxurilor internaŃionale de capital. Politica monetară internă este
complet autonomă în condiŃiile flotării libere a cursului de schimb.
Politica monetară postdecembristă a BNR a oscilat între diferite Ńinte intermediare cum
ar fi masa monetară în circulaŃie sau rata dobânzii, s-a suprapus peste promovarea unui
management activ al cursului de schimb, toate acestea cumulate cu o nearmonizare evidentă cu
politicile guvernamentale. Ca urmare, în cursul primului deceniu de tranziŃie postsocialistă am
fost martorii perpetuării unei inflaŃii galopante, care a generat numeroase efecte negative pentru
Ńară şi cetăŃenii săi:
− a devitalizat moneda noastră naŃională. Puterea de cumpărare a leului s-a subŃiat
mereu, devenind tot mai precară.
− a generat decorelarea tot mai accentuată a economiei nominale faŃă de cea reală.
Politicile cu privire la monedă, valută şi credit, cu privire la preŃuri şi tarife, la
venituri şi la impozite şi taxe, întemeiate pe utilizarea unui leu tot mai anemiat, au
contribuit substanŃial la involuŃia accentuată din agricultură, industrie, construcŃii,
turism, comerŃ exterior. Perpetuarea inflaŃiei galopante a favorizat o inversare a
relaŃiilor fireşti dintre economia nominală şi cea reală, utilizându-se pârghiile
economice nu spre a asigura relansarea şi eficientizarea economiei româneşti, ci
pentru a-i accentua involuŃia.
− a afectat grav relaŃiile economice externe ale României. În strânsă interdependenŃă
cu rata preŃurilor de consum, rata cursului de schimb al leului s-a depreciat continuu
şi cu o intensitate apropiată de cea a evoluŃiei preŃurilor de consum. Deprecierea
considerabilă a cursului de schimb al leului a afectat grav comerŃul exterior al
României. Mai mult, deprecierea a favorizat scurgerea, în străinătate a unei părŃi
însemnate din PIB, diminuând astfel PNB al României.
479
− a contribuit substanŃial la înrăutăŃirea nivelului de trai al populaŃiei, alături de
deprecierea considerabilă a cursului de schimb. Veniturile reale ale majorităŃii
covârşitoare a salariaŃilor, pensionarilor şi Ńăranilor au coborât cu mult sub nivelul
din 1989 şi au fost menŃinute, prin perpetuarea inflaŃiei galopante, sub nivelul
respectiv.
− a indus incertitudine în climatul afacerilor, făcându-l neatractiv.
Pe măsură ce reforma în România a căpătat mai multă substanŃă, iar dezechilibrele
structurale s-au atenuat sensibil, a devenit posibilă diminuarea treptată a ratei inflaŃiei. Din anul
2001 - până în prezent, inflaŃia s-a înscris clar pe un trend continuu descrescător, astfel că de la
40,7% în 2000 (decembrie / decembrie) inflaŃia a ajuns la 17,8% la finele anului 2002 şi la
14,1% la sfârşitul anului 2003265. Deşi reducerea inflaŃiei a fost susŃinută de o serie de succese
semnificative pe care economia românească le-a cunoscut în aceşti ultimi ani, în planul creşterii
economice şi al majorării rezervelor valutare, rămâne în continuare critică problema arieratelor
către buget şi către furnizorii de utilităŃi, de a cărei rezolvare durabilă depinde în ultimă instanŃă
reducerea în continuare a inflaŃiei.
Pentru banca centrală a devenit, însă, important să poată formula un răspuns la
întrebarea “în ce măsură şi cum anume pârghiile de ordin monetar, de care dispune banca
centrală, pot contribui la acest proces”. Consiliul de administraŃie al Băncii NaŃionale şi
numeroşi experŃi au analizat sub multiple aspecte situaŃia actuală şi perspectivele politicii
monetare a băncii centrale. Concluzia care s-a degajat a fost aceea că banca va trebui să îşi
recalibreze politica monetară având în vedere nu o Ńintă intermediară, ci însăşi evoluŃia
preŃurilor în economia românească, adică să adopte ca strategie monetară Ńintirea inflaŃiei.
Trecerea la un regim de Ńintire a inflaŃiei a fost anunŃată pentru anul 2004 în Programul
Economic de Preaderare, dar a fost amânată până la jumătatea anului 2005 pentru ca să fie
îndeplinite toate cerinŃele impuse de introducerea cu succes a unui astfel de regim.
Regimul de Ńintire directă a inflaŃiei
Regimul de Ńintire directă a inflaŃiei înglobează recunoaşterea importanŃei fenomenului
inflaŃionist în economiile moderne şi, implicit, faptul că asigurarea stabilităŃii preŃurilor
reprezintă cea mai eficientă cale de susŃinere de către politica monetară a dezideratului general
de creştere economică pe termen lung266.
Sunt îndeplinite în România condiŃiile necesare trecerii la Ńintirea inflaŃiei267?
Un rol deosebit de important îl are calibrarea măsurilor de politică monetară astfel încât
să permită înŃelegerea şi acceptarea şi apoi să inspire încrederea la nivelul societăŃii româneşti.
Aceasta reprezintă componenta de ordin cultural sau calitativ ce trebuie asigurată înainte de a
aborda aspectele tehnice sau de ordin cantitativ legate de Ńintirea inflaŃiei. Dacă în prima
jumătate a anilor ’90, noutatea şi complexitatea fenomenelor monetare le-au făcut mai greu
înŃelese şi acceptate, comunicarea băncii centrale cu publicul s-a îmbunătăŃit considerabil în
ultimii ani. Pe de o parte există o mai mare disponibilitate pentru dialog a conducerii BNR (prin
întâlniri cu băncile, acordarea de interviuri, organizarea de seminarii etc.), iar pe de altă parte, se
asigură transparenŃă prin deplasarea accentului dinspre instrumentele directe de politică
monetară, spre cele indirecte. Banca centrală a lansat încă din anul 2001 un „Raport asupra
inflaŃiei” publicat semestrial – principalul vehicul de comunicare a băncii centrale, prin care
aceasta specifică impactul deciziilor de politică monetară asupra ratei inflaŃiei, delimitează clar
marja de manevră şi îşi asumă răspunderea pentru îndeplinirea obiectivului de Ńintire a inflaŃiei
stabilit.
Literatura de specialitate şi experienŃa tuturor Ńărilor care au trecut la Ńintirea inflaŃiei
aşează capacitatea de acŃiune a băncii centrale pe primul loc între condiŃiile de ordin
instituŃional care trebuie îndeplinite pentru succesul demersului. În primul rând, banca centrală
265
BNR, “Raport anual 2003”, p.219
266
BNR – “łintirea directă a inflaŃiei: o nouă strategie de politică monetară – cazul României”, Caiet de sarcini nr.
10, aprilie 2002, p.8
267
Isărescu M., – “Spre o nouă strategie de politică monetară: Ńintirea directă a inflaŃiei”, DisertaŃie cu ocazia
decernării titlului de Doctor Honoris Causa al UniversităŃii din Craiova Craiova, 17 octombrie 2003
480
trebuie să dispună de autonomia necesară pentru stabilirea obiectivelor şi pentru adoptarea
măsurilor care permit atingerea lor. În al doilea rând, banca centrală are nevoie de cel puŃin un
instrument eficace în a controla procesul inflaŃionist şi în a ancora anticipaŃiile inflaŃioniste ale
publicului. Capacitatea băncii naŃionale de a utiliza cu eficacitate deplină instrumentele de
politică monetară este afectată de nivelul relativ scăzut al monetizării şi de nivelul insuficient al
indicatorilor de intermedire financiară.
Armonizarea politicii monetare cu politica economică generală a Guvernului este una
din condiŃiile a căror rezolvare ar trebui să fie prioritară pentru factorii decidenŃi. PreŃurile
administrate din economia românească reprezintă un exemplu de intersectare a acŃiunii celor
două instituŃii. În coşul de consum al cetăŃeanului există o serie de servicii şi produse al căror
preŃ este supravegheat de organisme publice. Printre acestea, cele mai importante sunt gazele
naturale, energia electrică şi termică. Modificarea preŃurilor pentru aceste produse afectează
într-o măsură destul de importantă inflaŃia măsurată prin preŃuri la consumator şi drept urmare
influenŃează performanŃa în stăpânirea inflaŃiei.
Al doilea exemplu se referă la o componentă macroeconomică însemnată: deficitul
public şi finanŃarea acestuia. Reducerea în continuare a ratelor inflaŃiei se poate realiza numai
în condiŃiile în care deficitul public – fiscal plus cvasifiscal – înregistrează o diminuare treptată.
MenŃinerea sau creşterea deficitului cvasifiscal, care poate fi definit prin nivelul arieratelor faŃă
de utilităŃi publice şi alŃi producători de bunuri şi servicii aflaŃi sub controlul statului, ar însemna
îngăduirea consumatorilor care risipesc resursele şi în ultimă instanŃă continuarea presiunilor
inflaŃioniste. În privinŃa deficitului fiscal, prudenŃa îndeamnă, fără îndoială, la menŃinerea
acestuia în limite controlabile.
CerinŃele de ordin tehnic268 au rol în definirea clară a obiectivelor, în înŃelegerea şi
acceptarea acestora de către public şi constau în:
− alegerea unui indice de preŃuri adecvat. Teoretic, cel mai adecvat indice este
deflatorul PIB. Acesta însă este disponibil cu întârziere inacceptabil de mare şi este
supus unor revizuiri ulterioare, fapt pentru care îi este preferat indicele preŃurilor de
consum (IPC). Acesta este influenŃat însă de preŃurile controlate de autorităŃile
publice, precum şi de factori cu caracter sezonier.
− stabilirea Ńintelor cantitative, a intervalului de fluctuaŃie acceptat şi a orizontului de
timp în care se va urmări atingerea obiectivului. Această problemă este rezolvată în
cazul Ńării noastre, întrucât există deja decizia politică a aderării la Uniunea
Europeană şi, mai mult decât atât, la zona euro. Cu alte cuvinte, Ńara noastră şi-a
propus deja să atingă nivelurile de convergenŃă stabilite în Tratatul de la Maastricht
la orizontul anului 2009, fapt care simplifică stabilirea Ńintelor intermediare ce
trebuie atinse, inclusiv în ceea ce priveşte rata inflaŃiei.
− construirea de către BNR a unui model performant de prognoză a inflaŃiei, dat fiind
caracterul anticipativ al unei astfel de strategii.
Trecerea la noua strategie de politică monetară nu este simplă, iar succesul în atingerea
obiectivelor ce vor fi stabilite va depinde de numeroşi factori de ordin politic, economic şi în
ultimă instanŃă de sprijinul publicului. Trecerea la Ńintirea directă a inflaŃiei reprezintă mai mult
decât o tehnică nouă, ea măreşte răspunderea publică a băncii centrale şi în acelaşi timp obligă
la o strânsă conlucrare între toŃi factorii care influenŃează evoluŃia fenomenelor economice:
Guvern, sindicate, patronat şi, desigur, banca centrală.
Recalibrarea politicii valutare
Obiectivul politicii valutare în perioada postdecembristă a fost atingerea şi menŃinerea
unui curs de echilibru al leului stabilit prin mecanisme de piaŃă. Măsurile succesive luate nu au
reprezentat decât trepte intermediare impuse de evoluŃia procesului de tranziŃie. Abandonarea
mecanismelor administrative de reglare a comerŃului exterior a fost un proces obiectiv şi
inevitabil încă de la începutul anului 1990, dar în condiŃiile dezechilibrului economic pronunŃat,
acesta a condus la o deteriorare rapidă a balanŃei de plăŃi externe.
268
Debelle G., – “Inflation Targeting in Practice”, IMF Research Department Paper No.35, Washington, 1997
481
Procesul de consumare a rezervei valutare prin creşterea importurilor şi reducerea
concomitentă a exporturilor, a fost stimulat printr-un curs puternic supraevaluat al monedei
naŃionale269. Deşi devalorizată în repetate rânduri, atât explicit, prin schimbarea parităŃii oficiale,
cât şi implicit prin apariŃia pieŃei interbancare, moneda naŃională a rămas mult timp
supraevaluată ca urmare a inflaŃiei accentuate, mai ales din prima parte a intervalului.
MenŃinerea unei relative supraevaluări a monedei naŃionale s-a dovedit a fi incapabilă –
prin ea însăşi – să asigure o evoluŃie mai puŃin rapidă a preŃurilor, în schimb a descurajat
exporturile şi a stimulat importurile, contribuind astfel la deteriorarea balanŃei comerciale şi la
utilizarea unei părŃi însemnate a creditelor externe pentru susŃinerea acesteia. ÎngheŃarea
cursului valutar la începutul anului 1992, în tentativa de a limita procesul inflaŃionist, nu numai
că n-a fost benefică, dar s-a dovedit a fi, de asemenea, o mare greşeală. Rezultatele sunt
cunoscute: avalanşă de cereri de import şi reducerea continuă a exporturilor – consecinŃă a
continuării procesului inflaŃionist intern; incapacitatea Băncii NaŃionale de a satisface cererea de
valută; alimentarea corupŃiei; agravarea dezechilibrelor; punerea sub semnul întrebării a
continuării procesului de reformă.
În aceste condiŃii s-a impus schimbarea mecanismului valutar şi a politicii cursului de
schimb, acest fenomen având loc în luna mai 1992. Din acest moment reglementările de
principiu din domeniul valutar au rămas mult timp neschimbate. Ceea ce s-a modificat în timp a
fost modalitatea de formare a cursului.
Corelând evoluŃia cursului de schimb cu cea a altor indicatori macroeconomici, putem
afirma că perioadele de depreciere accentuată a monedei naŃionale nu au reuşit să revitalizeze în
aceeaşi măsură exporturile, dar au reuşit să conducă la o temperare a importurilor şi în acelaşi
timp au creat presiuni inflaŃioniste.
Conjunctura economică a anului 2000 a fost favorabilă amplificării rolului pieŃei
valutare în sistemul funcŃional al economiei. Receptând interacŃiunea dintre factorii interni şi
externi cu impact economic major, piaŃa valutară a constituit un vehicul al politicii economice
destinat sprijinirii exporturilor şi, implicit, reluării creşterii economice.
În cazul Ńărilor candidate la UE, se poate identifica un model tipic al secvenŃialităŃii
regimurilor cursului de schimb. Pentru fazele iniŃiale, modelul are în vedere un regim cu o
flexibilitate redusă a cursului de schimb în scopul convergenŃei rapide între structurile preŃurilor
interne şi internaŃionale. Pentru fazele ulterioare, modelul indică mărirea graduală a flexibilităŃii
cursului de schimb în paralel cu realizarea convergenŃei preŃurilor relative şi cu întărirea
capacităŃii de a controla inflaŃia prin politici macroeconomice interne, monetare şi fiscale.
Schimbarea regimului cursului de schimb în sensul creşterii flexibilităŃii a fost vizibil în
Ńările central şi est europene, de curând membre ale UE, în fazele premergătoare aderării. Astfel,
Ungaria a trecut de la un regim crawling peg ce a durat în perioada 1995-2001, la un regim de
semiflotare (apropiat de mecanismul ERM II) prin lărgirea benzii de fluctuaŃie a cursului de
schimb în 2001 (de la ±2,25% la ±15%). În cazul Cehiei creşterea benzii de fluctuaŃie de la ±5%
- cât era începând cu 1992, la ±7,5%, începând cu 28 februarie 1996 şi trecerea la flotare
controlată din mai 1997 în vederea creării unui cadru mai larg de manevră pentru politica
monetară şi valutară. În Polonia, trecerea la flotarea liberă a cursului de schimb s-a produs la
mai mult de un an după adoptarea inflation targeting, însă BNP a iniŃiat măsuri de flexibilizare a
regimului de curs încă din 1998, când a stopat intervenŃiile pe piaŃa valutară, permiŃând
stabilirea cursului de schimb de către piaŃă şi când a anunŃat lărgirea benzii de fluctuaŃie a
cursului de schimb de la ±12,5% la ±15%.
Modelul secvenŃialităŃii tipice a regimurilor cursului de schimb este relevant în cazul
României. Indiferent de denumirile oficiale ale regimurilor succesive, politica de facto a
cursului de schimb a urmat în România calea măririi graduale a flexibilităŃii, deşi cu ezitări şi
reveniri. Obiectivul fundamental vizat de politica monetară a BNR - asigurarea stabilităŃii
preŃurilor - a „convieŃuit” în ultimii ani cu un regim de flotare puternic administrată a cursului
de schimb al leului. Rata de schimb a leului a fost un cvasiobiectiv operaŃional al politicii
269
În luna decembrie a anului 1990, când s-a reorganizat sistemul bancar, iar Banca NaŃională a României şi-a pierdut,
mai întâi de facto, iar apoi şi de jure, funcŃiile de bancă centrală, rezerva valutară fusese deja epuizată.
482
monetare, dar şi o cvasiancoră antiinflaŃionistă, mai ales începând cu anul 2001. O relativă
compatibilizare a acestui cadru al politicii monetare s-a realizat prin politica de control al
capitalului, care va fi, însă, gradual abandonată până în anul 2007.
Un fenomen ce pare a se fi remarcat în ultima perioadă este limitarea intervenŃiilor BNR
pe piaŃa valutară permiŃând astfel o anumită flexibilitate în determinarea ratei de schimb
(situaŃie similară cu cea din Polonia în 2001). Sporirea flexibilităŃii cursului de schimb se va
sincroniza cu programul de liberalizare graduală a mişcărilor de capital, program ce a debutat cu
noile prevederi ale Regulamentului valutar anunŃate de BNR în luna aprilie 2005. BNR îşi
limitează intervenŃiile directe pe piaŃa valutară, acestea urmând a fi făcute numai în situaŃii
extreme cum ar fi preîntâmpinarea unor atacuri speculative sau rezolvarea unor conjuncturi în
care moneda domestică se află pe o traiectorie de nesusŃinut. Flexibilitatea ratei de schimb va
întări capacitatea BNR de a asigura stabilitatea preŃurilor interne prin creşterea eficacităŃii
politicii monetare; aceasta la rândul ei ar putea fi ajutată de un control al intrării capitalurilor
speculative.
După aderarea României la UE următorul pas logic este intrarea în sistemul ERM2
(până în 2009 sau mai târziu) – în vederea adoptării euro după o perioadă petrecută în acest
sistem. Aceasta va readuce în prim-planul atenŃiei BNR obiectivul stabilităŃii ratei de schimb.
Dar cele două obiective, stabilitatea ratei de schimb şi a preŃurilor nu sunt inconsistente din
moment ce, pe termen mediu valoarea internaŃională a unei monede e stabilă dacă şi valoarea ei
internă e stabilă270.
O bună calibrare a instrumentelor utilizate de BNR şi o coordonare a deciziilor de
natură monetară şi valutară cu celelalte componente ale politicii economice, dar şi cu evoluŃiile
de pe pieŃele internaŃionale, ar putea permite o balansare între obiectivele simultane de Ńintire a
inflaŃiei şi de susŃinere a creşterii economice, care să ne apropie de dezideratul major al
românilor la acest început de secol: integrarea în Uniunea Europeană.
270
Dăianu, D. (coordonator), - “Strategii de politică monetară şi curs de schimb în contextul aderării României la
UE”, Institutul European Român, Bucureşti, 2004, p.63
483
ANALIZA COMPARATĂ PRIVIND OFERTA DE CREDITE
PENTRU INVESTIłII PE PIAłA BANCARĂ
LECT.UNIV.DRD. MARCEL BOLOŞ

EC.DRD. EDUARD FLOREA
Primăria Municipiului Oradea
EC.DRD. VALENTIN TRIFAN
Primăria Municipiului Oradea
For realizing this comparative analysis were used six criteria: the credit destination, the
documentation needed for obtaining the credit, the duration, the credit’s value, the necessary guarantees
and the interest.In the ending are conclusions regarding the particularities of this kind of credit in
Romanian market.
Oferta de produse bancare pentru investiŃii este des întâlnită pe piaŃa bancară din
România, aceasta îmbrăcând diverse forme cum sunt: creditul pentru investiŃii, creditul pe
termen mediu, finanŃarea investiŃiilor prin diverse programe de finanŃare (inclusiv granturi) etc.
Pentru analiza comparată a ofertei de credite bancare pentru investiŃii au fost utilizate
informaŃii furnizate de Banca Comercială Română (conform datelor existente pe site-ul
www.bcr.ro) şi de Banca Română pentru Dezvoltare – Group Societe Generale (conform datelor
existente pe site-ul www.brd.ro), utilizându-se următoarele criterii de comparaŃie: a) destinaŃia
creditului; b) documentaŃia necesară pentru obŃinerea creditului; c) durata de acordare;
d)valoarea creditului; e) garanŃiile necesare; f) dobânda.
a) Referitor la destinaŃia creditului, pe baza datelor furnizate de cele două bănci au
rezultat următoarele:
Tabel nr. 1 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii după

criteriul destinaŃia creditului
Banca Comercială Română Banca Română de Dezvoltare
• realizarea de noi capacităŃi de producŃie • realizarea de noi obiective sau capacităŃi de
• dezvoltarea / menŃinerea capacităŃilor de producŃie
producŃie existente • extinderea, modernizarea şi retehnologizarea
• modernizarea / retehnologizarea capacităŃilor existente
capacităŃilor de producŃie, a utilajelor, • procurarea de maşini utilaje, mijloace de
maşinilor, instalaŃiilor, clădirilor existente, etc. transport sau alte mijloace fixe, cumpărarea de alte
active fixe
• realizarea de investiŃii publice de interes local
• cumpărarea de acŃiuni (lei)
Din comparaŃia celor două categorii de informaŃii privind creditul pentru investiŃii
rezultă că acesta este destinat în principal realizării, modernizării şi extinderii capacităŃilor de
producŃie precum şi procurării, retehnologizării mijloacelor fixe existente în patrimoniul
companiilor industriale.
Ca răspuns la evoluŃiile de pe piaŃa produselor bancare – BRD şi-a extins oferta pentru
acest tip de credit şi asupra investiŃiilor publice şi a investiŃiilor financiare.
La nivelul economiei naŃionale, infuzia de capital în capacităŃi de producŃie şi active
fixe ale companiilor industriale nu va avea decât un efect benefic concretizat într-o serie de
indicatori care îmbunătăŃesc performanŃa financiară a companiilor, cum sunt:
− sporirea productivităŃii muncii;
484
− creşterea ofertei de produse şi servicii pe piaŃă;
− rentabilitatea unor sectoare de activitate din economia naŃională.
b) Referitor la documentaŃia necesară pentru obŃinerea creditului, au rezultat
următoarele:
Tabel nr. 2 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii

utilizând criteriul documentaŃiei
• cererea de credite • acte şi date juridice
• documente care atestă situaŃia economico – • situaŃii financiar – contabile
financiară a societăŃii • bugetul de venituri şi cheltuieli pentru
• fluxul de lichidităŃi şi bugetul de venituri şi perioada de creditare
cheltuieli • fluxul de încasări şi plăŃi pentru perioada de
• garanŃii propuse creditare
• acordul de Consultare la Centrala Riscurilor • studiul de fezabilitate sau planul de afaceri
Bancare • graficul de realizare al investiŃiilor
• certificat de atestare fiscală • oferta pentru bunurile ce urmează a fi
• planul de afaceri achiziŃionate iar în cazul construcŃiilor
• hotărârea AGA pentru contractarea şi contractul
garantarea creditului • alte documente în funcŃie de particularităŃile
• studiu de fezabilitate afacerii
• documentaŃia tehnico – economică aferentă
obiectivului de investiŃii
• autorizaŃia de construcŃie cu avizele necesare
• lista de investiŃii (dacă e cazul)
• acte justificative pentru teren
Reiese că ambele bănci prin documentaŃiile solicitate urmăresc:

− o analiză a rentabilităŃii activităŃii desfăşurate de solicitantul creditului pentru
investiŃii;
− o asigurare pentru rentabilitatea proiectului de investiŃii pe baza planului de
afaceri şi a studiului de fezabilitatea solicitat în acest sens;
− o asigurare pentru capacitatea de plată a companiei industriale, aceasta va trebui
să facă faŃă la rambursarea serviciului datoriei şi la cheltuielile de funcŃionare
pentru activitatea desfăşurată precum şi cele aferente proiectului de investiŃii, pe
baza fluxului de încasări şi plăŃi.
Deşi am putea aprecia că documentaŃia solicitată de BRD este rezultatul unei
flexibilizări a relaŃiei bancă – client (solicită 8 categorii de documente în raport cu 13 categorii
de documente solicitate de BCR) totuşi se poate aprecia că documentaŃia solicitată de BCR este
rezultatul unei bune asigurări împotriva riscurilor bancare.
c) Referitor la durata de acordare, pe baza aceloraşi surse de informaŃii situaŃiile se
prezintă conform tabelului de mai jos:
Tabel nr. 3 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii pe baza

criteriul durata de acordare
• se acordă pe termen scurt, mediu şi lung, pe • este corelată cu dimensiunea şi complexitatea
cel mult 10 ani, cu perioadă de graŃie de cel mult proiectului, volumul creditului şi capacitatea de
2 ani, iar pentru administraŃia publică locală plată a companiei industriale
maxim 1 an
Creditele pentru investiŃii sunt credite acordate pe termen mediu şi lung întrucât atât
durata de execuŃie a investiŃiilor cât şi posibilitatea de a produce profituri viitoare depăşesc de
regulă un an.
485
Deşi Banca Română pentru Dezvoltare corelează durata de acordare a creditului cu
dimensiunea şi complexitatea proiectului, volumul creditului şi capacitatea de plată, ceea ce ar
însemna o corelare a duratei creditului cu particularităŃile proiectului de investiŃii, Banca
Comercială Română include ca şi avantaj în oferta sa bancară perioada de graŃie fiind socotită
perioadă în care investitorul realizează investiŃia, acumulează capital şi îşi consolidează starea
sa financiară pentru a face faŃă ulterior serviciului de rambursare a datoriei contractate.
d) Referitor la valoarea creditului, în tabelul de mai jos este prezentată situaŃia
comparativă rezultată pe baza aceloraşi date:
Tabel nr. 4 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii utilizând valoarea creditului
• nivelul creditului este de maxim 85% din • se stabileşte în funcŃie de amploarea
valoarea totală a investiŃiei proiectului de investiŃii până la o limită de 60 –
• nivelul creditului pentru plata avansului la 75% din valoarea acestuia
leasing este de 80%, acelaşi credit poate fi • pentru cumpărarea de acŃiuni, maxim 75% din
acordat pentru plata valorii reziduale valoarea contractului de vânzare – cumpărare
Din analiza acestor date reiese că ambele bănci solicită companiilor industriale
participarea cu resurse proprii la finanŃarea proiectului de investiŃii. Aceasta reprezintă în fapt o
strategie a tuturor băncilor din economia naŃională pentru a face investitorii mai responsabili,
prin utilizarea de resurse proprii, în realizarea proiectelor de investiŃii.
Efectul util al utilizării de resurse proprii constă şi în diminuarea costurilor investiŃiei
atunci când aceste resurse provin din:
− utilizarea amortizării ca sursă proprie de finanŃare
− utilizarea profitului net ca sursă de finanŃare a investiŃiei, lăsată la dispoziŃia
companiei industriale de către proprietari
e) În privinŃa garanŃiilor necesare, situaŃia celor două bănci comerciale este
prezentată în tabelul nr. 5:
Tabel nr. 5 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii utilizând criteriul garanŃii
• GaranŃii reale imobiliare: • se stabilesc în funcŃie de natura creditului,
– privilegiul specificul activităŃii companiei, categoria
– ipoteca determinată de performanŃele economico–
• GaranŃii reale mobiliare: financiare
– depozit bancar, certificat depozit • se pot constitui din:
– titlurile la ordin – ipotecă asupra bunurilor imobile
– acŃiunile proprietatea companiei
– cesiunea de creanŃă – ipotecă asupra bunurilor imobile
– echipamente, instalaŃii tehnologice proprietatea unui girant
– planul de afaceri – scrisori de garanŃie şi contragaranŃie
– fondul de comerŃ – cesionarea drepturilor din încasări
– asigurare risc financiar pentru neplată
• GaranŃii personale:
– scrisori de garanŃie bancară
– avalizarea titlurilor de credit
– garanŃii de companie
– garanŃii de la fonduri de garantare
– garanŃii emise de Statul Român şi autorităŃile
locale
Din analiza comparată a datelor cuprinse în tabel rezultă ce ambele bănci acceptă
garanŃii atât reale (cu cele două forme, mobiliare şi imobiliare) cât şi personale. Principiul de
prudenŃă bancară impune ca valoarea garanŃiei să nu depăşească dublul valorii creditului
acordat.
486
Ceea ce se poate remarca este faptul că băncile şi-au diversificat garanŃiile pentru a-şi
apropia serviciile lor către nevoile de finanŃare ale companiilor. Portofoliul de garanŃii al
oricărui client (format din garanŃii reale şi personale) trebuie să asigure banca împotriva riscului
de insolvabilitate al clienŃilor săi.
f) Referitor la dobândă, datele furnizate de cele două bănci sunt sintetizate în tabelul
de mai jos:
Tabel nr. 6 – ComparaŃie privind creditul pentru investiŃii utilizând criteriul dobânzii
• este indexabilă, în funcŃie de costul • este indexabilă, în funcŃie de costul resurselor
resurselor
Deşi pentru companiile industriale dobânda este un element de cost important, băncile
îşi rezervă dreptul de a indexa (modifica) acest element de cost în funcŃie de costul de procurare
al resurselor atrase sub formă de depozite. Pe piaŃa bancară, importantă este rata dobânzii de
referinŃă comunicată de BNR în funcŃie de care se reglează ratele dobânzii la băncile
comerciale de pe piaŃă.
Din analiza comparată se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Creditul pentru investiŃii este destinat să finanŃeze modernizarea şi extinderea
capacităŃilor de producŃie precum şi dotarea cu echipamente şi instalaŃii tehnologice.
2. Ca o consecinŃă a dinamismului ofertei de produse bancare, unele din aceste bănci
au adaptat acest produs şi la investiŃiile publice realizate de autorităŃile publice locale precum şi
la cererea de investiŃii financiare.
3. Băncile, respectând principiul prudenŃei bancare, sunt orientate pentru a se proteja
împotriva riscului de insolvabilitate al clienŃilor.
4. FinanŃarea proiectelor de investiŃii are loc în parteneriat cu compania industrială,
fiind atrase atât surse proprii ale companiei, cât şi sursele băncii. În practică, nivelul surselor
proprii ale companiei variază între 15% (BCR) şi 40% (BRD).
5. Duratele de acordare a creditelor pentru investiŃii, includ perioade de graŃie pentru
ca investitorii să poată în aceste perioade să îşi realizeze investiŃiile, iar investiŃiile odată
realizate să înceapă să genereze profit.
6. GaranŃiile au fost adaptate la cerinŃele investitorilor, fiind întâlnite în practică atât
garanŃii reale (cu cele două forme: mobiliare şi imobiliare), cât şi garanŃii personale.
Bibliografie:
1. Ungureanu P., - „Banking. Produse şi operaŃiuni bancare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
2001.
2. site www.bcr.ro
3. site www.brd.ro
487
ROLUL ANTICIPĂRILOR ASUPRA FORMĂRII
CURSULUI DE SCHIMB
LECT.UNIV.DRD. CRISTINA CIOBANU

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Contabilitate şi FinanŃe, Câmpulung Muscel, Strada
Traian nr.223
Abstract: The forcasts of the economical agents concerning the inflation, the buget deficit,
interest rates, the sold of the balance sheet require certain attitudies which generates a serials of
reactions. Thus the forcasts of the exchange rate was and is frecquently present in the economical theory.
Most of the specialists attest the importance of the psihological factors, but there are still doubts if the
forcasts of the exchange rate are rational, meaning predictable or they are irational and impredictable.
Cursul de schimb valutar nu este o mărime statică, ci dinamică, evoluŃia sa fiind

determinată de o multitudine de factori care nu au o influenŃă liniară ci deosebit de complexă şi
contradictorie, un factor putând să anihileze influenŃa altora sau mai mulŃi factori pot să
acŃioneze în aceeaşi direcŃie, dar cu intensităŃi şi viteze diferite.
Însăşi clasificarea factorilor care influenŃează nivelul şi evoluŃia cursului valutar a
generat numeroase controverse. Cea mai acceptabilă clasificare constă în gruparea lor în: factori
economici (nivelul producŃiei şi productivităŃii muncii, PIB pe locuitor, structura pe ramuri şi
subramuri a producŃiei naŃionale, calitatea şi competitivitatea produselor, ciclul economic ş.a.),
factori de natură financiar- monetară (rata inflaŃiei, nivelul dobânzii, bugetul, gradul de
fiscalitate, volumul masei monetare în circulaŃie, soldul balanŃei plăŃilor curente, soldul balanŃei
capitalului), factori de natură social- politică(mişcările sociale, stabilitatea politică, strategiile
de dezvoltare), factori de natură psihologică (anticipaŃiile populaŃiei, zvonuri, programe
electorale ş.a.)
Dacă factorii economici au influenŃă pe termen mediu şi lung asupra evoluŃiei cursului
valutar, factorii de natură social-politică şi cei psihologici îl influenŃează pe termen foarte scurt
şi scurt.
Rolul anticipărilor în formarea cursului de schimb a fost şi este frecvent studiat
deoarece psihologia celor care participă la efectuarea operaŃiilor valutare joacă adeseori un rol
important în accentuarea tendinŃelor cursului valutar. De multe ori aceste tendinŃe sunt însoŃite
de zvonuri, ulterior confirmate sau neconfirmate, privind evenimente politice sau economice sau
de declaraŃii ale unor personalităŃi politice sau economice privind viitorul unei valute sau al
economiei.271.
Anticipările sunt foarte importante pentru viaŃa economică, ele îi determină pe
investitori să cheltuiască o anumită sumă de bani, iar pe consumatori să hotărască dacă îşi
cheltuiesc sau îşi economisesc veniturile.
Problema anticipărilor este cu atât mai importantă pentru piaŃa valutară cu cât se ştie că
aici acŃionează şi anumite categorii de agenŃi economici care urmăresc obŃinerea de câştiguri din
derularea anumitor operaŃiuni.
O primă categorie o reprezintă speculatorii- acei agenŃi economici care, bazându-se pe
intuiŃie, pe şansă, cumpără devize nu pentru realizarea unor activităŃi de comerŃ ci, numai din
speranŃa de a obŃine un câştig prin revânzare, care să fie superior celui obŃinut în alte activităŃi.
271
Matei ,. RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2004, pag 59
488
O altă categorie o reprezintă arbitrajiştii- care realizează profit din întârzierile de
ajustare pe diferite pieŃe, activitatea lor fiind favorizată de faptul că se înregistrează diferenŃe
temporare între ratele la vedere şi cele la termen atât la cursul de schimb cât şi la dobânzi.
Anticipările agenŃilor economici în ceea ce priveşte inflaŃia, dobânzile, deficitul
bugetar, soldul balanŃei comerciale ş.a. condiŃionează anumite comportamente, care
declanşează, la rândul lor o serie de reacŃii.
Însă, problema care se pune este dacă anticipările care se fac în legătură cu
perspectivele unei valute sunt raŃionale, deci previzibile, sau dimpotrivă, iraŃionale şi
imprevizibile.
Pentru mult timp s-a considerat că teoria economică tradiŃională presupune un
comportament raŃional. Însă, la un moment dat s-a ajuns la o neînŃelegere importantă în privinŃa
sensului cuvântului „raŃional”. Pentru mulŃi cuvântul sugera o psihologie învechită, un calcul cu
„iuŃeala fulgerului”, o motivaŃie hedonistă şi un alt comportament posibil nerealist, însă pe
măsură ce teoria economică a devenit mai clară şi mai precis formulată, controversele privind
înŃelesul presupunerilor s-au diminuat, iar acum toată lumea este mai mult sau mai puŃin de
acord cu ideea conform căreia comportamentul raŃional implică doar maximizare consecventă a
unei funcŃii bine organizate cum sunt funcŃiile de utilitate sau de profit.272
Progresele înregistrate în ultimii ani în domenii precum statistica şi teoria
comportamentului uman în condiŃii de incertitudine i-au determinat pe majoritatea economiştilor
să-şi dea seama că trebuie să acorde o mare atenŃie anticipărilor.
Anticipările sunt adaptative sau raŃionale.
ConcepŃia adaptativă (sau a privitului în urmă) îi determină pe oameni să-şi formeze
aşteptările în mod mecanic, pe baza informaŃiilor din trecut.
ConcepŃia raŃională (sau a privitului înainte) are o mare importanŃă pentru înŃelegerea
comportamentului oamenilor, mai ales pe pieŃele cu licitaŃie, ca cele care există în cadrul
sectorului financiar.
Teoria aşteptărilor raŃionale şi teoria baloanelor speculative
Teoria anticipărilor raŃionale elaborată de economiştii neoclasici avându-i ca
reprezentanŃi pe Robert Lucas, Thomas Sergent, şi Roberto Barro, porneşte de la faptul că
oamenii fac previziuni obiective şi se folosesc în formularea expectaŃiilor de teoria economică şi
de întreaga informaŃie disponibilă şi existentă.
Teoria economică nu impune ca toŃi indivizii să aibă aceleaşi previziuni şi nici nu
presupune ca anticipările lor să fie întotdeauna corecte. Ea cere ca valorile anticipărilor să fie în
jurul valorii reale, astfel încât să fie corecte în medie şi să nu înregistreze o eroare de predicŃie
sistematică, ca în cazul anticipărilor ajustabile273.
În ceea ce priveşte informaŃiile despre starea economiei, acestea se pot obŃine periodic
şi la un preŃ scăzut. În ultimul timp, ziarele, televiziunea şi radioul furnizează în mod constant,
informaŃii despre starea economiei şi opinii cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în perioada
următoare cu inflaŃia, şomajul, creşterea producŃiei şi alte variabile economice.
Într-un studiu efectuat mai recent, care a analizat modul de funcŃionare a modelelor
economice ce încorporează o viziune diferită despre aşteptări, s-a observat că modelele raŃionale
tind să producă salturi mari sau variaŃii discontinue ale ratei dobânzilor, cursului acŃiunilor sau
cursului valutar când apar schimbări majore în politica economică sau evenimente externe.
De exemplu, alegerea unui preşedinte sau a unui prim- ministru expansionist i-ar putea
determina pe oameni să creadă că inflaŃia este iminentă, opinie care ar putea provoca ridicarea
ratelor dobânzilor asociată cu scăderea cursului acŃiunilor şi a celui valutar. De asemenea, atunci
când banca centrală îşi schimbă atitudinea faŃă de inflaŃie, pieŃele pot fi cuprinse de panică,
272
Becker, G., Comportamentul uman- o abordare economică, Editura All, Bucureşti, 1998, pag, 179
273
Hardwich P., Langmead J., Khan B., Introducere în economia de politică modernă, Editura Polirom,
Iaşi, 2002, pag 629
489
înregistrându-se o creştere a ratei dobânzilor la creditele pe termen lung, ca element de
prevedere a creşterilor ce ar urma 274.
Teoria baloanelor speculative explică fluctuaŃiile cursului de schimb prin
comportamentele de anticipare ale agenŃilor economici, care pot influenŃa deplasarea cursului de
schimb de la evoluŃia sa normală.
Utilizatorii acestei teorii (Heckscher şi Keynes) consideră că valoarea titlurilor pe o
piaŃă este determinată de opŃiunea medie a unui ansamblu de operatori pentru acestea. 275
Chiar dacă opŃiunile lor sunt fondate sau nu, unii agenŃi economici îşi procură acele
titluri pentru care se manifestă opŃiunea celor mai mulŃi operatori. Manipularea pieŃei de unul
sau mai mulŃi profesionişti este posibilă deoarece cumpărarea unui număr foarte mare dintr-o
anumită categorie de titluri determină o creştere a cursului acestuia, iar operatorii privaŃi vor
acŃiona prin achiziŃionarea acestora accentuându-le tendinŃa de creştere. Acest fenomen denumit
de Keynes „efectul bulgărelui de zăpadă” se manifestă atâta timp cât creşte numărul celor
interesaŃi.
Balonul determinist- unul din conceptele teoriei baloanelor speculative- exprimă situaŃia
în care un preŃ sau cursul de schimb se distanŃează pentru o perioadă de la valoarea sa de bază în
funcŃie de anticipări şi de un ansamblu de variabile exogene.
Cursul sau preŃul poate creşte la infinit după o schemă explozivă, fiind suficientă
manifestarea încrederii operatorilor într-un fenomen pentru ca acesta să se realizeze.
Această teorie a putut permite explicarea fenomenelor speculative ce s-au manifestat în
anumite perioade fără nici o legătură cu datele reale ale economiei (ex. aprecierea puternică a
dolarului din 1985, pe fondul existenŃei unor deficite importante ale economiei americane).
Problema pe care si-au pus-o iniŃiatorii acestei teorii este stabilirea limitei până la care
poate să crească cursul de schimb, deoarece cu cât creşte mai mult, depărtându-se de nivelul său
de echilibru, cu atât creşte riscul „spargerii” lui, care va trebui compensat printr-o rată
superioară de randament.
Problema limitei balonului determinist a fost rezolvată prin introducerea celui de-al
doilea concept al teoriei –balonul stohastic. În această situaŃie, agenŃii economici acordă o
încredere limitată aprecierii unei devize în condiŃiile în care determinanŃii săi fundamentali
presupun o depreciere, anticipând în mod raŃional formarea şi spargerea balonului. Verificările
empirice efectuate asupra acestui model evidenŃiază însă rezultate contradictorii, care nu permit
validarea acestuia.
Deşi teoria anticipărilor raŃionale a fost îndelung criticată, majoritatea specialiştilor
recunosc, în prezent, rolul factorilor psihologici.
ConcepŃia neoclasică a adus multe idei folositoare, dar poate cea mai importantă este
aceea că ne-a reamintit că economia este formată din fiinŃe conştiente, care reacŃionează şi
uneori anticipează politica economică. Această reacŃie (sau contrareacŃie) poate schimba de fapt
modul de funcŃionare al economiei.
274
Samulson N., Economics, Editura Teora, Bucureşti, pag 732
275
Matei V., op cit, pag 50
490
AUDITUL PÂRGHIE DE PREVENIRE A RISCURILOR ÎN
GESTIUNEA FINANCIARĂ A SOCIETĂłILOR DE
ASIGURĂRI
LECT.UNIV.DRD. ŞTEFAN DANIEL

Universitatea “Petru Maior” Tg. Mureş, str. N. Iorga, nr. 1, daniel.stefan@ea.upm.ro
ASIST.UNIV.DRD. SPĂTĂCEAN OVIDIU
Universitatea “Petru Maior” Tg. Mureş, str. N. Iorga, nr. 1, ovidiu.spatacean@ea.upm.ro
PREP.UNIV. SUMANDEA RALUCA
Universitatea “Petru Maior” Tg. Mureş, str. N. Iorga, nr. 1, raluca.sumandea@ea.upm.ro
Abstract
This work treets some general and specific aspects of financial management of insurance
companies, the specific risks and techniques of financial audit in evaluating the concordance of
attracting and placing of financial resources of insurance companies.
SocietăŃile de asigurări, în calitatea lor de intermediari financiari se supun cu necesitate

unor cerinŃe menite să asigure încadrarea în anumite „coridoare de siguranŃă” financiară cu
impact direct asupra nevoilor de protejare a asiguraŃilor – beneficiarii direcŃi ai serviciilor
oferite. Starea de sănătate financiară la nivelul societăŃilor de asigurare se află în corelaŃie
directă cu demersurile făcute de acestea în direcŃia realizării echilibrului financiar privit ca o
condiŃie esenŃială în contextul unei concurenŃe acerbe pusă în evidenŃă de evoluŃiile recente de
pe piaŃa mondială a asigurărilor.
Realizarea stării de echilibru financiar este în mod esenŃial determinată de veniturile
financiare realizate în urma plasamentelor de fonduri atrase de la asiguraŃi, a căror dimensiune
este sensibil influenŃată de modul de fructificare corespunzător politicii investiŃionale şi de
riscul ataşat acestor plasamente.
Studiul îşi propune să trateze aspecte de ordin general si particular privind gestiunea
financiară a societăŃilor de asigurări, riscurile specifice activităŃii de asigurare, precum şi
tehnici specifice auditului financiar în evaluarea conformităŃii modului de atragere şi plasare a
resurselor financiare în cadrul societăŃilor de asigurări.
Gestiunea financiară a societăŃilor de asigurare este generic legată de necesitatea
stabilirii unui echilibru financiar între „portofoliul de subscriere”276 al societăŃii de asigurări
format din contractele de asigurare emise de societatea de asigurare, a căror efecte nefiind exact
identificabile la momentul subscrierii vor fi regăsite în plan financiar în rezervele tehnice
constituite de societăŃile de asigurare, şi portofoliul de plasamente al societăŃii de asigurare
Intr-o accepŃiune largă, noŃiunea de audit intern desemnează o activitate independentă şi
obiectivă, care conferă unei companii o asigurare rezonabilă in ceea ce priveşte gradul de
control deŃinut asupra operaŃiunilor derulate, precum şi fiabilitatea sistemului de control intern
în prevenirea, detectarea şi corectarea anomaliilor semnificative ce ar putea influenŃa in mod
negativ legalitatea si regularitatea
Într-o larga accepŃiune, noŃiunea de audit intern este utilizată pentru a da conŃinut unei
activităŃi independente si obiective, care conferă organizaŃiei un nivel rezonabil de asigurare in
ceea ce priveşte controlul deŃinut asupra operaŃiunilor desfăşurate.
Prin tehnicile şi instrumentele specifice, implementate printr-o abordare sistematică si
metodică, auditul intern contribuie în mod semnificativ la atingerea obiectivelor asumate de
către o organizaŃie, evaluând gradul de fiabilitate al sistemului de control intern în prevenirea,
276
Dan Anghel Constantinescu, Tratat de asigurări, vol. II, Editura economică, Bucureşti, 2004, p. 221
491
detectarea şi corectarea anomaliilor semnificative, de natură sa afecteze legalitatea şi
regularitatea operaŃiunilor derulate.
În felul acesta, se poate comensura valoarea adăugată organizaŃiei, prin valorificarea
propunerilor de îmbunătăŃire făcute conducerii de către departamentul de audit intern cu referire
la consolidarea eficienŃei, eficacităŃii şi economicităŃii sistemului de control intern.
Adaptate la specificul activităŃilor de asigurare, normele minimale de audit intern
testează următoarele aspecte privind gradul de realizare a obiectivelor şi de implementare a
procedurilor de control de către un asigurător:
• Mediul de control intern- vizează acŃiunile, politicile şi procedurile care reflectă
atitudinea de ansamblu a conducerii executive şi a membrilor consiliului de administraŃie faŃă de
controlul intern (integritate şi valori etice, angajamentul faŃă de competenŃa, structura
organizatorică, repartizarea autorităŃii şi responsabilităŃii, politicile legate de resursele umane).
• Supervizarea, monitorizarea si evaluarea riscurilor- aceste activităŃi au o însemnată
importanŃă pentru desfăşurarea într-o manieră adecvată a activităŃii entităŃii, militând pentru:
− identificarea şi analiza riscurilor relevante interne sau externe, pentru elaborarea
situaŃiilor financiare in conformitate cu principiile contabile general acceptate şi
normele naŃionale sau internaŃionale de contabilitate, astfel încât situaŃiile
financiare să ofere informaŃii relevante şi credibile utilizatorilor;
− monitorizarea subscrierii riscurilor, a constituirii şi evaluării rezervelor tehnice, a
administrării pe baze eficiente si prudenŃiale a plasamentelor şi a lichidităŃilor, în
strictă concordanŃă cu legislaŃia în vigoare si cu normele proprii de reglementare;
− monitorizarea încheierii şi derulării tranzacŃiilor, identificarea întârzierilor la plată
sau la încasare, precum şi a conformităŃii cu prevederile legale şi cu normele interne
existente, aprobate de către consiliul de administraŃie al asigurătorului;
− identificarea tranzacŃiilor suspicioase şi raportarea acestora conducerii executive şi
instituŃiilor competente în soluŃionarea lor;
− asigurarea protejării activelor şi evidenŃelor contabile, inclusiv prin luarea de
măsuri referitoare la protecŃia fizică a acestora;
− verificarea respectării îndatoririlor şi responsabilităŃilor, inclusiv a limitelor de
competenŃă, ce revin personalului pentru fiecare departament, conform structurii
organizatorice a asigurătorului;
− asigurarea respectării limitelor de competenŃă în desfăşurarea tranzacŃiilor, astfel
încât eventualele abuzuri să poată fi identificate;
− analiza periodică a colaborării dintre departamentele funcŃionale în vederea
asigurării fluidizării fluxului informaŃional dintre acestea;
− asigurarea corectitudinii tratamentului de care trebuie să beneficieze asiguraŃii sau
potenŃialii asiguraŃi şi a prezentării corespunzătoare a informaŃiilor privind
condiŃiile şi termenii contractuali de asigurare
• Informarea şi comunicarea- se referă la existenŃa datelor financiare şi operaŃionale
credibile, relevante, juste, complete şi oportune, precum şi a canalelor de comunicare capabile
să asigure cunoaşterea de către personalul angajat a procedurilor cu implicaŃii asupra atribuŃiilor
şi responsabilităŃilor asumate.
• ActivităŃile de control- acŃiunile întreprinse in vederea realizarii obiectivelor
propuse, prin contracararea riscurilor inerente activităŃii de asigurare (separarea adecvată a
sarcinilor, autorizarea corespunzătoare a opraŃiunilor, întocmirea documentelor justificative şi
păstrarea evidenŃelor contabile adecvate,etc.)
Sub aspectul asigurării echilibrului financiar, condiŃie indispensabilă pentru încadrarea
oricărui asigurător într-un coridor de stabilitate şi siguranŃă financiară in relaŃia cu portofoliul
său de clienŃi, auditul intern îşi va orienta atenŃia în mod deosebit asupra modului de valorificare
şi administrare a resurselor financiare mobilizate în urma contractării produselor de asigurare,
dar mai ales asupra gradului de conformitate cu cerinŃele impuse privind dispersia prudenŃială a
plasamentelor efectuate.
492
Astfel, pentru clasa asigurărilor de viaŃă, respectiv cea a asigurărilor generale,
operaŃiunile de plasament ale activelor de natură să acopere rezervele tehnice nete de
reasigurare, vor fi direct corelate cu natura obligaŃiilor asumate pentru fiecare tip de produs de
asigurare de viaŃă, astfel încât să existe concordanŃă între durata contractului de asigurare şi
termenele pentru care se optează la efectuarea plasamentelor, precum şi raportul rentabilitate-
risc ce caracterizează plasamentele respective.
În spiritul acestei corelaŃii, asigurătorii sunt constrânşi să respecte următoarele reguli de
plasament, guvernate de principiile administrării prudenŃiale şi a dispersiei riscurilor:
1. Titlurile de stat emise de administraŃia publică centrală, exprimate în lei sau în
valută, sunt evaluate la costul de tranzacŃionare, inclusiv dobânda acumulată, calculată de la
momentul achiziŃiei până la momentul raportării.
Datorită gradului ridicat de siguranŃă, aceste instrumente de plasament sunt admise să
acopere până la 100% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.
Asimilate titlurilor de stat, sub aspectul raportului rentabilitate-risc, sunt obligaŃiunile
emise de către autorităŃile administraŃiei publice locale, evaluarea acestora făcându-se la nivelul
costului de tranzactionare, inclusiv dobânda acumulată, ele fiind admise să acopere 60% din
totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.
În condiŃiile tranzacŃionării pe o piaŃă reglementată, evaluarea titlurilor de stat emise de
administraŃia publică centrală şi a obligaŃiunilor emise de autorităŃile administraŃiei publice
locale se va face la preŃul de piaŃă stabilit în ultima zi de negociere care precede momentul
raportării.
2. CreanŃele aferente primelor brute subscrise sunt admise în totalitate la acoperirea
rezervei de prime netă de reasigurare, pâna la nivelul acesteia.
Pentru raportările financiare din cursul exerciŃiului financiar, prevăzute de normele emise de
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, creanŃele aferente primelor brute subscrise pentru
asigurările directe şi acceptări în reasigurare, denominate în valută, se evaluează la sfârşitul
fiecărei luni, la cursul de schimb al pieŃei valutare, comunicat de Banca Nationala a României
pentru acea data.
3. Valorile mobiliare tranzactionate pe o piaŃă reglementată şi titlurile de participare la
fondurile deschise de investiŃii se evaluează la preŃul de piaŃă la momentul raportării şi sunt
admise să acopere pâna la 50% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.
4. Terenurile şi construcŃiile (considerate investiŃii imobiliare) se evaluează la cost
istoric sau la valoarea reevaluată, ele fiind admise să acopere până la 40% din totalul rezervelor
tehnice nete de reasigurare, cu excepŃia terenurilor şi construcŃiilor care reprezintă o singură
investiŃie, acestea fiind admise să acopere 10% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.
ConstrucŃiile admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare vor fi asigurate
împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puŃin la nivelul valorii luate în considerare la
acoperirea rezervelor tehnice nete de reasigurare, în baza unei asigurari distincte încheiate cu un
alt asigurător sau autoasigurate, cu condiŃia cedării riscului în reasigurare, în proporŃie de cel
puŃin 70%, unor societăŃi de reasigurare de pe piaŃa internaŃională
5. DisponibilitaŃile în conturi curente la bănci şi depozitele bancare negrevate de
sarcini se evaluează la valoarea depozitului, inclusiv dobânda aferenta calculata de la momentul
achiziŃiei până la momentul raportării şi sunt admise să acopere rezervele tehnice nete de
reasigurare, cu condiŃia ca acestea să fie plasate în minimum 3 bănci şi să nu depaşească 60%
într-o singură bancă.
DisponibilităŃile în conturi curente la bănci, depozitele bancare negrevate de sarcini şi
casieria sunt admise să acopere până la 90% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.
Pentru raportările financiare din cursul exerciŃiului financiar, precum şi la sfârşitul
acestuia, conform normelor metodologice emise de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, disponibilităŃile în valută constituite ca depozit la termen în temeiul contractelor
încheiate cu băncile şi disponibilităŃile băneşti în valută constituite în conturi curente şi casierie
se evaluează extracontabil în funcŃie de cursul oficial comunicat de Banca NaŃională a României
valabil pentru ziua raportării.
493
6. Alte active corporale, sunt admise să acopere până la 10% din totalul rezervelor
tehnice nete de reasigurare.
Bibliografie:
1. Marcel GhiŃă- Auditul intern, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
2. Ordinul nr. 3105/2004 pentru punerea in aplicare a Normei minimale privind activitatea de
control intern
3. Ordinul nr. 3110/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active
admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurari generale, reguli
de dispersie a plasamentelor, precum si coeficientul de lichiditate
4. Ordinul nr. 3111/ 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind conditiile pentru
administrarea fondului asigurarilor de viata, investirea si evaluarea activelor si calculul
rezervelor tehnice
Pe linie de prevenire a riscurilor specifice şi generale auditul îşi aduce o contribuŃie

semnificativă prin tehnici şi proceduri adaptate la pârghiile utilizate de societăŃile de asigurare
în gestionarea resurselor financiare atrase, contribuind la certificarea unei imagini fidele cu
privire la gradul de conformitate al mobilizării şi utilizării acestora.
494
MANAGEMENTUL FINANCIAR LA INSTITUłIILE DE
ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR
PREP. UNIV. DRD. VONEA RĂZVAN LUCIAN

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, adresa: Oradea, str. Lugojului nr. 19,
tel. 0259 267 864, 0359 412 934, 0744 632 909, 0788 625 950, e-mail: vonea_razvan@yahoo.com
My paper contains basic principles used in the elaboration, the approval and implementation of
the high schools’ budget.
1. Prezentarea generală a instituŃiilor de învăŃământ preuniversitar

UnităŃile de învăŃământ sunt conduse de către consiliile de administraŃie, în care
directorul unităŃii de învăŃământ este preşedinte. Directorul exercită conducerea executivă în
conformitate cu responsabilităŃile şi atribuŃiile conferite de lege, cu hotărârile consiliilor locale
şi cu hotărârile consiliului de administraŃie. În activitatea de conducere, directorul este ajutat de
directorul adjunct şi se bazează pe consiliul profesoral.
ComponenŃa consiliului de administraŃie este următoarea: director, director adjunct,
administratorul unităŃii de învăŃământ, reprezentantul consiliului local, reprezentantul
primarului, cinci reprezentanŃi ai cadrelor didactice, un reprezentant al părinŃilor. La şedinŃele
consiliului asistă liderul de sindicat. Cadrele didactice care fac parte din consiliul de
administraŃie au fost aleşi de consiliul profesoral, iar reprezentantul consiliului local şi cel al
primarului au fost desemnaŃi de aceste organisme. Dezbaterile, punctele de vedere ale tuturor
participanŃilor şi hotărârile consiliului de administraŃie se consemnează în registrul de procese
verbale al consiliului, care este înseriat.
Activitatea de organizare şi conducere a procesului instructiv-educativ al unităŃii de
învăŃământ se desfăşoară pe baza unui contract de management educaŃional încheiat pe o
perioadă de patru ani între directorul unităŃii de învăŃământ, pe de o parte, şi Inspectoratul
Şcolar, pe de altă parte. Gradul de îndeplinire a prevederilor contractuale şi calitatea actului
managerial se evaluează anual de o comisie de evaluare şi audit managerial desemnată de
Inspectoratul Şcolar.
Statul de funcŃii pentru personalul didactic şi didactic auxiliar se întocmeşte de către
directorul adjunct, este însuşit de directorul unităŃii de învăŃământ, este avizat de consiliul de
administraŃie şi de ordonatorul de credite şi este aprobat de Inspectoratul Şcolar judeŃean. Statul
de funcŃii pentru personalul nedidactic se întocmeşte de directorul unităŃii, este avizat de
consiliul de administraŃie şi este aprobat de ordonatorul secundar de credite.
Sursele de finanŃare ale unităŃilor de învăŃământ preuniversitar sunt:
− bugetul local prin primării
− bugetul de stat prin inspectoratele şcolare
− surse poprii de finanŃare provenite din prestări servicii în cadrul atelierelor din
şcoală, închirieri de spaŃii, cazare în internate proprii, închirierea sălilor de sport,
etc.
UnităŃile de învăŃământ preuniversitar, în speŃă colegiile şi grupurile şcolare economice,
îşi conduc activitatea financiar-contabilă, directorul unităŃii având şi calitatea de ordonator
terŃiar de credite. Misiunile contabile sunt exercitate de contabilul-şef, încadrat cu contract
individual de muncă pe durată nedeterminată; acesta se numeşte administrator financiar de
patrimoniu.
495
De la bugetul de stat, prin Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului, se asigură
următoarele cheltuieli:
− organizarea tututor examenelor naŃionale, bacalaureat, teste naŃional, a evaluărilor şi
simulărilor;
− perfecŃionarea pregătirii profesionale a personalului didactic de predare şi didactic
auxiliar;
− burse pentru elevi aferente programului „Bani de liceu”.
2. Elaborarea şi aprobarea bugetului în cadrul instituŃiilor de învăŃământ
preuniversitar
Bugetul de venituri şi cheltuieli elaborate de către unităŃile de învăŃământ preuniversitar
de stat se prezintă atât în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat şi proiectelor bugetelor
locale, cât şi după aprobarea bugetelor respective astfel:
a) la inspectoratele şcolare judeŃene se prezintă bugetele de venituri şi cheltuieli de
către ordonatorii terŃiari de credite – directorii unităŃilor de învăŃământ, la care se anexează nota
de fundamentare prin care se explică necesităŃile de finanŃare trecute în BVC;
b) bugetul de venituri şi cheltuieli se prezintă ordonatorilor principali de crdite pentru
aprobare, respectiv primăriei municipale, în condiŃiile legii, împreună cu un raport în care se
arată, în mod documentat: elementele principale care au stat la baza determinării cheltuielilor pe
titluri, articole şi alineate, măsurile avute în vedere pentru înlăturarea risipei şi întărirea
disciplinei în utilizarea fondurilor publice.
După aprobarea bugetului de stat şi bugetului local, după caz, ordonatorii terŃiari de
credite întocmesc bugetele de venituri şi cheltuieli, în forma definitivă, pe baza sumelor
comunicate de consiliile locale şi se prezinăt acestora spre aprobare în dublu exemplar şi
cuprind prevederile anuale de venituri şi cheltuieli desfăşurate pe trimestre.
3. ExecuŃia bugetelor de venituri şi cheltuieli
ExecuŃia bugetului de venituri şi cheltuieli la unităŃile de învăŃământ preuniversitar
cuprinde operaŃiuni referitoare la:
− alocarea de la bugetul de stat a creditelor bugetare pentru finanŃarea proporŃională
cu numărul de elevi;
− alocarea de la bugetele locale a creditelor bugetare pentru finanŃarea
complementară;
− încasarea veniturilor proprii pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare cu respectarea
limitei şi destinaŃiei stabilite prin buget.
Pe baza bugetului aprobat, cu repartizarea pe trimestre, se solicită Ministerului
EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului, lunar, până în ziua de 20 a lunii în curs, pe baza cererii,
repartizarea necesarului de credite din bugetul de stat pentru asigurarea în luna următoare a
finanŃării proporŃionale în funcŃie de numărul elevilor. Necesarul lunar de credite se stabileşte la
nivelul a 1 / 3 din prevederile trimestrului în curs.
Repartizara creditelor bugetare se efectuează de către M.E.C.T. cu dispoziŃie bugetară la
nivelul capitolului de cheltuieli 57.01 „ÎnvăŃământ”, cu desfăşurarea pe titlurile clasificaŃiei
bugetare economice şi anume: 02 „Cheltuieli de personal”, 20 „Cheltuieli materiale şi servicii”.
Repartizarea creditelor se efectuează între 25 – 30 ale lunii în curs.
La primirea dispoziŃiei bugetare, unitatea trezoreriei statului înregistrează creditele
bugetare repartizate de către minister în contul unităŃii de învăŃământ care se desfăşoară în
conturi analitice pe titluri, corespunzător repartizării creditelor bugetare.
UnităŃile trezoreriei teritoriale comunică unităŃilor de învăŃământ primirea dispoziŃiilor
bugetare privind repartizarea creditelor bugetare de către minister, eliberând, de asemenea,
extrase de cont.
UnităŃile de învăŃământ încasează veniturile proprii în numerar, prin casieria proprie de
la persoane fizice şi prin virament de către persoane juridice în contul deschis la trezoreria
municipală.
496
OperaŃiunile de încasări prin casierie proprie se organizează potrivit dispoziŃiilor legale
în vigoare şi se efectuează numai pe bază de documente legale aprobate de persoane în drept,
care se înregistrează cronologic în „registrul de casă” – ca document de evidenŃă operativă a
numerarului din casierie. Încasările zilnice în numerar se depun de către casier în contul de la
trezorerie în prima zi lucrătoare de la încasare.
4. Angajarea şi efectuarea cheltuielilor aprobate în bugetul de venituri şi
cheltuieli
Angajarea cheltuielilor se efectuează de către ordonatorii de credite pe bază de
documente legale (state de salarii, comenzi, contracte, etc.) vizate pentru controlul financiar
preventiv propriu, întocmite distinct pentru cheltuieli care se suportă din finanŃarea
proporŃională din bugetul de stat, bugetul local şi din veniturile proprii, după caz.
În toate documentele de plată, vor fi înscrise, în mod obligatoriu, subdiviziunea
clasificaŃiei din bugetele proprii în care se încadrează plăŃile respective, precum şi
disponibilităŃile de credite bugetare existente la data când se angajează o plată.
Efectuarea cheltuielilor publice presupune respectarea destinaŃiei şi a cuantumului
aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare şi impune parcurgerea mai multor faze
procedurale succesive, pentru fiecare alocaŃie bugetară, după cum urmează: angajarea,
lichidarea, ordonanŃarea şi plata.
Angajarea reprezintă asumarea obligaŃiei de către stat de a plăti o anumită sumă de bani
furnizorilor diferitelor bunuri şi servicii publice, obligaŃie care rezultă dintr-un contract, hotărâre
judecătorească, decizie ministerială sau orice alt act legal. Angajarea este făcută de către
ordonatorii de credite principali (miniştri) sau, în mod excepŃional, de către ordonatorii
secundari de credite, dar numai în limita stabilită în buget pentru acŃiunile sau obiectivele
stabilite.
Lichidarea este faza în care se constată realizarea serviciului în favoarea statului şi se
stabileşte cuantumul plăŃii ce urmează a fi efectuată. Lichidarea are la bază documente
justificative şi furnizarea efectivă a bunurilor şi/sau serviciilor contractate.
OrdonanŃarea constă în operaŃiunea de emitere, din partea unei instituŃii publice, a unei
dispoziŃii sau ordin de plată a unei sume din alocaŃia bugetară în favoarea unui terŃ, furnizor de
bunuri şi/sau servicii publice sau creditor.
Plata este operaŃiunea prin care se stinge obligaŃia statului faŃă de persoanele fizice sau
juridice, furnizopri sau creditori şi constă în achitarea efectivă de către instituŃia publică a sumei
datorate.
OperaŃiunile specifice primelor trei faze (angajarea, lichidarea şi ordonanŃarea) sunt
efectuate, pe baza avizelor serviciilor operaŃionale, de către conducătorii instituŃiilor publice sau
mandatarii acestora, denumiŃi şi ordonatori de credite bugetare. Actele emise de ordonatorii
principali sau secundari trebuie să poarte viza controlului financiar, pe baza acestora
efectuându-se plăŃi ce vor afecta resursele financiare ale statului. Plata este efectuată de către
gestionarii banilor publici: contabili, casieri.
5. Încheierea, controlul şi aprobarea execuŃiei bugetare
Încheierea exerciŃiului bugetar este etapa următoare încasării şi efectuării cheltuielilor
pentru un an bugetar şi constă în întocmirea unei dări de seamă complete cu privire la modul de
realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
Caracteristic acestei etape este întocmirea contului de încheiere a execuŃiei bugetare,
care permite determinarea rezultatelor execuŃiei bugetare, adică raportul dintre venituri şi
cheltuieli. Contul de încheiere a execuŃiei bugetare este alcătuit din totalitatea veniturilor
realizate şi a cheltuielilor efectuate şi reflectă rezultatul execuŃiei bugetare, care poate fi un
deficit sau un excedent bugetar.
497
Bibliografie:
1. Bibu, N., colectiv, - „Managementul organizaŃiilor publice”, editată prin programul LEDA,
coordonat de Universitatea de Vest Timişoara, 1999-2002
2. Moşteanu, T., - „FinanŃe-buget”, Editura Economică, Bucureşti, 2001
3. Morar, D., - „Introducere în studiul finanŃelor publice”, Editura UniversităŃii din Oradea,
2004
4. Pereş, I., - Control financiar şi expertiză contabilă”, Editura Mirton, Timişoara, 2004
5. łară, Gh., - „Control financiar şi expertiză contabilă”, Editura UniversităŃii din Oradea,
2004
6. Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, publicată în Monitorul Oficial din 19.01.2005, partea I
7. Norme metodologice pentru finanŃarea şi administrarea unităŃilor de învăŃământ
preuniversitar de stat
498
ROLUL AUDITULUI ÎN CADRUL STRATEGIEI DE
DEZVOLTARE DURABILĂ LA NIVELUL
COMUNITĂłILOR LOCALE
PREP. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA

Universitatea „1 DECEMBRIE 1918” Alba Iulia
Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Tel: 0258/811512, Fax: 0258/806309, Cod 510009,
e-mail diby_ec@yahoo.com
Abstract:
Sustainable Development approaches the quality life concept in his entire complexity, in
economic, social and environment way and promotes the balance idea between economic development
and social equity, efficient utilization and environment conservation.
The audit contributes to elaboration, implementation and finalization of sustainable durable
development strategy at local community level, and through its specific technical methods confers a full
transparency of his evolution.
Dezvoltarea durabilă a comunităŃilor

łara noastră va devenii membră cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene, în
consecinŃă este imperios necesară şi alinierea la politicile europene respectiv la acquis-ul
comunitar.
Politicile europene comune vizează inclusiv dezvoltarea durabilă a comunităŃilor locale,
aceasta putând fi considerată o provocare şi o prioritate în acelaşi timp. O provocare, pentru ca o
comunitate trebuie să fie receptivă la transformările şi schimbările externe şi interne care o pot
afecta, adaptându-se acestor schimbări prin acŃiuni şi iniŃiative strategice locale. O prioritate,
pentru că modul în care se dezvoltă localitatea îi afectează prezentul şi şansele de viitor.
Prin urmare se naşte întrebarea : „Vor supravieŃui oare comunităŃile locale din Ńara
noastră?”. Dar există şi exemple de reuşită – comunităŃi care răspund activ provocărilor şi
problemelor cu care se confruntă, care încurajează un răspuns pozitiv la aceasta întrebare.
Considerăm că reuşita acestor comunităŃi stă în mobilizarea eforturilor şi resurselor locale, în
încurajarea participării active a populaŃiei la viaŃa comunităŃii, în asumarea nemijlocită a
responsabilităŃii pentru destinul localităŃii, pentru destinul generaŃiilor actuale şi cel al
generaŃiilor viitoare.
Ce este dezvoltarea durabilă?
Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă o nouă paradigmă a dezvoltării promovat
în cadrul ConferinŃei Mondiale pentru Dezvoltare Durabilă, organizată de NaŃiunile Unite la Rio
de Janeiro în 1992. Conceptul marchează o schimbare majoră în abordarea problemelor
dezvoltării umanităŃii prin opŃiunile de asigurare a unui echilibru dinamic între componentele
capitalului natural şi sistemele socio-economice. „Dezvoltarea durabila răspunde necesităŃilor
generaŃiilor actuale fără a compromite abilitatea generaŃiilor viitoare de a răspunde propriilor
necesităŃi”277 . Astfel, dezvoltarea poate genera prosperitate, dacă se regenerează resursele şi se
protejează mediul.
Dezvoltarea durabilă abordează conceptul calităŃii vieŃii în complexitate, sub aspect
economic, social şi de mediu, promovând ideea echilibrului între dezvoltarea economică,
echitatea socială, utilizarea eficientă şi conservarea mediului înconjurător. Elementul cheie al
277
Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare
499
dezvoltării durabile îl reprezintă reconcilierea între procesul de dezvoltare şi calitatea mediului,
promovarea procesului integrat de elaborare şi luare a deciziilor, atât la nivel global, cât şi
regional, naŃional sau local. De asemenea, dezvoltarea durabilă depinde de distribuirea corectă a
costurilor şi beneficiilor dezvoltării între generaŃii şi naŃiuni. Conceptul dezvoltării durabile este
unul fluid, care va evolua în timp. Însa principiile majore ce îl caracterizează sunt următoarele:
• preocuparea pentru echitate şi corectitudine între Ńări şi între generaŃii
• viziunea de lungă durată asupra dezvoltării
• gândirea sistemica – interconexiunea între mediu, economie şi societate
Ce reprezintă o comunitate durabila?
Dezvoltarea durabilă a comunităŃilor are ca obiective majore protejarea mediului,
eradicarea sărăciei, îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii, dezvoltarea şi menŃinerea unei economii locale
viabile şi eficiente. O comunitate durabilă apreciază şi promovează ecosisteme sănătoase,
utilizează eficient resursele, dezvoltă şi asigură o economie locală viabilă.
Comunitatea durabilă utilizează resursele proprii pentru a asigura necesităŃile
generaŃiilor actuale, asigurând, în acelaşi timp, resursele necesare pentru generaŃiile viitoare. Ea
îşi mobilizează capacităŃile pentru a asigura servicii medicale calitative, un nivel de viaŃă ridicat
pentru toŃi rezidenŃii săi prin limitarea deşeurilor, prevenirea poluării, maximizarea conservării
şi prin dezvoltarea resurselor locale şi a utilizării eficiente a lor pentru revitalizarea economiei
locale.
Institutul pentru ComunităŃi Durabile a identificat următoarele componente ale unei
comunităŃi durabile278:
Integritate Ecologica
• satisfacerea necesităŃilor umane de bază pentru aer şi apă curată, hrană nutritivă,
necontaminată
• protejarea şi dezvoltarea ecosistemelor locale şi regionale şi a diversităŃii biologice;
• conservarea apei, solului, energiei si a resurselor neregenerabile, inclusiv utilizarea
maximă a deşeurilor
• aplicarea strategiilor de prevenire si a tehnologiilor moderne pentru minimalizarea
poluării
• folosirea resurselor regenerabile în conformitate cu rata de regenerare.
Securitate Economică:
• o bază economică diversă şi financiar viabilă;
• reinvestirea resurselor în economia locală;
• participarea activă a business-ului local în dezvoltarea economiei;
• oportunităŃi de angajare pentru cetăŃeni.
Responsabilitate şi împuternicire:
• oportunităŃi egale pentru toate persoanele în a participa si influenta deciziile care le
afectează viaŃa;
• acces la informaŃia cu caracter public;
• un sector viabil al ONG-urilor;
• o atmosfera a respectului si tolerantei pentru puncte de vedere diferite, valori şi
tradiŃii;
• stabilitate politică;
• încurajarea persoanelor de toate vârstele, genurile, etnie, religie si abilităŃi fizice în
asumarea responsabilităŃii proprii pentru procesul dezvoltării comunităŃii
278
„Ghid pentru implementarea Programelor de AcŃiune de Mediu Locale, Centrul Regional de
Dezvoltare pentru Estul şi Centrul Europei” -„A Guide to implementing Local Environmental Action
Programs, Regional Environmental Centre for Central and Eastern Europe, 2000
500
Bunăstare socială:
• servicii medicale relevante, locuinŃe sigure şi sănătoase, instituŃii de învăŃământ de
calitate pentru toŃii membrii comunităŃii;
• securitatea asigurată;
• stimularea expresiei creative prin arte;
• protejarea si asigurarea spatiilor publice şi a resurselor istorice
• un mediu de activitate sănătos;
Astăzi în lume sunt peste 6416 comunităŃi locale (municipii, oraşe, sate) care elaborează
şi implementează strategii şi planuri locale de acŃiuni de dezvoltare durabilă – Agenda Locala
21, recunoscând astfel importanta procesului de planificare durabilă. Acest proces a fost
impulsionat de Agenda 21 – Planul Global de AcŃiuni pentru Dezvoltare Durabilă în secolul 21,
adoptat la Rio de Janeiro în 1992. Agenda 21 reflectă consensul global şi angajamentul politic la
cel mai înalt nivel privind dezvoltarea durabilă.
Rolul auditului
NoŃiuni generale de audit
Auditul reprezintă examinarea de către o persoană calificată, competentă, şi
independentă a fidelităŃii înregistrărilor contabile, financiare şi fiscale, a probităŃii şi
credibilităŃii tranzacŃiilor economice.
Obiectul auditului a evoluat de la o corectare specifică a fraudelor în documentele
cotabile, până la o apreciere globală de fidelitate a rapoartelor emise de o entitate şi o analiză
critică a procedurilor şi structurilor acestora.
În viziunea autorului M. Boulescu şi autorii în lucrarea „Fundamentele auditului”
auditul este definit astfel : „procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate,
numite auditori, prin care se analizează şi se evaluează, în mod profesional, informaŃii legate de
o anumită entitate, utilizând tehnici şi procedee specifice, în scopul obŃinerii de dovezi, numite
probe de audit, pe baza cărora auditorii emit într-un document, numit raport de audit, o opinie
responsabilă şi independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din reglementările
legale sau din buna practică recunoscută unanim în domeniul în care îşi desfăşoară
activitatea”279.
Dacă analizăm definiŃia mai sus enumerată putem aduce următoarele precizări:
• procesul de audit, numit şi misiune de audit se derulează pe baza unor standarde
naŃionale ( emise de Camera Auditorilor Financiari din România -C.A.F.R) şi/sau
internaŃionale ( Institutul Auditorilor Interni – IIA -Institute of Internal Auditors;
Institutul Francez al Auditului şi Controlului Intern – IFACI -Institute de L’Audit
Intern );
• auditorii sunt persoane care dobândesc această calitate în condiŃiile strict
reglementate de legislaŃia în vigoare;
• entitatea auditată poate fi : o unitate patrimonială, Guvernul, în ansamblu,
ministere, departamente, programe, acŃiuni, tranzacŃii, operaŃiuni etc.;
• în misiunea de audit, analiza informaŃiilor economice, financiare, contabile şi
fiscale se face pe baza unor procedee şi tehnici unanim recunoscute în domeniu,
care furnizează auditorului probe de audit, pe baza cărora el îşi fundamentează
opinia;
• evaluarea şi interpretarea rezultatelor obŃinute se desfăşoară în condiŃiile existenŃei
şi luării în consideraŃie a unor criterii de evaluare care au la bază referinŃe contabile
identificate (norme contabile naŃionale sau internaŃionale respectiv referinŃe
contabile recunoscute unanim în domeniu sau principii de management;
279
M. BOULESCU, M. GHIłĂ, V. MAREŞ –„Fundamentele auditului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2001, pag. 11.
501
Obiectul şi aria de aplicabilitate a auditului
Obiectivul auditului are la bază necesitatea exprimării opiniei auditorului cu privire la:
a) întocmirea situaŃiilor financiare sub toate aspectele semnificative, în conformitate
cu un cadru general de raportare financiară ( în Ńara noastră normele emise de
Ministerul FinanŃelor Publice, cu privire la modul de întocmire a situaŃiilor
financiare );
b) respectarea reglementărilor legale, a statutului şi reglementărilor, a normelor şi
deciziilor manageriale;
c) aplicarea bunei practici şi respectarea principiilor de management în utilizarea
fondurilor.
Opinia emisă de auditor, prin raportul de audit sporeşte credibilitatea situaŃiilor
financiare, atestă conformitatea cu legile în vigoare şi recunoaşte respectarea şi promovarea
principiilor economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii în activitatea entităŃilor auditate. Trebuie
menŃionat faptul că utilizatorul raportului de audit nu trebuie să considere că opinia este o
garanŃie a viabilităŃii viitoare a activităŃii şi a eficienŃei de perspectivă a conducerii instituŃiei
auditate.
Aria de aplicabilitate a auditului este definită de procedurile de audit considerate a fi
necesare în circumstanŃele pentru a realiza obiectivul auditului conform Standardelor
InternaŃionale de Audit ale FederaŃiei InternaŃionale a Contabililor –IFAC respectiv a normelor
naŃionale de audit.
Procedurile de audit se determină de auditor pe baza :
• standardelor de audit;
• cerinŃelor organismelor profesionale relevante ;
• legislaŃiei şi reglementărilor în vigoare;
• termenilor angajamentului şi cerinŃelor de raportare.
Efectuând o analiză per ansamblu, Ńinând cont de cele prezentate anterior cu privire la
audit, se poate observa că rolul auditului în strategiile de dezvoltare durabile la nivelul
comunităŃilor locale este unul determinant. Pornind de la elaborarea strategiei de dezvoltare
durabilă, continuând cu implementarea acesteia şi finalizând cu raportarea parŃială sau finală a
strategiei se remarcă faptul că auditul examinează toate operaŃiile şi obiectivele urmărite.
Astfel că dacă ne raportăm la prima etapă - elaborarea strategiei de dezvoltare
durabilă, auditul trebuie să „inventarieze” toate obiectivele, resursele umane sau materiale,
respectiv programele şi politicile economico-sociale. În condiŃiile în care acestea nu sunt
definite corect şi eficient nu se poate vorbi de elaborare a strategiei de dezvoltare durabilă
eficace, care să aibă succes.
Implementarea strategiei presupune o implicare mult mai accentuată a auditului pentru
că, în conformitate cu unul din obiectivele generale ale auditului, strategia de dezvoltare să se
deruleze respectându-se reglementărilor legale respectiv normele şi deciziile manageriale.
În cadrul ultimei etape, raportarea strategiei de dezvoltare, fie ea parŃială sau finală,
auditul este utilizat cel mai intens. Practic în această etapă se poate constata pe de o parte, dacă
obiectivele, programele şi politicile economico-sociale, au fost îndeplinite sau finalizate
eficient, iar pe de altă parte dacă fondurile bugetare sau private au fost utilizate în conformitate
cu prevederile actelor normative în vigoare.
Concluzii
Dezvoltarea durabilă nu reprezintă un plan detaliat de acŃiuni, o formula pe care s-o
implementăm în conformitate cu obiectivele. Nu există o singură soluŃie. SoluŃiile diferă
independent de spaŃiu, timp, valori şi resurse disponibile. Procesul de dezvoltare a comunităŃilor
locale din perspectiva durabilităŃii implica întâi de toate, conştientizarea necesităŃii planificării
dezvoltării, a evaluării corecte a punctelor tari şi slabe ale comunităŃii, a oportunităŃilor şi
riscurilor existente sau potenŃiale care vor determina pentru comunitate acŃiunile prioritare de
scurta si de lunga durata.
502
Auditul contribuie la elaborarea, implementarea şi finalizarea strategiei de dezvoltare
durabilă la nivelul comunităŃilor locale, iar prin tehnicile şi procedeele sale specifice conferă o
transparenŃă totală a evoluŃiei acesteia
Bibliografia:
1. BOULESCU M., GHIłĂ M., MAREŞ V. –„Fundamentele auditului”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2001, pag. 11.
2. *** -„Ghid pentru implementarea Programelor de AcŃiune de Mediu Locale, Centrul
Regional de Dezvoltare pentru Estul şi Centrul Europei” -„A Guide to implementing Local
Environmental Action Programs, Regional Environmental Centre for Central and Eastern
Europe, 2000
3. *** - Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare
503
IMPLICATIILE COSTURILOR INDATORARII PE
TERMEN MEDIU SI LUNG ASUPRA SITUATIILOR
FINANCIARE
ASIST . UNIV. ZARNESCU ODI MIHAELA

Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Finante - Contabilitate
Campulung Muscel
e-mail: odimihaela@yahoo.com
Il existe des actifs qui ont une très longue durée de fabrication et qui se retrouvent dans la
comptabilité sous le nom d’actifs á long terme. Un tel actif suppose une longue durée pour être prêt en
vue de son utilisation prévue ou pour la vente. Pour financer cette longue durée, la société peut faire
appel à des emprunts. Il est très important de connaitre quel est la coûts d’un emprunt. Celui-ci est la
résultat des taux d’intérêt et d’autres frais supportés par une société au cadre d’un prêt de fonds.
IAS 23 „Les coûts de l’endettement”prévoit deux trataiments comptables en ce qui concerne les
coûts de l’endettement lié aux actifs à long et moyen terme: le triatement de base et le traitement
alternatif.
Dans ce compte –rendu j’ai essayé de mettre en évidence la façon dont les coûts de
l’endettement se retrouvent dans la comptabilité de la société en fonction de traitement comptablé
appliqué, ainsi que la façon dont ceux-ci se reflètent dans les situation financiéres.
Orice societate pentru a-si desfasura activitatea in bune conditii are nevoie de resurse
materiale, financiare,umane si informationale. Resursele materiale utilizate de catre societati din
punct de vedere al contabilitatii reprezinta activele acesteia .Exista active care au o durata foarte
lunga de fabricatie si care se regasesc in contabilitate sub denumirea de active pe termen lung.
Aceste active necesita o perioada substantiala de timp pentru a putea fi utilizate sau pentru a fi
vandute. Astfel de active sunt stocurile care necesita o perioada substantiala de timp pentru a fi
aduse la stadiul de vanzare, sectiile producatoare, unitatile producatoare de energie, investitii
imobiliare. Nu sunt incadrate in categoria activelor pe termen lung acelea care in momentul
achizitiei sunt gata pentru utilizarea prestabilita sau pentru vanzare.
Pentru a putea finanta aceasta perioada indelungata, societatea poate sa recurga la
imprumuturi. Costul unui imprumut este reprezentat de dobanzi si alte cheltuieli suportate de
societate. Costurile indatorarii poate include elemente ca :
− dobanzi corespunzatoare imprumuturilor pe termen scurt sau lung;
− cheltuielile complementare realizate in scopul obtinerii imprumuturilor;
− cheltuielile financiare aferente leasingului financiar, conform IAS 17;
− diferentele de curs valutar aferente imprumuturilor intr-o moneda straina in masura
− in care sunt considerate ca o ajustarea a cheltuielilor cu dobanda.
IAS 23 "Costurile indatorarii" prevede doua tratamente contabile privind costurile
indatorarii:
− tratament contabil de baza;
− tratament contabil permis
Tratamentul contabil de baza
In cazul tratamentului de baza, costurile indatorarii trebuie reflectate sub forma
cheltuielilor evidentiate in functie de natura lor si prezentate in contul de profit si pierdere.
Potrivit acestui tratament contabil de baza, costurile indatorarii se inregistreaza ca o cheltuiala in
perioada in care apar, fara sa se tina seama de modul cum sunt utilizate imprumuturile.. Pentru a
504
intelege ce se va inregistra in contabilitate societatii , daca aceasta utilizeaza tratamentul
contabil de baza vom da un exemplu.
Exemplu 1
Societatea "Alfa " a achizitionat un echipamnet tehnologic in valoare de 200.000
EURO. Achitarea furnizorului extern va fi efectuata dintr-un imprumut contractat in acest scop
de la o banca din Romania. Dobanda platita bancii este in valoare fixa de 10.000 EURO. Se
mai cunosc urmatoarele date referitoare la cursul EURO - leu: la data achizitiei 1 EURO =
35.200 lei; la data obtinerii imprumutului 1 EURO = 36.200 lei; la data platii furnizorului
extern 1 EURO = 36.200 lei; la data constituirii obligatiei cu dobanda 1 EURO = 36.500 lei; la
data achitarii dobanzii 1 EURO = 36.600 lei.
Inregistrarile care se vor face in contabilitatatea societatii vor fi:
a) achizitia echipamentului tehnologic de la furnizorul extern
2131 = 404 7.040.000.000 lei (200.000 X 35.20000)
b) obtinerea imprumutului
5124 = 162 7.240.000.000 lei (200.000 X 36.200)
c) plata furnizorului extern

% = 5124 7.240.000.000
404 7.040.000.000
665 200.000.000
d) se inregistreaza dobanda
666 = 1682 365.000.000 lei ( 10.000 X36.500)
e) plata dobanzii aferente imprumutului

% = 5124 366.000.000 lei (10.000X36.600)
1682 365.000.000 lei
665 1.000.000 lei
Tratament contabil alternativ
In cazul tratamentului alternativ, informatiile corespunzatoare sunt cuprinse in situatiile
financiare in Nota 6 intitulata "Principii , politici si metode contabile".Potrivit acestui tratament
, costurile indatorarii sunt direct atribuibile achizitiei constructiei sau productiei unui activ sunt
incluse in costul acelui produs. Aceste costuri ale indatorarii sunt capitalizate in costul activului
daca exista posibilitatea ca ele sa produca beneficii economice viitoare pentru societate si
valoarea acestora poate fi determinata in mod credibil.
Tratamentul contabil alternativ
Tratamentul contabil alternativ permis sugereaza ca, toate costurile indatorarii trebuie
inregistrate ca o cheltuiala in perioada in care ele sunt suportate, cu exceptia celor care sunt
capitalizate.
Cand o societate imprumuta fonduri in special in scopul obtinerii unui activ pe termen
lung, costurile indatorarii asociate in mod direct acelui activ pe termen lung poate fi usor
identificate. Situatiile in care poate fi dificil de identificat o relatie directa intre imprumuturile
specifice si un activ pe termen lung si de determinat imprumuturile care puteau fi evitate sunt:
− activitatea de finantare unei societati este coordonata central;
− un grup foloseste o gama de instrumente pentru a imprumuta fonduri cu rate
− variabile ale dobanzilor si da cu imprumut respectivele fonduri pe baze variate altor
societati din grup;
− grupul isi desfasoara activitatea in economii hiperinflationiste;
− exista fluctuatii ale cursurilor de schimb valutar.
505
Atunci, cand fondurile imprumutate sunt in special in scopul obtinerii unui activ pe
termen lung, suma costurilor indatorarii ce pot fi capitalizate pentru acel activ trebuie
determinata ca diferenta intre costurile actuale ale indatorarii generate de acele imprumuturi in
timpul perioadei si orice venit rezultat din investirea temporara a acelor fonduri imprumutate.
Pentru determinarea valorii costurilor indatorarii ce pot fi capitalizate de-a lungul unei
perioade, orice venit realizat din investirea acestor fonduri este dedus din cheltuielile suportate
cu imprumuturile. Capitalizarea costurilor indatorarii ca parte a costului unui activ pe termen
lung trebuie sa inceapa in momentul in care:
− se realizeaza cheltuieli pentru acel activ;
− se genereaza costurile indatorarii;
− sunt in curs activitatile necesare pentru pregatirea activului in vederea folosirii
prestabilite sau pentru vanzarea lui.
Cheltuielile pentru un activ pe termen lung includ doar acele cheltuieli care au generat
plati in numerar, transferuri de alte active sau preluarea unor datorii purtatoare de dobanda.
Cheltuielile sunt diminuate cu orice incasari progresive si subventii primite in legatura cu acel
activ.
Activitatile necesare pentru pregatirea activului pentru utilizarea sa prestabilita sau
pentru vanzare cuprind mai mult decat construirea fizica a activului. Ele includ o munca tehnica
si administrativa anterioara inceperii constructiei fizice a activului, cum ar fi obtinerea avizelor
necesare inceperii constructiei fizice..
Costurile indatorarii aparute in timp ce are loc amenajarea terenului sunt capitalizate in
timpul perioadei in care se desfasoara activitati legate de amenajare, iar costurile indatorarii
aparute in timp ce terenul achizitionat in scopul construirii de cladiri este detinut fara nici o alta
activitate asociata de dezvoltare nu sunt acceptate pentru capitalizare.
De asemenea, capitalizarea trebuie intrerupta in cursul perioadelor prelungite in care nu
se lucreaza pentru obtinerea activului respectiv si nu se intrerupe pe parcursul unei perioade in
care se desfasoara importante lucrari tehnice si administrative.
Acest proces de capitalizare trebuie sa inceteze cand se realizeaza cea mai mare parte a
activitatilor necesare pentru pregatirea activului pe termen lung in vederea utilizarii prestabilite
sau a vanzarii lui.
Se considera ca un activ este in mod normal finalizat in scopul utilizarii sau al vanzarii,
atunci cand constructia fizica a activului este terminata, chiar daca unele lucrari administrative
de rutina continua. Daca mai sunt lucrari care presupune realizarea unor modificari minore, ca
decorarea interioara a unei cladiri, atunci se considera ca a fost incheiata cea amai mare parte a
activitatilor.
Pentru aputea intelege ce costuri pot fi capitalizate in costul unui activ vom da un
exemplu.
Exemplu 2
O societate comerciala realizeaza lucrari de investitii care au ca surse de finantare in
general fonduri imprumutate. Cheltuielile cu activele in curs de realizare, efectuate in timpul
anului sunt de 2.550.000 mii lei.la sfarsitul anului ramane neachitata suma de 300.000 mii lei.
Imprumuturile contractate pentru achitarea furnizorilor se prezinta astfel.
a) Situatia nr.1
− imprumuturi pe termen scurt 300.000 mii lei, cu o rata a dobanzii de 15 %
− imprumuturi pe termen lung 750.000 mii lei, cu o rata a dobanzii de 7 %
− alte credite 3.000.000 mii lei, cu o rata a dobanzii de 8 %
Dobanda s-a platit la 6 luni, respectiv pentru primul semestru, ramanad neachitatta la
sfarsitul anului dobanda corespunzatoare semestrului al II-lea.
Pentru determinarea rtei de capitalizare se calculeaza media pondrata :
[(300.000X15%)+(750.000X7%)+(3.000.000X8%)]/(300.000+750.000+3.000.000)= 8.3%
506
Deoarece se capitalizeaza doar costurile indatorarii corespunzatoare platilor efectuate,
suma dobanzii ce poate fi capitalizata este de :
[(2.550.000-300.000)X8,3%}/2= 93.375 mii lei
b) Situatia nr.2
− imprumuturi pe termen scurt 300.000 mii lei, cu o rata a dobanzii de 15 %
− imprumuturi pe termen lung 750.000 mii lei , cu o rata a dobanzii de 7 %
Dobanda s-a platit la 6 luni, respectiv pentru primul semestru, ramanad neachitatta la
sfarsitul anului dobanda corespunzatoare semestrului al II-lea.
Dobanda platita va fi :
300.000X15/100X6/12=22.500 mii lei

750.000X7/100X6/12=26.250 mii lei
Dobanda platita efectiv pana la sfarsitul anului este de 48.750 mii lei.
Pentru determinarea ratei de capitalizare se calculeaza media ponderata:
[ (300.000X15%)+(750.000X7%)]/(300.000+750.000)= 9.3%
Atunci suma maxima a dobanzii ce poate fi capitalizata va fi :
[(2.550.000-300.000)X9,3%}/2= 104.625 mii lei
Concluzionand putem afirma ca, in cazul tratamentului de baza, costurile indatorarii

sunt reflectate sub forma cheltuielilor evidentiate in functie de natura lor si prezentate in Contul
de profit si pierdere, iar in cazul tratamentului alternativ, informatiile corespunzatoare sunt
cuprinse in Nota 6 la situatiile financiare intitulata”Principii, politici si metode contabile”.
Bibliografie:
1. Ionescu C., - Bazele teoriei si practicii contabile, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2005;
2. Ristea M., Dima M., - Contabilitatea societatilor comerciale, Editura Universitara,
Bucuresti, 2002;
3. Ministerul Finantelor Publice, Ghid Practic de Aplicarea a Standardelor Internationale de
Contabilitate, Partea I, Editura Economica, Bucuresti, 2001;
4. Munteanu V., - Contabilitatea financiara a intreprinderilor, Lumina Lex, Bucuresti , 2003;
5. Standardele Internationale de Contabilitate 2002.
507
CÂTEVA ASPECTE PRIVIND PROMOVAREA ŞI
FINANłAREA PROIECTELOR DE INVESTIłII DIN
FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE
PREP.UNIV.DRD. GAVRILĂ – PAVEN IONELA,

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia,
E-mail: ionelapaven@yahoo.com
Abstract: The contemporary world evolution is focused upon the globalization process with
multiple and various effects in the economic, social and political life. As a helping hand, the developed
countries try to help the transition economies through some financial development programs.
EvoluŃia mondială contemporană se caracterizează, printre altele, prin accentuarea

procesului de globalizare, cu efecte şi implicaŃii în plan economic, social şi politic ce se răsfrâng
în toate Ńările lumii. Într-un asemenea context se impune gestionarea atentă cu concursul Ńărilor
industrializate şi a organismelor internaŃionale, a implicaŃiilor pe care procesul de globalizare le
generează în Ńările în curs de dezvoltare, în Ńările aflate în tranziŃie de la economia etatistă la
economia de piaŃă şi în alte Ńări.
łările dezvoltate şi organismele internaŃionale responsabile de monitorizarea
dezideratelor lumii contemporane şi a efectelor şi implicaŃiilor pe care le generează înfăptuirea
acestor deziderate se află în situaŃia de a contribui ele însele la evitarea adâncirii decalajelor faŃă
de Ńările slab dezvoltate, în curs de dezvoltare, ca şi faŃă de Ńările europene care s-au înscris în
procesul de tranziŃie de la economia etatistă, centralizată, la economia de piaŃă. Un asemenea
proces este complex şi are menirea de a sprijini reformele economice şi social-politice din Ńările
care vizează integrarea în structurile instituŃionale, regionale, continentale şi chiar de factură
intercontinentală280.
Pentru Ńările din centrul şi estul Europei în care se derulează procese de tranziŃie spre o
economie de piaŃă reală şi viabilă, Uniunea Europeană a iniŃiat o serie de programe vizând
sprijinirea reformelor şi înfăptuirea acŃiunilor de aderare la Uniunea Europeană. România este,
sau poate fi, beneficiara unor fonduri externe nerambursabile acordate de organismele Uniunii
Europene pe baza unor programe speciale concepute pentru sprijinirea Ńărilor candidate281. Este
vorba despre programele PHARE, SAPARD, ISPA etc.
Programul PHARE
Programul PHARE al Uniunii Europene consituie principalul instrument de sprijinire a
reformei în scopul pregătirii Ńărilor din centrul şi estul Europei în vederea aderării la Uniunea
Europeană. Programul PHARE finanŃează transfer de expertiză, echipamente, pregătire
profesională şi lucrări publice în sectoare cum sunt: privatizarea şi restructurarea
întreprinderilor, protecŃia mediului, asigurarea locurilor de muncă şi reducerea şomajului,
lucrări de reabilitare a reŃelei de drumuri şi căi ferate etc. Sunt considerate a fi prioritare:
dezvoltarea infrastructurii şi modernizarea administraŃiei publice, având în vedere cerinŃa
armonizării şi compatibilizării cu cadrul şi nivelul înregistrat în arealul Uniunii Europene.
Programul PHARE a fost lansat de cele 24 de Ńări industrializate, (G-24) pentru
sprijinirea reformelor în Polonia şi Ungaria, dar din decembrie 1989 a devenit programul
specific al Uniunii Europene pentru 12 Ńări din Europa Centrală şi de Est.
280
Cistelecan L., „Economia, eficienŃa şi finanŃarea investiŃiilor”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 497.
281
Programul pentru Europa: Programul PHARE al Uniunii Europene; Ghidul solicitantului, MDP, 2004.
508
Câteva caracetristici ale finaŃării prin programul PHARE:
a) FinanŃarea se bazează pe programe care justifică nevoia de finanŃare
nerambursabilă;
b) DirecŃionarea fondurilor se stabileşte prin implicarea instituŃiilor şi autorităŃilor
statului pentru a se identifica priorităŃile pe sectoare;
c) FinanŃarea unor proiecte este parŃială impunându-se cofinanŃarea din resurse
interne;
d) AsistenŃa instituŃiilor comunitare asigură monitorizarea procesului de accesare a
fondului PHARE şi de înfăptuire a obiectivelor şi acŃiunilor convenite;
e) łara noastră a beneficiat de finanŃări în cadrul programului PHARE începând cu
anul 1991, sumele primite au evoluat ascendent, priorităŃile vizând: dezvoltarea
sectorului economic; învăŃământul şi cercetarea ştiinŃifică; infrastrucutra;
administraŃia publică şi altele.
Programul PHARE poate fi accesat pe baza unor proiecte – programe sectoriale şi
secvenŃiale specifice, dintre care:
− ACCESS, program de construcŃie instituŃională, pentru consolidarea societăŃii civile
în Ńările candidate la aderare;
− Armonizarea legislaŃiei naŃionale cu ACQUISUL comunitar şi întărirea capacităŃii
de implementare;
− Dezvoltarea instituŃională pentru politica de mediu;
− Reforma administraŃiei publice;
− Reforma în domeniul protecŃiei copilului;
− Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
− Facilitarea întocmirii proiectelor pentru finanŃare din fonduri PHARE;
− Programul de reconstrucŃie şi dezvoltare după dezastre;
− Programul PHARE multinaŃional de informare şi comunicare;
− Programul în domeniul sănătăŃii;
− Programul de restructurare a întreprinderilor şi reconversie profesională RICOP;
− Alte proiecte program.
Fără a intra în detalii facem câteva precizări, şi anume: proiectele – program sunt
multianuale; finanŃarea acestor programe are, după caz, caracetr investiŃional, social – umanitar,
comunitar, educativ, comunitar – administrativ etc.; monitorizarea derulării proiectelor este
realizată instituŃional pe plan extern şi intern282.
Programul SAPARD
Constituie un program special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală,
instituit de către Uniunea Europeană, Ńinând seama de rolul sectorului agricol în viaŃa
economică şi social politică a Ńărilor candidate la uniune.
Criteriile de alocare a fondurilor pe Ńări receptoare au fost enunŃate de Comisia
Europeană la 21 iunie 2000, ele fiind:
• PopulaŃia din mediul rural;
• SuprafaŃa agricolă;
• Produsul intern brut / cap de locuitor, raportat la paritatea puterii de cumpărare;
• SituaŃia teritorială specifică existentă în fiecare Ńară candidată.
Obiectivele programului SAPARD constau în:
• Rezolvarea problemelor specifice care să asigure dezvoltarea rurală pe termen lung;
• ÎmbunătăŃirea standardelor de calitate ale produselor agricole, ale proceselor de
producŃie şi ale marketingului acestor produse, pentru apropierea de standardelor
practicate în UE;
• Sprijinirea implementării AQUIS – ului comunitar în sectorul agicol.
282
Cistelecan L., „Economia, eficienŃa şi finanŃarea investiŃiilor”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 500 – 501.
509
Programul vizează finanŃarea unor proiecte în perioada 2000 – 2006 în următoarele
domenii:
• ÎmbunătăŃirea competitivităŃii produselor agricole şi piscicole, prelucrate (sub
aspectul proceselor de producŃie, al calităŃii, sănătăŃii şi marketingului produselor
agricole vegetale şi animale);
• ÎmbunătăŃirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură;
• Dezvoltarea eoconomică a zonelor rurale prin investiŃii în exploataŃii agricole,
asocierea grupurilor de producători agricoli, măsuri de diversificare economică şi de
conservare a mediului natural;
• Dezvoltarea resurselor umane în sectorul agricol.
Valoarea totală a asistenŃei financiare oferite de Uniunea Europeană prin programul
SAPARD celor zece state candidate la aderare a fost stabilită la sume de 520 milioane Euro, din
care pentru România s-a prevăzut alocarea sumei de 150 milioane Euro, fapt care o situează a
doua după Polonia.
FinanŃarea proiectelor eligibile prin programul SAPARD are loc în regim mixt prin
cofinanŃare, cu deosebire în cazul beneficiarilor privaŃi, în proporŃie de 50%.
Programele pot fi eligibile condiŃionat de un set de criterii dintre care: plasarea în zone
rurale; contribuŃia lor la creşterea economică a zonei, fiabilitatea economică şi financiară,
evaluată prin studii de fezabilitate; experienŃa profesională a beneficiarilor proiectului;
încadrarea proiectelor în standardele naŃionale şi ale Uniunii Europene; îndeplinirea de către
beneficiarii proiectelor a sarcinilor financiare şi fiscale.
Programul ISPA
Programul ISPA a fost instituit de Uniunea Europeană în anul 2000 şi se are în vedere
derularea acestuia până la aderarea fiecărui stat candidat la Uniunea europeană.
Programul ISPA vizează acordarea asistenŃei financiare în perioada 2000 – 2006 în
două domenii:
• Mediu, adică îndeplinirea condiŃiilor impuse de legislaŃia comunitară de mediu;
• Transport, adică extinderea reŃelelor transeuropene spre Est.
Principalele obiective ale programului sunt:
1. Sprijinirea Ńărilor beneficiare în ideea alinierii standardelor de mediu la cele ale
Uniunii Europene;
2. Extinderea şi conectarea reŃelelor de transport proprii cu cele transeuropene;
3. Familiarizarea Ńărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile
Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.
Comisia Europeană a propus alocarea indicativă a fondului pe Ńări, pentru perioada
2000 – 2006, România având alocat pentru această perioadă suma de 1040 milioane Euro circa
20 – 26%, situându-se a doua după Polonia. Din acest proiect vor putea fi finanŃate proiecte de
reabilitare şi dezvoltare a căilor ferate, drumurilor, porturilor, aeroporturilor, costurile pregătirii
proiectelor ce urmează să fie finanŃate.
Beneficiarii programului ISPA pot fi autorităŃile locale şi centrale, regiile autonome,
companiile naŃionale, în măsura în care pot să formuleze şi să susŃină proiecte de infrastructură
şi din domeniul mediului corespunzătoare.
Eligibilitatea proiectelor în programul ISPA depinde de elaborarea în prealabil a
strategiilor corespunzătoare pentru mediu şi pentru transport şi de identificare a priorităŃilor
sectoriale. Pe de altă parte, depinde de concordanŃa acetos proiecte cu strategiile ISPA aprobate
de către Comisia Europeană.
Proiectele, susŃinute de cererile de finanŃare se depun de către solicitanŃi la ministerele
de resort (transport sau mediu), iar prin intermediul ministrului de externe se transmit Comisiei
Europene care analizează şi adoptă proiectele eligibile. În finanŃarea acestor proiecte au fost
atrase şi Banca Europeană de ReconstrucŃie şi Dezvoltare, Banca Europeană de investiŃii şi alte
instituŃii financiare internaŃionale.
510
Bibliografie:
1. Cistelecan L., „Economia, eficienŃa şi finanŃarea investiŃiilor”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
2. Programul pentru Europa: Programul PHARE al Uniunii Europene; Ghidul solicitantului,
MDP, 2004.
511
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PREZENTAT ÎN
CADRUL STANDARDELOR INTERNAłIONALE DE
CONTABILITATE
ASIST. UNIV. DRD. EMA MAŞCA

Universitatea “Petru Maior”, str. Nicolae Iorga , nr.1 ,Târgu-Mureş, 540088 Mureş, tel. 0265-
266237
The complex process of economic globalization rigorously demands the alignment of national
regulations with International Accounting Standards. In this context, the companies wishing to remain
lucrative on the market must provide key-information, which would have an impact on the decisions made
by the users of such information.
Thus, we have taken into consideration the international norms regarding the nominal accounts,
and tried to identify the directions for improving these financial situations.
După cum se cunoaşte, Contul de profit şi pierdere cuprinde elemente de venituri şi de

cheltuieli.
Includerea veniturilor, respectiv cheltuielilor în această situaŃie financiară este
condiŃionată de majorarea respectiv diminuarea beneficiilor economice viitoare ce poate fi
determinată de scăderea respectiv creşterea unei datorii sau de majorarea respectiv diminuarea
unui element de activ - modificări ce pot fi evaluate credibil.
Veniturile sunt creşteri de beneficii economice concretizate în creşteri de capital
propriu, de alta natură decat aporturile membrilor fondatori.
Cadrul General de Intocmire şi Prezentare a SituaŃiilor Financiare cuprinde în categoria
veniturilor atat pe cele rezultate din activităŃi ordinare, cat şi alte venituri, care provin sau nu din
activităŃi ordinare, indiferent dacă acestea sunt realizate sau latente.
Unele operatii, desi determină o creştere a activelor sau o diminuare a datoriilor, nu
conduc la evidenŃierea unui venit. În aceasta situaŃie se înscrie: rambursarea unui împrumut,
încasarea creanŃelor la termen etc. De asemenea, majorarea capitalurilor proprii nu se datorează
în mod obligatoriu realizării unui venit (spre exemplu investiŃiile proprietarilor).
Termenul general de venit include atât veniturile propriu-zise (din vânzări, chirii,
dobânzi, comisioane etc.), căt şi câştigurile (din reevaluarea activelor, din cedarea imobilizărilor
etc.). Dacă veniturile se obŃin în urma derulării operaŃiunilor şi tranzacŃiilor normale ale
întreprinderii, căştigurile se pot obŃine fie în urma derulării operaŃiunilor şi tranzacŃiilor normale
ale întreprinderii, fie în afara acestora şi includ ieşirile de active imobilizate sau câştigurile
nerealizate din reevaluarea activelor imobilizate. De obicei, câştigurile sunt evidenŃiate separat,
o bună cunoaştere a lor fiind utilă în procesul de decizie.
În ceea ce priveşte nivelul la care veniturile sunt evidenŃiate în contabilitate, acestea
trebuie evaluate la valoarea justă a elementelor primite sau de primit în contrapartidă.
Pe parcursul unei anumite perioade de timp, veniturile sunt egale cu preŃul bunurilor
vândute şi al serviciilor prestate, respectiv cu totalul sumelor încasate şi sumelor de încasat din
livrări de bunuri şi prestări de servicii către clienŃi.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice, concretizate în reduceri de
capital propriu, de altă natură decît distribuirile în favoarea membrilor fondatori.
Cadrul General de Intocmire şi Prezentare a Situatiilor Financiare cuprinde în
categoria cheltuielilor pe cele rezultate din activităŃile ordinare ale unităŃii, precum şi pierderile
de valoare degajate sau nu din activităŃi ordinare, indiferent ca acestea sunt latente sau realizate.
Cheltuielile se evidenŃiază în Contul de profit şi pierdere şi atunci cînd acestea
(cheltuielile) :
512
− sunt determinante în procesul obŃinerii de venituri ;
− este posibilă obŃinerea de avantaje economice într-o perioadă mai îndelungată, dar
nu se poate realiza o legatură directă între cheltuielile efectuate şi veniturile
înregistrate;
− un cost nu generează beneficii economice viitoare, sau atunci cînd, şi în măsura în
care, viitoarele beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă
condiŃiilor pentru recunoaşterea în bilanŃ sub forma de activ.
− apar noi datorii, fără ca activele să se majoreze.
După cum nu toate încasările reprezintă venituri, nici toate plăŃile nu reprezintă
cheltuieli. Astfel, în cazul plăŃii unei datorii, se poate ca aceasta (datoria) să fi fost înregistrată
anterior ca o cheltuială (ex: impozit), dar se poate întâmpla şi ca respectiva datorie să nu
provină din efectuarea unei cheltuieli anterioare (ex: împrumut). Pe de alta parte, în cazul plăŃii
unei cheltuieli în avans sau în cazul achiziŃionării unei imobilizări, se efectuează plăŃi anterior
evidenŃierii cheltuielilor aferente. De asemenea, diminuarea capitalurilor proprii nu se datorează
în mod obligatoriu efectuării unei cheltuieli. Spre exemplu distribuirea de dividende sau
retragerea unui asociat, fără a ocaziona evidenŃierea de cheltuieli, conduc totuşi la micşorarea
capitalului propriu.
Termenul general de cheltuieli include atât cheltuielile propriu-zise (ex: de personal, cu
amortizarea etc.) rezultate din activitatea curentă, cât şi pierderile (din catastrofe naturale, din
cedarea imobilizărilor, din variaŃia cursului valutar etc.) care, în vederea optimizării deciziilor
economice, sunt evidenŃiate separat.
În vederea reflectării cât mai exacte a performanŃei întreprinderii în rezultatul contabil,
se aplică principiul conectării cheltuielilor la veniturile perioadei. Acesta conduce la
contabilizarea tuturor cheltuielilor ce au contribuit la obŃinerea unui venit în perioada
contabilizării venitului respectiv.
În cazurile în care cheltuielile corespunzătoare beneficiilor ce urmeaza a fi obŃinute în
mai multe exerciŃii se pot asocia cu acestea din urma doar în mod indirect, cheltuielile
respective sunt înregistrate în Contul de profit şi pierdere printr-o alocare sistematică şi raŃională
(ex: cheltuielile privind amortizarea imobilizărilor). Se poate întâmpla însă, ca în condiŃii
asemănătoare cu cele mentionate anterior – asocierea vagă a beneficiilor ce urmează a fi
obŃinute în mai multe exerciŃii, cu cheltuielile corespunzătoare, cheltuielile să fie înregistrate în
Contul de profit şi pierdere imediat dacă, beneficiile economice viitoare nu au caracteristicile
necesare spre a fi recunoscute ca active în bilanŃ (este cazul cheltuielilor de dezvoltare efectuate
în scopul, dar fară certitudinea obŃinerii de avantaje economice viitoare).
În cazul în care compensarea veniturilor cu cheltuielile de aceeaşi natură poate
influenŃa deciziile utilizatorilor, atunci această operaŃiune (de compensare) nu se va realiza, iar
veniturile şi cheltuielile vor fi raportate separat în Contul de profit şi pierdere. Dacă deducem
cheltuielile (inferioare), din venituri (superioare), Contul de profit şi pierdere va prezenta profit,
iar dacă cheltuielile depăşesc veniturile, valoarea reziduală va fi pierdere netă.
Normele internaŃionale de contabilitate lasă la latitudinea contabililor decizia privind
forma de prezentare a contului de profit şi pierdere, împunând doar ca în componenŃa acestei
situaŃii financiare sa fie cuprinse câteva elemente – rânduri:
a) venituri din activităŃi ordinare;
b) rezultatele activităŃii de exploatare;
c) cheltuielile financiare;
d) partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi în participaŃie
contabilizată prin metoda punerii în echivalenŃă;
e) cheltuielile cu impozitul pe profit;
f) profitul sau pierderea din activităŃi ordinare;
g) elementele extraordinare;
h) interesul minoritar;
i) profitul net sau pierderea netă a perioadei.
513
IAS nr. 1 precizează însă, că dacă pentru realizarea unei prezentări fidele a rezultatelor
financiare este necesar, sau dacă normele internaŃionale solicită, în contul de profit şi pierdere
vor fi cuprinse şi alte elemente-rânduri, titluri şi/sau subtotaluri.
În mod normal, în Contul de profit şi pierdere întocmit la finele exerciŃiului financiar se
cuprind toate veniturile şi cheltuielile recunoscute într-o perioadă, respectiv atît cele rezultate
din activitatea ordinară a unităŃii, cît şi elementele extraordinare rezultate dintr-o astfel de
activitate (extraordinară).
Activitatea ordinară se concretizează în cea care derivă din obiectul de activitate
specific al întreprinderii şi cuprinde activitatea de exploatare şi activitatea financiară a acesteia.
Unitatea economică desfăşoară cel mai adesea activităŃi ordinare, acestea avînd un caracter
frecvent şi regulat (ex. vînzari, prestări servicii, creditare etc.).
Aşadar veniturile din activităŃile ordinare cuprind venituri ale activităŃii de exploatare şi
ale activităŃii financiare a întreprinderii.
Rezultatul activităŃii de exploatare, pentru cuantificarea căruia sunt utilizate atât
veniturile cât şi cheltuielile acestei activităŃi, se detaşează net de politica fiscală, de politica de
dividende şi în general de activitatea financiară şi cu atât mai mult de activitatea extraordinară.
PerformanŃele întreprinderii trebuie să se bazeze pe rezultatul din exploatare, care
include evenimentele excepŃionale (normale din punct de vedere al naturii lor, anormale din
punct de vedere al incidenŃei asupra rezultatului), dar exclude evenimentele extraordinare
(neobişnuite din punct de vedere al naturii lor şi al incidenŃei asupra rezultatului).
Contul de rezultate permite utilizatorilor informaŃiei contabile sa realizeze previziuni
asupra performanŃei viitoare a întreprinderii, aşadar, un eveniment neaşteptat, care afectează
într-o mare măsură profitul său pierderea exerciŃiului, dar care se produce foarte rar, trebuie să
fie prezentat separat, pentru ca previziunile stabilite pe baza Contului de profit şi pierdere să fie
viabile.
Componentele cel mai des întâlnite ale cheltuielilor financiare sunt costurile
împrumuturilor şi diferenŃele de curs valutar.
Partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi în participaŃie
contabilizată prin metoda punerii în echivalenŃă reprezintă partea din rezultatul întreprinderilor
asociate sau în participaŃie asupra cărora societatea deŃine o influenŃa notabilă.
Cheltuielile privind impozitul pe profit vizează atât cheltuiala (sau venitul) cu impozitul
pe profit curent, cât şi cheltuiala (sau venitul) cu impozitul pe profit amânat. Impozitul pe
profit plătit de întreprindere pentru perioada curenta reprezintă cheltuiala cu impozitul curent,
iar pierderea fiscală recuperabilă din impozitul plătit în perioada precedentă (neprevăzută legal
în România), şi impozitul înregistrat în plus reprezintă venituri din impozitul curent.
Constituirea unei datorii sau a unei creanŃe privind impozitul amânat reprezintă cheltuială
respectiv venitul cu impozitul pe profit amânat.
Impozitul pe profit poate fi prezentat atât pentru întreaga întreprindere (modalitate
utilizată în prezent în România), cât şi fragmentat pe activităŃi. Ultima variantă poate îmbrăca
mai multe forme: impozitarea fiecărei activităŃi în parte, impozitarea activităŃii curente şi a
activităŃii extraordinare separat, impozitarea activităŃii curente şi a fiecarui post al rubricii de
elemente extraordinare separat. Prezentarea fragmentată a impozitului pe profit este mai
elocventă, însă pune probleme fiscale: ce activitate beneficiază de avantajul ce decurge din
pierderea fiscală, dacă o activitate înregistrează profit impozabil, iar altă activitate înregistrează
pierdere fiscală.
Rezultatul cumulat al activităŃilor de exploatare şi financiară se regăseşte în profitul sau
pierderea din activităŃi ordinare înregistrat (înregistrată) de întreprindere.
Activitatea extraordinară se concretizează în evenimente sau tranzacŃii ce nu pot fi
controlate de factorii de decizie ai întreprinderii: expropierea activelor, inundaŃii, incendii,
cutremure etc. Acestea sunt evenimente de altă natură decît cele specifice obiectului de
activitate, operaŃiuni economico-financiare ce nu prezintă un caracter obişnuit şi repetitiv.
Refuzul excluderii operaŃiilor extraordinare din Contul de profit şi pierdere se justifică
prin perspectiva transparenŃei în comunicarea financiară şi a eliminării judecăŃilor subiective.
514
În cazul întreprinderilor consolidate prin metoda integrării globale, când procentul de
deŃinere este mai mic de 100% apare interesul minoritar ce reprezintă partea din profitul
filialelor care aparŃine acŃionarilor minoritari.
Profitul net sau pierderea netă a perioadei, sursa de autofinanŃare a întreprinderii, dar şi
de distribuire a dividendelor, este rezultatul contabil al unităŃii economice, dupa deducerea
impozitului pe profit.
Pezentarea în cadrul Contului de profit şi pierdere a elementelor de performanŃă ajută,
pe de o parte, la identificarea cauzelor ce au condus la rezultatul actual, iar pe de alta parte, la
realizarea unei prognoze privind rezultatele viitoare.
Observând libertatea propusă contabilului de normele internaŃionale în ceea ce piveşte
formatul Contului de profit şi pierdere, menŃionăm că, în România formatul acestei situaŃii
financiare este impus atât pentru întreprinderi mari, cat si pentru entităŃi mici şi mijlocii, prin
Ordinele Ministerului FinanŃelor Publice nr. 94/2001 şi respectiv nr. 306/2002.
Recunoaştem că modul de lucru autohton conduce la posibilitatea realizării unor
controale fiscale lipsite de efort şi probabil cu atat mai numeroase, modelul propus de normele
româneşti nu poate însă cuprinde realitatea tuturor întreprinderilor, cu particularităŃile proprii
acestora.
Arătăm de asemenea că scopul realizării situaŃiilor financiare este obŃinerea unei
imagini cât mai fidele a întreprinderii, care sa ofere informaŃii ce trebuie să răspundă întrebărilor
tuturor categoriilor de utilizatori, nu numai uneia, privilegiate.
În aceste condiŃii, propunem să nu ocolim, ci să exploatăm raŃionamentul profesional al
contabilului, care rămâne cel mai bun cunoscător al fenomenelor economice proprii unităŃii
economice. Considerăm că un Cont de profit şi pierdere întocmit cu o mai mare libertate de
alegere a elementelor-rânduri, funcŃie de realitatea fiecărei întreprinderi “serveşte” mai bine
interesele utilizatorilor informaŃiilor contabile.
ReferinŃe bibliografice:
1. Feleagă N. - “Sisteme contabile comparate”, vol.I si II, Ed. Economică, Bucureşti 2000;
2. Feleagă N. - Liliana Malciu, “Politici şi opŃiuni contabile”, Ed. Economică, Bucureşti,
2002;
3. Feleagă N. - Liliana Malciu, “Bazele contabilităŃii -o abordare europeană şi internaŃională”,
Ed. Economică, Bucureşti, 2002;
4. Neag R. - “Contabilitate financiară-între naŃional şi internaŃional”, Ed. UniversităŃii “Petru
Maior” Târgu-Mureş, 2003;
5. Neag R. - “Reforma contabilităŃii româneşti între modelele francez şi anglo-saxon”, Ed.
6. Belverd E. Needles, Jr., Henri R. Anderson, James C. Caldwell - “Principiile de bază ale
contabilităŃii”, Editura ARC, Chişinău, 2001;
515
REDUCEREA FISCALITĂłII, CU AJUTORUL COTEI
UNICE DE IMPOZITARE, O CALE IMPORTANTĂ DE
REDUCERE A EVAZIUNII FISCALE

Summary: Startede with first January 2005, it was introduced the unique tax (16%) for incomes
of independents activities, ceson of properties, agricultural activities, profit, pensions, prizes and
salaries.This measute have the propose to stopped the fiscal evasion.
Evaziune fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de
la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi
persoanele juridice române sau străine, denumite în continuare contribuabili.
Ca o măsură de eliminare a evaziunii fiscale, începând cu data de 1 ianuarie 2005, a fost
introdusă cota unică de impozitare, astfel impozitul pe profitul companiilor se va reduce de la 25
% la 16 %, iar sistemul global de impozitare a veniturilor persoanelor fizice va fi înlocuit cu o
cotă de 16 %. Persoanelor ce au mai multe locuri de muncă li se va reŃine un impozit de 16 %
din venit (după ce i se scad contribuŃiile sociale), fără a mai fi nevoie să completeze declaraŃii de
venit în 2006 pentru veniturile obŃinute în 2005. Pentru a nu fi înregistrate pierderi de către
salariaŃi ca urmare a aplicării cotei unice, a fost instituit un sistem de deduceri, a căror valoare
depinde de numărul de persoane aflate în întreŃinere şi de valoarea salariului. Valoarea deducerii
va creşte dacă numărul de persoane aflate în întreŃinere este mai mare, şi va scădea pe măsură ce
salariul va creşte. Deducerile personale vor fi acordate o singură dată doar pentru veniturile din
salariile obŃinute la locul de muncă de bază.
Cota unică de impozitatre de 16 % se aplică asupra bazei de calcul, conform legislaŃiei
în vigoare pentru determinarea impozitului pe profit şi a celor pe veniturile provenite din
următoarele surse: activităŃi independente, salarii, cedarea folosinŃei bunurilor, pensii, activităŃi
agricole, premii, alte surse.
Veniturile din activităŃi independente se referă la veniturile comerciale, veniturile din
profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/
sau într-o formă de asociere. Baza de calcul asupra căreia se aplică cota de 16 % în cazul acestor
venituri se determină ca diferenŃă între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât
cheltuielile de sponsorizare, mecenat, cheltuielile de protocol şi cotizaŃiile plătite la asociaŃiile
profesionale.
Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani şi /sau în natură obŃinute de o
persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui
statut special prevăzut de lege, indiferent la perioada la care se referă, de denumirea veniturilor
ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaŃiile pentru incapacitate temporară de
muncă.
La locul unde se află funcŃia de bază, impozitul lunar pe veniturile din salarii se
determină prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul ce se determină ca diferenŃă între
venitul net din salarii (calculat prin deducerea din venitul brut a contribuŃiilor obligatorii
aferente unei luni) şi deducerea personală , cotizaŃia sindicală plătită şi contribuŃiile la schemele
facultative de pensii ocupaŃionale.
516
Deducerile personale se acordă personelor fizice care au un venit brut lunar de până la
10.000.000 lei inclusiv, în funcŃie de persoanele aflate în întreŃinere astfel:
− 2.500.000 lei - pentru contribuabilii care nu au persoane în întreŃinere;
− 3.500.000 lei - pentru contribuabilii care au o persoană în întreŃinere;
− 4.500.000 lei - pentru contribuabilii care au două persoane în întreŃinere;
− 5.500.000 lei - pentru contribuabilii care au trei persoane în întreŃinere;
− 6.500.000 lei - pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în
întreŃinere.
Contribuabilii care realizează venituri brute din salarii cuprinse între 10.000.001 lei şi
30.000.000 lei beneficiază de deduceri personale ce sunt calculate în funcŃie de numărul de
persoane aflate în întreŃinere după următoarea formulă:
Dx = D’x * [1 – (VBL – 10.000.000) / 20.000.000] (1)
D – deducerea personală pentru contribuabilii cu un venit brut lunar cuprins între 10.000.001 lei
şi 30.000.000 lei ;
D’ – deducerea personală pentru contribuabilii cu un venit brut lunar pînă la 10.000.000 lei
inclusiv ;
x – numărul de persoane aflate în întreŃinere;
VBL – venitul brut lunar.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 30.000.000
lei nu se acordă deducere personală.
Persoanele în întreŃinere pot fi soŃia/soŃul, copii sau alŃi membrii de familie, rudele
contribuabilului sau ale soŃlui/soŃiei acestuia până la gardul al doilea, ale cărui venituri lunare,
impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc 2.500.000 lei. În cazul în care o persoană este
întreŃinută de mai mulŃi contribuabili, suma reprezentând deducerea se acordă unui singur
contribuabil. Acesta este ales conform înŃelegerii între părŃi.
Pentru veniturile obŃinute în celelalte cazuri, impozitul lunar se calculează prin aplicarea
cotei de 16% asupra bazei de calcul ce se determină ca diferenŃă între venitul brut şi
contribuŃiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Veniturile din cedarea folosinŃei bunurilor sunt acele venituri (altele decât cele din
activităŃi independente) în bani şi/sau în narură provenite din cedarea folosinŃei bunurilor
mobile sau imobile, obŃinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deŃinător legal. Baza de
calcul a impozitului pe veniturile din cedarea folosinŃei bunurilor, o reprezintă venitul net, ce se
stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25%
asupra venitului brut.
VNcb= VBcb – 25% * VBcb (2)
Impcb = VNcb * 16% (3)
VNcb – venitul net din cedarea folosinŃei bunurilor

VBcb – venitul brut din cedarea folosinŃei bunurilor
Impcb – impozitul pe veniturile din cedarea folosinŃei bunurilor
Veniturile din pensii reprezintă sume primite sub formă de pensii de la fondurile
înfiinŃate din contribuŃiile sociale obligatorii, făcute catre un sistem de asigurări sociale, inclusiv
cele din schemele facultative de pensii ocupaŃionale, şi cele finanŃate de la bugetul de stat.
Pentru a stabilii venitul impozabil lunar în acest caz, se scade din venitul de pensii suma
neimpozabilă de 9.000.000 lei.
Plătitorul de venituri din pensii are obligaŃia de a calcula lunar impozitul aferent acestui
venit, de a-l reŃine şi de a-l vărsa la bugetul de stat. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei
de 16% asupra impozitului lunar din pensii.
Veniturile din activităŃi agricole sunt acele venituri care provin din cultivarea şi
valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate acestor
517
scopuri; cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor; exploatarea
pepinierelor viticole şi pomicole. Impozitul pe venitul din activităŃile agricole se calculează prin
aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, determinat pe bază de norme de venit.
Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri. Venitul dintr-un singur concurs
se impune cu o cotă de 16%, cotă ce se aplicată asupra venitului net (diferenŃa dintre venitul din
premii şi suma reprezentând venitul neimpozabil). ExcepŃia de la această impunere o reprezintă
premiile în bani sau în natură sub valoarea sumei neimpozabile ce are valoarea de 8.000.000 lei
pentru fiecare concurs, realizat de acelaşi organizator sau plătitor.
Veniturile din alte surse cuprind:
− prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă
entitate, într-o activitate în care suportatorul nu are o relaŃie generatoare de venituri
salariale pentru persoana fizică;
− câştiguri primite de la societăŃile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare
semant între părŃi cu ocazia tragerilor de amortizare;
− venituri reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial, primite de
persoanele fizice;
− venituri de natura diferenŃelor de preŃ pentru anumite bunuri, servicii şi alte
drepturi, primite de pensionari potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza
unor legi speciale.
Prin reducerea cotei de impopzitare la 16%, agentii economici sunt încurajaŃi să îşi
achite datoriile faŃa de bugetul statului, fapt ce determină reducerea evaziunii fiscale.
Bibliografie:
1. *** OrdonanŃa de urgenŃă nr.138/29.12.2004
2. *** Legea nr. 571/23.12.2003
518
NORME METODOLOGICE PRIVIND CREDITUL
IPOTECAR IMPUSE DE BANCA NAłIONALĂ A
ROMÂNIEI ŞI COMISIA NAłIONALĂ A VALORILOR
MOBILIARE
PREP.UNIV.DRD. ŞTEFĂNIłĂ ŞUŞU

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Str. UniversităŃii, nr. 9
Telefon: 0745/663212, e-mail: susustefanita@yahoo.com, stefanitas@seap.usv.ro
Le crédit hypothétique nous offre l’accès à la demeure familiale, liquide le marché des
immeubles déjà construits améliore l’état des bâtiments pour lesquels autrefois les fonds de rénovation ne
se trouvaient pas, assure l’argent pour la construction des nouveaux logements. Ce crédit nous offre
aussi beaucoup de profits : l’institution de nouveaux emplois, le perfectionnement de quelques domaines
d’activité de l’industrie , la systématisation des terrains.
În sensul Legii nr. 190/1999, creditorii ipotecari, denumiŃi în continuare împrumutători,

sunt băncile, persoane juridice române, sucursalele băncilor, persoane juridice străine, autorizate
de Banca NaŃională a României să funcŃioneze pe teritoriul României, Casa de Economii şi
ConsemnaŃiuni şi AgenŃia NaŃională pentru LocuinŃe.
InstituŃiile menŃionate pot cesiona creanŃele ipotecare, dobândite în urma acordării de
credite ipotecare, unor entităŃi autorizate să acŃioneze pe pieŃele de capital, în condiŃiile
prezentelor norme metodologice.
Supravegherea prudentă a activităŃii băncilor, persoane juridice române, a sucursalelor
băncilor, persoane juridice străine, autorizate de Banca NaŃională a României să funcŃioneze pe
teritoriul României, şi a Casei de Economii şi ConsemnaŃiuni se va realiza de Banca NaŃională a
României, iar supravegherea emisiunii şi tranzacŃionării titlurilor de valoare şi a obligaŃiunilor
ipotecare se va realiza de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.).
Acordarea, garantarea şi derularea creditelor ipotecare se vor realiza de împrumutători
în baza unor norme interne de creditare aprobate de:
a) Consiliul de AdministraŃie, în cazul băncilor, persoane juridice române, inclusiv
Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni;
b) Organele statutare ale băncii, persoane juridice străine, în cazul sucursalelor
băncilor străine;
c) Consiliul NaŃional de Coordonare, în cazul AgenŃiei NaŃionale pentru LocuinŃe.
În cadrul normelor interne de creditare a împrumutătorilor vor fi stabilite, fără a fi
limitative, următoarele elemente:
− organizarea activităŃii de acordare, garantare şi derulare a creditelor ipotecare;
− condiŃiile în care pot fi acordate creditele ipotecare, precum: rata dobânzii, valoarea
maximă a creditului ipotecar ce poate fi acordat unui singur împrumutat;
− documentaŃia care trebuie să însoŃească cererea de acordare a unui credit ipotecar;
− competentele de aprobare a creditelor ipotecare, în funcŃie de valoarea acestora.
În acest scop fiecare împrumutător va stabili valoarea de la care un credit ipotecar este
considerat credit ipotecar de valoare mare:
− indicatorii pe baza cărora se evaluează bonitatea solicitanŃilor de credite ipotecare şi
modul de calcul al acestora;
− criteriile care trebuie avute în vedere la evaluarea devizelor estimative şi a
imobilelor ce urmează să fie ipotecate.
519
Creditele ipotecare vor fi acordate în lei, EURO sau USD pe bază de contract de credit
ipotecar prin care se vor stabili, fără a fi limitative, condiŃiile de scadenŃă, dobândă, valoarea
garanŃiilor, clauze referitoare la neonorarea la scadenŃă a creditului. În cazul construirii,
reabilitării, consolidării sau extinderii imobilelor, solicitanŃii de credit ipotecar vor prezenta un
plan de finanŃare, convenit de solicitantul de credit cu constructorul, care să prevadă eşalonarea
în timp a sumelor avansate.
Aprobarea fiecărui credit ipotecar se va face pe baza unui referat care va fi întocmit de
inspectorul de credite, semnat de conducătorul compartimentului creditare şi de conducătorul
compartimentului financiar-contabil. Referatul trebuie să conŃină, fără a fi limitative,
următoarele elemente:
a) în cazul solicitanŃilor de credite ipotecare, persoane fizice:
− datele de identificare a solicitantului, precum: numele, prenumele, adresa, codul
numeric personal, cetăŃenia;
− informaŃii (date) referitoare la creditul solicitat, precum: suma, scadenŃa, destinaŃia,
imobilul care va face obiectul garanŃiei;
− informaŃii despre bonitatea solicitantului. În acest scop se va face o analiză
comparativă între veniturile solicitantului, inclusiv ale membrilor familiei sale, şi
angajamentele de plată asumate. La evaluarea bonităŃii solicitantului se va avea în
vedere ca ratele de credit şi de dobânda să reprezinte cel mult 50% din veniturile
nete ale solicitantului şi ale familiei sale, calculate ca diferenŃă între veniturile totale
şi angajamente;
− situaŃiile speciale în care se află solicitantul de credit ipotecar în raport cu terŃii,
precum litigii care ar putea afecta în mod semnificativ bonitatea acestuia;
b) în cazul solicitanŃilor de credite ipotecare, persoane juridice:
− datele de identificare a solicitantului, precum: denumirea, adresa sediului social,
extras din actele constitutive privind obiectul de activitate, extras din hotărârile
organelor statutare privind contractarea creditului ipotecar;
− informaŃii (date) referitoare la creditul ipotecar solicitat, precum: suma, scadenŃa,
destinaŃia, imobilul care face obiectul garanŃiei;
− informaŃii despre bonitatea solicitantului. În acest scop vor fi avute în vedere
următoarele:
− calcularea pe baza datelor înscrise în ultimul bilanŃ contabil şi în ultima balanŃă de
verificare lunară cel puŃin a următorilor indicatori:
• lichiditatea curentă;
• solvabilitatea patrimonială;
• gradul de acoperire a dobânzii;
• rata profitului;
• viteza de rotaŃie a activelor circulante.
− evaluarea capacităŃii solicitantului de a rambursa la scadenŃă ratele de credit şi de a
plăti dobânda aferentă pe baza analizării datelor înscrise în situaŃia privind fluxul de
lichidităŃi.
Referatele prevăzute vor fi însoŃite de un raport de evaluare a devizului estimativ sau a
imobilului ce va fi adus în garanŃie. Raportul de evaluare a devizului estimativ va fi întocmit de
o antrepriză de construcŃii, iar raportul de evaluare a imobilului adus în garanŃie va fi întocmit
de un evaluator cu atestat obŃinut de la AsociaŃia NaŃionala a Evaluatorilor din România
(ANEVAR).
După aprobarea creditului ipotecar de către organele prevăzute, împrumutătorul va face
cu cel puŃin 10 zile înainte de semnarea contractului de credit ipotecar o ofertă scrisă care va
cuprinde toate condiŃiile contractului, precum şi termenul de valabilitate a acestuia.
Contractul de credit ipotecar va stabili, pe lângă celelalte condiŃii de acordare şi derulare
a creditului ipotecar, şi următoarele obligaŃii:
− calcularea de dobânzi şi în cazul sumelor neachitate la scadenŃă reprezentând rate
de credit şi/sau de dobândă;
520
− constituirea, în conformitate cu dispoziŃiile legii, de garanŃii reprezentând ipoteci şi
privilegii, precum şi semnarea contractului de garanŃie în termen de 30 de zile de la
data semnării contractului de credit ipotecar.
În cadrul garanŃiilor constituite pentru creditul ipotecar vor fi acceptate numai ipoteci de
rang I şi privilegii. Valoarea acestor garanŃii, prevăzută în raportul de evaluare întocmit , nu
poate fi mai mică de 120% din valoarea creditului ipotecar.
În cazul garanŃiilor reprezentând ipoteci, contractul de credit ipotecar va stabili obligaŃia
împrumutatului de a nu constitui alte ipoteci de acelaşi rang asupra imobilului respectiv.
În termen de 5 zile de la încheierea contractului de garanŃie împrumutatul va încheia un
contract de asigurare a imobilului ipotecat.
Suma creditului acordat va fi pusă la dispoziŃie împrumutatului, eşalonat sau integral, în
conformitate cu prevederile contractului de credit ipotecar. În cazul creditelor ipotecare acordate
pentru cumpărarea imobilelor sumele respective vor fi virate, la indicaŃia împrumutatului, într-
un cont deschis pe numele vânzătorului. În cazul creditelor ipotecare pentru construirea,
reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor sumele vor fi avansate constructorului la
indicaŃia împrumutatului, în conformitate cu planul de finanŃare întocmit în acest scop.
Pe durata creditului ipotecar împrumutătorii au obligaŃia să urmărească îndeplinirea
condiŃiilor prevăzute în contractul de credit ipotecar, referitoare la: destinaŃia sumelor avansate,
planul de finanŃare întocmit în cazul creditelor acordate pentru construirea, reabilitarea,
consolidarea şi extinderea imobilelor şi rambursarea la scadenŃă a ratelor de credit şi de plată a
dobânzii aferente, precum şi bonitatea împrumutatului.
Pentru sumele care au fost puse la dispoziŃie împrumutatului, eşalonat sau integral,
acesta trebuie să prezinte împrumutătorului documente, precum: contract de vânzare-cumpărare,
facturi fiscale, chitanŃe fiscale care să ateste utilizarea creditului ipotecar pentru destinaŃia
stabilită în contractul de credit ipotecar.
În cazul creditelor ipotecare acordate pentru construirea, reabilitarea, consolidarea şi
extinderea imobilelor inspectorii de credite vor verifica, cel puŃin o dată la 3 luni, încadrarea
constructorului în graficul de execuŃie al lucrărilor. În cazul creditelor ipotecare acordate pe
baza unui plan de finanŃare inspectorul de credit va verifica modul în care sunt îndeplinite
condiŃiile cuprinse în planul de finanŃare, în special cele referitoare la valoarea sumelor avansate
şi la termenele de execuŃie.
În cazuri justificate împrumutătorii pot suplimenta creditele ipotecare deja acordate, cu
respectarea în mod corespunzător a condiŃiilor prevăzute în contractul de credit.
Pe durata derulării creditului ipotecar inspectorii de credit vor urmări în permanenŃă
bonitatea beneficiarilor de credit ipotecar, în vederea evaluării modificărilor intervenite în
situaŃia financiară a împrumutatului.
Prin normele interne de lucru se vor stabili atât documentele, cum sunt bilanŃul contabil,
balanŃa de verificare, declaraŃia de venit, cât şi periodicitatea cu care acestea trebuie prezentate
împrumutătorului. Pe baza datelor înscrise în aceste documente, precum şi a celor obŃinute din
alte surse împrumutătorul va evalua pe toata durata derulării creditului ipotecar capacitatea
împrumutatului de a rambursa la scadenŃă ratele de credit şi de dobândă.
Orice titular de creanŃă ipotecară şi entităŃile autorizate să acŃioneze pe pieŃele de
capital, indiferent de modul dobândirii calităŃii de creditor ipotecar, pot emite, în baza creanŃelor
ipotecare deŃinute, titluri de valoare denumite titluri ipotecare, în limita a 75% din valoarea
nominală totală a creanŃelor ipotecare deŃinute la momentul emisiunii.
Titlurile ipotecare sunt valori mobiliare emise în formă dematerializată pe pieŃele de
capital şi sunt supuse reglementărilor Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare privind
emitentul, emisiunea, plasamentul, transferul, depozitarea şi evidenŃa valorilor mobiliare.
ObligaŃiunile ipotecare sunt valori mobiliare emise în formă dematerializată pe pieŃele
de capital şi sunt supuse reglementărilor Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare privind
emisiunea, plasamentul, transferul, depozitarea şi evidenŃa valorilor mobiliare.
Titlurile de valoare şi obligaŃiunile ipotecare, emise de acelaşi titular de creanŃe
ipotecare, nu pot depăşi împreună 75% din valoarea nominală totală a creanŃelor ipotecare
deŃinute la momentul ultimei emisiuni.
521
Bibliografie:
1. Ordin nr. 4/18.04.2000, emis de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, privind aprobarea
Regulamentului nr. 2/2000 de aplicare a legii 190/1999;
2. Norma Băncii NaŃionale a României nr. 5/2003 privind condiŃiile specifice de funcŃionare a
caselor de economii pentru domeniul locativ, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 445/23.06.2003;
3. Legea nr. 152/1998 privind înfiinŃarea AgenŃiei NaŃionale a LocuinŃei şi normele
metodologice emise pentru aplicarea ei, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 962/2001;
4. Legea nr.190/09.12.1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃiile imobiliare;
5. Codul civil, Titlul XVIII/Privilegii şi ipoteci, Capitolele I-IX, art. 1718-1823.
522
CREDITUL – PRINCIPALUL PRODUS AL BĂNCILOR
PREP.UNIV.DRD. DASCHIEVICI ANIŞOARA NICULINA

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, Telefon: 0742624676
E-mail: anisoarad@seap.usv.ro
In contemporary times, in countries with market economy, credit and banking have a decisive
role in the development of economic processes, in balancing the macro and microeconomic circuits, in
the liquidity of economic agents and in economy as a whole.
Credit facilities are of utmost importance in economic life under every form and every direction
it takes as the world lives in a credit environment that conditions its existence and the development of
modern economic systems, respectively.
OperaŃiunile de credit pot interveni într-o gamă largă de relaŃii între indivizi, de la
acorduri personale simple până la tranzacŃiile formalizate efectuate pe pieŃele monetare şi
financiare dezvoltate. Cuvântul credit vine de la verbul latin “credo-credere” care înseamnă o
animită psihologie de încredere. Termenul de “credit” este utilizat nu numai în limba italiană, ci
şi în alte limbi romanice, în limbi anglofone, germanice, chiar şi în limba rusă şi alte limbi
slave. În limba cehă, de exemplu, se foloseşte termenul “uver” (de la adevăr, credinŃă), care
numeşte încrederea. Încrederea este în opinia unor economişti conŃinutul creditului iar băncile
sunt mijlocitoarele încrederii.
Creditul nu poate fi definit ca schimb deoarece schimbul are drept obiect înlocuirea
unor valori de întrebuinŃare cu altele, ori în cazul creditului acordarea if rambursarea sunt
realizate prin bani.
Creditul nu poate fi confundat nici cu fianaŃele. În cazul finanŃelor transferul de valoare
are caracter definitiv, iar în cazul creditului transferul de valoare are caracter temporar if este
purtător de dobândă.
Creditul este operaŃiunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei
promisiuni de rambursare viitoare, însoŃită în mod normal de plata unei dobânzi ce remunerează
pe împrumutător. Această operaŃiune priveşte două părŃi: o parte care acordă creditul, alta care îl
primeşte şi se îndatorează.
În principal însă, creditul este expresia relaŃiilor de redistribuire a disponibilităŃilor
băneşti latente existente în economie atât la agenŃii nefinanciari, cât şi la cei financiari, prin
înlocuirea monedei temporar pasive cu monedă activă, ca şi prin consolidarea şi amplificarea
disponibilităŃilor de capital bănesc şi creşterea masei monetare în circulaŃie.
În intervenŃia sa în viaŃa economică creditul îndeplineşte mai multe roluri sau funcŃii
dintre care pot fi menŃionate [4 p.67]
• permite o mai bumă utilizare a economiilor băneşti temporar disponibile, pe calea
redistribuirii lor;
• pemite accelerarea concentrării capitalurilor;
• este un stimulent eficient pentru producŃie.
Una din funcŃiile creditului constă în emisiunea de hârtie-moneda, care reprezintă o
creanŃă asupra emitentului, respectiv asupra băncii centrale a statului. FuncŃiile creditului, ca
expresie a dezideratelor fundamentale faŃă de existenŃa şi menirea operaŃională a relaŃiilor de
credit, constau în:
− mobilizarea, ameliorarea calitativă a disponobilităŃilor băneşti şi redistribuire;
− realizarea emisiunii monetare;
− reflectarea şi stimularea eicienŃei activităŃii agenŃilor economici.
FuncŃiile creditului pot fi puse în evidenŃă astfel [2 p.127]
523
Figura 1. FuncŃiile creditului într-o exprimare concisă
Prin funcŃiile pe care le îndeplineşte, creditul generează o serie de efecte favorabile,

cum ar fi:
• sporirirea puterii productive a întreprinderilor prin redistribuirea capitalului;
• concentrarea capitalului;
• reducerea cheltuielilor pe care le presupuine circulaŃia monetară;
• adaptarea elastică a masei de bani în circulaŃie la necesarul economiei.
Pe lângă efectele favorabile, creditul presupune şi o serie de riscuri, principalul risc
fiind abuzul de credit.fenomenul supracreditării economiei generează procese de deteriorare a
puterii de cumpărare a monedei, deci inflaŃie riscurile creditului pot fi generate de fenomene
economice individuale sau de o anumită stare economică conjuncturală.
Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditării bancile trebuie să deŃină .informaŃii
pertinente asupra situaŃiei patrimoniale şi financiare a debitorilor, asupra naturiioperaŃiunilor
economice în care aceştia se angajează. Prevenirea riscurilor mai presupune cunoaşterea
reputaŃiei morale a debitorilor, a bonităŃii mlor, o bună cunoaştere a evoluŃiei viitoare a acestora.
Principalele trăsături ale creditului sunt următoarele: [1 p.126]
1. Subiectele raportului de credit (creditorul şi debitorul). Raportul de credit implică
redistribuirea unor capitaluri aflate în stare de disponibilitate, deci preexistenŃa unor
procese economice sau acumulări monetare;
2. Promisiunea de rambursare.
Este un element al raportului de credit, presupune o serie de riscuri, şi necesită, în
consecinŃă, adesea, angajarea unei garanŃii.
În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
− riscul de nerambursare - probabilitatea întârzierii plăŃii sau incapacităŃii de plată
datorită conjuncturii (dificultăŃi sociale, deficienŃe ale împrumutatului).
− riscul de imobilizare ce poate surveni la bancă sau la deŃinătorul de depozite, în
incapacitate de a face faŃă cererilor titularilor de depozite din cauza unei gestiuni
nereuşite a creditului
La rândul lor, garanŃiile sunt de mai multe feluri:
4. garanŃia personală – constă în angajamentul luat de o terŃă persoană de a plăti în
cazul în care debitorul este în incapacitate de plată;
5. garanŃii reale:
− reŃinerea – este posibilitatea creditorului de a deŃine un bun corporal al debitorului;
− gajul, care este de două feluri: gaj cu deposedare, gaj fără deposedare.
− ipoteca – prin care debitorul acordă creditorului drept de proprietate asupra unui
imobil în cazul în care nu va rambursa creditul;
− privilegiul – constă în prioritatea creditorului de a fi plătit atunci când dispune de o
garanŃie.
524
În caz de necesitate, transformarea garanŃiei în bani presupune eforturi mari din partea
creditorului
6. termenul de rambursare –are o mare varietate, de la 24 ore la 30-50 ani şi chiar
mai mult pentru operaŃiuni de creditare a unor bunuri imobile (construire de locuinŃe);
7. dobânda – este, în general, suma ce revine proprietarului capitalului la rambursarea
sumei împrumutate sau preŃul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl
implică împrumutul respectiv.
8. tranzacŃia (acordarea creditului).
Orice credit poate fi consimŃit în cadrul unei tranzacŃii unice (în cazul acordării unui
împrumut), prin vânzarea unei obligaŃiuni sau prin angajarea unui depozit. În ultimul timp s-au
dezvoltat forme de credit deschis, care presupun împrumuturi efective la intervale alese de
debitor (cărŃile de credit). În cadrul tranzacŃiei creditului, important pentru creditor este
informarea şi documentarea asupra situaŃiei debitorului pentru evitarea riscului (cadrul propriu
de informare al băncilor).
9. consemnarea şi transferabilitatea creditului;
Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri ce constituie instrumente de credit
prin care se realizează cesiunea creanŃei. De regulă, transferul direct are loc în cadrul
raporturilor directe de credit, între bănci (prin circulaŃia cambiei, cecului sau prin andosarea
titlurilor de credit).
Pentru consemnarea şi transferarea raporturilor de credit, băncile folosesc într-o primă
etapă capitalurile temporar disponibile mobilizate de ele, apoi se recurge şi la concursul altor
fluxuri de capital existente sau create de banca de emisiune şi alte bănci, prin operaŃiuni de
recreditare.
Activitatea de creditare imploică un risc prin elementele de anticipare pe care se
bazează de cizia de creditare, pentru bancă fiind de maximă imăoratnŃă cunoaşterea acestui risc.
Diversitatea formelor sub care se manifestă creditul în economie a impus utilizarea mai
multor criterii de clasificare în funcŃie de care se disting următoarele [3 p.160]
• după nattura economică şi participanŃii la relaŃia de creditare se remarcă: creditul
comercial, creditul bancar, creditul de consum, creditul obligatar sau public, şi
creditul ipotecar;
• după calitatea debitorului se disting: creditul acordat persoenlor fizice şi credituk
acordat persoanelor juridice;
• după calitatea debitorului şi a creditoruluise disting: creditul public şi creditul
privat;
• după natura garanŃiilor: credite reale şi credite personale;
• după modul de stingere a obligaŃiilor de plată: credite amortizabile şi
neamortizabile;
• dupătermenul la care trebuie rambursat creditul: credite pe termen lung, crditul pe
termen mijlociu şi creditul pe termen scurt.
Indiferent de criteriul de clasificare folosit, se pot desprinde câteva caracteristici
esenŃiale ale creditului, în economia contemporană [3 p.160]
• s-au produs schimbări ăn destinaŃia creditului, în sensul că a sporit ponderea celor
speculative şi a celor destinate satisfacerii nevoilor statului;
• se produc modificări frecvente ale nivelului dobânzii, ccu scopul de afavoriza sau
limita dimensiunile creditului;
• se remarcă sporirea creditului bancar îm detrimentul celui comercial;
• prin scontarea efectelor de comerŃ (a cambiilor) se realizează împletirea creditului
comercial cu cel bancar.
Pentru organizarea activităŃii de crditare fiecare bancă îşi elaborează propriile norme de
creditare.Băncile comerciale se organizează în vederea realizării următoarelor funcŃii mai
importante [5 p.73]
• funcŃia de transfer, prin conturile clienŃilor lor derulându-se un număr însemnat de
operaŃiuni în lei şi în valută;
525
• funcŃia de intermediere care constă în atragerea resurselor financiare temporar
disponibile pe piaŃă şi plasarea lor ăn condiŃii de eficienŃă pentru banca.
În funcŃie de specificul afacerii şi de politicile proprii fiecare bancă comercială are o
situaŃie particulară a creditului în totalul bilanŃului propriu. Startegia băncilor din România are
în vedere concentrarea unui volum imporatnt al creditului bancar pe acoperirea solicitărilor
justificate ale economiei reale, respectiv a cererilor de finanŃare a producŃiei materiale şi a
serviciilor din toate sectoarele.
Politica băncilor ăn domeniul creditării Ńine sema şi este influenŃată de mai mulŃi factori
cu acŃiune şi efecte diferite, principalul factor fiind cerea de creditare care la rândul său este
impulsionată de nivelul scăzut de capitalizare al multor agenŃi economici, de capacitatea redusă
de creştere pe baza profitului şi de procesul de erodare pe care inflaŃia îl alimentează. Există o
serie de factori care au rolul de a temporiza creşterea volumului creditelor, cum ar fi intervenŃia
băncii centrale prin politica sa monetară care acŃionează pentru restrângerea şi Ńinerea sub
control a masei monetare, inclusiv a creditului bancar care duce la creşterea masei monetare
prin multiplicatorul creditului.
În concluzie, încrederea în relaŃiile individuale creditor-debitor, dar şi cu caracter mai
generalizator, între bănci şi agernŃi economici, atât la intern cât şi în relaŃiile internaŃionale este
importantă pentru derularea activităŃii economice.RelaŃiile de credit se corelează cu plăŃile
pentru tranzacŃii şi reprerzintă un suport principal al derulării fluente a plăŃilor în relaŃiile interne
şi în circuitul internaŃional, al creşterii economice în general.
Bibliografie:
1. Basno C., Dardac N., Floricel C., „Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003
2. Cocrriş V., Turliuc V., ş.a, „Moneda şi credit”, Editura Economică, Bucureşti, 2005
3. . Dardac N., Barbu T., „Monedă, bănci şi politici monetare”, Editura Didactică şi
4. Iordachi D., „Monedă şi credit”, Editura Graphix, Iaşi, 1994
5. Rotaru C., „Managementul performanŃei bancare”, Editura Expert, Bucureşti, 2001
526
STUDIU PRIVIND EVOLUłIA CREDITELOR PENTRU
INVESTIłII PENTRU PERIOADA 2000-2003
PREP. UNIV. IULIAN CONDRATOV

Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE” Suceava,
E-mail: great_ec@yahoo.com
CONF. UNIV. DR. VALENTIN HAPENCIUC
Universitatea “ŞTEFAN CEL MARE” Suceava
E-mail: hapivali@fim.usv.ro
Nowadays, in Romania and on the international scale, economic development and sustainable
economic development, in particular, implies a continuous increase of the investment rate (effort).
Development means to heighten in one way or another the (technical) capital goods; to create social,
cultural or administrative edifices which would allow the enhancement of life quality and/or social
efficency of the activities deployed.
1. InvestiŃia - factor al dezvoltării economice şi sociale

La ora actuala în România şi pe plan internaŃional dezvoltarea economica şi în special
dezvoltarea economică durabilă presupune o sporire continua a efortului investiŃional .
Dezvoltarea presupune sporirea într-o formă sau alta a capitalului productiv (tehnic) realizarea
unor infrastructuri moderne şi eficiente care să susŃină economia şi activităŃile sociale realizarea
unor edificii sociale culturale sau administrative care să permită creşterea calităŃii vieŃii şi/sau o
creştere a eficientei sociale a activităŃii desfăşurate.
Dezvoltarea este strâns legată de procesul investiŃional , de volumul investiŃiilor dar şi
de eficienŃa lor economică de aportul pe care investiŃiile îi au în introducerea unor tehnologii
moderne şi eficiente. InvestiŃiile reprezintă deci nu numai mijlocul de creştere efectivă a
producŃiei şi a calităŃii acesteia ci oferă şi posibilitatea creşterii eficientei acesteia prin
introducerea procesului tehnic ştiinŃific şi tehnologic în producŃie şi potenŃează aportul acesteia
la susŃinerea unor alte activităŃi social – culturale.
În România în actuala etapă evolutivă e nevoie de realizarea unei puternice dezvoltări
intensive prin retehnologizarea sistemului productiv restructurarea economiei dezvoltarea
serviciilor a infrastructurii (şosele, căi ferate, viaducte etc.; a bazei materiale a învăŃământului,
ştiinŃei şi culturii etc., toate acestea presupunând un volum mare de investiŃii. Comparând însă
volumul investiŃional necesar ca posibilităŃile existente la momentul actual se poate constata cu
nevoia de investiŃii este mult mai mare decât posibilităŃile ceea ce demonstrează că fondurile
investiŃionale pe care le avem sau le putem atrage din exterior trebuie cât mai raŃional alocate şi
gospodărite astfel încât în condiŃiile restricŃiilor existente sa obŃinem o eficientă economică
maximă. InvestiŃiile constituie un factor care conduce la creştere economică şi, în acelaşi timp, o
rezultantă a creşterii economice. Importantă însă este caracteristica investiŃiilor de a avea un
impact multiplu.
Foarte multe lucruri se realizează sau nu se realizează datorită măsurii în care se fac
investiŃiile, modului în care se efectuează şi a resurselor utilizate. Iată, în continuare, câteva
elemente de impact ale investiŃiilor într-o economie de piaŃă.
În primul rând, ceea ce este esenŃial, şi anume că investiŃiile reînnoiesc şi dezvoltă
patrimoniul unei unităŃi de consum, al unei societăŃi comerciale, al unei ramuri a economiei
naŃionale, al unui domeniu etc. De fapt, avem tot mai mult capital şi avuŃie naŃională în măsura
în care realizăm investiŃiile. De asemenea, investiŃiile sunt importante pentru că au rol esenŃial
527
în promovarea noului, a tehnologiilor noi, în crearea de noi capacităŃi de producŃie, în generarea
inovaŃiei şi a tot ceea ce duce la progresul material şi, de ce nu, spiritual al societăŃii.
InvestiŃiile acŃionează ca un important factor de creare de locuri de muncă şi, evident,
de atenuare a şomajului, problemă cu care ne confruntăm foarte mult în cazul României, mai
ales, într-o Ńară în tranziŃie, investiŃiile reprezintă un factor de dezvoltare a sectorului privat, în
general, şi a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în special.
În fine, dar nu în ultimul rând, nu se poate să nu reŃinem că investiŃiile influenŃează
esenŃial relaŃiile economice ale unei Ńări. Se poate spune că, în contextul general contemporan,
investiŃiile reprezintă o şansă pentru a recepta mai uşor diferitele elemente de impact ale
globalizării care indubitabil ne prinde şi pe noi românii. Dacă nu suntem pregătiŃi şi nu acŃionăm
prin investiŃii, vom face foarte greu fată acestui proces.
Întegrarea noastră europeană presupune şi realizarea unei dezvoltări economice
durabile. Dezvoltarea economică durabilă are în vedere o dezvoltare viabilă sustenabilă astfel
încât să asigure satisfacerea nevoilor generaŃiilor prezente fără a compromite posibilitatea
generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi Aceasta se realizează prin corelarea
interacŃiunii şi a echilibrului sistemelor economic, uman, ambiental şi tehnologic. Toate aceste
aspecte presupun investiŃii suplimentare care să ducă la creşterea eficienŃei economice globale
eficienŃă ce are în vedere compatibilitatea celor patru sisteme.
2. Creditul pentru investiŃii – evoluŃie, factori determinanŃi
Pe baza datelor disponibile la nivelul sistemului bancar din România, în perioada
decembrie 2002- iunie 2003, se constată o evoluŃie ascendentă a creditelor pentru investiŃii, a
căror valoare la mijlocul anului 2003 era de 50 582 miliarde lei (1,53 miliarde USD).
Credite pentru investiŃii (mld. lei)
60000
50000
40000
Credite
30000 pentru
20000 investiŃii
10000 (mld. lei)
0
00
01
01
02
02
03
20
20
20
20
20
20
2.
6.
2.
6.
2.
6.
.1
.0
.1
.0
.1
.0
31
30
31
30
31
30
Figura 1. EvoluŃia volumului creditului de investiŃii
Cu toate acestea, ponderea creditelor pentru investiŃii în totalul creditelor

neguvernamentale acordate pe sistem bancar a scăzut în mod constant de la un an la
altul, de la 27,09% în decembrie 2000 la 22,53% în iunie 2003. Această situaŃie ar putea fi
determinată de faptul că tot mai multe bănci au înfiinŃat societăŃi de leasing, ceea ce
reprezintă o sursă alternativă de finanŃare a investiŃiilor pentru agenŃii economici, precum şi
de faptul că în economie se acordă din ce în ce mai multe credite furnizor.
Analizând structura creditelor pentru investiŃii pe scadenŃe, se constată că peste
60% din acestea sunt acordate pe termen mediu, băncile evitând asumarea riscurilor
asociate finanŃării proiectelor de investiŃii pe termen lung, în special datorită dificultăŃii de
previzionare a evoluŃiei afacerii pentru care se solicită creditarea, în condiŃiile instabilităŃii
macroeconomice.
Ponderea în funcŃie de scadenŃă a creditelor

pentru investiŃii
70
60
50
Termen
procente
40 scurt
30 Termen 528
mediu
20 Termen lung
10
0
1
3
01
02
03
00
01
01
02
02
.0
.0
.0
n.
n.
n.
c.
p.
c.
p.
c.
ar
ar
ar
de
iu
se
de
iu
se
de
iu
m
m
Figura 2. Ponderea creditelor de investiŃii în funcŃie de scadenŃă
Totodată, se remarcă orientarea preponderentă a activităŃii de creditare spre finanŃarea

proiectelor de investiŃii ale agenŃilor economici cu capital privat şi spre acordarea în valută a
acestui tip de credit.
Figura 3
Pe ansamblu, nu se poate vorbi despre factori specifici care frânează dezvoltarea pieŃei
creditului de investiŃii, dimensiunea actuală a acesteia fiind influenŃată, în principal, de:
1. comportamentul participanŃilor la piaŃă;
2. condiŃiile macroeconomice.
1. a) Pe de-o parte, băncile manifestă aversiune faŃă de riscurile aferente creditării

pe termen mediu şi lung, preferând acordarea de credite pe termen scurt, care, pe lângă
riscurile scăzute asociate oferă şi avantajul menŃinerii unui nivel mai ridicat de lichiditate.
În plus, planurile de investiŃii şi studiile de fezabilitate prezentate băncilor de către
solicitanŃii de credite nu sunt întocmite corespunzător şi nu iau în calcul toate costurile
investiŃionale, ceea ce are repercusiuni asupra dimensionării resurselor financiare necesare
implementării proiectelor de investiŃii respective.
b) Pe de altă parte, investitorii manifestă reticenŃă faŃă de creditele bancare, deoarece:
− dobânzile active mari sunt reflectate în costurile echipamentelor achiziŃionate,
diminuând rentabilitatea totală a afacerii;
− nivelul culturii bancare din România este scăzut, iar majoritatea oamenilor de
afaceri nu se adresează încă băncilor ca unor potenŃiali parteneri şi consultanŃi.
2. CondiŃiile macroeconomice nefavorabile au avut un puternic impact asupra
volumului surselor de finanŃare a creditelor pentru investiŃii acordate în monedă naŃională,
băncile întâmpinând dificultăŃi în atragerea de depozite în lei pe termen mediu şi lung.
529
Figura 4
Accesul la creditele pentru investiŃii în lei este limitat şi datorită nivelului restrictiv al
dobânzilor active practicate de bănci.
În aceste condiŃii, pentru stimularea creditelor pentru investiŃii sunt necesare atât
adoptarea unor măsuri de eliminare a factorilor care inhibă dezvoltarea afacerilor în
România (diminuarea fiscalităŃii exagerate; creşterea stabilităŃii cadrului legal şi instituŃional şi
evitarea inconsecvenŃei legislative privind regimul investiŃiilor străine; simplificarea
procedurilor administrative impuse la înfiinŃarea unei noi afaceri), cât şi îmbunătăŃirea
condiŃiilor de pe piaŃa creditului de investiŃii, băncile având o contribuŃie importantă în acest
sens (prestarea unor servicii de consultanŃă pentru potenŃialii clienŃi privind modalitatea optimă
de finanŃare şi acordarea de asistenŃă la întocmirea planurilor de afaceri, promovarea acestui
produs bancar în rândul investitorilor etc.).
Cu toate acestea, se apreciază că stabilitatea macroeconomică şi alinierea la legislaŃia
comunitară vor avea un puternic impact pozitiv asupra schimburilor cu exteriorul, în
general, şi asupra investiŃiilor, în special.
Bibliografie:
1. Biber E. “Procesul investiŃional în economia de piaŃă” Ed. Infomin, Deva, 1998, pag.30
2. Pantea I., „Analiza strategică – suport al deciziilor investiŃionale”, Ed. Mirton, Timişoara,
2003
3. Săcui V., „Decizii de selecŃie şi finanŃare a investiŃiilor întreprinderii” Ed. Eurobit,
Timişoara, 2002
4. Szenteşi S. „ Managementul proiectelor de investiŃii”, Ed. UniversităŃii „Aurel Vlaicu”,
Arad, 1997
5. Vainer A., “InvestiŃiile – evoluŃii şi perspective”, Revista „Marketing-Management”,
nr.1/2001, pag.42
6. www.bnro.ro
530
DOBÂNDA – LATURĂ SPECIFICĂ ŞI ESENłIALĂ A
RELAłIILOR DE CREDIT
PREP.UNIV.DRD. DASCHIEVICI ANIŞOARA NICULINA

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava
Telefon: 0742624676, anisoarad@seap.usv.ro
Interest analysis as an essential element of credit relations is of major importance in present

times, an era of massive banking where not only economic agents but also the vast majority of families
and natural persons have become regular bank customers, and under the circumstances of an explosion
in the number of operations and ample development of subsidiaries and agencies all over the country.
Creditul este inseparabil de dobândă. Dobânda este forma de remunerare a creditorului

de către debitor pentru folosirea capitalului de împrumut, este “preŃul” capitalului de împrumut,
al valorii de întrebuinŃare a acestuia. Dobânda poate fi privită atât ca mărime absolută, ca sumă
pe care debitorul trebuie să o plătească creditorului, cât şi ca mărime relativă, ca rată
procentuală. Rata dobânzii se determină raportând suma anuală a dobânzii achitate (de achitat)
la capitalul împrumutat. Rata dobânzii („interest rate”) poate prezenta niveluri diferite de la o
instituŃie bancară la alta, de la o perioadă la alta, de la o valută la alta.
Dobânda poate fi definită ca fiind suma pe care o plăteşte debitorul creditorului la
scadenŃă pentru folosirea unui capital pe o perioadă determinată de timp sau remunerarea pe
care deŃinătorul de capital o primeşte pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originară a
capitalului) sau pentru capitalul încredinŃat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului)
pe o perioadă dată.
În sens restrâns, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei
împrumutate sau preŃul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică
împrumutul respectiv. Riscul dobânzii reprezintă riscul diminuării veniturilor bancare ca urmare
a mişcării ratelor dobânzii.
Riscul de rată a dobânzii are două componente esenŃiale şi anume [1 p.251]:
− Riscul venitului care este riscul realizării unor pierderi în ce priveşte venitul net din
dobânzi, ca urmare a faptului că mişcările ratelor dobânzilor la împrumuturile luate
nu sunt perfect sincronizate cu cele ale împrumuturile acordate;
− Riscul investiŃiei, este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net, ca rezultat
al unor schimbări neaşteptate ale ratei dobânzii.
În primul rând, nivelul dobânzii, ca element al contractului de credit, este acceptat, în
fiecare caz, de către creditor şi debitor, prin negociere.
Principalii factori care determină nivelul dobânzii sunt:
a) productivitatea capitalului - este dată de o anumită rată a profitului. Când
întreprinzătorul îşi propune să mobilizeze un capital suplimentar, el trebuie să evalueze realist
rentabilitatea, incluzând şi remunerarea deŃinătorului de capital. Rezultă că debitorul admite o
diminuare a profitului. DeŃinătorii de capital, în calitate]creditori, trebuie să aprecieze gradul
real al productivităŃii capitalului, în momentul formulării pretenŃiilor privind dobânda, creând
condiŃii ca întreprinzătorii să continue să existe şi să poată fructifica capitalul. Aceste poziŃii nu
se manifestă prin atitudini personale, ci ca o sumă a atitudinilor în relaŃia dintre cele două părŃi
pe piaŃa creditului.
b) lichiditatea - derivă din compromisul între creditori (care doresc o lichiditate cât
mai ridicată) şi debitori (care doresc să plătească cât mai puŃin pentru acestea). Orice angajare
531
mai îndelungată a resurselor creditului implică o diminuare a lichidităŃilor creditorului, implicit
a sumelor plătite ca dobânzi.
c) riscul nerambursării - conduce la separarea elementelor de structură ale dobânzii în
• dobânda pură (costul utilizării creditului)
• plata necesară pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv a pagubelor
suferite pe această cale.
d) raportul dintre cererea şi oferta de credite
Oferta de capital de împrumut este asigurată de următoarele surse temporar disponibile:
− surse degajate din circuitul productiv al capitalului sub formă de capital fix
(înlocuirea activelor fixe nu se face continuu), capital circulant (momentul încasării
contravalorii produselor livrate nu coincide cu momentul angajării cheltuielilor),
rezultate financiare (nu se folosesc în totalitate ci numai pentru plata impozitelor şi
dividendelor);
− surse băneşti temporar disponibile ale instituŃiilor publice - diferenŃa de la
alimentarea conturilor instituŃiilor până la cheltuirea efectivă;
− surse disponibile ale statului determinate de decalajul între momentul încasării
veniturilor bugetare şi momentul efectuării cheltuielilor bugetare;
− surse temporar disponibile ale populaŃiei.
Cererea de capital de împrumut este determinată de circuitul productiv al capitalului ce
poate genera cheltuieli înainte de formarea fondurilor şi de nevoile temporare ale statului
(deficit bugetar sezonier).
Aprecierile asupra nivelului dobânzii sunt valabile când stabilitatea monetară asigură, la
expirarea termenului împrumutului recuperarea integrală a valorii avansate, respectiv o putere
de cumpărare cel puŃin echivalentă.
Perioada actuală este caracterizată de procese inflaŃioniste şi pune în prim plan riscul
eroziunii capitalului (posibilitatea pierderilor pe care creditorul le poate suferi prin faptul că
valoarea reală, la momentul de referinŃă, a ratelor de rambursare nu acoperă integral capitalul
împrumutat, evaluat în aceiaşi termeni).
În condiŃiile proceselor inflaŃioniste, rata dobânzii are două ipostaze [4 p. 158]:
• dobânda nominală (rata curentă pe piaŃă) - rn
• dobânda reală este diferenŃa dintre dobânda nominală şi gradul de eroziune a
capitalului cauzată de inflaŃie - rr
rn + 1
rr = - 1, rr = rn - ri (1)
ri + 1
Din punctul de vedere al băncii, putem deosebi două categorii de dobânzi: dobânda
bonificată şi dobânda percepută [2 p.93].
Dobânda bonificată reprezintă remunerarea disponibilităŃilor băneşti ale titularilor de
conturi constituite ca depozite la bancă. Capitalul mobilizat la dispoziŃia băncilor este fructificat
în procesul creditării. Nivelul dobânzilor bonificate este dependent de rata inflaŃiei, rata
dobânzii de refinanŃare (taxa oficială a scontului, în cazul reescontării) şi de ratele dobânzilor
practicate de celelalte bănci comerciale.
Dobânda percepută este dobânda pe care o încasează băncile de la clienŃii lor în calitate
de debitori, corespunzător creditelor acordate. La rândul său, dobânda percepută este
dependentă de o serie de factori, printre care enumerăm: erodarea monetară, nivelul cheltuielilor
cu operaŃiunile bancare, gradul de risc, profitul bancar, rezerva minimă obligatorie.
Cele două categorii de dobânzi sunt interdependente, se află într-o strânsă corelaŃie, în
sensul că dobânda percepută se stabileşte pornind de la nivelul dobânzii bonificate, Ńinând cont
de nivelul marjei dobânzii şi de rezerva minimă obligatorie depusă la banca centrală.
532
Dobânda aferentă rezervelor bancare minime obligatorii este considerată de către
băncile comerciale ca o cheltuială ce urmează a se recupera prin dobânda percepută. În unele
Ńări dezvoltate, băncile centrale acordă băncilor comerciale dobânzi pentru rezervele constituite.
În sistemul bancar românesc se utilizează o multitudine de rate de dobânzi, a căror
determinare este reglementată de Banca NaŃională şi a căror5o semnificaŃie este următoarea [2,
p.167]
• dobânda activă curentă – reprezintă valoarea dobânzilor aferente activelor bilanŃiere
curente purtătoare de dobândă;
• dobânda pasiva - reprezintă valoarea dobânzilor aferente obligaŃiilor bilanŃiere
purtătoare de dobândă;
• dobânda aferentă creditelor noi - reprezintă valoarea dobânzilor aferente creditelor
noi;
• dobânda aferentă depozitelor noi - reprezintă valoarea dobânzilor aferente
depozitelor noi.
În vederea stabilirii ratelor de dobândă aferente activelor şi pasivelor, creditelor şi
depozitelor, activele şi obligaŃiile sunt repartizate pe benzi de scadenŃă în funcŃie de durata
iniŃială a contractului al cărui obiect îl constituie.
O formă particulară a dobânzii care operează în legătură cu înscrisurile cambiale este
scontul [2 p.95].
Scontul este o operaŃiune de creditare, de transformare a creditului comercial în credit
bancar, deoarece banca comercială avansează prezentatorului titlului de credit, înainte de
scadenŃă, suma înscrisă în titlu diminuată cu o dobândă aferentă. Această dobândă care poartă
denumirea de scont se calculează după următoarea relaŃie:
V xT x P (2)
S = ,
12(360) x 100
în care: S = scontul;
V = valoarea nominală a titlului de credit;
T = timpul de la scontare până la scadenŃă, care poate fi exprimat în luni sau în zile,
funcŃie de care divizorul va fi 12 sau 360;
P = procentul dobânzii sau taxa scontului.
În mod obişnuit, băncile comerciale nu aşteaptă nici ele scadenŃa titlurilor de credit
scontate, ci le prezintă spre reescontare marilor bănci sau băncii de emisiune. În condiŃii
normale, rata dobânzii percepută de banca de emisiune, numită taxa oficială a scontului este
mai mică decât rata dobânzii încasată de băncile comerciale, numită taxa scontului privat.
Taxa oficială a scontului influenŃează asupra “preŃului” tuturor creditelor în economie.
Având în vedere poziŃia centrală a băncii de emisiune, modificarea taxei scontului constituie, în
principiu, semnalul creşterii sau descreşterii dobânzilor, iar de aici restrângerea sau lărgirea
activităŃii de creditare.
Dobânzile şi comisioanele percepute de băncile comerciale pentru creditele acordate
întreprinzătorilor costă pe debitori mai mult decât taxa oficială a scontului.
Reducerea taxei oficiale a scontului şi, în general, a dobânzilor bancare stimulează
activitatea productivă şi iniŃiativa de a investi. Dimpotrivă, majorarea taxei oficiale a scontului,
a dobânzilor, frânează producŃia şi noile investiŃii. Prin modificarea ratei dobânzii băncile pot
încuraja sau descuraja deponenŃii, respectiv solicitatorii de credite. Deoarece banca centrală
(BNR) poate influenŃa prin diverse măsuri decizia băncilor comerciale de a stabili nivelul ratei
dobânzii, apare posibilitatea punerii în practică a politicii monetare, utilizând ca mijloc de
realizare pe lângă alte mijloace a unei astfel de politici, şi anume politica ratei dobânzii.
Mijloacele prin care BNR poate influenŃa nivelul ratei dobânzii constau în decizii de
genul:
• modificarea ofertei de bani prin retragerea monedei din circulaŃie sau prin emisiuni
suplimentare de bani;
• controlul şi costul creditului.
533
Retragerea de monedă are loc în cazul în care se consideră că există un surplus de masă
monetară (ceea ce facilitează acordarea de credite şi scăderea ratei dobânzii) care, astfel este
diminuat.Ca urmare, împrumuturile sunt mai greu de obŃinut, deoarece are loc o creştere a ratei
dobânzii. În cazul unor emisiuni suplimentare de monedă, creditul este facilitat şi rata dobânzii
tinde să scadă.
În ce priveşte costul şi controlul creditului, se poate menŃiona că adoptarea unor măsuri
legislative care obligă băncile să-şi mărească rezervele are drept consecinŃă creşterea ratei
dobânzii. Relaxarea obligativităŃii cu privire la rezerve în sensul diminuării lor, are drept efect
diminuarea ratei dobânzii.
Politica ratei dobânzii, promovată de Banca centrală şi de guvern în special prin
modificări ale ofertei de bani este destinată influenŃării investiŃiilor, iar în situaŃiile în care
inflaŃia este galopantă se are în vedere şi încetinirea sau chiar oprirea procesului de depreciere a
monedei naŃionale.
În concluzie, rata dobânzii şi „manevrarea” acesteia reprezintă unul dintre puŃinele
instrumente de politică economică, specifică economiei de piaŃă, care a fost aplicat şi a
funcŃionat corespunzător aşteptărilor contribuind la exercitarea controlului Guvernului şi BNR
asupra inflaŃiei şi evoluŃiei cursului de schimb.
Dobânda este un instrument fundamental al politicii monetare. Prin intermediul
modificării dobânzii, banca centrală influenŃează asupra expansiunii creditului şi monedei
scripturale. Dobânda este de asemenea utilizată în unele limite în influenŃarea inflaŃiei şi
deflaŃiei, în mobilizarea economiilor temporar disponibile şi determinarea nivelului investiŃiilor.
Bibliografie:
1. Basno C., Dardac N., Floricel C., „Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003
2. Dardac, N., Barbu T., „Monedă, bănci şi politici monetare”, Editura Didactică şi
3. Olteanu A., Olteanu M.F., Badea L, „Management bancar: caracteristici, strategii şi studii
de caz”, Editura Dareco, Bucureşti, 2003
4. Turliuc V., Cocriş, V ş.a, „Moneda şi credit”, Editura Economică, Bucureşti, 2005
534
STUDIU DE CAZ: EVOLUłIA COTAłIILOR
ACłIUNILOR EMISE DE SC AMONIL SA SLOBOZIA, ÎN
PERIOADA IULIE – DECEMBRIE 2004
DRD. MANOLE IONEL

Universitatea din Oradea, doctorand în economie, Oradea, str. Doina nr. 14, Bl C71, ap. 4, Bihor,
0742126375
E-mail: ionelmanole@yahoo.com
SC AMONIL SA Slobozia, listed on Bucharest Stock Exchange, produces urea and other
fertilizers. In 2004, despite the difficult financial situation, the market prices of this company shares were
rising five times during 2 weeks. The financial media contributed to the excellent evolution. The
correlation between real economic performance of the company and the market prices price was very
weak.
Scurtă prezentare a societăŃii:

Capital social 1.112.658.091 mii lei
Valoarea nominală 1.000 lei/actiune
Nr. acŃiuni 1.112.658.091
Obiectul principal de activitate al societăŃii constă în producerea şi comercializarea

îngrăşămintelor chimice cu azot (uree, azotat de amoniu, îngrăşăminte lichide 32% azot), gaze
industriale.
Raportul întocmit de societatea de servicii de investitii financiare Prime Transaction SA
evidenŃia o situaŃie nefavorabilă a echilibrului financiar, un grad mare de indatorare şi alerta cu
privire la continuarea tendinŃei de creştere a preŃului la principala materie primă utilizata, gazul
metan, intr-un ritm mai alert decât evoluŃia preŃurilor pe piaŃa mondiala.
Profitul net pe actiune raportat la curs are valoare pozitivă dar se află sub rata inflaŃiei
ceea ce indică o profitabilitate nesatisfăcătoare a investiŃiei în acŃiunile societăŃii la actualul curs
de tranzactionare.283 “Valoarea indicatorului nu este de natură a impulsiona investiŃia în
acŃiunile societăŃii.”
Analiza a fost efectuată în data de 22 iulie 2004, pe baza rezultatelor financiare până la
31 martie 2004. 284
În concluzie la datele extrase din raportul de analiză de mai sus, investiŃia în acŃiunile
SC AMONIL SA nu reprezenta cea mai recomandată opŃiune, la un curs de 440 lei luat în
calcul, curs care a reprezentat practic vârful lunii iulie 2004. Cursul acŃiunii cu simbolul AMO
s-a menŃinut constant la nivelul de aproximativ 138-140 lei/acŃiune în primele 6 luni ale lui
2004, dar începând cu şedinŃa bursieră din 21 iunie 2004 a înregistrat creşteri susŃinute, pe
fondul unor volume mari de tranzacŃionare.
Redăm în continuare câteva comentarii la evoluŃia spectaculoasă a titlurilor AMO din
perioada iunie-iulie 2004:
„Cea mai bună evoluŃie a şedinŃei din 22.07.2004 aparŃine titlurilor AMONIL Slobozia
(AMO), al căror curs a urcat până la un maxim de 160/acŃiune...o creştere de 9,9%. EvoluŃia
cursului AMO a fost susŃinută de ordine mari de cumpărare, ce au achiziŃionat acŃiuni direct la
283
Cursul în luna iulie 2004 – 440 lei, luat în considerare în raport
284
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare
535
preŃurile vânzătorilor, dovada fiind volumul foarte bun de tranzacŃionare (circa 1,8 din capitalul
social).”285
Amonil SA este vedeta întregii săptămâni, având o lichiditate foarte bună şi în 24 iunie
2004 (2,6 din capitalul social al companiei), cu o creştere de 12,5%. Analiza SocietăŃii PRIME
TRANSACTION SA specifică însă că, deşi acŃiunile AMO sunt încă ieftine chiar şi la 189 lei
per acŃiune, „situaŃia societăŃii este departe de a fi una solidă, datorită rezultatelor negative din
anii precedenŃi”.286 Lichiditatea titlurilor AMO a continuat să fie excelentă şi zilele următoare:
„Sub presiunea unor ordine mari de cumpărare, cursul AMO continuă să se aprecieze, pe
măsură ce volumele tranzacŃionate reprezintă pachete importante de acŃiuni, volumul de astăzi
reprezentând circa 1,75% din capitalul social al companiei.”287
La data de 1 iulie 2004, „cursul Amonil Slobozia pare de neoprit,...cursul a urcat până la
maximul posibil al zilei (+14,8%) de 264 lei/acŃiune, odată cu achiziŃionarea întregii oferte de
acŃiuni afişată în piaŃă...În continuare ascensiunea cursului AMO este susŃinută de ordine mari
de cumpărare...”288 A doua zi, la 2 iulie 2004, AMO îşi continuă neabătut trendul ascendent al
ultimei săptămâni, înregistrând noi maxime istorice ale cursului de tranzacŃionare, oferta de
vânzare de acŃiuni inexistentă determinând ascensiunea preŃului în maximul posibil al zilei, de
303 lei/acŃiune.”289
Trendul ascendent a continuat până în data de 7 iulie, când AMO a suferit o corecŃie
semnificativă. „Astfel, titlurile Amonil Slobozia,... după o deschidere la maximul posibil al
zilei, de 460 lei /acŃiune, cursul Amo a scăzut rapid până la nivelul de 350 lei/acŃiune, aproape
de minimul posibil al zilei, pierzând 24% într-un interval de câteva minute”. PreŃul de închidere
a fost de 363 lei/acŃiune. 290
Această ascensiune spectaculoasă, cursul mediu al titlurilor AMO apreciindu-se, pe
parcursul a circa 2 săptămâni, cu 200%, de la 139 lei la 418 lei/acŃiune, s-a realizat în condiŃiile
în care la începutul anului 2004 se prognoza o pierdere de 164,4 miliarde lei. Este de remarcat
şi faptul că la AMONIL capacităŃile de producŃie fuseseră oprite din cauza preŃurilor mici din
iarna şi primăvara anului 2004, producŃia fiind reluată doar în august 2004. În vara anului 2004
se punea chiar problema disponibilizării masive (900 dintre cei 1100 salariaŃi ai companiei!)291
în rândurile personalului de la Amonil SA.
Un articol din 8 iulie 2004,292 cu o denumire sugestivă, a încercat o explicaŃie a saltului
spectaculos al cursului acŃiunii AMO, acreditând ideea că acŃiunile AMONIL SA „sunt de mai
mult timp în atenŃia unor investitori orădeni care, se pare, intenŃionează să preia pachetul de
control”.
La data de 22 iulie 2004, în urma comunicării făcute de conducerea AMONIL SA
referitoare la estimarea unui profit de 57 miliarde lei, faŃă de pierderea de 164,4 miliarde lei
prognozată la începutul anului,293 cursul AMO are din nou o bună evoluŃie, închizând pe
creştere de 7,7% până la 420 lei/acŃiune. Această estimare avea însă la bază o creştere
conjuncturală de preŃ pe piaŃa internaŃională a îngrăşămintelor, dar a fost complet nerealistă, aşa
cum rezultă din datele financiare pe primele 9 luni ale anului 2004. Astfel, după doar două luni
de la această estimare s-a constatat că activitatea de exploatare a companiei s-a soldat la data de
30 noiembrie 2004 cu un deficit de 57 miliarde lei.294
Considerăm cazul expus o dovadă a slabei corelaŃii dintre economia reală, mai precis
performanŃa economico-financiară a unei întreprinderi cotate la bursă, respectiv cursul de
tranzacŃionare al titlurilor corespunzătoare companiei în cauză. În toată perioada de creştere a
285
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 22 iunie 2004
286
287
288
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 1 iulie 2004
289
290
291
ZIARUL FINANCIAR, 25 IUNIE 2004, Amonil nu se încurcă nici când scade, dar nici când creşte
292
ZIARUL FINANCIAR, 8 iulie 2004, Orădenii vor să preia controlul la AMONIL Slobozia
293
294
BURSA, 5 noiembrie 2004, Amonil Slobozia:pierderi de 57 miliarde de lei la sfârşitul primelor trei trimestre
536
cotaŃiilor AMO, producŃia combinatului era oprită din motive de nerentabilitate, spectrului
şomajului vizând un număr semnificativ de angajaŃi. Din punct de vedere economic, cu toate că
acŃiunile AMO puteau fi considerate într-adevăr „ieftine” la 140 lei/acŃiune, nimic nu justifica
trendul ascendent menŃionat. Grupul de investitori, care în final a reuşit chiar să impună numirea
unui nou membru în Consiliul de AdministraŃie al AMONIL SA, a prognozat în mod corect că
întreprinderea îşi va relua activitatea şi acŃiunile vor aduce profit, dar considerăm că însăşi
activitatea lor bursieră, de cumpărare masivă, a condus la creşterea înregistrată în anul 2004.
Redăm mai jos evoluŃia cotaŃiilor acŃiunilor emise de SC AMONIL SA Slobozia, în
perioda 2002-2004:
Tabel nr. 1
Simbol Pret inceput an Pret sfarsit an
AMO - 2002 120 150
AMO- 2003 148 140
AMO- 2004 140 660
Sursa: www.kmarket.ro
Din tabelul de mai sus se observă discrepanŃa dintre aprecierea cu circa 400% pe
percursul anului 2004, respectiv valoarea relativ constantă (circa 140 lei/acŃiune) a cotaŃiilor pe
parcursul a 24 luni, mai precis anii 2003-2004.
Urmărind succesiunea titlurilor referitoare la AMONIL SA Slobozia dintr-o
prestigioasă publicaŃie financiară românească (ZIARUL FINANCIAR), în perioada 23 iunie-16
decembrie 2004, putem constata că toate titlurile (18), cu excepŃia unuia, sunt favorabile
societăŃii în cauză, sugerând mai mult decât vizibil profitabilitatea investiŃiei în aceste titluri. Un
singur articol, cel din 18 august, dă o tentă negativă, amintind pierderile din activitatea societăŃii
AMONIL.
• Doar Amonil a mai atras cumpărătorii Jun 23 2004
• Amonil alungă monotonia Jun 24 2004
• Amonil nu se încurcă nici când scade, dar nici când creşte Jun 25 2004
• SIF-urile şi Amonil, în prim plan Jun 25 2004
• Bursa a crescut, dar nu atât de mult ca Amonil Jul 2 2004
• SocietăŃile mici s-au luat după Amonil Jul 5 2004
• Amonil, cu pierderi, dar pe val Jul 9 2004
• Unora le plac mult acŃiunile Amonil Jul 15 2004
• Rectificare bugetară la Amonil, cădere a vinzarilor, dar profit dublu Jul 22 2004
• Petrom şi Amonil, printre puŃinele câştigătoare Aug 12
• Creştere de 5% pentru Amonil Aug 13 2004
• Pierdere de 1,4 milioane de euro la Amonil Aug 18 2004
• Amonil, din nou în prim-plan la Bursă Oct 4 2004
• Marcare de profit pe Amonil şi Sofert Oct 6 2004
• Amonil a vândut mai puŃin în trimestrul trei, dar pe profit Nov 8 2004
• 38 de investitori din Oradea s-au coalizat pentru 17% din Amonil Nov 26 2004
• Amonil şi-a găsit clienŃi pe următorii cinci ani. Cu plata în avans Dec 15 2004
• Amonil a revenit cu un plus de 15% Dec 16 2004295
Un număr de 18 articole dedicate unui singur emitent la BVB, de importanŃă redusă296,
într-o perioadă de 6 luni, reprezintă în opinia noastră un interes disproporŃionat.
Vom face în continuare analiza unor situaŃii în care cotaŃia titlurilor AMO a crescut sau
a scăzut ca efect imediat şi aproape exclusiv (considerăm noi) al unor articole din presă.
295
http://www.zf.ro, site-ul publicaŃiei ZIARUL FINANCIAR
296
ponderea în capitalul BVB era de 0,44% la data de 15 decembrie 2004, www.vanguard.ro
537
Un prim exemplu îl reprezintă articolul din BURSA, data de 8 iulie 2004, “Orădenii vor
să preia controlul la Amonil Slobozia”. AcŃiunile Amonil înregistrează în aceeaşi zi cea mai
mare creştere a şedinŃei bursiere, 6,1%, survenită după corecŃia de -9,3 % din sedinŃa
precedentă.
În data de 12 august 2004, ştirea că Amonil are un nou client297, o companie americană,
conduce la aprecierea de 5,39% a titlurilor, respectiv un volum tranzacŃionat foarte mare
(lichiditate foarte bună).298
Un articol299 foarte sugestiv publicat în 30 septembrie 2004 conduce la aprecierea cu
13,9% a titlurilor AMO (15% reprezentând maximul permis), şi un volum bun de
tranzacŃionare, în condiŃiile în care indicii bursieri şi lichiditatea pieŃei fuseseră în scădere în
întreaga săptămână. Aceeaşi opinie este împărtăşită de unii analişti ai pieŃei financiare:
„EvoluŃia de azi pare să fie determinată de analizele apărute în media, favorabile producătorului
de îngrăşăminte chimice.”300
În data de 5 noiembrie 2004, la care presa publica301 rezultatele financiare negative ale
combinatului chimic, acŃiunile Amonil Slobozia au suferit o corecŃie severă, de -9.2%,
În data de 9 noiembrie, una dintre publicaŃiile financiare citate repetat mai sus a publicat
un articol302 în care se vorbeşte despre acŃionarii minoritari acŃionând concertat303, care pot
desemna un membru în consiliul de administraŃie şi, astfel, pot apăra interesele tuturor
acŃionarilor minoritari! În şedinŃa bursieră respectivă, acŃiunile Amonil înregistrează „cea mai
bună lichiditate, transferându-se peste 10,4 milioane acŃiuni” 304 (aproximativ 1% din capitalul
social).
Ziua de 15 decembrie 2004 excelează în articole favorabile companiei analizate. Două
articole apar BURSA, dintre care unul se referă strict la produsul principal al AMONIL
Slobozia, ureea305, iar a doua publicaŃie financiară consacrată asigură cititorii că livrarea
produselor companiei în cauză este asigurată pentru următorii 5 ani, cu plata în avans306. În
şedinŃa bursieră respectivă, titlurile AMO înregistrează o creştere de curs până la maximul
posibil al zilei (14,9%), fiind achiziŃionată întreaga ofertă din piaŃă. Brokerii erau însă deja
familiarizaŃi cu aceste variaŃii sinusoidale, generate de informaŃiile publicate: „Compania
(AMO, nn) a anunŃat recent informaŃii referitoare la două contracte care asigură cea mai mare
parte din desfacerea producŃiei de uree şi îngrăşăminte lichide până în 2010, astfel de ştiri având
şi în trecut rolul de a provoca salturi spectaculoase de curs, urmate de stagnări.”307
În concluzie, reacŃia investitorilor la articolele pozitive şi negative din presa financiară
este o componentă totdeauna de luat în considerare.
O ştire publicată referitoare la diverse subvenŃii acordate de guvern în domeniul în care
activează un emitent, la retehnologizare, la încheierea unui contract cu un client de talie mare, la
creşterea preŃului produselor emitentului în cauză sau la interesul de preluare manifestat de un
investitor notoriu va conduce în general la o apreciere a cursului. Per a contrario, articolele de
presă privind rezultate financiare negative, majorarea preŃului la utilităŃile cu pondere mare în
costurile de producŃie, rezilierea unui contract important, disponibilizări de personal, etc duc la
corecŃia cotaŃiilor.
297
BURSA, 12 aug 2004, Transamonia a contractat jumătate din producŃia de la Amonil
298
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 12 aug 2004
299
Bursa, 30 sept 2004, Amonil Slobozia şi avantajele unui contract bine făcut
300
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 30 sept 2004
301
BURSA, 5 noiembrie 2004, Amonil Slobozia:pierderi de 57 miliarde de lei la sfârşitul primelor trei trimestre
302
BURSA, 9 noiembrie 2004, A început sau nu AMONIL să lucreze pe profit?
303
„grupul de la Oradea”, nn
304
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 9 noiembrie
2004
305
BURSA, 15 dec 2004,O nouă întrebuinŃare, revoluŃionară, pentru uree
BURSA, 15 dec 2004, AMONIL estimează un profit brut de 7,9 miliarde lei pentru acest an
306
ZIARUL FINANCIAR, 15 DEC 2004, Amonil şi-a găsit clienŃi pe următorii cinci ani. Cu plata în avans Autor:
Vlad Nicolaescu
307
Prime Transaction S.A. Societate de Servicii de Investitii Financiare, raport zilnic de tranzacŃionare, 15 decembrie
2004
538
La orice investiŃie pe piaŃa acŃiunilor trebuie să se Ńină seama de faptul că psihologia
unui boom speculativ este extrem de fragilă deoarece ea pierde din vedere baza reală pe care
trebuie să se înregistreze o creştere a cursurilor acŃiunilor activitatea derulată de compania
emitentă şi rezultatele acestei activităŃi. În plus, investitorii urmează un spirit de turmă, copiind
comportamentul altor investitori cunoscuŃi, fără ca investitorul în cauză să aibă o motivaŃie
reală.308
Într-un timp foarte scurt, se pot produce mari schimbări în puterea de cumpărare a
oamenilor care deŃin astfel de acŃiuni, fără a se înregistra vreo schimbare în valoarea reală a
societăŃilor emitente.
Bibliografie:
1. ***kmarket.ro
2. ***www.primet.ro
3. Pop C.– “PieŃe Financiare”, curs univ., Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, 2002
4. PublicaŃii: ZIARUL FINANCIAR, BURSA, iulie-decembrie 2004
308
Pop Cornelia – PieŃe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, www.ubbcluj.ro, p.
203-204
539
MARGINALII DESPRE ROLUL BURSEI ÎN ROMÂNIA
DRD. MANOLE IONEL

Universitatea din Oradea, Oradea, str. Doina nr. 14, Bl C71, ap. 4, Bihor, 0742126375
E-mail: ionelmanole@yahoo.com
Abstract
This work is about the primordial role of stock market from the point of view of marginal
economists. The stock market should be a sure invironment in which the market players are to operate.
Scurt istoric al pieŃei de capital din România după 1989

Considerăm că una dintre cauzele fundamentale a subdezvoltării pieŃei de capital
româneşti o constituie lipsa de interes din partea guvernului şi a legislativului, din 1990 până în
prezent, combinată cu lipsa culturii investiŃionale generalizate, care nu a permis înŃelegerea
rolului pieŃei funcŃionale de capital în cadrul unei economii moderne.
Un prim argument: în loc ca dezvoltarea bursei să reprezinte o prioritate, constatăm că
prima lege care defineşte bursele de valori apare abia în 1994 (Legea nr. 52/1994), în condiŃiile
în care alte legi fundamentale ca legea băncilor (Legea nr. 33/1991) sau legea societăŃilor
comerciale (Legea nr. 31/1990) fuseseră aprobate din perioada 1990-1991. TranzacŃiile la Bursa
de Valori Bucureşti (BVB) au început nepermis de târziu (1995) şi au devenit cât de cât regulate
abia în 1997. Bursa de Valori Bucureşti a apărut ca o instituŃie decorativă, fărăr nici un sprijin
real. În acelaşi sens se pronunŃă şi Ovidiu Stoica: „Implementarea mecanismului bursier s-a
făcut, în bună măsură, la insistenŃele repetate ale organismelor internaŃionale.“309 O altă opinie
ne întăreşte acestă convingere: „BVB a fost creată esenŃialmente ca o instituŃie, fără să existe o
preocupare la fel de susŃinută pentru a asigura premisele economice ale funcŃionalităŃii
bursei.“310
Şi crearea Bursei Electronice RASDAQ a fost tot o formalitate, majoritatea covârşitoare
a societăŃilor fiind listată în 1996 şi 1997 pe baza unor decizii administrative ale Guvernului, şi
nu la solicitarea expresă a emitenŃilor, ceea ce a făcut ca emitenŃii să nu aibă nici un interes să
colaboreze cu instituŃiile pieŃei.311
Sistemul bancar a dat dovadă de lipsă de cooperare cu piaŃa de capital, profitând de
unele premise favorabile reconstrucŃiei pieŃei bancare (sistemul bancar a existat şi în perioada
economiei socialiste, putând fi adaptat treptat, după 1990, la noile condiŃii) pentru a accentua
decalajul faŃă de cealaltă instituŃie a pieŃei financiare, piaŃa de capital, care a pornit de la nivelul
zero. Astfel, deşi începând din luna februarie 2000 RASDAQ a creat posibilitatea
tranzacŃionării certificatelor de depozit emise de bănci, băncile comerciale nu au luat in
considerare aceasta oportunitate.312 În plus, politica monetară impusă de BNR (Banca
NaŃională) şi Ministerul de FinanŃe după 1990 a micşorat dramatic şansele de funcŃionare a
pieŃei de capital româneşti, prin bonificarea celor mai mari dobânzi la cele mai sigure
instrumente financiare: titlurile de stat.313
Şi alŃi specialişti au remarcat acest caz nemaiîntâlnit în practica internaŃională şi teoria
economică.314 Certificatele de depozit cu dobândă emise de statul român la începutul anului
309
Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituŃii ale pieŃei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 187
310
Turliuc V. – Mecanismul bursier şi procesul tranziŃiei la economia de piaŃă, în volumul Dimensiunea financiară a
întreprinderii, Ed. Eco’Art, Iaşi, 1995, p. 212
311
Raport CNVM, Raport de activitate pe anul 2000, www.cnvm.ro
312
*** www.kmarket.ro - Piata RASDAQ a implinit 4 ani de tranzactionare, 06.11.00
313
***www.primet.ro
314
Anghelache Gabriela – Bursa şi piaŃa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 114
540
1998, cu o rată a dobânzii mult prea ridicată (cu 15% mai mare decât cea bonificată de băncile
comerciale la depozitele populaŃiei) au descurajat investitorii în a-şi plasa banii pe piaŃa de
capital, a denaturat ierarhia plasamentelor funcŃie de risc şi a indus un comportament anormal în
rândul unor bănci şi fonduri de investiŃii.315 În acest mod, investiŃiile în valori mobiliare au avut
un obstacol artificial în a se impune ca o alternativă viabilă la celelalte instrumente de plasare a
disponibilităŃilor băneşti excedentare ale populaŃiei şi agenŃilor economici.
Privatizarea prin piaŃa de capital a fost pe ultimul loc în strategia Fondul ProprietăŃii de
Stat (FPS), fiind cel mai puŃin folosită. De exemplu, în 1997, din cele peste 1300 de societăŃi
privatizate, doar 8 au fost privatizate prin licitaŃii pe RASDAQ şi una prin ofertă publică la
BVB. Dintre metodele de privatizare aplicate în 1998, licitaŃiile au fost folosite în 75% din
cazuri, negocierea directă în 16% din situaŃii, iar privatizarea prin RASDAQ însumată cu cea
prin BVB au atins doar 4,5% din total.316 Şi întârzierile în privatizarea unor companii atractive
pentru investitori (Compania Nationala a Petrolului – Petrom, Romtelecom, băncile importante)
au influenŃat negativ dezvoltarea pieŃei de capital.317 Referitor la neimplicarea reală a pieŃei de
capital în procesul de privatizare au fost exprimate opinii şi la nivel guvernamental: ”...blocarea
privatizării prin bursă este unul dintre factorii care conduc la rezultatele slabe cunoscute”.318
Considerăm că privatizarea prin bursă, datorită transparenŃei asigurate de mecanismul bursier, ar
fi micşorat semnificativ şansa apariŃiei actelor de corupŃie în procesul de privatizare.
În baza argumentelor mai sus expuse, nu putem fi de acord cu concluziile d-lui Ovidiu
Stoica, conform cărora ”...motivele principale ale unei funcŃionări necorespunzătoare a pieŃei
bursiere în România trebuie căutate mai curând în economia reală; ele nu Ńin de sprijinul pe care
Guvernul l-ar putea da pieŃei direct.” 319 Atingerea macrostabilizării la care face referire autorul
citat, care ar fi creat premisele pentru bunul mers al bursei, depindea în primul rând de măsurile
aplicate de Guvern, în baza actelor normative adecvate care ar fi trebuit adoptate in timp util de
legislativ.
Trebuie să remarcăm faptul că lipsa de cultură investiŃională pare a fi o trasătură
caracteristică a poporului român, iar pentru această lacună responsibilitatea o poartă guvernanŃii,
aşa cum sublinia şi în urmă cu aproape 80 de ani un agent oficial de schimb şi efecte la Bursa
din Bucureşti:
„Încrederea marelui public în plasarea economiilor în acŃiuni este cel mai important
capitol pentru lansarea noilor societăŃi, şi deci pentru prosperarea economiei naŃionale, căci [...]
Bursa este regulatorul vieŃii economice a unui stat.[...] a nu face educaŃia publicului în
direcŃiunea plasamentului de acŃiuni, este o crimă în contra avuŃiei naŃionale. [...] factorii politici
în mişcarea noastră economică nu s-au convins încă de utilitatea burselor şi de marele rol ce
sunt chemate să joace în viaŃa economică a unui stat. [...] sunt oameni care fac politică, Ńin
discursuri...dar cari nu ştiu de ce s-au creat societăŃi anonime şi ca aceste societăŃi au acŃiuni, că
există Bursă.” Rivalitatea dintre sistemul bancar şi piaŃa de capital, pentru colectarea
economiilor populaŃiei, se manifesta identic în 1926 precum în prezent:
„Dacă am consulta bilanŃurile băncilor din Ńară, vom vedea că sute de milioane sunt
depuse la bănci, şi aceasta tocmai din motivul că populaŃiunea nedeşteptată la avuŃia naŃională,
găseşte plasamentul astfel mai bine.” 320
Considerăm această excelentă pledoarie pentru înŃelegerea rolului esenŃial al bursei în
viaŃa economică, o previziune extraordinară a situaŃiei actuale, o dovadă a repetării istoriei în
condiŃiile în care experienŃa trecută nu este luată în calcul. La fel ca în prezent, economiile
populaŃiei se îndreaptă spre clasicul sistem bancar, procentul capitalizării bursei din PIB,
comparativ cu alte Ńări din fostul lagăr comunist, nemaiavând nevoie de comentarii:
315
316
317
Pogonaru Florin, Apostol Camil – EvoluŃia pieŃei de capital, www.cerope.ro, oct. 1999
318
Interviu acordat de Radu Vasile, prim-ministru – Nu se poate vorbi de securitate dacă nu există securitate
economică, “Adevărul”, 27 iulie 1998, p. 6
319
320
Saraga Achille – Istoricul burselor şi valorificarea acŃiunilor românesti – citat de Pasol Razvan în “Probleme ale
bursei din Bucureşti în anul 1926”, www.kmarket.ro, 02.05.2000
541
Tabel privind ponderea capitalizării bursiere în Produsul Intern Brut
PONDEREA CAPITALIZĂRII BURSIERE ÎN PIB
BURSA DE VALORI 1999 2000 2001 2002
BUCUREŞTI 2.1 2.36 3.02 6.61
BUDAPESTA 33.53 26.1 19.28 24.1
PRAGA 19.38 21.67 14.61 17.7
VARSOVIA 19,08 19.83 8.08 16.2
Sursa: www.primet.ro
La începutul anului 2004, cu o capitalizare de sub 3 miliarde Euro, reprezentând un

procent mult prea mic din PIB, BVB nu este nici pe departe matură. La peste 8 ani de la
începerea tranzacŃiilor, aproape necunoscută investitorilor străini, bursa rămâne în continuare
un sistem închis, necunoscut şi complicat pentru majoritatea romanilor. Şi în anul 2005, rolul
BVB în economia românească rămâne unul minor.
FinanŃare prin bursă sau prin credite bancare?
Un agent economic dispune de capacitate de finanŃare când resursele sale depăşesc
cheltuielile. Această capacitate reprezintă o economie financiară disponibilă pentru rambursarea
datoriilor sau pentru efectuarea de plasamente financiare. Emisiunea de acŃiuni şi obligaŃiuni la
bursă permite firmelor să se finanŃeze. Paralel cu creditul bancar, bursa constituie unul din
circuitele de finanŃare a economiei. Atunci când firmele caută capitaluri pentru dezvoltare sau
pentru derularea proiectelor de investiŃii şi când Statul doreşte să finanŃeze deficitul bugetar
recurgând la împrumut (emiterea de titluri pe piaŃa financiară), alŃi agenŃi economici cum ar fi
băncile, societăŃile de asigurare, casele de economii sunt în căutarea unor plasamente
remuneratorii. Bursa permite acestor două tipuri de agenŃi să se întâlnească: cei care au nevoi de
finanŃare găsesc capitalurile direct de la cei care au capacităŃi de finanŃare.
O economie deschisă (sau de îndatorare) este un sistem de finanŃare indirectă a firmelor,
în care băncile acordă o masă de credit foarte importantă, atunci când pieŃele financiare joacă un
rol limitat. FinanŃarea este indirectă, deoarece agenŃii cu capacitate şi cu nevoie de finanŃare nu
se întâlnesc direct pe piaŃă, ci trec printr-un intermediar (banca) care colectează fondurile
disponibile şi acordă pe acestă bază credite celor care solicită.
Acest tip de finanŃare prin credite bancare este facilitat dacă puterile publice
administrează ratele dobânzii şi le menŃin artificial scăzute în termeni reali. Băncile sunt
asigurate de o refinanŃare aproape automată de la Banca NaŃională a cărei politică este dominată
de dorinŃa de obŃinere a creşterii economice.
Prin opoziŃie, într-o economie de piaŃă financiară, firmele îşi asigură finanŃarea prin apel
direct la piaŃă (emisiuni de acŃiuni şi obligaŃiuni), îndatorarea pe lângă sistemul bancar neavând
decât un rol marginal.
Bursa mediază două exigenŃe a priori contradictorii: lichiditatea plasamentelor pentru
investitori şi obŃinerea de capitaluri pe termen lung pentru cei ce apelează la împrumuturi. Bursa
este un sistem de prezervare a economiilor şi un sistem care garantează investitorilor
posibilitatea de a se dezangaja în orice moment.321
Intrarea la bursă este un eveniment excepŃional pentru o firmă, ocazia de îmbunătăŃire a
notorietăŃii. Admiterea la bursă este, de asemenea, mijlocul de lărgire a cercului acŃionarilor, de
a face apel pe piaŃă pentru creşterea capitalurilor şi calea de a finanŃa dezvoltarea firmei.
Prin mecanismele de formare a preŃului care tind spre concurenŃa perfectă, bursa
stabileşte preŃul de referinŃă, difuzarea informaŃiilor bursiere conducând la armonizarea
preŃurilor pe întreaga economie. Rolul primordial al unei burse este acela de a oferi un mediu
sigur, în cadrul căruia jucătorii de pe piaŃă să poată tranzacŃiona.322
321
Teulon Frederic – PieŃele de capital, Ed. Institutul european, Iaşi, 2001, pag. 54-60
322
***Centrul REUTERS pentru educaŃie financiară – Introducere în studiul pieŃelor de titluri de valoare, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, p. 42
542
Totodată, prin intermediul pieŃei bursiere, a mecanismului specific de tranzacŃii se
realizează operaŃiuni de transfer a riscului. ParticipanŃii la piaŃă sunt motivaŃi diferit astfel încât
unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare în condiŃiile unui profit potenŃial mai mare pe când
alŃii nu sunt dispuşi să rişte. Transferul riscului de la participanŃi cu aversiune faŃă de risc la
participanŃi cu dispoziŃie la risc se realizează prin bursă, cu ajutorul operaŃiunilor de hedging
(acoperire).323
EvoluŃia pieŃei bursiere are un caracter de predictibilitate, cursul stabilit la bursă
devenind un instrument realist de analiză economică şi evaluare care intră în calcul pentru
stabilirea politicilor economice. Se consideră că piaŃa bursieră a SUA a acŃionat de 8 ori ca
indicator economic după cel de Al Doilea Război Mondial, anticipând fiecare declin economic
cu aproximativ 8 luni.324
Activitatea pe piaŃa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor mobiliare
şi indicilor bursieri. Aceşti indicatori sunt consideraŃi barometre ale stării economice şi politice
a Ńării respective. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic, financiar-
monetar, social, politic. Ea pune în evidenŃă, aşadar, starea conjuncturală a economiei naŃionale
în cadrul căreia funcŃionează bursa respectivă, fiind comparabilă cu un barometru al
conjuncturii economice 325 .
Ne exprimăm rezerva referitor la sintagma „barometru al economiei”, considerând mai
degrabă piaŃa de capital ca fiind doar unul dintre indicatorii economici foarte importanŃi. Cităm
în acest sens şi opinia unui autor american: „Departamentul de ComerŃ al SUA foloseşte un
indice de 11 indicatori economici, dintre care piaŃa acŃiunilor este doar unul. PiaŃa acŃiunilor este
considerată un indicator mult mai relevant decît este, probabil, în realitate.”326
Bibliografie:
1. *** www.kmarket.ro – “Piata RASDAQ a implinit 4 ani de tranzactionare”, 06.11.00
2. ***Centrul REUTERS pentru educaŃie financiară – “Introducere în studiul pieŃelor de titluri
de valoare”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
3. ***CNVM- “Raport de activitate pe anul 2000”, www.cnvm.ro
4. ***www.primet.ro
5. Anghelache G. – „Bursa şi piaŃa bursieră”, Ed. Economica, Bucureşti, 2000
6. Dalton, J. – „PiaŃa AcŃiunilor”, New York Institute of Finance Corp., 1993
7. Interviu acordat de Radu Vasile, prim-ministru – Nu se poate vorbi de securitate dacă nu
există securitate economică, “Adevărul”, 27 iulie 1998
8. NiŃu A. – “Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti”, 2002
9. Pogonaru F., Apostol C. – “EvoluŃia pieŃei de capital”, www.cerope.ro, oct. 1999
10. Pop C. – “PieŃe Financiare”, curs univ., Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro, 2002
11. Saraga A. – Istoricul burselor şi valorificarea acŃiunilor românesti – citat de Pasol Razvan
în “Probleme ale bursei din Bucureşti în anul 1926”, www.kmarket.ro, 02.05.2000
12. Stoica O. – “Mecanisme şi instituŃii ale pieŃei de capital”, ed. Economică, Bucureşti, 2002
13. Turliuc V. – “Mecanismul bursier şi procesul tranziŃiei la economia de piaŃă”, în volumul
Dimensiunea financiară a întreprinderii, Ed. Eco’Art, Iaşi, 1995
323
NiŃu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 48-49
324
Pop Cornelia – PieŃe Financiare, curs univ., 2002, pag. 215, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca,
www.ubbcluj.ro
325
Anghelache Gabriela – Bursa şi piaŃa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 159
326
Dalton, J., PiaŃa AcŃiunilor, New York Institute of Finance Corp., 1993, p. 252
543
IMPORTANłA ECONOMICĂ A APLICĂRII METODEI
DIAGNOSTICĂRII ÎN CONTEXTUL TRANZIłIEI LA
ECONOMIA DE PIAłĂ
PREP.UNIV.DRD. ŞTEFĂNIłĂ ŞUŞU

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Str. UniversităŃii, nr. 9
Telefon: 0745/663212, e-mail: susustefanita@yahoo.com, stefanitas@seap.usv.ro
L’exercice de la fonction de réglage du fonctionnement manuel de l’entreprise, se réalise par

l’entremise de l’analyse diagnostic, une investigation large et complexe du système économique pour
l’identification d’une maladie et l’application d’un „traitement” portant „des symptômes”.
Conceptul de diagnosticare şi tipologia diagnosticării

Una din expresiile cele mai pregnante ale scientizării managementului o constituie
utilizarea de o manieră sistemică a metodei diagnosticării.
Încorporarea metodei diagnosticării în arsenalul folosit cotidian de către conducători,
constituie un argument de prim ordin al trecerii de la faza empirică a managementului, la faza
ştiinŃifică, de neînlocuit în condiŃiile trecerii la o economie, bazată pe concurenŃă şi rentabilitate.
Cuvântul “diagnostic” este de origine greacă şi înseamnă “apt de a discerne”. Preluat
din medicina umană în management, diagnosticul sugerează necesitatea consultării periodice a
organizaŃiei pentru a-i identifica starea de sănătate, vigoarea şi capacitatea de a se adapta unor
schimbări previzibile ale mediului. Spre deosebire însă de diagnosticul medical, diagnosticul
managerial nu se limitează doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient şi a cauzelor
care le generează, ci, prescrie şi tratamentul adecvat.
Premisele diagnosticului sunt următoarele:
− orice organizaŃie este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele
existenŃei: naşterea, creşterea, maturitatea şi moartea;
− în oricare din etapele parcurse, organizaŃia se poate confrunta cu disfuncŃionalităŃi
cauzate de factori interni şi/sau externi;
− pentru creşterea longevităŃii şi bunăstării organizaŃiei este necesară supravegherea
stării de sănătate şi prevenirea apariŃiei unor anomalii funcŃionale.
Diagnosticarea poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice,
sociologice, juridice şi manageriale ce caracterizează activitatea unei organizaŃii prin care se
identifică punctele forte şi slabe, cauzele care le-au generat şi se formulează recomandări de
eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi/sau de valorificare a celor pozitive.
Tipologia diagnosticului
Analiza diagnostic a managementului firmei, poate fi clasificată în mai multe categorii
sau tipuri, în funcŃie de anumite criterii; adaptată nevoilor exprimate de ocupaŃie, stadiilor de
existenŃă, obiectivelor urmărite, ş.a.m.d.
Principalele criterii de clasificare sunt :
1. După sfera de cuprindere a cercetării, diagnosticul poate fi :
− Diagnostic general – în care obiectivul investigaŃiei îl reprezintă organizaŃia în
ansamblul ei. De regulă, acest tip de diagnostic, solicită o echipă complexă,
cheltuieli ridicate şi un timp mai îndelungat de analiză (dar nu mai mare de o lună).
Oportunitatea acestui tip de diagnostic apare atunci când organizaŃia se confruntă cu
544
modificări majore ale structurii concurenŃilor pe piaŃă, cu situaŃii de excepŃie
(fuziuni, sciziuni), etc.
− Diagnostic parŃial – presupune investigarea unei activităŃi sau a unei funcŃiuni, fie
ca urmare a disfuncŃionalităŃilor repetate cu care se confruntă, fie datorită necesităŃii
de a valorifica anumite oportunităŃi.
− Diagnostic specializat – are ca obiect al investigării un aspect al activităŃii de
ansamblu a organizaŃiei (calitatea, productivitatea, costurile, climatul de muncă,
etc). Necesitatea acestui tip de diagnostic derivă fie din neajunsurile semnalate, în
interiorul sau în afara organizaŃiei, fie din interesul de a transforma aspectul
respectiv într-un atribut al competitivităŃii.
2. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, se remarcă următoarele tipuri:
− Diagnostic de sănătate sau de rezultate – are ca obiectiv identificarea puterii
globale interne a firmei, având în vedere rezultatele obŃinute în anii anteriori.
− Diagnostic de vitalitate sau de perspectivă – urmăreşte evaluarea capacităŃii firmei
de a face faŃă unei situaŃii viitoare, total deosebite, generată de pătrunderea pe noi
pieŃe, fuziuni, modificări majore ale mediului ambiant (economice, tehnologice,
etc).
− Diagnosticul de climat sau de ambianŃă – se apreciază climatul de muncă, starea
relaŃiilor inter-umane din cadrul organizaŃiei, relaŃiile cu clienŃii şi alte organizaŃii
din mediu, imaginea firmei pe piaŃă.
3. După structura echipei de diagnosticare, tipurile cele mai frecvente sunt:
− Diagnosticul intern – realizat de o echipă alcatuită în întregime din specialiştii
organizaŃiei. Deşi are o serie de avantaje (cunoaşterea aprofundată a problemelor,
costuri reduse, timp scurt de elaborare ), acest diagnostic este, de regulă, mai puŃin
obiectiv.
− Diagnosticul extern – numit şi diagnostic propriu-zis, este realizat de consultanŃi
externi organizaŃiei. Costurile mai ridicate în comparaŃie cu diagnosticul intern şi
perioada mai mare de desfăşurare sunt compensate de obiectivitatea radiografiei şi
de valoarea soluŃiilor care poartă girul competenŃei şi experienŃei.
− Diagnosticul mixt – este susŃinut de o echipă alcătuită din specialişti interni şi
externi organizaŃiei. Acest tip de diagnostic încearcă să elimine dezavantajele
tipurilor precedente, maximizând avantajele.
Analiza diagnostic poate fi delimitată în funcŃie de derularea în timp şi conexiunile cu
alte analize diagnostic, în diagnosticare directă şi “în cascada”.
Analiza diagnostic este efectuată independent, fără o relaŃie nemijlocită cu precedentele
sau următoarele diagnosticări şi se derulează într-o singură etapă.
Analiza diagnostic “în cascadă” este alcătuită, de fapt, din mai multe diagnostice
parŃiale ce derivă unul din altul în funcŃie de conexiunile cauzale identificate.
Acest tip de diagnostic tinde să fie utilizat din ce în ce mai frecvent în firmele
contemporane, datorită creşterii complexităŃii activităŃii lor şi a intensificării dependenŃei
eficienŃei de luarea în considerare a relaŃiilor cauză-efect.
Metodologia elaborării unui studiu de analiză - diagnostic
Folosirea metodei diagnosticării, ca a oricărei metode de management de complexitate
medie sau ridicată, implică, de regulă, o etapă preliminară, pregătitoare. În cadrul acesteia se
definitivează premisele necesare trecerii la utilizarea eficace a diagnosticării. Dintre acestea
amintim:
− stabilirea obiectivelor concrete urmărite;
− desemnarea componenŃilor echipei de investigare, inclusiv a responsabilului
acesteia;
− fixarea tipului de diagnostic ce va fi realizat, a perioadei de desfăşurare şi finalizare
a utilizării metodei;
545
−elaborarea planului de muncă ce cuprinde sarcini şi termene precise pentru fiecare
membru al echipei de diagnosticare.
Asupra metodologiei de diagnosticare există mai multe abordări în literatura de
specialitate, în esenŃă, ea structurându-se în cinci etape:
a) Documentarea prealabilă asupra domeniului conducerii supus diagnosticării, ce are
ca scop cunoaşterea principalelor elemente care îl caracterizează. În cadrul acestei etape se
culeg date referitoare la obiectivele proprii domeniului respectiv, resursele umane, materiale şi
financiare de care dispune, etc.
b) Identificarea simptomelor semnificative şi anume:
− stabilirea deficientelor şi a cauzelor care le generează;
− relevarea punctelor forte şi a cauzelor care le determină.
Prin simptome semnificative se desemnează acele situaŃii care reprezintă diferenŃe
importante faŃă de prevederile planului, de norme, de situaŃiile similare din alte societăŃi
comerciale şi care se consideră că oferă indicii importante asupra conŃinutului şi eficacităŃii
domeniului diagnosticat. Rezultatele acestei etape se înscriu într-un tabel sintetizator, prezentat
în continuare:
Tabelul nr.1.
Nr.crt. Simptome pozitive Simptome negative ObservaŃii
0. 1 2 3
Identificarea punctelor “slabe” şi a cauzelor care le generează

Această etapă are la bază ipoteza potrivit căreia simptomul negativ nu este altceva decât
manifestarea exterioară a unei cauze mai profunde. Punctele negative pot fi determinate de o
serie de cauze interne dar şi externe organizaŃiei. Pentru identificarea cauzelor finale care
generează punctele forte şi slabe este recomandabilă efectuarea unei analize de tip cauză-efect,
ceea ce reprezintă, în esenŃă, metoda diagnosticării.
Rezultatele analizei deficienŃelor se înscriu într-un tabel cu următoarea structură:
Tabelul nr.2.
Nr. crt. DeficienŃe Termenul de Cauze principale Efecte ObservaŃii
comparaŃie
0 1 2 3 4 5
EvidenŃierea punctelor “forte” şi a cauzelor care le-au generat

Stabilirea atât a punctelor “forte” cât şi a cauzelor care le-au generat sunt asemănătoare
cu etapa precedentă, singura diferenŃă este că, de această dată, elementele sunt pozitive.
În tabelul următor se prezintă modul în care se sintetizează rezultatele acestei etape:
Tabelul nr.3.
Nr. Puncte forte Termenul de Cauze Efecte ObservaŃii
crt. comparaŃie principale
0 1 2 3 4 5
OportunităŃi şi dificultăŃi ale mediului ambiant

Pentru realizarea unui studiu global al mediului ambiant este, pe de o parte, dificil şi
complex, iar pe de altă parte riscă să fie insuficient de selectiv în reflectarea influenŃelor asupra
întreprinderii.
Întreprinderea este un sistem deschis spre mediul general cu care întreŃine două
categorii de relaŃii: de piaŃă (cu clienŃii, furnizorii, firmele concurente, consumatorii finali) şi în
afara pieŃei (cu puterea publică, organizaŃii financiare, grupuri sociale).
546
Pentru a înŃelege presiunile pe care le suportă întreprinderea, este indicată disocierea
diferitelor tipuri de medii în care aceasta evoluează: natural, economic, comercial, tehnologic,
socio-cultural, politic, administrativ, ecologic, etc.
Elaborarea potenŃialului propriu se face pe baza întregului sistem de informaŃii interne.
Pentru aprecierea forŃelor concurenŃilor şi sectorului de activitate se apelează la informaŃii
externe; anuare statistice, conturile de profit şi pierdere şi bilanŃurile firmelor concurente.
În această viziune, diagnosticul are ca scop să aprecieze gradul de compatibilitate între
capacităŃile şi resursele firmei, oportunităŃile şi pericolele ce provin din mediu, sistemul de
valori şi aspiraŃii al celor ce o conduc.
Orice întreprindere ce acŃionează în mediul concurenŃial trebuie să-l cunoască pentru a-
şi evalua poziŃia şi perspectivele, compeŃentele sale distinctive în sistemul producŃiei şi
investiŃiei.
Elaborarea recomandărilor
Aceasta etapă a diagnosticului se concretizează în propunerile echipei de diagnosticare
prin care se urmăreşte: eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe şi implicit, a
simptomelor negative; amplificarea cauzelor generatoare de puncte forte şi, respectiv, a
simptomelor pozitive; valorificarea oportunităŃilor, diminuarea pericolelor, creşterea puterii
globale interne, creşterea capacităŃii de răspuns a firmei la provocările mediului.
Recomandările trebuie însoŃite de evaluarea eforturilor necesare aplicării lor ca şi
efectele economice şi funcŃionale preconizate.
Pentru a cuprinde toate elementele necesare valorificării recomandărilor, acestea se
centralizează ca în tabelul următor:
Tabelul nr.4.
Nr. Recomandare Cauza avută în Resursele Efecte ObservaŃii
crt. vedere suplimentare principale
necesare
0 1 2 3 4 5
La analiza cauzelor avute în vedere, trebuie avut în vedere faptul să nu se emită nici o
cauză prezentată în tabelele 2 şi 3, concomitent, să fie incluse în aceleaşi formulare pentru a
preîntâmpina confuzii, neînŃelegeri, etc.
Resursele suplimentare necesare (coloana 3) se completează doar atunci când
operaŃionalizarea recomandării din prima coloană este condiŃionată de alocarea unor fonduri
speciale, de achiziŃionarea de noi utilaje sau tehnologii, angajarea de personal.
Ca orice metodă şi diagnosticul presupune o serie de avantaje şi de limite.
Avantajele cele mai pregnante ale metodei sunt următoarele:
− asigură suportul informaŃional complex şi actualizat necesar elaborării şi aplicării
strategiilor microeconomice;
− semnalează şi previne apariŃia unor disfuncŃionalităŃi interne ale organizaŃiei;
− orientează firma asupra valorificării unor oportunităŃi ale mediului extern;
− oferă soluŃii pentru diminuarea unor pericole ale mediului ambiant.
Limitele metodei sunt legate de:
− eforturile de timp şi bani pe care le solicită aplicarea, mai ales, în cadrul
diagnosticului extern şi mixt;
− unele blocaje de comunicare generate de exterogenitatea echipei în special în cazul
echipelor mixte de diagnosticare.
Din cele prezentate, se desprinde faptul că analiza-diagnostic, ca instrument de
investigare globală, permite interpretarea sistemică a aspectelor economice şi punerea în valoare
a importantelor rezerve organizaŃionale şi de perfecŃionare a conducerii, formulând totodată
măsuri coordonate de înlăturare a deficienŃelor şi extindere a acŃiunilor reuşite.
547
Bibliografie:
1. Mărgulescu D., „Analiza economico-financiară a întreprinderii” Editura Economică”,
Bucureşti, 1994
2. Niculescu M., „Diagnostic global strategic”, Editura Economică, Bucureşti, 1997
3. Nicolescu O., Verboncu I., „Managementul pe baza centrelor de profit”, Editura Economică,
Bucureşti, 1999
4. Petrescu S., „Diagnostic economic – financiar. Metodologie. Studii de caz”, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2004.
548
LIBERALIZAREA CURSULUI CA POLITICĂ DE
PREGĂTIRE A ECONOMIEI ROMÂNEŞTI PENTRU
ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ
GÖNDÖR MIHAELA
Universitatea Petru Maior, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Administrative
Str. N. Iorga nr.1, Tîrgu Mureş
tel. 0723370505
e-mail: mihaela.gondor@ea.upm.ro
Abstract: The liberalization of the national curency is one of the most important policy in the
preparation of the Romanian economy towards the adherence to the EU on January first 2007. It is
basically a means which will contribute directly and efficiently to the raising of the degree of
international competitivity becouse it eliminates one of the artficial factors of the comparative advantage
which was the exchange rate.
In the perspective of adherence the exporters have to consider that the comparative/competitive
advantage must be a productivity advantage, a structural one, not a subventional monetary advantage.
În cea de-a doua parte a anilor 90, Ńările care au aderat în primul val la UE au intrat în
faza avansată a tranziŃiei, când obiectivul principal l-a constituit implementarea politicilor
pentru accelerarea creşterii economice. În această etapă, liberalizarea contului de capital a fost
însoŃită de flexibilizarea cursului de schimb. În mai 1997, Republica Cehă a renunŃat la regimul
valutar fix şi a lăsat moneda naŃională să fluctueze liber pe piaŃa valutară. Banca centrală a
Cehiei şi-a păstrat opŃiunea de a interveni în mod discreŃionar. Polonia constituie un caz special,
prin faptul că flexibilizarea cursului s-a produs treptat, iar intervalul de fluctuaŃie a fost extins
gradual până la +/- 15%. Din aprilie 2000, banca centrală a anunŃat flotarea liberă a zlotului şi
nu a mai intervenit pe piaŃă până în prezent. Singura cale de influenŃare a cursului au rămas
declaraŃiile publice, iar oficialii polonezi au apelat în repetate rânduri la această metodă.
Începând cu octombrie 2001 şi Ungaria a promovat o mai mare volatilitate a forintului,
în cadrul regimului de preaderare la ERM II. Banca centrală a stabilit o paritate centrală faŃă de
euro, angajându-se să menŃină cursul într-o bandă de +/- 15%.
Libertatea mai mare acordată monedelor naŃionale a adus automat şi riscul ca acestea să
devieze de la valorile sustenabile. Conform unor studii publicate de Banca NaŃională a Cehiei,
în decembrie 2004, aprecierea prea rapidă a cursului valutar în patru Ńări din grupul Vişegrad a
determinat supraevaluarea coroanei cehe, forintului maghiar şi zlotului polonez. Slovenia este
singura Ńară dintre cele analizate în studiu, al cărei curs se afla la valori sustenabile în 2003. Una
dintre explicaŃii o constituie faptul că o lungă perioadă tolarul sloven a fost subevaluat în raport
cu euro şi rata de schimb nu a fost folosită ca ancoră antiinflaŃionistă. În concluzie, economia
românească are foarte puŃine şanse să fie ocolită de problemele valutare cu care s-au confruntat
celelalte Ńări candidate, iar supraaprecierea leului ar putea persista o bună perioadă de timp.
Începând cu luna noiembrie a anului 2004, moneda naŃională a cunoscut un proces de
apreciere substanŃială în raport cu euro, proces favorizat de schimbarea priorităŃilor înspre
Ńintirea inflaŃiei. Măsura BNR de ridicare a restricŃiilor din calea vânzărilor şi cumpărărilor de
valută, atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi, respectiv liberalizarea contului de capital,
reprezintă încă un factor favorabil tendinŃei de apreciere a leului. Un curs de schimb care arată o
apreciere a monedei naŃionale duce, implicit, la o invitare către procedura de restructurare a
companiilor româneşti, având în vedere apropierea momentului aderării Ńării noastre la UE.
Denominarea de la 1 iulie se suprapune peste aceste evoluŃii şi conferă un grad crescut de
imprevizibilitate asupra raportului de schimb leu-euro.
549
În cazul politicii monetare, piaŃa nu poate determina nivelul raportului de schimb cu
precizia pe care o face pentru majoritatea celorlalte tipuri de mărfuri şi servicii. Raportul de
schimb între două monede este un indice al comparabilităŃii diferitelor grade de eficienŃă
înregistrate de diferite naŃiuni (sau comunităŃi de naŃiuni în cazul euro), deoarece banii sunt un
produs special prin faptul că exprimă, într-o formă sintetică, gradul de eficienŃă, de
productivitate socială, cu care naŃiunea respectivă utilizează potenŃialul de resurse pentru a
acoperi nevoile la un moment dat. Rezultatul comensurabil al eficienŃei naŃionale este puterea de
cumpărare. MenŃinerea stabilităŃii cursului prin intervenŃia pe piaŃa valutară a reprezentat o
barieră în calea obŃinerii unei reale şi sustenabile creşteri de competitivitate. PiaŃa valutară
liberalizată devine centrul vital al sistemului de pieŃe naŃionale în condiŃiile globalizării şi
integrării economice.
Liberalizarea cursului monedei naŃionale este una din cele mai importante politici de
pregătire a economiei româneşti pentru aderarea de la 1.01.2007. Este, în esenŃă, o măsură care
va contribui direct şi eficient la restructurarea economiei şi, în consecinŃă, la ridicarea gradului
ei de competitivitate în context internaŃional, deoarece elimină unul din factorii artificiali ai
avantajului comparativ care era cursul de schimb. În perspectiva aderării, exportatorii trebuie să
aibă în vedere că avantajul comparativ/competitiv nu poate fi decât de natura productivităŃii,
respectiv un avantaj structural, în nici un caz de natură monetară, subvenŃională. „Cred că
liberalizarea ratei de schimb marchează încheierea tranziŃiei în România, deoarece am eliminat
cea mai puternică unealtă de control centralizat al economiei, aceea a intervenŃiei constante şi
instituŃionalizate a BNR pe piaŃa valutară. Până acum centrul de comandă şi control al
economiei s-a aflat la BNR, care prin intervenŃia pe piaŃa valutară, a determinat în mod
centralizat menŃinerea unui fals avantaj comparativ la export al unor ramuri şi activităŃi
economice, care prin capacitatea lor reală de productivitate, nu ar fi putut intra pe piaŃa
internaŃională327.”
Una din cele mai importante teme ale tranziŃiei, aceea de a avea o economie nu numai
funcŃională de piaŃă, dar şi concurenŃială, impune cu obiectivitate şi o reevaluare a ratei de
schimb, în sensul aprecierii leului. BNR va merge pe calea unor intervenŃii mai rare, valoarea
reală a cursului fiind stabilită din ce în ce mai mult de piaŃă. Adevăratele resorturi ale
echilibrării ratei de schimb se găsesc în economia reală. Ele devin apanajul iniŃiativei
manageriale, fie ea privată sau publică, care va trebui să perceapă liberalizarea ratei ca pe un
stimulent al restructurării şi al competitivităŃii. Multe companii au de învăŃat că trebuie să se
replieze foarte rapid, în sensul de a nu mai ezita să importe tehnologie în vederea obŃinerii unei
competitivităŃi comparabile cu competitivitatea internaŃională. „În opinia mea, momentul
adevărului va veni după ce contul de capital va fi liberalizat, iar după o perioadă de două-trei
luni, fluxurile financiare vor fi probabil stabile. De aceea cred că influenŃa cursului vizavi de
indicatorii macroeconomici va avea unele repercusiuni în construcŃia bugetară, atât la partea de
venituri, cât şi la partea de cheltuieli, în sensul diminuării lor. Acestea nu vor afecta însă
deficitul bugetar, pentru că influenŃele din variaŃia cursului pe venituri şi pe cheltuieli sunt
aproximativ egale328. ”
Liberalizarea cursului monedei naŃionale nu este un act de decizie unilateral al BNR, ci
se înscrie în setul obligatoriu de măsuri care trebuie luate în vederea liberalizării contului de
capital, ca o condiŃie a respectării calendarului de aderare. O apreciere puternică a monedei
naŃionale va conduce la o stăpânire a inflaŃiei şi la facilitarea atingerii pragului de 7%, aşa cum a
fost el convenit cu FMI şi cu celelalte instituŃii financiare internaŃionale.
„Cred că politica băncii centrale este corectă, un management al succesului pe care îl
văd consolidat în perioada 2001-2004 şi care va continua, pentru ca România anului 2007 să
poată să fie mai competitivă pe plan extern329. ”
Conform analiştilor economici, pentru anul 2005, intrările de valută se anunŃă a fi
spectaculoase. InvestiŃiile străine directe, în condiŃiile în care vom asista la câteva privatizări
327
Coşea M., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005, pag. 12
328
Tănăsescu M., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005, pag. 14
329
Tănăsescu M., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005, pag. 14
550
importante, se vor ridica la peste 3 miliarde euro330. Adăugând la acestea majorările de capital
străin ale firmelor deja existente, ajungem la o cifră de 4-4,5 miliarde euro. InvestiŃiile pe
termen scurt, diferitele forme de capital speculativ se vor situa la un nivel de cel puŃin 2 miliarde
euro, alimentate şi de noua etapă de liberalizare a contului de capital. Datoria externă va creşte
cu cel puŃin 2,5 miliarde euro, în condiŃiile în care parlamanetul a aprobat, numai pentru datoria
publică externă, un plafon de îndatorare de 3,5 miliarde euro331. Transferurile nete, îndeosebi în
ceea ce priveşte banii trimişi acasă de românii care lucrează în străinătate, se vor ridica la cel
puŃin 2,5 miliarde de euro, din care cca 1,5 miliarde prin conturi bancare, iar restul adus la
purtător. La acestea se vor adăuga peste 2 miliarde de euro, reprezentând fonduri structurale ale
UE, alte finanŃări nerambursabile ale organismelor financiare internaŃionale, emisiuni de
obligaŃiuni corporative pe pieŃele străine de capitaluri sau investiŃii de portofoliu. Suma estimată
se ridică la peste 17 miliarde euro, mai mult decât PIB ul anului 2004.
O bună parte a acestor sume se îndreaptă spre piaŃa valutară, ceea ce determină întărirea
leului, în condiŃiile în care BNR şi-a limitat intervenŃia pe piaŃa valutară.
Exporturile sunt influenŃate în mod negativ de aprecierea leului faŃă de alte valute,
întrucât exportatorii sunt puşi în situaŃia de a încasa, în lei, mai puŃin, iar dacă nu pot identifica
soluŃii de reducere a costurilor, pot avea dificultăŃi financiare deosebite. Cu toate acestea, în
luna ianuarie 2005, valoarea exporturilor a crescut faŃă de luna ianuarie 2004 cu 24%, în
condiŃiile scăderii cursului leu-euro cu circa 7%332. DificultăŃile unor exportatori au fost
atenuate de reducerea costurilor pentru importurile încorporate în bunurile exportate.
Importatorii, ca urmare a aprecierii leului, cheltuiesc mai puŃin, în lei, pentru bunurile
achiziŃionate, iar în lunile noiembrie şi decembrie 2004, valoarea importurilor s-a ridicat la circa
2,6 miliarde euro lunar faŃă de 1,53 miliarde euro în luna ianuarie 2004. În luna ianuarie 2005,
valoarea importurilor a crescut cu 20% faŃă de aceeaşi lună a anului anterior333. Aprecierea, în
continuare, a leului se impune a fi supravegheată pentru a nu declanşa pierderea unui număr
mare de locuri de muncă de la agenŃii economici, care produc pentru export şi nu au capacitatea
de a se retehnologiza şi restructura, în vederea diminuării costurilor într-o proporŃie
corespunzătoare reducerii veniturilor. În plus, nu trebuie excluse influenŃele emoŃionale asupra
cursului. Perspectiva aderării la UE poate induce un optimism exagerat, care s-ar putea
răsfrânge şi asupra cursului de schimb, iar modul în care a evoluat piaŃa imobiliară în ultimii ani
arată că astfel de aşteptări pot conduce foarte uşor la supraevaluare.
Decalajul încă mare dintre valoarea importurilor şi exporturilor poate crea şi în anul
2005 dificultăŃi României prin creşterea deficitului comercial, deficit care, din prima lună a
acestui an, s-a ridicat la 377 milioane euro, comparabil cu cel din ianuarie 2004 şi reprezentând
ceva mai mult de o treime faŃă de cel record din decembrie 2004, când depăşise un miliard de
euro.
Aprecierea monedei naŃionale s-a produs şi în Ńările din Europa Centrală, noi membre
ale UE, numai că s-a întins pe parcursul a cinci-şase ani înaintea aderării. În cazul României,
concentrarea pe cei doi ani, până la momentul zero al intrării în piaŃa unică europeană, va avea
efecte mult mai pregnante.
Aprecierea recentă a monedei naŃionale faŃă de euro trebuie privită şi prin prisma
evoluŃiilor din ultimii ani a politicii valutare. PiaŃa nu a fost niciodată lăsată liberă să-şi caute
echilibrul, iar BNR a intervenit frecvent, cu scopul de a preveni întărirea leului şi de a proteja
astfel competitivitatea exporturilor. În perioada 2001-2004, achiziŃiile nete ale băncii centrale s-
au ridicat la 6,7 miliarde euro, ceea ce a coincis cu o depreciere reală a leului faŃă de moneda
unică cu peste 4%, măsurată pe principiul parităŃii puterii de cumpărare cu ajutorul indicelui
preŃurilor de consum334. Astfel se poate spune că moneda naŃională a fost menŃinută în mod
artificial subevaluată. Mai mult, leul avea toate motivele să se întărească faŃă de euro, dacă
Ńinem cont de traiectoria elementelor fundamentale care influenŃează cursul de schimb. Potrivit
330
Vosganian V., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005, pag. 15
331
idem
332
Gherghina G., Raport – secretar de stat, www.guv.ro – site al Guvernului României
333
idem
334
Isărescu M., Raport BNR, www.bnr.ro
551
efectului Balassa-Samuelson, cursul real se poate aprecia odată cu creşterea productivităŃii, iar
datele la nivelul economiei româneşti arată câştiguri de eficienŃă. Costul unitar cu forŃa de
muncă a scăzut în termeni reali pe parcursul ultimilor patru ani cu aproximativ 20%, se arată
într-un studiu al FMI publicat la mijlocul anului trecut. De asemenea, în aceeaşi perioadă,
productivitatea totală a factorilor de producŃie s-a majorat cu peste 2% anual, ca urmare a
îmbunătăŃirii practicilor manageriale, ale importării de hnow – how şi înaintării proceselor de
privatizare şi restructurare. Pentru perioada 2005-2008 specialiştii fondului se aşteaptă ca saltul
de productivitate să se menŃină la un ritm anual de peste 2%335. Câştigurile de eficienŃă sunt
mult mai rapide atunci când o economie poate susŃine deficite de cont ridicate. Importurile
permit întreprinderilor autohtone să se retehnologizeze pentru a atinge mai repede nivelurile de
productivitate din UE. În raportul de Ńară din iunie 2004, FMI menŃiona că deficitul de cont
curent sustenabil în cazul României este acum mai ridicat. De asemenea, Mugur Isărescu a
declarat că majorarea investiŃiilor străine directe determină deficitul extern sustenabil să se
ridice acum la 6-7% din PIB. La rândul lor, investiŃiile străne favorizează în mod direct
aprecierea cursului de schimb. Subsidiarele înfiinŃate în România sunt integrate în circuitul
comercial al multinaŃionalelor şi acŃionează atât ca importatori, cât şi ca exportatori. Acestea
introduc noi tehnologii, extind gama de produse exportate şi lucrează la un nivel de
productivitate superior companiilor autohtone. În timp, firmele străine determină o îmbunătăŃire
a exportului net şi creează spaŃiu pentru aprecierea leului. Dacă în 2001, stocul investiŃiilor
străine directe abia se ridica la 7 miliarde euro, la finele lui 2004, acesta ajunsese la aproape 14
miliarde euro336.
Un leu excesiv de puternic este la fel de periculos ca unul subevaluat, pentru că în
condiŃii de liberă circulaŃie a capitalurilor, expune economia la presiuni suplimentare. Astfel de
fenomene nu trebuie să fie prevenite exclusiv prin intervenŃiile BNR, care nu va mai putea juca
rolul din trecut cu acelaşi succes. Banca centrală va fi nevoită să deruleze operaŃiuni cu reglaj
fin, mai mult decât tranzacŃii care să influenŃeze decisiv cursul. Pentru a vedea cât de mare este
presiunea asupra cursului de schimb, este suficient să evaluăm efortul de intervenŃie pe care
trebuie s-l facă BNR pentru a menŃine leul la un anumit nivel. De pildă, pentru a urca moneda
euro de la 35.000 la 36.000 lei, ar fi necesar ca BNR să cumpere cca 15 milioane de euro337.
Pentru ca moneda europeană să urce la 37.000 lei, ar fi nevoie de un efort de intervenŃie al BNR
echivalent cu 100 milioane euro.Pentru a urca moneda europeană la 38.000 lei, ar fi nevoie de
cumpărarea de pe piaŃă a cca 500 milioane euro. Iar pentru ca euro să ajungă la nivelul de
42.500 lei, nivel la care s-a realizat, în toamna anului trecut, proiecŃia bugetului de stat pe anul
2005, ar fi nevoie de un efort susŃinut care să ajungă la sume de ordinul miliardelor de euro. O
astfel de strategie ar bulversa strategia de Ńintire a inflaŃiei, având în vedere că baza monetară
este de 4 miliarde euro. Efortul BNR ar duce la creşterea semnificativă a datoriei publice. În
aceste condiŃii, singura strategie posibilă este aceea a flotării controlate şi în consecinŃă, de
menŃinere a cursului de schimb într-un anumit culoar, între 35.000 şi 38.000 lei/euro, BNR
intervenind doar pentru a nu se intra în cota de avarie. De altfel, în ultima perioadă, culoarul s-a
restrâns între 36.000 şi 37.000 lei şi este posibil ca pe acest palier să se realizeze un echilibru
temporar. Pe termen mediu, fluctuaŃiile se vor aplatiza şi cursul de schimb se va orienta nu
numai după influenŃele cererii şi ofertei de pe piaŃa valutară, ci şi după nivelul de competitivitate
al economiei româneşti. Aceasta înseamnă că BNR va interveni atunci când cursul va devia prea
mult de la echilibru, definit mai degrabă ca un coridor decât ca o paritate centrală. „Atunci când
vom intra în ERM II, câmpul va fi de +/- 15%. Cu cinci ani înainte, câmpul poate fi chiar mai
larg, dar nu înseamnă că acest lucru se va întâmpla”, a declarat guvernatorul BNR.
Bibliografie
1. Coşea M., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005,
pag. 12
335
www.guv.ro
336
idem
337
Vosganian V., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005, pag. 14
552
2. Tănăsescu M., - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005,
pag. 14
3. Vosganian V, - „InfluenŃa cursului de schimb în 2005”, Revista PiaŃa Financiară, nr.3/2005,
pag. 15
4. www.guv.ro – site al Guvernului României
5. www.bnr.ro, site al B.N.R
6. www.mfinante.ro, site al Ministerului FinanŃelor Publice
553
POLITICA FISCALĂ SUB PRESIUNEA COMPRIMĂRII
DEFICITULUI BUGETAR ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII
EUROPENE
GÖNDÖR MIHAELA
Universitatea Petru Maior, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Administrative
Str. N. Iorga nr.1, Tîrgu Mureş
tel. 0723370505
e-mail: mihaela.gondor@ea.upm.ro
Abstract: The experience of the former socialist countries that have been included in the first
wave of adherence shows that there are two directions for a new view of the budget construction: the first
direction is that of accentuating the primary role the budget plays in a market economy, i.e. that of the
most important instrument of economical policy of the state; the second direction is that of a gradual
approach to the UE budgetary principles. A new budgetary view also means a new conception of
development and integration strategy.
În ultimii ani, octombrie a devenit luna elaborării bugetului de stat pentru anul care
urmează executării în curs a bugetului, ca parte actualizată, în funcŃie de evoluŃia economică şi
socială a bugetului multianual. Din 2000, odată cu deschiderea negocierilor de aderare la UE, la
baza întocmirii bugetului multianual a stat Programul Economic de Preaderare a României la
UE pentru perioada 2001-2004, prezentat în 2000 Comisiei Europene. La sfârşitul anului 2004
analiza economică a confirmat realizarea în mare parte a obiectivelor proiectate în acest
program, susŃinute de realizarea bugetului.
În 2004, an de încheiere a prognozelor bugetare din 2000, proiectul de buget pentru
2005 este integrat în bugetul multianual pe perioada 2005-2008 şi acoperă două etape de
dezvoltare diferite şi anume încheierea preaderării în 2006 şi începutul integrării în UE din 2007
până în 2008.
Ministerul FinanŃelor a dat publicităŃii la începutul lunii martie 2005 datele privind
execuŃia bugetară pe anul 2004. Rezultatul final a depăşit obiectivele fixate cu un deficit al
bugetului general consolidat de doar 1,2% din PIB şi un deficit al bugetului de stat de numai
0,8%. Aceste valori vin să confirme schimbarea de tendinŃă din ultimii ani, în care deficitul
bugetului de stat s-a situat din ce în ce mai clar sub cel al bugetului general consolidat, contrar
practicii instituite în anii 90. Din păcate, în spatele cifrelor, realitatea din mai multe domenii nu
se prezintă la fel de încurajator.
InfluenŃa determinantă în realizarea unei execuŃii financiare performante pe exerciŃiul
financiar anterior a apărut pe partea de venituri. Deşi au fost reaşezate cu 30.833 miliarde lei în
plus la rectificarea de la mijlocul anului trecut, de la 288.280 miliarde lei la 319.112 miliarde
lei, la final s-au înregistrat 321.954 miliarde lei, adică o depăşire de 11,7% faŃă de programul
iniŃial şi de 0,9% faŃă de programul rectificat. SituaŃia înregistrată pe total se regăseşte, fără
excepŃie, la nivelul tuturor taxelor şi impozitelor colectate338. Cheltuielile bugetului general
consolidat au însumat 734.231,7 miliarde lei, ponderea lor în PIB diminuându-se cu 0,7% faŃă
de anul 2003. Această reducere a fost posibilă prin reducerea costurilor datoriei guvernamentale,
ca urmare a utilizării încasărilor sporite din privatizare şi din recuperarea activelor bancare
pentru răscumpărarea datoriei publice interne. Pe această cale, cheltuielile cu dobânzile şi-au
diminuat ponderea în totalul cheltuielilor bugetare şi au permis realocări importante înspre
destinaŃii sociale, cu ocazia rectificărilor efectuate.
338
www.mfinante.ro, site al Ministerului FinanŃelor Publice
554
Creşterea în termeni reali de 11,4% a veniturilor bugetare faŃă de anul precedent a dus la
o majorare a ponderii acestora în PIB de 0,4 puncte procentuale şi arată o îmbunătăŃire a
colectării, dacă ne raportăm la creşterea economică, estimată la 8,3%. Este principala realizare a
execuŃiei exerciŃiului financiar 2004, Ńinând cont că a fost obŃinută pe fondul relaxării fiscale.
Prin contrast cu veniturile, ritmul de creştere al cheltuielilor a fost mai scăzut, cu o majorare
reală de 7,4%, sub cea a PIB. Această combinaŃie de influenŃe a permis o strângere consistentă a
deficitului, programat iniŃial la 2,1%, rectificat la 1,64% şi finalizat la 1,2%339.
Deficitul bugetar înregistrat în anul 2004 a fost de 27.234,1 miliarde lei, ceea ce
reprezintă numai 72% din estimările anuale făcute la ultima vizită a reprezentanŃilor FMI.
Înregistrarea unui deficit fiscal inferior Ńintei anuale s-a datorat, în principal, depăşirii veniturilor
cu cca 8.900 miliarde lei şi a neefectuării cheltuielilor programate cu cca 1.570 miliarde lei.
Conform analiştilor, deficitul de 1,2% din PIB a fost folosit pe post de ancoră inflaŃionistă, în
detrimentul unor funcŃii importante. Astfel, au fost neglijate unele domenii în care erau necesare
soluŃii rapide pentru îmbunătăŃirea situaŃiei, exemplul cel mai concludent fiind sănătatea, în timp
ce au fost deschise poziŃii investiŃionale noi care au adus pierderi de fonduri din lipsa
corespondenŃei între lucrările demarate şi resursele existente. ApariŃia unor deficite în cazul
bugetului asigurărilor de sănătate şi al bugetului Companiei NaŃionale de Autostrăzi şi Drumuri
NaŃionale este edificatoare. Acesta din urmă s-a ridicat la suma uriaşă de 16.657,7 miliarde lei,
adică peste 60% din deficitul bugetului general consolidat, devansând cele 7.000 miliarde lei din
sănătate care au rămas necheltuiŃi din anul precedent, dar nu s-au regăsit în trezorerie, potrivit
unui raport al CurŃii de Conturi340.
PerformanŃa obŃinută în anul fiscal 2004 de finanŃele publice a fost peste cele din anii
anteriori. AgenŃiile de rating au apreciat favorabil evoluŃia în domeniu, dar s-a observat şi lipsa,
de altfel evidentă, de restructurare la nivelul cerinŃelor impuse de timpul scurt până la aderarea
europeană.
Indicatorii relevanŃi ai proiectului bugetului de stat pe anul 2005, care stau la baza
dezvoltării economiei, în condiŃii de echilibru macroeconomic sunt următorii:
− creşterea PIB faŃă de 2004 cu 5,1%-5,2%;
− ponderea veniturilor bugetare va creşte, iar ponderea cheltuielilor bugetare se va
reduce;
− ponderea deficitului bugetar în PIB va fi de 0,4-0,5% din PIB (iniŃial se stabilise un
deficit bugetar de 1,5% din PIB);
− Ńinta de inflaŃie este de 7%.
Vectorul întregii proiecŃii îl constituie continuarea creşterii alerte a PIB de la 55
miliarde euro la nivelul anului 2004, la 80 miliarde euro în 2008, într-un ritm mediu anual de
5%-6%, ca urmare a îmbunătăŃirii performanŃelor în producŃie ale agenŃilor economici, precum
şi a creşterii veniturilor populaŃiei. Creşterea economică durabilă are loc în condiŃii de echilibru
macroeconomic, un rol important având în această direcŃie orientarea politicii fiscale. Aceasta,
într-o formă sintetică, se defineşte astfel în program: relansarea fiscală treptată în contextul
relaxării fiscale pe toată perioada proiectată, la care se adaugă metoda impozitării unice a
veniturilor din salarii. Cota de impozitare a profitului de 25% în 2004, a fost redusă la 16% în
2005. Cota de impunere a salariilor s-a stabilit la 16%, faŃă de cotele impozitării progresive
aplicate în 2004, care variau între 18% pentru salariile mici şi 40% pentru salariile mari.
Impozitarea dividendelor se va dubla de la 5% în 2004, la 10% în perioada următoare, de
asemenea şi impozitarea microîntreprinderilor, de la 1,5% în 2004, la 3% în 2005. Se modifică,
de asemenea, în sensul creşterii acestora, accizele prevăzute în programul de armonizare,
respectiv cele aferente uleiurilor minerale, tutunului şi Ńigaretelor, precum şi alte accize. În
susŃinerea modificărilor, se evaluează efectele pozitive pe care acestea le vor avea asupra
creşterii potenŃialului locomotivelor dezvoltării economice, respectiv asupra dinamicii
investiŃiilor, a comerŃului exterior, a reducerii evaziunii fiscale, a creşterii ofertei de produse şi
ca atare, a pieŃei interne şi a consumului populaŃiei.
339
idem
340
Revista PiaŃa Financiară, nr. 3, martie 2005, pag. 24
555
În proiectul multianual se prevede o creştere a investiŃiilor într-un ritm mediu anual de
10%-11% până în 2008, susŃinut de un spor de economisire internă, de la un nivel de 17% în
2004, la un nivel de 23% în 2008. Rata de creştere a exporturilor este evaluată la un ritm anual
de 13%-15%, iar în cifre absolute valoarea acestora se va ridica de la 17,4 miliarde euro la
sfârşitul anului 2004, la 34 miliarde euro în 2008341.
Principala modificare fiscală introdusă începând cu anul 2005, respectiv impunerea pe
baza unei cote unice de 16% a salariilor şi reducerea cotei de impozitare a profitului de la 25%
la 16% a determinat vii controverse, chiar la nivelurile de vârf, ceea ce a dus la o accentuare a
riscului de instabilitate legislativă, risc major, analizat ca atare de potenŃialii investitori ca o
instabilitate a impunerii în raport cu durata investiŃiilor şi cu aşteptările investitorilor pentru
evaluarea randamentului. Acest risc diminuează cu mult atracŃia exercitată de cota redusă de
impunere a profitului, determinând în final o reŃinere a investitorilor în a-şi plasa capitalul în
investiŃii directe în economia românească. Ba mai mult, guvernul a trebuit să acorde unor
investitori strategici (cazul OMV), garanŃii pentru siguranŃă fiscală pe zece ani, privind
neintroducerea de taxe speciale, neaplicate la încheierea contractului.
Pe fondul introducerii cotei unice se poate remarca schimbarea îmbucurătoare
(schimbare care trebuia să aibă loc cu multi ani în urmă!) profundă de orientare a politicii fiscale
dinspre aspecte preponderent sociale, spre aspecte economice, respectiv se accentuează rolul de
pârghie al acestui impozit, în defavoarea celui de simplu canal colector, astfel:
− relaŃia economisire-investiŃii-locuri de muncă este întărită prin impunerea pe bază
de cotă unică a salariilor (atât cele medii şi mari), cât şi prin nivelul scăzut al
impozitării profitului;
− are loc o reducere a presiunii fiscale, care împreună cu înăsprirea legislaŃiei
privitoare la evaziunea fiscală, determină creşterea gradului de colectare, ceea ce
aduce mai mulŃi bani la buget chiar în condiŃiile reducerii cotelor de impozitare
(fapt demonstrat de veniturile mai mari la bugetul de stat în perioada ian.-febr.
2005, faŃă de similarul anului 2004, având ca sursă impozitele, taxele şi
contribuŃiile);
− potenŃialul astfel obŃinut de creştere a investiŃiilor, nu mai alimentează risipa prin
subvenŃii bugetare pentru ineficienŃă, aşa cum s-a procedat ani în şir, ci reprezintă o
bază a restructurării economiei naŃionale în condiŃii de competitivitate;
− cota unică de impozitare a salariilor dă posibilitatea creşterii stabile a acestora în
funcŃie de productivitatea muncii, incită la muncă pentru creşterea veniturilor;
− salariile se formează în condiŃiile funcŃionării pieŃei muncii şi ale aplicării unei
politici fiscale corespunzătoare, cu sarcini fiscale mai mici şi se urmăreşte
reducerea alocaŃiilor bugetare pentru acoperirea consumului elementar de bunuri şi
servicii (ajutoare pentru căldură, electricitate, etc.), rezultatul fiind de asemenea
stimularea muncii şi nu a nemuncii.
Aprecierea leului faŃă de principalele valute conduce la diminuarea veniturilor bugetului
general consolidat. Principalele venituri bugetare care se diminuează ca urmare a aprecierii
leului sunt accizele, care de regulă se stabilesc în euro, taxele vamale şi taxa pe valoarea
adăugată corespunzătoare importurilor, care se diminuează ca valoare, dar pot creşte ca volum.
Din estimările făcute, în cazul în care volumul importurilor nu va creşte, astfel încât să
compenseze diminuarea valorii acestuia, ca urmare a reducerii cursului de schimb, pentru
fiecare o mie de lei cu care se reduce cursul de schimb leu-euro, veniturile bugetare se
diminuează cu cca 3.000 miliarde lei, la nivelul anului 2005342.
Scăderea cursului de schimb la principalele valute, euro şi dolar, conduce şi la
reducerea cheltuielilor bugetului general consolidat. Principalele cheltuieli bugetare care se
diminuează ca urmare a aprecierii leului sunt cele finanŃate din intrări de credite externe
contractate de instituŃiile publice, cheltuielile pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice
externe, cheltuielile aferente cofinanŃării unor programe externe contractate în euro, dolari sau
341
342
556
alte valute, cheltuielile materiale şi de capital aferente bunurilor care se achiziŃionează de
instituŃiile publice de pe piaŃa externă, precum şi cheltuielile aferente rambursărilor de credite
externe.
În structura şi concepŃia bugetului general consolidat aferent anului 2005, aprecierea
cursului de schimb al leului conduce la diminuarea veniturilor şi cheltuielilor cu sume apropiate,
creând o presiune redusă asupra creşterii deficitului bugetar343.
În construirea proiectului de buget multianual se promovează în continuare o
constrângere bugetară, impusă în cadrul programului de aderare a României la UE, respectiv
dimensionarea strictă a deficitului bugetar. După cum am mai amintit, ponderea acestuia în PIB
în anul 2005 va fi de 0,4%-0,5%. Este al doilea an în care acest indicator reprezintă mai puŃin de
2% din PIB. Realizarea acestui obiectiv va avea în continuare un dublu efect şi anume reducerea
costurilor datoriei publice, pe de o parte şi compensarea reducerii lente a deficitului cvasifiscal
întreŃinut de arieratele de plată a obligaŃiilor faŃă de buget, pe de altă parte. Corelarea evoluŃiei
acestor doi indicatori va continua şi în intervalul de timp următor al bugetului multianual,
deoarece deficitul cvasifiscal este ridicat. În 2004, ponderea lui în PIB a scăzut de la 39,7% la
34%, succes a cărui realizare va trebui să continue cel puŃin în acelaşi ritm.
În articolul „Bugetul public şi deficitul de cont curent” din Revista PiaŃa Financiară din
martie 2005, dl. Daniel Dăianu afirmă că a folosi bugetul public în vederea scăderii deficitului
de cont curent are eficacitate limitată, în condiŃiile în care, de exemplu, în 2004, aproximativ
85% din deficitul de cont curent s-a realizat în sectorul neguvernamental. Mai exact, în 2004,
deficitul de cont curent a fost de 6,9% din PIB, iar deficitul bugetar de 1,2% din PIB. Deci
contribuŃia sectorului bugetar a fost 5,7% din PIB. Reducerea dobânzilor la lei, nivelul scăzut al
celor la valută, pieŃele financiare interne în dezvoltare şi deschiderea contului de capital
limitează de asemenea eficacitatea utilizării bugetului public în controlul deficitelor externe.
Sectorul privat dispune uşor de finanŃări interne şi/sau externe, putându-se manifesta o creştere a
înclinaŃiei de îndatorare şi consum. Conform autorului citat mai sus a marşa pe buget acum, în
încercarea de a limita deficitele externe, poate deveni contraproductiv. Riscul constă în trecerea
de la situaŃia de supraîmpovărare a politicii monetare la una de supraîmpovărare a politicii
bugetare, fără rezultate scontate. Comprimarea excesivă a cheltuielilor publice afectează atât
producŃia de bunuri publice, cât şi pe cea a sectorului privat, prin anularea posibilităŃii de a
cofinanŃa integral fondurile de preaderare.
La baza proiectării bugetare până în anul 2008 stă evaluarea efectelor pe care le are
privatizarea marilor companii din domeniul utilităŃilor publice, petrolului, marilor bănci de stat
în 2004 şi adâncirea prin acest proces a funcŃionării pieŃei. Aceste privatizări devin factori de
degrevare a bugetului multianual de povara copleşitoare a subvenŃionării economiei şi de
reorientare a disponibilizării din venituri spre o relaxare fiscală autentică, pe termen lung,
potrivit cerinŃelor investiŃiilor. În noile condiŃii (introducerea cotei unice de 16%, dublarea
impozitului pe dividende de la 5% la 10%, a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor de
la 1,5% la 3%, creşterea accizelor, etc.) se evaluează o creştere a veniturilor bugetului general
consolidat de 29,2%, pe fondul unei creşteri anuale de 6,8% a PIB în perioada 2005-2008344.
ExperienŃa Ńărilor foste socialiste incluse în primul val de aderare arată că două sunt
direcŃiile în care trebuie acŃionat pentru o nouă concepŃie a construirii bugetare345:
− prima direcŃie este aceea a accentuării rolului primordial pe care îl are bugetul într-o
economie de piaŃă, acela de cel mai important instrument de politică economică a
statului;
− a doua direcŃie este aceea a apropierii treptate de principiile şi normele bugetare
comunitare.
Statutul de economie de piaŃă funcŃională presupune menŃinerea statului ca un actor
important al economiei, dar cu un rol diferit. Din gestionar şi administrator al economiei, statul
devine partener şi arbitru, ceea ce, desigur, îi limitează instrumentele de intervenŃie
343
idem
344
345
Coşea M, Construirea bugetului pe baze multianuale, Revista PieŃa financiară, nr.10, 2004, pag. 14
557
administrativă, dar îi dă posibilitatea unei utilizări mai pertinente a bugetului. Se impune
renunŃarea la optica strict contabilă prin care bugetul este privit prioritar ca un raport între
venituri şi cheltuieli, în favoarea unei optici manageriale, în care raportul dintre venituri şi
cheltuieli este expresia unei strategii de urmărire a unor priorităŃi ale creşterii economice, ale
pregătirii instituŃionale şi structurale pentru intrarea pe piaŃa unică europeană. O nouă concepŃie
bugetară presupune, însă şi o nouă concepŃie a strategiei dezvoltării şi integrării. Noua concepŃie
bugetară trebuie să permită finanŃări pe proiecte multianuale, coordonarea cu fondurile
structurale, relizarea stabilităŃii finanŃărilor, adaptarea sistemului fiscal la externalităŃile pieŃei,
specializarea tipurilor de finanŃare, prevenirea delocalizării prin concurenŃă fiscală, etc.
Bibliografie
1. www.bnr.ro, site al B.N.R
2. www.mfinante.ro, site al Ministerului FinanŃelor Publice
3. Revista PiaŃa Financiară, colecŃia 2004-2005
558
4. MANAGEMENT MARKETING
559
FUNDAMENTELE MODELULUI EUROPEAN DE
MANAGEMENT (MEM)
PROF. UNIV. DR. IOAN MIHUł

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, Cluj Napoca
Abstract: The main goal of the paper is to stimulate the interest of Romanian managers, business
people and students in Euromanagement. As Europe is a "mosaic" of cultures, the European Model of
Management (MEM) can be built and consolidated over time if "the unity in diversity" is accomplished.
The impact of globalisation is a very important fenomenon in this context.
Key words: Euromanagement, Euromanager, Management culture, European model, "Unity in
diversity", Globalisation.
Mersul vieŃii economice din primii ani ai mileniului trei a demonstrat prin numeroase
fenomene şi fapte că globalizarea este un fenomen ireversibil şi are efecte multiple,
interconectate. Astfel, sunt puternic marcate şi influenŃate procesele politice, economice,
sociale, dar şi cele culturale, manageriale, financiare, de comunicare etc. În consecinŃă,
"globalizaŃii" domină lumea şi profită de efectele pozitive ale fenomenului. La nivelul
managementului firmelor, cei adaptaŃi la impactul globalizării au dobândit libertate mai mare de
mişcare pe piaŃa mondială. Din punct de vedere economic sunt clar conturaŃi şi definiŃi
competitiv trei centre de putere economică: nord-american (NAFTA), asiatic (Japonia şi China)
şi european (Uniunea Europeană).
Într-un asemenea context concurenŃial, definirea unui model european de management
într-o economie globală este dependentă de valorificarea în sinergie a tuturor influenŃelor
pozitive, provenite din sfera micro şi macro-economiei, din aceea a mediului social, politic,
cultural specific fiecărei Ńări membre în UE, precum şi dinspre structurile transeuropene ce
există deja sau se vor constitui în viitor. Argumentele favorabile consolidării MEM rezultă din
numeroasele analize şi studii consacrate fenomenului în desfăşurare, focalizate pe evoluŃia
economiei reale din UE.
MenŃionăm câteva:
• organismele transeuropene create în contextul integrării impun, în mod obiectiv, un
centru managerial european de planificare indicativă şi de coordonare;
• firmele transnaŃionale străine implantate în Europa (americane, japoneze etc.)
dezvoltă structuri regionale descentralizate, ce necesită euromanageri - specialişti
formaŃi în sistemele educaŃionale europene;
• companiile transeuropene existente elaborează strategii ale căror obiective şi
metode de alocare a resurselor vizează cu prioritate funcŃionalitatea şi succesul lor
pe PiaŃa Europeană Unică;
• se produc mutaŃii semnificative în planul intensităŃii competiŃiei economice, centrul
de greutate al acesteia deplasându-se dinspre economiile Ńărilor membre UE înspre
firmele naŃionale şi cele transeuropene;
• convergenŃa în diferite domenii - politic, economic, social, juridic, educaŃional etc. -
va impune în viitor organizarea şi desfăşurarea vieŃii cetăŃenilor şi a afacerilor în
cadrul unui model european de management.
Pentru a conduce eficient şi competitiv firmele europene în condiŃiile diversităŃii
culturale, economice, politice, sociale ce caracterizează „mozaicul” european (cu 25 de state
membre) este necesară cunoaşterea şi promovarea factorilor fundamentali de sinergie, care să
560
susŃină pe toate planurile colaborarea între oameni şi grupuri, tendinŃele evidente de cooperare
între organizaŃii, comunităŃi, etnii, naŃiuni etc.
Din punct de vedere strict economic este de remarcat că în economiile Ńărilor membre
UE sunt înregistrate cel mai mare număr de societăŃi "joint ventures" şi alianŃe economice
strategice ce depăşesc frontierele naŃionale. Acesta este punctul economic forte al perspectivei
„construcŃiei” şi consolidării MEM şi în Fig. 1 prezint sinteza concepŃiei mele privind
elementele definitorii de susŃinere în sinergie a dezvoltării modelului european de management.
Aşa cum rezultă din Fig. 1, în categoria factorilor fundamentali cu capacitate de
influenŃare pozitivă a instituirii MEM, intră: sistemele politice democratice, consolidarea
culturii europene, sistemele educaŃionale naŃionale, mediul juridic comunitar, modelele
naŃionale de management, mediul economic competitiv, continuarea europenizării afacerilor şi
susŃinerea parteneriatului social.
SISTEMELE POLITICE
- Pluralismul politic democratic favorabil "construcŃiei" UE.
MODELELE NAłIONALE CULTURA EUROPEANĂ

DE MANAGEMENT • respectarea diversităŃii culturale
• capacitatea de organizare şi de naŃionale;
administrare în mediile eterogene; • cultivarea valorilor creştine;
• practica firmelor "joint venture". • pluralismul lingvistic;
• gradul ridicat de civilizaŃie.
MODELUL EUROPEAN
MEDIUL ECONOMIC EDUCAłIA
• convergenŃa economică; • gradul ridicat de cuprindere în
• piaŃa europeană unică; sistemul de învăŃământ;
• indicatorii economici
DE • nivelul superior de pregătire şi
competitivi; calificare a resurselor umane;
• existenŃa consumatorilor cu • nivelul de competenŃă al
mare putere de cumpărare. MANAGEMENT euromanagerilor.
(MEM)
EUROPENIZAREA MEDIUL JURIDIC

AFACERILOR • armonizarea legislativă între
• practica euroîntreprinzătorilor; Ńările membre ale UE;
• rezistenŃa la concurenŃa globală • justiŃie socială şi reglementări
(americană şi japoneză). funcŃionale pe plan economic.
PARTENERIATUL SOCIAL
• instituŃionalizarea dialogului social;
• progresul bunăstării individuale şi sociale.
Figura 1. Elementele fundamentale de sinergie în "construcŃia" MEM
Fiecare din elementele de influenŃă menŃionate în Fig. 1 poate genera tendinŃe

comportamentale pozitive sau negative, fiind de aşteptat, în timp, ca urmare a sinergiei
constructive, o finalitate esenŃialmente pozitivă. Se cuvin a fi menŃionate în acest context două
iniŃiative notabile de la începutul anilor '90, şi anume: crearea de fonduri destinate investiŃiilor
în afaceri cu mare potenŃial de dezvoltare viitoare, precum "Eurosuez"; respectiv crearea de
către un consorŃiu alcătuit din 4 bănci europene a unui fond pentru sprijinirea transnaŃionalelor
de succes pe piaŃa globală, denumit "Euro-Synergies".
Apreciem că viabilitatea MEM e dependentă de succesul UE pe plan economic şi social,
în condiŃiile economiei şi concurenŃei globale, care se poate realiza potrivit principiului: ceea ce
este bun şi agreat într-un anumit model naŃional trebuie menŃinut şi generalizat prin adaptare la
ceilalŃi, iar ceea ce este neviabil şi păgubos trebuie să dispară treptat, printr-un proces de
omogenizare ce presupune apropierea, fără a exclude unitatea în diversitate în cadrul UE.
561
Globalizarea economică antrenează pretutindeni, deopotrivă, ordine şi dezordine.
Problema esenŃială a managementului contemporan este să gestioneze cât mai eficient
"dezordinile" globalizării, pentru a atenua efectele negative asupra progresului şi dezvoltării
omenirii. În acest context, asumarea responsabilităŃii deciziei politice, economice, ecologice şi
sociale, individuale şi colective, devin o virtute managerială indispensabilă a înaintării societăŃii
umane şi a firmelor înspre civilizaŃia globalizării.
În termeni pesimişti, fenomenul interconectării economice a lumii este definit ca un
cutremur economic şi social. Din punct de vedere social, globalizarea este privită ca o "maşină
de tocat" a forŃei de muncă a planetei, consecinŃă rezultată din afirmarea concurenŃei globale.
De asemenea, dacă secolul XX a fost dominat de "dictatura elitelor" secolul XXI poate fi
dominat de dictatura capitalurilor financiare. I. E. Stiglitz (Premiul Nobel pentru economie în
2001) afirmă în cartea sa Globalizarea (2003)"358 de miliardari deŃin bogăŃia a 2,5 miliarde de
locuitori ai planetei". Pe acest drum al polarizării sociale excesive globalizarea se anunŃă ca un
fenomen ce serveşte numai interesele celor bogaŃi. Autorul cărŃii pledează pentru o globalizare
cu "faŃă mai umană". Într-adevăr, aşa cum se desfăşoară actualmente, globalizarea nu pare a fi
în favoarea celor mulŃi şi săraci, de efectele ei pozitive profitând doar o minoritate bogată,
indiferent de polul puterii economice în care se face analiza.
Globalizarea are impact deosebit şi asupra managementului firmelor contemporane.
Managementul acestora devine un proces holistic complex cu focalizare pe toate aspectele
acestuia. Marea întreprindere contemporană, oriunde acŃionează pe planetă, trebuie abordată ca
un ecosistem, pe principiul "toate sunt legate de toate". Se modifică paradigmele
managementului clasic, care folosea, cu precădere, recompensele economice în scopul obŃinerii
comportamentului uman dorit. Acum, după cum afirmă Stephen R. Covey în cartea sa Etica
liderului eficient (2001), "teoria motivaŃiei îşi schimbă sediul, se mută din stomac (motivaŃii
fizice şi economice) spre inimă (bune relaŃii inter-umane, bun tratament), spre minte
(recunoaşterea talentului) şi spirit (sentimente cu semnificaŃii etc.)" (p.306). În contextul
schimbărilor de paradigme se metamorfozează şi caracterul liderilor globalizaŃi, care este definit
de noi valori, precum: integritate (vorbele să fie concordante cu faptele), maturitate
(presupunând curajul pentru riscul decizional), mentalitatea abundenŃei (gândire pozitivă şi
acŃiune pe coordonate câştig – câştig). În acelaşi timp sunt drastic sancŃionate social şi
abandonate comportamente manageriale, precum: lipsă de răspundere, focalizare pe interesele
personale, necinstea şi înşelătoria.
În managementul firmelor europene adaptive, ce răspund pozitiv fenomenelor
globalizării, este promovată paradigma "îmbunătăŃirii continue" (pusă în practică cu mare
succes de concurenŃa japoneză) pe multiplele planuri: personal, interpersonal, managerial,
organizaŃional etc. Astfel, obiectivele prioritare devin calitate şi productivitate maxime,
flexibilitate şi competenŃă în rezolvarea problemelor umane pentru a menŃine încrederea în
management. Noile paradigme generează şi susŃin conducerea oamenilor pe bază de principii
morale, fiind pe deplin demonstrat că totul (succesul şi insuccesul) vine de la oameni.
FuncŃionalitatea modelului european de management (MEM) este dependentă de
acŃiunea în sinergie a elementelor fundamentale cel definesc. Dobândirea "eurocompetenŃei" şi
consolidarea unui stil european de management presupune ca principale ingrediente: armonie
între naŃional şi nevoia de internaŃionalizare, inovare continuă cu orientări pragmatice: tehnice,
economice şi sociale, asumarea responsabilităŃii sociale şi ecologice, integrare în cultura
europeană şi învăŃare reciprocă, realizarea convergenŃei în realizarea "unităŃii în diversitate" şi
altele. Expansiunea acestui spirit european, creativ-inovativ, va impulsiona, fără îndoială, atât
europenizarea afacerilor, cât şi înscrierea lor pe caracteristicile modelului european de
management.
Bibliografia:
1. Ioan MihuŃ, Euromanagement, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
2. Ovidiu Nicolescu, Management comparat, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
3. Stephen R. Covey, EficienŃa în 7 trepte, Ed. All, Bucureşti, 1995.
562
MODERNIZAREA MANAGEMENTULUI ŞI
DEZVOLTAREA SERVICIILOR PUBLICE DE
GOSPODĂRIE COMUNALĂ ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN U.E.
PROF. UNIV. DR. ING. ACHIM MOISE

Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia
PROF. UNIV. DR. ARCADIE HINESCU
PREP.. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA
Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Tel: 0258/811512, Fax: 0258/806309, Cod 510009
Abstract:
Amplification efficiency and efficacy of the public service management of rural administration
means an accomplishment in tree ways: a) to take an adoption in quality domain; b) the permanent
training of the human resources; c) integration in the new global informational society .
Principalele obiective şi priorităŃi ale managementului serviciilor publice de

gospodărie comunală în România
Pentru a atinge cele două deziderate fundamentale ale managementului serviciilor
publice de gospodărie comunală, de interes economic general, respectiv:
• calitate la standarde europene
• accesibilitate din partea tuturor consumatorilor fără discriminări trebuie să se Ńină
cont următoarele obiective şi priorităŃi pe care le vom aborda în continuare.
Descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităŃii autorităŃilor locale cu
privire la calitatea serviciilor asigurate populaŃiei. Responsabilitatea organizării şi
funcŃionării operatorilor de servicii de gospodărie comunală revine autorităŃilor locale.
Guvernul trebuie însă, să sprijine măsurile de îmbunătăŃire a performanŃelor operaŃionale şi
financiare a agenŃilor prestatori, în vederea creşterii siguranŃei şi calităŃii serviciilor
asigurate populaŃiei prin:
• elaborarea legislaŃiei secundare necesare implementării noii Legi 326/2001 a
serviciilor publice de gospodărie comunală;
• înfiinŃarea comisiilor de licenŃiere a operatorilor pentru fiecare categorie de servicii
în parte;
• înfiinŃarea AutorităŃii NaŃionale de Reglementare în domeniul serviciilor de
gospodărie comunală;
• stimularea măsurilor de reorganizare şi regrupare a agenŃilor prestatori, după criterii
de eficienŃă economică şi capacitatea tehnică de soluŃionare managerială a
problemelor financiare şi operaŃionale cu care se confruntă astăzi o mare parte a
localităŃilor.
Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării
de sănătate şi a nivelului de trai a populaŃiei (alimentare cu apă, canalizare, salubrizare,
întreŃinere a spaŃiilor verzi) şi creşterea gradului de acces a populaŃiei la aceste servicii
prin:
• promovarea şi susŃinerea unor programe de investiŃii pentru reabilitarea, extinderea
şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, canalizarea apelor uzate,
563
colectarea, transportul şi depozitarea în condiŃii ecologice a deşeurilor menajere din
mediul urban;
• implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD,
Programul de Dezvoltare Rurală);
• modernizarea sistemelor de producere, transport şi distribuŃiei energiei termice prin
sisteme de cogenerare în vederea creşterii eficienŃei energetice, îmbunătăŃirii
raportului preŃ/calitate şi menŃinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru
bugetul de familie.
Restructurarea mecanismelor de protecŃie socială a segmentelor defavorizate ale
populaŃiei prin:
• extinderea protecŃiei sociale pentru segmente defavorizate ale populaŃiei la toate
serviciile de interes vital;
• implementarea unui sistem unitar şi coerent de protecŃie socială pentru serviciile
energetice (energie electrică, termică şi gaze naturale) şi eliminarea
subvenŃionărilor încrucişate.
Promovarea principiilor economiei de piaŃă şi reducerea gradului de monopol,
iniŃiindu-se măsuri de punere în competiŃie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de
finanŃare şi a managementului prin:
• scoaterea obligatorie la licitaŃie a serviciilor publice de gospodărie comunală;
• reacordarea licenŃelor la licitaŃie a serviciilor publice, în cazurile în care operatorul
înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzătoare a
serviciilor pe care le prestează;
• reacordarea licenŃelor de operare agenŃilor prestatori care nu îndeplinesc criteriile
de performanŃă stabilite prin reglementări specifice.
Atragerea capitalului privat în finanŃarea investiŃiilor din domeniul infrastructurii
locale în sfera serviciilor publice, iar autorităŃile publice locale trebuie sprijinite în realizarea
unor parteneriate publice-private pentru finanŃarea nevoilor urgente de investiŃii prin:
• pregătirea şi implementarea proiectelor investiŃii de tip BOT (Construieşte -
Operează - Transferă) pentru extinderi şi dezvoltări importante la staŃiile de tartare
şi epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la depozitele
ecologice pentru deşeurile urbane;
• fixarea unor limite minimale a investiŃiilor prevăzute pentru reabilitarea sistemelor
în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregătite şi lansate în următorii ani;
• gruparea teritorială de servicii, pentru a-i face mai atractivi pe investitorii strategici;
• stabilirea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodărie comunală, odată cu
definitivarea legislaŃiei secundare şi înfiinŃarea AutorităŃii NaŃionale de
Reglementare în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală.
InstituŃionalizarea creditului local şi extinderea utilizării acestuia în finanŃarea
investiŃiilor din infrastructură. Alături de capitalul privat, creditul este o altă sursă tradiŃională
de finanŃarea a investiŃiilor din infrastructură din Ńările Uniunii europene. Creditul permite
degrevarea parŃială a bugetelor locale de eforturile pentru finanŃarea proiectelor complexe de
investiŃii şi repartizarea mai echitabilă a sarcinilor de plată între beneficiari. De aceea, trebuie
întreprinse măsurile necesare instituŃionalizării creditului local şi înfiinŃării unei bănci
specializate în finanŃarea investiŃiilor promovate de autorităŃile locale, prin:
• elaborarea unui proiect de lege privind înfiinŃarea Băncii de InvestiŃii a AutorităŃilor
Locale (BIAL) şi acordarea de facilităŃi pentru sprijinirea creditului local;
• solicitarea unei asistenŃe tehnice finanŃate de către U.E.-PHARE pentru întărirea
capacităŃii instituŃionale BIAL nou înfiinŃate.
Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă. Serviciile publice de gospodărie
comunală au un impact deosebit asupra mediului. Pe de o parte, reprezintă un important factor
poluator, iar pe de altă parte, participă în mod esenŃial la limitarea gradului de poluare (epurarea
apelor uzate, colectarea şi depozitarea deşeurilor). Respectarea exigenŃelor de mediu pe
parcursul întregului ciclu de viaŃă a infrastructurii serviciilor de gospodărie comunală
564
(construire – exploatare – întreŃinere - demolare) dobândeşte o importanŃă deosebită în cardul
conceptului de dezvoltare durabilă. De aceea, trebuie iniŃiate măsuri concrete privind
alinierea reglementărilor şi standardelor româneşti din domeniul serviciilor de gospodărie
comunală la exigenŃele Uniunii Europene, prin:
• armonizarea reglementărilor din domeniul serviciilor de gospodărie comunală cu
prevederile directivelor U.E. referitoare la apă, deşeuri, energie, transport;
• sprijin financiar pentru ca finanŃarea programelor care cuprind măsuri de dezvoltare
a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc.);
• promovarea unor programe speciale pentru oraşele mici în vederea reabilitării şi
modernizării infrastructurii locale.
Promovarea parteneriatului social. Serviciile publice de gospodărie comunală au un
rol esenŃial în solidarizarea socială a cetăŃenilor, în asigurarea unui trai decent, în păstrarea păcii
sociale. Plecând de la acest principiu, în următorii ani trebuie făcute eforturi pentru:
• amplificarea implicării structurilor din societatea civilă, în principal a sindicatelor şi
patronatelor, în elaborarea de strategii, politici şi programe sectoriale;
• realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidării legăturilor cu
asociaŃiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de gospodărie
comunală;
• asigurarea condiŃiilor de pregătire profesională continuă a tuturor lucrărilor din
sfera serviciilor de gospodărie comunală.
Obiectivele manageriale strategice pe termen lung privind serviciile publice de
gospodărie comunală din România, în contextul integrării în U.E., vor fi:
• îndeplinirea exigenŃelor impuse prin directivele U.E. la toate categoriile de servicii
publice de gospodărie comunală;
• asigurarea accesului generalizat al populaŃiei la serviciile de interes vital (apă,
canal, salubritate, încălzire);
• deschiderea deplină a pieŃei serviciilor de gospodărie comunală şi stimularea
mediului concurenŃial în acest domeniu;
• dezvoltarea durabilă;
• protecŃia mediului;
• gospodărirea cu grijă a resurselor naturale;
• menŃinerea unui echilibru corect între veniturile populaŃiei şi tariful serviciilor.
Modernizarea managementului şi dezvoltarea serviciilor publice de

gospodărie comunală ca o cerinŃă a procesului de integrare a României în U.E.
Serviciile de gospodărie comunală se încadrează în sfera mai largă a serviciilor publice

de interes economic general pentru a cărui reglementare Uniunea Europeană a elaborat un nou
concept care urmează sa fie materializat într-o „Cartă albă a serviciilor publice de interes
economic general”.
Strategia şi politicile manageriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală
trebuie elaborate şi conduse de către stat, iar răspunderea pentru administrarea, managementul
(conducerea) şi monitorizarea serviciilor trebuie să revină autorităŃilor publice locale.
Modernizarea managementul şi dezvoltarea serviciilor publice locale de
gospodărie comunală reprezintă o cerinŃă vitală a procesului de integrare a României în
Uniunea Europeană, iar problematicile legate de calitatea apei potabile şi a apelor uzate, de
gestiunea deşeurilor urbane, de depozitarea şi prelucrarea deşeurilor şi de protecŃia aerului sunt
abordate într-o serie de directive ale Uniunii Europene.
Trebuie să se facă o distincŃie clară între funcŃia de proprietar al patrimoniului cu
care se operează pentru efectuarea serviciilor publice de gospodărie comunală şi care revine
autorităŃilor publice locale şi funcŃia de operator al serviciului care poate fi realizată de
565
orice persoană juridică de drept român cu condiŃia să fie atestat şi să aibă un contract câştigat
pe bază de licitaŃie.
Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospodărie comunală presupune şi
restrângerea numărului de operatori la o cifră rezonabilă cuprinsă între 150-200, într-o primă
etapă şi apoi la circa 100, în cea de-a doua etapă.
Sistemele cu care se operează în prezent în domeniul serviciilor de gospodărie
comunală au o pronunŃată uzură fizică şi morală, care conduce la randamente scăzute,
consumuri mari şi la o calitate necorespunzătoare a acestora.
Cadrul legislativ este favorabil relansării ramurii şi, ca atare, trebuie valorificat
corespunzător şi dezvoltat cu pachetele de ordonanŃe, hotărâri de guvern şi norme
departamentale. În final, întregul pachet de reglementări specifice sectorului va fi grupat într-un
„Cod al serviciilor de gospodărie comunală”.
Problema pregătirii profesionale trebuie să fie inclusă în sarcinile contractuale
pentru toŃi operatorii de servicii publice de gospodărie comunală şi trebuie să fie monitorizată
ca şi ceilalŃi indicatori de performanŃă.
Societatea civilă reprezentată prin patronat, sindicate, asociaŃii profesionale şi ale
consumatorilor trebuie să fie o prezenŃă activă în procesul de modernizare a serviciilor publice
de gospodărie comunală. Modernizarea managementului şi dezvoltarea sectorului serviciilor
publice de gospodărie comunală şi aducerea sa la nivelul standardelor europene nu este posibilă
fără un program susŃinut de finanŃare care va trebui să aibă ca surse principale: a) Bugetul
statului; b) Bugetele locale; c) Capitalul privat şi/sau utilizarea procedurii BOT; d) Fonduri
nerambursabile şi multilaterale; e) Credite de la bănci româneşti sau internaŃionale; f) Fonduri
municipale.
Cota de participare a fiecăreia dintre aceste surse în cadrul sumei totale prognozate se
va modifica în timp şi este de dorit ca participarea directă a bugetului de stat să scadă la fel şi,
efortul bugetelor locale, în schimb, să crească participarea capitalului privat şi a creditelor.
Pentru a dezvolta mecanismul creditării este necesar ca:
• statul să-şi asume în mai mare măsură responsabilitatea garantării creditelor pentru
investiŃii şi nu pentru consum;
• autorităŃile locale să devină mai curajoase şi mai independente în acordarea unor
garanŃii având în vedere pârghiile pe care legislaŃia actuală le-a creat;
• băncile care acordă astfel de credite să fie stimulate prin măsuri legislative;
• modul de calcul al tarifelor pentru serviciile prestate să cuprindă în mod obligatoriu
şi taxa de dezvoltare.
Efortul investigaŃional prognozat de cca. 940 mil. USD/an în primii 15 ani nu trebuie să
fie considerat ca un consum de resurse financiare pur şi simplu, ci trebuie judecat ca un proces
complex în cadrul căruia se produc bunuri materiale cu o perioadă lungă de utilizare, se
realizează condiŃii de viaŃă la standardele europene pentru întreaga populaŃie a Ńării şi se
îndeplinesc politicile de mediu şi de dezvoltare durabilă pentru care România s-a angajat în
perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Acest efort investiŃional conduce la atingerea obiectivelor de modernizarea a
managementului şi de dezvoltare a serviciilor publice de gospodărie comunală şi va avea
următoarele consecinŃe în plan economic şi social:
• se menŃine în activitate forŃa de muncă care lucrează în acest sector de cca. 150.000
persoane cu tendinŃă de creştere în următorii ani datorită dezvoltării unor noi
capacităŃi;
• se dă de lucru la încă aproximativ 260.000 persoane care vor fi angrenate în
programele de investiŃii (cca. 500 mil. USD reprezintă manopera);
• se stimulează industria românească producătoare de utilaje, maşini şi materiale
specifice care, în acest mod, ar crea circa 40000-50000 de locuri de muncă;
• din cele 940 mil. USD cheltuite anual în Ńară se pot consuma cu materiale,
manoperă şi utilaje cca. 75-80%, ceea ce înseamnă şi aport proporŃional la buget
sub formă de taxe, impozite şi TVA;
566
• se aduc devize în Ńară rezultate din credite şi sume nerambursabile de cca. 800 mil.
USD/an;
• se pot dezvolta oportunităŃi pentru mari companii străine producătoare de
echipamente, utilaje specifice care să realizeze capacităŃi de producŃie în România,
având în vedere că prin asemenea programe de investiŃii pe termen lung, se asigură
şi piaŃa de desfacere necesară;
• se dă un mesaj de relansare economică a unor sectoare importante ale economiei
naŃionale (construcŃia de maşini, producŃia de materiale de construcŃii şi instalaŃii,
servicii etc.);
• se dă un mesaj pozitiv investitorilor şi operatorilor străini care doresc să se implice
în acest sector;
• conduce la economii importante ca resurse naturale şi combustibili, în special gaze
naturale şi petrol care, în prezent, datorită randamentelor scăzute şi pierderilor din
sistemele de încălzire urbană, se irosesc în proporŃie de cca. 30%.
• se reduce în următorii ani efortul bugetului de stat şi a bugetelor locale pentru plata
subvenŃiilor la energia termică, datorită reducerii costurilor de producŃie şi
distribuŃie;
• se întăreşte autonomia locală şi capacitatea de decizie managerială şi de
administrare a administraŃiei publice locale în probleme vitale pentru o aşezare
umană.
Căi de creştere a eficienŃei şi eficacităŃii managementului serviciilor publice de
gospodărie comunală în contextul integrării României în U.E.
În opinia AutorităŃii NaŃionale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărie
Comunală (A.N.R.S.C.), amplificarea eficienŃei şi eficacităŃii managementului serviciilor
publice de gospodărie comunală presupune acŃionarea în următoarele trei direcŃii:
a) Adoptarea unei strategii în domeniul calităŃii;
b) PerfecŃionarea continuă a resurselor umane prin programe de training şi dezvoltare;
c) Integrarea în noua societate globală informaŃională.
Adoptarea unei strategii în domeniul calităŃii. Strategia în domeniul calităŃii exprimă
modul în care sunt utilizate resursele necesare realizării obiectivelor referitoare la calitatea
serviciilor publice de gospodărie comunală. Conform standardului ISO 8402 (înlocuit cu ISO
9000), calitatea este definită ca reprezentând „ansamblul caracteristicilor unei entităŃi care îi
conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”. Pornind de la conŃinutul
acestei definiŃii, calitatea serviciilor publice de gospodărie comunală are următoarele trăsături:
• este exprimată printr-un ansamblu de caracteristici ale serviciului furnizat;
• nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaŃia cu nevoile cetăŃenilor;
• este o variabilă continuă;
• permite satisfacerea nu numai a nevoilor exprimate ale utilizatorilor, de servicii
publice de gospodărie comunală, ci şi a celor implicite.
Punctul de vedere al A.N.R.S.C. este acela că principalele opŃiuni de realizare a
strategiei în domeniul calităŃii serviciilor publice de gospodărie comunală sunt următoarele:
• satisfacerea necesităŃilor sociale şi a cerinŃelor utilizatorilor, înlăturând deficienŃele
existente în procesul de furnizare a serviciilor publice;
• stabilirea nivelului caracteristicilor calităŃii, urmărindu-se alinierea la standardele şi
prescripŃiile de calitate practicate în Ńările Uniunii Europene;
• integrarea în viziunea globală a sectorului serviciilor publice de gospodărie
comunală;
• schimbarea mentalităŃii personalului propriu de la neîncrederea la încrederea în
realizarea şi îmbunătăŃirea calităŃii.
PerfecŃionarea continuă a resurselor umane prin programe training moderne de
dezvoltare pentru realizarea strategiilor manageriale de atingere a obiectivelor
fundamentale ale managementului serviciilor publice de gospodărie comunală.
PerfecŃionarea resurselor umane prin programe de training şi dezvoltare reprezintă o metodă
567
eficace de creştere a productivităŃii muncii angajaŃilor în vederea atingerii şi realizării
strategiilor manageriale în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală. Obiectivul
fundamental al activităŃii de perfecŃionare continuă a resurselor umane îl reprezintă
omogenizarea comportamentului profesional al personalului operatorilor furnizori/prestatori de
servicii publice de gospodărie comunală, cerinŃă esenŃială pentru obŃinerea şi menŃinerea
licenŃei, respectiv a autorizaŃiei în acest sector de activitate.
În acest sens, Autoritatea NaŃională de Reglementare pentru Serviciile publice de
Gospodărie Comunală organizată cursuri şi seminarii în vederea instruirii personalului
operatorilor în următoarele domenii ale ştiinŃei managementului:
• Elaborarea şi valorificarea planului de afaceri;
• Managementul proiectelor;
• EficienŃa economică a investiŃiilor;
• Fundamentarea preŃurilor şi tarifelor pentru serviciile publice de gospodărie
comunală;
• Elaborarea şi implementarea unei strategii eficace de firmă;
• Elaborarea şi urmărirea implementării proiectelor în vederea creşterii eficienŃei
societăŃii comerciale.
Integrarea în noua societate globală internaŃională. În opinia A.N.R.S.C., creşterea
calităŃii managementului serviciilor publice de gospodărie comunală presupune integrarea
tuturor actorilor din sfera serviciilor publice în cadrul unei infrastructuri informaŃionale
naŃionale unitare. În acest sens, A.N.R.S.C. derulează proiectul de realizare a sistemului
informaŃional de culegere şi prelucrare a datelor referitoare la situaŃia existentă în cazul
sectorului serviciilor publice de gospodărie comunală, urmărindu-se optimizarea comunicării
între operatori şi A.N.R.S.C. precum şi asigurarea interoperabilităŃii cu celelalte sisteme
informatice dina administraŃia publică.
Bibliografie:
1. Androniceanu, A., „Managementul schimbărilor”, Editura ALL, Bucureşti, 1998.
2. Androniceanu, A., „Management public”, Editura Economică, Bucureşti, 1999
3. Drăgulănescu, N., Drăgulănescu, M., „Managementul calităŃii serviciilor”, Editura AGIR,
Bucureşti, 2003
4. Hinescu, A., „Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul serviciilor”,
Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003
5. Hinescu, A., Moise, A., „Managementul serviciilor” (în curs de apariŃie), Editura
RISOPRINT , Cluj Napoca, 2005
6. Micu, A., „Managementul serviciilor publice”, Editura FundaŃiei Universitare Dunărea de
Jos, GalaŃi, 2004
7. Moise, A., Hinescu, A., Popa, D., „Managementul serviciilor publice” (în curs de apariŃie),
Editura RISOPRINT, Cluj Napoca, 2005
8. Plumb, I., ş.a., „Managementul serviciilor publice”, editura ASE, Bucureşti, 2003
9. *** Managementul serviciilor publice, ConferinŃă A.N.R.S.C., 7 iulie 2004
568
METODE ŞI TEHNICI FOLOSITE ÎN MANAGEMENTUL
PUBLIC PENTRU SELECłIA FUNCłIONARILOR
PUBLICI PERMANENłI
PROF. UNIV. DR. ING. ACHIM MOISE

PROF. UNIV. DR. ARCADIE HINESCU
PREP. UNIV. DRD. IULIAN DOBRA
Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Tel: 0258/811512, Fax: 0258/806309, Cod 510009
Abstract:
The selection means an entire analysis process of human qualities and professionals ability of
the candidates to obtain their place and/or public function in the administration.
In the selection method there are a variety ways of choice like: tests, interviews, conversations,
problem-situation issue, etc.
SelecŃia constă într-un ansamblu de procese de analiză a calităŃilor şi a pregătirii

profesionale a candidaŃilor, în scopul numirii pe posturi şi/sau funcŃii publice în administraŃie a
funcŃionarilor publici necesari.
Din punct de vedere al tehnicii de alegere a funcŃionarilor publici, pe plan mondial,
există o gamă variată de moduri de selecŃie (conform fig. nr.1).
Convorbiri cu
candidaŃi
Cercetarea referinŃelor şi
Testele calificativelor candidaŃilor
METODE
ŞI
TEHNICI
Probele de Satisfacerea unor criterii

verificare a formale de
cunoştinŃelor candidaŃi
Fig. 1 Metode şi tehnici folosite pentru selecŃia funcŃionarilor publici permanenŃi
569
Candidatura prin poştă reprezintă unul dintre acestea şi constă în transmiterea unui
curriculum vitae, a unei scrisori de motivare din partea candidatului. Cel mai frecvent utilizat
este concursul sub diferite forme. Testele sunt frecvent folosite în FranŃa, S.U.A., Anglia,
Belgia, Olanda etc. Deseori se utilizează interviurile, conversaŃiile, simulările de situaŃii-
problemă, care urmează a fi rezolvate de candidaŃi
În România, metodele şi tehnicile manageriale folosite cu precădere pentru selecŃia
personalului din instituŃiile administraŃiei de stat sunt următoarele:
• convorbirea cu candidaŃii recrutaŃi – interviul;
• cercetarea referinŃelor şi calificativelor candidaŃilor;
• satisfacerea unor criterii formale de către candidaŃi;
• probele de verificare a cunoştinŃelor;
• testelor.
1. Convorbirea cu candidaŃii recrutaŃi – interviul. Datele personale ale candidatului

cuprinse în formularele pe care le-a completat în vederea înscrierii sale sunt analizate de
conducătorul său, cu scopul de a se verifica dacă persoana corespunde sau nu cerinŃelor
postului/funcŃiei vacante.
Deşi concluziile rezultate în urma interviului sunt subiective, totuşi în unele Ńări
democratice aceasta constituie o metodă importantă de selecŃie a personalului în sistemul
administraŃiei publice.
Printr-o astfel de comunicare se pot obŃine precizări privind datele cuprinse în
formularele completate de candidat.
Scopul discuŃiei constă în identificarea elementelor caracteristice privind
comportamentul consumatorului.
Prezentarea de către candidat a unor situaŃii din activitatea anterioară, reacŃiile lui faŃă
de acestea, ca şi conjunctura în care ele s-au produs sugerează unele trăsături specifice ale
comportamentului său.
De exemplu, atunci când schimbarea postului anterior s-a produs întotdeauna din cauza
neînŃelegerii cu colegii sau cu şefii, înseamnă că solicitantul este prea sensibil sau este o
persoană destul de dificilă şi, prin urmare, se poate trage concluzia că astfel de situaŃii s-ar putea
repeta şi în viitor.
Dacă şeful comisiei de examinare care poartă discuŃiile încurajează expunerea liberă de
către candidat, este, în general, uşor să se identifice trăsăturile caracteristice ale
comportamentului acestuia din felul în care prezintă activitatea anterioară.
Desfăşurarea liberă a discuŃiilor constituie una din metodele cele mai eficiente de
selecŃie a candidaŃilor. Aplicând-o, se asigură de obicei stimularea candidatului de a relata
despre experienŃa în domeniu, opiniile şi obiectivele sale.
În timp ce se evaluează rezultatele discuŃiilor şi se acordă calificativul pe baza lor,
comisia de examinare trebuie să identifice factorii care au determinat, în mod cert, o asemenea
interpretare.
Limitele acestei metode sunt în principal următoarele :
• dificultăŃi în conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidaŃilor;
• dificultatea în respectarea unor cerinŃe de către funcŃionarii implicaŃi în această
activitate;
• caracterul subiectiv al rezultatului interviului.
În plus, controlul asupra politicii de recrutare a funcŃionarilor devine dificil, întrucât
este puternic influenŃat de opiniile celor care procedează la selecŃia funcŃionarilor.
Avantajul pe care îl prezintă acest sistem sau tehnici rezidă în încrederea personală a
examinatorilor care efectuează selecŃia. Încrederea constituie o condiŃie esenŃială de natură să
asigure eficienŃa în activitatea desfăşurată în instituŃiile publice, în general, şi în cele din
administraŃie, în special.
2. Cercetarea referinŃelor şi calificativelor candidaŃilor. Investigarea referinŃelor
poate fi edificatoare în ceea ce priveşte selecŃia candidaŃilor.
570
Din cercetarea referinŃelor, un funcŃionar cu experienŃă poate obŃine informaŃii
suplimentare despre activitatea candidatului, unele detalii ale comportamentului acestuia,
domeniile în care a întâmpinat dificultăŃi, relaŃiile cu colegii şi superiorii săi şi, în general,
despre eficienŃa realizărilor sale.
Astfel de informaŃii urmează a fi confruntate şi interpretate în funcŃie de datele înscrise
în formularele completate de candidat. Se pot obŃine referinŃe utile de la alte persoane, cum ar fi
foştii colegi sau şefi ai candidatului.
3. Satisfacerea unor criterii formale de către candidaŃi. În accepŃiunea noastră,
aceasta reprezintă doar o etapă posibil de parcurs, care constă în stabilirea unor criterii formale
ce urmează a fi îndeplinite de candidat.
De exemplu, absolvirea unei anumite instituŃii de învăŃământ, este necesară participarea
la anumite programe de pregătire, specializare etc.
Tehnica se bazează pe un criteriu obiectiv, dar se deduce la un procedeu mecanic, motiv
pentru care nu îşi găseşte o largă aplicabilitate, în procesele manageriale de recrutare a
funcŃionarilor publici permanenŃi.
Frecvent, această formă de selecŃie a funcŃionarilor publici este utilizată la numirea în
funcŃii, pentru care pregătirea de specialitate are o însemnătate decisivă, diploma de absolvire a
instituŃiei de învăŃământ superior oferind garanŃia că funcŃionarul public are competenŃa
profesională necesară îndeplinirii sarcinilor. Din păcate, această formă neglijează aspectele
esenŃiale de luat în considerare de către instituŃiile publice interesate în selecŃia unor funcŃionari
publici. Realitatea a demonstrat că sistemul administrativ are nevoie de specialişti respectiv de
personal, cu pregătire specifică în domeniile în care se situează posturile şi / sau funcŃiile
publice vacante. Prin urmare, acceptarea unui candidat în sistem, doar pentru că îndeplineşte
unul sau mai multe criterii formale este o abordare incompatibilă cu obiectivele politicii de
personal într-un stat democratic, orientat spre eficienŃă şi eficacitate. De aceea, considerăm că
satisfacerea unor criterii formale în procesul de recrutare a funcŃionarilor publici este un aspect
necesar, dar nu suficient.
4. Probe de verificare a cunoştinŃelor. FaŃă de tehnicile prezentate, probele de
verificare a cunoştinŃelor sunt metode ştiinŃifice de selecŃie a funcŃionarilor publici şi constă în
participarea candidaŃilor la un examen sau concurs, uneori utilizându-se şi testele de cunoştinŃe.
InformaŃia despre existenŃa unui post vacant este adusă la cunoştinŃă printr-un anunŃ
însoŃit de date cu privire la condiŃiile de numire în funcŃia respectivă.
Nu se primesc decât cererile însoŃite de documente, care atestă că solicitantul satisface
condiŃiile legii.
Comisia de examinare a candidaŃilor pentru funcŃiile publice, administrative selectează
din numărul candidaŃilor pe aceia care corespund într-o măsură mai mare cerinŃelor postului
vacant.
Această formă îşi găseşte aplicabilitatea în majoritatea statelor democratice şi prezintă o
serie de avantaje.
Publicitatea oferă condiŃii pentru exercitarea unui control al opiniei publice privind
politica referitoare la funcŃionarii publici.
Informarea amplă asupra posturilor vacante permite solicitanŃilor din toate localităŃile
Ńării să participe la concurs.
În acest mod, se extind posibilităŃile de selecŃie pentru instituŃiile administrative şi se
stimulează funcŃionarii existenŃi să-şi îmbunătăŃească necontenit propria activitate.
Într-un astfel de sistem, funcŃionarii înŃeleg să-şi îmbunătăŃească pregătirea
profesională, fiindcă în caz contrar, se prezintă alŃi candidaŃi mai bine pregătiŃi care le
diminuează şansele promovării.
Sistemul ocupării funcŃiilor publice prin concurs facilitează schimbul de funcŃionari
între localităŃile Ńării şi între diferite instituŃii, care aparŃin sau nu sistemului administrativ.
Ca orice tehnică, selecŃia funcŃionarilor prin concurs are şi limite, cum ar fi:
posibilitatea unor denaturări în ceea ce priveşte organizarea concursului doar de formă pentru a
se acorda cu şi mai multă certitudine postul vacant candidatului ales cu anticipaŃie, sau
eventualitatea unei evaluări părtinitoare a cererilor prezentate.
571
Astfel, nu se poate stabili dinainte condiŃiile formale pe care urmează să le
îndeplinească candidaŃii pentru toate funcŃiile din administraŃie.
Totodată caracterizările prezentate de candidaŃi trebuie să fie realiste, obiective.
DorinŃa unui manager public de a promova un funcŃionar îl determină să-l caracterizeze
favorabil recomandâdu-l ca persoana potrivită pentru numirea pe un nou post / funcŃie.
Cadrul larg al concursului antrenează o afluenŃă de cereri şi provoacă dezamăgire celor
care nu reuşesc la concurs.
Reîntorşi în instituŃiile lor, aceştia din urmă pot avea dificultăŃi în relaŃiile personale,
mai ales cu superiorii, tocmai datorită voinŃei exprimate pentru schimbarea locului de muncă.
Prin metoda concursului se subestimează şi/sau se neglijează încrederea personală într-
un candidat care, în practică, de cele mai multe ori poate fi decisivă.
Probele de verificare sunt potrivite, în special în cazul concursului pentru ocuparea
posturilor, în care esenŃiale sunt cunoştinŃele profesionale de specialitate decât în acele posturi
în care predomină activităŃile socio-organizatorice.
Dintre toate metodele de selecŃie a funcŃionarilor din administraŃia publică, examenul
sau concursul, reglementat printr-un act normativ, poate asigura aplicarea unei politici
manageriale eficiente şi unitare pe întreg teritoriul Ńării în instituŃiile administrative.
Pentru eliminarea deficienŃelor posibile ale procesului de recrutare folosind probele de
verificare a cunoştinŃelor se recomandă:
• constituirea unor comisii mixte de examinare formate din persoane reprezentative
din conducerea instituŃiei publice, care a organizat concursul şi din specialişti din
afara organizaŃiei;
• generalizarea examenelor scrise urmate de probele orale de verificare a
cunoştinŃelor.
Această modalitate de selecŃie a funcŃionarilor publici permite identificarea profilului
profesional al candidatului, ceea ce este important, dar nu suficient, deoarece doar un bun
specialist nu este întotdeauna îndeajuns pentru buna funcŃionare a unui sistem. Profilul
profesional trebuie completat cu o serie de calităŃi, aptitudini şi deprinderi necesare unui
funcŃionar public eficace.
5. Testele de aptitudini şi deprinderi. Se utilizează în scopul eliminării
subiectivismului la selecŃia funcŃionarilor. Finalitatea lor constă în măsurarea şi aprecierea
unor elemente privind aptitudinile şi calităŃile candidaŃilor.
Elaborarea criteriilor de apreciere a calităŃilor personale cerute pentru îndeplinirea unui
gen de activitate face obiectul psihotehnicii, o ramură a psihologiei.
Testele alcătuiesc o metodă psihologică de investigare constând din una sau mai multe
probe, identice pentru toŃi candidaŃii, cu o grilă precisă de apreciere a realizărilor sau a erorilor
şi de măsurare a performanŃelor.
În practică, se utilizează mai multe tipuri de teste în acŃiunea de selecŃie şi orientare
profesională a candidaŃilor.
Nici o metodă nu este în întregime satisfăcătoare, deoarece există puŃine teste care să
permită măsurarea intensităŃii mai multor aptitudini şi / sau deprinderi simultan.
Utilizată în mod exclusiv, metoda testelor nu poate oferi bune rezultate.
Aceasta este utilă în special la selecŃia candidaŃilor pentru funcŃii tehnice în
administraŃia publică şi mai puŃin utilă în situaŃiile când doreşte selecŃia unor persoane care să
ocupe funcŃii de conducere.
Este foarte dificil să se stabilească în ce măsură candidatul posedă calităŃile necesare
postului, respectiv funcŃiei şi ce condiŃii sunt necesare pentru ca funcŃionarul public să poată
valorifica potenŃialul de care dispune.
Datorită varietăŃii funcŃiilor administrative şi deosebirilor în activitatea practică, chiar şi
pentru aceleaşi funcŃii exercitate în condiŃii diferite, cerinŃele solicitate candidatului diferă fără
îndoială. De asemenea, pentru diferite grupe specializate de funcŃionari din aceeaşi categorie
sunt formulate cerinŃe specifice.
572
Diversitatea însuşirilor personale solicitate funcŃionarului public diminuează din
eficienŃa testelor. Cu toate aceste rezerve, metoda testelor este recomandată pentru identificarea
trăsăturilor psihice, care facilitează alegerea celui mai potrivit titular de post.
Interesele managerului instituŃiilor administrative coincid adeseori cu ale candidaŃilor,
primele urmărind selecŃia funcŃionarilor publici potriviŃi pentru funcŃiile publice, iar ceilalŃi
descoperirea postului şi / sau funcŃiei publice care să le aducă satisfacŃie.
Psihotehnica urmăreşte aceleaşi obiective prin stabilirea unui raport între însuşirile
fizice-psihice, care facilitează alegerea celui mai potrivit titular de post.
Pentru a se stabili dacă solicitantul corespunde unui anumit post din structura unei
instituŃii publice, instrumentul folosit se poate completa cu alte metode.
Practica a demonstrat că un manager public sau un funcŃionar cu îndelungată experienŃă
în domeniul managementului resurselor umane, când apreciază însuşirile candidatului, poate
stabili cu mare procent de certitudine dacă solicitantul este sau nu corespunzător pentru a fi
numit într-un anumit post în structura instituŃiei publice.
Bibliografia:
1. ANDRONICEANU A., „Managementul public”, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
2. BURLOIU P., „Managementul resurselor umane”, Editura Lumina, Bucureşti, 1997;
3. CEAUŞU I., „Enciclopedia managerială”, Editura ATTR, Bucureşti, 2000;
4. HINESCU A., „Managementul resurselor umane”, Editura Astra; Blaj, 2002;
5. LEFTER V., „Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti, 1997;
6. MATHIS L.R. ş.a., „Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti,
1997;
7. MICU A., „Managementul serviciilor publice”, Editura FundaŃiei Universitatea „Dunărea de
Jos”, GalaŃi, 2004.
8. MOISE A., HINESCU A., „Managementul serviciilor publice”, Editura RISOPRINT, Cluj-
Napoca, 2005;
9. PLUMB I. ş.a., „Managementul Serviciilor publice”, Editura ASE, Bucureşti, 2003.
573
CONSIDERAłII PRIVIND COMUNICAłIILE FIRMEI ÎN
CONTEXTUL AUDITULUI CALITĂłII
CONF. UNIV. DR. NICOLAE DOBRIłOIU

Universitatea din Petroşani, dobritoiun_2001@yahoo.com
ANDREEA IONICĂ
Universitatea din Petroşani, andreeaionica2000@yahoo.com
Abstract: Quality Management System (QMS) will significantly change the way many
organizations communicate from the top management to all staff and employees. The results of the audit
can be influenced by communication. The type of information that an auditor needs to look for, is
evidence of how the organization objectives are translated into specific QMS objectives.
1. Specificul comunicaŃiilor firmei în procesul de auditare

Prin procesul de comunicare se transmit informaŃii pentru atingerea anumitor scopuri.
ÎnŃeleasă ca proces, comunicarea implică o derulare a operaŃiilor de codare, recodare, decodare
asupra mesajelor.
Elementele procesului de comunicare pot fi identificate în figura 1 reprezentând schema
cea mai simpla a procesului.
CONTEXT
E MESAJ R
FEED-BACK
Fig.1
În contextul auditării, rolul de emiŃător (E) si receptor ( R) se schimbă în funcŃie de

faza în care se află procesul de auditare. În prima etapă, auditorul funcŃionează ca receptor, iar
organizaŃia ca emiŃător, situaŃia se inversează în momentul încheierii raportului de audit (şedinŃa
de închidere) şi a diseminării rezultatelor. Feed-back-ul este asigurat în etapele imediat
următoare în cadrul auditurilor de urmărire.
Canalele formale de comunicaŃie trebuie să fie adaptate pentru a răspunde nevoilor,
scopului, şi timpului avut la dispoziŃie în vederea auditării.
În audit se integrează obiectivele comunicării formale cu cele ale comunicării
informale.
Adesea auditorul întâlneşte un grup de lucru, care nu este mulŃumit că este auditat şi
nici nu este încântat de statutul şi autoritatea sa. Auditorul trebuie să fie atent la sentimentele
acestor persoane şi să fie pregatit la tonul interogării. Pentru a te apropia de oamenii care se simt
marginalizaŃi se preferă intrebarea: "Ce v-ar place sa vedeŃi facut?" mai degrabă decât întrebarea
"Ce faceŃi?". Obiectivul auditorului este de a obŃine întotdeauna maximum de informaŃii din
orice întrebare formulată, de aceea o întrebare simpla, exprimată în termeni obisnuiŃi, pusă unui
auditat nemulŃumit, va obŃine de obicei o replică minima. Întreband asemenea persoane dacă
primesc tot sprijinul de care au nevoie, auditorul va deschide poarta plangerilor şi, astfel, el va
574
observa cum funcŃionează sistemul de comunicare în realitate, decât cum ar trebui să
funcŃioneze sau cum este planificat.
Prin urmare, auditorul trebuie să aibă abilitatea să-1 faca pe auditat să comunice în mod
firesc, având în vedere scopul interogării. De asemenea, el trebuie să fie capabil să-şi schimbe
modul de exprimare pentru a obŃine datele de care are nevoie în vederea atingerii obiectivelor
auditului.
În ceea ce priveşte mesajele, acestea sunt codate şi decodate de către echipa de audit.
Auditorul trebuie să codifice mesajele, să formuleze întrebările având în vedere caracteristicile,
activitatea şi personalitatea celui chestionat. Confuziile pot să apară din neînŃelegerea termenilor
tehnici sau din exprimarea neclară. Există anumite tehnici de auditare cum ar fi ascultarea activă
şi tehnicile generale de interviu.
Ascultarea activă este o tehnică pe care mulŃi o consideră dificil de utilizat pentru că ei:
− nu-l lasa pe emiŃător (vorbitor) să-şi urmeze ritmul şi aud numai ce vor sau ce
asteaptă ei să audă (la nivelul receptorului apare filtrajul sau distorsiunea);
− reacŃionează prematur şi / sau emoŃional;
− permit divagaŃiile, care afectează capacitatea de concentrare;
− se "dezacordează”, dacă subiectul devine dificil, din punct de vedere emoŃional;
− vorbesc prea mult.
Principalul mod în care auditorii pot obŃine informaŃii cu privire la funcŃionarea
sistemului calităŃii este prin a adresa întrebari persoanelor care desfăşoară activităŃi în zona
auditată. Făcând acest lucru, ei îşi completează informaŃiile obŃinute din materialele prezentate
şi oferă celor auditaŃi prilejul de a explica sistemele şi metodele de lucru utilizate.
În fiecare zonă auditată, auditorul formulează întrebări referitoare la activitatea
desfăşurată, procedurile, documentaŃia utilizată, echipamentele folosite şi care este stadiul
activităŃii desfăşurate.
Mediul, contextul comunicării se referă la situaŃia particularizată în care are loc
comunicarea: auditarea. Astfel comunicarea se desfăşoară într-un context cu care se
întrepatrunde.
Este important faptul ca procesul comunicării poate fi perturbat prin apariŃia unor
factori (bariere în comunicare, perturbaŃii) care diminuează, amplifică, împiedică sau
deformează mesajele:
− la nivelul emitatorului/ receptorului: deficienŃe de exprimare, respectiv
recepŃionare;
− deficienŃe emoŃionale, atitudinale; idei preconcepute etc.;
− la nivelul canalelor: informaŃia emisă pentru un canal este receptată pe un alt canal;
− la nivelul mesajului: folosirea cuvintelor cu sensuri diferite; expresii personale,
difuze, limbaje insuficient cunoscute de cei implicaŃi în comunicare;
− la nivelul mediului: climat poluat (fonic, vizual etc.); folosirea necorespunzatoare a
suportului de informaŃie.
2. Integrarea comunicaŃiilor firmei în vederea auditului în structurile
organizatorice specifice calităŃii
Implementarea sistemului de management al calităŃii aduce modificări la nivelul
structurii organizatorice a firmei. Structura organizatorică trebuie să fie flexibilă, să fie capabilă
să răspundă cerinŃelor de îmbunătăŃire continuă, să constituie suportul unei comunicări eficiente.
Organizarea matricială este cea mai potrivită unui sistem de management al calităŃii.
Avantajele aduse de o astfel de structură:
− adaugă un plus de coordonare orizontală faŃă de ceea ce este posibil într-o structură
funcŃională;
− favorizează munca în echipă şi deci permite o eficienŃă distribuire şi redistribuire a
personalului, echipamentelor şi resuselor.
Acestea cer însă ample modificări ale culturii organizaŃionale, care să favorizeze nevoia
sporită de colaborare, comunicare şi deschidere spre schimbare.
575
S-a luat ca exemplu pentru punerea în evidenŃă a comunicării într-o astfel de structură
matricială, funcŃiunea producŃie aflată într-o strânsă corelaŃie cu celelalte domenii funcŃionale
ale firmei (fig. 2)
În ideea tratării asigurării calităŃii ca un proces transfuncŃional, comunicaŃiile orizontale
capătă o semnificaŃie şi o importanŃă deosebită. Calitatea nu este obŃinută ca rezultat numai al
activităŃii dintr-o funcŃiune a firmei, ci este rezultatul unui efort conjugat, a comunicării şi
colaborări în cadrul şi între grupurile de lucru din diferite domenii funcŃionale.
Grupul de muncă se referă la un numar de persoane care împreună realizează o
activitate sub conducerea unui manager. Grupul are obiective, elemente ce decurg din
obiectivele generale ale organizaŃiei. Grupurile se pot forma:
− prin raporturi de atracŃie şi simpatie între membrii, ce conduc la un grad înalt de
colaborare, înŃelegere;
− prin dinamism, conflictele generate de unele dezacorduri conducând la progres.
Grupul de muncă se caracterizează prin:
− unul sau mai multe obiective comune;
− norme de comportament sau conduită acceptată;
− un anumit statut (îndatoriri, drepturi, obligaŃii);
− un anumit rol (maniera în care sunt asumate funcŃiile din statut);
− comunicarea din grup pe baza unor relaŃii socio-afective care pot forma/ favoriza
realizarea obiectivelor.
Organizarea pentru calitate îmbracă forme specifice ale grupului de lucru în care
comunicarea formală şi cea informală interferează (cercurile calităŃii, echipele de proces).
Un tip special de comunicare în grup în vedrea auditului este şedinŃa văzută ca o formă
de dialog prin care: se transmit informaŃii; se adună informaŃii; se analizează, sintetizează
informaŃii; se decide. ŞedinŃa poate fi: decizională, de informare, de căutare-explorare, de
empatizare etc. EficienŃa funcŃionării grupului, calitatea procesului de comunicare la nivelul său,
succesul întrunirilor de grup depind în mod direct de felul în care membrii grupului dat îşi
asumă în mod conştient anumite roluri specifice.
576
În timpul auditării se folosesc toate tipurile de comunicare interpersonale (comunicare
verbală, comunicarea nonverbală, comunicarea scrisă, comunicarea grafică) transcrise în
metodele şi tehnicile de auditare. Succesul comunicării depinde şi de calitatea membrilor
echipei de audit.
3. Auditul şi managementul de vârf

În principiu, acŃiunile managerilor sunt orientate spre patru direcŃii distincte în obŃinerea
performanŃei: profitabilitate, competitivitate, eficienŃă şi flexibilitate. În fond, obiectivul
principal al performanŃei manageriale este obŃinerea performanŃei.
O modalitate de examinare a performanŃei manageriale este legată de studiul
sintagmelor ,,staff and line" şi ,,staff and staff". Un manager de tip ,,line" desfăşoară activităŃi
care sunt apropiate de scopul central al organizaŃiei respective: producerea şi vânzarea bunurilor
realizate. Un manager de tip ,,staff" desfăşoară activităŃi care susŃin în diferite moduri atingerea
scopului central al organizaŃiei. Se ajunge astfel la situaŃia când manageri tip ,,staff" devin
consultanŃi pentru manageri de tip ,,line". În cadrul acestor sisteme au loc schimburi de
informaŃii ce se transmit prin diferite canale de comunicaŃii.
Analiza coroborată a conceptelor de ,,linie" şi ,,staff" conduce la concluzia că cel mai
semnificativ aspect îl constituie studiul relaŃiei dintre ele. Autoritatea tip ,,linie", văzută în
paralel cu autoritatea tip ,,staff", arată relaŃia completă de la superior la subordonat. Această
gradare de autoritate se poate identifica în aproape toate organizaŃiile ca o serie foarte precisă de
paşi. Toate aceste activităŃi, fie ele tip ,,staff", fie ele tip ,,linie", se bazează pe un summun de
relaŃii comunicaŃionale interpersonale. Managerii produc informaŃie (care trebuie înŃeleasă); ei
emit comenzi şi instrucŃiuni (care trebuie înŃelese şi executate), depun eforturi de a influenŃa
obŃinerea unei soluŃii sau alteia într-un proces managerial. Astfel, modul în care comunică
managerii, atât ca emiŃători, cât şi ca receptori, este crucial pentru obŃinerea performanŃei
efective.
Auditorii ar trebui să implice managementul vârf în raportul de audit, să-i invite să
deschidă şi şa încheie întâlniri, prevăzând suficient timp în planul auditului pentru a-i intervieva,
pentru a discuta despre stadiul auditului direct cu ei şi pentru a căuta dovezi ale implicării lor.
Auditorul trebuie să identifice procesele de management:
− să inteleagă organizaŃia şi structura ei managerială, prin intermediul informaŃiilor
cuprinse în organigrame, raporturi anuale, planuri de afaceri;
− să înŃeleagă cultura organizaŃiei şi a managementului de vârf cu scopul de a
determina influenŃa acestora asupra planului de audit şi să facă ajustarile adecvate;
− să planifice interviului cu managerii de vârf, pentru a asigura sincronizarea
acŃiunilor;
Un auditor cu experienŃă limitată nu ar trebui să fie desemnat să intervieveze
managementul de vârf.
4. Auditul – proces complex de comunicare ce depăşeşte graniŃele
organizaŃiei
„Altădată (adică înainte de anii 1990), întreprinderea avea o componentă exterioară şi
una interioară. În afară acŃionau serviciile comerciale în căutarea clientului. În interior lucrau
toŃi ceilalŃi: producători, gestionari, cadre administrative, cercetători. Cei dinăuntru şi cei din
afară nu se cunoşteau, nu se întâlneau şi, fireşte, mai degrabă îşi presupuneau reciproc existenŃa
decât se apreciau.
Astăzi această graniŃă etanşă a dispărut. ClienŃii, piaŃa năpădesc întreprinderea.
OrganizaŃiile nu mai sunt doar pe verticală, ierarhice, ci se întretaie, în toate direcŃiile. Modul de
funcŃionare este acum în calitate de BU, ca “business units”- iar dintre cele două cuvinte, cel
mai important este evident “business” Nu se mai pot da doar directive, e nevoie să comunici, să
convingi, e nevoie să vinzi” [1]
577
Auditurile interne asigură garanŃia unor produse, procese, sisteme conforme cu cerinŃele
clienŃilor. Comunicarea client-furnzor este fluidizată prin intermediul auditului de secundă
parte, iar garanŃia calităŃii poduselor pe piaŃă este oferită de auditul de terŃă parte de către
organisme acreditate.
Bibliografie
1. Commarmond, G. , Exiga A. “Arta de a comunica si de convinge”, Ed. Polirom Iasi:; 2003
2. Dinu, M. “Comunicarea”. Algos Bucuresti:, 2000
3. Prutianu, S. “Manual de comunicare si negociere în afaceri”. I-a ed. Ed. Polirom Iasi 2000
4. Radu, E. “Conducerea resurselor umane”, Ed. Expert, Bucuresti, 1999
5. Simionescu,A. coordonator “Manual de Inginerie Economică - Management general”,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
578
LIDERUL - PROCES ÎN CONTEXTUL
MANAGEMENTULUI SCHIMBĂRILOR TEHNOLOGICE
PROF.UNIV.DR.ING. ACHIM MOISE

PROF.UNIV.DR.ING. ARCADIE HINESCU
PREP.UNIV.LARISA COCOI
Universitatea,,1Decembrie 1918,” Alba Iulia, Str. Nicolae Iorga, nr.11-13
E-mail catedra_managementmarketing@yahoo.com
With the evolution of the science society and of knowledge worker, as Peter Drucker mentions,
we will be faced more and more with the situation of controlling our systems by adopting a wide vision
regarding the whole process and the necessary interdependence to succeed in developing a personal
attitude by decoding processes and managing transitions, which will form us all as process-leaders.
Metodelor de proces tehnologic pentru întreprindere le corespund modelele de proces

pentru individ sau manager în contextul promovării managementului schimbărilor. Doar fiind
conştientă de procesul pe care îl traversează, percepând, de exemplu, semnele ce anunŃă o criză,
cineva poate să-şi ia în propriile mâini evoluŃia, să efectueze schimbările necesare şi să câştige
în maturitate.
Robert Fritz a avut o contribuŃie fundamentală la înŃelegerea proceselor umane într-o
lucrare publicată în 1984 şi devenită celebră: The Path of Loast Ristance. El a arătat că
evoluŃia unei persoane este un proces creator care provine din tensiunea existentă între
aspiraŃiile sale(“viziunea” sa) şi realitatea pe care această persoană o trăieşte. Şi prin anumite
alegeri fundamentale, când procesul ajunge la maturitate, orice persoană poate să-şi orienteze
viaŃa şi să o facă să evolueze în direcŃia dorită, aşa cum un lider sau manager orientează
oamenii, firma sau procesele tehnologice în conformitate cu principiile de eficienŃă ale
managementului schimbărilor.
Atunci când cineva ajunge să perceapă buclele repetitive care-i împiedică evoluŃia, el
poate să evolueze cu o treaptă pe traseul personal. Departe de a constitui capcane care să-l
închidă într-un cerc vicios, aceste încercări îi oferă un mijloc de a ieşi din ele. Cu condiŃia de a
gândi totul ca un proces. Procesul ne arată că după criză urmează renaşterea sau schimbarea
umană, managerială sau tehnologică.
1. Descifrarea procesului de lider şi întreprinderii-proces.
Se cunoaşte bine faptul că liderul are rolul de a înŃelege procesele individuale ale
persoanelor cu scopul de a atenua amplitudinea ciclurilor vieŃii(ale persoanelor sau produselor,
ale proceselor tehnologice) şi de scurtă durată. El poate să scurteze traversarea tunelului, dacă
nu chiar să suprime tunelul; lui îi revine sarcina de a-i face pe colaboratorii săi să înŃeleagă
fazele sau etapele de dezvoltare sau transformare, dar nu să parcurgă drumul respectiv în locul
oamenilor sau subordonaŃilor firmei. În mod gradat, liderul îşi învaŃă astfel anturajul să
înŃeleagă marile dinamici, să stabilească punŃi între diferite discipline, să privească în jurul său
şi să aibă o viziune panoramică. De exemplu, liderul poate să atragă atenŃia asupra
paralelismului din teoria comunicării şi concepŃiile privind întreprinderea de-a lungul timpului.
A comunica a însemnat, pe rand, a vorbi bine apoi a transmite bine, apoi a se
concentra asupra celuilalt, pentru ca în final, să se ajungă la o concepŃie globală în cadrul
căreia interlocutorii fac schimbări sau schimburi în interiorul unui vast sistem alcătuit din
numeroşi factori care interacŃionează(atmosfera de schimb, convingerile personale,
apriorismele, calitatea capacităŃii de a asculta, subînŃelesurile…).
579
În ceea ce priveşte întreprinderea, aceasta a avut ca funcŃiuni succesive pe acelea de a
produce, a vinde, apoi de a-şi asculta clientul şi de a anticipa nevoile acestuia. În prezent, ea
este un sistem deschis, în interacŃiune cu partenerii, clienŃii, salariaŃii săi, cu mediul său
înconjurător. Modul cum vinde şi spiritul în care lucrează contează tot atât de mult cât produsul
sau serviciul pe care ea îl propune. În a cincea fază de evoluŃie domină, în ceea ce priveşte
comunicarea, co-creaŃia şi teoria realizării producŃiilor, iar din partea firmei, întreprinderea-
proces şi influenŃa viziunii(intenŃia strategică creatoare). Şi în întreprindere, nu mai există
”structură bună foarte solidă şi nici organizare stabilă”. NoŃiunea de “bun” sau de “bine” nu este
asociată cu “solid” sau imperturbabil, ci un proces transformator, schimbător sau un proces
evolutiv, care traversează crize şi turbulenŃe, pentru a trece de la o stare la alta de echilibru
relativ. ConsecinŃa imediată: nici o întreprindere fără crize, nici fără tranziŃii şi nici o echipă fără
conflicte sau tulburări în interior. Arta liderului va consta în a transforma aceste pasaje dificile
în experienŃe profitabile care vor permite tuturor să înveŃe a învăŃa şi să se maturizeze
progresiv.
2. Ieşirea în evidenŃă a liderului-proces.
Astfel, contrar liderului care gândea “stări”, liderul-proces ştie mai întâi să despartă
aparenŃele de conŃinut şi, de asemenea, nu se pierde printre factorul emoŃional, conflicte sau
cifre, reuşind să vadă situaŃia de sus şi să discearnă procesul. SituaŃia poate fi satisfăcătoare, dar
totuşi ea poate să prefigureze declinul- tot aşa cum puŃin bine precede adesea sfârşitul. Sau
poate fi catastrofală, dar să conŃină semnul ce anunŃă înnoirea sau schimbarea. Liderul trebuie să
fie deci capabil să descifreze evenimentele şi să împărtăşească această înŃelegere oamenilor din
întreprinderea sa. Tocmai el este cel care dă sensul, dar nu poate să o facă decât dacă se remarcă
prin seninătate şi echilibru personal.
3. Liderul-proces:profilul său.
Flexibilitatea sa la schimbare merge mână în mână cu o mare curiozitate, cu puterea de
a asculta şi de a observa permanent, care sunt deosebit de ascuŃite. De asemenea, în ceea ce-l
priveşte, el are dorinte, el are dorinŃa puternică de a evolua, iar firma să progreseze. Mai mult
chiar, această dorinŃă de maturitate trebuie să domine tentaŃia de a controla totul. O stare se lasă
numită, măsurată, dominată. Un proces este un organism viu care se dezvoltă după propria
logică şi este liber să capete direcŃii imprevizibile. Pilotajul suplu pe care îl cere contrazice,
deseori, modul nostru tradiŃional de a gândi. Liderul-proces trebuie uneori să arunce testul şi să
lase situaŃia să se deterioreze dacă a întrezărit deja faza următoare; mai degrabă să lase o
persoană să se descurce cu propria problemă, decât să o salveze, dacă a întrezărit o verigă a
învăŃării; să-i lase pe ceilalŃi să-şi recapete suflul între două faze, fără să cedeze tentaŃiei de a
reîncepe deîndată lucrul pentru a urca şi mai sus la nivelul rezultatelor…
Liderul-proces, are, de asemenea, sensul de timing; pricepere ce vine nu din mental, ci
de la realitate, o senzaŃie aproape fizică, care Ńine în cazul unora de fler, iar în cazul altora, de
suflet. În analiza sa asupra proceselor, liderul va trebui să dezvolte, în acelaşi timp, sensul
timing-ului-al progresiei pe pământ-şi pe cel al viziunii. Primul îl va ajuta să-şi construiască
proiectele pe termen lung şi să le împărtăşească, celălalt să le dea oamenilor sentimentul de
siguranŃă prin etape concrete cu finalizarea pe termen scurt. Nu este întâmplător că asistăm,
după triumful marilor proiecte şi capacităŃi de organizare, la reîntoarcerea în forŃă a
managementului schimbărilor tehnologice, a ecologiei, a ritmurilor naturale, a observaŃiei de
sine şi că apare convingerea că există o ştiinŃă a naturii, care se pierde.
În sfârşit, pentru că o întreprindere este înainte de orice o Ńesătură de relaŃii, liderul
acestui proces uman va trebui să dezvolte dimensiunea sufletească, aceasta fiind izvorul viu al
rodirii managementului schimbării tehnologice.Nici o schimbare durabilă nu poate fi făcută cu
succes fără ca o dimensiune de suflet să fie prezentă.
Gândirea-proces este o perspectivă mai creatoare, care îŃi insuflă dorinŃa de a te
aprecia prin realizări şi prin capacitatea de a realiza un proiect al managementului schimbărilor
tehnologice împreună cu alŃii.
580
4. Liderul-proces:datoria sa.
În esenŃă, liderul sau managerul trebuie să administreze evident trei elemente: mai întâi
dezvoltarea competenŃelor individuale, răspunzând întrebării: “De care competenŃe anume voi
avea nevoie peste cinci ani în echipă sau în întreprinderea mea?”Apoi, alegerea structurilor şi
organizarea care ar favoriza cel mai bine punerea acestor competenŃe în evidenŃă. Structura nu
este niciodată neutră: ea are o funcŃie într-un fel pedagogică-ea permite sau împiedică învăŃarea
anumitor comportamente. O structură poate fi sincronă cu piaŃa sa şi în permanentă schimbare
sau mutaŃie, dar poate şi să degajeze un sentiment de siguranŃă: totul depinde de felul în care
întreprinderea îşi analizează, în acelaşi timp, atât trecutul cât şi rezultatele şi de felul cum îşi
conturează viitorul şi orientările.
În sfârşit, liderul va gira, în paralel, stilul de management, care , ca structură, trebuie
să le plieze la obiectiv. Cel care are o piramidă în gândirea sa şi îşi spune “Sunt cel mai bun
pentru că eu sunt şeful” sau “Ce contează ce gândesc ceilalŃi, mie îmi revine ultimul cuvânt” nu
trebuie să se mire că vor constata că are în faŃă nişte colaboratori, care, cu cel mai redus simŃ al
responsabilităŃii, îşi limitează intervenŃiile strict la ceea ce li se cere, în rest adoptând politica
struŃului.
Îmbinarea acestor trei elemente-competenŃe, structură şi stil de managementconduce la
learning organization , adică la firma care transmite întregului său personal gustul de a învăŃa
să înveŃe şi de a se perfecŃiona zi de zi. În alŃi termeni spus, întreprinderea a pătruns într-o logică
de proces şi într-un mod similar, acelaşi lucru l-a făcut fiecare salariat în parte. Se dezvoltă
flexibilitatea nu pentru că se imaginează structuri din ce în mai flexibile, ci pentru că
membrii structurii devin din ce în ce mai flexibili. Din punct de vedere mental şi creativ, ei
se adaptează pentru că au ştiut să schimbe un vechi intelect ofensat şi puŃin rigid cu o minte
vibrând, ce evoluează în context cu managementul schimbărilor tehnologice în dorinŃa de a
introduce noul şi de a face mereu mai bine, mai eficient.
Liderul (individul)-proces ca şi întreprinderea-proces fac din experienŃele lor un film
fotografic gata oricând să fie developat, despre care ştim că dincolo de camera obscură, va
deveni, orice s-ar întâmpla, o imagine pozitivă ce atrage după sine alte creaŃii. Nici unul nu
crede că există un adevărat universal valabil şi nici chiar un adevăr constant pentru aceeaşi
firmă sau pentru acelaşi individ sau lider pe parcursul vieŃii sale.Adevărul este schimbător, căci
privirea ce o aruncămasupra lui este un proces.
5. Liderul-proces: instrumentele sale.
Se poate spune că orice lider-proces are ca prim instrument o gândire diferită; el nu
confundă conŃinutul cu procesul; el nu judecă precum Aristotel sau Newton:el se află la acelaşi
nivel cu lumea viitoare, cu cea a integrării, mai degrabă decât cu cea a excluderii, cu cea a
cooperării şi nu cea a confruntării. Îi place să găsească soluŃii ce ies din logica binară, să creeze,
împreună cu ceilalŃi, “cea de-a treia cale”, la fel de valoroasă şi inovatoare.
Diversitatea de cultură şi competenŃe din echipele sale constituie al doilea instrument al
său, care-l fereşte să se lase împiedicat de propriile-i certitudini şi-i face pe toŃi să aibă o optică
nouă, să promoveze şi managementul schimbărilor tehnologice. Prin gust, prin practică, în
esenŃa sa, liderul-proces este transcultural .
El este obişnuit cu călătoriile, acceptă în practică elementul surprizător, cu acceptarea
diferenŃierilor, cu deschiderea către alte moduri de a gândi şi a acŃiona. Într-o întâlnire, el
ştie să însufleŃească dezbaterea şi să facă să se înainteze spre luarea deciziei, concentrându-se
asupra procesului şi nu asupra conŃinutului discuŃiilor legate de schimbare, de introducere a
noului în tehnologie. El şi-a format o ştiinŃă a comunicării datorită metaforelor, arhetipurilor şi,
mai ales, limbajul grafic. Liderul-proces permite întregii echipe să vadă negru pe alb (sau
colorat pe hârtie) procesul său colectiv de gândire şi acŃiune. Asociată cu Team Performance
Model care permite înŃelegerea dinamicii echipelor, această metodă managerială are o putere
remarcabilă.Relevând în faŃa unui grup procesul prin care trece, îl ajută pe liderul-proces să-şi
asume responsabilitatea evoluŃiei sale, să anticipeze tranziŃiile şi să depăşească cu succes etapele
dificile. Din punctul său de vedere intuiŃia şi creativitatea pot fi învăŃate sau mai degrabă
581
dezvoltate în mod firesc din momentul când au fost forŃate zăvoarele care le blochează.
Metodele moderne ale managementului schimbărilor tehnologice şi utilizarea lor pe scară în
procesul de comunicare din întreprindere, rezolvarea problemelor, crearea consensului,
pregătirea unei noi viziuni, elaborarea unor planuri de acŃiune colective…dezvoltă nu numai
intuiŃia fiecăruia, dar şi aptitudinea echipelor de a gândi “sisteme” de management. Logicile
neliniare (şi mai ales logicile sistematice) nu pot fi prinse sau înŃelese fără a recurge la desene,
imagini, scheme, metafore vii, pe scurt, fără a recurge la tot ce decurge din metodele vizuale.
“Spiritul nu funcŃionează într-o manieră binară, ci holografică, spune David Sibbet, este firesc
deci ca reprezentarea cea mai eficientă a gândirii să se afle alături de abordările tridimensionale
mai degrabă decât de cele bidimensionale. Originalitatea metodelor manageriale grafice folosite
în managementul schimbărilor tehnologice îi ajută pe manageri să-şi dea seama de formele
gândirii, de structuri şi de procese, fiind ele însele forme, structuri şi procese. Ele facilitează
deci accesul la atitudinile de cooperare, pentru că participanŃii văd clar că această cooperare şi
înŃelegere sunt posibile, oricare ar fi universurile cărora le aparŃin unii sau alŃii”. Pentru David
Sibbet, un lider proces este pur şi simplu “cineva care îşi pune priceperea în serviciul proceselor
tehnologice, manageriale naturale, care crede în inteligenŃa şi intuiŃia de grup şi care creează un
spaŃiu de siguranŃă pentru ca viaŃa să poată să se exprime.Dacă se vede că putem să ne
înŃelegem, să creăm proiecte împreună, să ducem la bun sfârşit realizările şi să învăŃăm a învăŃa,
întreaga întreprindere îşi regăseşte speranŃele şi energia vitală”.
Bibliografie:
1. Androniceanu, A.- Managementul schimbărilor. Valorificarea potenŃialului creativ al
resurselor umane, Editura ALL,Bucureşti, 1998;
2. Burduş, E.-Managementul schimbării organizaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
3. Drucker, P.-Mananging for the Future, Truman Talley Books Dutton, New York,1992;
4. Drucker,P.-Management strategic, Editura Teora, Bucureşti, 2001;
5. Erikson, E.-The Life Cycle Completed, Norton&Company, 1985;
6. Fritz, R.-The Path of Least Resistance, DMA Inc, 1984;
7. Hinescu, A.-Management, Universitatea ,,1Decembrie 1918,, Alba Iulia, 1998 ;
8. Hinescu, A.-Management-Marketing, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2002 ;
9. Kotler, Ph.-Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti,1997;
10. Le Saget, M.-Managerul intuitiv.O nouă forŃă, Editura Economică,Bucureşti,1999;
11. Sibbet, D.-The Team Performance Model, Team Building, NTL Institute for Applied
Behavioral Science and University Associates, 1998;
12. *** On Becoming Leader, Addison-Wesley, Reading, Mass;trad.fr.,Profession leader, Inter
Editions, Paris, 1991.
582
CONFLICTELE ŞI MANAGEMENTUL REZOLVĂRII LOR
PROF.UNIV.DR. ARCADIE HINESCU

Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia str. N. Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, tel.: 0258-710015
ASIST.UNIV.DRD. CLAUDIA MOISĂ
Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia, str. N. Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, tel.: 0258-811512,
e-mail: claudiapatrut@yahoo.com
Abstract: As it concerns the mangerial strategies of solving the conflicts, it should be said that,
in practice, we should begin with the understanding of some situations witch can produce conficts and
they are delimited as being the causes foir these, but they also contain directions for solving the conflicts.
La intersecŃia mai multor ştiinŃe – psihologia, sociologia, pedagogia, dreptul,

politologia, managementul, etica – este în curs de structurare o nouă disciplină, şi anume,
managementul rezolvării conflictelor.
În viaŃa de zi cu zi suntem confruntaŃi adesea cu multiple conflicte; de cele mai multe
ori, este bine să reuşim să le prevenim ori, în caz că acest lucru nu mai este posibil, măcar să le
reducem intensitatea. Câteodată nici acest lucru nu merge şi atunci suntem puşi în situaŃia de a
face eschive complicate şi de a face funcŃionale o serie de “jocuri de comunicare” sau
strategii manageriale pentru a rezolva conflictele apărute.
Pentru a ne introduce în acest sistem, este util să ne întoarcem pentru început în sfera
definirii conflictului şi caracterizarea sa generală.
Termenul de conflict provine, după cum se ştie, de la latinescul conflictus, desemnând
“lovirea împreună cu forŃă” şi implicând prin aceasta “dezacorduri şi fricŃiuni între membrii
grupului, interacŃiune în vorbire, emoŃii şi afectivitate” (D. R. Forsyth, 1983 ). T.K. Gamble şi
M. Gamble (1993) definesc conflictul ca o variantă pozitivă în sensul că “dincolo de toate
perspectivele, conflictul este o consecinŃă naturală a diversităŃii”.
Conflictul este “o situaŃie în care elemente în aparenŃă incompatibile exercită forŃă în
opoziŃie sau în direcŃii diferite (S.M. Heitler, 1993).
“Conflictul înseamnă procentajul din divergenŃa intereselor sau credinŃa că aspiraŃiile
cotidiene ale părŃilor nu pot fi îndeplinite simultan” ( J.Z. Rubin, D.G. Pruitt, S.H. Kim, 1994 ).
“Conflictul este conceput ca o sursă de schimbare a individului, a sistemului în care
evoluează acesta” (A. Stoica – Constantin, A. Neculau, 1998).
În acelaşi timp, rezolvarea de conflict este văzută în accepŃiile ce le prezentăm mai jos,
accepŃii de care trebuie să Ńină seama managerii din domeniul resurselor umane.
În managementul rezolvării conflictelor, I. Stoica şi A. Neculau, arată că managerii
trebuie să înŃeleagă faptul că rezolvarea conflictelor “ înseamnă că toate părŃile implicate ajung
în mod liber la un acord, după ce au redefinit şi reperceput relaŃiile dintre ele şi după ce au făcut
evaluarea, adică au examinat şi luat în calcul toate elementele relevante a relaŃiilor”.
“În sens psihologic, atât rezolvarea conflictelor, cât şi rezolvarea problemelor Ńin de
încercarea de a face faŃă incongruenŃei, nepotrivirilor între ceea ce este şi ceea ce ar putea fi “
(M. Fryer, 1998).
Managementul rezolvării conflictelor se referă la “dobândirea sau găsirea de soluŃii care
satisfac toate cerinŃele aparenŃelor forŃelor de conflict (S.M. Heitler, 1993).
Există trei elemente importante în managementul rezolvării unui conflict, după autoarea
americană Susan Heitler: simptom, proces şi conŃinut, acestea fiind susŃinute de trei
perspective majore în ceea ce priveşte sistemul strategiilor conflictului: confruntarea, evitarea
şi rezolvarea conflictelor. Toate trei depind de eficienŃa indivizilor de a folosi diferite procese
de influenŃare socială. În ceea ce priveşte confruntarea, acest fenomen se face cu costurile
583
celeilalte părŃi; evitarea se face cu costuri din partea noastră; pe când rezolvarea problemei
presupune deopotrivă cheltuieli şi beneficii pentru toate părŃile implicate ce încearcă împreună
să rezolve conflictul.
În ceea ce priveşte strategiile manageriale de rezolvare a conflictelor, trebuie spus că, în
practică, se cuvine să pornim de la sesizarea unor situaŃii care pot produce conflicte şi pot fi
delimitate drept cauze ale acestora, dar conŃin şi direcŃii de rezolvare a conflictelor. Astfel, o
cauză probabilă de conflict la o firmă poate fi diminuarea resurselor pentru realizarea sarcinilor
şi obiectivelor întreprinderii. În acest caz, managerii pot identifica mai multe etape în utilizarea
resurselor pentru rezolvarea conflictelor.
Managerii vor stabili mai întâi, de ce resurse dispune firma ( în practică trebuie să se
Ńină seama de faptul că există resurse manifeste, evidente, dar putem identifica şi resurse
ascunse, nemanifeste, utile însă în managementul rezolvării conflictului). Pentru a face o listare
a tuturor acestor resurse, se poate folosi reuniunea Brainstorming.
Într-a doua etapă , se va realiza o hartă a resurselor grupate pe trei dimensiuni:
• ce resurse s-au identificat ca disponibile;
• ce resurse îi trebuie firmei pentru a-şi îndeplini obiectivele sau sarcinile;
• ce resurse ar mai putea obŃine firma şi dacă investiŃia în aceste noi resurse este
eficientă.
În sfârşit, într-o a treia etapă, se va utiliza procedeul autochestionării (self-questioning)
pentru a dezvolta resursele pe palierul de la “ce resurse avem” la “ce resurse putem obŃine”.
Acest lucru ne oferă posibilităŃi de a obŃine resurse identificate ca utile, poate chiar prin
modificarea şi transformarea celor existente (acest lucru se poate face pe următoarele categorii:
de utilizat în alte scopuri; de adaptat; de modificat; de mărit; de micşorat; de înlocuit; de
reclasat; de inversat; de combinat; etc.).
Totuşi, există cazuri în care dezacordurile dintre persoane sau grupuri de persoane nu
pot fi rezolvate încă din această etapă, şi atunci este necesară dezvoltarea unor strategii
manageriale de rezolvare a conflictelor ( acestea din urmă pot să dezvolte o arie extrem de largă
de condiŃii practice, de la strategii ineficiente la strategii manageriale eficiente de rezolvare a
conflictelor. R. Steers sugerează câteva asemenea strategii folosite în managementul rezolvării
conflictelor, centrându-se mai ales pe ceea ce nu trebuie făcut, mai precis pe ceea ce el
consideră a fi strategii manageriale ineficiente în rezolvarea de conflict .
− nonacŃiunea presupune opŃiunea uneia din părŃi de a nu face nimic pentru a rezolva
acŃiunea, ignorând-o (o asemenea manieră de răspuns la conflict poate fi responsabilă de
escaladarea acestuia, deoarece ignorarea nu face, de obicei, decât să crească frustrarea şi
indispoziŃia părŃilor implicate);
− “traiectoriile” administrative se obiectivizează prin puŃine acŃiuni în direcŃia
rezolvării problemei; se fundamentează în formulări de timp ”o am în studiu” sau “este nevoie
de mai multe informaŃii”;
− tendinŃa de a observa riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului este o opŃiune
de răspuns care oferă o falsă imagine că persoanele respective sunt deschise spre rezolvarea
problemei, când în fapt ele nu sunt;
− secretizarea conflictului este o altă manieră ineficientă de rezolvare a acestuia. Este
strategia “ceea ce nu se ştie nu răneşte”; problema este că, atunci când credibilitatea
moderatorului sau managerului acestui conflict va fi necesară, e posibil să găsească persoanele
reŃinute în a percepe astfel situaŃia. Pe de altă parte, aşa cum observă A.Cardon (2002),
secretizarea poate avea la bază existenŃa unui joc de manipulare; astfel, “informaŃiile” secrete
deŃinute de o persoană nu pot fi confruntate cu realitatea sau cu percepŃia altora. A. Cardon arată
că acest comportament este în fapt un joc de manipulare care urmăreşte să obŃină de la
interlocutor o alianŃă oarbă, totală şi necondiŃionată. Prin aceste informaŃii se obŃine loialitatea
persoanei respective şi îi sunt paralizate acŃiunile care se înscriu în aria de acŃiune a “secretelor”,
totul desfăşurându-se sub pretextul unor informaŃii excepŃionale care sunt primite într-un mod
excepŃional.
584
− “culpabilizarea” persoanei presupune că acela care reclamă indezirabilitatea unui
fapt în grup este o “persoană – problemă”. Se încearcă astfel discreditarea respectivului membru
al echipei, izolarea şi stigmatizarea sa, considerându-se că problema va fi astfel “rezolvată”.
H. Cornelius şi S. Faire (1996) identifică cinci simptome în cazul conflictelor, care sunt
gradate astfel: 1) disconfort; 2) incident; 3) neînŃelegere; 4) tensiune; 5) criză.
Există mai multe modalităŃi manageriale de a răspunde la o situaŃie conflictuală:
− abandonul - dacă o persoană se retrage fizic sau emoŃional dintr-un conflict, poate
de teama confruntării, neavând de spus nici un cuvânt în ceea ce se întâmplă;
− reprimarea – este refuzul de a lua act de existenŃa unui client, de a vorbi despre
aspectele importanŃe ale acestuia;
− stilul victorie/înfrângere – este o confruntare de forŃă în care una dintre acestea
tinde să ajungă deasupra;
− compromisul – este împăcarea fiecărei părŃi cu ideea de a câştiga ceva, dar şi de a
renunŃa la ceva; totuşi, compromisul pune accentul pe ideea de renunŃare, şi nu pe
cea de câştig, fiind din punctul de vedere al managementului rezolvării conflictului
o soluŃie limitată;
− strategia managerială câştig–câştig (win-win) - specifică tehnicii de negociere,
pune accentul pe avantajele de a descoperi soluŃii mai bune, urmărind totodată
îmbunătăŃirea relaŃiilor între parteneri. Acest din urmă deziderat este util, deoarece
putem observa că, în ceea ce priveşte incidenŃa conflictului asupra echipei în care a
apărut se identifică mai multe aspecte de incidenŃă directă asupra metodelor de
interacŃiune managerială:
• climat de neîncredere, de suspiciune;
• fiecare persoană va încerca să-şi realizeze, în primul rând, propriile interese;
• apare lipsa colaborării între membrii grupului;
• persoanele îşi simt interesele ameninŃate şi devin defensive;
• creativitatea şi originalitatea sunt mult diminuate;
• apar stări psihologice negative, apatia, teama, anxietatea,
• se înrăutăŃesc relaŃiile interpersonale în afara echipei.
Privitor la managementul rezolvării conflictului, specialiştii propun câŃiva paşi; trebuie
subliniat accentul pe care aceşti specialişti ( în frunte cu americanul L. Goodall jr.) îl pun pe
contribuŃia liderului la această acŃiune, dar putem considera – fără riscul de a extinde prea mult
sfera de cuprindere a acestor paşi – că atât managerul, în calitate de conducător, cât mai ales
grupul ca atare (atunci când acesta este pregătit pentru a folosi astfel de paşi) pot să fie
catalizatori ai acestui model. Managerul se confruntă aici cu două îndatoriri aparent greu
compatibile:
• cea de acŃiune imediată, directă, care favorizează intervenŃia rapidă, folosirea
autorităŃii şi reconsiderarea echilibrului comunicaŃional al grupului atunci când
conflictul a apărut. Acest fapt îi conferă managerului rolul de lider al grupului;
• cea de acŃiune indirectă, etapă în care managerul furnizează grupului doar un
inventar al modurilor de rezolvare a conflictului, rolul lui axându-se pe oferirea
unor indicaŃii şi îndrumări pe parcurs.
Fiecare dintre aceste variante are o corelaŃie directă cu activitatea propriu-zisă, astfel
încât nici una nu poate fi admisă sau respinsă complet deoarece, în primul caz, managerul
furnizează, în calitate de model sau lider, un rol pe care persoanele sau grupurile nu l-au asumat
încă în totalitate, iar în al doilea, rolul managerului este acela de a conferi grupului libertatea
dezvoltării în sensul dorit de acesta. În acelaşi timp, lipsa unei intervenŃii directe a managerului
poate să trimită spre escaladarea conflictului, cu consecinŃe nefaste pentru organizaŃie sau firmă.
Dar să vedem paşii pe care ni-i propune L.Goodall jr.:
• identificarea sursei/surselor de conflict este o etapă deosebit de importantă în
managementul conflictului; de multe ori, un conflict poate fi produs de altă cauză
decât cea de la care acesta se evidenŃiază în mod concret;
585
• managerul poate cere fiecărui participant opinia privitoare la ce achiziŃii/rezultate
se vor obŃine după ce conflictul se va sfârşi;
• căutarea unor fundamente comune între poziŃiile părŃilor implicate în conflict;
• dacă aceste fundamente nu pot fi stabilite, se va trece la următorul item al problemei
aflate în discuŃie. Goodal jr. precizează că sunt anumite momente în care disputele
nu pot fi rezolvate pe loc; de aceea, managerul va sugera un aspect nou al
problemei, apoi va încerca – folosind anumite operaŃii specifice procesului de
mediere – să rezolve conflictul.
Desigur că paşii sugeraŃi de Goodall jr. reprezintă doar fundamentul pentru acŃiuni
specifice managementului rezolvării conflictelor; de aceea se cuvine un lucru relevant şi anume,
că diversitatea situaŃiilor organizaŃionale şi economice ale firmelor ne oferă un repertoriu extrem
de vast şi nuanŃat al problematicii referitoare la conflict şi a modului de rezolvare a acestuia.
Bibliografie:
1. Cardon, A., Jocurile manipulării, Editura Codecs, Bucureşti, 2002.
2. Cornelius, H., Faire, S., ŞtiinŃa rezolvării conflictelor, Editura ŞtiinŃă şi Tehnică, Bucureşti,
1996.
3. Fryer, M., Rezolvarea conflictelor şi creativitatea o abordare psihologică, în A. S.
Constantin şi A. Neculau (coord.), Psihologia rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iaşi,
1998.
4. Gamble, T.K., Gamble, M., Communication Works, McGraw Hill, New York, 1993.
5. Goodall jr.L., Small group communication in organization, W.C.Browe Publishers, 1990.
6. Hinescu, A., Managementul resurselor umane, Editura Astra, Blaj, 2002.
7. Heitler, S.M., From Conflict to Resolution, Noiton&Company, New York, 1993.
8. Pânişoară, I.O., Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
9. Rubin, .Z.ş.a., Social Conflict. Escalation…, McGrawHill-inc., New York, 1994.
10. Steers, R., Introduction to Organizational Behavior, Foresman Publishing House, 1998.
586
PRINCIPALELE ŞCOLI DE MANAGEMENT COMPARAT,
PE PLAN MONDIAL
PROF.UNIV. DR. ARCADIE HINESCU

PREP.UNIV. MĂLINA CORDOŞ
Universitatea „1 Decembrie 1918”, Str. Nicolae Iorga nr.11-13, 510009, Alba Iulia, tel.0745/230991,
e-mail:malina_cordos@yahoo.com
Abstract: This work is about the main schools of comparated management in the world: the
economic development school, the environmental school, the behaviorist school, the opened system
school and the comparated management school focused on the role of the culture.
Ca pentru orice ştiinŃă tânără, şi pentru managementul comparat există mai multe
accepŃiuni asupra conŃinutului şi funcŃiilor sale. Se constată chiar mai multe variante de definire,
cu o largă circulaŃie în literatura de specialitate. Astfel, William Newmar îl defineşte după cum
urmează: „managementul comparat se ocupă de studiul similarităŃilor şi diferenŃelor din practica
managerială locală din diferite Ńări”, în timp ce Raghu Nath consideră că „în mod larg
managementul comparat se concentrează asupra similarităŃilor şi deosebirilor dintre sistemele de
management şi economice din diferite contexte”.
Edwin Miller propune o definire mult mai cuprinzătoare şi mai exactă decât
precedentele, precizând că „managementul comparat se ocupă cu studiul fenomenelor de
management pe o bază multinaŃională, axându-se asupra detectării, identificării, clasificării,
măsurării şi interpretării similarităŃilor şi deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi procesele,
conceptele şi tehnicile de management”.
In ciuda istoriei sale scurte, în cadrul managementului comparat s-au conturat, dupa
1950, mai multe şcoli.
Cea mai recentă tipologie a şcolilor de management comparat, frecvent citată de
lucrările de specialitate, aparŃine lui Raghnu Nath, profesor la Universitatea din Pitsburg. El
delimitează cinci şcoli de management comparat:
• a dezvoltării economice;
• a mediului;
• comportistă sau behavioristă;
• a sistemelor deschise;
• a rolului principal al culturii în management.
Şcoala dezvoltării economice

Primele studii teoretice şi investigaŃii empirice de management comparat realizate în
deceniul 1950-1960 se înscriu în această şcoală care, în deceniile următoare, îşi continuă sau
chiar amplifică existenŃa. Dintre numeroşii specialişti cu contribuŃii majore la constituirea sa
menŃionăm pe Frederick Harbinson şi Charles Miers. Pornind de la premisa că inputul
managerial joacă un rol semnificativ în realizarea dezvoltării industriale şi economice, se
examinează corelativ aceste două aspecte majore, întro viziune comparatistă internaŃională.
Pentru cele patru etape identificate în dezvoltarea societăŃii, de la sistemul agrarian feudalist la
cel democratic industrial, se identifică filozofii specifice ale managementului. Se
concluzionează că filozofiile managementului converg spre o abordare democratică sau
participativă, în consens cu evoluŃia conŃinutului şi modalităŃilor de manifestare a proceselor
economice. De asemenea, se argumentează ideea că managementul, în afara evoluŃiilor specifice
în timp şi peste frontiere, prezintă un fond de cunoştinŃe cu aplicabilitate universală.
587
Fenomenele de management sunt studiate şi investigate îndeosebi la nivel macrosocial, avându-
se în vedere cu prioritate evoluŃiile economice ale fiecărei Ńări considerate.
Pe lângă unele limite (tratarea unilaterală a managementului; neglijarea aproape totală a
managementului la nivelul firmei; aplicabilitatea relativ redusă a cunoştinŃelor de management
comparat), explicabile într-o proporŃie apreciabilă prin modul şi condiŃiile apariŃiei sale, şcoala
dezvoltării economice prezinră două contribuŃii sau merite deosebite. Prima se referă la aportul
determinant la constituirea acestei noi ştiinŃe şi, concomitent, domeniu al practicii sociale care
este managementul comparat, al cărui rol se amplifică pe măsura dezvoltării societăŃii, adâncirii
diviziunii internaŃionale a muncii şi a creşterii interdependenŃelor dintre state, economii
naŃionale, zone geografice etc. Studiile şi cercetările de teren din care s-a manifestat această
şcoală au dat un nou impuls dezvoltării managementului general, mai ales în ceea ce priveşte
finalitatea economică a abordărilor sale, esenŃiale pentru dezvoltarea societăŃii omeneşti.
Şcoala mediului sau enviromentalistă
Elaborările teoretice şi abordările pragmatice specifice acestei şcoli s-au făcut remarcate
în deceniul 1960-1970. o contribuŃie deosebită la constituirea şi dezvoltarea şcolii mediului au
avut Richard Farmer şi Barry Richmand prin lucrarea lor Comparative Management and
Economic Progress, apărută în anul 1965.
Dintre caracteristicile majore ale acestei şcoli menŃionăm conceptualizarea mediului ca
un cadru de analiză a fenomenelor managementului. Pe acest fundament se examinează
eficacitatea managementului ca o funcŃie a factorilor de mediu-socio-culturali, juridici, politici,
economici etc. Întreaga lor concepŃie este sintetizată sub forma unui model privind variabilele
care condiŃionează managementul şi eficacitatea sa într-o viziune macroserială, care este larg
utilizată în literatura de specialitate. Un factor important care a contribuit la proliferarea
cunoştinŃelor acestei şcoli l-a reprezentat capacitatea organizatorică a lui Farmer, realizator al
mai multor manifestări ştiinŃifice cu o largă participare internaŃională a specialiştilor, precum şi
bogata sa activitate publicistică concretizată în realizarea unei lucrări de sinteză în 3 volume-
Advances in International Comparative Management, larg difuzată pe plan mondial.
Şcoala mediului are ca limite principale supreaaccentuarea rolului factorilor externi
managementului, conferindu-i acestuia frecvent o poziŃie pasivă, iar o altă limită rezidă în
insuficienŃa concretizare a unor analize teoretice şi cercetări empirice de unde absenŃa
investigaŃiilor care să cuantifice intensitatea corelaŃiei dintre mediu şi management.
În ciuda acestor limite, abordarea mediului oferă un cadru de analiză a fenomenelor de
management internaŃional mult mai cuprinzător decât cel asigurat de precedenta şcoală. Prin
abordarea conceptuală şi metodologică promovată se conferă managementului comparat un
caracter multidimensional, nemairezumându-se doar la latura sa economică. Ca urmare, se
constată o îmbogăŃire şi nuanŃare apreciabilă a demersurilor teoretico-metodologice, analizelor
pragmatice şi rezultatelor obŃinute.
Şcoala comportistă sau behavioristă
Conturată cu câŃiva ani mai târziu decât precedenta, în perioada 1965-1975, şcoala
comportistă marchează un pas înainte, deşi este orientat oarecum unilateral managementul
comparat. Printre numeroşii săi reprezentanŃi de prestigiu amintim pe M. Davis, D. Narain, M.
Porte ş.a.. Ei reuşesc să aducă în prim-planul preocupărilor variabilele comportamentale,
denumite adesea culturale. Dintre acestea menŃionăm atitudinile, credinŃele, sistemele de valori,
comportamentele etc. Prin intermediul lor se face trecerea de la abordarea macrosocială,
definitorie pentru primele două şcoli, la cea microsocială. Specific şcolii comparatiste este
axarea asupra interdependenŃelor fenomenelor de management din diferite Ńări cu variabilele
enunŃate la nivel de organizaŃie, grupuri sau categorii de personal. Acordă o atenŃie deosebită
operaŃionalizării variabilelor care se referă la atitudini şi la scara valorilor. Pe această bază
încearcă să explice structurile sau modelele comportamentale ale indivizilor şi grupurilor din
cardul organizaŃiilor ce-şi desfăşoară activitatea în diverse Ńări.
588
Potrivit analizei globale făcută acestei şcoli de către Raghu Nath, o binecunoscută
personalitate în domeniu, principalele categorii de probleme avute în vedere sunt :
• relevarea legăturii dintre profilele caracaterelor naŃionale şi anumite variabile
comportamentale la nivel de organizaŃie, contribuŃii majore pe acest plan având M.
Davis şi D. Narain.
• evidenŃierea variaŃiilor transnaŃionale, a atitudinilor şi percepŃiilor manageriale
privind conceptele şi activităŃile cheie. Pe acest plan sunt notabile aporturile lui G.
Barett, M. Porter şi R. Nath.
• identificarea şi analiza credinŃelor, sistemelor de valori şi a ierarhiilor necesare în
management, ce predomină într-o societate dată. ContribuŃia cea mai semnificativă
în acest domeniu având-o M. Davis.
Această şcolaă prezintă şi câteva inconveniente majore : ignorarea aspectelor de
eficienŃă a intreprinderilor, insuficienŃa adaptare şi validare a instrumentelor cercetării la
cerinŃele investigaŃiilor transnaŃionale, datorită conceperii şi folosirii lor preponderente în
S.U.A..
Referitor la contribuŃiile şcolii comportiste menŃionăm, în primul rând, evidenŃierea
rolului major pe care factorul uman îl are în fenomenele de management într-o abordare
transnaŃională. Pornind de la această premisă se reliefează diferenŃele semnificative dintre Ńări
şi, în cadrul lor, între diferite grupe etnice sau ocupaŃionale pe planul managementului. Se
atrage atenŃia, cu argumente convingătoare, asupra importanŃei ce trebuie acordată transferului
practicilor de management de la o cultură la alta, de la un stat la altul.
Şcoala sistemelor deschise
Cronologic, această şcoală se constituie ulterior precedentelor, în deceniul 1970-1980,
având la bază, într-o măsură importantă, acumulările de cunoştinŃe şi experienŃa acestora. O
influenŃă majoră asupra apariŃiei şi conŃinutului şcolii sistemelor deschise a avut-o larga
proliferare a abordării sistemice din teoria şi practica socială, caracteristică intervalului de timp
considerat.
În cadrul acestei şcoli se încadrează o mare parte din cei mai cunoscuŃi exponenŃi ai
managementului comparat, între care menŃionăm pe Anant Negandhi, S.D. Prasad, Bernard
Estafer, Rosalie Tung şi alŃii. Mai mult chiar, şi unii exponenŃi de frunte ai altor curente, cum ar
fi, de pildă Richard Farmer şi Barrz Richman, prin lucrările elaborate după 1980, tind să se
situeze pe poziŃiile şcolii sistemelor deschise de management comparat.
Premisa teoretico-metodologică a acestei şcoli constă în conceptualizarea organizaŃiei,
managementului, precum şi a modului în care sunt încorporate ca sisteme deschise aflate într-o
puternică interacŃiune. Managementul ca sistem organic integrat în organizaŃie intră în multiple
relaŃii cu mediul prin vehicularea de informaŃii, resurse umane, materiale şi financiare.
ConŃinutul şi intensitatea acestor fluxuri, cu caracteristici diferite de la o Ńară la alta îşi impun o
puternică amprentă şi asupra sistemelor de management ale organizaŃiilor implicate.
Principala limită a şcolilor sistemelor deschise rezidă în definirea aproximativă a unei
părŃi a variabilelor considerate, fără precizia şi rigurozitatatea necesară, mai ales a celor
culturale. De aici o insuficientă credibilitate sau valoare predictivă a rezultatelor puse la
dispoziŃie de specilalişti.
Concomitent, şcoala sistemelor deschise marchează şi contribuŃii majore prin faptul că
asigură o sistematizare mai riguroasă atît a demersurilor teoretico-metodologice, cât şi a
prezentării rezultatelor obŃinute, cu consecinŃele de rigoare atât pentru cercetarea ştiinŃifică şi
activitatea educaŃională în acest domeniu, cât şi pentru practica managementului în diverse Ńări.
Şcoala de management comparat centrată pe rolul „culturii”
Din punct de vedere temporal, această şcoală de management comparat este ultima
cristalizată după 1980. ContribuŃiile cele mai substanŃiale în conturarea sa le-au avut Geert
Hofstede, John Child, Lane Kelly, Reginald Worthley, Triandis şi alŃii.
Surprinzător pentru şcoala de management comparat centrată pe rolul „culturii” este
faptul că însuşi conceptul de cultură nu-i definit cu rigurozitatea necesară, existând mai multe
589
accepŃiuni ale sale la care apelează reprezentanŃii săi de frunte. Se recomandă ca termenul de
cultură să se refere nu la o naŃiune ci mai mult la o clasă socială sau la o regiune a unei Ńări.
După G. Hofstede „esenŃa culturii este programarea mentală colectivă. Ea este acea parte a
condiŃionării noastre, pe care noi o acceptăm împreună cu alŃi membri ai naŃiunii, regiunii sau
grupului nostru, dar nu cu componenŃii altor naŃiuni, regiuni sau grupuri”.
În una dintre cele mai complexe, analitice şi cunoscute cercetări de management
comparat realizate până în prezent, Hofstede delimitează următoarele patru dimensiuni ale
culturii : individualism/colectivism, distanŃa puterii mare/mică, evitarea incertitudinii
intensă/redusă şi masculinitate/feminitate.
Se reliefează că în general cultura este acceptată ca un determinant al
comportamentului, fiind un instrument esenŃial pentru înŃelegerea proceselor manageriale.
Tratarea managementului comparat în strânsă corelaŃie cu elementele culturii, ale cărei
dimensiuni diferă de la o Ńară la alta şi în cadrul aceluiaşi perimetru naŃional în profil teritorial
sau social, explică diferenŃele substanŃiale manifestate în sistemele de management implicate.
Există încă „în suferinŃă” serioase probleme metodologice, în special de acurateŃe şi
sistematizare, la reprezentanŃii acestei şcoli în ciuda intensităŃii şi sferei largi de răspândire pe
care o cunoaşte în prezent.
ContribuŃiile principale ale şcolii de management comparat ce se centrează pe rolul
„culturii” rezidă în obŃinerea unui vast material informaŃional privind managementul în diferite
Ńări ale căror caracteristici diferite sunt puse în relaŃie cu „diferenŃele culturale” dintre ele,
adesea într-o manieră sugestivă. Simultan se constată acordarea unui accent major efectelor
sinergice ale mediului, şi în primul rând ale culturilor specifice lui, asupra managementului
practicat pe diverse meridiane ale mapamondului. ReprezentanŃii acestei şcoli formulează
concepte inedite, multe demonstrând o cunoaştere aprofundată a teoriei şi practicii
managementului, care a avut o aderenŃă rapidă şi largă nu numai la specialişti. Aceasta poate şi
datorită eficacelor acŃiuni de marketing ştiinŃific şi publicistic pe care în special Hofstede a
reuşit să le desfăşoare în Europa Occidentală şi America de Nord. Ca rezultat al lor au fost
impulsionate preocupările ştiinŃifice şi educaŃionale, nu numai în sfera managementului
comparativ, dar în general pe întreg domeniul managementului.
În concluzie, şcoala de management comparat centrată pe cultură, deşi poate mai puŃin
conturată şi operaŃionalizată raportată la precedentele, deŃine o poziŃie centrală în prezent, de
unde decurge necesitatea şi importanŃa cunoaşterii – în măsura posibilităŃilor – a utilizării sale în
teoria şi practica managementului.
Bibliografie
1. Bollinger,D., Hofstede, G., „Les differences culturelles dans le management” Les editions
d’organis, Paris, 1987
2. Farmer,R., Richman, B., „Comparative management and Economic Progress” Homework,
Irwin, 1965
3. Hinescu, A., „Management”, Universitatea „1 Decembrie 1918”,Alba Iulia, 1998
4. Hofstede,G., „Culture’s, Consequences: International Differences in Work Related Values”,
Beverly Hills, California, 1980
5. Nath,R., „Comparative Management, A Regional View”, Bellinger Publishing Companz,
Cambridge, Massachussets, 1988
6. Nicolescu, O., „Management”, Editura Economică, Bucure;ti, 1993
7. Nicolescu, O., „NoutăŃi în managementul internaŃional-management comparat”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1993
8. Nicolescu, O., „Management comparat”, Editura Economică, Bucure;ti, 1998
590
DIRECłII DE ACłIUNE ÎN MARKETINGUL NON-PROFIT
PROF. UNIV. DR. NICOLAE AL. POP

ASE Bucureşti,
E-mail: nicolae_al_pop@yahoo.com
LECT. UNIV. DRD. DORIN C. COITA
E-mail: dorin.coita@rdslink.ro
Abstract:
In this work we described the nonprofit sector in Romanian society, we delimitated it from
institutional and business sectors and figured out some directions that nonprofit marketing should take
into account.
1. Clarificări conceptuale
Pentru a înŃelege sectorul non-profit şi modul în care marketingul se aplică în acesta,
este necesar să avem o viziune de ansamblu asupra societăŃii. Societatea, viaŃa socială în
general, se prezintă ca un sistem social global structurat in subsisteme, care la rândul lor
constituie sisteme de sine stătătoare cu structuri, mecanisme şi funcŃii proprii.
Societatea modernă este mai mult decât un ansamblu de indivizi, ea se compune din
organizaŃii şi alte forme organizate şi relativ stabile realizate de indivizi în scopul satisfacerii
nevoilor lor individuale, de grup, comunitare şi naŃionale, profesionale şi private, de instruire, de
cunoaştere, de distracŃie etc.
Considerăm că ansamblul social este format din organizaŃii care activează în trei mari
sectoare: sectorul public, sectorul privat de afaceri şi sectorul privat, neguvernamental şi non-
profit. O primă abordare a acestor sectoare se regăseşte în Tabelul 1.
Tabelul 1. Sectoarele vieŃii sociale

ParticularităŃi
Interesul
manageriale şi
principal
Sectoarele Tipuri de Resursele cele de marketing
urmărit/ Scopul ActivităŃi
vieŃii sociale organizaŃii mai importante ale
instituirii şi
organizaŃiilor
funcŃionării lor
din sector
Primul InstituŃii publice Instituirea şi Autoritatea Stabilirea Structuri interne
sector- centrale şi locale funcŃionarea publică- puterea legilor, a rigide, stabile,
sectorul Executive, legislative statului şi a de coerciŃie dată regulilor prevăzute prin
public şi judecătoreşti comunităŃilor de lege şi de societăŃii, regulamente
Guvern, ministere, Interesul naŃional instituŃiile aplicarea lor şi interne greu de
agenŃii şi public statului controlul modificat
guvernamentale, Ordinea şi Resurse respectării lor
prefecturi, dreptatea socială financiare: Decizii
Consilii judeŃene, Bunăstarea fonduri publice, administrative
locale, primării, membrilor bugete Servicii publice
instituŃii subsidiare constituite din
impozite, taxe în
schimbul unor
servicii
administrative
Resurse umane:
funcŃionari
publici-salariaŃi
Al doilea SocietăŃi comerciale Profitabilitatea: Resurse ProducŃia de Studiate pe larg
591
ParticularităŃi
Interesul
manageriale şi
principal
Sectoarele Tipuri de Resursele cele de marketing
urmărit/ Scopul ActivităŃi
vieŃii sociale organizaŃii mai importante ale
instituirii şi
organizaŃiilor
funcŃionării lor
din sector
sector- Regii autonome profitul şi financiare: bunuri şi servicii în managementul
sectorul SocietăŃi naŃionale distribuirea sa Capitalul social Vânzarea lor pe şi marketingul
privat de AsociaŃii familiale către proprietari iniŃial şi emisiile piaŃă pentru-profit
afaceri ulterioare de Vânzarea
acŃiuni, PreŃul experienŃei de a
nurilor şi face profit
serviciilor
vândute pe piaŃă
Resurse umane:
manageri şi
personal salariat
Sectorul al OrganizaŃii Interesul Resurse umane: ActivităŃi şi constrângerea
treilea neguvernamentale: nepatrimonial al voluntari şi servicii pentru non-
asociaŃii, fundaŃii şi membrilor salariaŃi membri şi distributivităŃii
federaŃii Interesul unei Resurse beneficiari; profitului;
AsociaŃii de categorii sociale financiare: Realizarea şi bazate într-o
proprietari şi locatari; din care membrii patrimoniu derularea mare masură pe
Sindicate; fac parte iniŃial, cotizaŃii proiectelor; voluntariat;
Partide politice Interes general ale membrilor, ActivităŃi interne furnizează
Biserici şi organizaŃii sau comunitar fonduri de socializare, servicii unor
religioase caritabile, instruire, beneficiari
Cluburi şi asociaŃii fonduri publice pregătire, adesea
sportive şi private alocate antrenare a neplătitori;
Camere de comerŃ şi pe bază de membrilor şi dependenŃa
organizaŃii patronale proiecte, preŃul beneficiarilor redusă de
bunurilor şi Reprezentare, beneficiari ai
Vezi şi Tabelul 2 de serviciilor advocacy şi serviciilor în
mai jos vândute lobby. achiziŃionarea
resurselor
Vezi şi Tabelul financiare;
2 de mai jos preocupare
pentru strângerea
de fonduri;
managementul
este dominat în
mare măsură de
profesionişti ai
activităŃilor, nu
de manageri de
profesie.
Structuri interne
flexibile şi
volatile
Pentru a putea înŃelege ce este definitoriu pentru o organizaŃie nonprofit folosim cea
mai larg recunoscută definiŃie. Ea este oferită de International Classification of Nonprofit
Organizations∗ (ICNPO) şi identifică cinci trăsături cheie pe care trebuie să le aibă o organizaŃie
pentru a putea fi inclusă în sectorul nonprofit: să fie organizată într-un anumit grad. Aceasta nu
înseamnă neapărat să fie legal constituită cât să aibă o structură instituŃională: documente
privind structura internă, o relativă persistenŃă a scopurilor, pentru a-i oferi o permanenŃă
∗
ICNPO este o iniŃiativă a Proiectului John Hopkins de studiere a sectorului nonprofit în mai multe Ńări din lume
592
organizaŃională; Să fie privată adică separată instituŃional de guvern. Trebuie să fie „non-
guvernamentală” în sensul de a fi separată structural de instrumentele folosite de autoritătile
publice şi să nu folosească capacitatea de influenŃare şi constrângere a acestora; Non-profit
distribuitoare: OrganizaŃia nu trebuie să ofere profit către cei care o deŃin sau către conducători.
Autoconducere: OrganizaŃia trebuie să aibă posibilitatea să îşi controleze propriile activităŃi şi să
nu fie strâns controlată de vreun organism guvernamental sau vreo organizaŃie de afaceri aşa
încât funcŃia ei esenŃială să fie parte a funcŃiei acestor instituŃii; Voluntariat: OrganizaŃia trebuie
să aibă un procent semnificativ de participare voluntară atât în conducerea propriilor activităŃi
cât şi în managementul ei operaŃional (membri voluntari ai comitetului de conducere). Calitatea
de membru trebuie să nu fie impusă, deci acele organizaŃii în care legea impune participarea vor
fi excluse din această definiŃie. Unele din asociaŃiile profesionale care impun calitatea de
membru pentru a putea practica o meserie sau a primi licenŃă de practică sunt incluse uneori.
Sub incidenŃa strictă a acestor reguli, cooperativele, grupurile pentru ajutor mutual vor
fi excluse deoarece ele nu îndeplinesc cerinŃa non-distributivităŃii. Totuşi, aceste organizaŃii ca
şi multe altele sunt uneori incluse atunci când motivaŃia profitului este subordonată preocupării
principale pentru a oferi servicii de care să beneficieze comunitatea.
ParticularităŃi ale analizei organizaŃiilor din cel de-al treilea sector:
1. poate fi abordată din diverse perspective: economică, socială, organizaŃională,
sociologică, politică;
2. eterogenitatea organizaŃiilor care compun acest sector (vezi Tabelul 2);
3. limite permeabile ale sectorului;
4. linia de demarcaŃie între sectorul guvernamental şi cel nonprofit este foarte
estompată. Unele organizaŃii cum ar fi spitale sau universităŃi private deşi sunt
încorporate în sectorul nonprofit şi sunt subiecte ale constrângerilor non-distribuŃiei
sunt atât de puternic influenŃate de guvern încât uneori, ar fi mai bine să fie
considerate instituŃii guvernamentale. Similar, limita de demarcaŃie între sectoarele
privat şi nonprofit nu este de loc simplu de stabilit. Unele organizaŃii nonprofit sunt
angajate în activităŃi comerciale cum ar fi de exemplu cluburi sportive sau centre de
sănătate şi depind banii pe care îi încasează din taxe sau cotizaŃii de la membri. Sunt
şi întreprinderi- organizaŃii pentru profit care în numele responsabilităŃii faŃă de
comunitate desfăşoară acŃiuni a căror scop nu este obŃinerea de profit şi care sunt
adesea în colaborare cu organizaŃii nonprofit;
5. terminologie şi concepte: majoritatea analiştilor sectorului definesc sectorul şi
organizaŃiile din sector în termeni negativi. Acest fel de definire ne forŃează să ne
gândim la profit atunci când analizăm organizaŃiile non-profit sau la guvern şi
instituŃiile sale atunci când folosim termenul de organizaŃie neguvernamentală.
Referirea la organizaŃiile celui de-al treilea sector în aceşti termeni nu ajută în
cunoaşterea a ceea ce au ele specific;
6. dependenŃa accentuată a sectorului de celelalte sectoare (de eficienŃa activităŃilor
instituŃiilor publice, de legislaŃie, de schimbările sociale cauzate de tranziŃie, de
problemele partidelor politice, de resursele de finanŃare publică, de politicile de
responsabilitate socială ale organizaŃiilor de afaceri, şi nu în ultimul rând de
tradiŃiile socială existente în cadrul unei comunităŃi).
2. ActivităŃi şi instituŃii non-profit
O prezentare a activităŃilor şi instituŃiilor care desfăşoară aceste activităŃi am realizat-o
în tabelul 2.
Tabelul 2. Domenii, organizaŃii şi activităŃi nonprofit

OrganizaŃiile şi activităŃile care
Domeniu Categorii/ Exemple
sunt incluse
Cultură şi include acele organizaŃii şi Cluburi de vacanŃă
recreere: activităŃi în general specializate în Cluburi ale practicanŃilor unui sport, de ex. şah,
domeniul cultural şi de recreere; golf
593
sunt incluse
Auto/ motocluburi
AsociaŃii turistice sau pentru practicarea unei
forme de turism; de ex. turismul montan
Teatre/ trupe de teatru/ dans/
AsociaŃii corale /ansambluri folclorice
AsociaŃii culturale ale minoritarilor
Cluburi/ asociaŃii sportive
Muzee
Grădini zoologice
Acvarii/ delfinarii/ planetarii
EducaŃie şi include organizaŃii şi activităŃi de Şcoli/ licee/ facultăŃi/ universităŃi
cercetare: administrare, furnizare, AsociaŃii constituite în interes educaŃional,
promovare şi desfăşurare sau de pentru promovarea educaŃiei unei categorii
sprijin pentru servicii educaŃionale sociale sau a unei metode de educaŃie
şi de cercetare; Centre de cercetare
Şcoli confesionale
Consilii ale elevilor
OrganizaŃii studenŃeşti/ asociaŃii ale
absolvenŃilor
Sănătate: include organizaŃiile care Spitale / clinici
desfăşoară activităŃi în legătură cu AsociaŃii pentru furnizarea de servicii
îngrijirea sănătăŃii, care furnizează spitaliceşti/ ambulatoriu
atât servicii specializate cât şi AsociaŃia pentru sprijinul unei categorii de
generale, care administrează bolnavi cronic, de ex. AsociaŃia părinŃilor
sectorul de îngrijire a sănătăŃii şi copiilor bolnavi de ...
furnizează sprijin pentru sănătate; OrganizaŃii de îngrijire/ reabilitare a unor
bolnavi
AsociaŃii care luptă pentru prevenirea unor boli,
de ex. AsociaŃia Română Anti Sida
Organizătii care oferă intervenŃii în situaŃii de
criză
OrganizaŃii ale medicilor/ altor categorii de
personal medical
OrganizaŃii medicale internaŃionale de ex.
Crucea Roşie/ Semilună Roşie
Servicii sociale: include organizaŃiile şi instituŃiile AsociaŃii ale persoanelor cu disabilităŃi
care furnizează servicii sociale sau Cămine sau adăposturi pentru nevoiaşi
sunt orientate înspre a sprijini OrganizaŃii de sprijin copii/ pentru tineri/ pentru
persoane, grupuri de persoane sau bătrâni/
comunităŃi; AsociaŃii pentru într-ajutorarea membrilor
Mediu: includ acele organizaŃii care AsociaŃii ecologice
promovează sau furnizează
servicii pentru conservarea şi AsociaŃii speologice
protecŃia mediului, care vor să se AsociaŃii pentru protecŃia unui obiectiv natural
reducă poluarea, furnizează sau a unei zone
servicii educaŃionale pentru
protecŃia şi sănătatea mediului şi
protecŃia animalelor;
594
sunt incluse
Dezvoltare include organizaŃii care AsociaŃii de proprietari / locatari
umană şi promovează programe şi AsociaŃii care promovează parteneriatul între
habitat: furnizează servicii pentru a ajuta oraşe/ regiuni/ Ńări
la îmbunătăŃirea economică şi AsociaŃii care promovează dezvoltarea unei
socială a comunităŃii, cu efecte în comunităŃi/ regiuni
dezvoltarea umană; AsociaŃii cetăŃeneşti sau de cultură civică
AsociaŃii care promovează (dezvoltarea unor)
monumente
Lobby politic şi include organizaŃiile şi grupurile Partide politice
legal: care acŃionează pentru protecŃia şi OrganizaŃii care luptă pentru democraŃie sau
promovarea drepturilor civile, consolidarea societăŃii civile; de ex. APADOR
urmăresc interesele unor grupuri CH, ProDemocraŃia, LADO
sociale şi politice, oferă servicii FundaŃii ale partidelor politice sau care
legale şi promovează siguranŃa promovează o doctrină
publică; AsociaŃii ale consumatorilor
AsociaŃii constituite pentru rezolvarea unei
probleme juridice sau legale
Intermediari include organizaŃiile filantropice FundaŃii caritabile
filantropici şi şi organizaŃiile care promovează OrganizaŃii redistribuitoare de resurse
voluntari: caritatea şi activităŃile caritabile, Centre de resurse
inclusiv fundaŃii care acordă de OrganizaŃii/ AsociaŃii pentru promovarea
burse, granturi, care promovează voluntariatului
voluntarismul şi implicarea AsociaŃii pentru integrarea în societate a
socială, inclusiv organizaŃii care delicvenŃilor
strâng fonduri;
InternaŃionale: organizaŃii care promovează AsociaŃii de prietenie dintre două Ńări/ popoare
înŃelegerea culturală dintre AsociaŃii care monitorizează Ńări şi guverne
popoarele din Ńări diferite şi cu De ex. Amnesty International
istorii diferite, de asemenea AsociaŃii pentru refugiaŃi/ imigranŃi/ victime ale
organizaŃiile care acordă asistenŃă unor dezastre
în caz de necesitate sau război şi
care promovează bunăstarea şi
dezvoltarea internaŃională;
Religie: organizaŃii care promovează AsociaŃii religioase
credinŃele religioase, care AsociaŃii ale unei categorii aparŃinând unei
administrează servicii şi ritualuri religi,: de ex. AsociaŃia StudenŃilor Creştini
religioase, aici se includ bisericile, Biserici
moscheile, sinagogile, templele, Mănăstiri
seminariile, mănăstirile sau ComunităŃi religioase
instituŃii religioase similare, OrganizaŃii misionare/ evanghelice
organizaŃiile a căror activitate este
în legătură cu acestea sau care
sunt auxiliare ale acestor
organizaŃii;
595
sunt incluse
OrganizaŃii includ acele organizaŃii care AsociaŃii patronale
profesionale şi promovează reglementarea şi Sindicate
de afaceri: respectarea intereselor de afaceri, AsociaŃii cu cartacter social şi ştiinŃific
profesionale sau de muncă (AsociaŃia Română de Farmacologie)
AsociaŃii profesionale care normează un
domeniu de activitate; de ex. Baroul de AvocaŃi,
Corpul ExperŃilor Contabili şi a Contabililor
AutorizaŃi
Camere de ComerŃ/ Industrie/ Agricultură/
NavigaŃie
3. ParticularităŃi ale marketingului non-profit

Considerăm că în contextul non-profit, marketingul este o disciplină managerială,
calitate în care promovează concepte generale de eficienŃă, competitivitate, cuantificarea
eforturilor şi a efectelor, etică, succes etc. Marketingul descrie, prescrie, tratează, abordează şi
fundamentează unele din activităŃile organizaŃiei, mai ales cele referitoare la relaŃia organizatiei
cu piaŃa, cu categoriile de public pe care le urmăreşte. De altfel, noŃiunea de piaŃă trebuie
înŃeleasă diferit în acest sector. Specific sectorului sunt categoriile multiple de public.
Marketingul înlesneşte realizarea schimburilor sociale, orientează atenŃia actorilor implicaŃi
dinspre interior (interesul propriu) pe termen scurt, înspre exterior (categorii deservite) pe
termen lung. În sfârşit, marketingul pune organizaŃia într-un context relaŃional în care va furniza
valoare pentru clienŃi şi pentru alte categorii deservite sau cu care se află în relaŃie şi serveşte
organizaŃiei prin aceea că este un instrument prin care achiziŃionează resurse necesare pentru
funcŃionare: bani, oameni, materiale, informaŃii, notorietate, recunoaştere publică.
Marketingul non-profit trebuie să Ńină cont de diversitatea mare a activităŃilor şi
organizaŃiilor non-profit. Prima sarcină majoră a marketingului, cea de cunoaştere, trebuie să
înceapă cu cunoaşterea propriei organizaŃii şi a domeniului în care aceasta acŃionează.
ActivităŃile în domeniul îngrijirii săntăŃii sunt desigur, diferite de cele ale unui club de turism.
Un alt concept specific al marketingului non-profit este noŃiunea de piaŃă. Vorbind
despre orientarea spre piaŃa a unei organizaŃii trebuie să avem în vedere mai multe segmente de
public decât în cazul organizaŃiilor de afaceri. Specialiştii menŃionează publicul de input
(donatori, furnizori şi regulatori), publicul intern (manageri, consiliu de administraŃie, personal
angajat, voluntari), publicul intermediar (comercianŃi, agenŃi, facilitatori, firme de marketing) şi
publicul de output (clienŃi- beneficiari, activişti, mass media, public local, opinia publică
generală), categorii de public specifice fiecărei organizaŃii non-profit.
Marketingul serviciilor şi ideilor este un reper important în activitatea de marketing
non-profit. Cele mai multe organizaŃii non-profit oferă servicii sau „vând” idei. Marketingul
intern şi integrarea funcŃiunii marketing non-profit cu cea de resurse umane şi cea operaŃională
sunt principii de bază în activităŃile de marketing non-profit. Integrarea marketingului în
organizaŃie face dependentă coerenŃa şi eficienŃa eforturilor de marketing de coerenŃa şi
fermitatea managementului organizaŃiei.
4. DirecŃii de acŃiune a marketingului non-profit
Considerăm că pentru a se putea legitima în sector este necesară dezvoltarea în
următoarele direcŃii:
I. La nivelul organizaŃiei
A. Orientarea atenŃiei organizaŃiei şi membrilor ei în direcŃia de unde vin resursele
B. Coeziunea internă şi construirea unei culturi organizaŃionale bazate pe valori ale
marketingului;
− stabilirea misiunii organizaŃiei
596
− facilitarea translatării de la consideraŃia că organizaŃia este valoroasă şi trebuie să
fie apreciată de public pentru că există, la ideea că organizaŃia trebuie să câştige
respectul şi aprecierea publică pentru a exista.
C. Planificarea strategică de marketing
− cunoaşterea mediului şi a dinamicii acestuia: într-un mediu economic şi social
dinamic, organizaŃiile trebuie să îşi revizuiască în permanenŃă optica prin care
membrii organizaŃiei se raportează la piaŃă.
− auditul de marketing a organizaŃiei;
− identificarea categoriilor de public şi dezvoltarea de strategii de abordaare a lor.
− dezvoltarea de strategii de marketing intern în direcŃia angajaŃilor şi voluntarilor;
− construirea de sisteme informaŃionale şi comunicaŃionale;
D. EficienŃă în activitatea operaŃională
− construirea de rutine organizaŃionale în ceea ce priveşte activitatea organizaŃiei.
Marketingul pune accent pe eficienŃa activităŃilor, dar nu trebuie să militeze pentru
a stopa unele activităŃi, tradiŃional ineficiente. Lipsa activităŃilor în organizaŃie
determină dispariŃia acelei organizaŃii.
II. La nivelul sectorului
4.1 Delimitarea mai clară dintre marketingul non-profit şi marketingul public sau
marketingul social, politic, electoral, al ideilor, al serviciilor etc;
4.2 Dobândirea legitimităŃii marketingului profesionist în sector prin:
• dezvoltarea şi fundamentarea experimentarea unei teorii aplicative a marketingului
non-profit;
• instruirea şi formarea profesioniştilor sectorului non-profit;
• adaptarea teoriilor manageriale la specificul organizaŃiilor autohtone non-profit
4.3 Crearea unor structuri asociative profesioniste care să promoveze modelele de bună
practică în marketingul non-profit
4.4 Integrarea experienŃei internaŃionale ale organizaŃiilor care vin în România şi care
primesc vizite din partea organizaŃiilor româneşti.
Bibliografie:
1. Anthony, Robert N., Herzlinger, Regina E., Management Control in Nonprofit
Organization, Richard D. Irwin, Homewood, Illinois, 1980
2. Băcanu, Bogdan Management strategic, Editura Teora, Bucureşti, 1997;
3. Bryson, J. M, Strategic Planning for Nonprofit Organizations, San Francisco, Jossey-Bass
1995;
4. Florescu, Constantin Mâlcomete, Petre, Pop, Al. Nicolae, Marketing- Dictionar explicativ,
Editura Economică, Bucureşti 2003
5. Coita, Dorin C., Managementul organizaŃiilor nonprofit, Editura UniversităŃii din Oradea,
2002
6. Drucker, Peter Management: Tasks, Responsabilities, Practice, Harper&Row Publishers,
New York, 1974
7. Kotler, Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1996
8. Kotler , Philip, Andreasen, Alan Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, 4th Ed,
Prentice Hall, 1992
9. Lazăr, Dumitru, Bazele marketingului, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, 2002
10. Munteanu, V.A., Marketing public, Tipo Moldova, Iaşi, 2004
11. Olteanu, Valerică, Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, Biucureşti, 2003
12. Pop, Nicolae Al., Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
597
PARTICULARITĂłI ÎN PROIECTAREA STRUCTURILOR
DE MANAGEMENT AL CALITĂłII PENTRU O FIRMĂ
CONF. UNIV. DR. NICOLAE DOBRITOIU

Universitatea din Petrosani
E-mail: dobritoiun_2001@yahoo.com
ANDREEA IONICĂ
Universitatea din Petrosani
E-mail: andreeaionica2000@yahoo.com
Abstract. In case of harsh economic competition, a company must meet the qualitative demands
of the economic market, in order to be founded, survive and develop. One of the many agents that
influence the process of reaching the demanded quality is the structure of the quality management
implemented by the company.
1. GeneralităŃi
Mediul economic existent într-o perioadă de tranziŃie conduce la o puternică dinamică
în ceea ce priveşte apariŃia, dezvoltarea şi dispariŃia a numeroase firme. Pentru a favoriza
apariŃia, dezvoltarea şi a defavoriza dispariŃia unei firme, dintre multitudinea soluŃiilor posibil
de aplicat poate fi luată în considerare şi cea care se referă la elaborarea şi implementarea unui
sistem al calităŃii la nivel de firmă.
Reuşita exercitării managementului calităŃii la nivel de firmă este dată de structura de
organizare a funcŃiuni calitate.
Pentru a localiza structura de organizare a funcŃiei calitate în ansamblul structurii de
organizare a unei firme, în continuare, se vor prezenta următoarele definiŃii (preluate din SR
ISO 8402: 1994):
Managmentul calităŃii –„ansamblul activităŃilor funcŃiei generale de management care
determină politica în domeniul calităŃii, obiectivele şi responsabilităŃile şi care le implementează
în cadrul sistemului calităŃii prin mijloace cum ar fi planificarea calităŃii, controlul calităŃii,
asigurarea calităŃii şi îmbunătăŃirea calităŃii”.
Sistemul calităŃii –„structuri organizatorice, proceduri, procese şi resurse necesare
pentru implementarea managementului calităŃii”.
Structură organizatorică –„responsabilităŃi, autorităŃi şi relaŃii dispuse într-o schemă,
prin care o organizaŃie îşi exercită funcŃiile”.
FuncŃia calitate prezintă următoarea particularitate: cuprinde activităŃi care se regăsesc
în cadrul celorlalte funcŃii. Din acest considerent funcŃia calitate este considerată o funcŃie
„orizontală”, în raport cu celelalte apreciate ca fiind „verticale”.
2. Etapele proiectării unei structuri organizatorice a managementului
calităŃii
Proiectarea unei structuri de organizare pentru managementului calităŃii ce se exercită la
nivel de firmă necesită parcurgerea următoarelor etape:
Culegerea informaŃiilor referitoare la: sistemul de obiective ale managementului
calităŃii firme; intensitatea la care urmează să se exercite diversele activităŃ ce compun funcŃia
calitate. Proiectarea unei structuri de organizare a managementului calităŃii dintr-o firmă
necesită date referitoare la: obiectivul general al calităŃii; activităŃile ce se exercită sau urmează
a se exercita; intensitatea la care se exercită sau urmează a fi exercitate activităŃile la nivel de
firmă.
598
Stabilirea activităŃilor, atribuŃiilor, sarcinilor, operaŃiilor ce compun funcŃia calitate ce
se exercită la nivel de firmă. Proiectarea structurilor de organizare ale managementului calităŃii
unei firme începe cu stabilirea activităŃilor, a fluxurilor informaŃionale ale acestora, precum şi a
legăturilor dintre ele.
Din literatura de specialitate, cât şi din activitatea practică se cunoaşte că activităŃile
funcŃiei calitate sunt comune pentru toate firmele, indiferent de profilul lor sau de ramura
economică din care fac parte, însă intensitatea lor de manifestare prezintă dinamici diferite de la
o firmă la alta. Există însă unele particularităŃi determinate de nivelul ierarhic la care se execută
diferite activităŃi, de gradul de centralizare sau descentralizare a îndeplinirii lor, precum şi de
formele sau de metodele de organizare ce se practică în fiecare firmă.
În cadrul funcŃiei calitate se regăsesc trei tipuri de activităŃi:
-activitatea de management strategic (elaborarea politicii calităŃii, a obiectivelor
fundamentale la nivelul firmei);
− activitatea de management operaŃional (de planificare şi Ńinere sub control în cadrul
fiecărui sector: marketing, producŃie, personal);
− activităŃi de coordonare şi integrare a funcŃiunii calitate, Ńinând seama de faptul că
toate activităŃile sectoriale determină s-au influenŃează calitatea finală.
O dată stabilite activităŃile calităŃii se trece la analiza fluxurilor de circulaŃie a
informaŃiilor şi a deciziilor. Studiile efectuate au condus la concluzia că fluxurile
informaŃionale, desfăşurate raŃional, sunt, de regulă, unitare, nefiind influenŃate de tehnologiile
pe care le deservesc sau de specificul unei anumite ramuri sau subramuri de producŃie.
Fiecare activitate se descompune în atribuŃii, care la rândul lor se decompun în sarcini şi
aceste în operaŃii. Pentru fiecare componentă a funcŃiei calitate se determină intensitatea de
manifestare.
Determinarea volumului de muncă ce trebuie executată în cadrul fiecărei operaŃii,
sarcini, atribuŃii, activităŃi sau funcŃiuni. Cunoscând obiectivul general al calităŃii desfăşurate
într-o firmă (obiectiv general care este într-o dependenŃă totală faŃă de obiectivul general al
firmei), în continuare, acesta este descompus în obiective derivate de ordinul I şi II, care la
rândul lor se descompun în obiective specifice, urmând ca fiecare obiectiv specific să se
descompună în obiective individuale.
Având cunoscute valorile acestor componente ale obiectivului fundamental, exprimate
în unităŃi valorice sau în unităŃi de măsură convenŃionale, este posibil a se calcula valorile
acestora pentru unităŃi de timp, cum ar fi: oră, schimb, zi, lună, trimestru, semestru sau an.
Având această defalcare a sistemului de obiective pe elementele procesuale, în
continuare, se trece la stabilire volumului de muncă necesar a realiza o unitate de operaŃie,
sarcină, atribuŃie, activitate şi funcŃie, cu ajutorul normelor şi normativelor de muncă.
O parte din acest volum de muncă se distribuie spre diversele subdiviziuni
organizatorice ale firmei, subdiviziuni care au ca scop activităŃi operative sau funcŃionale. Aest
volum de muncă, aparŃinător funcŃiei calitate, ce se distribuie trebuie astfel determinat încât
fiecare post existent în structura oeganizatorică a firmei să contribuie la îmbunătăŃirea calităŃii la
fiecare loc de muncă, subdiviziune organizatorică şi firmă.
ObservaŃie. Este recomandabil ca în fiecare fişă de post (operativ sau funcŃional) să
conŃină responsabilităŃi, sarcini, obligaŃii din domeniul calităŃii.
Stabilirea necesarului de personal ca număr, structură şi grad de calificare. Fiind
cunoscută structura şi volumul de muncă necesar realizării, pentru o zi, a componentelor
obiectivului fundamental, cu ajutorul indicatorarelor tarifare şi calificare (ITC) se determină
necesarul de personal, ca număr, structură şi grad de calificare (trepte şi gradaŃii sau clase de
salarizare şi categorii de calificare pentru fiecare profesie în parte).
Stabilirea tipului structurii de organizare referitoare la activităŃile referitoare la
calitate. În cadrul firmelor se manifestă următoarele tendinŃe în ceea ce priveşte structura
organizatorică a funcŃiunii calitate: centralizarea şi respectiv descentralizarea.
Centralizarea funcŃiei calitate, presupune regruparea în cadrul aceluiaşi compartiment,
a persoanelor care desfăşoară activităŃi corespunzătoare acestei funcŃii.
599
Prezintă avantajul că facilitează comunicarea şi reduce în mod sensibil necesitatea unor
activităŃi de integrare şi coordonare.
Ca dezavantaj îl reprezintă faptul că persoanele din compartimentul calitate nefiind
direct implicate în desfăşurarea activităŃilor curente, pot rezulta decizii şi acŃiuni inadecvate.
Descentralizarea funcŃiei calitate, potrivit acestei variante de organizare,
responsabilitatea planificării organizării, Ńinerii sub control şi asigurării calităŃii este încredinŃată
fiecărui sector al firmei. DiferenŃierea activităŃilor referitoare la calitate se realizează, în acest
caz, în funcŃie de modul de structurare, pe compartimente, a firmei.
În cazul delimitării unor compartimente funcŃionale şi operaŃionale de felul: cercetare-
dezvoltare, markeating, aprovizionare, producŃie etc., sunt stabilite atribuŃii specifice în
domeniul calităŃii, pentru fiecare dintre acestea.
Descentralizarea prezintă următoarele avantaje: persoanele fiind direct implicate în
desfăşurarea activităŃilor curente, deciziile şi acŃiunile referitoare la calitate pot fi mai bine
fundamentate; operativitate în ceea ce priveşte măsurile necesare pentru rezolvarea problemelor
identificate.
Dezavantaje: presupune eforturi mari de integrare şi coordonare a activităŃilor
referitoare la calitate; integrarea şi coordonarea se poate realiza în moduri diferite prin comitete,
grupe de lucru, coordonatorii lor.
Pe plan mondial, responsabilitatea coordonării tuturor activităŃilor de management al
calităŃii este încredinŃată unei „unităŃi centrale”, la nivelul conducerii de vârf a firmei. Această
unitate are rolul de a sprijini conducerea firmei şi pe responsabilii compartimentelor, în
elaborarea politicii calităŃii, a obiectivelor fundamentale în acest domeniu. De asemenea asigură
suportul tehnic necesar pentru desfăşurarea activităŃilor referitoare la calitate, în toate
compartimentele.
Unele firme centralizează, în cadrul acestei unităŃi, activităŃile de asigurare a calităŃii.
În contextul preocupărilor de flexibilizare a organizării structurale, unele firme au
adoptat o structură organizatorică „tip reŃea”, în cadrul căreia sunt delimitate unităŃi funcŃionale
„principale”, corespunzătoare etapelor importante ale traiectoriei produsului şi unităŃii de sprijin
ale acestora
Deci structura organizatorică poate fi definită ca un schelet construit pentru a susŃine o
serie de elemente care permit exercitarea managementului calităŃii şi a cărei alcătuire rezultă din
necesitatea de a asigura o diviziune a muncii în domeniul calităŃii şi a responsabilităŃilor, de a
prevedea interdependenŃele diferitelor activităŃi componente şi de a transmite, pe căi dinainte
stabilite, informaŃii şi decizii în aşa fel încât acestea să ajungă la destinaŃie pe trasee cât mai
scurte, fără să fie simplificate sau amplificate în conŃinut şi fără să sufere întârzieri.
Cunoscând activităŃile desfăşurate în cadrul funcŃiei calitate pentru care se proiectează
structura organizatorică, legăturile existente între aceste activităŃi şi necesarul de personal ca
număr, structură şi grad de calificare pentru fiecare activitate, se trece la constituirea structurii.
Proiectarea unei structuri de organizare comportă două etape: structurare pe orizontală
(funcŃională); structurare pe verticală (ierarhică).
Structurarea pe orizontală, constituie o etapă importantă în activitatea de proiectare a
unei structuri de organizare din următoarele considerente:
− permite determinarea, în funcŃie de necesarul de personal, a tipurilor şi a numărului
de acelaşi tip de subdiviziuni organizatorice situate la acelaşi nivel de organizare,
subdiviziuni care pot fi omogene sau neomogene din punct de vedere al activităŃilor
executate;
− pentru fiecare subdiviziune organizatorică se stabileşte necersarul de personal;
− stabilirea sistemului de legături ce există între posturile aparŃinătoare unei
subdiviziuni;
− stabilirea tipurilor de legături ce există între subdiviziuni organizatorice de tipuri
diferite.
Subdiviziunile organizatorice ce se proiectează pe orizontală, în funcŃie de scopul
pentru care se realizează, pot fi de două feluri:
− subdiviziuni organizatorice operative, exemplu: laboratoare, atelier; brigadă
600
− (grupă); echipă (subgrupă).
− subdiviziuni organizatorice funcŃionale, exemple: direcŃie generală; direcŃie;
compartiment (serviciu principal, resort); serviciu; birou principal; birou; grup.
Fiecare subdiviziune organizatorică are în componenŃă posturi, care pot fi: posturi de
execuŃie şi posturi de conducere. Aceste posturi sunt ocupate de persoane care trebuie să aibă un
anumit titlu profesional.
Proiectarea subdiviziunilor organizatorice au la bază următoarele principii: principiul
unicităŃii şi proprietăŃii obiectivului general, principiul drumului informaŃional minim, principiul
separării funcŃiunilor, principiul unicităŃii conducerii şi răspunderii, principiul repartiŃiei cât mai
uniforme a sarcinilor de conducere.
Structurare pe verticală (ierarhică).
Subdiviziunile organizatorice de bază ale structurii de organizare urmează a fi grupate
în alte subdiviziuni organizatorice mai cuprinzătoare cu scopul de a grupa mai multe sarcini
aparŃinătoare sau nu aceleiaşi atribuŃii, sau mai multe atribuŃii aparŃinătoare sau nu aceleiaşi
activităŃi, sau mai multor activităŃi aparŃinătoare sau nu aceleiaşi funcŃiuni în scopul rezolvării
diverselor probleme de calitate ale firmei.
Gruparea subdiviziunilor elementare, sau alte subdiviziuni organizatorice situate pe
nivele ierarhice superioare, poate să aibă la bază unul din următoarele criterii de grupare:
funcŃional, pe obiective, pe procedeu (tehnologie, fază tehnologică, metodă etc), pe instalaŃie
sau maşină, pe produs, în funcŃie de client, regiune geografică.
Cele două sensuri ale structurării: pe orizontală şi pe verticală, în care se dezvoltă
structura sunt interdependente, împreună ele constituie un dublu proces de structurare. Dar, ceea
ce trebuie reŃinut ca foarte important este faptul că structurarea pe orizontală determină
structurarea pe verticală şi nu invers.
În afară de subdiviziunile organizatorice permanente la nivel de firmă se constituie
anumite colective care pot avea o activitate periodică sau temporară. De obieci acestea sunt
colectivele operative de lucru, constituite pentru a rezolva anumite probleme speciale. Astfel de
colective pot fi: consilii sau comitete, comisii, grupe de studii.
Procesul de structurare a unei firme este condiŃionat de anumite restricŃii de ordin
practic care exclud, din multitudinea de variante teoretic posibile, un număr din ce în ce mai
mare, delimitând astfel domeniul soluŃiilor optime. Cele mai importante dintre condiŃiile
restrictive decurg din:
− necesitatea de a încadra fiecare unitate structurală cu specialiştii indicaŃi, condiŃie
denumită „încadrarea cantitativă”;
− necesitatea de a încadra fiecare unitate structurală cu numărul necesar de muncitori
în aşa fel încât timpul de lucru să fie folosit integral, condiŃie denumită „încadrare
cantitativă”;
− necesitatea de a sincroniza activitatea tuturor funcŃiunilor firmei, condiŃie denumită
„ritmicitate”.
Având definite structurile organizatorice pe orizontală şi pe vericală, în continuare,
pentru a face structurarea operaŃional trebuie ca aceasta să fie integrată într-un sistem de
conducere (sistemul de conducere liniară pură (fayolistă); sistemul de conducere funcŃional pur;
sistemul de organizare combinat (cu stat-major)).
Formalizarea structurii organizatorice a funcŃiunii calitate. Principalele documente
necesare pentru exprimarea structurii organizatorice a firmei sunt considerate următoarele:
ROF, fişa postului şi organigrama, la acestea adăugându-se şi matricea responsabilităŃilor.
În aceste documente de formalizare a structurii organizatorice a unei firme se regăsesc
atribuŃiile, sarcinile şi responsabilităŃile stabilite în domeniul calităŃii.
3. Concluzii
Referitor la activitatea de proiectare a subdiviziunilor de organizare ale managementului
calităŃii exercitat la nivel de firmă se pot formula următoarele concluzii:
601
− o structură organizatorică optimă permite exercitarea în bune condiŃii a
managementului calităŃii, fapt ce conduce la îmbunătăŃirea calităŃii firmei;
− activitatea de proiectare a subdiviziunilor organizatorice trebuie realizată de către
firme specializate;
− reactualizarea unei structuri organizatorice va trebui să fie realizată când rezultatele
obŃinute în domeniul calităŃii, la nivel de firmă, sunt necorespunzătoare sau când
obiectivul fundamaental al managementului calităŃii prezintă o creştere sau scădere
cu o valoare pentru care funcŃionarea structurii de organizare a managementului
calităŃii firmei nu mai este eficientă din punct de vedere economic;
− la proiectarea unei subdiviziuni organizatorice a managementului calităŃii se va Ńine
seama de următoarele probleme: intensitatea la care se desfăşoară o componentă sau
mai multe componente procesuale, intensitate stabilită în funcŃie de valorile
obiectivelor corepunzătore acestora;
− în activitatea de proiectare a subdiviziunilor organizatorice se va Ńine seama de
noile descoperiri din domeniu.
Bibliografie:
1. Dobritoiu N –Managementul calităŃii firmei. Editura Universitas, Petroşani 2000
2. Ovidiu Nicolescu -Ghidul managementului eficient. Volumul I şi II. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1993
3. *** -SR ISO 8402:1995 -Managementul calităŃii şi asigurarea calităŃii. Vocabular. EdiŃia a
2-a
4. *** -SR ISO 9000: 2000 –Sisteme de management al calităŃii. Principii fundamentale şi
vocabular. EdiŃia a 3-a
5. *** -SR ISO 9001: 2000 –Sisteme de management al calităŃii. CerinŃe. EdiŃia a 3-a
6. *** -SR ISO 9004: 2000 –Sisteme de management al calităŃii. Linii directoare pentru
îmbunătăŃirea performanŃelor. EdiŃia a 3-a
602
THE IMPLICATION OF GLOBALISATION IN HRM: NEW
REALITIES AT PHILIPS
PHD. ELENA MARILENA PORUMB

BBU Cluj Napoca Romania
MA ANCA GABRIELA LELUTIU
Osnabruck University Germany.
The last ten years have been perhaps the most volatile period in history for business and
industry. Totally new world economic patterns have confronted the managers of companies, sweeping
aside long-held assumptions about the way business is conducted. Competition has intensified, not only
between traditional competitors, but also with new entrants from developing countries. The “new
competition” in turn has created demands for bringing innovative products to the market at an
accelerated rate. Shortened product life cycles have brought spiralling research and development costs.
Following a period with the most open and unrestricted conduct of trade in modern history, the dynamics
of trade have shifted towards tariffs, indirect barriers and a variety of retaliatory strategies. We have
witnessed a shift in the centres of economic dynamism from the Atlantic Basin to the Pacific Basin with
the United States remaining the pivotal market. None too soon, Europe has started to understand the
importance of presenting a unified, competitive front to the world and is beginning to integrate policies to
this end. Meanwhile, world financial structures have shown themselves to be inadequate in dealing with
mounting debt and distorted currency exchange. We will focus key concepts and how globalisation has
impact organisation, organisational response and adaptation in order to gain competitive advantage,
HRM is critical for success. The case study is based on Philips corporation. Key words: framework for a
global strategy, performance appraisal system, Corporate departments, Internationalising the
management team.
1. Introduction
The term “globalism” was coined during this period, and we began to talk about global
companies, global products and global marketing. Company managers understood that a global
strategy rather than a country-by-country strategy was the new imperative. This was especially
true for those engaged in producing and selling products that demand large markets and
economies of scale in production.
For multinational companies such as Philips, globalism has meant both good and bad
news. The good news was that multinationals could capitalise on their experience in operating
in foreign markets. An established presence in countries beyond the home country base
provides, as it has in the past, a window from which to observe economic and social trends, new
competition, new ideas. The feedback contributes to the innovative potential of the company
and generates invaluable learning experiences. But the bad news was that the traditional
company was no longer appropriate.
Philips has seen a progressive shift from multinationalism to globalism, leading to the
deep structural and management changes presented in this chapter.
2. Organisation Response.
Adapting the organisation at Philips. A few statistics concerning Philips, the Dutch-
based electronic company, will serve to illustrate its size and complexity. From its beginning as
a small electric lamp producer in Eindhoven in 1891, the organisation has grown into the fourth
largest electronics company in the world, operating in more than sixty countries and employing
some 344,000 people around the globe.
Along with Siemens, RCA, and Hitachi, Philips is one of the most diversified
electronics companies in the world. The product scope includes lighting, small and major
domestic appliances, and consumer electronics, which refers to the broad range of audio and
603
video products. It also covers telecommunications and data systems, electronic components,
medical equipment and systems, scientific instruments and software. At Philips, the matrix
organisational concept has served well for many years. Although it is a complex structure with
multiple lines and layers of responsibility and accountability, the flexibility that the system
offered was valuable. In today’s global environment, that flexibility is even more critical for
rapid response to changing situations. The changes made in adapting the organisational structure
to global strategies have essentially been modifications to the basic matrix concept.
This complex breadth of activity is managed by a matrix organisational structure. There
are four principal elements to this matrix structure:
• The board management is the policy setting body of the company. It is comprised
of nine members, including the president. Each board member is assigned portfolios
most closely related to his area of expertise. These are a mix of corporate functions,
product policy activities and national organisations.
• Product divisions are the second element. Products and components produced by
Philips are grouped into major divisions, headed by senior managing directors with
world-wide responsibility for their products. Product divisions follow the product
categories described earlier.
• Corporate departments are staff functions. Located at our headquarters in
Eindhoven, these are twenty-three in number and serve the company world-wide-
The co-ordinate such activities as finance, legal affairs, product design and
development, marketing support services, and staff development.
• There are national organisations located in the sixty countries where Philips
conducts its business. Though the size of the national organisations varies in
relationship to the size of the market, each national organisation carries out the full
complement of Philips’ activities, including manufacturing and marketing and, in
some countries, research activities.
Such a simplified description of the organisational structure fails to highlight the
complexity of its management process. This complexity arises from multiple activity interfaces.
3. What are a The framework for a global strategy?
Philips anticipated the global concept some years before it was given a name and
became a fashionable theme for conferences. Its global strategy began in the late 70s with a
restructuring. Over a ten-year period, worker productivity has doubled through factory
modernisation, production, reallocation and workforce reduction, the latter achieved either
through consolidation or transfer of factories to third parties.A key element in restructuring was
the establishment of international production centres. The revamped manufacturing facilities
were assigned worldwide production of product lines. Microwave ovens for worldwide
distribution, for example, are now produced in Sweden; office dictating equipment is made in
Vienna; car radios are produced in Germany, and so forth. Changes in the management structure
begun in the early 1980s continue today in parallel with evolving industry characteristics. The
macroeconomic shifts already mentioned have been intensified by specific developments within
the electronics industry:
• The electronics industry is moving away from stand-alone products to systems and
software-dominated operations. Technologies have converged, resulting in the
integration of applications that were previously separate and discrete. Computers
and telecommunications are one clear example, audio, video and data processing
together.
• The consequence of such integration is to erase separations which existed for so
long between techniques for communicating image, sound, text, and data. Industries
formerly associated almost exclusively with the telephone, computer, audio/video
and office equipment are now advancing towards one another, invading each
other’s market sectors. This means that companies are forced into areas of expertise
in which they have little previous experience. In order rapidly to gain that expertise
604
and also to share escalating R&D costs, individual companies are thus venturing
into a proliferation of acquisitions, joint ventures and other forms of co-operative
partnership.
• Competitiveness has become the burning issue in the electronics industry. It is the
theme of discussions about Europe’s future economic viability; it is the centre of
trade disputes between Europe, the United States and Japan; it is the crucial concern
of every company in the industry.
• The concept of “centres of competence” is especially relevant to this industry. If a
company wants to do business outside its home market, it must have a strong
presence in the three key markets of the world: Europe, United States, and the
Pacific rim countries. Aside from providing the necessary markets, a focus of
resources on the region ensures access to technological and commercial expertise,
and provides an observation post for major social, economic and political trends.
For an European company like Philips the shift in macro-economic power from the
Atlantic to the Pacific rim also means planning and executing a major shift in resources. It is
clear that the concentration of resources in Europe must be adjusted to reflect the market
dynamism and technological strength of the United States and the Far East. Investment facilities
and people are still clustered in Europe. Of the total 344,000 Philips employees, more than half
work in Europe. In the Netherlands alone, where they have a major concentration of investments
for product development and research activities, Philips employs 22% of their total workforce
for a share of 6% of total sales. Obviously, this is a major human resource management issue
that has to be factored into strategic planning. Philips has developed new management strategies
tailored to these situations and identified long-range human resource management objectives.
4. Conclusions. Lessons learned. How the HRM process works?
The entire workforce worldwide is ranked into twelve hierarchical levels and each
employee knows where he stands. Management levels begin at level 60 (levels 10 through 50
are covered by bargaining agreements subject to national labour policies). 60 is the level at
which recent university graduates enter. Levels 60 through 80 constitute the “middle
management” group, the backbone of the company, and senior management fall into the 90
through 110 span.
The components of the system for ranking include performance appraisal and potential
appraisal.
• The performance appraisal system has become increasingly objective in an effort to
assign demonstrable, job-related criteria to the evaluations. The emphasis on
empirical and objective performance evaluation in spreading to include corporate
staff functions which were previously thought to be “difficult” to evaluate in
objective terms.
• The potential appraisal system is more subjective since the outcomes are a
combination of judgement and hypotheses about the future. However, it is critical
part of career planning and development for both the individual and the company.
• The judgement of today’s managers in identifying potential candidates for
tomorrow’s top management positions is crucial, and it is a responsibility that is
taken very seriously. Responsibility for the management development program is
therefore spread throughout the entire organisation, with line managers
shouldering the largest share, since they must perform the evaluations and
appraisals.
• Besides nominating those employees with high potential, potential appraisers are
required to identify 2% of management staff capable of rotation to other divisions.
For the sake of credibility, they are obliged to show some consistency between
judgements on performance and potential. This effectively reduces the temptation
to cheat the system and promotes an equitable flow of human resources.
605
• Because the company is large, the records must be centrally co-ordinated and
tracked. This is the responsibility of the corporate staff bureau, which also develops
the procedures and monitors the system. And very importantly, it maintains a
company-wide perspective on strategic planning and management requirements.
• Because the function is considered to be so critically important to the company’s
future, the director of the corporate staff bureau reports directly to the president of
the board of management. Filling the top 120 positions of the company is the
responsibility of the president, the board of management and the director of the
corporate staff bureau. Other management positions must be filled by the various
organisations themselves.
4.1. The training program
The final element of the management development program is training. Job rotation
has always been the heart of Philips’ philosophy of management development. It is seen as
increasingly important in our efforts to develop interdisciplinary skills and an international
perspective. The candidates considered to have the most potential for tomorrow’s top
management positions can be expected to be sent abroad for at least three or four years. A recent
variation on job rotation practice is the assignment of Philips managers to our ventures with
other companies. Those posted to these assignments have the opportunity to experience
company cultures and practices different from their own. Transferring people in and out of these
ventures contributes both to the individual’s professional growth and to the expansion of the
company’s perspective as a whole. In short, at Philips, is considered on-the-job training,
coupled with multicultural experience, to be the best development tool that can be provided. In
addition to job rotation, there is also provided a variety of supplementary formal training
programs. Unique to Philips is the Octagon Program for young, high-potential managers.
Those selected to participate work together in terms of eight on an assigned problem outside
their area of expertise. The problems are real situations within the company, and the analyses
and eventual recommendations by the Octagons are intended to provide input to company
decision-making. The program is intensive- lasting about six to eight months. Its purpose is to
broaden the scope of understanding o the company, to increase appreciation of the
interdependence of functions and disciplines, and to provide a cross-cultural forum for working
together and exchanging ideas.
4.2 Internationalising the management team
These management development practices relate closely to the goal of internationalising
management. The performance and potential appraisal systems allow the company to identify
the best people in different countries, placing them in jobs where they are needed most. The job
rotation practice leads to a rich exchange of perspectives. When you send a Norwegian to
Brazil, a Pakistani to Singapore, or an American to the Netherlands, the cultural influences that
are traded are bound to result in an international point of view in the company as a whole.
There are of course problems in managing such intercultural exchanges. These range
from different standards of living. It is always difficult for someone who has become
accustomed to a higher standard of living to adjust downward when transferring to a country
where salary levels and standards of living are lower. Tax laws of different countries directly
affect the expatriate, sometimes adversely. In Europe, the move finally to integrate policies will
alleviate many of the problems experienced in the past in cross-border mobility.
The very notion of job rotation and its impact on the internationalisation of the company
is not without its problems. The interests of centralised, strategic planning can conflict with
decentralised interests. For example, a “fast track” candidate who has been sent to Brazil may
be doing an excellent job there. The Brazilian national organisation wants to keep him forever.
But the corporate staff bureau in its effort to meet the strategic goals for the company says that it
is time to move our candidate back to Eindhoven to a product division. There can be a pull and
tug in terms of whose interests are being served: the national organisation’s interests, which of
course serve company interests on a more short-term basis, or the company’s long-term
606
strategic planning interests.The resolution of these issues is part of the complexity of balancing
all of the interests of an international company. Successful interaction between centralised and
decentralised functions means that our managers must have the skills to adapt to the give and
take, to the flow of shifting balances, as new and often unexpected situations arise. Human
resource management can be thought of as the lubricant to help achieve that kind of flexibility.
4. 3. HRM: a critical management tool
Human resource management is still in its infancy as a formal management tool within
companies, including Philips. Until recently most companies tended towards reactive, “crisis
management” of their human resources. New macro-economic realities and recognition (as a
result of both external and internal pressures) that people are a company’s most valuable asset,
has brought human resource management urgently into focus. Human resource management can
never be an exact or predictable activity, because we are dealing with individuals, all of whom
are unique. But we recognise that we must give careful attention to our human resource
planning and processes. Such strategies must support the strategic planning of the whole
company as a whole, sine without the right people in the right places at the right time, the long-
term goals of the company cannot be achieved. For multinational or global companies, the
dynamics of changing situations and organisational complexities demand nothing less then the
excellent management of their human resources.
607
STRATEGIA RESURSELOR UMANE ABORDARE
COMPARATIVĂ.STUDIU DE CAZ MOL ROMANIA
DR. ELENA MARILENA PORUMB MA

COŞEREANU ALINA-GABRIELA
Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
Abstract. In this paper we comparated two models of strategic planning that woth to be used in
human resources management. We considered the case of Mol Romania Company to ilustrate the use of
these models.
Ne-am oprit asupra studierii a două modele de planificare strategică, şi anume Modelul
în 10 paşi al lui Bryson şi Modelul Lynda Gratton. Vom analiza cele doua modele comparativ,
pentru ca mai apoi să subliniez avantajele şi dezavantajele fiecăruia.
Figura 1. Abordare comparativă

Modelul lui Bryson Modelul Lynda Gratton
1. IniŃierea şi acordul asupra procesului de 1. Formarea unei coaliŃii de ghidare

planificare strategică • Caută calea spre succes
• Identificare problemei • CoaliŃie cu toate nivelele
• Acordul tuturor celor interesaŃi • Analiza situaŃiilor trecute, prezente şi
• Analiza situaŃiilor trecute, prezente şi viitoare viitoare
2. Identificarea mandatului organizaŃiei

• Surse formale şi informale
3. Clarificarea misiunii şi valorilor

organziaŃionale
• Un mijloc şi nu un scop
• Orientarea resurselor
• Eliminarea şi prevenirea situaŃiilor
conflictuale
• Imaginarea viitorului
4. Evaluarea mediului intern şi extern al 3. ÎnŃelegerea capabilităŃilor curente şi

organizaŃiei • SituaŃia reală a organizatiei
• Analiza SWOT: puncte tari, puncte slabe, • ÎnŃelegerea şi evaluarea analizei SWOT
amenintări şi oportunităŃi
5. Identificarea chestiunilor strategice ce se pun Identificarea decalajului

în faŃa organizaŃiei • Ceea ce vrea organizaŃia să devină
• Descrierea problemei • Identificarea factorilor cruciali pentru viitor
• Factorii care fac din problemă o provocare
• EnunŃarea consecinŃelor posibile daca
problema nu este atacată
6. Formularea strategiilor şi a planurilor de 4. Formarea unei hărŃi –este o etapă statică

Ńinere sub control a problemelor • Identificarea modului în care părŃile pot
• MatriŃa scopurilor, politicilor, programelor, forma un întreg funcŃionabil
acŃiunilor, deciziilor şi alocării de resurse • Identificrea modului în care procesele
• Gândire în termeni tactici şi asamblarea cheie vor duce la rezultatele dorite
viziunii
608
7. Analizarea şi adoptarea strategiilor şi a 5. Modelarea unei viziuni dinamice
planului de acŃiune • Prevenirea consecinŃelor nedorite ale unor
• Identificarea evenimentelor neprevăzute, a elemente componente ale strategiei
eventualelor necesităŃi şi nevoi ce pot apărea pe
parcursul aplicării strategiei
8. Stabilirea unei viziuni eficiente la nivelul 2. Imaginarea viitorului

organizaŃiei • Cultură şi structură viitoare
• Este inima strategiei
• Visurile vor deveni realitate
9. Dezvoltarea unui proces de aplicare eficient 6. Punerea în acŃiune a strategiei

• Definirea clară a rolurilor şi a • Provocarea de a implementa ieile
responsabilităŃilor • Continuarea procesului de construire a
• Obiectivele specifice şi rezultatele aşteptate coaliŃiei
• Sarcinile ce trebuie îndeplinite • Construirea capacităŃii de schimbare
• Resurse alocate, monitorizarea, analiza pe • Descriere detaliată a proceselor,
parcurs identificarea unor sub-goals, stabilirea
indicatorilor critici ai succesului
10. Reevaluarea strategiilor şi a procesului de

planificare strategică
Cele două modele analizate paralel se aseamănă prin faptul că paşii ce trebuie parcurşi
în adoptarea strategilor se suprapun într-o anumită măsură, aşa cum se poate observa şi din
figura 1. Ar fii mai interesant să conturăm deosebirile dintre cele două modele. Astfel principala
deosebire evidentă este numarul de paşi mult mai puŃini evidenŃiaŃi de Lynda faŃă de Bryson. În
timp ce abordarea lui Bayson de caracterizează prin rigiditate, punând accent pe formalism şi o
metodică ce se impune a fii respectată, Lynda este aceea care sublinieaza numai câteva puncte
ce trebiue atinse, lasând managerul să conceapă calea ce trebiue urmată pentru a putea atinge
punctele indicate. Modelul propus de Lynda Gratton este mult mai flexibil, dinamic fiind
capabil de a adapta la orice situaŃie şi privind spre viitor.
O deosebire fundamentală dintre cele două modele strategice consider că este modul de
abordare a formulării unei strategii. Modelul propus de Lynda are drept scop identificarea unei
căi care să asigure succesul, găsindu-şi aplicare în cadrul oricărei organizaŃii care este mereu în
căutarea avantajului competitiv. Contrar acestui crez Bryson dă de înŃeles că o strategie ar fii
condiŃionată de identificarea unor probleme. Procesul de elaborare a unei strategii este
declanşat, în viziunea lui Bryson, de existenŃa unei sau a unor probleme care sunt identificate în
urma reevaluărilor realizate periodic.Lynda Gratton consideră ca această problemă există în
permanenŃă, dar în viziunea ei aceasta se regăseşte în conceptul de schimbare, deoarece există o
nevoie continuă de schimbare. Deasemenea Bryson analizeaza realitatea existentă în
orgaizaŃie, în timp ce Lynda interpreteză analiza, îi dă un scop, identifică un rezultat.
MOL Petroleum Products - Strategia de resurse umane
Conform rezultatelor raportate în 2002, MOL SA este cea mai mare companie din
Ungaria, lider pe piaŃa Ungariei în ceea ce priveşte activitatea sa de bază şi una dintre cele mai
mari companii de petrol şi gaze din Centrul şi Estul Europei.
Principalele activităŃi desfăşurate de MOL SA sunt:
• cercetarea şi producŃia petrolului şi a gazului metan autohton şi din străinătate;
• prelucrarea şi comercializarea petrolului;
• servicii către populaŃie;
• importul şi comercializarea gazului metan şi a produselor acestuia;
• chimie petrolieră.
609
MOL SA Ungaria îşi desfăşoară activitatea în mai multe Ńări din Europa Centrală:
România, Slovenia, Cehia, Slovacia, Polonia.
De ce este nevoie de o strategie a resurselor umane? Resursele umane, pe lângă
celelalte resurse: financiare, materiale, informaŃionale, de care organizaŃia are nevoie pentru a-şi
desfăşura activitatea, au o importanŃă deosebită, deoarece:
• omul este singurul creator de valori de întrebuinŃare;
• resursa umană este creatoare nu numai sub aspect economic, dar şi sub aspect
spiritual;
• resursele umane pun în mişcare toate celelalte resurse ale companiei, eficienŃa
utilizării acestora depinzând în mare măsură de modul în care sunt puse în mişcare
se om;
• de resursele umane, de calitatea acestora, depinde imaginea companiei, dacă luăm
în considerare interacŃiunea directă dintre client şi personalul din staŃiile de
alimentare.
În acest fel se explică atenŃia deosebită pe care compania o acordă resurselor umane. În
mod imperativ sunt gândite în permanenŃă măsuri pentru realizarea scopurilor organizaŃiei prin
antrenarea tuturor angajaŃilor astfel încât să se poată obŃine o deplină motivare a acestora
Principalele etape în propude pentru realizarea unei strategii de resurse umane sunt:
1. Analiza generală a mediului extern şi a dinamicii acestuia
Pentru ca o organizaŃie să-si poată satisface nevoia de resurse umane trebuie să
comunice şi să construiască o relaŃie de parteneriat cu mediul, comunitatea în cadrul căriua îşi
desfăŃoară activitatea. Este necesar să cunoască şi să se conformeze, poate chiar să incerce să
schimbe regulile şi practicile comunităŃii:
• PiaŃa muncii: egaliatatea şanselor, ponderea minorităŃilor, a persoanelor cu
disabilităŃi
• Gradul de dezvoltare a naŃiunii, Nivelul de trai
• PriorităŃile de guvernare: sănatare, creştere economică, protecŃia muncii, securitatea
publică
• LegislaŃia
2. Evaluarea situaŃiei prezente şi proiectarea în viitor
Pentru a atinge scopurile propuse, în ceea ce priveşte dezvoltarea regională, şi nu
numai, MOL are nevoie de personal bine instruit şi orientat spre performanŃă.
Cheia corporaŃiei MOL spre succes este onorarea contribuŃiei angajaŃilor şi extinderea
priceperilor acestora pentru a putea răspunde viitoarelor provocări, pentru a putea face faŃă
schimbărilor mediului şi nevoilor consumatorilor
3. Implicarea resurselor umane în misiunea şi obiectivele organizaŃiei
Compania MOL încearcă să realizeze o corelaŃie între obiectivele sale şi obiectivele
angajaŃilor săi, pentru a împiedica apariŃia unor eventuale conflicte între interesele financiare şi
poziŃia ce o deŃin în firmă. În acest sens, MOL se aşteaptă ca personalul să lucreze în cel mai
eficient mod posibil, folosindu-şi toate capacităŃile, organizaŃia oferindu-le în schimb pachete
generoase de remuneraŃii, muncă provocatoare, condiŃii de lucru moderne, oportunităŃi de
dezvoltare a carierei, mediu de lucru internaŃional. Utilizarea eficientă a resurselor umane
necesită asigurarea şi respectarea anumitor condiŃii care influenŃează în mod direct activitatea
umană.
Factorii de care compania Ńine cont pentru a-şi desfăşura în condiŃii eficiente activitatea
sunt:
• factori care depind de angajat: pregătirea profesională, cunoştinŃele practice şi
teoretice legate de munca desfăşurată, experienŃa în muncă, creativitatea, spiritul de
inovaŃie. Aceştia sunt factorii care se iau în considerare în faza de selecŃionare şi
610
angajare a personalului prin identificarea acelor persoane care corespund cel mai
bine din punct de vedere profesional.
• Factori care depind de companie: politica de motivare, condiŃiile de lucru, prestigiul
companiei, facilităŃile oferite angajaŃilor, cultura organizaŃională şi comportamentul
organizaŃional.
4. Formularea unor practici eficiente pentri realizarea recrutării, trainingului
şi dezvoltării resurselor umane
MOL a implementat în 1997 un sistem de evaluare a performanŃelor angajaŃilor prin
luarea în considerare a preferinŃelor acestora în formarea pachetului salarial, oferindu-le un
sistem de remuneraŃie transparent şi eligibil. De asemenea, pentru a îmbunătăŃi loialitatea
angajaŃilor, MOL a profitat de oportunităŃile apărute pentru a implica personalul în luarea
deciziilor, consolidând astfel organizaŃia şi formând o relaŃie de parteneriat între angajat şi
manager. Prin intermediul unui sistem de instruire în echipă şi cu ajutorul unor instructori
profesionişti, MOL a reuşit să creeze un sistem comun de valori care, a contribuit la succesul
organizaŃiei.
În 1999 MOL continuă să investească în resursele umane prin conceperea şi
introducerea unor programe de training, bazate pe aplicaŃii Intranet, pentru a putea oferi
angajaŃilor posibilitatea de a dobândi noi cunoştinŃe şi abilităŃi necesare muncii. Au făcut
eforturi considerabile pentru a comunica noua strategie şi deciziile managerilor angajaŃilor din
cadrul companiei, pentru a împiedica plecarea acestora din firmă şi pentru a-i implica în
dezvoltarea regională a organizaŃiei.
În 2002, MOL a îmbunătăŃit sistemul de management şi a pus în funcŃionare noi
tehnologii informaŃionale, pentru a realiza o cât mai bună selecŃie, evaluare, instruire a
personalului. Instruirea se face atât pentru personalul existent în organizaŃie cât şi pentru
absolvenŃii unor colegii şi universităŃi, Mol dispunând astfel de potenŃiali manageri calificaŃi.
Anul 2003 este acela în care se pune accent pe cultura organizaŃională, MOL dorind
să realizeze şi să implementeze un program comun care să dezvolte stilurile şi tehnicile
leadershipului. A dezvoltat sistemul de „e-learning” şi a introdus un premiu pentru deprinderi
excepŃionale, premiu care în urma unei serioase evaluări a fost câştigat de o echipă de angajaŃi
care a avut rezultate uimitoare.
În prezent organizaŃia MOL lansează un proiect pe termen lung numit „ExcelenŃă
2008”, care utilizează întreg potenŃialul organizaŃiei, toate metodele şi mijloacele manageriale în
vederea motivării şi utilizării cât mai eficiene a departamentelor şi angajaŃilor.
5. Creearea unei culturi organizaŃionale flexibile
Scopul corporaŃiei MOL este să devină principala companie de petrol şi gaze din
Europa Centrală. Pentru a putea realiza acest lucru, MOL trebuie să formeze o cultură
organizaŃională şi o structură capabilă să faciliteze creşterea dinamică a organizaŃiei. Trebuie să
implementeze o politică de resurse umane şi să folosească cele mai bune practici în relaŃia lor cu
clienŃii, cu partenerii de afaceri, cu personalul, cu societatea şi cu mediul înconjurător în
general.
6. Monitorizarea continuă şi reevaluarea strategiiilor
Fiecare persoană reprezintă o fiinŃă unică, de aceea, fiecare manager, fără excepŃie,
trebuie să dea dovadă de multă flexibilitate pe de o parte şi de înŃelegere faŃă de aspiraŃiile şi
necesităŃile fiecăruia dintre subalterni pe de altă parte. Cunoscând acest aspect, MOL este
deschis la inovaŃii şi are o atitudine flexibilă la schimbare, lucrând cu eficienŃă într-un mediu
multicultural şi profită de toate avantajele pe care acest mediu le poate oferi. Conducerea
organizaŃiei spune că „e o oportunitate în fiecare provocare, e provocator ce are MOL de oferit”.
611
• Legal
Analiza mediului extern şi
• Social
dinaica acestuia
• Politic
• Economic
Identificarea • Tehnic
decalajului de Evaluarea situaŃiei prezente
performanŃă
Proiectarea în viitor
Implicare resurselor
umane în obiectivele org
Recrutare
Formularea şi aplicarea Training

unor practici eficiente
Dezvoltare
Formare şi menŃinerea
unei culturi
organizaŃionale flexibile
Monitorizare şi
reevaluare
612
PRIORITATI MANAGERIALE PENTRU IMM-URILE DIN
ROMANIA
CONF.UNIV.DR.MIRELA BUCUREAN
Telefon:0259267609,0259408797
E-mail:mbucurean@uoradea.ro
Abstract: Small and medium sized enterprises play an important role in the social and
economical development of a country, in general, and in our country – which is now preparing for
Europe Union – specialy. Being confronted with an inauspicious unemployment phenomenon, our
country must adopt specific politics in promoting the small and medium sized enterprises, which
represent important sources of working places.
AderareaRomaniei la Uniunea Europeana este perceputa in general pozitiv de catre

intreprinzatoei, cu toate dificultatile care vor fi generate de alinierea la cerintele si standardele
europene, pe care, in mod cert acestea nu le constientizeaza suficient. O parte din IMM-uri
considera insa aderareala U.E. ca fiind o amenintare majora, un dezavantaj, in timp ce o alta
parte o percep ca fiind fara influente semnificative.
Dintre evolutiile contextuale care se considera ca vor influenta negativ activitatea si
performantele firmelor cel mai frecvent intalnit este evolutia cadrului legislativ , situatie
determinata de existenta intr-o mica masura a unei legislatii care sa stimuleze in mod real si
substantial activitatile IMM-urilor, precum si de instabilitatea si incoerenta legislativa.
Alte evenimente cu influente negative pot fi:
− climatul si tensiunile sociale;
− schimbarile politice in conducerea tarii;
− politicile FMI si Bancii Mondiale fata de tara noastra.
Performantele firmelor sunt conditionate in mare masura de prioritatile asupra carora se
axeazaintreprinzatorii si managerii lor. Potrivit unor cercetari evectuate de CNIPMMR,
principalele prioritati sunt:
− amplificarea activitatilor de marketing
− pregatirea intensa a fortei de munca;
− informatizarea activitatilor;
− diversificarea productiei;
− achizitia de tehnica noua.
Aceste prioritati, incepand cu accentulacordat pietei, urmat de factorul uman,
informatizare si tehnica, alcatuiesc un tot echilibrat, in consens cu evolutiile din firmele
moderne. Alte prioritati pentru managerii firmelor din tara noastra sunt considerate:
− introducerea sistemelor moderne de gestiune a calitatii;
− inlocuirea utilajelor;
− restructurarile simodernizarile manageriale;
− constientizarea importantei deosebite pe care o au sistemele de management,
metodele si tehnicile manageriale moderne;
− constructiile de cladiri;
− actiuni de combatere a poluarii.
Actiunile de combatere a poluarii sunt situate pe ultimul loc in cadrul prioritatilor
manageriale datorita faptului ca cele mai multe IMM-uri desfasoara activitati nepoluante.
613
Educarea si instruirea intreprinzatorilor
AcŃiuni recomandate în conformitate cu Carta:
• Cultivarea şi creşterea spiritului antreprenorial şi de noi deprinderi de la o vârstă
fragedă, şi, pe verticală, în întregul sistem educaŃional
• Dezvoltarea de module specifice legate de afaceri în schemele educative de la nivel
liceal, din colegii şi universităŃi.
• Promovarea eforturilor antreprenoriale ale tinerilor ce urmează să devină
întreprinzători.
• Dezvoltarea unor scheme de pregătire adecvate pentru managerii din întreprinderile
mici.
Recomandări din Raportul 2003 privind implementarea Cartei:

• Tările candidate şi cele în curs de aderare ar trebui să continue să încurajeze
includerea noŃiunilor despre antreprenoriat în curriculum de bază din sistemul
educaŃional.
• Acestea ar trebui de asemenea să continue încurajarea universităŃilor să mărească
eforturile de a oferi cursuri specializate de antreprenoriat.
• Promovarea spiritului antreprenorial in afara activităŃilor din sistemul şcolar formal
rămâne de asemenea importantă.
• DiferenŃierea dintre sexe trebuie luată in considerare la toate nivelurile , in
activităŃile formale sau informale din sistemul de educaŃie.
Obiective din anul 2003:

• Promovarea spiritului antreprenorial
• Stimularea dezvoltării afacerilor
• Stimularea folosirii forŃei de munca prin facilitarea contactelor dintre potenŃialii
antreprenori/ IMM si întreprinderile private sau de stat
• ImbunătăŃirea accesului la informaŃie
• Creşterea performanŃelor economice ale IMM.
Măsurile şi acŃiunile întreprinse de AgenŃia NaŃională pentru Intreprinderile Mici şi
Mijlocii şi CooperaŃie şi Ministerul EducaŃiei şi Cercetării - principalii factori responsabili în
elaborarea politicilor pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale la toate nivelele - au vizat
introducerea in curicullum scolar, incepând cu nivelul gimnazial, a disciplinelor legate de
dezvoltarea spiritului de iniŃiativă şi a capacităŃii de orientare profesională, precum şi
dezvoltarea competenŃelor antreprenoriale prin educaŃie continuă a adulŃilor.
IniŃiativele importante întreprinse în acest domeniu în general, cu accent asupra
recomandărilor din anul 2003 în particular, sunt:
• Agentia Nationala pentru IMM si Cooperatie a derulat, în 2003-2004, şase
programe de granturi pentru promovarea spiritului antreprenorial, stimularea
dezvoltării afacerilor si a pregătirii forŃei de munca, prin facilitarea accesului la
consultanŃă şi instruire în afaceri, promovarea exportului, instruirea forŃei de
muncă, facilitarea contactelor dintre potenŃialii antreprenori, IMM si alte
întreprinderi, sau prin finanŃarea participării la târguri şi expoziŃii. De asemenea, a
întreprins alte acŃiuni care au vizat îmbunătăŃirea accesului la informaŃii privind
sursele de finanŃare ca şi creşterea performanŃelor economice ale IMM, prin
editarea de materiale documentare (broşuri, leaflet-uri) şi organizarea de seminarii
la nivel regional.
• In perioada decembrie 2003 - noiembrie 2004, ANIMMC a beneficiat de Proiectul
de AsistenŃă Tehnică RO0108.01 - "ConstrucŃie instituŃională", Fişa PHARE 2001.
• În cadrul - Dezvoltarii antreprenoriatului, a fost realizată o abordare sistemică în
analizarea detaliată a educaŃiei antreprenoriale în România, structurată pe
învăŃământul primar, gimnazial, preuniversitar şi universitar;
614
• Au fost organizate întâlniri cu factorii responsabili în dezvoltarea educaŃiei
antreprenoriale în România: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Consiliul
NaŃional pentru Curriculum, AgenŃia NaŃională de Formare Profesională a
AdulŃilor, Centrul NaŃional de Dezvoltare a ÎnvăŃământului Profesional şi Tehnic,
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Centrul Român pentru EducaŃie
Economică, Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei, Centrul Municipal de AsistenŃă
Psihopedagogică Bucureşti, Universitatea Politehnică Bucureşti, Colegiul NaŃional
"Mihai Viteazu", Colegiul Economic "Nicolae Kretzulescu", Colegiul Tehnic
"Dimitrie Leonida", AgenŃia NaŃională de Ocupare a ForŃei de Muncă, Camera de
ComerŃ şi Industrie a României, Consiliul NaŃional al Întreprinderilor Private Mici
şi Mijlocii din România, Patronatul NaŃional Român, Uniunea Generală a
Industriaşilor - UGIR 1903, AgenŃia de Dezvoltare Regională Bucureşti Ilfov;
• A fost organizat la sediul ANIMMC - un workshop interactiv şi deosebit de
constructiv, împreună cu principalii factori implicaŃi în dezvoltarea învăŃământului
preuniversitar în România cu tema: "Introducerea de module pentru stimularea
spiritului antreprenorial în România";
• A fost organizat în cadrul UniversităŃii Politehnice Bucureşti, un seminar cu tema:
"Entrepreneurship at Higher Education and Bologna Declaration", prilej cu care a
fost prezentat modelul educaŃiei antreprenoriale, realizat de către Universitatea
Ljulijana din Slovenia; cu acelaşi prilej, în consens cu profesorii români, s-a
convenit că educaŃia antreprenorială are o specificitate cu totul aparte, iar profesorul
devine acum un adevărat trainer, fiind mult mai apropiat de studenŃi şi dezvoltând
activităŃi interactive şi atractive, cu multe studii de caz, aplicaŃii, jocuri, diverse
exerciŃii ce dau libertate deplină de afirmare studentului şi stimulează cu adevărat
libera iniŃiativă;
• Au fost realizate - împreună cu experŃii români şi străini din cadrul Proiectului de
AsistenŃă Tehnică - propuneri scrise, concretizate în lucrări, bine fundamentate şi
structurate pentru dezvoltarea educaŃiei antreprenoriale în învăŃământul primar şi
gimnazial, preuniversitar şi universitar în România;
• A fost elaborat "Manual of Guidelines for Methodologies of Assessment and
Certification in Modular Competence Based Curriculum", iar în luna septembrie
2004 a fost elaborată broşura "Ghidul consultantului în afaceri", cu sprijinul
expertilor internaŃionali în proiect.
• IniŃiativele Ministerului Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei:
− În conformitate cu legea 76/2002, modificată şi completată prin Legea nr.107/2004,
AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă elaborează anual Planul
naŃional de formare profesională, asigurând formarea profesională a persoanelor
aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea creşterii adaptabilităŃii şi ocupării
acestora prin acumularea de cunoştinŃe, abilităŃi şi deprinderi corelate cu cerinŃele
locului de muncă.
− In anul 2003 au fost înfiinŃate 5 centre regionale de formare profesională a adulŃilor
în judeŃele Vâlcea, Dolj, Cluj, Teleorman şi Călăraşi, iar în trim. I 2004 a fost
înfiinŃat 1 centru regional la Braşov.
• IniŃiativele Ministerului EducaŃiei şi Cercetării privind educaŃia şi instruirea
întreprinzătorilor s-au concretizat în:
− Elaborarea de acte normative privind includerea noŃiunilor despre antreprenoriat în
curriculum de bază din sistemul educaŃional;
− Realizarea de manuale alternative;
− Continuarea participării la Programul ECO-NET, prin: revizuirea cadrului legislativ
organizarea de seminarii pentru diseminarea conceptului “firma de exerciŃiu”
(adresate profesorilor de discipline economice şi directori), includerea suplimentară
a unui număr de 7 şcoli în program;
615
− Dezvoltarea parteneriatului între Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi Centrul
Român pentru EducaŃie Economică.
Bibliografie:
1. CNIPMM coord. Nicolescu O.,Isaic-Maniu A., - Carta Alba a IMM-urilor din Romania
2004”, EdituraOlimp, Bucuresti,2004.
2. Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii” Editura Economica,
Bucuresti, 2001.
616
PERSPECTIVELE IMM-URILOR DIN ROMANIA IN
CONTEXTUL INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA
CONF.UNIV.DR.MIRELA BUCUREAN
Telefon:0259267609,0259408797
E-mail:mbucurean@uoradea.ro
Abstract: SME hold an important share in most economies, having a prominent part in the
evolutional process of a modern economy. SME have always been irreplaceable in the economical and
social life of the capitalist society, being the main cause for the sudden change for better of many
economies. The basic tendency in the perspective of the following years is the spectacular share growth of
the SME in the majority of the countries, especially in the developed ones, with a percentage of over 90%.
IMM-urile in economia nationala si in cea Europeana

Sectorul privat de Intreprinderi Mici si Mijlocii reprezinta coloana vertebrala atat a
economiei nationale cat si a celei Europene. Statisticile din aproape toate tarile releva ca IMM-
urile predomina in economie, reprezentand peste 99% din totalul firmelor si au ponderi
substantiale in obtinerea PIB-ului si furnizarea de locuri de munca.
Rolul firmelor mari nu trebuie insa subestimat. Economia fiecarei tari, pentru a fi
performanta, necesita si o puternica componenta de intreprinderi mari. Realitatile economice
demonstreaza existenta unor puternice relatii de complementaritate cu firmele mari, pe de o
parte, si IMM-uri, pe de alta parte. O economie este cu atat mai performanta cu cat prezinta o
structura echilibrata nu numai sectorial, ci si dimensional.
Argumentele prin care se releva numeroasele roluri ale IMM-urilor, contributia lor
esentiala la dezvoltarea economica si sociala, sunt urmatoarele:
• genereaza cea mai mare parte a PIB din fiecare tara, de regula, intre 55% si 95%
(ex. Spania 55,3; Germania 60,17:Grecia 82,87.);
• ofera locuri de munca pentru majoritatea populatiei ocupate (ex. Ponderea IMM-
urilor in asigurarea locurilor de munca in economie este in Spania 79,45, in
Germania 59,85, in Grecia 86,68.);
• genereaza intr-o mare proportie inovatiile tehnice aplicabile in economie;
• in cvasitotalitatea tarilor lumii, inclusiv in Uniunea Europeana, IMM-urile sunt
singurele care, in ultimii ani, genereaza noi locuri de munca;
• prezinta cel mai ridicat dinamism in conditiile economiei de piata, situatie atestata
de evolutia numarului lor, a volumului cifrei de afaceri .
• realizeaza produse si servicii la costuri mai reduse decat firmele mari;
• dovedesc flexibilitate si adaptabilitate ridicatela cerintele si schimbarile pietei;
• reprezinta una dintre principalele surse de venituri ale bugetului statului;
In Romania in anul 2003 ponderea IMM-urilor in totalul intreprinderilor a fost de 99,5.
Capitalul majoritar de stat si cel mixt reprezinta mai putin de 1%, deci se poate afirma ca intreg
sectorul IMM are capital privat. In tarile din Uniunea Europeana media ponderii IMM-urilor in
totalul intreprinderilor este de 99,8.
Exista 19 milioane de IMM-uri in Uniunea Europeana reprezentand peste 99% din toate
intreprinderile UE si care angajeaza mai mult de 74 milioane oameni. Aceste intreprinderi sunt
o sursa de locuri de munca, inovare, spirit antreprenorial si crestere economica. Micile afaceri
au devenit coloana vertebrala a dezvoltarii economice si in tarile candidate.
617
Intr-o UE extinsa micile afaceri vor continua sa fie cheia generarii de crestere
economica, competitivitatii si locurilor de munca. O definitie comuna UE a ce inseamna un
IMM este importanta daca este folosita ca baza pentru decizii in legislatia CE pentru ajutorul de
stat si finantare structurala. Aceasta inseamna ca numeroasele categorii de IMM-uri (micro,mici
si medii ) trebuie definite intr-un mod care sa fie corect economic, sigur din punct de vedere
legal pentru intreprinderi si usor de aplicat de catre Administratiile Statelor Membre. Definitia
actuala a IMM-urilor trebuie adaptata, luand in considerare dezvoltarile economice si pentru a
se potrivi recentelor schimbari privind reglementarile pentru ajutorul de stat si finantare
structurala.
Sprijinul acordat IMM-urilor in tarile candidate
Pana la aderare tarile candidate beneficiaza de finantarea pentru pre-aderare de la
bugetul Comunitar. Cea mai importanta finantare este furnizata de programul PHARE, care are
scopul de a asista tarile candidate din Europa Centrala si de Est in pregatirea lor pentru aderare.
Asistenta PHARE pentru IMM-uri in tarile candidate este acordata printr-o gama larga de
instrumente:
• Programele Nationale PHARE sprijina dezvoltarea IMM-urilor, privatizarea,
restructurarea intreprinderilor si modernizarea serviciilor bancare si financiare prin
furnizarea de know-how.
• Programul PHARE de Coeziune Economica si Sociala este focalizat pe dezvoltarea
regionala si serveste ca predecesor pentru viitoarele fonduri structurale.
• Facilitatea de finantare pentru IMM-uri ofera imprumuturi prin intermediari
financiari pentru facilitarea accesului la finantari pentru IMM-uri.
• Programul PHARE de Sprijinirea Afacerilor intareste dezvoltarea si capacitatea de
functionare a reprezentantilor afacerilor in tarile candidate in stransa cooperare cu
organizatii similare in actualele State Membre si la nivelul UE.
• Programele PHARE de Cooperare peste Granita promoveaza cooperarea intre
regiuni de granita .
Pentru tarile candidate exista si alte programe petru sprijinirea IMM; accesul la
finantare ramane insa una din cele mai mari probleme a intreprinderilor in tarile
candidate.datorita garantiilor ridicate solicitate de bancile comerciale, multe intreprinderi, in
special micro-intreprinderi au dificultati in obtinerea finantarilor externe.
Perceptia procesului de integrare Europeana in tara noastra
In ceea ce priveste percepŃia procesului de integrare europeană de către IMM, acestea
sunt conştiente că integrarea europeană va avea un impact asupra afacerilor lor. Firmele care
derulează operaŃiuni internaŃionale sunt în mai mare proporŃie conştiente de acest impact.
Nivelul de informare a IMM cu privire la principalele domenii de impact ale integrării
europene este în general scăzut.
Publicul din Romania trebuie informat asupra consecintelor integrarii europene. Firmele
romanesti trebuie sa invete sa lucreze intr-un mediu asemanator cu cel din Uniunea Europeana.
Autoritatile din Romania ar trebui sa faca eforturi mai mari pentru a sprijini sectorul privat, mai
ales pentru ca timpul ramas pana la integrare - cand orice companie straina va putea intra liber
in concurenta directa cu firmele romanesti - este foarte scurt. Vechilor state membre le-au
trebuit decenii pentru a elimina sectorul de stat din economie si subventiile care incurajeaza
non-competitivitatea. In prezent, in Uniunea Europeana, firmele mici si mijlocii sunt principala
sursa de investitii private, de crestere economica si de locuri de munca.
Presedintele Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din
Romania (CNIPMMR), Ovidiu Nicolescu, spune ca intrarea in UE prezinta mari oportunitati,
dar si mari pericole. "Daca ne uitam la experienta Greciei, Spaniei sau a Portugaliei, tari cu un
nivel de dezvoltare mai scazut in UE, observam ca in primii trei ani au disparut intre 15 si 30%
dintre IMM-uri. Tinind cont de antecedentul istoric este foarte probabil ca in Romania sa avem
20-25% dintre IMM-uri care nu vor rezista concurentei", a afirmat ieri Nicolescu.
618
Prioritati pentru dezvoltarea sectorului IMM
Măsurile prevăzute pentru dezvoltarea IMM-urilor in perioada viitoare se bazează pe
realizările actuale în dezvoltarea sectorului IMM şi extinderea acestora, în scopul asigurării
capacităŃii competitive a IMM de a concura cu succes pe piaŃa europeană şi piaŃa mondială,
după momentul aderării.
În ultimii ani, Guvernul României a pus in practica a serie de masuri menite sa
accelereze dezvoltarea sectorului IMM, care au condus la rezultate semnificative: în anul 2003,
aportul sectorului IMM la PIB a crescut la 60%, ponderea IMM în totalul forŃei de munca
angajate a ajuns la 54%, iar valoarea exporturilor la 24,4% din total.
Este important de subliniat faptul că numărul de întreprinderi din categoria mici a
descrescut continuu in ultima perioada, in timp ce numărul de întreprinderi mijlocii active din
punct de vedere economic a crescut. Aceasta evoluŃie indica maturizarea sectorului IMM din
România. De asemenea, implicarea unui număr tot mai mare de IMM-uri în activităŃi de
producŃie arată că sectorul IMM în ansamblu a ajuns într-o nouă fază de dezvoltare.
În pofida eforturilor de sprijin pentru IMM şi a progreselor înregistrate în
implementarea în România a Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici , există încă dificultăŃi
cu care se confruntă IMM-urile româneşti, în ceea ce priveşte resursele limitate de care dispun,
în condiŃiile necesităŃii de adaptare rapidă la schimbările ciclice si structurale ale economiei
globale.
Deschiderea pieŃelor va provoca noi presiuni concurenŃiale asupra întreprinderilor, mai
ales in sectoarele industriale tradiŃionale, iar IMM-urile, cu precădere, vor fi expuse
numeroaselor schimbări ale mediului de afaceri. Obiectivele şi măsurile prevăzute urmăresc
eliminarea constrângerilor înregistrate şi vizează consolidarea sectorului IMM şi pregătirea
pentru competiŃia pe PiaŃa Interna
Carta Alba a IMM-urilor din Romania 2004, editata de CNIPMMR contureaza
contureaza trei principale prioritati pentru perioada 2005-2007:
1. Elaborarea cu participarea reprezentantilor IMM-urilor, a unui Program special de
informare si pregatire a IMM-urilor pentru integrarea in Uniunea Europeana pe
perioada 2005-2007, avand ca efecte:
− cresterea capacitatii competitive a IMM-urilor din Romania, pentru a rezista la
socurile integrarii in Uniunea Europeana;
− diminuarea concretizarii ameninterilor potentiale generate de integrarea Romaniei
in Uniunea Europeana;
− valorificarea superioara a oportunitatilor oferite de Uniunea Europeana.
2. Elaborarea unui Program national de pregatire a accesarii fondurilor structurale
bazat pe principiul partaneriatului public-privat, cu implicarea specialistilor
CNIPMMR si a celorlalte confederatii reprezentative national.avand ca efecte:
− facilitarea si accelerarea accesului IMM-urilor la fondurile structurale;
− formarea unui numar suficient de specialisti in elaborarea si accesarea fondurilor
structurale;
− prevenirea neutilizarii partiale sau totale a fondurilor structurale sau a folosirii lor
ineficiente.
3. Eliminarea din practicile guvernamentale si parlamentere din aromania a
abordarii “UE nu ne lasa sa…”, desi ceea ce cerem noi se practica in tarile
membre sau care au intrat recent, asa cum rezulta din situatiile informationale
existente de care dispune CNIPMMR., avand ca efecte:
− stimularea crearii si dezvoltarii IMM-urilor;
− cresterea potentialului IMM-urilor, al economiei Romanesti, pentru a face fata
concurentei firmelor din Uniunea Europeana.
Bibliografie:
1. CNIPMM coord. Nicolescu O.,Isaic-Maniu A., - Carta Alba a IMM-urilor din Romania
2004”, Editura Olimp, Bucuresti,2004.
619
2. Nicolescu O., “Managementul intreprinderilor mici si mijlocii”Editura Economica,
Bucuresti, 2001.
3. Isaic-Maniu A., “ Statistica pentru Managementul afacerilor”, Editura Economica,
Bucuresti, 1999.
620
MANAGEMENTUL IDENTITĂłII DE MARCĂ PE
INTERNET
CONF. UNIV. DR.ANGELA BRETCU

Univ. Eftimie Murgu ReşiŃa, Str. Traian Vuia , nr.1-4, Caraş-Severin, tel: 0255/216084
E-mail: angelibretcu@yahoo.co
Abstract: The paper dwells on the way in whide brads appear on the internet, problems which
thers can come across, connected to delutery an confuzion. A short historial is made based on the
disputes who toole place because of the domains name selection from the registred brands and the means
and wais through which a brand can promote its identity elements on the internet.
Problema incompatibilităŃii unora dintre aspectele legate de mărci şi Internet este de

mare actualitate şi necesită unele măsuri de reglementare. Probabil cea mai mare disonanŃă
decurge din rigiditatea mărcii în ceea ce priveşte proprietatea şi aşa numita genialitate a
Internetului de a fi a tuturor şi a nimănui. Practic, atâta timp cât o reŃea este abonată la
protocoalele TCP/IP, se poate conecta şi poate face parte din Internet. De fapt, definiŃia cea mai
largă a Internetului este „o reŃea de reŃele” sau „o colecŃie largă de reŃele legate”, ceea ce
confirmă cele menŃionate anterior. Problemele controversate dintre Internet şi Mărci au pornit
de la numele de domenii. Toată activitatea pe Internet implică utilizarea unor adrese. Adresele
conŃin două părŃi: un identificator al utilizatorului (user ID), înainte de @ , iar după acest semn ,
numele de domeniu. Numele de domeniu este o invenŃie mnemotehnică prin care adresele sunt
uşor de folosit. De fapt, întrucât calculatorul înŃelege doar numere, fiecare calculator legat la
Internet are un număr de identificare , numit Adresă de Protocol Internet (I.P.). Numele de
domeniu este tradus automat în I.P., înainte ca mesajul să poată fi transmis.Domeniile sunt
aşadar diferite nivele de organizare. Ele sunt din ce în ce mai generale, de la stânga spre dreapta.
Internet foloseşte o metodă de adresare bazată pe Sistemul de Numire a Domeniilor (DNS).
Acest sistem oferă o metodă de identificare univocă a organizaŃiilor, sistemelor, persoanelor
particulare.Sistemul permite includerea într-o adresă a mai multor domenii de identificare.
Este de asemenea important de precizat că cel mai general nivel poate fi de natură
organizaŃională sau geografică.
După nivel organizaŃional, există şapte domenii (com.-comercial; edu.-educaŃional;
gov.-guvernamental; int.-internaŃional; mil.- militar SUA ; net.-resurse de reŃea; org.-organizaŃii
non profit.). Marea Britanie şi alte căteva Ńări au domenii care corespund oarecum celor create
de SUA.( de exemplu co din uk este sinonim cu com din SUA).
După nivel geografic, domeniile includ un cod care arată Ńara căruia îi aparŃine ( de
exemplu: ro –Romănia, au.- Australia, uk.- Marea Britanie, jp. – Japonia, etc. Singurele care fac
excepŃie de la această regulă sunt SUA, care din mândria fondatorului ignoră intenŃionat aşa
numitul TLD.
Aşadar, fiecare reŃea trebuie să aibă o adresă unică, ceea ce presupune o autoritate
centrală care să aloce adresele şi să menŃină înregistrările, astfel încăt să asigure unicitatea
adresei. În acest sens, fondatorii Internetului au stabilit o muncă în grup care să administraze
reŃeaua. Printre multe atribuŃii, aceste grupuri stabilesc adresele şi sistemele de nume. Aceste
grupuri au următoarele caracteristici:
• Sunt nonguvernamentale;
• Sunt private;
• Sunt voluntare;
• Sunt nelimitate;
621
Prin plătirea unei taxe modice, orice specialist în domeniu poate deveni membru al
uneia din grupări, în funcŃie de pregătirea sa. De exemplu, orice inginer în calculatoare acreditat,
poate deveni, prin plătirea taxei, membru IETF ( ForŃa sarcinilor inginereşti pe Internet).
În urma activităŃii acestor grupuri, orice reŃea poate primi nume de domeniu şi astfel
poate activa pe Internet. În perioada de început a Internetului, primii utilizatori, care erau
instituŃii educaŃionale, respectiv universităŃi, şi cele de guvernămănt, numele de domeniu nu a
fost subiect de dispută. Acest lucru s-a întămplat mai târziu( dar nu foarte târziu, căci în
aproximativ cinci ani Internetul a devenit parte fundamentală a Americii, iar în alŃi cinci parte a
lumii întregi.) cînd lumea afacerilor a înŃeles extraordinara oportunitate pentru extindere în orice
punct al globului şi fantastica rapiditate a derulării unor operaŃiuni. Din acest moment,
Internetul a încetat să mai fie un sistem al reŃelelor academice, de guvernământ sau militare.
Sistemul comercial a bulversat pur şi simplu destinaŃia iniŃială şi a preluat cea mai mare parte a
intereselor utilizatorilor ( în special în intervalul 1995-1996). FacilităŃile pe care Internetul le
oferă precum comunicaŃiile şi informaŃiile au sedus oamenii de afaceri fără ca aceştia să
sesizeze şi unele capcane care pot apare, determinate de plasarea acestuia în cyberspace. Pentru
că, folosirea Internetului pentru afaceri a adus imediat în atenŃie unele probleme. Cele mai
importante sunt acelea legate de mărci, de alegerea numelor de domenii din rândul mărcilor
înregistrate. Aceste conflicte au fost atât de acerbe încât au existat animozităŃi ale comunităŃilor
academice şi guvernamentale (primele utilizatoare ale Internetului) legate de comunităŃile de
afaceri. Astfel, în 1994, un reporter a scris un articol în revista Wired, identificădu-se „ronald
@mcdonalds.com”. El observase că firma McDonald's nu avea nume de domeniu
“mcdonalds.com” şi a profitat de acest fapt. Atunci totul s-a rezolvat amiabil, dar nu a fost decât
un început. Următoarele dispute au fost serioase şi au ajuns în faŃa justiŃiei. În SUA numele de
domenii sunt atribuite din 1993 de “SoluŃii pentru reŃele”(NSI) care funcŃionează pe baza unui
contract cu FundaŃia de StiinŃe NaŃionale (NSF) şi administrază domeniile cu terminaŃia “com”,
“edu”, “org”, “gov”, şi “net”. Întrucât această corporaŃie privată a fost atrasă în disputele
juridice, ea a precizat că alocarea numelui domeniului se face primului solicitant şi acesta este
motivul pentru care a intrat în contradicŃie cu proprietarii de mărci. În urma numeroaselor litigii,
NSI şi-a modificat politica de atribuire a numelui domeniului din 1995, dar aceasta nu a
detensionat situaŃia. Astfel, ea a permis proprietarilor de mărci comerciale să facă plângere dacă
marca proprie a fost înregistrată ca nume de domeniu de altcineva.Dacă deŃinătorul unui nume
de domeniu are drepturi prioritare ca nume sau se poate înregistra ca marcă, NSI permite
deŃinătorului să păstreze numele acordat cu condiŃia să-şi asume cheltuielile legate de eventuale
dispute juridice.Dacă deŃinătorul numelui acordat nu este de acord cu condiŃiile puse, sau nu are
drepturi legale de înregistrare a mărcii, NSI suspendă înregistrarea numelui de domeniu,
aşteptând rezultatele arbitrajului juridic al celor două părŃi. Prin această politică, NSI s-a
delimitat de legislaŃia deŃinătorilor de mărci comerciale. Acest aspect a avut un dublu impact. Pe
de o parte deŃinătorii mărcilor s-au grăbit să se înscrie cu nume de domenii reprezentând mărcile
respective şi altele asemănătoare pentru a-şi proteja numele de marcă înregistrat. Pe de altă parte
au existat utilizatori ai Internetului care au preluat nume de domenii reprezentând mărci, cu
intenŃia de a le vinde ulterior deŃinătorilor respectivi. De aceea, odată cu creşterea exponenŃială
a numelor de domenii au apărut tot mai multe controverse legate de mărci-nume de domenii.
Numele de domeniu nu coincide cu marca, este o extensie a mărcii fără consecinŃele acesteia,
dar implicaŃiile folosirii unui nume de domeniu similar sau asemănător unei mărci cunoscute pot
fi foarte mari. De exemplu, un utilizator poate folosi numele de domeniu „microSOFT.com” şi
poate afişa pe pagina principală aspecte imorale, incorecte, indecente, care pot afecta marca
înregistrată în prestigiul, reputaŃia sau chiar cifra de afaceri.
O altă problemă este cea legată de nivelul geografic folosit, deci TLD, care poate crea
confuzii. Astfel, este posibil ca o firmă americană să primească numele de domeniu
„smith.com”, iar în Anglia, fără nici o legătură cu prima să apară o firmă cu numele de
domeniu” smith.co.uk”. Aceasta are mari implicaŃii pentru mărcile tradiŃionale pentru că nu
există un mecanism la dispoziŃie care să oprească utilizatorii neautorizaŃi să se înregistreze în
Ńările în care firmele renumite nu s-au înscris cu nume de domeniu, din diferite motive, de cele
mai multe ori pentru că nu activează în Ńara respectivă.
622
Folosirea Internetului pentru activităŃi comerciale a dus inevitabil la sporirea numărului
mărcilor. Când un om de afaceri doreşte să se înregistreze pe Internet, el îşi înregistrează
mărcile în cât mai multe clase şi apoi le introduce pe Internet. Totuşi, este posibilă pierderea din
datele înregistrate şi nefolosite sau neînregistrarea lor pentru afacerile pe Internet. De asemenea,
protecŃia mărcilor pe Internet nu este sigură, întrucât convenŃiile şi acordurile internaŃionale nu
sunt aplicate automat acestuia sau în maniera în care se aplică în celelalte domenii.
De aceea, această problemă a acordării numelui de domeniu este considerat de
proprietarii mărcilor ca fiind inadecvat nevoilor prezente ale Internetului şi sunt permanent
propuse noi condiŃii pentru îmbunătăŃirea sau chiar schimbarea modului de acordare a lui,.De
asemenea proprietarii mărcilor fac presiuni importante prin care îşi manifestă dorinŃa de a avea
un loc delimitat în sistem, prin care să poată acŃiona corespunzător în protejarea drepturilor lor
astfel încât particularităŃile cyberspace-ului să nu afecteze reputaŃia şi prestigiul lor.
Pe de altă parte însă, în majoritatea sectoarelor economice, prezenŃa pe Web s-a dovedit
a fi esenŃială pentru competitivitate. Web-ul este un sistem de pe Internet, care permite oricărei
organizaŃii să fie accesibilă 24 de ore din 24 prin intermediul site-ului său. Izvorâte din
necesitate, preocupările organizaŃiilor de a exploata potenŃialul mărcii în acest mediu, a vizat
întreaga gamă disponibilă de soluŃii electronice: text, grafică, elemente vizuale şi audio, secŃiuni
interactive, e-mail, etc. Există foarte multe opŃiuni şi noi posibilităŃi. Indiferent de riscuri,
Internetul prezintă două mari avantaje:
• Proactivitatea. Mai presus de orice alte mijloace de comunicare, oamenii se simt
atraşi de Web. De aceea, organizaŃiile, obişnuiesc să se folosească de acest lucru
pentru a-şi însera reclamele, mesajele, ofertele. Ele îşi alcătuiesc o „home page”,
„pagină de plecare”, de obicei uşor de înŃeles şi de găsit, ca un nucleu pentru toate
site-urile ulterioare;
• Capacitatea interactivă, care presupune abilitatea Internetului de a realiza
interacŃiunea dintre comunicator şi persoana căreia îi este destinată comunicarea.
Comunicatorul, deci organizaŃia, trebuie să profite de acest avantaj şi să satisfacă
dorinŃa clienŃilor de a explora noutăŃile din domeniu, de a-şi manifesta curiozitatea
în condiŃiile unui anumit grad de libertate, de sociabilitate în condiŃii de intimitate şi
anonimat. In acest sens, organizaŃiile trebuie să-şi conceapă site-uri interactive, care
să-i stimuleze şi să-i incite pe cei care îi vizitează.
De aceea, elaborarea unei identităŃi de marcă , în condiŃii de siguranŃă, presupune mai
mult decât asigurarea de informaŃii, conştientizare, asocieri, etc. Există trei tipuri elementare de
pagini Web, prin care se realizează identitatea de marcă: tipul avantajelor ( a beneficiilor); tipul
promovării mărcilor; tipul experienŃelor estetice.
Prima fază se remarcă prin informaŃii care pun în evidenŃă avantajele pe care le obŃin
clienŃii la achiziŃionarea produselor. Ea presupune un ton sobru, mult text şi grafică puŃină,
eventual cu fotografii ale produsului sau ambalajului utilizat.
A doua fază, orientată spre recunoaştere sau asociere, tratează Web-ul ca pe orice alt
mijloc de promovare, de cele mai multe ori prezentând sloganuri sau texte folosite în reclame.
Faza a treia, orientată spre experienŃa estetică, încearcă să creeze un experiment inedit
pentru utilizator, să-l amuze, să-i trezescă curiozitatea, să-l stimuleze senzorial. Prin acest mod
de utilizare a Web-ului, iau naştere experinŃe trăite într-un mod inedit de către utilizator.
Această fază personalizează atât de puternic marca, încât creează o barieră în calea acŃiunilor de
copiere şi în final, de diluare a mărcii.
Crearea identităŃii de marcă pe Web, poate fi realizată în condiŃii de siguranŃă, dacă:
• Se recurge la simboluri, care constituie elemente cheie în exprimarea stilurilor şi
tematicilor;
• Se utilizează un stil de redactare propriu sistemului Web; acesta are caracteristici
care îi definesc maniera şi îl deosebesc de modul de redactare a unei cărŃi, broşuri
sau articole de ziar;
• Site-ul de Web trebuie legat de alte mijloace de comunicare, el constituind doar o
parte din mixul total de comunicaŃii care dau naştere unei identităŃi;
623
• Site-ul de Web trebuie actualizat şi modernizat permanent, numai aşa putând fi
menŃinut la un nivel competitiv;
• Site-ul Web trebuie creat având în vedere identitatea de marcă globală. Cu alte
cuvinte, pentru un succes deplin, trebuie creat un site Web de nivel mondial. Nu
trebuie uitată particularitatea Internetului de a fi accesat din orice punct al globului.
De aceea, sunt necesare stiluri estetice care să exercite atracŃie asupra oamenilor de
culturi diferite, simboluri universale şi mai ales mai multe limbi străine.
Dezvoltarea explozivă a noilor medii, oferă posibilitatea unor căutări şi experienŃe tot
mai complexe, stimulănd astfel în mare măsură posibilităŃi se management a identităŃii de
marcă.
Bibliografie:
1. David w Maher, 76010.25@compuserve. Com Trademark,s on the Internet: who,s in
charge?
2. Kapferer J, E Laurent, „La sensibilite aux marque”, Fundation „Jour de France” , Paris,
1981;
3. Schmitt Bern, A Simonson, „Estetica în Marketing, managementul strategic al mărcilor,
identităŃii şi imaginii”, Ed. Teora, Bucureşti, 2002.
624
FIRMA ROMÂNEASCĂ ŞI CAPITALUL
COMUNICAłIONAL
CONF. UNIV. DR. ELENA BOTEZAT

E-mail: ebotezat@uoradea.ro
In our actual economy, based upon knowledge, the firms can face the competition while they
could communicate with those which are in fact environment s elements in which they action. For the
Romanian firms, the earliest adopting of such a modern conception may be an advantage in order to
obtain performance on the market.
În contextul actual, firmele pot face faŃă competiŃiei în măsura în care înŃeleg şi
comunică cu cei ce constituie componentele mediului în care acŃionează. Rolul comunicării a
crescut atât de mult încât se ajunge să se vorbească despre un “capital comunicaŃional”. Acest
lucru poate fi explicat şi prin faptul că în timp, comunicarea a devenit tot mai complexă şi a
ajuns să reprezinte astăzi:
− un instrument prin intermediul căruia iniŃiatorul acesteia urmăreşte şi poate realiza
anumit obiective sau poate obŃine anumite rezultate;
− un mijloc care permite iniŃiatorului acesteia să determine o anumită evoluŃie în plan
comportamental a destinatarului vizat;
− o modalitate prin intermediul căreia sunt exprimate sau autoexprimate ideile şi
sentimentele unei entităŃi;
− un mijloc care permite obŃinerea de informaŃii despre un anumit aspect sau care
explică conŃinutul acestuia;
− un mijloc de integrare şi participare a unei entităŃi în cadrul unei structuri sociale,
economice, culturale sau politice;
− un mijloc care facilitează găsirea modalităŃilor de ieşire sau chiar ieşirea propriu-
zisă din diferite situaŃii problemă;
− un mijloc care permite generarea unei atitudini favorabile concretizate într-o reacŃie
mai rapidă şi mai consistentă din partea audienŃei vizate;
− o modalitate de asumare a unei reacŃii în anumite situaŃii specifice.
Firma care doreşte să-şi constituie şi să valorifice capitalul comunicaŃional trebuie să
Ńină seama de natura şi numărul celor cărora le este destinat mesajul.
În raport cu natura simbolurilor utilizate, comunicarea poate fi: verbală – presupune
utilizarea limbajului ca formă de exprimare; non-verbală – presupune utilizarea unor gesturi,
mişcări, mimic, iar în raport cu natura emiŃătorului: personală – atunci când emiŃătorul este o
persoană care se adresează cu mesajul său unei alte persoane sau organizaŃii şi organizaŃională –
atunci când emiŃătorul este o organizaŃie.
Luând în considerare diferenŃele semnificative care disting diferitele domenii ale
societăŃii, comunicarea trebuie particularizată. Comunicarea economică diferă de alte forme de
comunicare (politică, tehnică, socială, culturală, sportivă etc.) prin faptul că adaptează în funcŃie
de nevoile sale procesul de transmitere a informaŃiilor şi suporturile de comunicare în scopul
producerii anumitor rezultate anticipate de iniŃiatorul comunicării.
Firmele participă la schimbul de informaŃii cu diferitele componente ale mediului de
afaceri pentru a informa despre prezenŃa lor, despre produsele şi serviciile pe care le oferă, de a
crea o atitudine favorabilă faŃă de existenŃa lor la nivelul pieŃei şi pentru a stimula consumatorii
să le cumpere produsele şi serviciile.
625
În mod tradiŃional, comunicarea a fost una de masă, susŃinută de o filozofie centrată pe
cantitate şi de dezvoltarea mediilor de comunicare tradiŃionale: presa, radioul, televiziunea.
ApariŃia şi manifestarea unor fenomene perturbatoare precum: creşterea distanŃei dintre emiŃător
şi receptor, aria insuficientă de acoperire a mediilor tradiŃionale de comunicare, carenŃe în
gestionarea reacŃiei consumatorilor vizaŃi, pierderea într-o anumită măsură a controlului asupra
procesului de comunicare au determinat firmele să caute soluŃii problemelor lor de comunicare
de genul interactivizării relaŃiilor de masă sau a comunicării directe.
Pentru firma românească, pornind de la premisa că succesul pe piaŃă depinde în mod
semnificativ de capacitatea de a se diferenŃia de concurenŃii săi, prin noutatea produselor şi
serviciilor produse/oferite şi prin originalitatea modului de satisfacere a nevoilor consumatorilor
săi, devine evident faptul că modalitatea de comunicare cu clienŃii devine o condiŃie a
supravieŃuirii şi dezvoltării. Comunicarea directă poate face, în multe cazuri, diferenŃa între
firmele existente pe piaŃă, constituindu-se într-un factor cheie de succes.
Comunicarea directă reprezintă acea formă de comunicare în care informaŃiile sunt
adresate direct şi interactiv, la distanŃă sub forma unor mesaje specifice, având un caracter
personalizat, unei audienŃe specifice, în vederea stimulării unei reacŃii de o anumită natură din
partea acesteia.
Aceasta permite firmei să ajungă nemijlocit la publicul vizat, iar distanŃa fizică este
acoperită, sau chiar eliminată, prin utilizarea unor medii de comunicare specifice. Comunicarea
directă permite şi chiar urmăreşte activizarea consumatorului, facilitând feed-back-ul şi
închiderea curbei comunicării. În afară acestor avantaje, comunicarea directă îl oferă şi pe acela
al personalizării. Astfel mesajele transmise către audienŃele vizate prin intermediul campaniilor
specifice sunt adaptate la nivelul fiecărui receptor în parte. La nivelul cel mai redus, adaptarea
presupune utilizarea unei formule de adresare distincte, proprii fiecărui receptor, iar la un nivel
superior, crearea şi difuzarea unui mesaj, al cărui conŃinut este construit în raport cu nevoile
fiecărui receptor şi are în vedere aşteptările acestuia pentru a identifica modalităŃile de
satisfacere.
Comunicarea directă urmăreşte generarea unui anumit comportament al
consumatorului, diferenŃiat în funcŃie de obiectivele urmărite – comandarea produsului sau
serviciului, solicitarea de informaŃii despre acesta, vizitarea unui punct comercial al firmei etc.-
stimulându-l să reacŃioneze în urma campaniilor specifice desfăşurate.
Dacă prezentul în comunicare este, în mod evident caracterizat de adaptarea
tradiŃionalului, viitorul va aparŃine cu siguranŃă originalului şi creativităŃii. Nevoile
consumatorului, specificul acestora combinat cu dorinŃa consumatorilor de a beneficia de
produse şi servicii adaptate exclusiv propriilor nevoi şi modalităŃilor de satisfacere a acestora,
coroborate cu posibilităŃile oferite de tehnologiile informatice şi de telecomunicaŃii dar şi cu
modalităŃile de organizare ale activităŃii de producŃie şi de prestare a diferitelor produse şi
servicii vor impune comunicarea directă, eficientă şi eficace, ca modalitate de abordare a
consumatorilor la nivelul pieŃei. Pentru firma românească adoptarea cât mai timpurie a unei
asemenea concepŃii progresiste poate constitui un atu şi un element cheie în obŃinerea
performanŃei de piaŃă.
Bibliografie:
1. Ioana Cecilia Popescu, Comunicarea în marketing: concepte, tehnici, strategii, ediŃia a II-a
revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2003
2. J. Watson, A. Hill, A Dictionary of Communication and Media Studies, 3 rd edition,
Edward Arnold, London, 1993
3. Patrice Flinchy, O istorie a comunicării moderne. SpaŃiu public şi viaŃă privată, Editura
Polirom, Iaşi, 1999
4. Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacŃiune, Editura Polirom,
Iaşi, 2002
626
RISCUL ÎN SERVICIILE ROMÂNEŞTI – PROVOCAREA
EUROPEANĂ
CONF.UNIV.DR. DANU MARCELA-CORNELIA

Universitatea din Bacău, Str.Spiru Haret nr.8, Bacău, tel. 0234542411, int.225
E-mail: danumarcela@ub.ro
Abstract: Dans le secteur tertiaire, la diversit et la gravit des risques sont lies par la nature et
les caractristiques des services. En Roumanie mme le processus de la transition a t gnrateur et
multiplicateur des risques. Pour russir la dmarche de l’intgration dans les structures de l’U.E.,
l’conomie roumaine doit assumer, prvenir, rduire ou contrecarrer les risques purs et celles dcisionnel
spcifiques de l’interaction consommateur – entreprise – environment.
Riscul este inerent vieŃii şi activităŃii umane; este prezent în toate componentele şi
segmentele de activitate economică însă, în domeniul serviciilor, prezenŃa şi efectele sale
nedorite sunt resimŃite mai intens şi cu mai multă severitate. Natura şi caracteristicile servicilor
marchează decisiv existenŃa şi perpetuarea riscurilor în procesul servucŃiei.
În societatea românească, traversată de procesul lung şi incoerent al tranziŃiei spre
economia de piaŃă, riscurile au fost şi sunt, atât prin număr cât şi prin forme de manifestare şi
intensitate, puternic implicate în realizarea obiectivelor individuale sau antreprenoriale.
În ceea ce priveşte riscurile pure naturale (seismele, inundaŃiile, uraganele, radiaŃiile
solare, etc.) sau pure cu determinare economică, psiho-socială sau politică (poluarea, efectul de
seră, umiditatea aerului, războaiele, acŃiunile teroriste, exploziile demografice, violenŃa,
pauperizarea, şomajul, maladiile, consumul de droguri, catastrofele industriale, riscurile
genetice şi multe altele), caracterizate prin imprevizibilitate pentru întreprindere sau individ,
efecte negative întotdeauna, dificultatea delimitării lor şi a efectelor lor, independenŃa sau
parŃiala dependenŃă de factorul antropic decizional, acestea periclitează imediat sau prin efecte
de propagare procesul de realizare a tuturor tipurilor de servicii.
Riscurile pure naturale condiŃionează realizarea serviciilor turistice, de transport, etc. şi
indirect toată gama de servicii cu destinaŃie individuală sau socială. Date fiind condiŃiile de
relief şi climă specifice României, cel puŃin în ultima perioadă, efectele realizării acestor tipuri
de risc au fost dezastruoase pentru viaŃa economică şi socială în general, pentru domeniul
serviciilor în particular. Oferta turistică montană şi cea de litoral au suportat şi suportă
intemperiile naturii, datorate intervenŃiei iraŃionale şi inconştiente a omului asupra naturii. Pe de
altă parte, dar corelat, chiar el, individul suportă fără drept de apel manifestările naturii,
neputând beneficia de serviciile turistice potenŃial oferite de bazinele ofertei din Ńara noastră.
Serviciile educaŃionale sunt afectate de modificările de natură demografică – scăderea
natalităŃii, migraŃiile (riscuri pure cu determinare antropică); pe termen mediu şi lung scăderea
numărului populaŃiei active din Ńară are repercusiuni şi asupra celorlalte servicii bazate pe
personal. Mai mult, segmentele de piaŃă îşi diminuează consistenŃa în aceste condiŃii, conducând
la dificultăŃi în realizarea ofertei de servicii şi mai departe la restrângerea acesteia. Îmbătrânirea
populaŃiei şi creşterea numerică a segmentului vârsta a treia are implicaŃii asupra profilului
ofertei de servicii, necesitând adaptarea acesteia în funcŃie de caracteristicile, stilul de viaŃă,
venitul, modelele de cumpărare şi consum, specifice acestui segment. Corelat, şi potenŃialul
uman necesar serviciilor bazate pe personal se diminuează, pe de o parte, datorită scăderii
numerice a populaŃiei active, pe de altă parte, datorită preferinŃei a lucra în străinătate. Alte
riscuri pure cu determinare antropică – maladii, boli, consum de droguri, SIDA, etc.,
reconfigurează oferta serviciilor medicale româneşti, obligate să se adapteze noilor condiŃii şi
standarde de viaŃă.
627
Dintre riscurile pure cu determinare antropică, riscul de poluare este semnificativ şi în
Ńara noastră, determinată să reducă impactul acestuia în contextul integrării în Uniunea
Europeană. Poluarea atmosferei, datorată industrializării şi creşterii numărului populaŃiei înainte
de 1989, transporturilor, consumului de energie, industriilor vechi, mari poluante, turismului
practicat în mod dezechilibrat (aglomerarea excesivă a unor spaŃii turistice peste limitele
acceptabile), agriculturii dezvoltate pe baza folosirii iraŃionale a pesticidelor, fertilizanŃilor şi
stimulatorilor de creştere, etc. conduc la apariŃia şi instalarea altor riscuri cu impact negativ
asupra serviciilor turistice, medicale, etc.; deteriorarea sănătăŃii oamenilor şi planetei are urmări
nefaste, pe termen lung, asupra tuturor sferelor vieŃii economice şi sociale şi nu doar asupra
sectorului serviciilor. Poluarea datorată deşeurilor (poluarea apei, aerului, solului, poluarea
vizuală) influenŃează negativ decizia de cumpărare şi consum a produselor turistice, determină
apariŃia riscului de imagine al ofertanŃilor de turism, pierderea valorificării unei părŃi importante
din capitalul natural al Ńării, riscul financiar al consumatorilor de turism, etc.). Provocarea
europeană este evidentă: în condiŃiile actuale ale economiei serviciilor, preocuparea majoră este
prevenirea formării deşeurilor şi reciclarea.
Pe fondul interdependenŃelor din economie, indivizii sunt supuşi riscurilor sociale
majore – violenŃa, intoleranŃa, marginalizarea, pauperizarea, şomajul, etc. cu efecte asupra
comportamentului consumatorului şi firmelor de servicii. De exemplu, şomajul, având ca
derivat pauperizarea populaŃiei, a condus şi în România, la fel ca şi în alte economii în tranziŃie,
la restrângerea opŃiunilor pentru oferta de servicii culturale, educaŃionale, de înfrumuseŃare,
turistice, bancare. Creşterea economică susŃinută, înregistrată în România în ultimii ani, mărirea
veniturilor şi modificările intervenite în exigenŃele şi gusturile consumatorilor, au mutat, pentru
o parte a populaŃiei, centrul de greutate dinspre achiziŃiile de produse necesare subzistenŃei spre
consumul de servicii bancare, de asigurare, turistice, hoteliere, restaurante şi alimentaŃie publică,
transporturi, telecomunicaŃii, educaŃionale, culturale, sportive, etc. Piramida lui Maslow începe
să se contureze spre treptele superioare pentru o parte tot mai considerabilă a populaŃiei.
PreferinŃele românilor în domeniul serviciilor converg, din ce în ce mai mult, spre cele ale
populaŃiei europene cu un standard de viaŃă superior. TendinŃele de economisire şi de investiŃii
sunt evidente pe piaŃa serviciilor bancare, a celor de asigurări sau a serviciilor bursiere.
O altă grupă de riscuri prezentă şi în sectorul terŃiar, având ca sursă de provenienŃă
acŃiunile decidenŃilor (consumatorul, firma) în urmărirea atingerii obiectivelor acestora, este
reprezentată de riscurile de piaŃă sau decizionale. Ele se delimitează în riscuri de piaŃă
antreprenoriale şi riscuri de piaŃă specifice consumatorilor, ambele fiind rezultanta implicării
decizionale, putând fi delimitate cel puŃin financiar, cuantificabile, relativ previzibile în timp,
controlabile.
În ceea ce priveşte riscurile de piaŃă - antreprenoriale specifice serviciilor, notabile sunt
riscurile industriale - riscul de calitate, riscurile sociale de la nivelul firmei, riscul comercial,
riscul de marketing, riscurile financiare - riscul de exploatare, riscul de faliment, riscul de rată a
dobânzii, riscul investiŃional, etc.
Riscurile industriale sunt, în servicii, asociate procesului de servucŃie, fluxului
“tehnologic” specific acestuia; servucŃia înglobează resurse competitive, servicii de producŃie,
structuri de conducere, informaŃie. Riscul de calitate afectează imaginea firmei, componentele
tehnice şi cele funcŃionale – modul de oferire, livrare a serviciilor. În România, evaluarea
calităŃii serviciilor s-a realizat şi se realizează în multe cazuri, conform spiralei negative (a
eşecului), pornindu-se de la formularea reclamaŃiilor de către consumatorii care suportă riscurile
specifice achiziŃionării şi consumului serviciului, urmate de corecŃiile efectuate de firma
prestatoare, generatoare de timp pierdut, stres, improvizaŃii, noi probleme de calitate, relaŃii
tensionate cu clienŃii, moral scăzut al angajaŃilor, scăderea beneficiilor. PercepŃia calităŃii
serviciului de către consumatorii români este influenŃată de factori ai non-calităŃii procesului de
servucŃie, cum ar fi: ignorarea aşteptărilor consumatorilor, absenŃa normelor de caracterizare a
serviciului, neconcordanŃa dintre serviciul oferit şi norme, nerespectarea promisiunilor. În Ńările
dezvoltate ale Uniunii Europene, componenta evaluarea calităŃii, din managementul serviciilor,
se bazează, conform spiralei pozitive (a succesului), pe analiza preferinŃelor consumatorilor,
definirea clară a caracteristicilor serviciilor, instituirea de legături pozitive cu publicul intern al
628
firmei, efectuarea de previziuni, de unde, corecŃii reduse, mai puŃin stres, mai mult timp pentru
îmbunătăŃiri, moral crescut, beneficii în creştere.
Printre tarele tranziŃiei spre economia de piaŃă, menŃionăm şi riscurile sociale prezente
la nivelul firmelor de servicii – greva, absenteismul. Generatoare ale acestor tipuri de risc au
fost, pe de o parte, condiŃiile de muncă nesatisfăcătoare, pe de altă parte, nivelul scăzut de
motivare financiară şi morală a angajaŃilor. Slaba preocupare faŃă de gestiunea resurselor umane
ale firmei în viziune de marketing s-a manifestat, în special, în prima etapă a procesului
tranziŃiei; mai târziu, metodele de gestiune eficientă a potenŃialului firmelor aplicate de
transnaŃionalele de prestigiu din economia mondială care au penetrat piaŃa românească, au
constituit modele teoretice şi practice folosite şi de managerii autohtoni.
Natura şi caracteristicile serviciilor, tendinŃa de conservare a obişnuinŃelor de consum al
unor servicii, slaba orientare spre încercarea serviciilor noi, pun sub semnul riscului, mai mult
decât în domeniul tangibilelor, lansarea unui produs (serviciu) nou. Problema a căpătat nuanŃe
diferite în societatea românească, datorită caracterului monopolist sau oligopolist al unor pieŃe
de servicii, la începutul procesului tranziŃiei, calităŃii mediocre a serviciilor româneşti şi slabei
diferenŃieri între ofertanŃi ulterior, conducând la deteriorarea imaginii acestora, creşterea riscului
de dezamăgire şi neîncredere în serviciile autohtone în general, în serviciile noi în particular.
SituaŃia nu este însă identică în toate cazurile şi în toate serviciile; astfel, deşi sistemul bancar a
traversat a perioadă de acumulări cantitative în sensul multiplicării centrelor de ofertă, urmată
de fenomene de corupŃie, acordări de credite negarantate, deturnări de fonduri, falimente în lanŃ
şi, mai târziu, de o anume decantare a sistemului, lansarea cardului bancar şi reuşita acŃiunii la
nivelul pieŃei româneşti sunt dovezi ale nerealizării riscului psihologic la nivelul consumatorului
român. EsenŃa reuşitei a fost dată de bogăŃia şi utilitatea informaŃiei furnizate consumatorilor
români, pe de o parte, şi de experienŃa consumatorilor din Ńările dezvoltate ale lumii, pe de altă
parte.
Incapacitatea unor firme de a se adapta rapid, cu cele mai mici costuri, la variaŃia
condiŃiilor de mediu generează riscul de exploatare, economic sau operaŃional. În serviciile
româneşti acest tip de risc s-a realizat, în prima etapă, în special în cazul firmelor mari, având
poziŃia de monopol, cu gestiune greoaie, inadaptabile la cerinŃele şi exigenŃele specifice
economiei de piaŃă. Economia europeană unică încurajează dezvoltarea şi funcŃionarea corectă a
mediului concurenŃial, singurul capabil să asigure eficienŃa firmelor şi maximizarea satisfacŃiei
consumatorului de servicii. Riscul de exploatare poate fi prevenit sau restrâns, atât prin abilitate
şi competenŃă managerială cât şi prin buna funcŃionare a contextului concurenŃial (riscul
concurenŃial trebuie privit şi prin prisma efectelor benefice asupra compoziŃiei şi calităŃii
mediului de afaceri).
Riscul de faliment nu este doar un risc financiar ci, un sumum al tuturor tipurilor de risc
de la nivelul firmei aflate în interacŃiune cu mediul extern al acesteia. Ca şi în principiul
dominoului, erorile în anumite secvenŃe, verigi ale concepŃiei şi derulării afacerii determină
căderea, eşecul întregului. Eşecul firmei pe piaŃa de referinŃă este “validat” de riscul de faliment.
Realitatea din mediul de afaceri românesc reliefează că, în anii tranziŃiei, o parte dintre ofertanŃii
de servicii turistice şi bancare a fost afectată de riscul de faliment. Pentru prestatorii de servicii
turistice, printre motivaŃiile riscului de faliment au fost: incapacitatea de adaptare la exigenŃele
unui consumator aflat într-un stadiu superior al calităŃii vieŃii şi regimul legislativ şi fiscal
descurajator şi demotivant. În cea de-a doua situaŃie, a serviciilor bancare, carenŃele din sistemul
legislativ, incoerenŃele şi permisivitatea din sistemul juridic au creat condiŃiile favorabile
instalării riscului şi finalmente, realizării falimentului. Pentru a preîntâmpina potenŃialul de
faliment, întreprinzătorul care se doreşte european trebuie să dirijeze realizarea obiectivelor sale
în funcŃie de posibilităŃile de a asigura echivalentul bănesc, de a stinge obligaŃiile faŃă de terŃi,
având în vedere: negocierea şi angajarea de comenzi către furnizori în concordanŃă cu
capacitatea de plată a firmei; stabilirea nivelurilor optime ale capitalului şi resurselor din pasive
atrase; formarea rezervelor tampon ale disponibilităŃilor de trezorerie; management bazat pe
competenŃă şi flexibilitate, la nivelul tuturor compartimentelor firmei sau organizaŃiei.
În ceea ce priveşte riscurile de piaŃă - ale consumatorilor de servicii, acestea sunt
influenŃate de: caracteristicile definitorii ale consumatorului – nivelul veniturilor, statutul socio-
629
profesional, stilul de viaŃă, personalitate, etc., valoarea şi accesibilitatea informaŃiei în procesul
de cumpărare, natura deciziei avute în vedere, caracteristicile serviciilor, calitatea interacŃiunii
consumator – firmă, fidelitatea consumatorului, etc. În procesul de cumpărare a serviciului
consumatorul este supus riscului fizic, financiar, al timpului pierdut, asupra performanŃelor
aşteptate, de imagine (psiho-social).
Dacă în domeniul bunurilor, riscul fizic poate fi diminuat sau prevenit prin aprecieri,
măsurări, etc., în economia intangibilelor riscurile fizice specifice unor tipuri de servicii –
sănătate, transporturi, înfrumuseŃare, restaurante, etc., sunt de dimensiune şi gravitate mai mare.
În economia românească problema asigurării stării de sănătate a consumatorilor prin recursul la
diferite servicii începe să se pună cu mai multă acuitate decât în trecut datorită creşterii nivelului
de exigenŃă al consumatorilor şi multitudinii de alternative în satisfacerea nevoii formulate. La
acestea se adaugă şi modelele oferite de economiile dezvoltate ale U.E., S.U.A., etc.
Şi riscurile financiare asumate de consumatorul de servicii sunt determinate
semnificativ de natura şi caracteristicile acestora; serviciile bancare, cele de tranzacŃii
imobiliare, bursiere, prin natura lor, implică riscuri financiare mari; consumatorul îşi asumă
însă, riscuri financiare în toate tipurile de servicii pe care le achiziŃionează. Consumatorul
român cu putere de cumpărare mică are în vedere în mod deosebit acest tip de risc, însăşi
cumpărarea serviciului fiind condiŃionată de elementul financiar. Din acest motiv, informarea
veridică, completă, recentă este imperativă.
Riscul timpului pierdut datorat aşteptărilor nejustificate (gestionare defectuoasă a firelor
de aşteptare la ghişee, întârzierea comenzii la restaurant, cazării în hotel, etc.), incompetenŃei în
prestaŃia serviciului, corecŃiilor făcute, etc. privează consumatorul de satisfacŃia totală promisă
de firmă. Economiile dezvoltate se preocupă de buna gestionare a bugetului de timp atât la
nivelul consumatorilor cât şi al firmelor; în Ńara noastră, din acest punct de vedere, cel puŃin la
nivel individual problema acestui tip de risc nu este rezolvată; creşterea nivelului calităŃii vieŃii,
al gradului de cultură şi civilizaŃie având la rândul lor determinare economică, condiŃionează şi
grija individului faŃă de timpul avut la dispoziŃie.
Riscul asupra performanŃelor aşteptate în legătură cu prestaŃia unui serviciu poate avea
ca urmări nerepetarea experienŃei şi chiar pierderea fidelităŃii faŃă de prestator, ştiut fiind că
asigurarea fidelităŃii consumatorilor este în servicii o cheie a succesului. De exemplu, în
serviciile culturale, vizionarea unui spectacol de slabă prestaŃie artistică, asupra căruia s-au făcut
promisiuni implicite şi explicite poate avea ca urmări pierderea încrederii în instituŃia
respectivă, deterioarea imaginii şi posibil nerepetarea experienŃei.
Riscul de imagine sau psiho-social reflectă decepŃia consumatorului faŃă de sine însuşi
în legătură că slaba alegere a ofertantului de servicii. Singura modalitate viabilă de reducere a
riscului perceput de către consumatorul de servicii în procesul decizional de cumpărare-consum
este informarea corectă. În cazul acestor două tipuri de risc, cu impact psihologic asupra
consumatorului, cei 15 ani de tranziŃie spre economia de piaŃă au “oferit” consumatorului
român multe experienŃe nereuşite, dezamăgiri, neîncredere în puterea de selecta conform
preferinŃelor individuale. Benefic este că, tot în această perioadă, s-au produs modificări
pozitive în comportamentul de cumpărare şi consum, au început să se contureze modele de
consum noi, stilul de viaŃă “s-a îmbogăŃit” atât prin conŃinut cât mai ales prin calitate, cu
elemente specifice consumatorului european.
În concluzie, riscul în servicii trebuie abordat simultan şi intercondiŃionat, atât de pe
poziŃia firmei prestatoare cât şi de pe cea a consumatorului, având în atenŃie condiŃiile de mediu
dar şi impactul activităŃilor de servicii asupra acestuia. În Ńara noastră, transformările cantitative,
calitative şi dorinŃa de a accede la economia europeană dezvoltată, au contribuit la constituirea
bazelor unei economii a serviciilor în care riscul poate fi gestionat eficient.
Bibliografie:
1. Danu M.C, Riscul în afaceri, Editura Plumb, Bacău, 2001, pag.79-114
2. Colson G., Gestion du Risque, E.A.A., Paris, 1995, pag.21-62, 202
630
3. Roselius T, Consumer Rankings of Risks Reduction Methods, Journal of marketing,
nr.35/1971
4. ZaiŃ A., Marketingul serviciilor, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.105-109
631
TRASABILITATEA PRODUSELOR: O PROVOCARE
ACTUALĂ ÎN MANAGEMENTUL LANłULUI DE
APROVIZIONARE-LIVRARE
CONF. UNIV. DR. CARMEN BĂLAN

Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing, Catedra de Marketing
PiaŃa Romană nr. 6, Sector 1, Bucureşti, Cod 010374, Tel/Fax: (021) 212 52 41
E-mail: cbalan@ase.ro
The goal of this paper is to reveal the impact of the European Union Directive no. 178 of 2002
on the supply chain management. The paper focuses on the requirements relative to the traceability of the
food products along the entire value network.
Trasabilitatea şi managementul lanŃului de aprovizionare-livrare

În prezent, profesioniştii din domeniul marketingului acordă o importanŃă deosebită
perspectivei manageriale focalizate pe lanŃul de aprovizionare-livrare. Sunt considerate astfel
planificarea şi managementul tuturor activităŃilor implicate de alegerea furnizorilor şi
aprovizionare, conversiune şi toate activităŃile de management logistic. Un aspect important al
managementului lanŃului de aprovizionare-livrare este faptul că include, totodată, coordonarea şi
colaborarea cu partenerii din canal, care pot fi furnizori, intermediari, prestatori terŃi de servicii
şi clienŃi. În esenŃă, managementul lanŃului de aprovizionare-livrare integrează managementul
livrării/cererii atât în cadrul organizaŃiilor, cât şi între acestea.
Perspectiva fiecărei organizaŃii nu se limitează la propria activitate. Deceniul actual se
află sub semnul abordării integrate a tuturor nivelurilor şi operatorilor care se succed pentru a
asigura produsele necesare clienŃilor finali, în momentul şi locul dorite de aceştia, răspunzând în
totalitate aşteptărilor lor. În acest context, trasabilitatea dobândeşte un rol tot mai activ în cadrul
managementului lanŃului de aprovizionare-livrare.
În conformitate cu ISO 9000:2000, trasabilitatea reprezintă „abilitatea de a urmări
istoria, aplicarea sau locaŃia aspectelor considerate”. Liniile directoare ISO specifică faptul că
trasabilitatea se poate referi la originea materialelor şi pieselor, la istoricul prelucrării, precum şi
la distribuŃia şi locul în care se află produsul după livrare. Se consideră că această definiŃie a
trasabilităŃii are un caracter mult prea amplu. Argumentul este faptul că nu specifică o unitate de
măsură standard pentru aspectele considerate (un bob de grâu sau o cantitate vagonabilă), o
mărime standard a amplasamentului (câmp, fermă, Ńară), o listă a proceselor ce trebuie să fie
identificate (aplicarea pesticidelor sau bunăstarea animalelor), modul de înregistrare a
informaŃiilor (pe hârtie, în format electronic, pe ambalajul produsului, pe container, pe produs),
tehnologia de contabilizare (pe hârtie sau cu ajutorul calculatorului). Totodată, o serie de
specialişti afirmă că trasabilitatea completă este imposibil de realizat. Este aproape imposibilă
crearea unui sistem care să urmărească fiecare input şi proces, cu un grad adecvat de precizie.
Directiva UE nr. 178 din anul 2002
Ca urmare a adoptării de Parlamentul European a Directivei UE nr. 178 din anul 2002,
începând cu data de 1 ianuarie 2005, operatorii economici din UE şi cei din Ńările care exportă în
UE trebuie să respecte principiile generale şi cerinŃele legislaŃiei privind produsele
agroalimentare şi procedurile din domeniul siguranŃei agroalimentare, prevăzute de această
directivă. Prin intermediul ei, este statuată obligativitatea trasabilităŃii şi retragerii produselor
agroalimentare şi furajelor de pe piaŃă.
632
Directiva UE nr. 178/2002 subliniază faptul că legislaŃia referitoare la produsele
agroalimentare în UE are ca obiective generale asigurarea unui nivel înalt de protecŃie a vieŃii şi
sănătăŃii oamenilor, precum şi protecŃia intereselor consumatorilor, incluzând practicile loiale în
comerŃul cu produse alimentare, luând în considerare, atunci când este cazul, protejarea sănătăŃii
şi bunăstării animalelor, sănătatea plantelor şi mediul. Prevederile sale vizează toate stadiile de
producŃie, prelucrare şi distribuŃie a produselor agroalimentare, precum şi a furajelor produse
pentru sau care sunt consumate de animalele care produc bunuri alimentare. În consecinŃă,
managementul lanŃului de aprovizionare-livrare va înregistra mutaŃii care vor avea ca efect
creşterea gradului de îndeplinire a aşteptărilor clienŃilor, cerinŃă majoră a perspectivei de
marketing asupra activităŃii oricărei organizaŃii.
Pentru toate Ńările membre ale UE, această directivă are caracter obligatoriu şi este
aplicabilă direct şi în integralitatea sa, de fiecare Ńară. Directiva UE nr. 178/2002 constituie un
punct de cotitură în reglementarea siguranŃei agroalimentare, datorită faptului că prevederile
sale se referă la aspecte majore cum sunt: principiile generale ale legislaŃiei privind produsele
alimentare; principiul transparenŃei, bazat pe consultarea publică şi informarea publicului;
obligaŃiile generale ale operatorilor din domeniul comerŃului cu produse alimentare; cerinŃele
generale ale legislaŃiei privind produsele alimentare; crearea AutorităŃii Europene de SiguranŃă
Agroalimentară; sistemul de alertă rapidă, managementul crizelor şi situaŃiilor critice
neprevăzute.
În contextul Directivei UE nr. 178/2002, este definit conceptul de trasabilitate. El
semnifică abilitatea de a urmări un produs agroalimentar sau furaje, un animal care produce
alimente sau o substanŃă care urmează a fi încorporată într-un produs alimentar sau în furaje, în
toate stadiile de producŃie, prelucrare şi distribuŃie.
Trasabilitatea a devenit un concept cheie în managementul lanŃului de aprovizionare-
livrare, datorită declanşării unor crize acute. Un prim ansamblu de situaŃii critice s-a manifestat
în anii '90, fiind legat de encefalopatia bovină spongiformă („boala vacii nebune”) care şi-a
făcut apariŃia mai întâi în Marea Britanie şi apoi în alte Ńări din UE (Germania, FranŃa). Un alt
fenomen critic este reflectat de dezbaterile aprinse referitoare la organismele modificate genetic
sau la bioterorism.
În articolul 18, pct. 2, al Directivei UE nr. 178/2002, se prevede faptul că orice operator
din domeniul produselor agroalimentare sau furajelor trebuie să fie capabil să identifice orice
persoană de la care s-a aprovizionat cu un produs agroalimentar, cu furaje sau cu orice substanŃă
care urmează sau se aşteaptă să fie încorporată într-un produs agroalimentar sau în furaje.
Conceptul de trasabilitate se referă nu numai la secvenŃa amonte, ci şi la secvenŃa aval a
canalelor de marketing. În afară de abilitatea de a identifica sursele de aprovizionare, orice
operator trebuie să dispună de capacitatea de a identifica organizaŃiile cărora le-a furnizat
produsele sale.
Impactul prevederilor directivei asupra exporturilor româneşti
O contribuŃie relativ semnificativă în exporturile româneşti revine produselor
agroalimentare. În prezent, realizarea exporturilor româneşti spre Ńările membre ale Uniunii
Europene, iar după anul 2007, calitatea de membru al UE presupun respectarea prevederilor
Directivei nr. 178/2002.
La prima vedere, activitatea operatorilor din România nu ar fi influenŃată de prevederile
directivei. Argumentul principal ce ar putea fi considerat este faptul că marea majoritate a
producătorilor şi distribuitorilor din România nu sunt implicaŃi în canale de marketing de export
direct pe pieŃele Ńărilor membre ale UE. Exporturile se realizează adesea prin canale cu mai
mulŃi parteneri externi, care îşi asumă o mare parte a responsabilităŃilor de comerŃ internaŃional,
în privinŃa produselor agroalimentare româneşti. În fapt, perspectiva de management al lanŃului
de aprovizionare-livrare adoptată de operatorii economici şi, în mod special, promovarea
conceptului de trasabilitate sporesc importanŃa vizibilităŃii de-a lungul tuturor nivelurilor filierei
de producŃie şi comercializare.
Potrivit art. 11 al Directivei UE nr. 178 din anul 2002, pentru a fi plasate pe piaŃă în
cadrul ComunităŃii, alimentele şi furajele importate în Comunitate trebuie să respecte cerinŃele
633
relevante ale legislaŃiei alimentare sau condiŃiile recunoscute de Comunitate ca fiind cel puŃin
echivalente sau, acolo unde există un acord între Comunitate şi Ńara exportatoare, trebuie să
respecte cerinŃele specificate în respectivul acord. Totodată, conform art.12, alimentele şi
furajele re-exportate din Comunitate, pentru a fi plasate pe piaŃă într-o Ńară terŃă, trebuie să
respecte cerinŃele relevante ale legislaŃiei agroalimentare, cu excepŃia cazurilor în care există
alte cerinŃe din partea autorităŃilor din Ńara importatoare sau alte prevederi în legi, reglementări,
standarde, coduri de practică sau alte proceduri juridice şi administrative în vigoare în Ńara
importatoare.
Preocuparea manifestată de peste un deceniu, pe plan global, în privinŃa lanŃului de
aprovizionare-livrare este reflectată de articolul 18 al Directivei UE nr. 178/2002. Fiecare
organizaŃie este privită ca parte a unei reŃele de relaŃii cu alte organizaŃii, în cadrul unui lanŃ de
operatori care creează şi adaugă valoare pentru consumatorul final. InterdependenŃele dintre
organizaŃii se reflectă în domeniul logisticii şi al lanŃului de aprovizionare-livrare, sub aspectul
organizaŃional, al operaŃiunilor fizice şi al fluxurilor de informaŃii în ambele sensuri, al
comunicării între furnizori şi clienŃi. SusŃinerea conceptului de trasabilitate decurge din
importanŃa acordată vizibilităŃii în cadrul filierei de aprovizionare şi distribuŃie. Astăzi, fiecare
organizaŃie deŃine informaŃii despre partenerii săi din amonte şi aval. În plus, se consideră
necesar ca sfera de interes a fiecărei organizaŃii să depăşească limitele tradiŃionale reprezentate
de proprii furnizori şi clienŃi, fiind extinsă la furnizorii furnizorilor săi şi clienŃii clienŃilor săi.
Provocările generate de obligativitatea asigurării trasabilităŃii sunt de natură
organizatorică şi informaŃională. Fiecare agent economic din domeniul producŃiei, prelucrării şi
distribuŃiei produselor agroalimentare şi furajelor trebuie să dispună de sisteme şi proceduri care
permit ca informaŃia să fie deopotrivă disponibilă în orice moment în cadrul organizaŃiei şi să fie
pusă la dispoziŃia autorităŃilor competente, la cererea acestora.
În scopul facilitării trasabilităŃii, Directiva UE nr. 178/2002 prevede ca produsele
agroalimentare sau furajele care sunt plasate sau care este foarte probabil să fie plasate pe piaŃa
comunitară să fie etichetate sau identificate în mod corespunzător. În acest sens, se specifică
obligaŃia operatorilor de a asigura documente sau informaŃii în concordanŃă cu cerinŃele
relevante ale unor reglementări mai specifice.
Această directivă adoptată de Parlamentul European diferenŃiază net sistemul de
reglementări şi practicile din Ńările membre ale UE, în raport cu cele existente, de exemplu, în
SUA. Sistemele de trasabilitate din SUA tind să fie motivate de stimulente economice, nu de
reglementări guvernamentale. OrganizaŃiile creează sisteme de trasabilitate pentru a îmbunătăŃi
managementul ofertei, siguranŃa şi controlul calităŃii şi pentru a comercializa produse care să
genereze încrederea consumatorilor. Beneficiile specifice acestor sisteme constau în scăderea
costurilor distribuŃiei, diminuarea costurilor de retragere a produselor de pe piaŃă şi creşterea
vânzărilor de produse cu valoare adăugată mai mare şi implicit în sporirea veniturilor
organizaŃiei.
Trasabilitatea are o largă arie de aplicabilitate. Produsele proaspete, datorită
perisabilităŃii lor impun trasabilitatea. Cerealele şi seminŃele oleaginoase constituie o altă grupă
de produse care fac necesară trasabilitatea, mai ales în condiŃiile creşterii cererii pentru produse
care nu au făcut obiectul ingineriei genetice. De asemenea, sectorul creşterii şeptelului are o
îndelungată experienŃă în privinŃa stabilirii drepturilor de proprietate şi a controlului răspândirii
bolilor la animale. Ultimele evoluŃii în domeniul cărnii şi produselor din carne au motivat
organizaŃiile să realizeze o corelaŃie între sistemele de trasabilitate a animalelor şi sistemele de
trasabilitate a cărnii. Totodată, problemele apărute pe piaŃa europeană şi în SUA au încurajat
firmele să creeze sisteme de monitorizare a cărnii de la fermă la detailist.
În SUA, trasabilitatea produselor are un caracter voluntar. Spre deosebire de experienŃa
SUA, în Uniunea Europeană, trasabilitatea a dobândit un caracter obligatoriu, ca urmare a
adoptării de Parlamentul European a Directivei UE nr. 178/2002. Pentru prima dată,
trasabilitatea produselor devine obligatorie la nivelul tuturor Ńărilor membre ale UE.
Înainte de data adoptării directivei, existau Ńări în care erau deja funcŃionale sisteme
adecvate în acest domeniu. De exemplu, în Olanda, sistemul IKB de asigurare a calităŃii cărnii şi
şeptelului conŃine prevederi detaliate referitoare la identificarea şi înregistrarea şeptelului şi a
634
produselor, ceea ce face ca sectorul de profil să fie deja pregătit în privinŃa asigurării
trasabilităŃii.
Un aspect deosebit de important este faptul că Directiva UE nr. 178/2002 este aplicabilă
tuturor produselor alimentare, precum şi furajelor. În aria de reglementare intră astfel variate
produse, de la produse vegetale la animale şi produse animaliere, de la produse neprelucrate la
produse cu diferite grade de prelucrare.
Începând cu data de 1 ianuarie 2005, cele 25 de state membre ale UE trebuie să dispună
de sisteme de asigurare a trasabilităŃii. În situaŃia sa de Ńară exportatoare de produse alimentare
şi furaje în UE, România va trebui să îşi consolideze competitivitatea prin respectarea
principiilor şi cerinŃelor specificate în acest domeniu de Directiva UE nr. 178 din anul 2002.
Crearea în Ńara noastră a unor sisteme de asigurare a trasabilităŃii în cadrul producŃiei şi
distribuŃiei de produse agroalimentare va spori şansele de succes ale integrării României în
Uniunea Europeană, din perspectiva viitoarei aderări în anul 2007.
Bibliografie:
1. Bălan C. – „Logistica – factor integrator şi sursă de competitivitate”, Editura Uranus,
Bucureşti, 2004, p. 282-285
2. Regulation (EC) No 178/2002 of the European Parliament and of the Council of 28 January
2002, laying down the general principles and requirements of food law, establishing the
European Food Safety Authority and laying down procedures and matters of food safety, în
„Official Journal of the European Communities”, L 31, 1.2.2002.
3. ISO 9000:2000.
4. „Questions and Answers on the Regulation of GMOs in the EU”, Memo/04/85, Brussels, 15
Aprilie 2004.
5. Golan E., Krissoff B., Kuchler F., Calvin L., Nelson K., Price G. – „Traceability in the U.S.
Food Supply: Economic Theory and Industry Studies”, USDA, 2004.
635
PARADOXURI ALE MODELELOR DE MANAGEMENT
DR. EC. LUCIA POJOCA

Director Banca Transilvania, Sucursala Oradea
Todays managers find themselves facing a number of paradoxes while trying to make there
companies competitive,invulnerable and safe..The paradox lies in contradiction.Building a strategy on
uncertainty while trying to control it,or one always focused on your strong points,trying to arbitrate
between different types of risks,innovating while keeping your company safe,being efficient while
practicing efficiency.
A existat o perioadă când managerii erau preocupaŃi de rezolvarea unor probleme

imediate. Dacă avem în vedere clasificarea deciziilor propusă de Ansoff, putem spune că
managerii erau preocupaŃi, în primul rând, de luarea unor decizii mecanice sau operaŃionale
(care să asigure funcŃionarea de zi cu zi a întreprinderii) şi administrative (asigurând gestiunea
mijloacelor pe termen scurt), decât de luarea unor decizii tactice (decizii pe termen scurt şi
mediu) sau strategice (caracterizând modul de acŃiune al întreprinderii pe termen lung în raport
cu evoluŃia mediului)346.
Orice întreprindere trebuie să fie competitivă şi în acelaşi timp invulnerabilă. Prins între
aceste două constrângeri, managementul adoptat ia uneori o turnură paradoxală. Paradoxul
constă în prezenŃa şi acŃiunea simultană a elementelor contradictorii. Competitivitatea rezultă
din combinarea a două elemente: eficacitatea şi eficienŃa.
Securitatea se compune şi ea din două elemente. În scopul evitării unei prea puternice
vulnerabilităŃi, orice întreprindere trebuie să se ferească de simple întâmplări, la fel ca şi de
unele surprize care pot să apară. Pierderea unui client este o problemă care poate fi rezolvată. În
schimb, şocul petrolier din 1973 a constituit o veritabilă surpriză, care a prins pe picior greşit
numeroşi actori.
Aşa cum reiese din figura nr 1. exigenŃele de securitate şi competitivitate pot fi
satisfăcute prin acumularea experienŃei. În cazul unor situaŃii repetitive, managementul riscului
este mai uşor şi, în acest caz, este importantă căutarea eficienŃei. Într-un univers schimbător,
incertitudinea creşte şi eficacitatea devine primordială.
346
Ansoff I., -„ Stratégie du développement de l'entreprise”, Ed. Hommes et Techniques, Paris,1984, pag. 35.
636
Figura 1. ContradicŃii administrate constructiv.
The Contradictions administrated constructively
Managementul strategic şi cel al riscului încearcă să găsească soluŃii la o serie de

paradoxuri cu care se poate confrunta o întreprindere în desfăşurarea activităŃii.
Paradoxul securităŃii: "întâmplare-incertitudine"
În multe cazuri, managerii trebuie să decidă fără a fi siguri de calitatea informaŃiei de
care dispun. În situaŃii incerte managerii au uneori şi surprize neplăcute. În acest sens, de
exemplu, opŃiunea diversificării dă întreprinderii o stare de securitate iluzorie, deoarece a-Ńi
extinde activitatea într-un domeniu pe care nu îl cunoşti, înseamnă o creştere a gradului de
incertitudine.
Unul din paradoxurile antreprenoriatului este că antreprenorul se confruntă cu o
incertitudine pe care cel mai adesea el o creează. Incertitudinea poate fi asimilată cu ansamblul
evenimentelor potenŃiale susceptibile de apariŃie. Distingem mai multe tipuri de incertitudine:
− primul nivel corespunde unei „discontinuităŃi strategice”;
Vom găsi antreprenori inovatori în prima linie a căror ştafetă va fi preluată de
„urmăritori”, iar apoi creatorii de întreprinderi care se mulŃumesc să imite.
− nivelul intermediar aparŃine unei turbulenŃe forte;
Sectorul de activitate cunoaşte variaŃii brutale, imprevizibile, de mai mare sau mai
redusă amploare. Rata de creare şi de desfiinŃare a întreprinderilor este de asemenea ridicată,
ceea ce indică o activitate antreprenorială forte.
− al treilea nivel este cel al unei turbulenŃe controlate, administrate;
Întreprinderile prezente pe piaŃă doresc o reducere a vitezei schimbărilor, în scopul
diminuării costurilor („costuri de schimbare sau de ajustare”). InovaŃiile realizate în domeniul
tehnologiilor sunt controlate la punerea lor în aplicare. Uneori, există înŃelegeri între
întreprinderi pentru a nu reduce preŃul şi pentru a împiedica intrarea concurenŃilor. În ansamblu,
putem spune că spiritul întreprinderii se hrăneşte cu această incertitudine, care creează
oportunităŃi pentru obŃinerea profitului. În acelaşi timp însă, antreprenorul doreşte să
stăpânească această incertitudine şi să o utilizeze în interes propriu. Trebuie, pentru aceasta, ca
antreprenorul să aibă iniŃiativă şi să creeze el însuşi această incertitudine sau să vegheze asupra
mediului pentru a repera schimbările.
637
Paradoxul lui Icar
Icar, personaj mitologic, a zburat atât de aproape de soare, încât ceara cu care erau
prinse aripile s-a topit, iar el a căzut în Marea Egee şi a murit. Paradoxul constă în aceea că
atuurile sale cele mai puternice l-au dus la moarte.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele întreprinderi. Adesea forŃa de care dispun
acestea antrenează excese care determină prăbuşirea. De multe ori succesul duce la specializare,
la exagerare, la încredere prea mare în propriile forŃe. Toate elementele care determină succesul
întreprinderii, strategiile specifice, cultura întreprinderii, leadershipul, dacă sunt duse la extrem
antrenează declinul. AtenŃia excesivă acordată detaliilor se transformă în obsesia pentru lucruri
mărunte, creşterea neatent urmărită se transformă în expansiune necontrolată, o concepŃie a
produselor tolerabilă degradează designul acestora şi implicit calitatea produselor.
Paradoxul lui Icar aplicat la nivel de întreprindere ar putea fi formulat astfel: un
manager foarte încrezător în propriile-i forŃe, amplifică factorii care au contribuit la succesul
întreprinderii până în punctul în care provoacă declinul. Acest paradox comportă două aspecte:
cauzele succesului devin cauze ale eşecului. O strategie focalizată care a mobilizat
resurse în mod eficace a adus avantaje concurenŃiale. Dusă la extrem, ea se poate transforma în
obsesie. Valorizarea anumitor obişnuinŃe poate antrena competenŃe distinctive şi poate contribui
la mobilizarea oamenilor din întreprindere, dar poate determina o monocultură intolerabilă.
Programe care au fost utilizate în mod eficace pot face din întreprindere o prizonieră a
trecutului.
succesul poate duce la eşec, datorită excesului de încredere sau neglijenŃei.
Paradoxul lui Bowman "risc strategic - rentabilitate"
Incertitudinea rezultatelor sperate este fără îndoială unul din elementele care
diferenŃiază şi mai mult decizia strategică, de alte decizii manageriale. Chiar dacă nu toŃi
investitorii au acelaşi grad de aversiune faŃă de risc, ei preferă, la acelaşi nivel al profitului,
proiectele care au nivelul de risc cel mai redus. Din acest motiv, ei sunt interesaŃi de concesiile
pe care trebuie să le facă la nivelul riscului pentru a obŃine un profit ridicat, sau invers, cele care
trebuie făcute la nivelul profitului pentru a minimiza riscul. Bowman afirma că un bun manager
este cel care plasează întreprinderea într-o situaŃie de maximizare a profitului şi de minimizare a
riscului.
Totodată poate fi admisă şi ipoteza că unele întreprinderi aflate în dificultate sunt
dispuse să îşi asume riscul pentru ameliorarea poziŃiei pe piaŃă.
Cu toate acestea, cercetările trecute şi rezultatele obŃinute nu au dus la un consens al
cercetătorilor, deoarece modelarea conceptului de risc strategic este insuficientă, iar măsurarea
lui discutabilă. Rezultatele contradictorii ale cercetărilor au determinat luarea în considerare şi a
altor variabile: nivelul de performanŃă, talia întreprinderii, tipul diversificării şi perioada de
observaŃie.
Un prim factor care permite diminuarea riscului este poziŃia concurenŃială a
întreprinderii. Integrarea şi subcontractarea nu au totdeauna aceeaşi incidenŃă asupra nivelului
de risc.
În tabelul 1. este prezentat impactul asupra profitului a principalelor variabile care
influenŃează nivelul riscului în cadrul unui sector.
Tabelul 1. Variabile care influenŃează relaŃia profit-risc

Variables which influence the profit-risk relationship
AcŃiuni IncidenŃa asupra
IncidenŃa asupra riscului
rentabilităŃii capitalurilor
Ameliorarea poziŃiei concurenŃiale Negativă Pozitivă
Creşterea flexibilităŃii mijloacelor de Negativă Pozitivă
producŃie
Diversificarea Negativă Pozitivă
Externalizarea (diminuarea gradului de Negativă asupra riscului legat Depinde de tipul sectorului şi
integrare şi creşterea gradului de de sarcinile interne şi de partea de piaŃă deŃinută.
638
subcontractare) pozitivă asupra celui legat de
sarcinile externe
Diminuarea nivelului de îndatorare Negativă Depinde de rentabilitate şi de

rata dobânzii
Sursa: Lacoste D., Risque stratégique et rentabilité, Revue française de gestion, nr.42, 1997, pag.5
Pentru a explica acest paradox şi limitele sale este necesar să cunoaştem cauzele riscului
şi impactul lor asupra nivelului de performanŃă. Modelul dezvoltat de Bowman pune în evidenŃă
două dimensiuni ale riscului, arătând că, pe de o parte asumarea riscului este legată de alegerea
activităŃilor, iar pe de altă parte managementul riscului este legat de alegerea politicilor
funcŃionale347. Astfel, o întreprindere se poate expune la acelaşi risc ca şi concurenŃii săi, dar un
management operaŃional bun poate neutraliza efectele acestui risc pentru acŃionari. În fine, acest
model arată că pentru o întreprindere alegerea nu constă în a selecŃiona nivelul de risc, cât în a
arbitra între mai multe tipuri de risc.
Paradoxul „competitivitate - securitate”
Dincolo de importanŃa inovaŃiei în scopul asigurării competitivităŃii, ea poate genera
riscuri care pot ameninŃa însăşi supravieŃuirea întreprinderii. Acesta este motivul pentru care
întreprinderi mici şi mijlocii sunt sfătuite să nu se angajeze în inovaŃii majore. Inovarea se
bazează pe capacitatea de elaborare a ideilor noi, dar ea cere totodată competenŃe şi înclinaŃii
manageriale pentru a transforma o idee într-o realizare efectivă. Stăpânirea proceselor de
inovare a devenit o necesitate, deoarece întreprinderea trebuie să aibă în vedere două aspecte:
realizarea produselor de calitate, corespunzătoare aşteptărilor consumatorilor, concomitent cu
reducerea duratei proceselor de inovare.
Perenitatea unei întreprinderi se bazează pe capacitatea de a genera un flux constant de
inovaŃii. Securitatea, în acest caz, este mai importantă decât competitivitatea. Chiar şi pentru
marile întreprinderi, tendinŃa de a obŃine un avantaj concurenŃial bazat numai pe capacitatea de a
inova determină o stare de incertitudine.
Dacă economisirea mijloacelor poate să determine creşterea vulnerabilităŃii
întreprinderii, este adevărat că securitatea strategică poate fi adesea întărită de creşterea
eficienŃei. Economisind însă mijloace (echipamente şi personal), există riscul reducerii
capacităŃii de reacŃie în faŃa unor situaŃii neprevăzute (întreruperi în funcŃionarea maşinilor,
creşteri neprevăzute ale cererii).
Reducerea mijloacelor utilizate este de natură să întărească securitatea întreprinderii,
ameliorând competitivitatea. În concluzie, un avantaj de cost obŃinut asupra concurenŃei permite
reducerea vulnerabilităŃii întreprinderii în faŃa ameninŃărilor determinate de: intrarea în sector a
unor concurenŃi agresivi, declanşarea unui război al preŃurilor între firmele deja instalate,
apariŃia produselor de substituŃie, exigenŃele crescute ale clienŃilor sau furnizorilor.
Paradoxul competitivităŃii "eficacitate - eficienŃă"
Legătura între eficienŃă şi eficacitate este şi necesară şi problematică. În cele două
cazuri prezentate mai sus, se observă că întreprinderea s-a concentrat asupra a ceea ce ştie să
facă mai bine, în scopul ameliorării performanŃelor. EficienŃa se obŃine ca rezultat al experienŃei.
În măsura în care experienŃa se devalorizează pe măsură ce realitatea se transformă, inovaŃia şi
eficienŃa devin mai degrabă obiective contradictorii, dar pentru asigurarea competitivităŃii se
recomandă o alianŃă între ele. Există şi întreprinderi competitive care ştiu în acelaşi timp să-şi
apere teritoriul şi să exploreze noi Ńinuturi.
Bibliografie
1. Arnold,G.-“Corporate Financial Management”,Financial Times, Pittman Publishing,
London 1998
347
Lacoste D.,- „ Risque stratégique et rentabilité”, Revue française de gestion, nr.42, 1997, pag. 7
639
2. Goian,M -“Management general”,Editura Brumar,Timisoara ,2000
3. Knight,F.H.-“Risk,uncertainty and Profit”,University of Chicago Press 1921
4. Mattew,L.”-Risk management manual”,Insuros press,1971
640
MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN PROIECTELE
FINANłATE PRIN PROGRAME EUROPENE
CONF. UNIV. DR. MIRONESCU ROXANA

Universitatea din Bacău, Bacău, Calea Mărăşeşti nr. 157
Telefon : 0234 - 542411, 0234- 516345
e-mail roxmir@ub.ro
Abstract: The risk os often seen as the heart of the risk management, but it is not the first step in
the process. To be able to recognize a risk it is necessary it to know at the highest level what the risk
is.The first step in the standard process is to define the context of the risk assessment, which falls into two
parts, one descriptive and the other creative.
Riscul este definit prin intermediul aspectelor negative, al potenŃialului de a influenŃa

negativ evoluŃia unei organizaŃii, derularea unui proiect, atingerea obiectivelor propuse.
Responsabilul cu managementul riscului din cadrul unui proiect trebuie să dispună de
capacitatea de a traduce informaŃia cu privire la obiectivele şi resursele organizaŃionale, într-o
hartă a riscului, ce trebuie permanent actualizată şi îmbunătăŃită, în funcŃie de evoluŃiile din
mediul intern şi extern al organizaŃiei. Pornind de la definiŃia sumară propusă pentru risc de
către dicŃionarul Webster („posibilitatea de a suferi o pierdere”), în cazul unui proiect, el poate
îmbrăca următoarele forme:
− rezultatele finale au o calitate necorespunzătoare faŃă de cea proiectată iniŃial;
− costurile pentru atingerea obiectivelor depăşesc pe cele prevăzute;
− resursele nu au fost exploatate în mod eficient, sunt epuizate sau sunt deteriorate;
− depăşirea termenelor pentru livrarea rezultatelor finale şi pentru finalizarea
proiectului;
− finalul proiectului este un eşec total.
Riscul poate interveni, fie ca urmarea a intervenŃiei unui eveniment neaşteptat sau din
cauza unor factori perturbatori, care deturnează ritmul planificat al activităŃilor. Cu toate
acestea, toate proiectele includ o nuanŃă de risc, este imposibil să se prevadă toată evoluŃia
viitoare a fenomenelor, iar impactul negativ se amplifică datorită duratei prelungite a
proiectului, a decalajului de timp extins dintre etapa de planificare şi cea de evoluŃie, experienŃei
restrânse a managerului de proiect sau a noutăŃii metodologiei şi a procedurilor utilizate în
aplicarea proiectului.
Managementul riscului în proiecte străbate următoarele etape:
1. Stabilirea contextului în care se manifestă riscul;
2. Identificarea corectă a acestuia;
3. Analiza riscului;
4. Evaluarea riscului;
5. Combaterea riscului.
Stabilirea diagnosticului sau cartografierea riscului este una dintre cele mai importante
etape în managementului riscului de proiect. Harta riscului trebuie să fie, în permanenŃă,
actualizată şi ameliorată, în funcŃie de evoluŃia din mediul real al organizaŃiei. Cunoaşterea
obiectivelor organizaŃionale ce vor fi afectate de risc este absolut necesară, pentru a putea
acoperi o plajă cât mai mare de eventuale efecte negative. Obiectivele organizaŃionale ocupă
poziŃia centrală a definirii unui context, se regăsesc într-o formă intercondiŃionatăşi constituie
principalul criteriu de măsurare a succesului. Pentru a fi eficiente, criteriile de evaluare trebuie
să fie concise, furnizând cel mai mic număr de măsurători ce permit obŃinerea de efecte
641
semnificative, trebuie să acopere toate laturile activităŃii, aşa încât nici un efect semnificativ să
nu rămână descoperit şi neevaluat, să fie definite în termeni cantitativi şi calitativi. Criteriile ce
asigură succesul sunt, în general, asociate cu o direcŃionare precisă. Astfel, costurile şi timpii
alocaŃi pentru diferite operaŃiuni trebuie să fie minimizaŃi, iar nivelul calitativ al serviciilor şi
profiturile trebuie să fie maximizate.
Latura descriptivă a unui proces analitic de context induce:
− un set concis de obiective pentru organizaŃia respectivă;
− o notificare a investitorilor, ale căror opinii trebuie să fie luate în considerare,
pentru a asigura performanŃa şi succesul acŃiunii;
− o centralizare a obiectivelor împărtăşite de către investitorii strategici;
− crearea unui set minimal de criterii de succes, cu ajutorul cărora se pot îndeplini
obiectivele organizaŃionale şi semnificaŃia riscului poate fi comensurată, acordând
atenŃie frecvenŃei cu care se realizează profitul.
O altă componentă a analizei contextuale este mai mult creativă decât descriptivă.
Identificarea riscului va fi, în general, neproductivă, în cazul unei tentative de a aborda
întreprinderea ca un întreg. Stimularea gândirii creatoare creează premiza uneui tratament
egalitar pentru toate aspectele importante ale organizaŃiei, astfel că decidentul va putea
identifica corect toate riscurile potenŃiale.
Identificarea riscului are o latură prescriptivă şi o altă latură, creativă, fiecare dintre ele
îndeplinind un rol, dar solicitând un management corespunzător, bazat pe relaŃia efort/rezultat.
Cea mai apelată metodă de identificare a riscului este brainstorming-ul în cadrul unui atelier de
lucru. Metoda amintită permite orientarea capacităŃilor creative ale participanŃilor, reducând
pericolul generat de lipsa de atenŃie a participanŃilor faŃă de subiectele în dezbatere, aşa cum se
petrece adesea în cazul utilizării checklist. Orice aplicaŃie a brainstorimig este adoptată, ea va fi
mult mai imperativă decât orice checklist sau altă metodă de evaluare a riscurilor. Ea îmbină
experienŃa şi cunoştinŃele, care sunt componente valoroase ale unui proces de identificare a
riscruilor. Modul în care acest proces este dirijat poate asigura lipsa blocajelor provenite din
informaŃii perimate pentru viitorul organizaŃiei, când pot interveni dificultăŃi neprevăzute, iar
echilibrul dintre riscurile ce au devenit familiare se poate transforma dramatic.
Riscurile, ca situaŃii potenŃiale, au două dimensiuni: posiblitatea ca, din potenŃiale, să
devină, în regim de urgenŃă, manifeste, efective; impactul lor este, mai mult sau mai puŃin
semnificativ, asupra proiectului. SemnificaŃia unui factor de risc se evaluează în termeni
calitativi, iar probabilitatea de existenŃă este dispusă pe o scară de probabilitate. Managementul
riscului este un proces ce se desfăşoară circular, permanent. Capacitatea de a înregistra feed-
back-ul, de a insera semnalele înregistrate astfel în planul iniŃial garantează o abordare flexibilă,
dinamică, iar proiectul respectiv are cele mai mari şanse de realizare, în mediul concret, ce se
dovedeşte a fi imprevizibil, incert. ImportanŃa/semnificaŃia unei situaŃii de risc este o funcŃie
dublă, de impact şi de probabilitate. În situaŃia când probabilitatea , ca eveniment negativ, are
şanse maxime de realizare, iar impactul asupra proiectului este considerabil, riscul devine
semnificativ şi trebuie să fie ierarhizat prioritar, în raport cu alte situaŃii percepute ca riscuri mai
mici. ImportanŃa ataşată fiecărei situaŃii de risc este ajustată în urma comparaŃiei cu obiectivele
şi priorităŃile proiectului şi ale organizaŃiei. Matricea care exprimă combinaŃiile dintre
semnificaŃiile şi ierarhia riscurilor generează strategii de răspuns în faŃa riscurilor, cu finalităŃi
ca: reducerea probabilităŃii ca evenimentele negative să aibă loc; diminuarea impactului negativ
asupra proiectului, odată ce evenimentul negativ a avut loc deja.
Dacă abordările tradiŃionale ale managementului riscului au fost centrate, preponderent,
pe acŃiuni de contracarare a acestuia, metodele moderne promovează acŃiuni de anticipare,
simulare, previziune a riscului, diminuând funcŃia reactivă şi amplicând funcŃia preventivă.
Managementul riscului nu mai reprezintă o abordare îngustă, limitată, orientată exclusiv spre
îngrădirea sau controlul efectelor negative ale unor evenimente potenŃiale, ci, pornind de la
abordarea riscului în termeni de „incertitudine”, această ştiinŃă poate mări flexibilitatea şi
adaptabilitatea organizaŃiilor, într-un mediu din ce în ce mai incert, pe măsura sporirii
complexităŃii sale. Riscul trebuie înŃeles în termeni de „oportunitate”, de valorificare corectă a
situaŃiilor imprevizibile. OrganizaŃiile inovatoare, îndreptate mereu către evenimentele
642
neprevăzute, le pot exploata în avantaj propriu, situându-se, astfel, în poziŃii prioritare
avantajoase, pe piaŃă.
Eliminarea completă a riscului este o imagine utopică asupra problemelor sau, în cel
mai bun caz, este o opŃiune ineficientă, din punctul de vedere al costurilor. Managementul
riscului nu elimină total acest fenomen, eforturile organizaŃionale nu trebuie să fie îndreptate
pentru realizarea acestui deziderat, ci pentru monitorizarea acestuia, iar atunci când pragul de
risc devine inacceptabil, se intervine pentru diminuarea impactului negativ. Analiza riscului
trebuie să preceadă declanşarea proiectului, iar dacă rezultatul acestei analize este unul
nefavorabil, proiectul poate fi ajustat, uneori, chiar abandonat, în întregime.
Printre cele mai frecvent utilizate strategii ale managementului de risc pot fi enumerate:
acceptarea riscului, evitarea acestuia; supravegherea riguroasă a riscului şi pregătirea planului
de acŃiune pentru situaŃii neprevăzute; transferul riscului; diminuarea sistematică, controlată, a
riscului. Astfel, într-o abordare modernă, managementul riscului în proiecte se ocupă de
studierea incertitudinilor din mediul de afaceri şi de sporire a capacităŃii decizionale, în aceste
condiŃii.
Bibliografia:
1. *** - www.finantare.ro;
2. Kloman F. – “Congestion versus Clarity”, in Risk Management Reports, the Economist, 6
septembrie 2003;
3. Louisot J.P. – “ What Makes an Effective Risk Manager?”, Risk Management Magazine,
iunie 2003;
4. *** - Tutorial Notes: the Australian and New Zeeland Standard on Risk Management,
AS/NZS 4360:2004, www.pmforum.org./library.
643
PROFESIUNEA DE MANAGER DE PROIECT ŞI
INTERNAłIONALIZAREA SA
CONF. UNIV. DR. MIRONESCU ROXANA

Universitatea din Bacău, Bacău, Calea Mărăşeşti nr. 157
Telefon : 0234-542411, 0234- 516345
e-mail roxmir@ub.ro
Abstract: The training system must focusses, even in Romania, on creating specialists able to
solve concrete problems. In several decades of centralized communist economy there was multiplied a
certain type of manager, an obedient and birocratic one. The present economic and social configuration
lead to the coexistance of two sorts of managers, both characterized by inefficiency: the birocratic one
and the entrepreneurial one. Once Romania aims to ahderate to the great European family, in 2007, it
becomes important to form by education or training another type of manager, the project manager, whose
mission must be organizational adaptation to performance.
Indivizii care sunt implicaŃi în managementul proiectelor lucrează pentru a induce un

rezultat pentru ceilalŃi angajaŃi sau pentru comunitatea umană, aşa încât nu există altă categorie
de probleme legate de proiecte decât cele de natură umană. În spatele oricărei probleme de
natură tehnică, financiară sau programatică se află, de fapt, o problemă legată de oameni,
pornind de la cea mai importantă resursă a unei organizaŃii – factorul uman. În mod cert, cea
mai mare provocare a proiectelor globale actuale este managementul echipelor de specialişti
care lucrează în cadrul proiectelor. O gestiune corectă a factorului uman devine cheia succesului
în orice demers de acest gen. Echipa, prin comportamentul său, prin calităŃile de care dă dovadă
şi prin unitatea sa de gândire şi acŃiune, poate încuraja sau poate anula calitatea şi eficienŃa unui
proiect. ExperienŃa unor state cu activitate susŃinută în domeniul managementului de proiecte,
cum sunt Statele Unite, Thailanda, India, Marea Britanie sau Germania, a scos la iveală drept
criteriu al organizării unui asemenea tip de activitate, alegerea conducătorului de proiect, ceea
ce constituie o prioritate de prim rang. Amploarea proiectului defineşte mărimea echipei, nivelul
profesional al acesteia, reuneşte diferite obiective şi culturi organizaŃionale, o mare varietate de
solicitări şi exigenŃe. Selectarea managerului de proiect porneşte de la criterii precum:
autodisciplina, experineŃă în domeniul conducerii echipelor eterogene de specialişti, abilităŃi
accentuate de comunicare, o vastă experienŃă în aspectele tehnice şi economice ale proiectelor,
cultură generală solidă, capacitatea de a atrage sponsorizări. Aceşti conducători trebuie să
dovedească flexibilitate şi respect faŃă de colectivul de indivizi cu care vor lucra, disponiblitate
pentru a delega responsabilităŃile şi pentru a realiza angajarea plenară a colaboratorilor,
preocupări pentru dezvoltarea personalului din proiect, capacitatea de sincronizare a activităŃilor
rutiniere, colaborarea eficientă cu alŃi manageri de proiect.
În acelaşi timp, se impune sublinierea unor aspecte de ordin concret, din cadrul
organizaŃiile ce utilizează în mod curent managementul de proiecte. MulŃi dintre aceşti manageri
de proiect au alte angajamente profesionale, alte locuri de muncă. În cadrul proiectelor, ei îşi
asumă, adesea, rolul de a executa operaŃiuni concrete, în paralel cu rolul de coordonator al unor
activităŃi diferite, întreprind acŃiuni ce au finalitate concretă, produc rezultate, la fel de bine ca
supravegherea activităŃii de ansamblu. A face o estimare exactă a eforturilor şi a timpului
acordat fiecărui dintre aceste roluri este un demers dificil, care ridică multe semne de întrebare,
ca: managementul proiectelor tinde să devină o profesie de sine-stătătoare? Se poate
stabili cu rigurozitate ce realizează efectiv managerul de proiect dintre toate activităŃile
previzionate? Managerul de proiect face acelaşi lucru ca şi sponsorul oficial al acestuia? Din
păcate, o definiŃie care să delimiteze clar rolurile managerului de proiect încă nu a fost
644
elaborată, dar specialiştii şi practicienii au convenit asupra unor atribuŃii, ce pot fi identificate
pentru toŃi conducătorii analizaŃi:
− responsabilitatea pentru proiect- , care, deşi este un termen destul de nebulos, poate
avea semnificaŃii variate pentru indivizi diferiŃi. Concise Oxford English Dictionary
explică responsabilitatea ca fiind “ autoritate; abilitatea de a acŃiona independent şi
de a lua decizii”. Într-adevăr, considerăm că responsabilitatea constituie
principalul atribut la unui manager de proiect;
− asumarea rezultatelor proiectului- următorul atribut ce poate defini un manager de
proiect este asumarea şi estimarea rezultatelor unei acŃiuni concertate. Tot aceeaşi
persoană răspunde în faŃa sponsorului de proiect pentru furnizarea rezultatelor
globale şi parŃiale previzionate. Rezultatele trebuie să fie cuantificate precis şi să fie
măsurabile, iar managerul trebuie să fie abilitat pe deplin pentru a răspunde de
livrarea acestora;
− autoritatea de a executa proiectul,cu finalitatea rezultatelor aşteptate- atributul –
cheie al managementului de proiect este autoritatea de a realiza proiectul, care poate
fi definită ca fiind “ puterea de a induce sau de a influenŃa comportamente sau
acŃiuni”. În esenŃă, managementul proiectului reclamă capacitatea de a determina
acele comportamente care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute
iniŃial.
În timp ce managerul de proiect însumează responsabilităŃile decizionale în interiorul
proiectului şi îşi asumă rezultatele obŃinute, el trebuie, de asemenea, să dovedească abilitatea
organizaŃională de a asigura disponibilitatea resurselor şi de a solicita schimbările de
comportament care sunt critice.
Autoritatea poate îmbrăca variate forme, dacă ea derivă din poziŃia ierarhică deŃinută,
din profesionalismul dovedit, din influenŃa exercitată în cadrul organizaŃiei şi ea poate fi
asumată ca pe o exercitare a puterii care are ca scop ducerea la bun sfârşit a scopurilor şi
finalităŃilor proiectului.
Plecând de la aceste considerente, se poate formula o definiŃie acceptabilă a
managementului proiectului, ca: “ exerciŃiul responsabilităŃii şi a capabilităŃii decizionale,
autoritatea de a corela activităŃi din cadrul proiectului şi urmărirea, asumarea rezultatelor
aşteptate, în contextul satisfacerii exigenŃelor consumatorilor proiectului, de a realiza
angajamente şi de a aplica constrângeri”. ImplicaŃiile definiŃiei de mai sus sunt bogate în sensuri
şi provocatoare pentru analize viitoare mai complete. Realitatea demonstrează că mulŃi dintre
indivizii investiŃi cu responsabilitatea unei conduceri de proiect nu conştinetizează faptul că sunt
manageri; în acelaşi timp, există multe persoane care se confundă cu managerul de proiect, dar
care nu exercită, de fapt, nici unul dintre atributele acestui rol, deoarece nu au primit mandatul
oficial necesar în contextual unei asemenea activităŃi. În cazul multor proiecte, dacă nu există o
persoană care să fie numită “director” sau “ manager”, atunci , cu siguranŃă că există una care
poartă titlul de “sponsor”, ceea ce nu semnifică o redefinire a rolului, ci doar o suprapunere de
roluri sau de atribuŃii.
Stabilirea unei diferenŃieri între “managerul de proiect” şi “directorul de program” apare
ca necesară, în condiŃiile folosirii uzuale şi, uneori, improprii, a acestor termeni. “Directorul de
program” apare ca depăşind cu mult stadiul coordonării unei grupări de proiecte corelate. În
opinia noastră, conducerea unui program presupune şi debutează cu o stabilire precisă a
cerinŃelor unei afaceri, la un nivel strategic, care dezvoltă un drum critic, denumit “program”,
menit să satisfacă nevoile organizaŃiei, în mod optim. Interpretările acestui fenomen pot fi
multiple, în funcŃie de cultura managerială asimilată şi de instruirea specifică pe care o
dobândesc conducătorii. Nevoile organizaŃiei pot fi sintetizate într-un Standard al Afacerii, care
articulează modul în care fiecare program sau proiect se conectează la modelul standard de
ansamblu. Una dintre diferenŃele importante dintre “managementul de proiect” şi cel de
“program” constă în nivelul la care se amplasează abilităŃile persoanei care îndeplineşte rolul
respectiv. Directorul de program trebuie să poarte negocieri cu investitorii, căutând să
echilibreze interesele nuanŃate ale acestora, la un nivel mult mai ridicat decât poate înfrunta un
manager de proiect. Aşadar, directorii de programe coordonează managerii de proiecte.
645
Managerii de proiect au atribuŃii de natură tactică, care îşi concentrază activitatea pe
comunicarea cu investitorii şi pe livrarea rezultatelor previzionate, conform traseului stabilit
pentru proiect şi a planurilor existente. Necesitatea unei abordări de natură tactică este
indispensabilă definiŃiei proiectului, ca fiind un efort unic, de a asambla debutul şi finalul unor
activităŃi. Directorii de program, prin natura funcŃiei pe care o îndeplinesc, trebuie să depăşească
nivelul de performanŃă al oricărui manager de proiect, coordonator, la rândul său, de alŃi
manageri de subproiecte. Activitatea sa este, prin excelenŃă, strategică. Dacă subiectele care îi
preocupă pe managerii de proiect sunt cele incluse în tematica şi în planul de lucru al
proiectului, iar abordarea lor este de natură practică, concretă, directorul de program trebuie să
organizeze tematica preocupărilor sale în aşa fel încât aceasta să se conecteze cu misiunea
organizaŃiei şi să realizeze activităŃile care concordă cu planul strategic al organizaŃiei şi care se
dovedeşte a fi unul fezabil. În proiectele de mică anvergură, nu se poate discuta despre luxul de
a avea şi un director de program şi un manager de proiect, amândouă rolurile fiind îndeplinite de
a o singură persoană, care, inevitabil, acŃionează asupra oricărei perturbaŃii sau probleme ivite.
Coordonarea unui program depăşeşte orice proces de management al proiectelor, prin adăugarea
de noi obiective ale afacerii, obiective operaŃioanale, prin includerea de riscuri strategice,
integrarea finalităŃilor de activitate, crearea de interdependenŃe şi a unei interfeŃe între
management şi procesele efective. Obiectivele generale ale afacerii asigură conformitatea cu
iniŃiativele strategice ale organizaŃiei şi definesc, în termini cantitativi, efectele şi impactul
afacerii. Integrarea scopurilor finale facilitează corespondenŃa dintre finalităŃile de proiect
declarate şi plenitudinea acestora, asigură eliminarea redundanŃelor sau a omisiunilor
periculoase. InterfaŃarea procesului managerial are misiunea de a indentifica input-urile şi
output-urile din proiectele individuale, defineşte criteriile de calitate, asortează input-urile şi
output-urile şi apoi le integrează în programul general de activitate. Toate aceste performanŃe
sunt specifice unui manager de proiect eficient, dar care are perspectiva de a deveni un bun
director de program.
Managementul de proiecte nu este suficient de bine cunoscut în România, iar numărul
de profesionişti în domeniu este relativ restrâns. Pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii din Ńara noastră, formarea şi pregătirea unor manageri de tip pro-activ ,
specializaŃi şi în domeniul managementului de proiecte, poate constitui o soluŃie eficientă de
accesare a fondurilor cu finanŃare europeană, destinate susŃinerii şi amplicării activităŃilor din
sectoarele productive, comerciale, de servicii.
Proiectele au devenit atât de complexe, ele sunt prezente într-o mare diversitate de
domenii, economice sau noneconomice, încât s-a creat în jurul lor un anumit tip de percepŃie,
care presupune performanŃe ieşite din comun, abilităŃi excepŃionale ale celor implicaŃi, care pot
fi atinse doar de către un număr restrâns de iniŃiaŃi. Cu toate acestea, ca domeniu de sine
stătător, managementul proiectelor datează, cu aproximaŃie, în forma sa modernă, din perioada
celui de-al doilea război mondial. Proiectele derulate în economia şi în domeniul military, la
acele timpuri, au atras atenŃie asupra nevoii de specialişti în domeniu, ca o categorie
profesională distinctă. Mai târziu, industriile de înaltă tehnologie, informatica au exercitat
presiuni puternice pentru structurarea activităŃii pe proiecte, pentru accentuarea
profesionalismului prin care sunt conduse şi organizate activităŃile dintr-un proiect. Treptat,
managementul proiectelor a trecut din zona marilor afaceri private, în sectorul public, astfel că
astăzi, începe să devină o opŃiune permanentă şi o direcŃie de acŃiune adoptată de universităŃi,
ministere, agenŃii guvernamentale, fundaŃii, instituŃii de învăŃământ secundar sau de sănătate,
organisme ale puterii administrative locale. Este vizibilă maturizarea domeniului, în ciuda
faptului că “profesia de manager de proiect” încă nu şi-a găsit confirmarea definitivă şi oficială,
pe piaŃa muncii. UniversităŃile americane şi unele instituŃii de prestigiu din Ńări ale Uniunii
Europene (Manchester University – Marea Britanie, École Supérieure de Commerce de Lille –
FranŃa, Wirtschaftsuniversität Wien – Austria) au răspuns prompt noilor tendinŃe din
management prin dezvoltarea de programe academice, ajungând chiar la studii universitare
complete, programe de masterat sau chiar doctorate în acest domeniu.
În România, acentul formativ trebuie să fie pus pe mentalitatea conform căreia
competenŃa profesională nu mai este, nici ea, o valoare în sine, ci contează viteza de mobilizare
646
a cunoştinŃelor şi abilităŃilor necesare pentru ca un specialist să găsească o soluŃie la o problemă
comună, iar, odată aceasta găsită, să se poată găsi combinaŃii diverse, cu scopul de a soluŃiona
alte probleme, prezente sau viitoare ale organizaŃiei. Credem că nu este o exagerare în afirma că
viitorul aparŃine organizaŃiilor centrate pe proiecte. De aceea, Managerul de proiect, la un nivel
performant, are nevoie de o pregătire de nivel MBA sau licenŃă în Management organizaŃional.
Bibliografie:
1. *** - www.pmforum.org/library;
2. *** - www.publications.eu.int.;
3. Verzuh E. – “The Fast MBA in Project Management”, John Wiley & Sons, Inc., New York,
1999.
647
PLANUL DE RECRUTARE A RESURSELOR UMANE
LECT. DR. MIRELA SÎRBU

Craiova, str. Elena Farago, bl. 173 B, sc. 1, ap. 20
Tel. 0351417432, 0723271164
e-mail: mirsirbu@yahoo.com
Resumé: Le recrutement est la première étape dans le processus d’assurance des ressources
humaines dans une organisatios, qui a le but d’identification et d’attirer les candidats compétents. Pour
ça, il faut élaborer un plan de recrutement souple et adaptable aux conditions internes et externes des
organisations, qui ont des influences sur le processus de recrutement.
Întrucât resursele umane constituie cea mai importantă resursă a unei organizaŃii, este
necesar ca recrutarea acestora să se realizeze pe baza unui plan bine fundamentat, întocmit în
conformitate cu schimbările preconizate în activitatea desfăşurată şi în mediul ambiant extern şi
intern.
Succesul oricărei organizaŃii este asigurat numai dacă angajaŃii sunt recrutaŃi şi, ulterior,
selecŃionaŃi pe baza unor proceduri adecvate şi dacă aceste activităŃi fac obiectul unui plan
concret, riguros întocmit. Aceasta deoarece recrutarea este prima etapă sau primul pas în
procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizaŃiei, ce urmează în mod logic
planificării resurselor umane, având ca scop identificarea şi atragerea candidaŃilor competitivi,
pentru completarea necesarului net sau a nevoilor suplimentare de resurse umane. Recrutarea
contribuie la sporirea eficienŃei procesului de selecŃie a personalului, prin atragerea unui număr
mare de candidaŃi, dintre care vor fi recrutaŃi aceia care corespund cel mai bine cu cerinŃele
postului de muncă respectiv şi care, prin calităŃile lor, oferă garanŃia performanŃei. Deşi
recrutarea personalului ar trebui să aibă prioritate în asigurarea cu personal a organizaŃiei, în
practică, de multe ori, această activitate este neglijată sau tratată cu superficialitate, ceea ce are
consecinŃe negative asupra calităŃii personalului angajat.
Recrutarea poate fi un proces costisitor, mai ales pentru posturile de conducere,
implicând atât costuri directe (anunŃuri publicitare, onorarii plătite agenŃiilor de consultanŃă
etc.), dar şi costuri indirecte, concretizate în timpul alocat de către managerii şi consilierii de
personal acestei activităŃi. De aceea este necesară elaborarea unui plan de recrutare, a unei
metodologii specifice, care să facă posibilă identificarea şi atragerea celor mai adecvate
persoane pentru posturile vacante. Din punctul de vedere al conŃinutului, planul de recrutare a
resurselor umane cuprinde următoarele elemente: oameni, posturi, nevoi, resurse, acŃiuni şi
politici. Acest plan este rezultatul unui demers logic, care implică mai multe etape:
− culegerea informaŃiilor necesare în planificarea recrutării, obŃinute prin
intervievarea managerilor şi care derivă din obiectivele generale ale organizaŃiei. Pe
parcursul interviurilor organizate în acest scop, se au în vedere aspecte cum ar fi:
obiectivele organizaŃionale pe termen scurt, mediu şi lung; disponibilitatea
organizaŃiei pentru aplicarea unei politici de recrutare continue; modul de ocupare a
posturilor vacante – prin promovare sau prin recrutare etc.;
− organizarea posturilor şi a oamenilor, etapă ce presupune analiza organigramei,
ca principal document al organizării formale, ce poate furniza cele mai exacte şi
complete informaŃii în acest sens. Trebuie precizat faptul că se examinează atât
organigrama efectiv aplicată la momentul respectiv, cât şi organigrama de
perspectivă, din compararea cărora putându-se stabili în mod concret necesarul de
personal;
648
− studiul plecărilor de personal, atât global, cât şi pe cauze posibile: demisii,
concedieri, pensionări, decese etc.;
− studiul posturilor de muncă, prin prisma tuturor elementelor sale caracteristice,
desprinse din fişa postului: denumirea postului, obiective, sarcini, competenŃe,
responsabilităŃi etc.;
− calculul nevoilor directe de personal, prin compararea efectivului teoretic cu cel
real, luându-se în considerare viteza cu care se reînnoieşte personalul;
− calculul nevoilor de recrutare, diferenŃiate pe nevoi directe şi nevoi indirecte,
stabilindu-se modul de acoperire a acestora pe baza unei metodologii specifice.
În practica managerială, planul de recrutare reprezintă un instrument de ghidare, de
direcŃionare, a cărui eficienŃă şi operaŃionalitate sporeşte odată cu capacitatea acestuia de a fi
flexibil şi adaptiv. Aceasta constituie o necesitate a perioadei actuale, de sporire a fenomenului
de schimbare organizaŃională, sub impactul realizărilor din domeniul ştiinŃei, tehnicii şi
tehnologiei, a modificărilor frecvente ale mediului ambiant. Ca urmare, politica de recrutare
trebuie să fie cât mai flexibilă, pentru a reflecta modificările produse pe plan intern şi
internaŃional, ce au consecinŃe directe sau indirecte asupra oamenilor. Mai mult, ea trebuie să
prevadă, să anticipeze eventualele schimbări, pentru ca operaŃionalizarea acestora în momentul
producerii lor să fie posibilă, rapidă şi eficientă. Rezultă că recrutarea personalului nu este o
activitate simplă, întrucât politicile şi practicile de recrutare în acest domeniu sunt influenŃate
de numeroşi factori, interni sau externi organizaŃiei, cum ar fi:
− condiŃiile şi schimbările intervenite pe piaŃa muncii;
− cadrul legislativ şi juridic care reglementează diferite aspecte ale procesului de
asigurare cu resurse umane;
− capacitatea sistemelor de pregătire şi dezvoltare a resurselor umane, precum şi
modelele educaŃionale existente;
− atracŃia zonei sau a localităŃii respective, precum şi diferitele beneficii sau facilităŃi
locale existente;
− imaginea sau reputaŃia organizaŃiei, precum şi situaŃia economico-financiară a
acesteia;
− obiectivele organizaŃionale, în primul rând cele referitoare la resursele umane, care
se reflectă în politicile şi deciziile de recrutare a personalului;
− cultura organizaŃională, care, prin valorile sale, influenŃează dorinŃa de recrutare şi
angajare a candidaŃilor etc.
În aceste condiŃii, pentru a asigura succesul procesului de recrutare, concretizat în
identificarea şi atragerea unor candidaŃi competitivi, este necesară o analiză completă şi
complexă a tuturor factorilor care pot genera dificultăŃi în procesul de recrutare, afectând
ulterior celelalte activităŃi specifice procesului de asigurare cu personal. ExperienŃa practică a
reliefat faptul că eşecurile survenite în activitatea de recrutare a personalului pot avea cauze
diverse, cum ar fi:
− recrutarea personalului nu este concepută ca o activitate de marketing, ci se face în
mod empiric, fiind tratată cu superficialitate;
− incompetenŃa şi dezinteresul recrutorilor (a persoanelor care recrutează);
− utilizarea unor metode de recrutare neadecvate scopului urmărit;
− formarea unei imagini deformate, neconforme cu realitatea, privind cerinŃele
postului vacant, prin formularea unor anunŃuri necorespunzătoare, în care se
detaliază prea mult cerinŃele postului respectiv, ceea ce au menirea de a-l face prea
dificil sau lipsit de interes, sporind dificultatea în găsirea candidaŃilor potriviŃi etc.
Strategiile şi politicile de recrutare a personalului sunt diferite de la o organizaŃie la alta,
deoarece fiecare are obiective specifice. Ele definesc modul în care organizaŃia îşi îndeplineşte
responsabilităŃile sale privind recrutarea personalului, precum şi filosofia şi valorile organizaŃiei
referitoare la acest proces. În funcŃie de strategiile şi politicile promovate în domeniul resurselor
umane, fiecare organizaŃie îşi stabileşte anumite metode şi procedee de recrutare, prin care să
se asigure:
649
− identificarea şi atragerea unui număr cât mai mare de candidaŃi;
− luarea în considerare a aspectului calitativ al procesului de recrutare, prin atragerea
unui personal competitiv, de înaltă performanŃă, care va fi menŃinut în organizaŃie o
perioadă mare de timp;
− asigurarea unei concordanŃe dintre activitatea de recrutare şi valorile şi strategiile
acesteia, prin luarea în considerare a factorilor care pot influenŃa acest raport:
situaŃia de pe piaŃa muncii, situaŃia economico-financiară a organizaŃiei, reputaŃia şi
cultura sa organizaŃională etc.;
− realizarea recrutării într-un timp cât mai scurt şi cu cheltuieli minime, fără ca
aceasta să afecteze calitatea rezultatelor acestei activităŃi etc.
Conceperea şi desfăşurarea corectă a recrutării, pe baza unui plan riguros, fundamentat
în conformitate cu obiectivele organizaŃionale şi cu influenŃele exercitate de mediul ambiant
extern şi intern asigură premisele unei productivităŃi ridicate a salariaŃilor. Referindu-se la
importanŃa procesului de recrutare şi selecŃie a personalului, Malcolm Peel afirma că
„Dezvoltarea cu succes a resurselor umane începe cu alegerea oamenilor potriviŃi pentru a
munci cu noi. Succesul în această primă etapă poate însemna succesul întregii operaŃiuni; eşecul
poate fi un dezastru.”
Bibliografia
1. Dalotă M.D.,„Management – elemente fundamentale”, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2001
2. Manolescu A.,„Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Mathis R., ş.a.,„Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti, 1997
4. Peel M.,„Introducere în management”, Editura alternative, Bucureşti, 1994
5. Sărătean, E.,„Managementul resurselor umane – suport al schimbării”, Editura Mirton,
Timişoara, 2003
650
ANALIZA RAPORTULUI DINTRE PLANIFICAREA
RESURSELOR UMANE ŞI PLANIFICAREA
ORGANIZAłIONALĂ
LECT. DR. MIRELA SÎRBU

Craiova, str. Elena Farago, bl. 173 B, sc. 1, ap. 20
Tel. 0351417432, 0723271164
e-mail: mirsirbu@yahoo.com
Resumé: La planification des ressources humaines est une partie du processus de planification
d’nne organisation et suppose une analyse continue et systématique du necessaire de personnel. À partir
des avantages de la planification des ressources humaines, les managers doivent agir pour sa
amélioration et pour sa corelation avec la planification organisationnelle.
În contextul actual, de accentuare a complexităŃii şi dinamismului structurilor şi

fenomenelor economico-sociale, principala preocupare a organizaŃiilor trebuie să fie atât
adaptarea cât mai rapidă la ritmul intens al schimbărilor, dar mai ales sporirea capacităŃii de
prevedere a acestora. Ca urmare, planificarea organizaŃională constituie o necesitate vitală, iar
planificarea resurselor umane trebuie privită ca o componentă majoră a sa, cu un impact
deosebit asupra eficienŃei organizaŃiilor.
Datorită contribuŃiei sale la realizarea obiectivelor organizaŃionale, planificarea
resurselor umane nu mai este abordată doar ca o activitate a funcŃiunii de personal, ci ca o parte
integrantă, inseparabilă a planificării organizaŃionale, alături de celelalte componente ale
procesului de planificare. De aceea, anticiparea sau prevederea necesităŃilor viitoare de personal,
în baza cărora se elaborează programele pentru asigurarea numărului şi structurii
corespunzătoare de resurse umane, trebuie să fie în strânse raporturi de condiŃionare cu
planificarea strategică a organizaŃiei. Planificarea în domeniul resurselor umane trebuie să aibă
ca punct de plecare planurile pe termen lung ale organizaŃiei, care constituie baza desfăşurării
tuturor activităŃilor, şi, la rândul ei are influenŃe asupra prevederilor acestor planuri.
Pornind de la obiectivele organizaŃionale, planul de resurse umane elaborat este
rezultatul procesului de analiză şi identificare a necesarului de personal pe profesii, calificări,
sex, vârstă, sex, ce implică următoarele activităŃi:
− identificarea profesiilor şi meseriilor care nu au acoperire cu personal;
− analiza piramidei vârstei personalului;
− analiza fluctuaŃiei personalului pe compartimente de muncă; compararea cerinŃelor
de personal cu disponibilul.
Pentru întocmirea unui plan de resurse umane realist şi eficient, care porneşte de la
obiectivele organizaŃionale şi care este orientat spre realizarea acestora, este necesară luarea în
considerare a interdependenŃelor dintre factorii care influenŃează cererea sau necesarul de
resurse umane, şi anume: piaŃa muncii, progresul tehnic, nivelul resurselor, situaŃia economică
generală, reglementările guvernamentale, politica partenerilor interni şi externi etc. Ulterior,
trebuie adoptate cele mai adecvate măsuri pentru implementarea planului respectiv. În caz
contrar, toate eforturile de planificare a resurselor umane devin inutile, cu repercusiuni negative
asupra modului de îndeplinire a obiectivelor organizaŃionale.
Planificarea resurselor umane are ca scop asigurarea organizaŃiei cu personalul necesar,
ca număr şi pe tipuri de calificări, la momentul oportun. Necesitatea sa a apărut şi datorită
intervalului mare de timp care există între momentul cunoaşterii necesităŃii de ocupare a unui
651
post vacant şi momentul recrutării sau angajării unei persoane care să corespundă postului
respectiv. Concret, avantajele planificării resurselor umane sunt:
− mai buna înŃelegere a modului de intercondiŃionare dintre strategia globală a
organizaŃiei şi resursele umane ale acesteia;
− identificarea problemelor de personal înainte ca acestea să se manifeste sub formă
de „crize”, evitându-se astfel implicaŃiile negative ale acestora;
− formarea unei mai bune viziuni asupra modului de dimensionare a resurselor
umane, a căror structură şi mod de repartizare să asigure realizarea obiectivelor
organizaŃionale;
− utilizarea şi dezvoltarea mai eficientă şi mai echitabilă a resurselor umane;
− anticiparea deficitului sau surplusului de resurse umane;
− prin anticiparea necesităŃilor de resurse umane, are loc creşterea eficienŃei
procesului de recrutare a personalului şi se reduce dependenŃa de recrutarea externă;
− se asigură formarea şi dezvoltarea unor resurse umane flexibile şi competitive, care
să fie în măsură să facă faŃă schimbărilor organizaŃionale;
− creşte capacitatea organizaŃiilor de a identifica situaŃiile de incertitudine, ce au
implicaŃii directe asupra personalului, şi de a respecta reglementările legale în
vigoare.
Practica managerială reliefează faptul că, deşi este unanim recunoscut rolul major al
resurselor umane, multe organizaŃii au în vedere doar necesităŃile pe termen scurt şi nu
realizează o integrare deplină a planificării resurselor umane cu planificarea organizaŃională. În
acest caz, pot apare dificultăŃi în realizarea planurilor stabilite, generate de o serie de
neconcordanŃe, de necorelări între volumul şi natura sarcinilor de muncă care trebuie executate
şi personalul disponibil, cum ar fi:
− existenŃa unui surplus de personal, ceea ce implică cheltuieli mai mari cu salariile,
adică costuri de producŃie ridicate şi, în final, ineficienŃă;
− lipsa personalului calificat pentru anumite meserii şi specializări, ceea ce conduce la
executarea defectuoasă a sarcinilor de muncă şi, implicit, la scăderea calităŃii
produselor şi serviciilor. De asemenea, lipsa de personal competent devine un
obstacol în calea dezvoltării continue, a modernizării şi schimbării;
− existenŃa unor dezechilibre în structura pe vârste, calificări şi meserii a angajaŃilor
etc.
Pentru îmbunătăŃirea planificării resurselor umane şi corelarea mai strânsă a acesteia
cu planificarea organizaŃională, managerii de personal trebuie să ia în considerare următoarele
aspecte:
− analiza periodică a procesului de planificare strategică, în scopul identificării unor
noi posibilităŃi de implicare a managerilor de resurse umane;
− verificarea modului în care programele de personal elaborate satisfac necesităŃile
organizaŃiei şi a concordanŃei dintre planul de resurse umane şi strategia acesteia;
− întrucât necesităŃile specifice de resurse umane au ca punct de plecare obiectivele
organizaŃionale, aceste obiective trebuie transformate în obiective de personal, care
să asigure fundamentul planificării strategice în domeniul resurselor umane;
− identificarea şi analiza problemelor din domeniul resurselor umane care pot avea
implicaŃii negative asupra obiectivelor organizaŃionale şi aducerea lor la cunoştinŃa
celor implicaŃi, pentru efectuarea corelaŃiilor necesare.
AtenŃia deosebită acordată planificării resurselor umane şi a corelării strânse a acesteia
cu planificarea organizaŃională a fost determinată, în principal, de reconsiderarea locului şi
rolului resurselor umane în cadrul organizaŃiilor, de conştientizarea impactului major pe care
acestea îl au asupra succesului sau insuccesului obŃinut în toate domeniile de activitate.
ImportanŃa resurselor umane în progresul organizaŃional este accentuată, de asemenea, de
capacitatea acesteia de a se adapta rapid schimbării, noilor provocări economice şi tehnologice.
Tot mai mult, salariaŃii nu mai sunt priviŃi doar ca un element al costului de producŃie, care
652
trebuie minimizat, ci ca o resursă, ca un potenŃial, care reprezintă pentru organizaŃii un adevărat
atu concurenŃial.
Bibliografia
1. Dalotă M.D.,„Management – elemente fundamentale”, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2001
2. Gavrilă, T., Lefter, V.,„Managementul general al întreprinderii”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
3. Manolescu A.,„Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti, 2003
4. Mathis R., ş.a.,„Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti, 1997
5. Sărătean, E.,„Managementul resurselor umane – suport al schimbării”, Editura Mirton,
Timişoara, 2003
653
RESURSELE UMANE DIN ORGANIZATIILE SECOLULUI
XXI – UN PARTENER STRATEGIC
LECT. UNIV. DR. MADELA ABRUDAN,

tel.: 0723-958516, e-mail: mabrudan@uoradea.ro
LECT. UNIV. DRD. HORIA DEMIAN
tel.: 0724-342612, e-mail: horia_demian@yahoo.com
Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Catedra de Management-Marketing
Str. Armatei Române, nr. 5, Oradea, cod 410087
Bihor, România
Abstract:
Leading companies are linking HR and strategy but many companies following suit are realizing
the path is not without its bumps. No matter how hard it tries, HR is having difficulty shedding its image
as a paper-pushing department. After a decade of proponents touting the direction HR needs to take, only
a handful of companies have succeeded at making HR a strategic business partner. But it can be done.
Companiile de succes includ resursele umane în cadrul strategiilor organizaŃionale, dar

multe dintre organizaŃiile care le urmează exemplul realizează că acest drum nu este lipsit de
obstacole. În ciuda eforturilor făcute, departamentul de resurse umane nu poate scăpa de
imaginea de birocratică pe care o are. După o decadă în care mulŃi au încercat să definească
direcŃia pe care trebuie să o urmeze acest departament, doar câteva companii au reuşit să facă
din resursele umane un partener strategic de afaceri. Dar acest lucru este posibil.
Acum aproape zece ani, câŃiva vizionari ai managementului au început să promoveze o
direcŃie nouă în resursele umane. Ei susŃineau că pe măsură ce afacerile vor trece de la era
industrială la cea informaŃională, cunoştinŃele şi experienŃa angajaŃilor vor deveni atuurile cele
mai valoroase ale unei companii. FundaŃia succesului în competiŃii nu va mai fi alcătuită din
proprietăŃi sau din produse, ci mai ales din oameni de valoare. Ca departament ce se ocupă cu
îngrijirea şi sprijinirea forŃei de muncă, departamentul de resurse umane va trebui să sufere
câteva modificări fundamentale, trecând de la responsabilitatea tradiŃională de a administra şi
reprezenta personalul, la cea de a-şi asuma un rol central în sprijinirea firmelor să-şi atingă cele
mai importante obiective în afaceri. Dacă resursele umane nu vor deveni mai strâns legate de
obiectivele strategice şi economice ale firmelor, nu vor fi în măsură să contribuie adecvat la
îndeplinirea obiectivelor acestora.
Logica acestei idei era şi este încă indiscutabilă. Dar din nefericire, drumul de la teorie
la practică nu a fost unul uşor. Multe echipe de management au întâmpinat dificultăŃi în a stabili
exact paşii ce trebuie urmaŃi pentru a aborda resursele umane într-o viziune strategică. În
consecinŃă, s-a susŃinut că se vor lua măsuri pentru a transforma resursele umane într-un
partener strategic, dar singurele schimbări reale au rezultat din reducerile de personal şi din alte
eforturi de a controla costurile, şi nu dintr-o realiniare a responsabilităŃilor. În majoritatea
companiilor departamentul de resurse umane a rămas centrat pe funcŃiile administrative şi
birocratice.
Este oare noua viziune asupra resurselor umane sortită eşecului?
654
Un studiu efectuat 348asupra a 17 companii recunoscute ca lideri în domeniu, atât pentru
succesul pe piaŃă cât şi pentru managementul resurselor umane a demonstrat faptul că multe
dintre aceste companii fac progrese concrete în implementarea noilor strategii pentru resursele
umane, de multe ori în acelaşi timp cu reducerea dramatică a costului total al managementului
resurselor umane. Mai mult, cele mai de succes eforturi au puncte comune care pot fi folosite ca
model de către alte companii care doresc să dezvolte funcŃiunea de resurse umane.
Noul statut al resurselor umane se reflectă clar în descrierea pe care managerii de
resurse umane o fac atunci când vorbesc despre responsabilităŃile lor.
Margaret Savage349, director al serviciilor de strategie la British Telecom, descrie rolul
resurselor umane în compania ei referindu-se clar la strategie: „Singurele avantaje competitive
pe termen lung pe care compania le posedă sunt ingenuitatea, abilităŃile şi posibilităŃile
angajaŃilor săi. La British Telecom, Departamentul de resurse umane are sarcina de a sprijini
această resursă.”
Ron Parker350, vicepreşedinte al resurselor umane la PepsiCo, consideră că funcŃia
esenŃială a resurselor umane este de a duce mai departe strategia companiei. „PepsiCo este o
companie unde se munceşte mult, orientată spre performanŃă. Resursele umane trebuie să aplice
programele în aşa fel încât să susŃină acest spirit întreprinzător.” Parker explică de asemenea că
în fiecare an Departamentul de resurse umane al PepsiCo examinează planurile strategice ale
tuturor diviziunilor operaŃionale ale companiei, analizând implicarea resurselor umane în toate
elementele cheie, de la eficienŃa managementului până la cea a distribuŃiei. „Pe baza acestei
analize, putem să introducem metode concrete de măsurare şi recompensare a performanŃei”,
spune mai departe. „Vrem ca cei din staful executiv să facă legătura dintre performanŃele
individuale şi cele organizaŃionale.”
În ciuda tendinŃei continue de a reduce personalul Departamentului de resurse umane în
special la sediile companiilor, importanŃa funcŃiunii de resurse umane a crescut şi de asemenea
şi influenŃa executivă a acestui departament. În majoritatea companiilor, managerii consideră
esenŃial sprijinul Departamentului de resurse umane în toate componentele afacerii, Managerul
de resurse umane are acces regulat la Managerul Executiv şi la personalul din conducere şi, de
asemenea, sunt membri activi în comitetul de conducere, Departamentul de resurse umane fiind
considerat un partener egal în conducere. Aceste companii folosesc reducerea de personal nu
doar pentru a reduce numărul de angajaŃi devotaŃi sarcinilor administrative tradiŃionale, ci şi
pentru a le permite profesioniştilor din domeniul resurselor umane să se implice şi în alte tipuri
de activităŃi, cum ar fi managementul schimbării, dezvoltarea organizaŃională, managementul
comunicării şi al informării..
Un model organizaŃional în dezvoltare
Acest rol strategic crescând al resurselor umane nu înseamnă că există uniformitate în
concepŃia funcŃiilor acestora în diferite companii. Companiile îşi adaptează funcŃiunile şi
organizarea pentru a corespunde caracteristicilor unice pe care fiecare le are, pentru a reflecta
filozofia Managerului Executiv şi a întregii conduceri. Firmele care doresc să promoveze
spiritul întreprinzător în diferitele lor subdiviziuni pot, de exemplu, să aibă un număr mic de
persoane în Departamentul de resurse umane, care să se concentreze asupra unui număr mic de
activităŃi. Aceasta asigură adaptarea liniilor generale ale Managementului resurselor umane la
nevoile specifice ale diferitelor departamente. În schimb, companiile cu o cultură corporaŃională
omogenă şi puternică au o perspectivă mai largă asupra resurselor umane, incluzând elementele
şi practicile specifice companiei.
Analizând aceste abordări, există totuşi linii comune care împreună formează cadrul
unui nou model organizaŃional pentru resursele umane: la sediul corporaŃiei se fixează felul în
care se vor aplica strategiile în Departamentul de resurse umane la nivel de organizaŃie, funcŃiile
administrative sunt concentrate pe sisteme centrale eficiente, şi Managerii de Departament au
348
Thomas R. Connolly, Walter Mardis and James W. Down - Transforming human resources, Management Centre
Europe - www.mce.be
349
Susan M. Heathfield - Vol. 6 No. 36 - ISSN: 1533-3698 March 9, 2005, About Human Resources.
350
idem
655
responsabilitatea de a oferi zilnic serviciile Departamentului de resurse umane angajaŃilor de la
toate nivelele. Am numit aceste trei caracteristici Re-centralizare strategică, Centralizarea
serviciilor administrative şi DistribuŃia serviciilor pe departamente.
Re-centralizarea strategică
În prezent multe companii au în vedere o serie de activităŃi cruciale ale Departamentului
de resurse umane, care corespund cu strategia corporaŃiei. Scopul este să se asigure mai mult
control strategic de la centrul organizaŃiei şi de asemenea să se asigure uniformitatea şi
consistenŃa abordărilor din diferite departamente. La multe dintre companii, aceasta a însemnat
retragerea anumitor responsabilităŃi strategice stabilite anterior pe diverse departamente.
De exemplu compania Oracle, furnizor de software cu dezvoltare rapidă, a evitat
prezenŃa prea puternică a celor din Departamentul de resurse umane la sediul corporaŃiei.
Expansiunea rapidă a forŃei de muncă, forŃează totuşi acum compania să formalizeze multe
dintre acŃiunile legate de resursele umane care în trecut erau lăsate la întâmplare, inclusiv
programe de compensare şi dezvoltare, programe care să asigure oportunităŃi egale, evaluarea
angajaŃilor, recrutarea şi planificarea stategică a resurselor umane. Controlul centralizat crescut
este văzut ca esenŃial pentru a proteja resursele tehnice şi financiare ale firmei, şi totuşi
compania a fost destul de reticentă în a folosi Departamentul de resurse umane ca şi catalizator,
ca cea mai importantă parte a unui mediu cooperant.
Multe dintre cele mai mari companii au devenit foarte atente în a coordona de la nivel
central resursele umane fără a ştirbi autoritatea responsabililor direcŃi pentru fiecare activitate.
În cadrul companiei General Electric, una dintre primele companii care a aplicat
managementul descentralizat, Managerii Departamentului de resurse umane de la sediul
corporaŃiei, coordonează activitatea împreună cu omologii lor pentru fiecare sector în parte, prin
participarea la forumuri pentru a-şi comunica strategiile şi viziunile şi a împărtăşi exemple de
bune practici. Pentru a se asigura că managerii din întreaga companie înŃeleg pe deplin valorile
cheie ale corporaŃiei, General Electric oferă şi training extensiv şi centralizat, precum şi
programe de dezvoltare. Compania consideră că în acest mod se poate focaliza mai mult pe
acele competenŃe organizaŃionale pe care General Electric le consideră cheia succesului.
Centralizarea serviciilor administrative
Reducerea costurilor rămâne o prioritate pentru Departamentul de resurse umane, şi
majoritatea companiilor par să fi ajuns la concluzia că beneficiile consolidării sarcinilor
administrative a Departamentului de resurse umane sunt prea atrăgătoare pentru a fi trecute cu
vederea. Într-o dezvoltare interesantă totuşi, câteva companii nu sunt pentru a consolida această
rutină administrativă la sediu. Însă, acest tip de sarcini este trecut la un centru de servicii semi-
autonom sau la un departament cu competenŃe speciale într-o anumită funcŃie, care apoi
îndeplineşte această funcŃie pentru întreaga companie. Mai mult, multe companii dau
„clienŃilor” acestor servicii centrale – adică departamentele – posibilitatea de a influenŃa
semnificativ suportul serviciilor oferite, costurile şi standardele de performanŃă.
În cadrul companiei Intel, aspectele ale activităŃii de gestiune a resurselor umane cum ar
fi – modificarea beneficiilor, schimbarea adreselor, etc – au fost direcŃionate către un Serviciu
de Informare al AngajaŃilor unde sunt consolidate. Consolidarea a redus cheltuielile
Departamentului de resurse umane, dar nu acest a fost principalul motiv pentru schimbare.
Această metodă a fost adoptată pentru a economisi timp şi pentru a uşura sarcinile
administrative la nivelul fiecărui departament. Aceasta va permite o mai bună focalizare asupra
problemelor organizaŃionale şi strategice.
Microsoft este o altă companie cu dezvoltare rapidă care centralizează serviciile
administrative pentru a îmbunătăŃi serviciul de clienŃi.
DistribuŃia serviciilor pe departamente
În timp ce sarcinile administrative se consolidează, multe companii redirecŃionează
responsabilitatea serviciilor efective oferite de Departamentul de resurse umane fiecărui sector
în parte. Există două probleme principale însă aici: specialiştii să-şi poată folosi corespunzător
656
capacităŃile în fiecare sector şi managerii departamentelor să se ocupe de serviciile ce implică
resurse umane. Când se asigură legături eficiente cu serviciile centrale, managerii de
departament pot să se ocupe de nevoile angajaŃilor mult mai eficient decât managerii centrali. În
multe cazuri, se dezvoltă sistemele interactive de informare pentru a le permite angajaŃilor să-şi
rezolve direct problemele legate de Departamentul de resurse umane.
Pete Peterson351, Vicepreşedinte al resurselor umane la Hewlett-Packard, consideră că în
compania sa are loc o revitalizare a conceptului că managerii departamentelor sunt direct
responsabili pentru oamenii din suborbinea lor. „Pe măsură ce am dezvoltat relaŃiile în cadrul
personalului, am constatat că se ocupau din ce în ce mai mult de problemele zilnice ale
oamenilor”, spune el. „Astăzi avem mai puŃine legături, care se re-centrează pe priorităŃile la
nivel de companie. Managementul resurselor umane este în mod clar responsabilitatea fiecărui
manager de departament în parte.”
Samsung Electronic Corp. a centralizat anumite responsabilităŃi strategice, cum ar fi
recrutarea, standardele compensaŃionale şi „cultura managementului”. T.H.Lee, Manager în
resurse umane internaŃionale spune: „Resursele umane sunt percepute ca o responsabilitate
constantă de către managerii de departament.”
General Electric accentuează faptul că mangerii sunt direct responsabili pentru
formarea şi dezvoltarea profesională a oamenilor de care răspund, iar compania a redus constant
funcŃiile Departamentului de resurse umane şi a împins responsabilităŃile către fiecare divizie în
parte.
Această schimbare a responsabilităŃilor se datorează faptului că în multe companii
funcŃiile Departamentului de resurse umane la nivelul diviziunilor se reduc cel puŃin la fel de
repede ca şi la nivel central. Managerii executivi au ajuns la concluzia că atâta vreme cât există
o strategie globală clară a resurselor umane şi un mod eficient şi uşor accesibil de a centraliza
serviciile, managerii de departament pot să-şi conducă real angajaŃii.
Pregătirea pentru schimbare
În mod evident, schimbări dramatice în manageemntul resurselor umane încep în sfârşit
să apară. Aspectul pozitiv este faptul că influenŃa resurselor umane va creşte pe măsură ce
energiile acesteia vor fi direcŃionate mai mult în direcŃia contribuŃiilor strategice şi mai puŃin în
direcŃia sarcinilor birocratice şi administrative. Aspectul negativ este faptul că mulŃi manageri
de resurse umane sunt sceptici cu privire la capacitatea celor care au lucrat în sistemul
tradiŃional de resurse umane de a se adapta noilor cerinŃe.
Pentru a îmbunătăŃi competenŃele resurselor umane, multe companii recrutează
manageri de departament pentru a se ocupa de resursele umane. Compania Aetna, de exemplu,
selectează din ce în ce mai mulŃi economişti generalişti pentru poziŃii de conducere în
departamentul de resurse umane – adică oameni cu abilităŃi în domeniul vânzărilor şi cunoştinŃe
solide ale curentelor actuale de pe piaŃa de asigurări. Compania Merck, lider în producŃia
faqrmaceutică caută acum farmacişti, strategi în afaceri şi epidemiologi pentru a adăuga şi
cunoştinŃele acestora fondului general al departamentului de resurse umane. InteracŃiunea
permanentă dintre resursele umane, managementul general şi alte arii de activitate va fi esenŃială
pe măsură ce schimbările vor deveni mai mari.
Pentru a stabili legătura între resursele umane şi strategia corporaŃiei, companiile aleg
diverse metode. Dar indiferent de calea aleasă, resursele umane îşi concentrează întreaga forŃă
intelectuală şi organizaŃională asupra unui număr limitat de obiective ce implică riscuri mari.
Obiectivul lor este să îmbogăŃească nivelul de cunoştinŃe în Departamentul resurselor umane, să
strângă legăturile cu strategia organizaŃională, şi să comunice capacităŃile îmbunătăŃite
managementului. Această abordare se va răspândi în următorii ani.
351
Thomas R. Connolly, Walter Mardis and James W. Down - Transforming human resources, Management Centre
Europe - www.mce.be
657
Bibliografie:
1. Thomas R. Connolly, Walter Mardis and James W. Down - Transforming human resources,
Management Centre Europe - www.mce.be
2. Susan M. Heathfield - Vol. 6 No. 36 - ISSN: 1533-3698 March 9, 2005, About Human
Resources.
3. Mendhall Mark, Punnett B.J., Ricks David – “Global Management”, Blackwell Publishers,
Cambridge, 1998.
4. Abrudan Maria-Madela – “Managementul resurselor umane în contextual globalizării”, Ed.
Universitaria Craiova, 2004.
658
IMPACTUL EVOLUłIEI SOCIETĂłII ASUPRA
CARACTERISTICILOR PIEłEI FORłEI DE MUNCĂ (I)
LECT. UNIV. DR. MADELA ABRUDAN

tel.: 0723-958516, e-mail: mabrudan@uoradea.ro
LECT. UNIV. DRD. DORIN COITA
tel.: 0722-565854, e-mail: dcoita@uoradea.ro
LECT. UNIV. DRD. HORIA DEMIAN
tel.: 0724-342612, e-mail: horia_demian@yahoo.com
Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Catedra de Management-Marketing
Str. Armatei Române, nr. 5, Oradea, cod 410087
Bihor, România
Abstract:
This rugged social and business landscape that organizations will face today demands many
adaptations from worker, organizations, and governments. Our work anticipates important changes while
creating guideposts for understanding and implementing significant conceptual and behavioral shifts to
come. To gain the richest insights, we define work broadly to include more than the usual paid work. Our
analysis always includes a long-term, practical view to help companies understand the impacts on their
workplaces and workforces.
Peisajul contemporan, dinamic, atât social cât şi de afaceri cu care organizaŃiile de

astăzi se confruntă, impune numeroase adaptări atât din partea forŃei de muncă, cât şi din partea
organizaŃiilor, instituŃiilor şi a guvernelor. Se anticipează astfel că munca va suferi schimbări
importante, creând în acelaşi timp puncte de reper pentru înŃelegerea şi implementarea unor
schimbări conceptuale şi comportamentale inerente.
Pentru a pătrunde cât mai adânc esenŃa, vom defini munca, în sensul larg al conceptului,
mergând dincolo de sensul restrâns al prestării unei activităŃi plătite. Analiza noastră include
puncte de vedere care pe termen lung vor ajuta companiile să înŃeleagă impactul produs atât
asupra locurilor de muncă cât şi asupra forŃei de muncă
Economia contemporană, mai precis, piaŃa muncii este şi va fi afectată de o serie de
schimbări, cu impact major.
• Globalizarea va determina în continuare schimbări majore cu privire la felul în care
companiile îşi vor organiza crearea şi distribuŃia de produse şi servicii. Va apărea
astfel nevoia unor noi calificări. În acelaşi timp, îmbătrânirea demografică va avea
impact în următorii zece ani asupra tuturor economiilor dezvoltate, conducând la o
criză a forŃei de muncă. Lupta pentru talent va fi acerbă.
• Răspândirea cunoştinŃelor şi existenŃe unor economii interconetate vor determina o
creştere a cererii pentru calificarea înaltă peste tot în lume.
• Guvernul va avea un rol major, nu atât în ceea ce priveşte intervenŃia directă, cât în
luarea de decizii şi adoptarea unor politici corecte pentru a menŃine aceaste noi
schimbări intervenite pe piaŃa muncii. Astfel, se vor elabora politici referitoare la
pensionare, la imigrare pentru a se asigura accesul la munca de înaltă calitate şi
pentru a se sprijini talentul. Noi măsuri de siguranŃă şi politici publice cu privire la
659
asigurare se vor dovedi esenŃiale pentru a asigura spijin atât pentru companii cât şi
pentru angajaŃi, în special pentru cei care au înfruntat diverse tragedii sau catastrofe.
• Fragmentarea va continua, ducând la accentuarea diversităŃii crescute a forŃei de
muncă şi a locurilor de muncă. În ultimele decenii s-au înregistrat foarte multe
schimbări, unele probabil într-un ritm care depăşeste puterea noastră de adaptare.
Având în vedere această diversitate, care sunt totuşi elementele care vor unifica
forŃa de muncă?
• Incertitudinea şi schimbările în contextul geo-politic cât şi în cel organizaŃional şi al
muncii, creează un nou tip de vulnerabilitate. Cu toate că cei care se află azi în
câmpul muncii sunt mai independenŃi şi mai connectaŃi la evenimente decât oricând
potenŃialele probleme nu sunt de neglijat. Acest nou tip de vulnerabilitate se
manifestă atât la nivel uman, cât şi la nivelul organizaŃiilor.
• Pentru cine vor fi marile companii în continuare de interes? Cum vor reuşi să-şi
atragă talentele şi ce metode noi de angajare şi pachete noi de beneficii vor apărea?
Tinerii zilelor nostre constituie grupul cel mai sofisticat şi educat care intră pe piaŃa
forŃei de muncă. Acest grup vine cu cerinŃe unice şi specifice legate de locul de muncă, diferind
de la o regiune la alta în lume.
Principalele cauze:
• Accesul la învăŃământul superior şi vocaŃional; în vreme ce în Statele Unite ale
Americii tinerii sunt bineveniŃi pe piaŃa muncii intelectuale, în Japonia şi Europa
intrarea lor este complicată.
• Lipsa personalului capabil să utilizeze tehnica modernă este un alt factor care
contribuie la facilitatea intrării tinerilor pe piaŃa muncii.
• Munca privită ca simplă cheie a unei vieŃi complete.
• OportunităŃile în companiile mici şi serviciile temporare sau cu normă redusă sunt
din ce în ce mai multe, creând astfel numeroase variante de alegere.
• Munca intelectuală deŃine o pondere din ce în ce mai mare din activitatea
economică.
• Răspândirea Internetului şi a tehnologiei comunicaŃiei.
Cu toate că barierele culturale, politice şi structurale privitoare la muncă sunt din punct
de vedere global diverse, cei născuŃi între anii 1979 şi 1995 (GeneraŃia Y) au un punct comun.
Sunt cu toŃii, aşa numiŃii “copii ai erei informaŃionale”. Cunoscători ai tehnologiei, conectaŃi la
Internet şi dependenŃi de telefoanele mobile.În consecinŃă, concepŃia lor despre carieră este în
general orientată către una de tip intelectual.
Această schimbare de mentalitate îşi pune amprenta generând cerinŃa ca munca să
reprezinte mai mult decât o simplă asigurare de venituri.
În Statele Unite, o conştiinŃă socială nou apărută remodelează felul în care GeneraŃia Y
concepe cariera. În Japonia, în ciuda faptului că sunt mai educaŃi decât părinŃii lor, tinerii aleg să
nu muncească, ca o reacŃie împotriva ideii de a irosi o viaŃă întreagă în muncă. Tinerii din
Europa trăiesc într-un context economic bazat din ce în ce mai mult pe munca intelectuală,
calificată; inflaŃia de pe piaŃa muncii îi Ńine pe tinerii europeni din ce în ce mai mult în şcoală,
combinând astfel studiile cu locuri de muncă cu normă redusă (part-time).
Probleme şi implicaŃii:
• Pentru a atrage personal tânăr, companiile trebuie să se asigure că posedă cel mai
nou echipament tehnologic şi de asemenea că pot asigura o flexibilitate crescută în
muncă.
• Strategiile regionale specifice vor fi în continuare necesare datorită marii diferenŃe
structurale cu privire la locurile de muncă din întrega lume. Deşi accesul la Internet
este posibil peste tot în lume, există încă bariere culturale şi structurale specifice
fiecărei Ńări, în ceea ce priveşte flexibilitatea muncii, accesibilitatea la locurile de
muncă şi acordarea încrederii.
660
• Recesiunea cronică din Japonia şi lipsa generală de spirit întreprinzător creează un
climat static pentru tinerii calificaŃi care ar putea intra pe piaŃa muncii. CorporaŃiile
multinaŃionale din Statele Unite continuă să-i atragă pe tinerii japonezi, oferindu-le
mai multă flexibilitate.
• Tinerii în jurul vârstei de 20 de ani din Europa vor continua să studieze şi în acelaşi
timp să muncească cu normă redusă. Îşi vor amâna lansarea în carieră pentru a
câştiga mai multă încredere şi vor intra pe piaŃa forŃei de muncă mai puŃin
experimentaŃi decât tinerii de aceeaşi vârstă din Statele Unite.
• Ideea că munca trebuie începută la o vârstă cât mai fragedă, ca un ingredient
esenŃial al succesului, este mai proeminentă în Statele Unite decât în Japonia sau
Europa. În Statele Unite, adolescenŃii şi studenŃii sunt încurajaŃi să muncească,
aceasta fiind o experienŃă pozitivă şi formatoare. Nu la fel este în Europa sau
Japonia, unde tinerii trecuŃi demult de vârsta de 20 de ani consideră educaŃia şi
pregătirea cheile succesului.
Având în vedere că, în conformitate cu previziunile realizate la nivel internaŃional, în

următorii zece ani companiile se vor confrunta cu o scădere a numărului de talente manageriale,
femeile vor deveni Ńinta principală pentru posturile de conducere. Atragerea şi păstrarea femeilor în
posturi de conducere va fi astfel o provocare pentru majoritatea companiilor.
Principalele cauze:
• Creşterea numărului de femei cu studii superioare
• Ideea generală că femeile şi bărbaŃii trebuie să aibă oportunităŃi egale de muncă
• Stimulentele din partea guvernelor, care încurajează femeile să-şi deschidă propriile
afaceri, ca o modalitate de combatere a şomajului
• Disponibilitatea crescândă a fondurilor destinate începerii unei afaceri
• Pensionarea bărbaŃilor în vârstă care se află în posturi de conducere
• Creşterea numărului de organizaŃii care asigură femeilor sprijin şi acces la
informaŃie
În ultima jumătate de secol, femeile s-au alăturat în număr din ce în ce mai mare forŃei
de muncă active din întreaga lume. Chiar dacă discriminarea generală dintre sexe a restricŃionat
oarecum accesul femeilor la posturile de conducere, au existat totuşi şi succese în acest sens,
atât în companiile mari cât şi în cele mici. Mai mult, numărul femeilor care îşi deschid propria
afacere pentru a-şi întreŃine familiile, este în creştere şi în Ńările în dezvoltare, şi în cele
dezvoltate, mai ales în America. Există un cadru foarte puternic şi totuşi invizibil, format din
femei de afaceri care şi-au dezvoltat calităŃile de lider şi pe cele manageriale – fapt care va duce
la crearea sau menŃinerea prosperităŃii economice în multe Ńări din lume. Rolul femeilor va fi din
ce în ce mai important, având în vedere că numărul celor care intră pe piaŃa forŃei de muncă este
în scădere, iar cei mai în vârstă, în special bărbaŃii din posturile de conducere, se pensionează.
Pe de altă parte, guvernele sunt conştiente că dezvoltarea economică şi nivelul scăzut al
şomajului depind de creşterea forŃei de muncă şi de încurajarea dezvoltării afacerilor mici. În
ultimele decenii s-a pus accentul pe educaŃia femeilor, în special în instituŃiile de învăŃământ
superior, iar în prezent, studiile statistice au demonstrat faptul că că femeile se descurcă mai
bine la şcoală decât bărbaŃii De asemenea, se asigură drepturi şi oportunităŃi de muncă egale
pentru femei şi bărbaŃi, iar femeile sunt încurajate şi sprijinite să-şi deschidă propriile afaceri.
În timp ce majoritatea celor care părăsesc piaŃa forŃei de muncă sunt bărbaŃi, majoritatea
celor care intră sunt femei. Atragerea şi menŃinerea personalului feminin va constitui o
provocare competiŃională pentru toate marile companii.
• Femeile alcătuiesc majoritatea celor cu program de muncă flexibil în întreaga lume;
dacă organizaŃiile doresc să atragă în continuare personal feminin, trebuie să-şi
creeze o nouă politică şi stimulente pentru locurile de muncă cu normă redusă şi
program flexibil.
661
• Femeile manageri şi în poziŃii de conducere sunt în continuare mai atrase de
afacerile mici şi de sectorul public decât de marile corporaŃii. Această orientare are
urmări şi asupra modului în care tinerele femei îşi concep cariera.
• Marile companii nu fac suficiente eforturi pentru a propulsa personalul feminin în
poziŃii de conducere. Pe măsură ce aceste companii vor rămâne fără manageri
generali în următorii ani, vor trebui să caute acolo unde majoritatea femeilor sunt
implicate: în sectorul afacerilor mici şi mijlocii.
Flexibilitatea în programul de muncă va continua să crească la nivel global, începând
cu Statele Unite, urmate de Europa şi Japonia.
Principalele cauze:
• Cei calificaŃi sau care lucrează în domeniul intelectual solicită un program de
muncă flexibil.
• Îmbătrânirea forŃei de muncă / părinŃi care muncesc din ce în ce mai mult /
echilibrul vieŃii.
• Angajatorii răspund presiunilor crescute din partea clienŃilor / consumatorilor de a
produce şi livra servicii / produse flexibil (oricând / oriunde)
• Tehnologia comunicaŃiei şi a informaŃiei care permite un program de lucru flexibil.
• Cadrul social şi legal: legi, regulamente şi receptivitatea socială crescută cu privire
la flexibilitatea muncii.
Atât conceptul cât şi practica flexibilităŃii în muncă este răspândită la nivel global în
ultimii ani, fiind un instrument al marilor organizaŃii de a reduce costurile muncii şi de a
organiza mai bine personalul în cadrul unei economii cu tendinŃe rapide de globalizare. Formele
incipiente ale flexibilităŃii sunt locurile de muncă temporare şi cu normă redusă. În zorii erei
informaŃionale, adică în ultimul deceniu, conceptul de flexibilitate în muncă a dobândit noi
dimensiuni şi sensuri. Această expansiune se află la intersecŃia dintre cerinŃele crescute ale forŃei
de muncă, ale angajatorilor şi ale consumatorilor, folosirea aplicaŃiiilor tehnologiei informaŃiei
şi comunicaŃiei la locul de muncă, precum şi facilităŃile oferite de cadrul legal şi social.
Munca flexibilă, definită în sensul larg, se referă la toate tipurile de angajare care diferă
de tradiŃionalul loc de muncă permanent cu program fix (de la 9 la 5). Cu o asemenea abordare,
atât angajaŃii cât şi angajatorii câştigă flexibilitate în timp, spaŃiu, contracte şi sarcini de lucru.
Majoritatea tipurilor de muncă flexibile pot fi incluse într-una din următoarele categorii:
program flexibil (orare flexibile, ore diferite de lucru), loc flexibil (munca de acasă), contracte
flexibile (contracte independente, slujbe temporare), sarcini flexibile (bazate pe aptitudini
multiple, sarcini multiple).
Perspectiva globală:
Noile forme de muncă flexibilă sunt într-un stadiu incipient în Europa dar, se
înregistreză o cerere crescută pentru acest fel de muncă.
Chiar dacă principalele tipuri de muncă flexibilă (orarul flexibil, munca la domiciliu şi
contractele flexibile) sunt oferite de majoritatea angajatorilor europeni, scara la care aceasta se
practică este destul de redusă. Locurile de muncă cu normă redusă rămân cel mai practicat tip
de muncă flexibilă, în timp ce alte opŃiuni noi de abia încep să fie cunoscute.
Un alt curent regional care începe să prindă contur este cel legat de creşterea orarelor
flexibile. Dar, diferenŃa faŃă de Statele Unite este că în Europa există şi schimbări ale „ritmului
de producŃie”, în funcŃie de cererile clienŃilor şi ale consumatorilor şi de asemenea în funcŃie de
noua tehnologie a informaŃiei şi comunicaŃiei. De exemplu, industria bancară şi cea a
asigurărilor din Europa, confruntându-se cu noua competiŃie şi nevoile în schimbare ale
clienŃilor, îşi extind programul de lucru, oferă produse mai sofisticate şi asigură noi canale de
relaŃionare cu publicul.
662
• În timp ce implementarea practicilor de muncă flexibilă vor duce la mărirea ariei de
activitate a companiilor, la creşterea productivităŃii şi la facilitarea menŃinerii
talentelor, organizaŃiile vor fi obligate să-i monitorizeze eficient şi să-i
supravegheze pe angajaŃi.
• Munca flexibilă şi individuală va avea urmări asupra eficienŃei echipelor.
• Majoritatea angajaŃilor vor reuşi să găsească un echilibru satisfăcător între muncă şi
viaŃa de familie datorită flexibilităŃii, dar vor exista şi angajaŃi care îşi vor sacrifica
timpul liber, veniturile şi profiturile sau chiar posibile avansări în carieră.
• Atât cadrul social cât şi cel legal au nevoie de consolidare, pentru a încuraja crearea
de noi forme de flexibilitate în muncă, pentru a facilita implementarea lor şi pentru
a proteja interesele angajaŃilor.
• Flexibilitatea îşi va pune amprenta asupra muncii în viitor: graniŃele dintre viaŃa
personală şi muncă, chiar şi graniŃele dintre diferitele organizaŃii tind să dispară, pe
măsură ce munca intră în noi tipare.
• Legăturile cu liber profesioniştii vor fi stabilite prin contacte personale şi prin noi
categorii de muncă.
• Schimbările cu privire la pensii, asigurări de sănătate şi durata serviciului vor grăbi
tranziŃia de la munca tradiŃională la cea flexibilă.
Bibliografie:
1. Mary O’Hara-Devereaux, Robert Mittman, Cynthia Scott, Frank Baitman, Guoqiang Yu,
Lydia Mutch, and Sabrina Andrus - SR-757 November 2001 Published by the EMERGING
TECHNOLOGIES OUTLOOK PROGRAM YEAR 2001.
2. Mendhall Mark, Punnett B.J., Ricks David – “Global Management”, Blackwell Publishers,
Cambridge, 1998.
3. http://www.zigonperf.com/resources/pmnews.html
4. Abrudan Maria-Madela – “Managementul resurselor umane în contextual globalizării”, Ed.
Universitaria Craiova, 2004.
663
VIRTUłI ŞI LIMITE ÎN UTILIZAREA MEDIERII CA
MIJLOC DE REZVOLVARE A STĂRILOR
CONFLICTUALE
ADRIAN PETELEAN
Universitatea „Petru Maior”, Tg-Mureş, str. Nicolae Iorga, nr. 1, cod 540088, tel: 0265-219034
E-mail: adrian.petelean@ea.upm.ro
Together with other methods used in the conflict resolution, mediation acts as a vector of
participation, requiring interventions accordingly: impartiality, confidentiality, acceptability for the
parties and help. Mediation comes when it is needed and it is based on problems awareness and their
resolution. The idea of a neutral person who interferes in the mediation of a dispute between two parties
seems simple and attractive enough. In reality, this is the main limit of the method – the mentality is
extremely difficult to achieve.
Istoria medierii este lungă şi bogată. Întâlnim prezenŃa medierii în culturi şi Ńări diferite,
în toate sectoarele de interacŃiune socială: educaŃie, religie, raporturi de muncă angajatori-
angajaŃi, sisteme juridice, drept penal, familie, mediu înconjurător, comunităŃi şi toate nivelurile
de guvernare. Deşi obiectivul medierii este rezolvarea stărilor conflictuale, distincŃia majoră cu
care operează această metodă este că prin mediere se caută să se ajungă la un acord cu
implicarea părŃilor care vor şi susŃine apoi soluŃia.
Mediatorii nu au puteri formale asupra rezultatelor negocierii şi nu pot rezolva
conflictul sau impune singuri o soluŃie. În schimb, eficienŃa lor vine din abilitatea de a se întâlni
în mod individual cu părŃile, de a asigura o înŃelegere a problemelor aflate în dispută, de a
identifica zonele de compromis posibil pentru fiecare parte şi de a încuraja părŃile să facă
compromisuri pentru atingerea unui acord.
Un scurt istoric al medierii
Medierea are o istorie lungă şi foarte mulŃi practicieni. Chiar şi Biblia se referă la Iisus
ca la un mediator (mijlocitor) între Dumnezeu şi oameni. “Căci este un singur Dumnezeu, şi
este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos.” (I Timotei 2:5). În
cartea sa despre procesele de mediere, Christopher Moore oferă o succintă perspectivă istorică şi
culturală asupra medierii. Medierea este prezentată ca un proces ce transcende diferenŃele
culturale şi graniŃele geografice, fiind aduse ca argumente câteva dintre cele mai interesante
exemple pe care le-a găsit Moore în cercetările lui despre mediere (Moore, C, 1986):
• Liderii religioşi au Ńinut seama cu mult timp în urmă de principiile medierii ca
metodă de gestionare a conflictelor. Biserica Romano-Catolică a jucat un rol
deosebit în medierea conflictelor din Renaştere. Clerul media dispute de familie,
cazuri penale şi dispute diplomatice între nobili. Rabinii evrei au şi ei o tradiŃie în
acest sens în comunitate, iar majoritatea religiilor orientale se bazează pe consens
social, convingere morală şi armonie.
• Încă din Evul Mediu şi de la apariŃia statelor naŃionale, diplomaŃii au folosit
mediatori ca terŃă parte.
• Medierea este practicată la scară largă în China, în cadrul Comitetelor Populare de
Conciliere, este folosită în multe Ńări din Africa pentru a rezolva disputele între
vecini, iar în zona Pacificului de Sud, există consilieri şi comitete care se întâlnesc
regulat „pentru a menŃine condiŃiile de dezbatere ordonată” între cei care au ceva de
disputat.
664
• Anumite secte religioase care au ajutat la colonizarea Americii de Nord erau şi ele
angajate activ în rezolvarea disputelor între membrii lor. Una dintre ele în mod
special, Quaker-ii∗, sau Prietenii, cum li se mai spune, au o tradiŃie însemnată de
pacifism şi implicare a comunităŃii în managementul conflictelor. Programul
Quakerilor pentru Rezolvarea Conflictelor este unul dintre cele mai lungi programe
de mediere din Statele Unite, iar manualul lor de mediere, iniŃial apărut în 1982, a
fost folosit pentru pregătirea mediatorilor de pe 6 continente.
Medierea este folosită din ce în ce mai mult în Occident în soluŃionarea disputelor civile
şi comunitare. Astfel, au fost înfiinŃate numeroase centre de mediere a conflictelor comunitare
în care medierea este utilizată într-o arie largă de probleme, de la conflicte în familie, până la
încercarea de soluŃionare a disputelor comerciale, între diferite agenŃii guvernamentale, etc.
Unele state au introdus cursuri de mediere chiar la nivelul şcolii elementare pentru copii,
începând de la 7 ani. Aceste programe au condus la rezultate evidente: o îmbunătăŃire
semnificativă a bunului simŃ şi scăderea cazurilor de indisciplină.
Medierea – procesualitate, virtuŃi şi limite
Câteva definiŃii ne pot ajuta să înŃelegem mai bine esenŃa medierii şi virtuŃile pe care le
prezintă în soluŃionarea stărilor conflictuale. Beer (1997) spune într-o definiŃie simplă că
medierea este un proces pentru rezolvarea disputelor în care intervine o altă persoană pentru a
ajuta părŃile să negocieze o înŃelegere. În legătură cu semnificaŃia negocierii, Raider şi Coleman
(1992) arată că medierea este negocierea eficientă realizată de o terŃă parte, neutră, în condiŃii de
confidenŃialitate. Mai completă în conŃinut este definiŃia pe care o dă Moore (1986): „Medierea
este intervenŃia într-o dispută sau negociere a unei terŃe părŃi, acceptate, imparŃiale şi neutre care
nu are autoritatea de a decide, dar care ajută părŃile în conflict să ajungă voluntar la o înŃelegere
reciproc avantajoasă.”
Deşi aceste definiŃii ilustrează modalităŃi diferite de abordare a medierii, un lucru este
clar şi acceptat de toŃi: medierea implică o terŃă parte care este neutră (până la proba contrarie).
Alte atribute ale medierii, care apar din aceste definiŃii şi care ajută la definirea rolului de
mediator sunt: imparŃialitate, confidenŃialitate, acceptabilitate pentru ambele părŃi şi
facilitare/ajutor. Referitor la procesul în sine, acesta este confidenŃial, dorit de părŃi, presupune
mijloace de intervenŃie, asigură o analiză în comun a situaŃiei, se bazează pe conştientizarea
problemelor şi rezolvarea lor.
Respectarea câtorva cerinŃe este decisivă pentru succesul procesului de mediere. În
primul rând, alegerea momentului - medierea trebuie să apară când părŃile sunt cu adevărat
pregătite să accepte ajutor. Deoarece medierea este un proces în totalitate voluntar (părŃile nu
sunt forŃate să intre în mediere), poate fi eficientă doar dacă părŃile sunt dispuse să coopereze. În
situaŃia în care părŃile consideră că au mai mult de câştigat prin continuarea disputei sau prin
soluŃionarea ei autonomă, medierea nu-şi are rostul. Paradoxal, chiar şi părŃile presate să accepte
o mediere, pot să îi aprecieze meritele, cu condiŃia să înŃeleagă procesul medierii. Această
intervenŃie este uneori respinsă pentru că nu i se înŃelege esenŃa, iar părŃile cred că îşi pierd
avantajul de negociere dacă apelează la ea. Mediatorii care consideră că părŃile nu sunt încă
pregătite să accepte medierea trebuie să aştepte până când vor fi solicitaŃi de către părŃi.
O altă cerinŃă importantă este ca mediatorul să fie acceptat de toate părŃile implicate în
conflict. O asemenea cerinŃă este stipulată inclusiv în cadrul legislativ de soluŃionare a
conflictelor de muncă din România, care arată că „mediatorii sunt aleşi de comun acord de către
părŃile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator”.
Mediatorul este perceput, în mod tradiŃional, ca un individ neutru pe care părŃile îl
consideră imparŃial, experimentat în rezolvarea conflictelor şi despre care se crede că poate fi de
ajutor. În multe Ńări s-a dezvoltat un sistem organizat de recunoaştere oficială a profesiei de
mediator, fapt care contribuie la creşterea credibilităŃii persoanei respective. Şi la noi, unele
∗
membrii unei secte religioase fondată în secolul al XVII-lea în Anglia care erau cunoscuŃi pentru principiile lor pure
şi pacifismul lor.
665
organizaŃii non-guvernamentale organizează cursuri de mediatori, dar procesul nu este finalizat
la nivel guvernamental.
Ideea unei persoane neutre care să intervină în medierea unei dispute dintre două părŃi
pare destul de simplă şi atractivă. Procesul implică însă în realitate, foarte mulŃi factori care
complică modelele simple explicative: experienŃa în medieri similare, obligaŃiile pe care le
impune profesia, regulile formale, cultura mediatorului, sexul, limitele de timp, beneficiile pe
care le poate obŃine mediatorul din soluŃionarea conflictului, costurile şi avantajele fiecărei
tehnici pe care o propune.
MulŃi teoreticieni şi practicieni spun că neutralitatea este extrem de dificilă, atât din
punct de vedere al modului de lucru, cât şi din punct de vedere al valorii operaŃionale care ar
trebui să ghideze procesul. Unul dintre argumente este dificultatea, dacă nu imposibilitatea, ca
mediatorii să-şi lase la o parte experienŃa de viaŃă, părerile şi valorile personale atunci când
devin mediatori. Ca atare, este dificil să rămâi neutru.
Una dintre ideile principale care reiese din analizele lui Kressel şi Pruitt (1989) asupra
medierii este că există dovezi incontestabile că această metodă oferă satisfacŃii şi că acordurile
încheiate prin mediere sunt mai puŃin costisitoare pentru părŃile aflate în conflict. Din păcate,
există şi dovezi solide că medierea are şanse slabe să reuşească în circumstanŃe de adversitate
puternică. Cei doi autori au arătat că „disputele foarte intense, care implică părŃi cu puteri total
disparate, cu o slabă motivare pentru aplanare, luptând pentru chestiuni de principiu, care suferă
de discordii sau ambivalenŃă în cadrul propriilor lor tabere şi care negociază pentru resurse
foarte puŃine, au şansa să-i înfrângă chiar şi pe cei mai abili mediatori.” Ca şi procesualitate,
medierea respectă stadiile pe care le parcurge şi negocierea:
• pregătirea medierii, stagiu în care are loc stabilirea relaŃiilor cu părŃile aflate în
conflict, se alege o strategie pentru ghidarea medierii şi se creează încrederea şi
cooperarea între părŃi printr-o pregătire psihologică a părŃilor;
• iniŃierea sesiunii de mediere, stagiu în care sunt deschise negocierile între părŃi,
sunt stabilite reguli de bază şi un ghid de comportament;
• desfăşurarea medierii, stagiu în care sunt dezvăluite interesele ascunse ale părŃilor
implicate în conflict, actorii sunt ajutaŃi să înŃeleagă nevoia unor opŃiuni multiple şi
se încearcă micşorarea angajamentului părŃilor pentru soluŃii unice sau pentru
apărarea poziŃiilor;
• încheierea medierii, stagiu în care se atinge un acord prin convergenŃa treptată a
poziŃiilor, dezvoltarea unei formule de consens sau stabilirea de mijloace
procedurale pentru atingerea unui acord de substanŃă; sunt identificaŃi paşii pentru
operaŃionalizarea acordului, este formalizat acordul şi se creează un mecanism de
impunere prin angajarea părŃilor.
CondiŃiile în care procesul de mediere este potrivit, precum şi situaŃiile în care nu este
potrivită utilizarea medierii pentru rezolvarea conflictelor sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1.
Medierea este potrivită când: Medierea nu este potrivită când:
Există indicii clare că una din părŃi doreşte
Nivelul ridicat de emotivitate poate afecta
să folosească medierea pentru a obŃine noi
judecata şi comportamentul;
motive de inflamare a conflictului;
Nu există dezechilibre mari în relaŃia de A avut loc un eveniment traumatizant care
putere între părŃi nu le permite părŃilor să participe eficient;
Cei aflaŃi în conflict nu pot să se distanŃeze
Problema principală aflată în dispută, nu
unii de alŃii din diverse motive: locuiesc
pare posibil de rezolvat prin mediere;
împreună, lucrează împreună, etc.;
O parte dovedeşte în discuŃiile preliminare
Una din părŃi nu se simte confortabil fără
că e incapabilă să o asculte pe cealaltă, sau
prezenŃa unei terŃe părŃi în confruntarea cu
este prea tulburată ca să poată lucra pentru a
partea adversă;
obŃine un acord de colaborare;
Echilibrul de putere care face improbabilă o
E nevoie de o decizie rapidă;
decizie comună;
666
MenŃinerea relaŃiei este importantă pentru Nu există nici un mecanism care să asigure
ambele părŃi; implementarea acordului.
Cei aflaŃi în conflict au nevoie de sprijinul Nici una dintre părŃi nu este gata să ia în
unui terŃ pentru a rezolva diferenŃele; considerare o rezolvare a diferenŃelor;
Este importantă confidenŃialitatea; PărŃile cheie nu doresc să participe la proces;
PărŃile vor să evite o procedură publică Una dintre părŃi, sau amândouă, preferă alte
costisitoare, cum ar fi instanŃa de judecată. modalităŃi, cum ar fi instanŃa.
Helena Corneliu şi Shoshana Faire (1996) propun o serie de principii practice care
trebuie urmate în timpul medierii, dintre care reŃinem: crearea unui climat de securitate
psihologică în care fiecare poate renunŃa la mecanismele de apărare pentru a se înscrie într-o
linie de concesii utile; definirea zonei comune unde ambele părŃi sunt de acord şi conştientizarea
punctelor de consens; formularea sugestiilor poate fi realizată sub formă de opŃiune, nu de
directivă; orientarea spre viitor prin prezentarea perspectivelor asupra evoluŃiei situaŃiei;
orientarea pozitivă spre acŃiune. Pentru ca medierea să aibă succes este necesar ca şi părŃile să
aleagă o anumită strategie de comportament faŃă de mediatori. PărŃile aflate în conflict pot să
obŃină maximum de rezultate de la un mediator atunci când acesta este informat asupra
problemelor de importanŃă majoră şi nu supra-informat prin prezentarea unor date secundare
care nu au un interes direct pentru problema în dispută. În al doilea rând, nu-i va fi prezentată
mediatorului de către una din părŃi o perspectivă în care trebuie rezolvată disputa deoarece acest
lucru poate distrage mediatorul de la conturarea unei abordări proprii a soluŃionării conflictului.
Nu în ultimul rând, părŃile trebuie să fie realiste asupra beneficiilor care pot fi câştigate prin
mediere, fiind necesar să cedeze din controlul procesului pentru a ajunge la rezultate mai bune şi
la implementarea lor ulterioară.
Concluzii
Medierea ca mijloc de rezolvare a unui conflict are un caracter preponderent procedural.
O asemenea metodă - ce insistă asupra procedurilor - sprijină nevoile negociatorilor care solicită
ghidare sau asistenŃă procedurală, dar care doresc să păstreze controlul asupra deciziilor sau
implementării rezultatelor. Eşecul folosirii intervenŃiei terŃilor (când este cu adevărat necesară),
poate fi la fel de periculos ca şi alegerea unei intervenŃii greşite (de exemplu arbitraj în loc de
mediere sau folosirea unei metode adecvate, dar la un moment nepotrivit). TerŃul are avantajul
de a fi potenŃial mai obiectiv decât persoanele aflate în conflict în ceea ce priveşte metodele care
trebuie aplicate sau stilul care trebuie folosit. Evident, terŃii nu ar trebui să fie influenŃabili de
una dintre părŃi sau de ambele părŃi şi nici părtinitori. Cel care intervine trebuie să realizeze
foarte clar care este efectul posibil al intervenŃiei asupra părŃilor – în mod specific asupra
dorinŃei şi/sau abilităŃii lor de a rezolva alte conflicte în viitor.
Bibliografie:
1. Beer, J., Stief, E., „The Mediator’s Handbook: Developed by Friends Conflict Resolution
Programs”, New Society Publishers, Gabriola Island, BC, Canada, 1997, pp. 3.
2. Burton, J., Dukes, F., „Conflict: Practices in Management, Settlement and Resolution”, St.
Martin’s Press, New York, 1990, pp. 17.
3. Burton, J. „Conflict Resolution: Its Language and Processes”, The Scarecrow Press,
Lanham, Maryland, 1996, pp. 40.
4. Bush, R., Baruch, A., Folger, J., „The Promise of Mediation”, Jossey-Bass, San Francisco,
1994, pp. 84.
5. Cornelius, H., Faire, S., „ŞtiinŃa rezolvării conflictelor”, Editura ŞtiinŃă şi Tehnică,
Bucureşti, 1996, pp. 230.
6. Dana, D., „Conflict Resolution Mediation Tools for Everyday Worklife”, McGraw Hill,
2001, pp. 3.
7. Kressel, K., Pruitt, D., „Mediation research”, Jossey-Bass, San Francisco, 1989, pp. 405.
8. Moore, C, „The Mediation Process: Practical Strategies for Resolving Conflict”, Jossey-
Bass, San Francisco, 1986, pp. 19-24.
667
9. Raider, E., Coleman, S., „Collaborative Negotiation: Skills Training”, Ellen Raider
International, New Platz, New York, 1992, pp. 72.
10. *** Legea nr. 168/1999 privind soluŃionarea conflictelor de muncă publicată în Monitorul
Oficial nr. 582 din 29 nov. 1999, art. 27.
668
MANAGERUL PREFECT

Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul. Unirii nr. 9/66, tel.
0262224337, e-mail liviugavrilescu@yahoo.com
The institution of the Prefect is a key component of the public administration at the county (rom.:
judet) level in Romania. The complex process of modernizing the Romanian public administration
requires skilled professionals as public managers. In what concerns the public administration, the
accession to the E.U. can be achieved through five key factors: continuity, skills, a society project,
common action, discipline and coherence. A profile of the ideal prefect, as successful manager, is
proposed by the author. Along with a review of the legal aspects concerning the institution of the prefect,
a list of performance indicators are proposed for the management contract intended for 2006.
CerinŃe ale administraŃiei publice moderne

O abordare modernă la nivel administrativ se poate realiza doar în condiŃiile unor
rezultate economice importante, în condiŃiile unei ambianŃe generale care să însemne
încredere în autorităŃi, respectarea autorităŃii în general, dar şi încrederea în autoguvernarea
la nivel local. Realizarea unei autonomii locale reale este condiŃionată de punerea în aplicare a
unor măsuri de reformă economică. Descentralizarea are un rol important în consolidarea
transformărilor democratice din regiune.
O administraŃie bine pregătită, cu funcŃionari publici profesionişti şi cu manageri
prefecŃi care să cunoască politicile europene şi să fie capabili să le aplice, este absolut necesară
pentru îndeplinirea criteriului administrativ de aderare.
Aderarea la Uniunea Europeană presupune un efort nu doar al administraŃiei publice
centrale, ci şi al celei locale.
Se disting cinci factori cheie de reuşită:
Necesitatea continuităŃii. Anumite rezultate nu vor fi realizate de către echipa care a
urmărit operaŃionalizarea lor – nimic nu ar fi mai contra-productiv decât faptul de a o lua de la
zero atunci când echipele se schimbă. Ori, în prezent, România tocmai a cunoscut o mare
alternanŃă democratică şi va trebui, prin urmare, să se consolideze ceea ce a fost deja întreprins
şi nu să se reîncepă de la zero.
Aptitudinile: ele decurg atât din însuşirea unor tehnici, precum şi din eşecurile
întâlnite. Aptitudinile reprezintă factorul cel mai important şi mai rar al reformelor reuşite. Ele
duc la reducerea costurilor umane, la insuflarea sentimentului că o sarcină este mai puŃin dificilă
decât este în realitate; în acest sens, aptitudinile devin factori de mobilizare.
Un proiect al societăŃii: marile reforme nu sunt un exerciŃiu tehnic, ci expresia unui
proiect al întregii societăŃi.
O acŃiune colectivă: trebuie să existe un proces deschis, transparent şi colectiv, ce
implică toate ministerele şi toate nivelurile din ministere. În centrul acestei acŃiuni comune
trebuie să existe o unitate centrală pentru reforma administraŃiei publice – oricare ar fi numele
acestei unităŃi – şi o reŃea interministerială de modernizatori.
Disciplina şi coerenŃă: este nevoie de câteva săptămâni sau luni pentru a lua cea mai
bună decizie, câŃiva ani pentru a o pune în aplicare, iar şi mai mult timp decât atât pentru a o
face ireversibilă.
669
CalităŃi manageriale ale prefecŃilor
Pentru a fi manageri de succes în administraŃie, prefecŃii vor aplica următoarele
principii:
• A face în aşa fel încât cetăŃenii să se simtă luaŃi în seamă, chiar respectaŃi şi
valorizaŃi. Punctul de plecare trebuie să fie preocupările şi aşteptările lor, în
funcŃie de categoriile de public Ńintă (familii, persoane în vârstă, asociaŃii, IMM-
uri,…).
• Construirea unei relaŃii de încredere şi de calitate. Alegerea unor măsuri
emblematice (de exemplu: simplificarea organizării şi modului de funcŃionare a
sistemului sanitar, simplificarea măsurilor fiscale şi sociale în favoarea utilizatorilor
particulari şi profesionali, simplificarea dispoziŃiilor administrative în vederea
codificării lor, …
• A-i face pe cetăŃeni să se simtă în largul lor, diminuarea sentimentului de
anxietate în faŃa administraŃiei (limbajul curent folosit trebuie să fie simplu şi
clar).
• Calitatea: calitatea se află în centrul acŃiunii statului în vederea îmbunătăŃirii
calităŃii primirii publicului şi al serviciilor oferite cetăŃenilor.
• Simplificarea procedurilor poate fi aplicată imediat şi care este vizibilă pentru
cetăŃeni.
Propunem profilul si personalitatea Prefectului ideal:

a) Specialist în administraŃia publică
b) Studii juridice, economice, financiare
c) Manager
d) Mediator, diplomat
e) Expert în comunicare
În relaŃiile sale cu aleşii locali, prefectul este :

a) O punte de legătură care promovează:
• dialogul
• controlul
• acŃiunea în comun
670
b) El veghează la:
• Interministerialitatea acŃiunii serviciilor,
• La calitatea relaŃiilor între servicii : cu cetăŃenii, cu aleşii locali, cu serviciile
c) El promovează dezvoltarea locală:

• datorită încrucişării responsabilităŃilor şi mijloacelor
• domenii de intervenŃie (regiuni naturale, activităŃi planificate)
• mijloace – metode
• programe de comun acord (programul departamental de dezvoltare economică
împreună cu consiliul judeŃean)
d) Un coordonator al marilor operaŃiuni de amenajare teritorială

• infrastructură
• apa
• etc.
ConsideraŃii legale ale profesionalizării prefecŃilor
În legea privind instituŃia prefectului din România, Prefectul este reprezentantul
Guvernului pe plan local şi se stipulează că activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:
a) legalităŃii;
b) imparŃialităŃii;
c) obiectivităŃii;
d) transparenŃei;
e) eficienŃei;
f) responsabilităŃii;
g) orientării către cetăŃean.
Prefectul face parte din categoria înalŃilor funcŃionari publici. Poate ocupa funcŃia de
prefect, persoana care:
• are vârsta de cel puŃin 30 de ani;
• îndeplineşte condiŃiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcŃiei publice;
• are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenŃă sau
echivalentă, şi o vechime în specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect;
• a absolvit programe de formare şi perfecŃionare în administraŃia publică, organizate,
după caz, de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii specializate,
din Ńară sau din străinătate, ori a dobândit titlul ştiinŃific de doctor în ştiinŃe juridice
sau administrative ori a exercitat cel puŃin un mandat complet de parlamentar.
PrefecŃii în funcŃie constituie Corpul prefecŃilor. Intrarea în Corpul prefecŃilor se face
la numirea în funcŃia de prefect, în urma concursului organizat în condiŃiile legii. La încetarea
exercitării funcŃiilor deŃinute, prefecŃii fac parte din Corpul de rezervă al prefecŃilor. EvidenŃa
membrilor Corpului prefecŃilor, precum şi ai celor care fac parte din Corpul de rezervă al
prefecŃilor, este Ńinută de AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici.
Membrii Corpului prefecŃilor sunt supuşi mobilităŃii în funcŃie, prezentând
disponibilitate la numirile considerate oportune de către Guvern.
În scopul perfecŃionării pregătirii profesionale, membrii Corpului prefecŃilor, precum
şi cei care fac parte din Corpul de rezervă al prefecŃilor, sunt obligaŃi să efectueze cel puŃin o
dată la 3 ani, conform programării aprobate de Ministrul administraŃiei şi internelor, stagii de
perfecŃionare profesională la Institutul NaŃional de AdministraŃie ori la instituŃii de învăŃământ
superior din Ńară sau din străinătate.
Începând din 1 ianuarie 2006, managerii prefecŃi vor încheia Contracte de
Management cu Guvernul României reprezentat de Primul Ministru.
Evaluarea performanŃelor profesionale individuale ale managerilor prefecŃi se va face
anual de către o comisie constituită, în condiŃiile prevăzute de legea privind Statutul
671
funcŃionarilor publici, din cinci personalităŃi recunoscute în administraŃia publică, propuse de
Ministrul AdministraŃiei şi Internelor şi numite prin decizie a primului-ministru, care vor urmări
realizarea indicatorilor de performanŃă anuali din contractul de management al prefecŃilor:
INDICATORII DE PERFORMANłĂ ANUALI DIN CONTRACTUL DE

MANAGEMENT AL PREFECłILOR
(Propunere)
ÎNDEPLINIREA OBIECTIVELOR DIN PROGRAMUL DE GUVERNARE

RESURSELE DE MUNCA ŞI OCUPARE
– Ponderea populaŃiei active civile în populaŃia totală (%)
– Număr persoane ocupate la 1000 locuitori
ŞOMAJUL
– Rata şomajului (%)
– Numărul total de şomeri înregistraŃi
INDUSTRIA
– Dinamica populaŃiei ocupate în industrie (%)
– ProducŃia industrială totală - în volum absolut (%)
I.M.M.
– Numărul I.M.M.-urilor la 1000 locuitori
AGRICULTURA
– Ponderea suprafeŃei agricole în total suprafaŃă judeŃ (%)
– SuprafaŃa cultivată
– ProducŃia agricolă totală - în volum absolut - (%)
TURISM
– Numărul total de unităŃi de cazare turistică
– Numărul de turişti (mii persoane)
– Capacitatea de cazare în funcŃiune
– Gradul de utilizare a capacităŃii de cazare în funcŃiune (%)
672
INFRASTRUCTURA
– Densitatea drumurilor publice la 100 kmp (%)
– Ponderea localităŃilor care au reŃea de apă potabilă (%)
– Ponderea localităŃilor care au reŃea de canalizare (%)
VERIFICAREA LEGALITĂłII ACTELOR ADMINISTRATIVE
– Numărul actelor administrative verificate
– Numărul actelor administrative atacate faŃă de care instanŃa s-a pronunŃat în favoarea
prefecturii sau revocate până la primul termen de judecată
INIłIATIVE LEGISLATIVE PROMOVATE
– Numărul de iniŃiative legislative promovate si aprobate
ACTIVITATEA STRUCTURILOR CONDUSE
– Evaluarea performanŃelor profesionale individuale ale conducătorilor serviciilor publice
deconcentrate
– Propuneri privind eficientizarea activităŃii
Printr-o selecŃie a prefecŃilor cu metode şi tehnici moderne, precum şi

introducerea Contractului de Management în activitatea de Conducere a Prefecturilor,
funcŃia de Prefect va transforma omul politic 100% în specialistul de nivel înalt 100%.
Aceasta transformare are, însă, nevoie de timp, tact şi resurse.
Bibliografie
1. Frank M. - Essence of Leadership, Public Management, vol, 22, nr. 3, 1993
2. Manolescu A. - Managerul Resurselor Umane, EdiŃia a treia, Editura Economică, 2001
3. Nicolescu O., Verboncu I. - Metodologii manageriale, Editura Tribuna Economică, 2001
4. *** - Legea 340/2004 privind instituŃia prefectului din România, Parlamentul României
5. *** - Legea 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici, Parlamentul României
673
COMERCIALIZAREA PRODUSELOR AVICOLE ÎN
ROMÂNIA
SOARE ELENA
UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI,
STR. MIŞCĂ PETRE, NR.10, BL.M9, SC.2, AP.61, SECTOR 5, BUCUREŞTI, 021/4255711,
elena_soare@k.ro
In the market economy, marketing of the poultry products no longer represents a result of
production.
Economic agents desire to market the poultry products as profitable as possible.
For this thing to be carried out first the market should be well studied and also to address to
some concrete segments of the market.
Provisioning of internal market with poultry products it is achieved almost entirely in retail sale
networks.
For a good poultry product sale progress it is necessary knowing certain elements: consumer’s
needs, economic agent’s specific features who participate to poultry products transformation, commercial
techniques.
În prezent, pe plan mondial, există o mare varietate de modele de organizare a pieŃelor

agricole. La nivelul U.E. funcŃionează organisme de reglare, organizate ca societăŃi civile
profesionale cu caracter comercial, al căror obiectiv principal il reprezintă intervenŃia asupra
pieŃelor pentru a echilibra oferta şi cererea.
Comercializarea în bune condiŃii a produselor avicole trebuie să constituie o preocupare
permanentă atât pentru producători şi comercianŃi, cât şi pentru societate în general.
Producătorii urmăresc valorificarea întregii producŃii în condiŃii de profit, iar la nivel macro se
urmăreşte satisfacerea, în condiŃii optime, a nevoilor de consum pe plan intern cât şi pe plan
extern prin crearea disponibilităŃilor pentru export. Prezintă importanŃă deosebită exportul
deorece contribuie la creşterea venitului naŃional şi la echilibrarea balantei comerciale a
importului şi exportului de produse avicole.
CondiŃiile de comercializare sunt în general specifice pentru fiecare produs şi pot fi
diferite de la o Ńară la alta. În plus , în fiecare Ńară şi pentru fiecare produs pot fi observate o
varietate de condiŃii de comercializare în funcŃie de operatorii implicaŃi : comercianŃi mari sau
mici, industrie, consumatori, etc. Pentru fiecare produs şi canal de comercializare trebuie
indentificate cele mai frecvente condiŃii.
Structura şi capacitatea canalelor de distribuŃie a produselor agricole şi alimentare Ńine
cont de următoarele: cadrul şi criteriile de distribuŃie a produselor agricole; canale de distribuŃie;
pieŃele agroalimentare şi de comercializare a produselor agricole; nomenclatorul de produse şi
condiŃiile de comercializare; pieŃele agroalimentare ; organizarea operaŃiilor de distribuire şi
comercializare pe filiera produselor agroalimentare (producători, procesatori, comercianŃi, pieŃe
agroalimentare ; oboare; comercianŃi, exploataŃii agricole etc.).
S-au identificat cinci canale de comercializare pentru produsele agricole:
• PieŃe agroalimentare;
• Oboare;
• ComercianŃi (angrosişti);
• Procesatori;
• ExploataŃi agricole.
Ultimul ,,canal’’ a fost introdus deoarece vânzările directe între ferme sunt foarte
importante în România, mai ales pentru animale vii.
674
Este important de reŃinut că pieŃele agroalimentare şi oboarele rămân canale pentru
vânzările directe ale producătorilor agricoli.
Pentru cererale, porci vii, păsări vii şi pentru lapte filierea este:comercianŃi- procesatori-
exploataŃii agricole.
În cazul bovinelor vii, al ovinelor şi caprinelor vii cât şi pentru ouă nu există un canal
preponderent.
Există în România 530 de pieŃe agroalimentare. Dintre ele 395 sunt pieŃe urbane şi 135
pieŃe rurale. Produsele care sunt vândute în principal sunt legumele şi fructele.
Pentru categoria de canale de comercializare, formată din angrosişti, procesatori şi
exploataŃii agricole s-au identificat un număr de 721 unităŃi. Produsele vândute în principal sunt:
cereale, cartofi, vin, animale şi păsări pentru sacrificare, lapte, ouă.
Tabelul. 1-Ponderea vânzărilor pe canale de comercializare

Grupa de produse PieŃe agroalimentare şi oboare Procesatori, comercianŃi şi
Ponderea (%) exploataŃii agricole
Ponderea (%)
Cereale 10 90
Fructe 80 20
Legume 90 10
Cartofi 88 12
Bovine vii 40 60
Porcine vii 6 94
Ovine şi caprine vii 38 62
Păsări vii 5 95
Lapte 8 92
Ouă 39 61
Sursa: estimările I.C.D.E.A., bazate pe anchete anterioare asupra preŃurilor
Avicultorii trebuie să fie preocupaŃi de organizarea ofertei de produse avicole astfel

încât pe piaŃă să ajungă o marfă de bună calitate şi în cantităŃi suficiente. Acest obiectiv se poate
realiza prin stimularea înfiinŃării unor societăŃi avicole moderne cât şi prin retehnologizarea la
standarde europene a celor existente.
Organizarea producŃiei trebuie să fie însoŃită de organizarea distribuŃiei produselor
avicole, adică de transportul, depozitarea, stocarea şi vânzarea lor către consumatorii finali sau
către unităŃile de prelucrare.
Decizia cu privire la alegerea căilor de desfacere a produselor avicole este legată în
primul rând de dotarea cantitativă cu factori de producŃie. Această decizie este influenŃată şi de
alŃi factori, cum ar fi:
• caracteristicile referitoare la produs (prospeŃime, posibilităŃi de înmagazinare,
sensibilitattea la transport, atractivitate, mărimea gamei de produse);
• caracteristicile referitoare la consumatori (numărul, structura, repartiŃia teritorială,
obiceiuri de cumpărare, preferinŃele pentru anumiŃi distribuitori etc);
• caracteristicile referitoare la comerŃ (tipul de comerŃ, amplasarea geografică,
mărimea comenzilor, acoperirea pieŃei etc.);
• caracteristici ce se referă la concurenŃă (căile de distribuŃie folosite de concurenŃi,
numărul, tipurile de concurenŃi, dispersarea acestora în teritoriu etc.).
Cunoaşterea într-o măsură corespunzătoare a factorilor care pot influenŃa decizia de a
asimilia un anumit tip de distribuŃie este destul de dificil de realizat.
Pe lângă factorii enunŃaŃi, au fost identificate şi alte criterii relevante pentru a facilita
decizia de alegere a căilor de vânzare. Aceste criterii sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul nr.2- Criterii de decizie utilizate în alegerea căilor de desfacere

Cale de desfacere Direct către Indirect către
Criterii de decizie Consumatori Producători ComerŃ ComerŃ en
finali finali en detail gros
675
Autonomie în politica de marketing foarte ridicată mijlocie/ mijlocie Foarte
ridicată scăzută
Capacitate de adaptare la cerinŃele ridicată ridicată/ mijlocie Scăzută
consumatorilor scăzută
PotenŃial de ivonare pe piaŃă foarte ridicat mijlociu/ mijlocie Foarte
foarte scăzut scăzut
Fluxul de informaŃii către şi dinspre foarte ridicat scăzut mijlocie Scăzut
consumator /foarte scăzut
Posibilitate de control a aplicării foarte ridicată ridicată/ mijlocie Scăzută
politicilor de marketing scăzută
Stabilitatea sistemului de distribuŃie ridicată mijlocie/ mijlocie Scăzută
mijlocie
Dacă analizăm toate criteriile prezentate în tabelul 2 se poate concluziona că vânzarea

directă reprezintă cea mai eficientă modalitate de distribuŃie.
În cadrul multor unităŃi de profil avicol, decizia de de alegere a căilor de distribuŃie este
legată de autonomia politicii de marketing .
În practică această modalitate de vânzare directă contribuie în mod substanŃial la
aplicarea unor politici de marketing rentabile şi care pot fi controlate până la nivelul
utilizatorului şi chiar al consumatorului final.
PiaŃa organizată de carne de pasăre este aprovizionată aprope în exclusivitate de
producătorii ’’industriali’’ integraŃi mari şi din importuri. Producătorii integraŃi dispun de
propriile lor reŃele de sacrificare şi distribuŃie şi aprovizionează direct o gamă largă de detailişti.
PiaŃa românească internă este dominată de comercializarea produselor congelate şi doar în
ultimii 4-5 ani a început să se dezvolte piaŃa produselor refrigerate, centrată în marile oraşe , în
special în Bucureşti.
Livrarea produselor prin expeditori specializaŃi trebuie să urmărească îndeplinirea
anumitor condiŃii:
• asigurarea calităŃii produselor conform Stas–urilor şi cerinŃelor consumatorilor;
• flexibilitatea livrării potrivit cerinŃelor consumatorilor privind modalităŃile de
livrare a produselor;
• timpul optim de livrare, care să Ńină seama de de cererea de consum şi de asigurarea
mijloacelor de stocare fără a genera deprecieri calitative ale produselor.
DistribuŃia fizică joacă un rol esenŃial pentru producătorii avicoli, deoarece carnea de
pasăre şi ouăle sunt perisabile şi au nevoie de capacităŃi şi metode tehnice de transport.
Depozitarea produselor avicole în condiŃii corespunzătoare reprezintă un imperativ dacă
se Ńine seama de acŃiunea permanentă de asigurare a nevoilor de consum exprimate de populaŃie.
In procesul de construcŃie a depozitelor frigorifice se va Ńine cont de producŃia marfă
prognozată şi de structura acesteia. Acest lucru necesită cunoaşterea unor elemente foarte
importante:
• tipurile construcŃiilor de depozitare;
• criteriile de amplasare ale acestora;
• caracteristicile tehnologice şî constructive a depozitelor;
• eficienŃa economică în exploatarea lor.
DistribuŃia cu ridicata şi cu amănuntul a produselor avicole se realizează prin :
• supermarketuri ( Metro, Carrefour, Bila, Cora, etc);
• piaŃa stradală;
• reŃele de desfacere cu amănuntul / măcelerii.
Supermarketurile asigură desfacerea cu amănuntul care se realizează într-un mediu de
înaltă calitate igenică.
PiaŃa stradală asigură plata imediată pentru produsele avicole dar se manifestă standarde
de igenă precare pe parcursul distribuŃiei şi vânzării.
Desfacerea cu amănuntul prin măcelării asigură un acces bun consumatorilor dar
volumul vânzărilor este redus, la care se adaugă şi costurile de distribuŃie.
676
Comercializarea produselor avicole în România impune :
• Practicarea formelor de ,,contracte de colaboare’’ între unităŃile integratoare
(reprezentate prin unităŃile de comerŃ cu ridicata şi /sau unităŃi de prelucrare) şi
producătorii avicoli. Efectele benefice în această colaborare pot fi atât pentru
producători ,cât şi pentru unităŃile integratoare;
• Organizarea unor circuite de diastribuŃie capabile să asigure condiŃiile materiale
impuse de o valorificare eficientă. Aceasta implică apariŃia şi dezvoltarea unor
relaŃii între agenŃii economici materializate prin înfiinŃarea tuturor verigilor de
distribuŃie necesare funcŃionării pieŃelor en gros;
• Sprijinirea de către statul român , a aprovizionării pieŃelor agroalimentare, etc.
În momentul integrării României în U.E. normele de comercializare a produselor
avicole vor fi mai riguroase.
În prezent Regulamentul Consiliului nr.1906/90 stabileşte standardele de comercializare
comunitare pentru anumite tipuri şi prezentări de carne de pasăre a următoarelor specii: găini,
raŃe, gâşte , rate, curcani, bibilici, carnea de pasăre este clasificată fie în clasa ’A’ fie în clasa
’B’.
Bibliografie
1. Constantin M, şi colab.- ’’ Marketingul producŃiei agroalimentare’’, Editura Universitaria,
Craiova, 2002, pag.464.
2. Gîndu E, -,, ContribuŃii privind marketingul produselor avicole în unităŃile integrate’’-
Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară ’’Ion
Ionescu de la Brad’’, Iaşi, 1999, pag. 52- 53.
3. Istudor N, ‘’Modele de organizare a pieŃelor agroalimentare’’, Editura Economică,
Bucureşti, 2000, pag.197-198.
4. xxx – ‘’Metodologie de calcul a preŃurilor produselor agricole şi ale mijloacelor de
producŃie agricolă’’, Martie 2004, Proiect finanŃat de Phare , pag. 23, 28-29, 104.
677
PIAłA INTERNAłIONALĂ A CĂRNII ÎN PERIOADA
1999-2003
SOARE ELENA
UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI,
STR. MIŞCĂ PETRE, NR.10, BL.M9, SC.2, AP.61, SECTOR 5, BUCUREŞTI, 021/4255711,
elena_soare@k.ro
International meat market between1999-2003 has had a fluctuated evolution. In all this period
pork and poultry meat market registered positive evolution owing to competitive prices and consumer’s
preferences for these assortments. On medium term for international market it is foreseen a cyclic
evolution, with equilibrium periods alternated with periods characterized through supply excess and low
prices.
PiaŃa internaŃională a cărnii în perioada 1999 -2003 a înregistrat o evoluŃie fluctuantă

datorită creşterii preŃurilor la furaje, introducerii unor reglementări sanitare şi a unor taxe
vamale.
Cele mai mari producătoare de carne sunt : Asia cu 40% din totalul producŃiei
mondiale, Europa cu 21,8% şi America de Nord cu 20,5%.
ComerŃul mondial cu carne a crescut cu 5% în anul 2002 faŃă de 2001. PreŃul cărnii pe
plan mondial şi oportunităŃile comerciale vor fi puternic marcate de măsurile adoptate de
majoritatea Ńărilor importatoare. Aceste măsuri care sunt de natură perturbatoare constau în cote
tarifare în Rusia şi Mexic, precum şi taxe vamale pentru Japonia.
Refacerea turmelor de vite în zona Oceania şi America de Nord vor conduce la
diminuarea sacrificărilor de vite şi implicit la scăderea producŃiei de carne de vită în aceste
zone.
Redresarea statutului Ńărilor din Europa şi America de Sud ca libere de boli în rândul
bovinelor vor determina o sporire a sacrificărilor.
Anul 2002 a fost marcat de redresarea semnificativă a comerŃului internaŃional cu carne
de vită. Tot în acestă perioadă se remarcă redresarea importurilor de carne de vită ale Japoniei,
după criza de BSE, ale căror efecte au fost similare impunerii unor măsuri de salvgardare care
au determinat o creştere a taxelor vamale de la 38,5% la 50 %.
În America de Sud, preŃurile la carnea de vită în anul 2003 au fost scăzute ca urmare a
devalorizării din 2002 a monedelor locale ale Agrentinei şi Braziliei în comparaŃie cu dolarul
SUA şi euro.
În Ńările dezvoltate producŃia de carne de porc în anul 2003 a fost stabilă cumulând o
cotă parte de 60% din totalul producŃiei mondiale de carne în comparaŃie cu 57% din 1999 şi
59% în 2002.
Profitabilitatea din sectorul de creştere a animalelor este redusă în anul 2002. Această
scădere se datorează în principal preŃului diminuat al cărnii şi preŃului ridicat al furajelor.
În Ńările dezvoltate, creşterea puternică a ofertei de carne în 2002 , a condus la declinul
preŃurilor .
În tabelul nr.1 este prezentată producŃia de carne obŃinută la nivelul anului 2001. Se
poate constata că primele trei Ńări producătoare de carne sunt: China cu 65.161 mii tone, SUA cu
37.741 mii tone şi Brazilia cu 15.161 mii tone.
Tabelul 1.- ProducŃia de carne obŃinută de la animalele sacrificate, în anul 2001-

łara Carne total ProducŃia pe locuitor Ponderea în producŃia
(mii tone carcasă) (kg) mondială
236541 - 100%
678
China 65161 51 27,55
SUA 37741 133 15,96
Brazilia 15161 88 6,41
Germania 6469 79 2,73
FranŃa 6341 107 2,68
Spania 5068 126 2,14
India 4917 5 2,08
Mexic 4675 46 1,98
F.Rusă 4518 31 1,91
Canada 4175 134 1,77
Italia 4161 72 1,76
Argentina 3995 107 1,69
Australia 3814 196 1,61
Regatul Unit 3266 55 1,38
Japonia 2960 23 1,25
Olanda 2826 176 1,19
Polonia 2616 68 1,11
Thailanda 2077 33 0,88
Danemarca 2068 387 0,87
Vietnam 2005 25 0,85
România 938 42 0,40
Sursa: INS ,,Economia mondială în cifre’’ 2003
PiaŃa internaŃională a cărnii de pasăre

ProducŃia mondială de carne de pasăre a cunoscut o evoluŃie crescătoare. În anul 2002
s-a întregistrat o creştere a producŃiei cu 3% , cu toate că costul furajelor a crescut.
Principalele Ńări producătoare de carne de pasăre sunt: SUA, Brazilia, U.E, şi China care
asigură 2/3 din producŃia mondială.
India, Indonezia, Malayezia, Filipine şi unele Ńări din oriental Apropiat au cunoscut de
asemenea o majorare a producŃiei de carne de pasăre.
În anul 2002 exportul de carne de pasăre a fost limitat de măsurile întreprinse la nivelul
securităŃii alimentare. InspecŃiile sanitare la frontiere au devenit mai riguroase datorită
hormonilor care sunt administraŃi pentru creştere şi a antibioticelor din furaje.
Importurile pe piaŃa Uniunii Europene s-au diminuat după identificarea reziduurilor şi
reclasificarea codurilor armonizate pentru carnea de pasăre.
Tabelul 2- EvoluŃia producŃiei mondiale de carne de pasăre

-milioane tone-
2000 2001 2002
Total mondial 68,0 69,9 72,1
-Ńări dezvoltate 32,4 33,0 34,1

-Ńări în curs de dezvoltare 35,6 36,9 38,1
Sursa: F.A.O. – Food Qutlook nr4/2002
Livrările łărilor Membre ale U.E. în anul 2002 au crescut. Această creştere s-a datorat
preŃurilor interne scăzute şi subvenŃiilor la export.
În anul 2002, producŃia mondială de pui broiler a înregistrat o creştere, la 49,2 milioane
tone, cu 3,2% mai mult comparativ cu anul 2001.
Tabelul 3-BalanŃa mondială a puilor broiler*-

-milioane tone-
2001 2002 2003
ProducŃie 47,6 52,8 52,8
Consum 46,3 51,3 51,6
679
Import 4,4 4,2 4,09
Export 5,6 5,8 6,1
Sursa: USDA- Livestock and poultry Situation, oct.2003
*) Ńări selectate de USDA
**) estimari din octombrie 2003
În anul 2003, piaŃa cărnii de pasăre s-a caracterizat prin cea mai lentă creştere din ultima
perioadă . Acest fapt s-a datorat : preŃurilor scăzute, unor epidemii şi probleme climatice,
bariere comerciale netarifare în anumite Ńări importatoare şi concurenŃa acerbă între tările
importatoare.
În anul 2003, preŃurile de desfacere cu ridicata pentru carnea de pasăre au înregistrat o
scădere, nivelul mediu al acestora situându-se la 1275$/tonă, calculate ca medie pentru 12 oraşe
din SUA.
În perioada 1999-2003 principalele Ńări exportatoare au fost :SUA, Brazilia şi UE care
au deŃinut importante cantităŃi de pui broiler şi la preŃuri competitive.
PiaŃa internaŃională a cărnii de porc
ComerŃul internaŃional de carne de porc este influenŃat în mare măsură de
reglementările sanitare impuse pe pieŃele de desfacere. Acest lucru contribuie la ridicarea
nivelului competitivităŃii pe pieŃele interne ale Ńărilor cu disponibilităŃi la extern .
China este cel mai mare producător de carne de porc. Această Ńară deŃine o pondere de
51% din producŃia tărilor selectate .
Uniunea Europeană -15, este al doilea producător mondial cu 17,8 milioane tone în anul
2003. Productivitatea ridicată compensează costurile destul de mari de producŃie. PreŃurile la
producător au crescut datorită disponilităŃilor limitate şi a majorării cererii de consum, în special
în Germania. Datorită secetei din anul 2003, FranŃa a primit un ajutor de 18 milioane de dolari
pentru restructurarea pieŃei, cercetarea şi promovarea produselor de calitate.
In 2003 exportul comunitar de carne de porc a atins nivelul de 1,2 mil. tone. Exportul în
2003 a fost uşor diminuat în comparaŃie cu 2002 datorită introducerii de către Rusia a cotelor
tarifare. Rusia a introdus o cotă tarifară la import de 450 mii tone carne proaspătă şi congelată,
pentru a limita dependenŃa de importuri şi a stimula producŃia internă.
Pe locul trei în producerea cărnii de porc se află SUA. ProducŃia a crescut de la 8,9
milioane tone în 2002 la 9,1 milioane tone în 2003.
În SUA s-au achiziŃionat porci pentru sacrificare şi pentru furajare din Canada.
Exporturile americane de carne de porc sunt îndreptate în principal spre Japonia. şi Mexic.
Tabelul 4-BalanŃa mondială a cărnii de porc

-milioane tone echivalent carcase-
2001 2002 2003
ProducŃie 83,2 86,0 87,9
Consum 82,8 85,7 87,6
Import 3,2 3,9 3,8
Export 3,6 4,0 4,3
Sursa: USDA- Livestock and poultry Situation,
martie 2003, martie 2004
PiaŃa internaŃională a cărnii de bovine

SUA este cel mai mare producă mondial de carne de bovine, iar în anul 2003 a
înregistrat o scădere de 1,6% a producŃiei. Exportul în 2003 se situează la un nivel de 1,19
milioane tone. În anul 2002, preŃurile la carnea de bovine au înregistrat scăderi datorită
producŃiei sporite şi abundenŃei furajelor. Media anuală, la Bursa din Chicago, a preŃurilor de
desfacere cu ridicata pentru vite vii de măcelărie a fost de 1518,3 dolari/tonă.
680
Tabelul 5-BalanŃa mondială a cărnii de bovine *
-milioane tone echivalent carcase-
2001 2002 2003
ProducŃie 48,9 50,8 49,8
Consum 47,8 49,7 48,8
Import 4,9 5,2 5,2
Export 5,8 6,4 6,4
Sursa: USDA- Livestock and poultry Situation, oct.2003
**) estimari din octombrie 2003
În anul 2003 producŃia mondială de carne de bovine a înregistrat o scădere fată de anul
2002, datorită diminuării producŃiei în principalele zone producătoare – SUA şi U.E.
Exportul mondial de carne de bovine în anul 2002 a fost mai mare decât în anul 2001.
Această creştere a exportului a avut loc pe fondul sporirii livrărilor de carne de bovine
proaspătă, refrigerată în Brazilia, Argentina şi Uruguay.
Rusia a importat în 2003 cu 10% mai mult carne de bovine decât în 2002. Această
cantitate importantă a constat în special în sortimente de calitate inferioară , congelată destinată
prelucrării. Rusia a introdus restricŃii la importul global de carne.
Potrivit estimărilor USDA şi FAPRI, în anul 2008, producŃia , consumul şi exporturile
de carne se vor majora substanŃial. Astfel, USDA este de părere că exporturile mondiale de
carne se vor cifra, în anul 2008, la 14.048 mii tone, comparativ cu numai 11.556 mii tone în
anul 2000, în timp ce FAPRI estimează că exporturile mondiale de carne se vor majora de la
9.399 mii tone în anul 2000, la 11.556 mii tone în 2008. Din totatul acestor exporturi, cea mai
mare pondere revine cărnii de pasăre, urmată de carnea de vită şi respective, de porc.
Consumul de carne va spori, mai ales în Ńările net importatoare de carne, care dispun de
posibilităŃi limitate de acoperire a cererii interne, în timp ce preŃurile se vor majora pe termen
mediu şi lung.
Bibliografie
1. xxx –‘’Agricultura României’’, nr.637, Anul XIV, pag 7; nr.638, Anul XIV, pag 7; nr.659,
Anul XIV, pag 7; nr.675, Anul XIV, pag 7;
2. xxx-‘’Economia mondială în cifre’’, I.N.S., 2003, pag.53.
3. xxx-‘’ Jurnalul Afacerilor’, Anul X, Nr. 646, pag.5.
4. xxx-‘’ PiaŃa cărnii în UE şi în Ńările central şi est-europene’’, Centrul Român de ComerŃ
Exterior, 2002, pag.60.
681
TENDINłE ŞI PERSPECTIVE ÎN MANAGEMENTUL
RESURSELOR UMANE

cadru didactic asociat, Universitatea de Nord Baia Mare, adresa corespond.: Baia Mare, Bul. Unirii
nr. 9/66, tel. 0262224337, e-mail liviugavrilescu@yahoo.com
The human resource is the main resource of an organization, but, unfortunately, few companies
pay sufficient attention to this issue. Higher performance is achieved by those who manage in a
professional manner the human resources. Hiring young people implies a change in considering the
recruitment, integration and promoting systems. Results improve when the motivation and the satisfaction
of the employees increases. As “people are the company itself”, new tasks emerge for the management,
from top to front-line, in increasing the performance of the human resources.
CerinŃe noi în angajare

Resursa umană este principala resursă a unei organizaŃii, deşi, din păcate, se constată că
puŃine firme acordă o suficientă atenŃie acestui fapt.
În viitor se preconizează ca întreprinderile să fie restructurate în unităŃi tot mai mici, cu
o autonomie ridicată, capabile să motiveze personalul, să stimuleze iniŃiativa, spiritul de echipă
şi competiŃia.
Managementul resurselor umane presupune îmbunătăŃirea continuă a activităŃii tuturor
angajaŃilor în scopul realizării obiectivelor organizaŃionale.
Întreprinderile care abordează în mod profesionist resursele umane au toate şansele să
obŃină performanŃe ridicate în toate domeniile de activitate.
Pentru eficientizarea compartimentului de resurse umane sunt necesare abordări noi în
ceea ce priveşte recrutarea, selecŃia, angajarea, perfecŃionarea, evaluarea si promovarea
angajaŃilor.
Satisfacerea necesităŃilor tinerilor care sunt din ce în ce mai preocupaŃi de problemele
privind promovarea şi cariera lor presupune ca întreprinderile să-şi modifice nu numai sistemul
de recrutare ci şi cel de integrare şi promovare. Întreprinderile, prin intermediul
compartimentului de resurse umane pot organiza diferite forme de dialog cu tinerii în prag de
absolvire pentru a le înŃelege mai bine dorinŃele şi aspiraŃiile. De asemenea, se pot alege studenŃi
din anii terminali pentru îndeplinirea unor responsabilităŃi în cadrul întreprinderii în scopul
cunoaşterii mai bine de către aceştia a profesiei pentru se pregătesc.
Compartimentul de resurse umane trebuie să aibă în vedere că atunci când angajează o
persoană nu o face pentru numit post din structura organizaŃiei, ci o angajează pentru
organizaŃia în sine.
Aşa cum în prefigurarea carierei indivizii îşi pun întrebarea "Am găsit o organizaŃie
care să ni se potrivească?", la fel în momentul recrutării, compartimentul de personal trebuie
răspundă la întrebarea "Această organizaŃie este compatibilă, are nevoie de persoana în
cauză?"
În firmele româneşti recrutarea angajaŃilor se face adesea în mod empiric, folosindu-se
doar în mică măsură practica existentă pe plan mondial. Pe măsură ce firmele vor fi confruntate
cu probleme financiare, ele vor căuta să redimensioneze numărul angajaŃilor urmărind să-i
reŃină pe cei buni.
Pe plan mondial există o adevărată reŃea de instituŃii şi organisme publice şi private ce
au drept obiectiv piaŃa de recrutare a resurselor umane.
682
La noi în Ńară nu există încă o strategie în domeniul angajărilor, acestea făcându-se în
funcŃie de conjunctură, fără o fundamentare riguroasă.
În perspectivă, obŃinerea unui loc de muncă necesită o strategie bine precizată. Pentru a
avea şansa să ocupe un post, fiecare om trebuie să demonstreze că are pregătirea şi calităŃile
necesare.
Dezvoltarea potenŃialului prin formare
În firmele din Ńara noastră, perfecŃionarea angajaŃilor este percepută ca o necesitate, dar
nu constituie o prioritate.
În perioada actua1ă şi viitoare formarea şi perfecŃionarea ar trebui să devină un proces
continuu şi organizat care să Ńină seama atât de schimbările ce au loc în trecerea spre economia
de piaŃă cât şi cele ce pot fi anticipate.
Se preconizează în viitor ca rolul şi caracteristicile personalului de execuŃie să se
schimbe, în sensul creşterii rolului decizional al acestuia, participarea la modul de realizare a
sarcinilor, formare şi autoperfecŃionare, policalificare
Odată cu apariŃia automatizării se reduce gradul de participare a omului la executarea
procesului de producŃie; în consecinŃă, munca intelectuală ia amploare în defavoarea celei fizice,
cunoştinŃele tehnice înlocuiesc deprinderile practice.
OrganizaŃia care foloseşte pe deplin potenŃialul angajaŃilor săi, un plan de carieră bine
fundamentat va progresa. Acest lucru se obŃine şi printr-un proces de integrare adecvat.
Ocupându-se de integrarea profesională Managementul Resurselor Umane trebuie să
Ńină seama de neîncrederea generală a oamenilor faŃă de organizaŃie, dorinŃa lor de promovare
rapidă în ierarhie, aspiraŃia spre a fi utili şi de a-şi pune în practică cunoştinŃele.
În perspectivă ierarhia responsabilităŃilor şi sistemul de promovare în firmă trebuie să se
bazeze nu pe vechime, simpatii sau devotament, ci pe merit şi competenŃă.
EficienŃa bazată pe un climat psiho-social favorizant
O cale sigură de a mări profitul unei organizaŃii, din păcate neglijată adeseori o
constituie motivarea angajaŃilor. Rezultatele nu vor întârzia să apară în momentul în care
motivaŃia şi satisfacŃia salariaŃilor cresc.
În prezent, nu sunt reglementate suficient drepturile şi obligaŃiile proprietarilor în
raporturile lor cu angajaŃii, de aceea perfecŃionarea cadrului legislativ şi normativ în domeniul
relaŃiilor de muncă ar contribui la o mai bună precizare şi respectare a drepturilor, obligaŃiilor şi
răspunderilor dintre patronat şi angajaŃi cu efecte benefice pentru toŃi cei implicaŃi.
În perioada de tranziŃie, mişcarea sindicală din România a cunoscut efervescenŃa de
"organizare" şi "reorganizare", în conformitate cu schimbările ce se produc în structura societăŃii
româneşti.
În prezent are loc o intensificare a acŃiunilor revendicative ale sindicatelor, precum şi o
folosire excesivă a acŃiunilor greviste care nu în toate cazurile duc la soluŃiile dorite.
În viitor, sunt necesare schimbări conceptuale şi operaŃionale în domeniul raporturilor
"management - angajaŃi" şi "management-sindicate".
Climatul psiho-social favorabil muncii în echipă, asigurarea unor condiŃii
corespunzătoare de protecŃie şi securitate a muncii pot contribui la diminuarea numărului şi
intensităŃii conflictelor de muncă.
Un conflict de nivel mediu este necesar pentru a permite evoluŃia proceselor
organizaŃionale şi pentru a produce anumite schimbări. Conflictul mediu poate duce la motivaŃie
şi comportament creator.
În România sistemul instituŃional de protejare a individului împotriva agresiunii
psihologice este ca şi inexistent. Astfel se explică starea conflictuală agresivă care domină
relaŃiile dintre grupurile cu putere decizională pe de o parte şi a celor ce resimt efectele
deciziilor acestora pe de altă parte.
683
Schimbări în responsabilizarea nivelelor manageriale
Este de aşteptat ca în viitor să aibă loc schimbări importante în domeniul economic şi
social-politic, atât pe plan intern cât si internaŃional. În conformitate cu acestea trebuie să se
stabilească responsabilităŃile ce revin managerilor (aprovizionare, vânzare, cercetare, dezvoltare,
producŃie, administraŃie).
ResponsabilităŃile ce revin managerilor de vârf nu se vor schimba, modificări esenŃiale
vor apărea în conŃinutul funcŃiilor individuale necesare îndeplinirii acestor responsabi1ităti.
Managerii mijlocii situaŃi în ierarhia întreprinderii între managerii superiori şi cei de pe
prima linie, au două categorii principale de responsabilităŃi.
În primul rând, ei asigură asistarea directă a managerilor din prima linie, iar în al doilea
rând asigură primirea, vehicularea, prelucrarea şi interpretarea informaŃiilor (de la nivelul
superior către bază şi în sens invers),
Datorită faptului că odată cu apariŃia sistemelor informatice performante cea de a doua
responsabilitate se diminuează corespunzător, numărul şi importanta managerilor de primă linie
(intermediari) tinde sa se reducă în mod substanŃial.
Cel mai important avantaj al acestui sistem îl constituie operativitatea în luarea
deciziilor şi rezolvarea problemelor apropierea între managerii superiori şi personalul de
execuŃie prin comunicare directă.
Managerii de primă linie, în rândul cărora un rol esenŃial îl ocupă maiştrii, îşi vor
schimba, în perspectivă, în mod esenŃial conŃinutul activităŃii lor.
În prezent maistrul desfăşoară o activitate destul de fărâmiŃată având un rol mai mult. de
supraveghetor al activităŃii executanŃilor.
În viitor, maistrului şi altor manageri de primă linie îi sunt necesare cunoştinŃe de
psihologic a muncii, de motivare în muncă, de comunicare, fiind capabili să soluŃioneze
conflictele, să urmărească producŃia, calitatea, aprovizionarea etc. Acesta trebuie să aibă
competenŃă şi cunoştinŃe tehnice, tehnologice şi economice spre deosebire de perioada actuală
în care maiştrii sunt strict specializaŃi într-un domeniu.
Se constată la noi rezistenŃa în faŃa schimbărilor şi inadaptabilitate de care conducătorii
dau dovadă în perioada de tranziŃie. Aşa se explică de ce majoritatea organizaŃiilor nu obŃin
rezultate bune şi merg spre declin.
Pentru antrenarea salariaŃilor spre rezultate performante, în faŃa managerilor se pun cel
puŃin următoarele cerinŃe:
• schimbarea mentalităŃii angajaŃilor şi managerilor asupra semnificaŃiei de bază a
ceea ce înseamnă economie de piaŃă:
• folosirea managementului prin obiective cu stabilirea unor obiective clare,
realizabile si benefice pentru firmă;
• schimbare mentalităŃii tuturor angajaŃilor şi a deprinderilor acumulate în trecut, în
sensul conştientizării faptului că venitul cel mai mare se poate obŃine numai prin
rezultare performante;
• motivarea superioară a angajaŃilor prin evaluarea corespunzătoare a rezultatelor
obŃinute şi aplicarea celor mai adecvate sisteme şi forme de stimulare a
performanŃelor.
Concluzii
Aşadar, managerul viitorului trebuie să fie un factor de progres, cu personalitate aparte,
flexibil şi capabil să se adapteze la nou. Natura dominantă a activităŃii managerilor de mâine
este cu siguranŃă orientarea spre excelenŃă şi perfecŃiune.
La nivelul unei organizaŃii, resursele umane sunt apreciate drept cel mai valoros activ
deŃinut. Apreciind că din totalul resurselor utilizate de o organizaŃie doar resursa umană nu
poate fi „copiată”, managementul acordã o importanŃă strategică acesteia.
684
Se poate aprecia că oamenii sunt însăşi firma. Managementul resurselor umane are la
bază o serie de considerente:
• AngajaŃii sunt active valoroase. Managementul resurselor umane porneşte de la
consideraŃia că unul dintre elementele prin care se diferenŃiază o organizaŃie de
concurenŃã este resursa umană de care dispune.
• Strategia şi cultura sunt importante. La nivelul unei organizaŃii strategia generală
are un capitol important referitor la resursele umane. Eficacitatea cu care este
implementată o strategie este influenŃată de modul în care resursa umană, respectiv
cultura organizaŃională sunt influenŃate şi răspund la elementele implementate.
• Accentul pus pe ataşament şi nu pe servilism. Calitatea resurselor umane a unei
firme depinde de politicile elaborate şi implementate de management, prin care se
promovează ataşamentul faŃă de firmă şi care permit manifestarea creativităŃii,
respectiv utilizează energiile angajaŃilor în vederea atingerii obiectivelor propuse.
• Accentuarea rolului esenŃial al managementului de la nivelul inferior. În prezent,
datorită unei concurenŃe acerbe ce există pe pieŃele naŃionale şi internaŃionale, se
pune accent pe rolul tot mai important al managerilor din „prima linie” (front-line
people), care se mai numesc „de la nivel inferior”. Aceştia au responsabilitatea
conducerii angajaŃilor direct productivi respectiv a celor care intră în contact direct
cu clienŃii.
Bibliografie
1. Nicolescu, O., Verboncu, I. - Management, Editura Economicã, Bucureşti, 1995
2. Hofstede, G. - Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti,
1996
3. Nica, C., P., Prodan, A., Iftimescu, A. - Management, Editura Sanvialy, Iaşi, 1996
685
FORMULAREA STRATEGIEI LA NIVELUL UNITĂłII DE
AFACERI
LECT. UNIV. DR. NICOLAE TUDORESCU

CONF. UNIV. DR. CONSTANTIN ZAHARIA
Centrul Universitar Drobeta Tr. Severin
Tel. 0252 329191
e-mail: czaharia@cudts.ro
The paper distinguish the research experts in strategies Michael E. Porter namely the three
categories of general strategies at unit business level which can be used to gain competition advantages
toward of those economics units which carrying on in the same branch. The strategies are named
“general”, because its can be applied in a large variety of situation.
The Porter’s competition strategies are: the minim costs strategy, differentiation and
concentration.
Strategia costurilor minime. O strategie a costurilor minime presupune creşterea

eficienŃei organizaŃionale prin obŃinerea unor costuri totale pentru produse şi servicii mai
scăzute decât ale concurenŃilor. O atenŃie deosebită trebuie acordată minimizării costurilor
aferente fiecărui aspect al activităŃii. .
Acest fapt reclamă punerea în funcŃiune a unor metode de producŃie eficiente, controlul
riguros al cheltuielilor de regie şi al celor administrative, obŃinerea de economii prin
aprovizionarea la preŃuri reduse, supravegherea strictă a costurilor corespunzătoare altor
domenii ( precum promovarea, distribuŃia şi deservirea ) . Costurile mici conduc la creşterea
capacităŃii organizaŃiei de a vinde la preturi mai reduse şi deci la câştigarea unui atu faŃă de
concurenŃi. Ele conduc, de asemenea, la profituri peste medie, ca urmare a marjei de profit
suplimentare şi a volumului superior de vânzări. De exemplu, compania Humana din Louisville,
unitate sanitară publică, a realizat de curând profituri nete mai ridicate fată de cele ale altor
companii care desfăşoară o activitate similară şi a obŃinut o marjă de profit de aproximativ 10%.
Aceasta se datorează faptului că firma Humana are cele mai mici costuri între firmele din acest
domeniu din S.U.A. BineînŃeles, pentru ca această strategie să fie eficientă, este necesar ca
reducerea costurilor să nu se realizeze în defavoarea calităŃii.
686
Tipuri de strategii Resurse şi aptitudini necesare CerinŃe organizaŃionale
InvestiŃii susŃinute de
Controlul susŃinut al
capital şi acces la capital
costurilor
Capacitate tehnologică
Dări de seamă frecvente şi
detaliate ale controlului
efectuat
Organizare structurală şi
Strategia Supraveghere intensivă a
repartizare a
costurilor muncii
responsabilităŃilor bine
minime
definită
Stimulente acordate în funcŃie de
Produse proiectate pentru
îndeplinirea strictă a obiectivelor
a simplifica procesul de producŃie
cantitative
Sisteme de distribuŃie cu costuri
scăzute
PosibilităŃi superioare de promovare a Strânsă cooperare între

produselor cercetare-dezvoltare, producŃie şi
marketing
CapacităŃi de dezvoltare a produselor Evaluări subiective şi stimulente în
locul evaluărilor cantitative
Talent creativ Capacitatea de a atrage forŃă de muncă
de înaltă calificare, oameni de ştiinŃă
CapacităŃi puternice de şi inventatori
cercetare fundamentală
Diversificare
Renume al întreprinderii în
ceea ce priveşte
I tehnologia şi calitatea
TradiŃie îndelungată în
ramura respectivă sau
capacităŃi deosebite prin
combinarea mai multor
domenii de activitate
Cooperare strânsă cu
canalele de distribuŃie
CombinaŃie a celor prezentate mai sus, orientate în vederea atingerii unui
Concentrare
anumit obiectiv strategic.
Figura 1. CondiŃii de bază pentru succesul strategiilor
Strategia costurilor minime nu este lipsită de riscuri. Pentru a fi eficientă, este nevoie ca
întreprinderea să fie singurul lider în materie de costuri, nu doar unul dintre lideri. Două sau mai
multe firme care urmăresc să devină lideri în domeniul costurilor se pot angaja într-o concurenŃă
acerbă, care va avea ca rezultat scăderea profiturilor până la un nivel extrem de scăzut. Prin
urmare, întreprinderea trebuie să deŃină un avantaj în ceea ce priveşte costul, care să nu poată fi
imitat cu uşurinŃă, şi totodată să Ńină pasul cu noile tehnologii care pot determina modificarea
mărimii costurilor. În plus, managerii trebuie să aibă în vedere şi perfecŃionarea produselor sau
serviciilor, aspect ce prezintă o importanŃă deosebită pentru consumatori. Dacă nu se respectă
aceste condiŃii, concurenŃii care aplică o strategie de diferenŃiere pot ademeni clienŃii prin
oferirea unor produse sau servicii cu caracteristici superioare.
Strategia de diferenŃiere. O strategie de diferenŃiere constă în încercarea de a realiza
produse sau servicii considerate unice în ramura respectivă. Dacă au succes, diferenŃierile
permit întreprinderilor să practice prime de preŃ şi să obŃină profituri peste medie. DiferenŃierea
poate avea în vedere aspecte diferite: modele sau imagine a produselor (Coach în domeniul
poşetelor, Ralph Lauren în domeniul vestimentaŃiei pentru bărbaŃi), nivelul tehnologic (Hewlett-
Packard în domeniul imprimantelor, Coleman în domerniul echipamentului turistic), serviciile
687
oferite clienŃilor (IBM în domeniul computerelor, Nordstrom în comercializarea confecŃiilor),
caracteristicile funcŃionale (Jenn-Air în aparatele electrice), calitate (Xerox în domeniul
copiatoarelor, Swarovski în domeniul pietrelor preŃioase) etc.
Strategiile de diferenŃiere au câteva dezavantaje. Dacă preŃurile sunt prea ridicate,
clienŃii ar putea alege variante mai puŃin costisitoare, chiar dacă renunŃă la anumite
caracteristici. De asemenea, nevoile şi preferinŃele cumpărătorilor pot suferi modificări, astfel că
întreprinderile care practică o astfel de strategie de diferenŃiere trebuie să evalueze cu mare
atenŃie cerinŃele schimbătoare ale clienŃilor. Totuşi diferenŃierea are cea mai mare probabilitate
de reuşită, dacă elementul de diferenŃiere pe care aceasta se bazează este de importanŃă
deosebită pentru clienŃi şi totodată dacă acesta este greu de imitat de către concurenŃi. Dacă pe
pieŃele relativ mari diferenŃierea este, de regulă, preferată, pe cele mai restrânse se recomandă o
strategie de concentrare.
Strategia de concentrare. O astfel. de strategie reclamă specializarea prin obŃinerea

unei poziŃii de lider al costurilor, prin diversificare sau ambele, într-un anumit segment de piaŃă.
Segmentul poate fi o categorie de consumatori, o arie geografică sau o gamă de produse si
servicii. Argumentul constă în aceea că un segment de piaŃă poate fi deservit într-un mod mult
mai eficient de către o întreprindere care se specializează pe acest segment, decât de ceilalŃi
concurenŃi care încearcă să acopere întreaga piaŃă.
Strategia de concentrare se bazează pe demersuri caracteristice minimizării costurilor,
diferenŃierii sau pe ambele, pentru a câştiga o poziŃie stabilă într-un anumit segment de piaŃă.
DiferenŃierea, în cadrul unei strategii de concentrare, intervine în proiectarea produselor în
funcŃie de nevoile specifice fiecărui segment de piaŃă. Aceasta poate conduce, totodată, la
reducerea costurilor, întrucât firmele care se specializează pot avea capacitatea de a oferi preŃuri
mai convenabile decât o firmă care se adresează unei game largi de cerinŃe pe o piaŃă foarte
mare.
Adoptarea unei strategii de concentrare comportă câteva riscuri la care o companie
trebuie să facă faŃă. În primul rând, costurile unei firme specializate pot să devină mai mari
decât ale concurenŃilor mai puŃin specializaŃi. Pe măsura trecerii timpului, diferenŃierea poate
deveni un avantaj din ce în ce mai mic, iar concurenŃii care deservesc piaŃa îşi pot perfecŃiona
produsele. În plus, concurenŃii pot să se adreseze unei subcategorii a segmentului de piaŃă
deservit de firma specializată. De exemplu, Roadway Package Systems (RPS) încearcă să
acapareze piaŃa livrărilor la domiciliu, în prezent dominată de United Parcel Service (UPS). RPS
a încheiat contracte cu 2500 de colaboratori care prestează servicii de livrare. Fiecare persoană
acoperă un anumit teritoriu. Aceşti colaboratori sunt plătiŃi numai în funcŃie de munca prestată,
în timp ce angajaŃii UPS primesc, de regulă, salarii mari şi cu generoase participări la profituri.
În timp ce UPS limitează greutatea coletelor la maximum 35 kg şi prestează servicii de livrare
atât pentru persoane fizice cât şi pentru cele juridice, RPS aplică o limită de greutate de 50 kg şi
restricŃionează livrările efectuate pentru firme. Cu circa 150 puncte de lucru, RPS poate acoperi
aproximativ 75% din teritoriul S.U.A. Alte 80 de noi puncte de lucru au fost create până la
sfârşitul anilor '90.
Indiferent ce strategie este utilizată probabilitatea de succes depinde de capacitatea
internă a firmei. Această capacitate este exploatată la nivel funcŃional.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Tudorescu, Puiu Nistoreanu – Managementul prestaŃiei turistice, Ed. Cargo,
2002;
2. Nicolae Tudorescu - Tehnici de negociere a afacerilor, Ed. Cargo, 2002;
3. Nicolae Tudorescu - Întreprinderile mici şi mijlocii în România, Ed. TipoRadical, 2005.
688
PIAłA PRODUSELOR COSMETICE. ASPECTE PRIVIND
LEGISLAłIA ŞI CONTRAFACEREA PRODUSELOR
COSMETICE
LECT.UNIV.DRD. OANA MARIA SECARĂ

Universitatea Oradea, Str. Armatei Române nr. 5, tel. 0259- 432830
E-mail: oana_secara@yahoo.com
This paper is dealing with the issue of cosmetics legislation and counterfeiting. The cosmetics
available on the market must no endanger the human health and cannot be tested on animals or contain
ingredients or combination of ingredients tested on animals. A recurrent problem, both on the level of our
country, as well as worldwide is represented bz that of cosmetics counterfeiting.
Aspecte privind legislaŃia produselor cosmetice

Legea 178/2000 privind produsele cosmetice apare în legislaŃia autohtonă destul de
târziu, dacă se are în vedere activitatea comercială deja intensă pe piaŃa produselor cosmetice de
uz uman la momentul apariŃiei acestui act normativ. Fără nici un dubiu, era nevoie de un cadru
legislativ propice pentru activitatea de producŃie şi distribuŃie a produselor cosmetice pe piaŃa
din România, din cel puŃin două motive:
1. apariŃia pe piaŃa autohtonă a marilor companii străine cu tradiŃie şi nevoia firească a
acestora de protecŃie pe o piaŃă – debuşeu;
2. protecŃia cetăŃeanului român, încă neinstruit din punct de vedere al cumpărării, faŃă
de abuzul producătorilor şi distribuitorilor de mâna a doua.
Ulterior adoptării, de altfel aşa cum era de aşteptat, legea a fost supusă mai multor
modificări şi completări, prin Legea 503/2002 şi mai apoi prin Legea 264/2003.
Produsele cosmetice puse în vânzare pe piaŃă nu trebuie să pericliteze sănătatea umană
şi nici să fie testate pe animale sau să conŃină ingrediente sau combinaŃii de ingrediente testate
pe animale.
Aceste principii generale sunt cuprinse în noua Lege privind produsele cosmetice nr.
379 din 4 octombrie 2004352 şi asigură libera circulaŃie a mărfurilor, potrivit practicii
internaŃionale comune cu cea a statelor membre ale UE. Această lege aduce o serie de
reglementări destul de consistente şi care prezintă un real interes atât pentru producătorii şi
distribuitorii de produse cosmetice, cât şi pentru cumpărătorul final, el fiind subiectul căruia i se
oferă de fapt protecŃie (ştim cu toŃii că acesta nu dă dovadă de o vigilenŃă minimă în a-şi
cunoaşte propriile drepturi şi în consecinŃă, acest aspect ar putea fi speculat în defavoarea sa).
Armonizarea prevederilor legislaŃiei cu acquis-ul comunitar constă în interzicerea
intrării pe piaŃă a produselor cosmetice a căror formulă finală a fost testată pe animale,
folosindu-se o altă metodă decât cea alternativă, sau care conŃin ingrediente sau combinaŃii de
ingrediente testate pe animale prin alte metode decât cele alternative, validate şi adoptate la
nivelul Uniunii Europene, Ńinând seama de evoluŃia procesului de validare din cadrul
OrganizaŃiei pentru Cooperare şi dezvoltare Economică353.
352
*** Revista „Capital”, 12 octombrie 2004, p. 4.
353
Spre exemplu, compania de cosmetice L’OREAL, un gigant în industria cosmeticelor, a fost subiect de boicot din
partea grupurilor pentru drepturile animalelor, din cauza politicii sale de testare a produselor pe acestea. Dupa câtva
timp, L’Oréal a pretins că a oprit testările pe animale, însă biocotul a continuat din partea unora dintre organizatori,
care pretind că marele producător de cosmetice minte, în sensul că, deşi nu mai testează produsele finite pe animale
de laborator, acum testează doar materiile prime care intră în componenŃa produselor finite.
689
De asemenea, legea mai prevede: interzicerea folosirii substanŃelor cancerigene,
mutagene şi toxice pentru reproducere; menŃionarea pe eticheta produselor a ingredientelor
alergene, precum şi marcarea pe eticheta acestora a perioadei în care produsul poate fi folosit în
siguranŃă după desigilare354. Produsele cosmetice pot fi oferite spre consum pe piaŃă numai dacă
pe recipient şi pe ambalaj informaŃiile privind ingredientele sunt inscripŃionate vizibil, lizibil şi
cu caractere care nu se şterg usor. De asemenea, pe ambalaj trebuie precizate: numele sau
denumirea producătorului ori a persoanei responsabile cu introducerea pe piaŃă, stabilite de UE,
sau abrevierea, dacă astfel pot fi identificate persoanele respective; sediul sau adresa din statul
membru UE a producătorului sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piaŃă în UE a
unui produs cosmetic importat sau abrevierea sa, atât timp cât acesta este posibil de identificat;
Ńara de origine pentru produsele fabricate în afara statelor membre ale UE, data de minimă
durabilitate indicată prin sintagma “A se folosi preferabil înainte de”, urmată de dată sau de
indicarea locului de pe ambalaj unde se afla inscripŃionată această dată355; precauŃiile speciale la
utilizare, precum şi lista ingredientelor care fac parte din compoziŃia produsului cosmetic în
ordinea descrescătoare a greutăŃii în momentul încorporării lor.
O altă modificare356 pe care o reŃinem, dat fiind strânsa legătură cu răspunderea
producătorului pentru produsele sale, este că Ministerul SănătăŃii poate interzice provizoriu
comercializarea unui produs cosmetic sau poate impune condiŃii speciale pentru comercializarea
acestuia pe teritoriul României, dacă, se constată pe baza unor dovezi întemeiate, că acest
produs reprezintă un pericol pentru sănătate, deşi respectă cerinŃele prezentei legi. În acest caz
va informa imediat Comisia Europeană şi statele membre ale U.E. asupra acestei decizii şi
asupra motivelor care au fundamentat-o.
Înainte de ultima modificare a legii, articolul 5 al acesteia interzicea în mod imperativ
distribuirea pe piaŃă a produselor cosmetice în a căror compoziŃie se găsesc substanŃele
enumerate exhaustiv de legiuitor în cadrul acelui articol. Ulterior modificării nu s-a adus vreo
atingere valabilităŃii articolului 5, în schimb se introduce un articol nou, articolul 61, în care se
arată că Ministerul SănătăŃii poate autoriza folosirea pe teritoriul României a substanŃelor care
nu sunt prevăzute în lista de substanŃe permise pentru anumite produse cosmetice, cu
respectarea anumitor condiŃii357.
Prin această modificare, Ministerul SănătăŃii devine, din punct de vedere juridic centrul
de gravitaŃie al întregii activităŃi de producŃie şi comercializare a produselor cosmetice de uz
uman, fiecare participant pe această piaŃă, având posibilitatea reală de a sesiza Ministerul
SănătăŃii pentru apărarea drepturilor recunoscute prin această lege.
O problemă majoră care afectează deopotrivă vânzătorul, dar şi cumpărătorul unui
produs cosmetic o reprezintă faptul că legislaŃia în domeniu variază de la o Ńară la alta. Spre
354
Din 11 martie 2005, conform amendamentului 7 al Legii privind produsele cosmetice fabricate în UE,
producătorilor li se cere să declare perioda de timp, după desigilare, în care produsul poate fi folosit fara a produce
nici o daună consumatorului. Acest lucru se aplică doar produselor cu un termen de garanŃie de 30 de luni sau mai
mult. Principala motivaŃie a prezentei directive o reprezintă aceea a asigurării că produsele nu constituie un risc
pentru sănătate şi a sensibilizării consumatorilor, care ar trebui să fie conştienŃi spre exemplu că un creion
dermatograf contur pentru ochi ar trebui păstrat aproximativ 6 luni după desigilare, în comparaŃie cu o pudră, un fard,
sau un ruj, care ar putea fi păstrat 60 de luni sau mai mult. Totuşi, datorită diversităŃii factorilor care concură la
evaluarea durabilităŃii calităŃilor unui produs, actualmente nu există metode ştiinŃifice de măsurare cu precizie a
perenităŃii calităŃilor produsului după desigilare.
355
Identificarea datei de durabilitate nu este obligatorie pentru produsele cosmetice a căror durabilitate minimă
depaşeşte 30 de luni. Pentru acestea, menŃiunile se completează cu indicarea perioadei pentru deschiderea produsului
cosmetic în care poate fi folosit în siguranŃă de către consumator.
356
Încă o modificare prin care legiuitorul rămâne consecvent scopului legii - protecŃia sănătăŃii
consumatorului final - este faptul că Ministerul SănătăŃii "sancŃionează" nu numai nerespectarea ad
literam a legii, dar şi nerespectarea principiului activ al acesteia - protecŃia în fapt a consumatorului final,
limitând/condiŃionând comercializarea produselor nocive.
357
CondiŃiile impuse de către Ministerul SănătăŃii sunt următoarele: 1) autorizarea trebuie să se limiteze la o
perioadă maximă de trei ani; 2) să se efectueze o verificare oficială a produselor cosmetice care conŃin substanŃe sau
preparatul a cărui utilizare a fost autorizată; produsul cosmetic astfel fabricat trebuie să poarte o indicaŃie distinctă,
care va fi precizată în autorizaŃie.
690
exemplu sistemul legislativ al produselor cosmetice din Ńările Estului Îndepărtat diferă de cel al
Ńărilor din Europa şi Statele Unite.
În mai multe Ńări din Estul Îndepărtat, produsele cosmetice se află sub incidenŃa
legislaŃiei farmaceutice. Deşi au fost inregistrate cazuri de BSE (Bovine Spongiforme
Encephalopathy358 – encefalopatia spongiformă a bovinelor – cunoscută şi sub denumirea
“boala vacilor nebune”) încă din 1986 în Marea Britanie şi primele înregistrări despre oameni
infectaŃi de această boală datează din 1994, doar din 2002 legislaŃia produselor cosmetice
aferentă Ńărilor Estului Îndepărtat a prevăzut ca importurile să fie certificate pentru siguranŃa
ingredientelor lor, chiar şi pentru acelea care au ingrediente doar de origine non-animală.
De pildă, China a interzis importurile de produse cosmetice fabricate cu ingrediente de
origine animală provenite din 18 state, în principal europene, de teama că acestea ar putea fi
contaminate cu maladia vacii nebune. InterdicŃia priveşte cosmeticele fabricate pe bază de
Ńesuturi nervoase, creier, intestine, placentă, sânge de vită sau de oaie, provenite din statele unde
au fost diagnosticate cazuri de encefalopatie spongiformă bovină (BSE)359. Cu excepŃia Suediei
şi a Greciei, toate statele Uniunii Europene sunt vizate de această măsură, ca şi Japonia,
Omanul, Slovacia, ElveŃia şi Liechtensteinul. FabricanŃii europeni de cosmetice au oprit
producŃia de substanŃe pe bază de gelatină de vită de mai mulŃi ani, după descoperirea primelor
cazuri de Creutzfeldt-Jakob, forma umană a maladiei vacii nebune. InterdicŃia intervine după ce
Uniunea Europeană a suspendat importurile de anumite produse alimentare chineze, printre care
se află carnea şi crustaceele, deoarece erau contaminate cu un produs antibiotic interzis, inclusiv
în China. Statul chinez a protestat împotriva acestei măsuri şi a avertizat ca ar putea afecta grav
relaŃiile comerciale cu statele respective; actualmente toate produsele de pe piaŃa chineză trebuie
înregistrate, procedură care adesea poate fi complicată, costisitoare şi de durată, datorită
necesităŃii unei vaste documentaŃii în limba chineză360.
În Japonia licenŃele de import pentru produse cosmetice nu au fost solicitate din anul
2001, dar lista cu substanŃele interzise diferă de cea a Ńărilor membre U.E.361
În Coreea, una dintre cele mai importante pieŃe din Estul Îndepărtat, legislaŃia este una
greoaie, şi dificilă datorită regulamentelor şi timpului îndelungat necesar pentru înregistrarea
produselor. Datorită faptului că nu există o listă oficială a ingredientelor care sunt aprobate spre
utilizare în fabricarea produselor cosmetice362, produsele europene sunt puse la o grea încercare
pe această piaŃă. În iulie 2000, guvernul sud-coreean a promulgat o lege care separă produsele
de tratament menŃionate mai sus de produsele farmaceutice, numindu-le „cosmeceutice”.
AsociaŃia coreeană pentru hrană şi medicamente (SKFDA) cercetează ingredientele şi efectele
produselor destinate albirii, protecŃiei solare, precum şi cele împotriva îmbătrânirii. De când
Legea funcŃionării produselor cosmetice a fost implementată în Coreea, industria şi-a concentrat
atenŃia asupra îngrijirii funcŃionale.
În Tailanda, denumirile ştiinŃifice sunt acceptate pe produsele etichetate, iar de când a
fost interzisă expresia “Poate conŃine…”, se cere o etichetare separată pentru fiecare ingredient.
Toate pretenŃiile cum sunt “foarte bogat…”, “acŃioneaza rapid…”, “eficient împotriva..” trebuie
dovedite ştiinŃific. Acest lucru este mai îngreunat de faptul că în unele cazuri, evidenŃa
358
A se vedea în www.cnn.com .
359
A se vedea în site-ul Ministerului chinez al SănătăŃii. Magazinele care la vremea respectivă ofereau produse de
acest gen au avut ca termen data de 20 aprilie 2002 pentru a le retrage din comerŃ.
360
Aceste documente sunt examinate de patru ori pe an, de către o echipă de experŃi, şi sunt refuzate în condiŃiile în
care unele date lipsesc sau sunt incomplete. Produsele sunt testate în conformitate cu legislaŃia chineză, procedura de
aprobare poate dura un an, iar înregistrarea este validă doar pentru o perioadă de patru ani.
361
Exemple: Euxyl K400 este interzis în Japonia, dar nu şi în Ńările membre U.E; pentru mărcile noi de detergenŃi
sunt solicitate o cantitate mare de date detaliate, specificând procesul de fabricaŃie, iar siguranŃa utilizării produsului
trebuie dovedită prin teste realizate timp de trei ani; Japonia încadrează anumite produse cosmetice cum ar fi:
coloranŃii pentru păr, soluŃii pentru permanent, tratamente anti-acnee şi anti-mătreaŃă în categoria stupefiantelor, şi în
timp ce pentru toate produsele cosmetice se solicită detalierea tuturor ingredientelor, în cazul produselor „cosmetice –
stupefiante”, trebuie declarate doar ingredientele reglementate în mod special; iar în ceea ce priveşte ingredientele de
origine animală, totuşi trebuie precizat animalul de provenienŃă, de exemplu colagenul tebuie specificat că provine de
la bovine.
362
Dacă în produsele comercializate pe piaŃa Coreei se regăsesc ingrediente precum acizi, enzime, peroxizi şi retinol,
acestea trebuie prevăzute.
691
eficacităŃii recunoscută în Ńările membre U.E. nu este acceptată în Tailanda. În schimb, în
Malaezia, deşi produsele de îngrijire a pielii se înregistreaza doar din 2002, iar toate celelalte
produse cosmetice abia din 2003, expresiile şi cuvintele cum sunt: “ajută la prevenirea semnelor
de îmbătrânire”, “reduce ridurile fine” sau “oferă luminozitate tenului” sunt acceptate în
detrimentul altor expresii simple, precum: “anti-înbătrânire” sau “anti-rid”.
În Filipine, produsele europene sunt în general acceptate, în ciuda excesului de
directive, principii şi standarde existente.
În ciuda faptului că aproape 30% din populaŃia Indiei trăieşte în sărăcie, 20% din
populaŃie are un venit considerabil şi tinde spre un standard apropiat clasei mijlocii din vest.
Produsele comercializate în Ńările membre ale U.E. sunt în general acceptate şi în India.
Contrafacerea şi falsificarea produselor cosmetice
O problemă stringentă, atât la nivelul Ńării noastre, cât şi la nivel global, o reprezintă
aceea a contrafacerii şi falsificării produselor cosmetice.
Falsificarea este operaŃia de imitare, substituire, recondiŃionare, reconstituire,
transformare, denaturare, alterare a caracteristicilor de calitate ale unui produs, în scopul
obŃinerii unor produse asemănătoare cu cele originale şi în vederea realizării unor venituri
ilicite. Datorită sumelor considerabile obŃinute de pe urma acestor activităŃi (la nivel global circa
250 miliarde de dolari la sfârşitul anului 2003) fenomenul s-a extins aproape în toate Ńările
lumii363.
Industria contrafacerilor, mare generatoare de evaziune fiscală, a devenit mai mult decât
înfloritoare, ajungând să constituie un mare pericol, deopotrivă pentru producători, distribuitori,
consumatori, dar şi pentru stat. Dacă vorbim despre produse de lux contrafăcute, ne gândim în
special la produsele cosmetice şi la parfumuri.
După schimbările din Europa de Est, România a devenit o "piaŃă infloritoare" pentru
mărfurile contrafăcute364. Dintre acestea, 80% reprezintă produsele cosmetice falsificate.
Factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen sunt365: puterea scăzută de
cumpărare a consumatorilor, dorinŃa acestora de a achiziŃiona produse de marcă la preŃuri
scăzute, precum şi gradul scăzut de informare în legătură cu modul de apreciere a calităŃii
produselor sau serviciilor. AlŃi factori care generează contrafacerile constau în lipsa de eficienŃă
a autorităŃilor angrenate în lupta împotriva falsurilor.
Amploarea pe care a luat-o acest fenomen a determinat Comisia Europeană să decidă
înfinŃarea unei direcŃii pentru combaterea contrafacerilor, care urmăreşte apariŃia produselor
falsificate pe piaŃa UE. Această direcŃie caută să pregătească specialişti în contrafaceri, pentru
că, o mare problemă în acest moment, este inexistenŃa acestora. Este adevărat că marile firme,
care au posibilităŃi financiare, îşi pregătesc singure specialiştii în combaterea falsurilor, dar strict
pe produsele lor, oferind informaŃii confidenŃiale asupra tehnologiei produsului şi a unor semne
mascate care există la mărfurile respective. Aşa cum am mai precizat, la nivelul anului 2003,
piaŃa mondială a contrafacerilor a reprezentat 250 de miliarde de dolari. Această sumă spune
multe. Este vorba despre câştiguri imense care sunt scoase din circuitul normal al economiei, iar
uneori organele statului nu pot face faŃă acestui fenomen366.
363
Cel mai frecvent se falsifică produsele cu valoare adaugată mare şi o rată ridicată a vânzarilor (produse cosmetice,
piese de schimb auto, produse petroliere, pietre pretioase, produse din sticlă, produse ceramice, produse textile,
încălŃăminte sport, ceasuri, software, telefoane mobile, moneda).
364
Apropierea geografică de Turcia este un element edificator. Această Ńară execută foarte multe produse
contrafăcute şi este folosită ca rută pentru mărfurile falsificate din Asia.
365
Dezvoltarea industriei contrafacerilor e facilitată şi de alŃi factori precum perfecŃionarea metodelor şi tehnicilor de
imitare a produselor autentice; astfel, printr-o investiŃie minimă, falsificatorii reuşesc să obŃină profituri rapide şi
substanŃiale, asigurându-şi, graŃie unor preŃuri de dumping, o mare piaŃă de desfacere.
366
Uniunea Europeană a luat măsuri deosebite în privinta controlului vamal, dar punctele cele mai sensibile pe unde
se introduc în Uniunea Europeană produsele contrafăcute sunt zona de nord a FranŃei şi zona de sud a Italiei. Pentru
un mai bun control, punctele vamale au fost dotate cu scannere care pot vizualiza interiorul tirurilor, astfel ca se pot
depista mai uşor astfel de produse. De exemplu, FranŃa este interesată în mod deosebit să combată contrafacerile în
domeniul cosmeticelor şi a parfumurilor de marcă. Mărci cunoscute sunt ameninŃate de contrafacerile care se
realizează în Asia şi, surprinzător, chiar şi într-o Ńară a Uniunii Europene, Italia. Au existat încercări ale comisarilor
692
Şi în România, Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorului367 are în atenŃie
aspectul contrafacerilor, realizând acŃiuni în vederea combaterii acestora. La nivelul PoliŃiei
există o structură care se ocupă de această problemă. Principalul obiectiv constă în prevenirea
anumitor situaŃii, dar în acest domeniu al contrafacerilor de marcă, unde legislaŃia prevede să
existe o plângere prealabilă a titularului de drepturi care apreciază că a fost prejudiciat, PoliŃia
nu poate să acŃioneze preventiv, ci numai în urma unei reclamaŃii. În străinătate, dacă cineva
semnalează că i-a fost incălcat un drept, un judecător de instrucŃie se deplasează imediat la faŃa
locului, se face o constatare, şi dacă reclamaŃia se confirmă, se întrerupe activitatea, fie de
comerŃ, fie de producŃie până la clarificarea situaŃiei.
Vama poate interveni doar în situaŃia în care titularul de drept este interesat să-i fie
protejat acest drept. Poate acŃiona, fie în baza unei cereri de intervenŃie depusă la DirecŃia
Generală a Vămilor368, fie în baza unei acŃiuni din oficiu a autorităŃii vamale, ambele modalităŃi
având la bază suspiciunea lucrătorului vamal. Vama nu poate reŃine o marfă decât în baza
suspiciunii de contrafacere. Cel mai des Biroul de combatere a traficului de marfuri contrafacute
şi pirate are de-a face cu contrafaceri de marcă. România nu este o Ńară care produce mărfuri
contrafacute, ci o foarte bună consumatoare. Delictele care pot fi legate de comerŃul cu mărfuri
contrafăcute se leagă de frauda fiscală, crima organizată, pentru că din acest trafic ies foarte
mulŃi bani. Dacă titularul de drept nu este interesat în protejarea drepturilor sale, Directia
Generală a Vămilor nu poate acŃiona.
Pentru a proteja consumatorii, în opinia mea, cred că ar fi ideal să se realizeze o
campanie naŃională de informare a cumpărătorilor, la care sa participe factorii direct interesaŃi.
Şi anume: producătorii şi distribuitorii de parfumuri şi cosmetice, instituŃiile statului abilitate în
domeniul supravegherii pieŃei, reprezentanŃii consumatorilor şi, bineînteles, presa. Această
campanie ar putea fi dusă prin realizarea unor pliante şi broşuri, a unor articole în mass-media,
prin care să se încerce prezentarea unor elemente-cheie de recunoaştere a unor produse
cosmetice originale, de altele falsificate.
UE de identificare a unor agenŃi care fabricau produse false, în mod deosebit în Thailanda. De asemenea, China
rămâne în continuare o mare problemă în acest domeniu.
367
A se vedea şi în www.apc-romania.ro .
368
A se vedea şi în www.customs.ro .
693
ASPECTE CARACTERISTICE MODELULUI GERMAN
DE MANAGEMENT
LECT. UNIV. DRD. CORINA RUSU

Facultatea de ŞtiinŃe Economice Cluj-Napoca,
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti,
Cluj-Napoca, Str. Theodor Mihali, fn, tel. 0264/414822 int. 407,
E-mail: crucdc@yahoo.com
In Germany, there is a consistent pattern of business-related practices built around a

competence first principle. Building sufficient competence into the primary production processes is a
major preoccupation of German firms. To this end, they continuously invest in human resources, with an
emphasis on technical and professional competence. This, together with a strong quality and innovation
orientation, seems to be the pillar of German-style management.
Germania este statul cu cea mai numeroasă populaŃie din Europa din care 57% este forŃă
de muncă activă; prin forŃa sa economică este pe locul trei în lume după SUA şi Japonia, fiind
urmată de FranŃa. Sub raport tehnic-tehnologic, social, economic, modelul german de
management este unul dintre cele mai eficiente din lume.
Din punct de vedere cultural, managementul german a fost şi este influenŃat de unele
principii religioase catolice şi protestante precum:
− solidaritate prin asumarea unor responsabilităŃi comune;
− demnitate umană prin asigurare de bunăstare şi trai decent pentru toŃi membrii
comunităŃii;
− responsabilitate individuală prin simŃ al datoriei, performanŃă şi randament;
− respectul proprietăŃii prin garantare şi inviolabilitate.
La funcŃionarea eficientă a structurilor organizaŃionale, exprimabilă prin ordine,
disciplină, simŃul datoriei împlinite şi competenŃă a contribuit şi pregătirea continuă sau
permanentă în cadrul sistemului educaŃional, pregătire numită „Weiterbildung”, care pune
accentul pe modernizarea structurilor productive şi reconversia meseriilor.
În perioada 1950-1990, managementul economiei sociale de piaŃă germane a realizat
un adevărat miracol economic, concretizat prin rapida reconstrucŃie a Ńării, miracol datorat în
principal următorilor factori:
− hărnicia poporului german, capabil de muncă susŃinută şi grea, în condiŃii de
disciplină şi înaltă calificare;
− ajutorul nerambursabil, constând în mld. De dolari obŃinut de la americani prin
Planul Marshall;
− asumarea riscului antreprenorial de către întreprinzătorii germani;
− practicarea unui management al economiei sociale de piaŃă care a foclaizat alocarea
resurselor pe:
• alocarea în anii ’80 a unei rate înalte de 2,9% din PIB pentru susŃinerea
cercetării-dezvoltării (comparativ cu 2,3 % în Marea Britanie)
• realizarea unor produse de înaltă calitate cu valoare adăugată mare;
• preŃuirea creativităŃii şi stimularea hărniciei individuale;
• creşterea rolului funcŃiunii comerciale prin fortificarea activităŃilor de
marketing-vânzări;
• organizarea adaptivă a producŃiei pe principii comerciale beneficiindu-se de
avantajele „specializării flexibile” .
694
Principiile care au fost respectate în construirea economiei sociale de piaŃă au fost:
• libertatea individului;
• concurenŃa liberă;
• consumatorii privaŃi;
• unitatea şi bunăstrea comună.
FuncŃionarea organizaŃiilor economice se bazează pe codeterminare (mitbestimmung),
care are ca sursă principiul „solidarităŃii germane” şi presupune un comportament de încredere
între parteneri şi sprijinirea politicii (strategiei) de dezvoltare a firmelor. Acest lucru a fost
posibil deoarece managerii manifestă preocupare pentru diminuarea riscului pierderii locului de
muncă al salariaŃilor, creînd astfel structuri decizionale participative adecvate.
Organizarea generală a managementului german la nivel microeconomic se prezintă ca
o structură pe două niveluri ierarhice: Consiliul de supraveghere şi Consiliul managerial.
Firmele înfiinŃează consilii de supraveghere cu o reprezentare echilibrată a partenerilor:
50% reprezentanŃi ai salariaŃilor şi 50% din partea acŃionarilor. Preşedintele consiliului, deşi
declarat persoană neutră, este ales numai de acŃionari.
Principala responsabilitate ce revine preşedintelui consiliului de supraveghere constă în
asigurarea comunicării cu acŃionariatul şi managementul executiv astfel încât să se realizeze
consensul în adoptarea deciziilor majore.
Consiliul managerial reprezintă structura executivă a managementului participativ
german, format din directori executivi.
Managerii germani sunt percepuŃi ca buni profesionişti - „specialişti” – specializarea
dominantă fiind tehnică (ingineri); ei se evidenŃiază prin acŃiuni şi tactici care vizează
planificare şi control, analize mai ales cantitative, focalizare pe marketing şi strategii de afaceri.
Managerii germani au o preocupare paternalistă pentru bunăstare şi asigurarea pentru
salariaŃi a unor condiŃii de muncă ergonomice, favorabile performanŃei competitive; au un
statut social recunoscut şi sunt mândri de poziŃia şi munca lor; practică un stil interactiv şi
formalizat, relaŃiile informale ies rar în evidenŃă, dar nu este excesiv birocratic şi nici autoritar
(leadership autoritar); relaŃiile cu subalternii se bazează pe încredere reciprocă şi loialitate faŃă
de firmă;Managerii germani nu sunt foarte sociabili şi comunicativi, informarea bazându-se pe
reciprocitate, dar stimulează procesul decizional; au o însuşire importantă: capacitatea de
negociere a conflictelor de interese cu sindicatele. Germanilor le place să primească informaŃii
şi instrucŃiuni detaliate, pentru a se putea ghida în activitatea pe care o desfăşoară. În afaceri,
limba germană nu este utilizată cu umor şi de cele mai multe ori duce la ordine clare; utilizarea
invariabilă a formulei de politeŃe „Sie” în afaceri reinstaurează natura ierarhică a comunicării şi
se potriveşte foarte bine cu ceea ce aşteaptă cei mai mulŃi manageri germani, şi anume,
supunere.
În ceea ce priveşte motivarea angajaŃilor, limba germană nu este foarte flexibilă; este
dificil pentu vorbitorii de limbă germană să schimbe sensul unei fraze, în mijlocul acesteia, prin
simplul joc de cuvinte; de asemenea, dispunerea verbelor la sfârşitul propoziŃiei îl obligă pe
interlocutor să asculte cu atenŃie astfel încât să înŃeleagă adevăratul sens al celor spuse.
Lungimea şi complexitatea frazelor germane reflectă tendinŃa germanilor de a nu avea încredere
în declaraŃiile simple; germanii sunt foarte buni ascultători.
Managerii de vârf din Germania acordă o atenŃie deosebită motivaŃiilor intrinseci, adică
celor de natură morală; de asemenea în firmele germane se practică pe scară largă acordarea de
bonusuri ridicate. La nivelurile ierarhice inferioare, managerii germani utilizează o gamă largă
de motivaŃii, baza acordării acestora reprezentând-o nivelul de calificare, experienŃa şi
performanŃele angajaŃilor. Consiliile muncitoreşti participă activ la stabilirea şi utilizarea
sistemelor de evaluare, proces care prezintă un ridicat grad de transparenŃă. Putem aprecia deci
că sistemul german este unul pronunŃat meritocratic.
Managementul german se caracterizează ca fiind un management pe bază de rezultate
(spre deosebire de modelul american dominat de managementul prin bugete, sau de cel japonez
caracterizat de managementul prin obiective).
695
Principiile managementului german sunt:
1. Management participativ bazat pe codeterminare.
− aplicarea acestui principiu dovedeşte preocuparea managerilor germani pentru
asigurarea performanŃelor economice competitive în condiŃii de „pace socială” între
parteneri:acŃionari – management – salariaŃi;
− codeterminarea se aplică în două forme: codeterminare deplină (în condiŃii de
paritate- 50% reprezentanŃi salariaŃi – sindicate şi 50% manageri şi acŃionari) şi
codeterminare limitată (cu 1/3 reprezentanŃi ai salariaŃilor);
− obiectivele concrete ale managementului participativ sunt: adoptarea şi respectarea
programelor de protecŃie socială; planurile de dezvoltare 9creare a unor noi locuri
de muncă) şi restrângerea activităŃii.
2. Promovarea competenŃei şi management pe bază

− există în pregătirea managerilor germani un adevărat cult pentru profesionalismul
orientat spre realităŃile practice ale vieŃii sociale;
− stimularea este focalizată pe realizarea performanŃei deosebite, abordările
manageriale fiind concentrate pe rezultatele finale;
− în mediul afacerilor este acceptată ideea că succesul economic al firmei este
dependent de profesionalismul directorilor echipei manageriale, care trebuie să fie:
anticipativi, inovatori, dinamici, participativi.
3. PreŃuirea disciplinei, hărniciei şi creativităŃii angajaŃilor.

− este stimulată nevoia de autorealizare a muncitorului german, pentru a fi performant
la locul de muncă, prin ordine şi disciplină, prin programare şi planificare flexibilă
a activităŃilor.
4. RelaŃii umane corecte şi asigurarea bunăstării sociale.

− bunăstarea individuală este susŃinută de către managementul întreprinderii germane
prin sistemul de stimulare materială a salariaŃilor, conform căruia cei harnici,
creativi, productivi sunt recompensaŃi corespunzător, fiind promovată astfel
bunăstarea individuală, precum şi loialitatea faŃă de firmele si de interesele acesteia.
La nivel macroeconomic modelul german este unul funcŃional, stimulativ şi eficient;
economia germană este poate una dintre cele mai eficiente din lume, fapt demonstart de
dezvoltarea miraculoasă a acestei Ńări după cel de al doilea război mondial. Germania este
organizată ca o economie socială de piaŃă, bazată pe un management participativ, pe
codeterminare, pe asigurarea unui sistem de protecŃie socială şi pe reprezentarea echitabilă a
partenerilor. Pe baza acestor aspecte se apreciază că modelul german de management poate
constitui un element fundamental în construcŃia viitorului model european de management.
Bibliografie:
1. Burduş E., - „Management comparat internaŃional”, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
2. MihuŃ I., - „Euromanagement”, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
3. Nicolescu O., - „Management comparat” Editura Economică, Bucureşti, 1998.
4. Popa I., Filip R., - „Management internaŃional”, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
696
PARTICULARITĂłI ALE MANAGEMENTULUI
CALITĂłII TOTALE ÎN SERVICIILE COMERCIALE
LECT. UNIV. DRD. CORINA RUSU

Facultatea de ŞtiinŃe Economice Cluj-Napoca
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti
Cluj-Napoca, Str. Theodor Mihali, fn, tel. 0264/414822 int. 407
E-mail: crucdc@yahoo.com
Total Quality Management, TQM, is a management philosophy that seeks to integrate all
organizational functions (marketing, finance, design, engineering, and production, customer service, etc.)
to focus on meeting customer needs and organizational objectives.TQM is mainly concerned with
continuous improvement in all work, from high level strategic planning and decision-making, to detailed
execution of work elements on the shop floor. It stems from the belief that mistakes can be avoided and
defects can be prevented. It leads to continuously improving results, in all aspects of work, as a result of
continuously improving capabilities, people, processes, technology and machine capabilities.
În condiŃiile economiei moderne, managerii firmelor comerciale au început să înŃeleagă

mai profund importanŃa vitală şi implicaŃiile sectorului de servicii în dezvoltarea economiei
ajungându-se ca în multe Ńări în acest sector să fie cheltuite până la 50-60% din veniturile
populaŃiei. Aceste constatări conferă noi valenŃe şi calităŃii serviciilor, care nu se mai pot
rezuma la ideea unui zâmbet profesional amabil şi la o strângere cordială de mână. Dar, din
nefericire mai sunt încă comercianŃi care nu au renunŃat la acest concept, considerându-l
infailibil pentru accentuarea calităŃii ofertelor lor de prestaŃii.
Primele idei atribuite conceptelor de management şi îmbunătăŃire a calităŃii care provin
din perioada construirii piramidelor egiptene, aveau la bază inspecŃia calităŃii, care punea accent
pe verificarea produselor finite, pe identificarea celor necorespunzătoare şi separarea lor de cele
conforme cu documentaŃia; conceptele cheie promovate în perioada inspecŃiei calităŃii erau
creşterea randamentului şi diviziunea muncii, gradul de implicare al personalului fiind extrem
de redus.
După o perioadă îndelungată în care conceptele de calitate şi îmbunătăŃire a calităŃii nu
s-au modificat, apare prima schimbare semnificativă, în momentul în care se constată
industrializarea masivă a economiei, costurile cu personalul şi echipamentele necesare pentru
punerea în aplicare a sistemelor de inspecŃie a calităŃii devenind de neacceptat, apărând astfel
sistemele de control al calităŃii. Controlul calităŃii prin metode statistice punea accentul pe
controlul fluxului tehnologic în scopul identificării cauzelor apariŃiei defectelor. Se promova
conceptul „nivelului de calitate acceptabil”, scopul controlului fiind de reglare a procesului de
obŃinere în vederea îmbunătăŃirii nivelului calitativ al produselor finite, implicând doar
personalul care se ocupa de calitate: controlori tehnici, specialişti în calitate etc.
Conceptul de asigurare a calităŃii avându-l ca promotor pe J.M.Juran, pune accentul pe
prevenirea defectelor prin contribuŃia tuturor compartimentelor cu atribuŃii în domeniul calităŃii,
respectiv a întregului lanŃ de la proiectare până la piaŃă, la client.
Se observă însă că toate abordările prezentate anterior s-au axat pe calitatea produselor
sau a sistemului lor de fabricaŃie, fără să se acorde atenŃie sectorului serviciilor,
compartimentelor care se ocupau de prestarea serviciilor, cum sunt cele legate de service post-
garanŃie, livrare şi alte servicii asociate produselor nealimentare. O analiză mai atentă aduce în
prim plan faptul că majoritatea nemulŃumirilor clienŃilor au la bază elemente de natura
serviciilor prestate de firme şi nu neapărat de produsul în sine, ceea ce a făcut ca atenŃia să fie
îndreptată începând cu acest moment şi asupra tuturor factorilor care contribuie la satisfacerea
697
nevoilor consumatorilor. Ca urmare, începând din acest moment, au fost implicaŃi în activităŃile
de îmbunătăŃire a calităŃii şi de asigurare a acesteia, toate departamentele administrative şi
prestatoare de servicii, dezvoltând metode şi procedee specifice acestei arii de activitate
(serviciilor). Gradul de implicare în calitate este generalizat acum la toŃi angajaŃii organizaŃiei
deoarece „calitatea este problema tuturor şi a fiecăruia”.
A fost momentul care a determinat trecerea spre managementul calităŃii totale, care are
ca obiectiv depăşirea aşteptărilor clienŃilor, elementele sale componente fiind:
− adaptarea produsului la nevoile clientului;
− performanŃele, adică realizarea caracteristicilor de calitate la nivelul specificaŃiilor;
− competitivitatea, dată de un raport optim între calitate şi preŃul pieŃei;
− termenele respectate, atât la livrare, cât mai ales în ceea ce priveşte timpul de
răspuns la solicitările clienŃilor şi reducerea timpului de aducere pe piaŃă a unor noi
produse şi servicii.
Un interes deosebit îl prezintă în momentul de faŃă, atât pentru literatura de specialitate,
cât şi pentru practica economică, conceptele de „calitate totală” şi „managementul calităŃii
totale”, fie utilizate în paralel, fie în relaŃie de interdependenŃă.
Calitatea totală este, pe rând, o filozofie, un demers, un ansamblu de procedee, o
strategie, sau chiar o politică a organizaŃiei, prin care aceasta tinde la mobilizarea permanentă a
întregului personal pentru a obŃine o mai bună satisfacere a cerinŃelor clientului, la un cost cât
mai mic.
Calitatea totală se referă la întreaga activitate a unei organizaŃii, la ceea ce ar trebui să
facă ea pentru a influenŃa decisiv nu numai opinia clienŃilor săi intermediari sau a
consumatorilor finali, ci şi întreaga lor reputaŃie. Ea cuprinde două elemente principale: un
element strategic al activităŃii bazat pe informaŃia legată de consumator şi îndreptată spre
identificarea punctelor slabe şi forte ale concurenŃei şi un element de perfecŃionare
organizatorică îndreptată spre asigurarea unui nivel mai înalt al performanŃei tuturor laturilor
activităŃii, altul decât cel înregistrat de concurenŃă.
RelaŃia dintre calitatea totală şi managementul total al calităŃii poate fi definită în
următorii termeni:
− calitatea totală reprezintă satisfacerea continuă a clienŃilor pe baza unor costuri
minime;
− managementul total al calităŃii (TQM) este un concept prin care se asigură
satisfacerea acestor cerinŃe în condiŃiile unor costuri minime cu implicarea
întregului personal al organizaŃiei.
Filozofia managementului calităŃii totale cuprinde următoarele patru elemente:
• recunoaşterea rolului primordial al clientului; totuşi nu e desuet, ba chiar de
actualitate sloganul :”Clientul nostru, stăpânul nostru”;
• angajatul se află în centrul tuturor proceselor prin care se realizează calitatea totală;
• preocuparea pentru rentabilitate este omniprezentă şi preponderentă;
• toŃi partenerii externi ai firmei, atât din amonte cât şi din aval, participă la realizarea
calităŃii totale.
Clientul devine preocuparea principală a întregului personal al firmei, care comunicând
şi punând accent pe munca în echipă trebuie să urmeze o anumită logică în vederea atingerii
obiectivului prioritar: satisfacerea clienŃilor.
Managementul calităŃii totale se bazează atât pe faptul că nimic nu este perfect, deci
totul poate fi îmbunătăŃit, cu participarea întregului personal, precum şi pe faptul că toŃi
angajaŃii au importanŃă egală în realizarea calităŃii totale.
În literatura de specialitate au fost identificate recent 12 dimensiuni369 critice pentru
calitatea totală în servicii din punct de vedere al procesului managerial, şi anume:
Leadership vizionar respectiv implicarea şi angajarea top managementului în
proiectarea şi implementarea unui sistem TQM. Se referă la faptul că organizaŃiile prestatoare
369
Stănescu Dorina, Voicu Oana LuminiŃa – “ParticularităŃi ale calităŃii totale în servicii”, Revista de comerŃ
nr.10/2004, p.39.
698
de servicii trebuie să beneficieze de leaderi dinamici, convinşi de valoarea unui sistem al
managementului calităŃii totale şi de necesitatea aplicării lui, care să aibă o viziune clară asupra
calităŃii şi să fie capabili să formuleze strategii pe termen lung privind dezvoltarea propriilor
firme, să fie pregătiŃi să realizeze şi să dezvolte un plan de acŃiuni, pentru ca în final să
stimuleze întregul personal în desfăşurarea acelor activităŃi.
Managementul resursei umane. Lucru demonstrat cu precădere în organizaŃiile de
servicii, oamenii sunt cei care pun în valoare celelalte resurse de care dispune aceasta, deoarece
interacŃiunea, contactul direct între firma prestatoare şi consumatori este vital în percepŃia
calităŃii şi nivelului satisfacŃiei clienŃilor. Se va pune accentul pe recrutarea şi selectarea
persoanelor potrivite fiecărui post, astfel încât să fie valorificate toate calităŃile acestora în
folosul clienŃilor, şi nu în ultimul rând, motivarea corespunzătoare a acestor angajaŃi.
Sistemul tehnic care are în vedere o proiectare corespunzătoare a serviciului astfel încât
să facă faŃă sau să depăşească chiar necesităŃile şi aşteptările clienŃilor, ducând la performanŃe
sporite. Se consideră că două sunt strategiile care trebuie adoptate în faza de proiectare :
prevenirea - pentru a asigura prin proiectare că pot fi depăşite problemele de calitate încă din
faza de furnizare a serviciului şi strategia „zero defecte” - care spune că dacă proiectarea este
corespunzătoare iar angajaŃii respectă procedurile, serviciul va fi de calitate.
Managementul proceselor din servicii se referă la toate procedurile, sistemele şi
tehnologiile care sunt utilizate pentru prestarea serviciului şi mai ales la posibilităŃile de
simplificare şi standardizare a acestora în vederea asigurării unei calităŃi corespunzătoare şi
pentru o mai bună evaluare a nivelului calitativ al serviciului.
Sistemul informaŃional şi analiza informaŃiilor care stau la baza unui sistem eficient
de asigurare a calităŃii totale; este vorba aici atât de comunicarea internă, între angajaŃi,
respectiv manageri şi angajaŃi, cât mai ales comunicarea cu clienŃii. Din toate aceste
modalităŃi/forme de comunicare se pot obŃine informaŃii importante care dacă vor fi prelucrate
corespunzător pot constitui baze de date pentru analize ulterioare şi pentru stabilirea măsurilor
de prevenire a apariŃiei neconformităŃilor.
Benchmarking respectiv analize care să evidenŃieze poziŃia faŃă de concurenŃi în ceea
ce priveşte anumite caracteristici ale serviciilor oferite, compararea satisfacŃiei clientului faŃă de
serviciile primite, satisfacŃia angajaŃilor; programele de training sau chiar estetica mediului în
care se furnizează serviciul.
ÎmbunătăŃirea continuă – pornind de la ceea ce a spus Deming: „îmbunătăŃeşte
constant şi permanent sistemul de producŃie sau servicii, pentru a îmbunătăŃi calitatea şi
productivitatea şi astfel descresc în mod constant costurile”.
Focalizarea pe client şi pe satisfacerea acestuia ca principiu al managementului
calităŃii totale în servicii, deoarece numai aşa firmele îşi pot depăşi concurenŃii, anticipând şi
răspunzând intereselor şi dorinŃelor în continuă evoluŃie ale clienŃilor. Un furnizor de servicii
care îşi doreşte o imagine favorabilă, niciodată nu va încerca să ghicească dorinŃele şi
aşteptările clienŃilor, ci va încerca să le determine cât mai corect cu putinŃă, consultând direct
consumatorul, şi Ńinând cont de faptul că pentru client, principalii factori care influenŃează
calitatea serviciilor sunt:
• Comunicarea între el şi persoanele cu care ia contact atunci când beneficiază de un
anumit serviciu;
• Nevoile sale personale;
• ExperienŃele anterioare legate de acelaşi gen de servicii;
• Comunicarea externă, dinspre organizaŃie spre client şi invers;
• PreŃul/tariful serviciului respectiv.
SatisfacŃia angajaŃilor. Managerii trebuie să se asigure permanent că prin
recompensele pe care le acordă consolidează orientarea angajaŃilor spre clienŃi, inovarea şi
responsabilitatea lor socială.
IntervenŃia sindicatelor. Pentru ca sindicatele să nu se simtă ameninŃate atunci când
se vorbeşte de influenŃa TQM asupra angajaŃilor, şi să se opună acestui sistem, ar trebui ca
echipele manageriale şi aceste sindicate să colaboreze, conştientizând că funcŃiile lor sunt de
fapt complementare şi nu contradictorii; una dintre modalităŃile prin care se poate realiza o
699
astfel de colaborare constă în implicarea sindicaliştilor la stabilirea politicilor şi strategiilor
organizaŃiei, ceea ce va duce la dezvoltarea carierelor tuturor celor implicaŃi.
Responsabilitatea socială. Cu atât mai mult în cadrul firmelor comerciale, se pune
accent pe posibilitatea de realizare a funcŃiilor sociale ale comerŃului, având în vedere influenŃa
acestuia asupra nivelului de trai, asupra calităŃii vieŃii.
Servicescapes. Datorită caracteristicii serviciilor de a fi prestate şi consumate în acelaşi
timp, mediul fizic are o influenŃă deosebit de mare asupra comportamentului consumatorilor şi
a imaginii percepute de client despre organizaŃie şi angajaŃii ei. Aici intervine cu un rol hotărâtor
aspectul tangibilizării serviciilor, acolo unde este posibil, tocmai în scopul perceperii favorabile
de către client.
Cultura organizaŃională. – reflectă gradul în care angajaŃii de la toate nivelurile
ierarhice realizează că scopul existenŃei lor este să servească şi să fie permanent la dispoziŃia
clienŃilor, gradul în care aceşti angajaŃi reuşesc să răspundă cu promptitudine cerinŃelor
consumatorilor sprijinindu-se pe o structură solidă, care are la bază o bună interacŃiune între
angajaŃi, respectiv angajaŃi-clienŃi, deci constituie o premisă pentru crearea unui nivel calitativ
optim al serviciilor prestate.
Conceptul de calitate totală în servicii presupune obŃinerea unor rezultate ale
organizaŃiilor concentrate pe cele patru domenii esenŃiale, şi anume:
• clienŃii sunt loiali – deoarece au fost satisfăcuŃi de serviciile firmei, nevoile lor au
fost acoperite iar serviciile au fost cu mult peste aşteptări;
• timpul de răspuns la problemele şi necesităŃile clienŃilor, dar şi la oportunităŃile
apărute a fost minim
• climatul existent în organizaŃie a încurajat munca în echipă şi a asigurat
satisfacerea, motivarea şi încurajarea lucrătorilor
• comportamentul etic şi orientarea spre o continuă perfecŃionare stau la baza tuturor
activităŃilor managerilor şi a angajaŃilor
Cu toate acestea, aplicarea unui sistem al calităŃii totale trebuie să se realizeze doar dacă
există un mediu favorabil, respectiv o cultură corespunzătoare a calităŃii.
Odată cu promovarea unor noi concepte integratoare de asigurare a calităŃii, şi venind în
sprijinul evaluării acesteia, recunoscându-se necesitatea unor mutaŃii profunde în modul de
abordare a aspectelor referitoare la calitate şi asigurarea ei, s-au elaborat standarde referitoare la
asigurarea calităŃii. Aceste standarde se diferenŃiau semnificativ prin structura lor şi prin
terminologia adoptată, de la o Ńară la alta, astfel încât, dezideratul asigurării unui sistem unitar
de referinŃă în acest domeniu a fost atins prin elaborarea de către Comitetul Tehnic al
OrganizaŃiei InternaŃionale de Standardizare ISO/TC 176 „Managementul şi asigurarea
calităŃii”, a standardelor ISO 9000. Aceste standarde conŃin recomandări privind managementul
calităŃii şi cerinŃe pentru asigurarea calităŃii.
Standardul ISO 9000:2000 aduce o nouă viziune asupra conceptelor specifice calităŃii,
definind astfel calitatea ca „abilitatea unui set de caracteristici esenŃiale ale unui produs, sistem
sau proces de a îndeplini cerinŃe esenŃiale ale clienŃilor sau altor părŃi interesate”370. Conform
acestui standard asigurarea calităŃii este o parte a managementului calităŃii, focalizată pe
furnizarea încrederii că cerinŃele în domeniul calităŃii sunt îndeplinite. Managementul calităŃii
este definit în acest standard ca reprezentând activităŃile coordonate pentru conducerea şi
menŃinerea sub control a unei organizaŃii în ceea ce priveşte calitatea, incluzând stabilirea
politicii şi a obiectivelor în domeniul calităŃii, planificarea în domeniul calităŃii, controlul
calităŃii, asigurarea calităŃii şi îmbunătăŃirea calităŃii. Sistemul de management al calităŃii este
sistemul prin care se stabileşte o politică în domeniul calităŃii şi obiective în domeniul calităŃii şi
se îndeplinesc aceste obiective.
Principalul scop al standardelor ISO 9000 din 2000 este acela de a sprijini mişcarea
managementului calităŃii totale la nivel mondial, în orice organizaŃie calitatea şi managementul
calităŃii fiind interpretate prin prisma nevoilor propriilor afaceri; acesta este motivul pentru care
standardele din familia ISO 9000 pot fi utilizate ca instrumente ale calităŃii.
370
Standardul ISO 9000:2000 Sisteme de management al calităŃii – Principii fundamentale şi vocabular.
700
Deşi sunt larg utilizate, uneori aceste standarde sunt greşit înŃelese. Certificarea
conform lor nu garantează calitatea înaltă a bunurilor şi serviciilor. Deşi sunt aplicate în peste
100 de Ńări, ele nu sunt suficient de clare nici în ceea ce priveşte forma lor, nici în ceea ce
priveşte conŃinutul. Textul standardelor, în multe locuri pare artificial şi neaplicabil în multe
organizaŃii reale din afaceri; uneori sunt greşit înŃelese în privinŃa cerinŃelor, iar organizaŃiile de
standardizare sunt percepute ca un fel de autorităŃi oficiale
Implementarea eficace a standardelor ISO 9000 echivalează cu managementul calităŃii
totale integrat al afacerii firmelor, dar totodată este posibil ca o companie să fie certificată după
ISO 9000 fără managementul calităŃii totale sau poate avea managementul calităŃii totale fără
ISO 9000. Se pot evidenŃia în acest context câteva diferenŃe371 între ISO 9000 şi managementul
calităŃii totale (TQM) – fig. 1.
ISO 9000 TQM

Concentrarea asupra clientului nu este o necesitate Concentrarea asupra clinetului este strict necesară
stringentă
Nu este inclus în strategia societăŃii pe acŃiuni Este necesar pentru strategia companiei
Proceduri şi sisteme tehnice concentrate Concentrare asupra filosofiei, conceptelor,
instrumentelor şi tehnicilor specifice
Implicarea angajaŃilor nu este strict necesară Accentul deosebit pus pe implicarea şi autorizarea
angajaŃilor
Nu este concentrată activitatea pe îmbunătă9irea ÎmbunătăŃirea contnuă şi sinonimele TQM-ului,
continuă; ISO 9000 este o destinaŃie TQM fiind o călătorie care nu se termină niciodată
Poate fi concentrat într-o manieră sectorială Organizarea în toate sectoarele, funcŃiile şi la toate
nivelurile
Responsabilitatea asupra calităŃii este a Fiecare este responsabil pentru calitate
departamentului
Figura 1. DiferenŃele dintre ISO 9000 şi TQM
Părerea noastră este că aceste standarde de calitate se pot utiliza ca instrumente eficiente
pentru creşterea capacităŃii concurenŃiale a firmelor, prin definirea unor modele de asigurare
internă şi externă a calităŃii, prin orientarea politicii calităŃii către îmbunătăŃirea continuă a
proceselor fimelor comerciale (şi nu numai) şi a rezultatelor acestora, Ńinând seama de cerinŃele
clienŃilor, de posibilităŃile firmei, de natura serviciului prestat şi de procesele firmei respective.
371
Ion Stanciu, “Managementul calităŃii totale”, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2003, p.149.
701
PIAłA PRODUSELOR COSMETICE. STRATEGIILE
„GIGANłILOR” INDUSTRIEI COSMETICE MONDIALE
LECT.UNIV.DRD. OANA MARIA SECARĂ

Universitatea Oradea, Str. Armatei Române nr. 5, tel. 0259- 432830
E-mail: oana_secara@yahoo.com
The appearance of global economy is currently strongly modelled by the multinational company’
actions, which are both the main actors on the world stage, as well as important factors of the economic
competition of a country. The internationalization strategies, the penetration ways, as well as
international activities performed by “ tycoons” of world cosmetic industry, on different continents of the
world, will bw the object of the following approaches.
ApariŃia economiei globale este astăzi puternic modelată de acŃiunile firmelor

multinaŃionale, care sunt atât actorii principali pe scena lumii, cât şi factori importanŃi ai
concurenŃei economice a unei tări372.
În literatura de specialitate373, societatea multinaŃională este definită ca un ansamblu
realizat la scară mondo-economică, format dintr-o societate principală – societatea mamă – şi un
număr de filiale implantate în diferite Ńări, care au o strategie comună, în ceea ce priveşte
organizarea internă, politica financiară, de preŃuri, relaŃiile cu exteriorul, un control centralizat şi
operaŃiuni integrate.
Unii experŃi în domeniul intreprinderilor multinaŃionale consideră că o companie,
pentru a i se putea atribui caracteristica “multinaŃională”, trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
• să realizeze afacerile în cel puŃin şase Ńări;
• cel puŃin 20% din vânzările totale ale firmei să fie realizate în Ńările în care îşi
desfăşoară activitatea, mai puŃin Ńara de origine;
• să deŃină şi să demonstreze o orientare de marketing şi managerială integratoare şi
globală.
Câteva dintre cele mai renumite mărci internaŃionale ale companiilor multinaŃionale de
succes, au devenit cuvinte familiare, precum L’Oréal, Nivea sau Avon, în industria mondială a
produselor cosmetice, garantându-şi viitorul prin concentrarea asupra satisfacerii nevoilor
consumatorilor de pretutindeni şi având un impact mondial puternic asupra relaŃiilor dintre Ńările
şi culturile în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi între sistemele economice şi politice.
Strategiile de internaŃionalizare, modalităŃile de penetrare, precum şi activităŃile
internaŃionale desfăşurate de aceşti adevăraŃi “giganŃi“ ai industriei cosmetice mondiale, pe
diverse continente ale lumii, vor face obiectul demersurilor care urmează, constituind puncte de
reper relevante pentru studiul în cauză.
Având în vedere faptul că aceste companii s-au afirmat de mulŃi ani pe piaŃa
internaŃională, ele au parcurs toate fazele implicării în marketingul internaŃional, de la export
până la investiŃii străine directe, ajungând la un grad înalt de internaŃionalizare a activităŃii lor,
astfel că principala strategie de pătrundere aplicată în areal internaŃional, o reprezintă aceea a
proprietăŃii străine directe asupra mijloacelor de producŃie.
Pornind de la faptul că, activitatea internaŃională a relevat o strânsă interdependenŃă
dintre structurile adoptate la un moment al evoluŃiei firmelor pe piaŃa internaŃională, şi
strategiile aplicate de acestea, structura urmând strategiei, companiile mai sus amintite, aflate în
372
Gh. Ionescu, „Cultura afacerilor. Modelul american”, Ed. Economică, 1997, p. 116.
373
C. Nica Panaite coordonator, „Managementul firmei”, Chişinău, 1994, p. 52.
702
faza de multinaŃionalizare, trebuie să-şi consolideze permanent operaŃiunile, printr-un proces
continuu de adaptare la cerinŃele pieŃelor transnaŃionale sau globale, extrem de dinamice şi să-şi
diversifice sfera afacerilor pe aceste pieŃe.
Compania internaŃională de produse cosmetice L’Oréal reprezintă cel mai mare grup de
produse cosmetice din lume, care timp de 17 ani la rând, a realizat o creştere anuală a profitului
de aproximativ 10 procente. Asocierea în anul 2002 cu concernul farmaceutic francez Sanofi –
Synthelabo, a contribuit la creşterea profitului net al grupului cosmetic cu 161,7 milioane euro,
obŃinând în anul 2003 un profit net de 1,8 miliarde euro, iar în anul 2004 acesta a crescut cu
14,8%, situându-se, datorită inovaŃiilor laboratoarelor, dar şi a succesului mărcii, la 2,06
miliarde euro.
Strategia de distribuŃie pe care compania o aplică în toate Ńările în care îşi desfaşoară
activitatea, este aceea de diversificare a canalelor de distribuŃie pentru vânzarea cu amănuntul,
dar şi de deŃinere a unui control puternic asupra operaŃiunilor de marketing desfăşurate.
În anul 2003, L’Oréal s-a bucurat de atenŃia cumpărătorilor din Europa şi Asia, în vreme
ce în America de Nord cifra de afaceri a scăzut. În anul 2004, vânzările companiei s-au majorat,
cu 1,1% în Europa de Vest, cu 8,1% în America de Nord şi cu 18,1% în restul statelor în care
L’Oréal este prezent. Grupul francez a consemnat performanŃe importante şi pe pieŃele
emergente. Vânzările din România au evoluat în consens cu cele din restul statelor din Europa
de Est. L’Oréal a înregistrat majorări ale vânzărilor pe piaŃa din Ungaria cu 13%, pe cea din
Polonia cu 18%, pe cea din Cehia cu 20% (datorită avantajului succesului şamponului Elseve,
devenit lider pe piaŃa cehă), în Slovacia cu 30% şi în Slovenia cu 79%. Rusia a continuat, de
asemenea, trendul ascendent din ultimii doi ani, înregistrând o majorare de 42% a vânzărilor de
produse L’Oréal.
Activitatea grupului în Europa de Vest a înregistrat, de asemenea, performanŃe
importante. Vânzările din această regiune, care contribuie cu aproximativ jumătate la vânzările
totale de cosmetice ale grupului, au evoluat cu precădere în Marea Britanie, unde L’Oréal a
consemnat o creştere de 14,4%, susŃinută de succesele mărcilor Kerastase şi L’Oréal
Professionnel, în Spania de 8,6%, în Germania (Ńară în care produsele cosmeceutice au
înregistrat un progres rapid) de 5,6% şi în FranŃa de 4,5%.
În Statele Unite ale Americii cosmeticele active (produsele cosmeceutice), numărul unu
pe piaŃa americană a produselor de îngrijire dermato-cosmetică a pielii, vândute prin intermediul
farmaciilor, au produs o creştere puternică a vânzărilor, de 15% în anul 2004 faŃă de 2003,
lansările de succes din acest domeniu, contribuind la realizarea acestei creşteri. Marca Inneov
şi-a consolidat poziŃia pe piaŃă, devenind lider pe segmentul produselor anti-îmbătrânire, prin
lansarea de succes a gamei Inneov Mass Hair. Pe segmentul dermatologic, vânzările mărcii
Galderma au crescut cu 1,8%, o creştere modestă, care reflectă lipsa de receptivitate a pieŃelor
din Statele Unite.
În statele din America Latină, dar şi în Africa de Sud toate diviziile principale (produse
profesionale, produse pentru consumator şi produse de lux) ale grupului francez, au înregistrat
creşteri ale vânzărilor, cu performanŃe deosebite relizate de produsele noi lansate pe aceste
pieŃe, printre care mărcile Garnier, Lancôme, Biotherm, Maybelline.
Beiersdorf AG, care este producătorul mărcilor cu potenŃial global (Futura, Eucerin),
cu poziŃie globală importantă (La Prairie, Nivea, Elastoplast, Hansaplast), cu putere regională
(Arix, Juvena, Labello, Florena), şi care realizează vânzări în mai mult de 170 de Ńări,
preconizează o creştere a vânzărilor anuale cu până la 10% în următorii ani, pe măsură ce
compania germană va câştiga supremaŃia pe tot mai multe pieŃe naŃionale.
Potrivit raportului anual prezentat de Beiersdorf, compania intenŃionează totodată să
îmbunătăŃească valoarea profitului operaŃional cu 12% şi să-şi sporească volumul vânzărilor cu
7% în acest an.
Avantajul companiei rezidă în cei 120 de ani de expertiză în ceea ce priveşte îngrijirea
pielii şi cei 100 de ani în domeniul tehnologiei emulsiei.
Orientarea spre dorinŃele şi nevoile consumatorilor, dezvoltarea liniei de produse,
lansările de produse noi, creşterea calităŃii mărcii în direcŃia dezvoltării pieŃei de desfacere şi a
penetrării de noi Ńări, reprezintă cheia afacerilor profitabile ale companiei, permiŃând totodată şi
703
creşterea continuă pe pieŃele selectate strategic. Compania germană şi-a majorat vânzările, prin
renunŃarea la produse mai puŃin profitabile şi concentrarea pe mărci de cosmetice, precum Nivea
şi Juvena.
Grupul german, ca o companie ce funcŃionează pe plan internaŃional, este reprezentat de
companii afiliate şi unităŃi de producŃie în Europa, Africa, Asia şi continentul American.
Produsele Beiersdorf sunt vândute prin intermediul a 70 de companii afiliate, prin export sau
licenŃe în peste 100 de Ńări. Mărcile importante ale grupului Beiersdorf au manifestat o tendinŃă
încurajatoare în ultimii ani, toate diviziile înregistrând o creştere constantă (ca exemplu mărcile
Nivea şi Futuro au crescut mai repede decât piaŃa în ansamblul său, acest lucru realizându-se
prin deschiderea de noi pieŃe şi lansarea de noi produse). Beiersdorf investeşte 5,1% din
veniturile realizate din vânzări, în procesul de cercetare şi dezvoltare a noilor produse.
În regiunile americane vânzările au crescut cu 10,5%, datorită performanŃei puternice a
mărcilor Eucerin şi LaPrairie (care au acumulat în S.U.A. o creştere dublă), precum şi a
relansării gamei Nivea Visage în S.U.A. şi Canada. O creştere a volumului vânzărilor, cu
aproximativ 2,1% (510 milioane euro) s-a înregistrat şi în multe Ńări din America Latină, în
special în Mexic, Brazilia şi Argentina.
În Australia, vânzările produselor Beiersdorf, s-au majorat cu 22,7%, datorită lansării
gamelor “Nivea Sun” şi “Nivea Visage”, care au înregistrat creşteri semnificative, în timp ce în
Africa şi Asia vânzările au crescut cu 14,4% faŃă de anul 2003. Pe continentul asiatic, cele mai
mari rate de creştere a vânzărilor s-au înregistrat în Ńări precum Thailanda şi Japonia.
Compania de vânzari directe de produse cosmetice, Avon Products Inc. şi-a consolidat
poziŃia pe piaŃa mondială, realizând în prezent operaŃiuni de vânzare în peste 60 de Ńări, scindate
în patru mari regiuni geografice: America de Nord, America Latină, Europa şi Pacific.
Categoriile de produse promovate includ toată gama de produse cosmetice, dar şi bijuterii,
ceasuri şi obiecte decorative.
Vânzările companiei Avon sunt realizate prin intermediul a aproximativ 4,4 milioane de
reprezentanŃi din întreaga lume.
Creşterea vânzărilor companiei s-a realizat pe seama exploatării oportunităŃilor
geografice întâlnite mai ales în China şi Europa Centrală şi de Est.
Vânzările firmei americane au înregistrat în anul 2004 o creştere de 13%, de la 1,63
miliarde dolari până la 1,84 miliarde dolari, ca urmare a unei creşteri de 17% a vânzărilor de
produse de frumuseŃe, preconizând ca în anul 2005 vânzările de produse cosmetice să crească
într-un ritm mai rapid decât vânzările celorlalte produse din portofoliu.
În S.U.A. s-a realizat o creştere de 3% a volumului vânzărilor, în anul 2004, faŃă de anul
precedent, datorată în special numărului mare de reprezentanŃi, precum şi lansărilor de noi
produse de succes, incluzând marca Mark. Compania Avon a realizat în America Latină o
creştere a volumului vânzărilor, în Ńări precum Argentina, Brazilia, Mexic, Venezuela, datorate
în principal, atât lansărilor de produse inovative, cât şi abilităŃii firmei de a realiza o politică
promoŃională eficientă cu ajutorul reprezentanŃilor de vânzări. În Europa, vânzările nete au
crescut semnificativ, fiind susŃinute în principal de creşterile înregistrate în Rusia şi în Marea
Britanie.
Şi pe continentul asiatic (în Ńări precum China şi Japonia), Avon a înregistrat rate de
creştere semnificative, datorate mai ales orientării produselor sale spre consumatorii de pe
segmentul premium.
Bibiografie:
1. Ionescu Gh., - “ Cultura afacerilor. Modelul american”, Editura Economică, Bucureşti,
1997;
2. Panaite Nica C., - “Managementul firmei“, Chişinău, 1994;
3. *** Cossma Magasine, - “ Annual Market Report, 2004.
704
ORIENTAREA SPRE VALOARE ÎN DETERMINAREA
PREłURILOR - O PROVOCARE PENTRU
ÎNTREPRINDERILE ROMÂNEŞTI ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII EUROPENE
LECT. UNIV. DRD. DIANA MARIA VRÂNCEANU

Academia de Studii Economice Bucureşti
e-mail:dvranceanu@ase.ro, tel: 0214130401
Abstract
In a proactive approach, pricing strategy is based on perceived value that is the trade-off
between perceived benefits in the product/service and the perceived sacrifice of acquiring and using the
product/service. There are five steps of value-oriented pricing: conceptualize customer value, understand
the key value drivers for customer, calculate customer value, communicate value to customer, and
develop ways to capture customer value.
În fundamentarea deciziilor de preŃ întreprinderea trebuie să adopte o viziune proactivă

care să permită anticiparea reacŃiilor concurenŃei sau clienŃilor la preŃurile practicate de aceasta.
Planificarea strategică de marketing trebuie să acŃioneze într-o astfel de direcŃie menită să
gestioneze eficient incertitudinea ce guvernează luarea deciziilor referitoare la preŃ. În centrul
preocupărilor ofertantului trebuie să stea valoarea oferită consumatorilor, concept în jurul căruia
să graviteze strategia de marketing a întreprinderii. Orientarea prioritară către costuri în
detrimentul uneia concentrată asupra pieŃei nu permite gestionarea proactivă a preŃurilor. În
acest context se încadrează necesitatea considerării în centrul preocupărilor întreprinderii
referitoare la preŃ a conceptului de valoare.
Strategia preŃului în funcŃie de valoare vizează principiul potrivit căruia preŃul pentru un
produs sau serviciu se stabileşte în conformitate cu valoarea pe care o furnizează beneficiarului
(utilizatorului). O astfel de strategie poate aduce un profit mai mare, comparativ cu alte
asemenea abordări. Pentru ca acest demers să fie eficient este nevoie ca valoarea produsului să
poată fi evaluată atât de către cumpărător, cât şi de către vânzător, impunându-se echivalenŃa
între cele două.
O astfel de strategie bazată pe valoare implică transformarea caracteristicilor tehnico-
funcŃionale ale produsului în beneficii pentru consumatori, dezvoltarea unor mesaje privind
valoarea asociată acestor beneficii şi comunicarea eficientă a acestor mesaje. Marketerii trebuie
să înŃeleagă beneficiile căutate de consumatori de la un produs, să conştientizeze faptul că
valoarea nu este determinată numai de produsul/serviciul la care se referă, ci şi de serviciile sau
informaŃiile oferite cu privire la acesta. Orientarea spre valoare conferă o mai mare flexibilitate
în stabilirea preŃurilor, deoarece fiecare nivel de preŃ poate fi justificat (argumentat)
consumatorilor prin atribuirea unor opŃiuni (caracteristici) produsului, menite să-i susŃină o
anumită valoare.
În literatura economică valoarea este utilizată în mai multe accepŃiuni. Astfel,
economiştii folosesc termenul de valoare în două ipostaze: valoare de întrebuinŃare şi valoare de
schimb. În viziunea marketingului valoarea percepută a achiziŃiei realizate este definită ca raport
dintre beneficiul perceput (calitatea) furnizat(ă) de produs consumatorilor şi sacrificiul total
perceput de către aceştia în privinŃa achiziŃiei şi folosirii respectivului produs.
Beneficiul perceput este dat de o combinaŃie de atribute fizice şi funcŃionale, precum şi
de suportul tehnic acordat în folosirea particulară a unui produs, la acestea adăugându-se preŃul
de achiziŃie şi alŃi indicatori ai calităŃii percepute. Sacrificiul total perceput de către consumatori
705
este ansamblul costurilor pe care aceştia le suportă pentru obŃinerea şi folosirea unui anumit
produs sau serviciu. Un astfel de indicator este egal cu preŃul de achiziŃie la care se adaugă
costurile suplimentare necesare punerii în funcŃiune a produsului (transport, instalare,
manipulare), precum şi costurile de utilizare a acestuia (reparaŃie, întreŃinere, asumarea riscului
de defectare sau de slabă performanŃă) [2]. În vederea unei bune fundamentări a deciziilor de
preŃ este necesară cunoaşterea de către decident a modului în care consumatorul estimează
preŃul plătit, nu numai prin prisma expresiei sale monetare, ci şi prin prisma celorlaltor costuri
pe care acesta le suportă, cuantificând totodată importanŃa fiecăruia dintre ele.
În estimarea valorii unui produs sau serviciu consumatorul are câteva repere la care se
raportează: sacrificiul perceput de achiziŃionare a produsului, valoarea percepută a mărcii
produsului sau serviciului (brand equity), estetica produsului, caracteristicile tehnico-
funcŃionale. Sacrificiul consumatorilor în cadrul procesului de schimb poate include o serie de
costuri mai puŃin evidente cum sunt cele legate de căutarea produsului, costuri psihologice ce
vizează starea de disonanŃă pe care o poate resimŃi cumpărătorul în urma alegerii făcute,
percepŃia unor riscuri financiare, sociale sau legate de slaba performanŃă a produsului.
Valoarea mărcii produsului (serviciului) vizează reputaŃia întreprinderii, imaginea pe
care o au produsele/serviciile sale, nivelul de competenŃă al angajaŃilor, gradul de implicare al
acestora în gestionarea unor relaŃii eficiente cu clienŃii. Imaginea de marcă poate fi un indicator
al calităŃii produsului/serviciului, respectiv al valorii acestuia, în special în situaŃia în care
cumpărătorul nu deŃine foarte multe informaŃii cu privire la acesta.
Estetica poate spori valoarea percepută de către cumpărător deoarece caracteristici
precum design-ul, stilul, culoarea, ambianŃa sunt avute în vedere în procesul evaluării calităŃii
unui produs. De exemplu, în cazul parfumurilor un rol deosebit de important îl are estetica
ambalajului, existând situaŃii în care costul ambalajului îl egalează pe cel al conŃinutului.
Valoarea percepută este estimată şi pe baza caracteristicilor tehnico-funcŃionale ale
produsului, fiind sporită de modul în care acesta este folosit şi de capacitatea sa de a conduce la
reducerea costurilor de întreŃinere.
În definirea conceptului de beneficiu K. Monroe consideră că acesta este furnizat de
către un produs în măsura în care îndeplineşte o anumită funcŃie, rezolvă probleme identificate
sau asigură plăceri specifice [2]. Componentele unui produs nu asigură valoare prin ele însele, ci
contribuie la generarea unei utilităŃi specifice. În fundamentarea deciziilor pe baza valorii este
nevoie ca beneficiile furnizate de către ofertanŃi să fie în concordanŃă cu cele aşteptate de către
consumatori. În anticiparea beneficiilor pe care produsul le furnizează cumpărătorului acesta se
bazează pe o serie de atribute ale produsului, fiind necesară identificarea unor astfel de atribute
şi estimarea importanŃei acestora.
Sporirea valorii asigurate consumatorului se poate face, fie prin sporirea beneficiilor
oferite, fie pe baza reducerii sacrificiului perceput, cea mai eficientă modalitate fiind ca cele
două efecte să fie percepute simultan. Există în multe situaŃii o importantă diferenŃă între
valoarea furnizată de ofertant şi cea percepută de beneficiar. În acest sens este important ca
ofertantul să asigure o comunicare eficientă a valorii furnizate prin punerea în evidenŃă a tuturor
beneficiilor generate de produs şi precum şi a costurilor pe care consumatorul trebuie să le
suporte, insistându-se în special pe cele care pot fi diminuate.
RelaŃia dintre preŃul de vânzare şi valoare trebuie privită prin prisma faptului că preŃul
intră în ecuaŃia valorii, ceea ce determina că percepŃia valorii nu se face exclusiv prin preŃ. De
aceea, în comunicarea valorii trebuie să se Ńină seama şi de celelalte componente care intră în
structura acesteia.
În orientarea către valoare la nivelul procesului de stabilire a preŃurilor întreprinderea
poate să urmeze mai mulŃi paşi [2]:
1.Conceptualizarea valorii oferite consumatorilor are la bază imposibilitatea, în multe
situaŃii, a consumatorilor de a translata caracteristicile produselor şi serviciilor în beneficii
oferite de acestea, în special în cazul produselor cu un grad mai mare de noutate. Există cazuri
în care consumatorii nu sunt informaŃi asupra beneficiilor pe care urmează să le primească de la
produsele / serviciile achiziŃionate, formându-şi şirul preŃurilor de acceptabilitate la un nivel mai
redus decât cel real, urmare a subestimării valorii. Se impune, astfel ca ofertantul să definească
706
suficient de clar care sunt beneficiile pe care le furnizează fiecare dintre atributele produsului,
precum şi eventualele servicii care-l însoŃesc şi să fie în permanenŃă capabil să justifice aceste
caracteristici, atribuindu-le o utilitate. Pentru conceptualizarea corectă a valorii este necesar ca
vânzătorul să ia în considerare şi sacrificiile suportate de cumpărător în procesul achiziŃiei şi
utilizării produsului.
2. Definirea elementelor principale generatoare de valoare vizează înŃelegerea de
către ofertant a modului în care consumatorii consideră aceste elemente. Este necesară
realizarea unor anchete în rândul cumpărătorilor în vederea stabilirii importanŃei avute de
anumite caracteristici în evaluarea unui produs, precum şi a modului în care aceştia iau în
considerare costurile suportate cu achiziŃia şi utilizarea produsului. Există consumatori pentru
care o importanŃă mai mare o au costurile ocazionate de realizarea tranzacŃiei, în timp ce pentru
alŃii de o mai mare importanŃă sunt costurile suportate de-a lungul ciclului de utilizare a
produsului. Atunci când nu este posibilă realizarea unor cercetări în rândul consumatorilor, se
impune ca acest lucru să se facă măcar la nivel de angajaŃi, prin prisma percepŃiei acestora cu
privire la ceea ce cred consumatorii despre elementele cheie generatoare de valoare. La nivelul
pieŃei exisă o eterogenitate în privinŃa stabilirii importanŃei diferitelor caracteristici furnizoare
de valoare, fiind însă important ca ofertantul să stabilească un profil al valorii pentru
cumpărătorul tipic.
3. Calculul valorii la nivelul consumatorilor vizează formalizarea modului în care este
percepută valoarea în vederea realizării unei segmentări a pieŃei în funcŃie de aceasta. În scopul
stabilirii valorii percepute de consumatori sunt necesare două tipuri de operaŃiuni: analiza valorii
şi ingineria valorii.
Analiza valorii presupune cercetarea modului în care consumatorii percep beneficiile
oferite de un produs în raport cu un altul considerat de referinŃă. Acesta constituie, în general,
cea mai bună alternativă pentru produsul al cărui preŃ urmează să se stabilească, putând fi o altă
variantă a produsului curent sau un produs concurent. Valoarea în folosinŃă pune în evidenŃă
preŃul maxim pe care consumatorii intenŃionează să-l plătească pentru un produs, în timp ce
valoarea de schimb reprezintă suma pe care consumatorii o plătesc pentru produs. DiferenŃa
dintre cele două reprezintă valoarea de achiziŃie suplimentară, respectiv câştigul net realizat în
urma tranzacŃiei. Valoarea de achiziŃie poate fi sporită prin îmbunătăŃirea valorii percepute a
tranzacŃiei.
Aceste două noŃiuni R. Thaler le dezvoltă în cadrul teoriei gestiunii mentale (mental
accounting theory) care reprezintă o combinaŃie între abordarea consumatorului din perspectiva
microeconomiei şi cea aferentă psihologiei. Din perspectiva unei astfel de concepŃii, valoarea
totală a unui produs luat în considerare spre a fi cumpărat este alcătuită din două componente:
valoarea achiziŃiei (diferenŃa dintre preŃul maxim pe care l-ar plăti cumpărătorul pentru primirea
beneficiilor aşteptate în urma cumpărării/consumului produsului şi preŃul actual plătit) şi
valoarea tranzacŃiei (diferenŃa dintre preŃul pe care cumpărătorul îl plăteşte pentru un anumit
produs şi preŃul său de referinŃă) [4].
În urma comparării produsului curent cu cel de referinŃă se poate stabili preŃul maxim
pe care l-ar plăti consumatorul în raport cu valoarea percepută, în cadrul unei astfel de ecuaŃii
fiind folosiŃi mai mulŃi termeni precum: costurile ciclului de utilizare a produsului, costurile
postcumpărare, costurile de punere în funcŃiune a produsului şi valoarea înbunătăŃită.
Ingineria valorii vizează analizarea măsurii în care produsul îndeplineşte funcŃiile
dorite de către ofertant, asigură satisfacŃie consumatorului şi contribuie la reducerea sacrificiului
ce trebuie făcut de către acesta. Pentru realizarea unei astfel de analize este necesar ca ofertantul
să cunoască în amănunt modul în care este utilizat produsul, pentru a evalua comportamentul
acestuia în consum şi eforturile solicitate în acest sens utilizatorului.
4. Comunicarea valorii la nivelul consumatorilor vizează crearea unui flux
informaŃional cât mai complet care să informeze în mod corect consumatorii asupra structurii
preŃului, reducerilor de preŃ, costurilor de punere în funcŃiune şi de întreŃinere a produsului, altor
acŃiuni de promovare a vânzărilor care au ca obiect preŃul. În acest sens, se impune evitarea unor
expresii vagi (economisiŃi până la 40%), solicitarea unor eforturi ridicate din partea
consumatorilor în calculul preŃului final sau a unor economii prilejuite de achiziŃia produsului,
707
specificarea clară a perioadei pe care se desfăşoară o ofertă specială, precum şi a preŃului
atribuit produsului în perioada imediat următoare. În procesul comunicării valorii consumatorii
trebuie să cunoască atributele produsului şi beneficiile furnizate de acestea, precum şi costurile
pe care aceştia trebuie să le suporte. Tehnicile promoŃionale cele mai folosite pentru
comunicarea valorii sunt: publicitatea, promovarea vânzărilor, forŃele de vânzare şi
manifestările expoziŃionale. Un rol distinct îl are publicitatea la locul vânzării, precum şi modul
de afişare a preŃurilor.
5. Dezvoltarea căilor de primire (captare) a valorii consumatorilor permite o
schimbare a opticii întreprinderii în gestionarea preŃurilor, aceasta reorientându-se dinspre
interior (costuri) către exterior (consumatori). Definirea structurii preŃului trebuie să reflecte
valoarea, punând în evidenŃă beneficiile furnizate de principalele caracteristici ale produsului. În
acest sens, pentru ofertele pachet este eficientă prezentarea distinctă a beneficiilor oferite de
fiecare dintre componente. Structura preŃului orientat spre valoare trebuie să reflecte şi
fidelitatea consumatorilor, precum şi încercările întreprinderii de a atrage noi cumpărători.
Orientarea spre valoare presupune existenŃa unei echivalenŃe între valoarea percepută de
ofertant şi cea percepută de cumpărător. În acest sens, se impune realizarea unor cercetări
menite să identifice percepŃiile consumatorilor aupra valorii, precum şi stimularea valorii
percepute de către aceştia din urmă prin crearea unui cadru de manifestare a preferinŃelor şi
judecăŃilor lor. Ofertantul trebuie să dezvolte o serie de strategii şi tactici care să permită
gestionarea percepŃiilor consumatorilor către valoarea reală oferită de produs.
Cele mai multe companii ignoră valoarea în stabilirea preŃurilor şi fixează preŃurile ca
reacŃie la ceea ce consumatorii intenŃionează să plătească, fără a înŃelege ceea ce conduce la o
astfel de intenŃie [3]. Din acest motiv se impune identificarea factorilor care conduc la crearea
unei distanŃe dintre valoarea percepută şi intenŃia de plată şi gestionarea eficientă a unor acŃiuni
de marketing în vederea diminuării acestei distanŃe.
În România, orientarea prioritară în stabilirea preŃurilor este cea către costuri, viziune ce
conduce la o flexibilitate redusă a deciziilor din acest domeniu şi la o lipsă de realism. În
contextul intensificării concurenŃei urmare a aderării la Uniunea Europeană, întreprinderile
româneşti trebuie să manifeste o mai mare deschidere către piaŃă, respectiv către consumatori
pentru a încerca să înŃeleagă care sunt caracteristicile generatoare de valoare şi a încerca să
ofere aceste caracteristici, în condiŃiile profitului aşteptat.
Bibliografie:
1. Dingkun G., “Value pricing in presence of network effects”, The Product and Brand
Management, 11,2/3, 2002, p. 174
2. Monroe, K., „Pricing-making profitable decisions”, McGraw-Hill / Irwin, Boston, 2003,
p.193;
3. Nagle, Th., Holden, R., “The strategy and tactics of pricing”, Prentice Hall, New Jersey,
2002, p. 84;
4. Thaler, R., “Mental accounting and consumer choice”, Marketing Science,No. 4, Summer,
1985, p.210;
708
ROLUL PUBLICITĂłII ÎN PROMOVAREA MĂRCII
CONF. UNIV. DR. ANGELA BRETCU

Univ. Eftimie Murgu,
ReşiŃa, str. Traian Vuia , nr. 1-4, Caraş Severin
0255/216084, e-mail angelibretcu@yahoo.com
Abstract: The popularity an reputation of a brand comes from a proper promotion, using
modern technics from the field especially adwertising. The paper underlines the importancy of
adwertising, in the brands promotion an image. Further are aproached specific technics of adwertising,
through which a brand states the quality of the products that it reprezents.
În economia contemporană, marca este apreciată, cel puŃin în marile organizaŃii, ca un

veritabil capital, prin care valoarea acesteia se poate dubla, chiar tripla. Datorită influenŃei
publicităŃii s-a ajuns de la diferenŃierea produselor cu ajutorul mărcilor, la momentul
diferenŃierii mărcilor multiple (pentru acelaşi produs al unei întreprinderi), iar în prezent la o
valoare de sine stătătoare, a acesteia independentă de produs, influenŃând radical prestigiul unei
organizaŃii, sporindu-i reputaŃia şi profitul.
În schimburile comerciale, marca îşi face de asemenea, cunoscută prezenŃa şi
importanŃa. Ea influenŃează cumpărătorii, care îşi structurează astfel cererea, segmentând oferta,
orientându-se spre produsele pe care aceasta le caracterizează a fi pline de calităŃi, corespunzând
aşteptărilor, nevoilor şi dorinŃelor lor.
„Se poate spune că distincŃia între marcă şi produs este esenŃială : produsul este ceea
ce întreprinderea produce, marca este ceea ce clientul cumpără”./4/.
Toată notorietatea şi reputaŃia cucerită de o marcă se obŃine aşadar printr-o promovare
corespunzătoare, utilizând tehnicile moderne din domeniu.
„Publicitatea de marcă, axată pe evidenŃierea mărcii sub care produsul este oferit
pieŃei, s-a impus în condiŃiile multiplicării neîntrerupte a mărcilor sub care întreprinderile îşi
prezintă produsele.12/.
Dacă este adevărat că marca trebuie lansată prin mijloace publicitare adecvate, nu
trebuie neglijat faptul că ea nu se poate impune, decât dacă produsele se bucură de o calitate
constantă, dar mereu îmbunătăŃită, acesta constituind de fapt, cel mai bun mijloc de reclamă a
mărcii.
„Publicitatea este o activitate concepută pentru a schimba imaginea şi a crea
fidelitatea mărcii”./3/.
Însă dacă produsul încetează să aibă calităŃile pentru care a fost apreciat de consumatori
sau nu există o corespondenŃă între reclama făcută şi realitatea produsului, marca este
discreditată şi recâştigarea încrederii clienŃilor este practic imposibilă.
În prima fază însă, cumpărătorul obişnuit nu are alte posibilităŃi reale de a aprecia
calitatea produselor sau serviciilor, decât prin publicitatea care li se face; de aceea publicitatea
înseamnă, în ultimă analiză, afirmarea calităŃii produselor care poartă o anumită marcă. Deci,
„diferenŃierea obiectivă bazată pe calitate se transformă într-o diferenŃiere bazată pe
prezentare, pentru a deveni apoi o diferenŃiere subiectivă bazată pe credinŃa cumpărătorului
într-o deosebire calitativă a produselor marcate, care îl determină să prefere o anumită marcă
în convingerea că ea corespunde unui produs de calitate superioară”./1/.
OrganizaŃia care doreşte să-şi pună în valoare marca produselor sale poate să utilizeze
următoarele tehnici, specifice publicităŃii :
709
1. Reclama – în presă, radio, TV;
Mesajele radiofonice scurte, referitoare la caracterul unei mărci, sloganul mărcii, au
impact puternic asupra potenŃialilor cumpărători, care reŃinând câteva elemente esenŃiale de
identificare, se vor îndrepta mai târziu, în spaŃiile comerciale spre produsele care poartă
însemnele mărcii memorate. Publicitatea televizată, care a cunoscut o dezvoltare deosebită în
toată lumea (inclusiv în Ńara noastră), se adresează, de obicei, unor Ńinte mult mai precis definite
şi de aceea mesajele transmise sunt mai bine adaptate. Clipurile publicitare pot fi mai scurte, dar
cu putere de influenŃare mai mare (mai ales dacă se repetă un anumit interval de timp) pentru că
memoria vizuală este, în general, cea mai bine dezvoltată.
Există diferenŃe semnificative între mesajele publicitare de la radio, TV sau presă.
„Radioul foloseşte imaginile realizând reprezentări vizuale în mintea şi imaginaŃia potenŃialilor
clienŃi”: muzica şi efectele sonore îi ajută de asemenea pe potenŃialii clienŃi să îşi amintească de
marcă şi chiar să se vadă bucurându-se de avantajele pe care le-au auzit în timpul reclamei./20/.
Este cel mai apropiat dintre mijloacele de comunicare în masă, pentru că este ascultat acasă, la
serviciu, în maşină.
Reclama TV, foloseşte intens elementul vizual, făcându-se remarcată chiar dacă sonorul
este la minimum, TV este un mediu vizual cu suport auditiv, ceea ce îi sporeşte eficacitatea. De
asemenea, poate să folosească anumite efecte speciale, care fac ca produsul să arate foarte
atrăgător. Reclama TV, începe cu o idee puternică, evoluează către o exprimare vizuală a acestei
idei, se combină cu un rând sau un sunet convingător, apoi devine şi mai puternic cu un text şi o
demonstraŃie. În fine, se sfârşeşte cu o chemare la acŃiune spunându-le telespectatorilor exact
ceea ce ar trebui să facă acum, verbal şi vizual. /5/
Presa scrisă este o altă modalitate înŃeleaptă de a face cunoscută marca unei organizaŃii.
Ele trebuie să aibă, în primul rând, un punct focalizator, de interes vizual. De cele mai multe ori,
acesta este titlul, dar poate fi şi o fotografie. Reclama trebuie să invite la dialog, trebuie să-l
incite pe cititor.
2. Broşuri şi cataloage de prezentare;
Broşurile şi cataloagele de prezentare conŃin de obicei informaŃii legate de activitatea
organizaŃiei, de calitatea produselor, de rezultatele obŃinute, de premii, opinii ale unor specialişti
sau personalităŃi în domeniu, etc. Sunt utilizate, de obicei, de cei interesaŃi, sau specializaŃi în
domeniile respective. Din această cauză, acest tip de publicitate se dovedeşte a fi eficient în
planul reacŃiei din partea celor care au consultat materialele respective.
Broşurile, fie tipărite, fie în format video sau audio, sunt instrumente preŃioase în
reclama unei mărci. Cele mai importante avantaje sunt :
− permit să dezvăluie toate detaliile;
− pot finaliza singure vânzarea (prin bonuri de comandă, cupoane, etc);
− conving relativ uşor potenŃialii consumatori;
− se ajunge la un număr mare de oameni în mod rapid şi relativ economicos.
3. Promovarea la locul vânzării;
Acest tip de publicitate se poate face prin personalizarea rafturilor destinate vânzării
produselor purtătoare de marcă. Locul vânzării poate deveni un loc care să exprime imaginea
firmei sau a mărcii respective, personalitatea şi caracteristicile ei.
4. Foi volante, distribuite turiştilor, cumpărătorilor, specialiştilor;
Foile volante pot fi oferite cumpărătorilor sau pur şi simplu trecătorilor, în ele făcându-
se menŃiuni scurte dar incitante legate de o caracteristică anume a produsului sau serviciului de
marcă, astfel încât să trezească curiozitatea celui care o citeşte (o calitate deosebită, un preŃ
extrem de avantajos, etc.).
710
5. Afişe aplicate în locuri cu mare flux de trecători;
Afişele sunt o modalitate foarte des întâlnită prin care orice trecător poate lua la
cunoştinŃă existenŃa unei mărci, sau a unui eveniment legat de o marcă (lansarea unui produs,
îmbunătăŃirea unui produs, etc). Poate fi simplu (se menŃionează aspecte esenŃiale legate de
existenŃa unei mărci), sau mai complex, încercându-se prin sugestie exprima calităŃile
produselor (serviciilor) promovate de marca respectivă.
Afişele au suportat în ultimele decenii propria revoluŃie. Este vorba de panourile
publicitare în mişcare, care oferă posibilitatea ca într-un spaŃiu relativ mic, să transmită mai
multe mesaje. Există câteva condiŃii pentru ca afişele să fie eficiente :
− să fie clar exprimate;
− să aibă legătură cu restul publicităŃii.
6. Panouri stradale situate în zone intens circulate;
Sunt întâlnite mai ales în oraşele mari (sau acolo unde se găseşte cea mai mare parte a
ratei de vânzări), sunt ample şi de obicei rotative, atrăgând privirile şi permiŃând culegerea de
date (uneori în mod inconştient) legate de marca respectivă.
7. Site pe Internet;
Este considerată cea mai recentă şi cea mai eficientă modalitate de publicitate. Se pot
obŃine informaŃii din toată lumea, despre toate evenimentele, produsele, tehnologiile, serviciile,
etc. În prezent, majoritatea organizaŃiilor au pagini pe Internet unde prezintă istoricul, produsele,
preŃurile, pe care şi le actualizează şi completează periodic.
8. RelaŃii publice;
Este de asemenea un gen de activităŃi desfăşurate pe o scară tot mai largă, ca instrument
de promovare a unor organizaŃii şi mai ales a unor evenimente ale acestora. De obicei,
activităŃile de public relations al unui eveniment presupune o perioadă de 6-12 luni înainte ca el
să se producă. Se întocmeşte „un program, care conŃine evenimente de noutate, de creativitate
şi contribuie covârşitor la eficienŃa promovării evenimentului, atragerii participanŃilor şi
vânzării spaŃiilor de expunere şi prezentare, precum şi a serviciilor specializate”. /7/.
Prezentările gen public relations poate oferi credibilitate unei organizaŃii şi o poate face
cunoscută. Aceste prezentări însă, trebuie făcute cunoscute, după ce a fost lansată campania de
reclamă, deci atunci când organizaŃia este pregătită să facă faŃă relaŃiilor cu publicul.
9. Participări la târguri, festivaluri;
Târgurile, festivalurile, expoziŃiile, au devenit parte integrantă a vieŃii economice
obişnuite, fiind un mediu extrem de favorabil al interacŃiunii dintre ofertanŃi şi consumatori, şi
constituind astfel un element important al progresului şi evoluŃiei ascendente a economiei.
Târgurile şi expoziŃiile au patru componente de bază integrate:/7/
− spaŃiul, suprafaŃa, pavilionul, complexul de expunere sau etalare a produselor şi
serviciilor;
− organizatorul, administratorul, gestionarul, coordonatorul tuturor activităŃilor, atât
în perioada de pregătire, cât şi în cea de desfăşurare a expoziŃiei, târgului, etc;
− furnizorii de mărfuri, produse şi servicii, care le etalează în spaŃii special
amenajate;
− clienŃii potenŃiali vizaŃi : potenŃialii cumpărători, consumatori, intermediari,
vizitatori în scopuri de afaceri, comunicare şi informare, precum şi publicul larg.
10. Campanii de sampling;
O modalitate abordată de marile organizaŃii, care au un buget promoŃional ridicat şi
rezultate spectaculoase privind calitatea produselor sau serviciilor promovate. Mostrele pot fi
oferite fie în punctele de vânzare din marile magazine, fie specialiştilor, cu ocazia unor public
711
relations, fie prin intermediul unor publicaŃii (de obicei reviste) de specialitate sau având relaŃii
cu domeniul mărcii promovate.
11. Oferirea de produse pentru concursurile de radio;
Permite menŃionarea frecventă a mărcilor ale căror produse se constituie în premii;
12. Plasarea de produse în filme, seriale televizate;
Este o activitate benefică cunoaşterii unei mărci. Personajele din emisiunile respective
trebuie de obicei să conducă maşini, să bea cafea, să se îmbrace, să mănânce, etc ; Se realizează
prin:
− imprimarea unor produse pe produse textile (şepci, tricouri, umbrele)
− utilizarea vehiculelor, baloanelor cu aer cald, avioanelor, maşinilor de curse, pentru
a atrage atenŃia asupra unor mărci.
„Eficacitatea publicităŃii depinde atât de calitatea suportului publicitar, cât şi de calitatea
mesajului publicitar referitor la o marcă de produs. Fără un mesaj de bună calitate, publicitatea
se transformă într-o simplă politică de prezenŃă fără nici o eficienŃă de promovare a vânzărilor
./6/.
Bibliografie:
1. Eminescu Y., „Regimul juridic al mărcilor”; Ed Lumina Lex, Bucureşti, 1994;
2. Florescu C, „Marketing”, Ed. Marketer, Grup Acad. De Marketing şi Management,
Bucureşti, 1992;
3. Kotler Ph., Mc. Dougall, J. Picard, „Principes des marketing”, Quebec, 1983;
4. Levinson J.C., „Guerrilla Advetising”, Ed. .T. International Press, Bucureşti, 1996;
5. Puiu O., „Marca în economia contemporană”, T.E. 35/1996;
6. Ristea Al., Tudose C., „Tehnologie Industrială”, Ed. Expert, Bucurşei, 1995;
7. Zamfir M., „Tărgurile, ExpoziŃiile şi ConvenŃiile instrumente de marketing”, Bucureşti,
2002
712
ASPECTE PRIVIND CREŞTEREA FIDELITĂłII
CONSUMATORILOR PRIN ACTIVITĂłI DE MARKETING
DIRECT
LECTOR UNIV.DRD. SASU DINU-VLAD

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, tel. 0259-436222, dsasu@uoradea.ro,
ASIST. UNIV.DRD. BENEA CIPRIAN-BENIAMIN
Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, tel. 0259-437215, cbenea@uoradea.ro
The study's purpose is to treat some aspects regarding the right binding between the direct
marketing, through its specific activities, on one hand, and the faithfulness expressed by the loyalty to the
brand, on the other hand.
CONłINUTUL LUCRĂRII
Firmele încep să realizeze tot mai acut importanŃa şi capitalul pe care îl reprezintă
fidelitatea clientului faŃă de produs şi faŃă de marcă. Ele descoperă că pot conta pe client cu
condiŃia să-şi îndrepte atenŃia către el, să-l asculte şi să îl cunoască. Toate acestea se pot realiza
mai bine prin intermediul marketingului direct, care are rolul fundamental de a organiza şi
optimiza relaŃiile dintre firme şi consumatori sau altfel spus, de a descoperi şi utiliza la maxim
capitalul-resursă reprezentat de către client. În consecinŃă, marketingul direct este mai mult
decât o tehnică de comunicare menită să stabilească piaŃa Ńintă, este angajamentul firmei şi
responsabilitatea ei faŃă de consumatori de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pentru a-i servi mai bine.
Prin acŃiunile de marketing direct şi aplicaŃiile specifice ale sale, se urmăreşte
fidelizarea clienŃilor, adică, crearea unor sisteme de recompensare a clienŃilor fideli prin oferte
specializate şi comunicare individualizată. Marketingul direct presupune acŃiuni complexe şi
specifice ce implică produsul, preŃul, distribuŃia şi promovarea, adică întreg mix-ul de
marketing.
Principalele sectoare în care sunt folosite tehnicile de marketing direct sunt pe plan
mondial, domeniul produselor textile, al echipamentelor casnice, al cărŃilor, al revistelor,
domeniul bijuteriilor şi al accesoriilor personale, al produselor cosmetice, al asigurărilor şi al
turismului, la care se adaugă pentru firme domeniul furniturilor de birou, al diverselor accesorii
de birou. Pe lângă aceste domenii de top în utilizarea marketingului direct, în aproape toate
sectoarele de activitate se regăsesc tehnici specifice de marketing direct.
Tehnicile de marketing direct au început să fie folosite şi în România, în special pentru
produse de larg consum, de genul celor de înfrumuseŃare sau întreŃinere, accesorii, bijuterii, cărŃi
şi reviste, aparatură diversă de menaj, întreŃinere şi electrocasnică.
Vom analiza în continuare legătura dintre produsele care au făcut obiectul vânzărilor la
distanŃă în 1993 prin intermediul activităŃilor de marketing direct conform Yvon LeMen în
cartea „Marketing direct”, pe de o parte, şi procentul fidelităŃii consumatorilor faŃă de o marcă
sau brand, pe de altă parte, aşa cum este prezentat el de Belch, E.G. şi Belch, A.M. în cartea
„Advertising and Promotion”. În ceea ce priveşte obiectul vânzărilor, procentual, în ordine
descrescătoare, produsele implicate în tranzacŃie pot constitui următoarea ierarhie: textile (46%),
cărŃi, discuri (13,35%), mobilă, decoraŃiuni interioare (10,11), frumuseŃe, sănătate (5,53%),
fotografie, cinematografie, sunet (3,32%), încălŃăminte şi accesorii (3,32), produse
electrocasnice (3,31%), alimentaŃie, băuturi (2,13%), plante şi obiecte de grădinărit (1,81%),
bijuterii şi cadouri (1,79%), jocuri şi jucării (1,73%), telefonie, aparatură audio (1,02%), altele
(6,36%). În ceea ce priveşte fidelitatea clienŃilor faŃă de brand, ierarhia fidelităŃii este
713
descrescător următoarea: Ńigări (71%), maioneză (65%), pastă de dinŃi (61%), cafea (58%),
medicamente pentru dureri de cap (56%), film (56), săpun de corp (53%), ketchup (51%),
detergent de rufe (48%), bere (48%), automobile (47%), parfum, after shave (46%), hrană
animale de casă (45%), şampon (44%), băuturi răcoritoare (44%), peşte ton (44%), combustibili
(39%), lenjerie intimă (36%), televizoare (35%), cauciucuri auto (33%), blugi (33%), baterii
(29%), pantofi de sport (27%), conserve de legume (25%), saci menajeri (23%).
Se poate observa faptul că în topul celor două ierarhii se găsesc domenii economice
similare. Ceea ce se impune a se preciza este pe de o parte faptul că aceste date vizează piaŃa din
SUA şi implicit datele s-ar putea să nu corespundă, iar pe de altă parte acest fapt nu poate fi
confirmat sau infirmat deoarece nu au fost făcute cercetări în acest domeniu. Putem totuşi
preciza faptul că cele mai active firme în domeniul produselor cosmetice de la noi din Ńară care
desfăşoară activităŃi de marketing direct în scopul creşterii fidelităŃii faŃă de brand sunt Avon şi
LÒreal.
Măsurarea fidelităŃii consumatorilor respectă acelaşi traseu parcurs şi în cazul specific
celorlalte tipuri de comportament implicând teste de recunoaştere, răspuns cognitiv la reclame-
înŃelegere, teste de poziŃionare a atitudinii.
Câteva noŃiuni privind conceptului de ”marketing direct”
Apărut iniŃial ca un nou sistem de distribuŃie (vânzarea prin corespondenŃă), acesta a
fost dezvoltat mai apoi ca un sistem de comunicare cu clientela, marketingul direct s-a
consolidat şi extins, incluzând şi aşa-numitul marketing relaŃional orientat.
Marketingul relaŃional orientat presupune construirea şi dezvoltarea unor baze de date
cu clienŃii (fişiere), conceperea unor forme de comunicare adaptate clienŃilor şi gestiunea
eficientă a relaŃiilor cu clientela, în scopul cuceririi, păstrării şi fidelizării clienŃilor.
Există mai multe definiŃii ale marketingului direct, astfel că unii specialişti înŃeleg prin
marketingul direct următoarele: Hermel şi Quioc, definesc marketingul direct ca fiind: „un
mijloc particular de comunicare, ce permite crearea unei legături particularizate, individualizate
şi interactive cu clienŃii potenŃiali”; Chantal Desjardins consideră că marketingul direct este: „o
tehnică de comunicare ce permite stabilirea unui dialog direct, cu un destinatar identificat şi
selecŃionat, pentru a-l face să acŃioneze sau reacŃioneze, furnizându-i mijloacele de răspuns, la
un moment precis, tehnică ale cărei rezultate pot fi măsurate.”
Conform AsociaŃiei de Marketing Direct din U.S.A., marketingul direct poate fi definit
astfel: „marketingul direct este un sistem interactiv de marketing, care utilizează unul sau mai
multe mijloace e comunicare pentru a obŃine un răspuns măsurabil, care poate duce în anumite
cazuri până la achiziŃie.”
La fel de important, în sensul lămuritor al accepŃiunii, este şi prezentarea a ceea ce nu
este marketingul direct. Astfel marketingul direct nu este un mijloc de comunicare în masă şi nu
este un canal de distribuŃie. Aceste precizări se impun a fi făcute, datorită confuziilor de
identificare dintre marketingul direct şi poşta directă sau vânzarea directă.
Cele mai importante dintre caracteristicile marketingului direct cu rol în înŃelegerea
fenomenului sunt reprezentate de: acŃiune, măsurabilitate, flexibilitate, versatilitate
selectivitate, individualitate, confidenŃialitate, puterea persuasivă, economicitate şi eficienŃă.
Pentru creşterea gradului de fidelitate al clienŃilor vom prezenta în continuare un set de
reguli aplicabile în domeniul marketingului direct, selectate de Richard V. Benson, un expert în
domeniu, teoretician dar şi practician, aşa cum apar ele în cartea: ”Secret of successful direct
mail”, NTC Business Book, 1991:
Un client care a cumpărat de două ori este de două ori mai probabil că va cumpăra decât
un client care a cumpărat o singură dată.
Acelaşi produs vândut la preŃuri diferite va aduce acelaşi venit net pe o mie de mesaje
expediate.
Folosirea sweepstake-urilor (oferte speciale de participare la un concurs, în care fiecare
participant are ceva de câştigat, similar tipului de pariu cu acelaşi nume de la cursele de cai) va
îmbunătăŃi rezultatele cu 50%sau mai mult.
O ofertă de vânzare pe credit va îmbunătăŃi rezultatele cu 50% sau mai mult.
714
Timbrele, insignele, obiectele de colecŃionat etc. vor îmbunătăŃi întotdeauna rata
răspunsurilor.
Membrii unui club sau asociaŃie pentru diferite reviste) au o rată a reînnoirii
abonamentelor cu cel puŃin 10% mai mare decât abonaŃii obişnuiŃi.
stabilirea preŃurilor la nivelul celor de tip ”magazin universal” merge întotdeauna, cu
excepŃia ofertelor pentru membrii de club.
Nu poŃi vinde niciodată două lucruri deodată.
Mesajele trimise fără plic (self-mailer sau tout-en-un – tip autopurtător) aproape
niciodată nu funcŃionează.
Cu cât este mai credibilă o ofertă specială, cu atât mai probabil va avea succes.
Adăugarea plăŃilor de instalare la oferte pentru produse a căror valoare este mai mare de
15 dolari va creşte rezultatele cu 15%.
Socotite dolar pe dolar, premiile sunt mai bune decât reducerile în bani cash. (mai
eficiente).
Adăugarea unor elemente suplimentare (gen mărturii,, accelerator etc.) la un pachet
poştal (mailing package), chiar dacă duce la creşterea costurilor, este mai probabil să fie
eficientă decât ieftinirea pachetului.
Pentru reviste (publicaŃii, în general), o ofertă „blândă” de tip „încercaŃi un număr pe
riscul nostru” este preferabilă unei oferte „dure” de tipul „plătesc în momentul recepŃiei”.
O opŃiune de tip „Da-Nu” duce la creşterea numărului de comenzi (oferta de tipul „Da,
trimiteŃi-mi vă rog produsul” sau ”Nu, nu-mi trimiteŃi produsul”.
Cuvântul „gratuit” este un cuvânt magic (dar nu trebuie să abuzăm de el, pentru că
riscăm o scădere a gradului de încredere în oferta noastră).
Două premii (sau cadouri) sunt cel mai adesea mai bune decât unul singur (dar trei
ridică semne de întrebare – oferta „prea bună” duce la neîncredere şi scăderea ratei
răspunsurilor).
Scrisorile lungi sunt de regulă mai eficiente decât cele scurte (numai dacă sunt bine
realizate, păstrând interesul clientului pe tot parcursul scrisorii).
Scrisorile personalizate sunt mai eficiente pentru fişierele interne (persoane care au mai
cumpărat prin tehnici de marketing direct) decât pentru cele externe (numite şi „liste reci”, „cold
lists”).
Broşurile şi scrisorile trebuie să conŃină toate informaŃiile necesare, pentru a putea face
faŃă singure (presupunând că un client ar citi doar scrisoarea, sau doar broşura).
Ofertele de marketing direct trebuie să fie scrupulos de oneste (recomandăm respectarea
codului de etică a DMA – Direct Marketing Association, din care face parte şi AsociaŃia română
de marketing Direct).
Abonamentele vândute la jumătate de preŃ pentru cel puŃin opt luni se vor converti la
momentul reînnoirii cel puŃin la fel de puternic ca şi abonamentele vândute la preŃ întreg, pentru
un an întreg.
Fişierele sunt cel mai important ingredient pentru succesul unei operaŃiuni de mailing.
Oferta este al doilea ingredient important în marketingul direct.
Scrisorile trebuie să arate şi să fie simŃite ca nişte scrisori (să aibă aceea notă
„personală”).
Un preŃ redus utilizat exclusiv pentru un fişier intern îşi va plăti preŃul (pierderile
aparente prin reducerea preŃului se recuperează prin creşterea numărului de răspunsuri).
pentru a prognoza rezultatele finale ale unei operaŃiuni, se poate presupune că vom
primi tot atâtea comenzi câte am primit în ultima săptămână. Prognoza va fi validă începând cu
a doua săptămână de comenzi.
Un mailing de urmărire trimis la două săptămâni după primul va atrage 50% din
răspunsurile iniŃiale.
Stimularea posibilităŃii de a plăti bani cash atunci când se oferă atât o opŃiune credit cât
şi una cash va reduce rata netă a răspunsurilor.
Pachetele de mailing de tip test sunt cele mai bune atunci când provin din surse creative
independente.
715
Ofertele de abonament pentru două trimestre (de exemplu, 8 luni sau 16 luni) vor aduce
mai mulŃi bani, dar şi cu 10% mai puŃine comenzi.
Marketerii se străduiesc să menŃină loialitatea faŃă de brand printre consumatori prin
poziŃionarea în mintea consumatorilor a propriilor produse, dezvoltate prin intermediul
reclamei. MenŃinerea loialităŃii faŃă de brand nu este un lucru uşor de realizat, deoarece
concurenŃa dispune, în lupta pentru câştigarea unui loc pe piaŃă, de toate tehnicile promoŃionale
menite a încuraja erodarea loialităŃii firmelor concurente.
Fidelitatea consumatorului reprezintă în sine răsplata primită de către firmă în urma
succesului obŃinut de aceasta de a oferi cumpărătorilor satisfacerea nevoilor şi dorinŃelor
acestora prin intermediul produselor sale, fidelitate care se poate traduce în vânzări repetate pe
parcursul mai multor ani. În contrast cu inerŃia, fidelitatea este o forma de achiziŃii repetate ale
aceluiaşi produs sau aceleiaşi mărci, care au loc în urma unui întreg proces decizional.
Creşterea fidelităŃii consumatorilor, este realizată de către marketeri prin acŃiuni ce
vizează segmentarea pieŃei în scopul identificării caracteristicilor specifice, care mai apoi să fie
extrapolate la nivelul grupurilor mari de populaŃie prin intermediul mass-media. Fidelitatea faŃă
de marcă poate fi privită şi din perspectiva evitării riscului de către consumatorii satisfăcuŃi de
achiziŃionarea unui anumit produs sau marcă şi care nu doresc să încerce mărci noi,
necunoscute.
Bibliografia
1. Belch E.G., Belch A.M., - „Advertising and Promotion”, Ed.McGraw-Hill , NY,2001,
pag.121-122, gls. 4;
2. Belch E.G., Belch A.M., - „ Introduction to Advertising and Promotion Management”,
Ed.Richard.D.Irwin,Inc., Homewood, Illinois, Boston, 1990, pag. 84-85,438-455, 509-510
3. Benson V.R., - ”Secret of successful direct mail”, NTC Business Books, 1991
4. Hawkins I.D., Best J.R., Conez A.K., -„Consumer Behavior – Building Marketing
Strategy”, Ed. McGraw-Hill, NY,1998, pag.356
5. LeMen ,Y., - „Marketing direct – curs practic”, Ed.Teora, Bucureşti, 2000, pag.165
6. Peter&Olson, - „Consumer Behavior – Marketing Strategy Perspectives”,
Ed.Richard.D.Irwin,Inc., Homewood, Illinois, 1987, pag.518-521
7. Schiffman G.L, Kanuk L.L., - „Consumer Behavior”, Ed.Prentice-Hall,Inc.,New Jersey,
2000, pag.47, 154, 189-193, 456
8. Solomon, R.M., -„Consumer Behavior”, Ed.Prentice-Hall International,Inc., New Jersey,
2002, pag.4, 278
9. ZaiŃ, A., - „Elemente de marketing direct”, Ed.Economică, Bucureşti, 2000, pag.15
716
FORTIFICAREA SOCIETĂłILOR TRANSNAłIONALE –
EFECT AL POLITICII DE GLOBALIZARE ÎN
MARKETINGUL INTERNAłIONAL
LECT. UNIV. DRD. SIMONA SILAGHI

ALIN SILAGHI
Abstract:
This paper is about the rise of transnational companies with some statistical facts demonstrating
their major impact of international business.
Complexitatea afacerilor a sporit semnificativ ca urmare a procesului de

internaŃionalizare a acestora. O parte tot mai importantă din produsul naŃional brut al unei Ńări
este rezultatul afacerilor economice derulate în afara graniŃelor naŃionale. La sfârşitul deceniului
trecut FranŃa îşi asigura 20% din P.N.B. din schimburile economice externe, Suedia 30%, iar
Olanda aproape 50%.
Procesul de internaŃionalizare se află în strânsă legătură cu gradul, în continuă creştere,
de integrare a economiilor naŃionale în economia mondială. Această tendinŃă poate fi constatată
nu numai la nivel macroeconomic, ci şi la cel al activităŃii întreprinderii. Pe măsura intensificării
concurenŃei pe pieŃele internaŃionale, aparent paradoxal, numărul companiilor ce activează
exclusiv pe piaŃa domestică cunoaşte o continuă descreştere. Orientarea întreprinderilor,
indiferent de mărimea lor, de a căuta noi oportunităŃi de afaceri, în afara perimetrului naŃional,
chiar la mari distanŃe geografice, se accentuează. Astfel, determinarea tendinŃelor de mişcare pe
arena schimburilor internaŃionale devine astăzi indispensabilă conducerii cu succes a afacerilor
oricărei întreprinderi.
Statisticile internaŃionale oferă o multitudine de informaŃii referitoare la talia şi
dinamica marilor companii transnaŃionale. Ierarhia economică la vârf a Ńărilor lumii este
respectată şi prin prezenŃa corespunzătoare a marilor concerne provenind din respectivele state.
În topul primelor 60 de companii mondiale, 20 sunt americane, 12 japoneze, 9 germane şi 5
franceze. Trebuie remarcată expansiunea firmelor japoneze pe piaŃa mondială, fapt ce poate fi
argumentat prin nivelul înalt al productivităŃii muncii salariaŃilor lor. În industria
automobilistică, spre exemplu, patru concerne japoneze deŃin primele poziŃii în topul
productivităŃii muncii (este vorba de Mitsubishi Motors, Toyota Motor, Nissan Motor şi
Honda).
Multe societăŃi transnaŃionale sunt mai tari decât multe din statele de pe glob. Acest
lucru este redat de următoarele datele statistice prezentate în anexa 1. Companiile transnaŃionale
au un număr de angajaŃi ce depăşeşte populaŃia României şi Poloniei la un loc, iar vânzările sunt
de două ori mai mari decât exporturile internaŃionale. La nivel mondial aceste companii sunt
peste 65 de mii, au 850 de mii de filiale şi dau de lucru la 54 de milioane de persoane. Vânzările
anuale sunt de 19 trilioane de dolari (de două ori mai mult decât valoarea totală a exporturilor
mondiale), investiŃiile în străinătate de 6,6 trilioane de dolari.
Un alt avantaj al acestor companii multinaŃionale îl reprezintă puterea lor de
expansiune, ratele lor de creştere depăşindu-le pe cele ale multor economii naŃionale. Vânzările
primelor 500 de companii transnaŃionale s-au triplat între anii 1990 şi 2001, în timp ce produsul
intern brut mondial a crescut de doar 1,5 ori. Compararea dimensiunilor celor mai mari
companii transnaŃionale cu cele ale economiilor statelor sunt cel mai bun indicator al influenŃei
pe care cele dintâi o au pe plan mondial. Dar cea mai corectă modalitate este recalcularea
vânzărilor companiilor, pentru că P.I.B. –ul este o măsură a valorii adăugate, în timp ce
vânzările nu sunt. Pentru firme, valoarea adăugată poate fi estimată ca sumă a salariilor,
717
beneficiilor, deprecierii, amortizării şi veniturilor înainte de impozitare. ActivităŃile
producătoare de valoare adăugată a celor mai puternice 100 de companii din lume au reprezentat
în 2000 4,3% din P.I.B. – ul mondial, faŃă de 3,5% în 1990. creşterea înseamnă circa 600 de
milioane de dolari, adică aproape P.I.B. –ul Spaniei.
Şi Ńările central şi est europene au companiile lor transnaŃionale. În această zonă cele
mai dinamice sunt cele ruseşti şi cele slovene (anexa 2). LUKoil este campioana absolută a
zonei. Din cele 12 miliarde de dolari, la cât se ridică valoarea activelor, peste patru miliarde de
dolari se află în străinătate. Vânzările anuale sunt de circa 14,4 miliarde de dolari, din care 4,1
miliarde de dolari sunt aduse de filialele internaŃionale. LUKoil este secondată de Novoship, o
firmă rusească de transport în plină expansiune, cu active în străinătate de aproape un miliard de
dolari şi vânzări totale de 372 milioane de dolari. Caracteristic firmelor ruseşti este faptul că
sunt implicate fie în exploatarea resurselor naturale, fie în transporturi, activităŃi mai puŃin
costisitoare din punct de vedere al cheltuielilor de capital.
Deşi este un stat mic atât din punct de vedere al numărului de locuitori, cât şi al
dimensiunilor geografice, slovenii ocupă cele mai multe poziŃii, opt, în topul primelor 25 de
companii transnaŃionale din zonă. Cel mai dinamic este Goronje Group, producător de aparatură
electrocasnică, care are active ce valorează 420 de milioane de dolari, din care 236 sunt
localizate în cadrul filialelor din străinătate. Încasările din vânzări sunt de 615 milioane de
dolari, 465 de milioane fiind obŃinute în străinătate.
Întreaga situaŃie este într-o permanentă schimbare. Astfel, Tiszay Vegyi Kombinat din
Ungaria şi KGHM Polska Miedsz din Polonia şi-au diminuat simŃitor prezenŃa internaŃională în
cursul anului 2001. Grupul Skoda Plezen din Cehia a fost pe muchia declanşării unei proceduri
de faliment, ceea ce a avut ca rezultat o micşorare a valorii activelor atât în Ńară, cât şi în
străinătate. Locurile lor ar putea fi ocupate de firmele care se extind rapid peste hotare, cum este
compania petrolieră rusească Yukos şi cea maghiară de farmaceutice Richter Geodeon. Din
păcate, firmele româneşti nu se dovedesc a fi atât de puternice sau de capabile pentru a deveni o
forŃă, cel puŃin în cadrul firmelor transnaŃionale din această zonă a globului.
718
ANEXA 1.
PoziŃia łara \ Compania transnaŃională Valoarea adăugată (mld.$)

1. Statele Unite ale Americii 9810
2. Japonia 4765
3. Germania 1866
4. Anglia 1427
5. FranŃa 1294
6. China 1080
7. Italia 1074
8. Canada 701
9. Brazilia 595
10. Mexic 575
11. Spania 561
12. Coreea 457
13. India 457
14. Australia 388
15. Olanda 370
16. Taiwan 309
17. Argentina 285
18. FederaŃia Rusă 251
19. ElveŃia 239
20. Suedia 229
21. Belgia 229
22. Turcia 200
23. Austria 189
24. Arabia Saudită 173
25. Danemarca 163
26. Hong Kong 163
27. Norvegia 162
28. Polonia 158
29. Indonezia 153
30. Africa de sud 126
31. Thailanda 122
32. Finlanda 121
33. Venezuela 120
34. Grecia 113
35. Israel 110
36. Portugalia 106
37. Iran 105
38. Egipt 99
39. Irlanda 95
40. Singapore 92
41. Malaezia 90
42. Columbia 81
43. Filipine 75
44. Chile 71
45. ExxonMobil 63
46. Pakistan 62
47. General Motors 56
48. Peru 53
719
49. Algeria 53
50. Noua Zeelandă 51
51. Cehia 51
52. Emiratele Arabe Unite 48
53. Bangladesh 47
54. Ungaria 46
55. Ford Motor 44
56. Daimler Chrysler 42
57. Nigeria 41
58. General Electric 39
59. Toyota Motor 38
60. Kuweit 38
61. România 37
62. Royal Dutch – Shell 36
63. Monaco 33
64. Ucraina 32
65. Siemens 32
66. Vietnam 31
67. Liban 31
68. BP 30
69. Wal-Mart Stores 30
70. IBM 27
71. Volswagen 24
72. Cuba 24
73. Hitachi 24
74. Total Fina Elf 23
75. Verizon Communications 23
76. Matsushita Electric Ind. 22
77. Mitsui Company 20
78. E. On 20
79. Oman 20
80. Sony 20
81. Mitsubishi 20
82. Uruguay 20
83. Republica Dominicană 20
84. Tunisia 19
85. Philip Morris 19
86. Slovacia 19
87. CroaŃia 19
88. Guatemala 19
89. Luxemburg 19
90. SBC Communications 19
91. Itochu 18
92. Kazakhstan 18
93. Slovenia 18
94. Honda Motor 18
95. Eni 18
96. Nissan Motor 18
97. Toshiba 17
98. Siria 17
99. Glaxo Smith Kline 17
100. BT 17
720
ANEXA 2
Nr. crt. Compania łara

1. LUKoil Rusia
2. Novoship Rusia
3. Latvian Shipping Letonia
4. Primorsk Shipping Rusia
5. Hrvatska Elektroprivreda CroaŃia
6. Goronje Group Slovenia
7. Far Estern Shipping Rusia
8. Podravka Group CroaŃia
9. Pliva Group CroaŃia
10. Altantska Plovidba CroaŃia
11. Krka Slovenia
12. Mol Hungarian Gas Ungaria
13. Tiszai Vegyi Kombinat Ungaria
14. Adria Airways Slovenia
15. Petrol Group Slovenia
16. Mercator Slovenia
17. Zalakeremia Ungaria
18. Skoda Group Plezen Cehia
19. Malev Airways Ungaria
20. Matador Slovacia
21. Merkur Slovenia
22. KGHM Polska Miedsz Polonia
23. Petrom România
24. Iskraemeco Slovenia
25. Intereuropa Slovenia
BIBLIOGRAFIE
1. Bradley Frank – Marketing internaŃional, Editura Teora, Bucureşti 2001
2. Danciu Victor – Marketing internaŃional. De la tradiŃional la global, Editura Economică,
Bucureşti 2001
3. Pop Al. Nicolae, Dumitru Ionel – Marketing internaŃional, Editura Uranus, Bucureşti, 2001
4. Someşan Cornel – Marketing global, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2001
5. *** - Revista Capital Nr. 38, 19 septembrie 2002
721
MANAGEMENTUL STOCURILOR
LECT. UNIV. DRD. ALEXANDRU CONSTANGIOARĂ

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Catedra de Management&Marketing
Abstract: First this paper develops the rationale for inventory in logistics system and addresses
several fundamental aspects of inventory management. An important part of the paper analyzes major
cost categories that are relevant to the inventory decisions: inventory carrying costs, order/setup costs
and expected stock out costs. Then the paper addresses the two fundamental questions of managing
inventory: how much to reorder and when to reorder.
Stocurile şi importanŃa lor

Stocurile reprezintă un ansamblu de bunuri sau articole acumulate în vederea unei
utilizări ulterioare care asigură alimentarea beneficiarului pe măsura nevoilor sale fără ca acesta
să fie perturbat de întârzâieri în livrări sau incapacitatea temporară a furnizorului de a fabrica
respectivul bun.
Pe plan mondial conceptul de stocare s-a conturat în anii ’30 prin dezvoltatea unui
sistem distinct de gestiune a stocurilor. Problematica stocurilor este extrem de diversă,
cuprinzând decizii privind dimensiunile acestora, amplasamenul în teritoriu, reducerea
cheltuielilor de stocare, portofoliul de produse sau conservare.
Ponderea stocurilor în totalul activeor unei firme variază între 14-46%. În medie
stocurile reprezintă între 17-20% din CA a unei întreprinderi. De asemenea stocurile deŃin o
pondere însemnată în PIB-ul unei întreprineri, scăzând în ultimii 20 de ani de la 20% la 13%.
Riscurile pe care le presupun stocurile sunt date de mai muŃi factori:
• Cheltuielile cu stocurile
• Imobilizarea unei părŃi însemnate din capital în stocuri
• Degradarea bunurilor
• Uzura morală a bunurilor
Aceste riscuri variază în funcŃie de poziŃia întreprinderii în lanŃul logistic, după cum
reiese din tabelul de mai jos:
Tabelul 1. Ricurile pe care le presupun stocurile

Riscuri PoziŃia în lanŃul logistic
Producător Angrosist Detailist
Lărgime Mică Mică Mare
Profunzime Mare Mare Mică
Angajament De durată De durată Termen scurt
În cazul detailistului, riscurile pe care şi le asumă sunt largi,dar nu profunde, fiind

disipate între numărul mare de produse pe care le comercializează (până şa 50.000 în cazul unui
hipermarket). Chiriile mari pe care le plătesc detailiştii îi obligă să pună accentul pe viteza de
rotaŃie a mărfurilor, de unde angajamentul lor pe termen redus. ConfruntaŃi cu un număr mare
de produse pe care le comercializează, detailiştii fac presiuni asupra angrosiştilor pentru
creşterea frecvenŃei de aprovizionare, în condiŃiile achiziŃionării unuor loturi tot mai reduse de
mărfuri. Ca atare angrosiştii sunt obligaŃi să crească preŃurile, ceea ce practic anulează avantajul
deŃinut iniŃial de detailişti. Pentru a rupe acest cerc vicios sunt necesare eforturi conjugate din
partea tuturor membrilor canalului logistic.
RaŃiunile existenŃei stocurilor sunt sintetizate mai jos:
722
Pentru stocurile de materii prime:
• Discounturi din achiziŃionarea unui volum mare de mărfuri
• Economii din consolidarea transporturilor
• Prevenirea discontinuităŃilor în producŃie
• Prevenirea discontinuităŃilor în aprovizionare
• Acoperirea riscurilor conjuncturale
Pentru stocurile de produse:
• Economii din consolidarea transporturilor
• Economii de scară (volum mare al producŃiei)
• Acoperirea cereri sezoniere: în acest sens existenŃa unei capacităŃi de producŃie
temporare, capabile să satisfacă un nivel de vârsf al cererii din sezon poate fi
ineficientă. Este mai profitabilă existenŃa unei capacităŃi de producŃie mai mică, dar
continuă pe parcursul întregului an.
• Asigurarea nivelului de sevire a clienŃilor dorit de întreprindere (prevenirea
rupturilor de stoc)
• Asigurarea ocupării forŃei de muncă
Costurile cu stocurile 374
A. Costurile de stocare propriu-zise
Această grupă de costuri are patru componente:
• Costurile de capital sau de oportunitate
• Costurile de manipulare/depozitare
• Costurile cu taxele/asigurările
• Costuri cu deprecierea /furtul mărfurilor
Costurile de capital sau de oportunitate se calculează ca un procent din valoarea
mărfurilor aflate în stoc. Se ridică deci două probleme: determinarea valorii procentului şi a
valorii bunurilor aflate în stoc. În ce priveşte valoarea procentului, în mod obişnuit această
valoare corespunde cu eficienŃa minimă a investiŃiilor firmei. În ce priveşte valoarea bunurilor
aflate în stoc, practica contabilă menŃionează trei alternative: FIFI, LIFO şi Metoda valorii
medii. Este totuşi indicat ca pentru fundamentarea deciziilor privind stocurile să nu se
folosească nici una dintre aceste metode. În cazul stocurilor de materiale se vor alege categoriile
de costuri ce vor fi luate în calcul. Cu toate că întreprinderea are două categorii de costuri de
producŃie (fixe şi variabile) accentul se va pune pe cele variabile, deoarece nivelul diferit al
stocurilor întreprnderii va avea impact doar asupra lor.
Costurile de manipulare/depozitare vizează costurile întreprinderii cu manipularea
produselor în depozite ca şi costurile cu întreŃinerea şi utiităŃile spaŃiilor de depozitare.
Costurile de stocare propriuzise sunt direct proporŃionale cu mărimea stocurilor şi
invers proporŃionale cu frecvenŃa comenzilor.
B. Costurile cu comenzile şi cu ajustarea producŃiei
Şi în costurile cu comenzile intră două categorii de costuri (fixe şi variabile). Accentul
va cădea şi de această dată asupra componente variabile, singura care va varia în funcŃie de
nivelul stocurilor.
Costurile cu ajustarea producŃiei includ costurile ajustării acesteia în vederea fabricării
unui produs ce va fi ulterior stocat. Aici intră costurile de capital necesare modificării liniilor de
producŃie dar şi cele cu forŃa de muncă.
Costurile cu comenzile şi cu ajustarea producŃiei sunt direct proporŃionale cu numărul
de comenzi şi invers proporŃionale cu mărimea stocurilor.
Datele din tabelul de mai jos exemplifică influenŃa mărimii stocurilor şi a frecvenŃei de
aprovizinare asupra celor două mari categorii de costuri tratate mai sus.
374
În plus faŃă dee cele ouă mari categorii de costuri prezentate mai există două: costurile propriuzise ale stocurior
aflate în tranzit şi costurile rupturilor de stoc.
723
Tabelul 2. InfluenŃa mărimii stocurilor şi a frecvenŃei de aprovizinare asupra costurilor de
stocare
Nr. Stocuri Costurile Sporul Costuri Sporul
Comenzi Fizice Valorice Comenzilor economii Stocare Cheltuieli
propriuzise
52 50 5000 10400 - 1250 -
26 100 10000 5200 5200 2500 1250
13 200 20000 2600 2600 5000 2500
4 650 65000 800 1800 16250 11250
2 1300 130000 400 400 32500 16250
1 2600 260000 200 200 65000 32500
În calculele de mai sus am presupus:

Valoarea unui produs (V) = $100
Costurile propriuzise cu stocurile pe valoare unitară a produsului (W) =25%
Costurile unei comenzi (A) =$200
InfluenŃa mărimii stocurilor şi a frecvenŃei de aprovizinare asupra costurilor de stocare
poate fi reprezentată grafic astfel:
Figura 1. InfluenŃa mărimii stocurior şi a frecvenŃei de aprovizionare

asupra costurilor de stocare
Managementul stocurilor
În esenŃă managementul stocurilor ridică două probleme:
• Mărimea lotuui de aprovizionat
• Momnentul aprovizionării
Se pune problema unei opŃiuni logistice de ansamblu a firmei care să vizeze sigurarea
nivelului de servire a clienŃilor dorit, în condiŃiile scăderii costurilor logistice. łinând seama de
relaŃia între nivelul de servire şi costurile logistice, dezideratul de mai sus presupune:
• EficienŃă sporită a procesării comenzilor
• EficienŃă sporită a sistemului informaŃional logistic
724
• Mijloace de transport mai rapide şi mai sigure
Managementul stocurilor este direct determinat de câŃiva factori prezentaŃi în
continuare:
• Cerere independentă versus cerere dependentă
Există două situaŃii posibile. Prima dintre ele vizează o cerere independentă, care nu
depinde de cererea altor produse. De exemplu cererea de autoturisme este independentă pe când
cea de anvelope este dependentă. În lucrările de specialitate se precizează că dependenŃa poate fi
verticală (ca atunci când asamblarea unui produs necesită o piesă componentă) sau orizontală
(ca atunci când un produs trebuie să fie însoŃit de instrucŃiuni de utilizare).
Astfel, în multe procese de producŃie, cererea de subansamble, materii prime etc.
depinde de cererea de produse finite. În contrast, cererea multor produse finite este
independentă. Natura cererii influenŃează direct opŃiunea pentru o anumită politică de stocare.
Astfel, în cazul produseor cu cerere independentă, politica de stocuri se bazează pe prognoze ale
cererii acestor produse. Invers, pentru produsele cu cerere dependentă, cererea de materii prime,
materiale, subansamble etc. va depinde de prognozele privind cererea produsului final.
• Sisteme proactive versus sisteme reactive
Politica de stocuri a întreprinderii va depinde de asemenea de abordarea cereii de către
întreprindere. Sistemele reactive (Pull - Systems) vor ”trage ” un produs de-a lungul lanŃului
logistic, odată ce se va manifesta cerere pentru acesta. În mod tipic sistemul logitic al
McDonalds este de acest tip: hamburgerii sunt pregătiŃi doar atunci când se primeşte o comandă
pentru ei. În contrast sistemele proactive anticipează cererea şi ”împinge” produsele acolo unde
este nevoie, la momentul potrivit şi în cantitatea potrivită. Sistemul reactiv al restaurantelor
McDonalds este eficient în cazul unei cereri relativ constante, dar va avea de suferit în cazul
unor fluctuaŃii majore ale cererii, ca de exemplu cum este cazul restaurantelor plasate în incinta
unor aeroporturi internaŃionale. În plus, deficienŃa majoră a sistemelor reactive este dată de
faptul că comenzile de stocuri sunt declanşate de cererea manifestată la nivelul unor unităŃi
individuale. Rezultă deci o lipsă de coordonare în aprovizionarea unităŃilor firmei. În contrast,
sistemele proactive răspund adecvat nevoilor logistice de ansamblu ale firmei, dar mai puŃin
eficient la cererea unităŃilor individuale ale firmei.
Tehnica lotului constant (Tehnica EOQ - Economic Order Quantity) în
condiŃii de certitudine
CondiŃiile de certitudine presupun cumulativ următoarele:
a) Cerere constantă cunoscută
b) Cerere satisfăcută în totalitate
c) Perioadă de reaprovizionare constantă
d) PrŃuri constante ale bunurilor
e) Nu există inventar în tranzit
f) Nu există interacŃiuni între bunurile aflate în inventar
g) Orizont de planificare nelimitat
h) Disponibilitatea capitalului
Modelul este prezentat în figura de mai jos:
725
Figura 2. Tehnica EOQ în condiŃii de certitudine
NotaŃii: Q = mărimea comenzii

R = cererea totală
A = costul comenzii
V = valoarea unitară a bunurilor
W= costurile propriuzise cu stocurile pe unitatea valorică a bunurilor
Q’= punctual de reaprovizionare
În condiŃii de certitudine avem doar două categorii de costuri cu stocurile: costuri
propriuzise de stocare (1/2QVW) şi costuri cu comenzile (AR/Q). Costurie totale cu stocurile
vor fi deci TAC = 1/2QVW + AR/Q unde TAC reprezintă costurile totale anuale cu stocurile
(Total Anual Costs).
Pentru a determina mărimea lotuui optim (Q) derivăm în raport cu Q şi punem condiŃia
ca derivata să fi nulă. Avem deci: d(TAC)/dQ = 1/2VW- AR/Q2 = 0 de unde Q= (2AR/VW)1/2
Exemplu: dacă V=$100, W= 25%, R=3600 bucăŃi iar A= $200
Atunci Q = (2*200*3600/100*0.25)1/2= 240 bucăŃi.
Punctul de reaprovizionare în condiŃii de certitudine va depinde de perioada necesară
aprovizionării şi de rata consumului.
În exemplul anterior rata consumului va fi R/Q = 3600/360 = 10 bucăŃi pe zi
Presupunem că timpul necesar reaprovzionării va fi de 8 zile, unde:
• Timpul necesar trnsmiterii comnezi: 1 zi
• Timpul necesar procesării comenzii: 2 zile
• Timpul necesar livrării comenzii: 5 zile
Rezultă că punctul de reaprovizionare va fi: Q’ = 8zile*10 unităŃi pe zi = 80 bucăŃi .
Tehnica lotului constant (Tehnica EOQ - Economic Order Quantity) în
condiŃii de incertitudine
CondiŃiile de certitudine sunt nerealiste din următoarele motive:
• Ratele de consum variază ceea ce determină o cerere variabilă
• Timpul de aprovizionare variază, oricare dintre componentele lui fiind influenŃată
de o multitudine de factori
• Există riscul degradării mărfurilor în timpul transportului, caz în care întreprinderea
trebuie să se reaprovizioneze
Pentru a face faŃă condiŃiilor de incertitudine firma trebuie să constituie un stoc de
siguranŃă. Determinarea mărimii acestuia se face prin minimizarea cheltuielilor pe care le
preupune.
726
Pentru a simplifica modelul, presupunem că variază doar cererea, timpul de
reaprovizionare rămânând constant. Prin urmare patru dintre condiŃiile lotului constant în
condiŃii de certitudine vor rămâne valbile (c-h).
În timp firma toate înregistra frecvenŃele cu care se manifestă diferitele rate de consum
şi prin urmare poate construi distribuŃia probabilităŃilor asociate dferitelor nivele ale cererii pe
parcursul perioadei de reaprovizionare. Presupunem că ea se prezintă astfel:
Cerere Probabilitate
100 0.01
110 0.06
120 0.24
130 0.38
140 0.24
150 0.06
160 0.01
Corespunzător celor 7 nivele diferite ale cererii, firma trebuie să considere 7 nivele ale
punctului de aprovizionare. Stocurle în exces sau în deficit ale întreprinderii în diferitele situaŃii
posibile rezultate din raportul cerere efectivă – punct de reaprovizionare sunt prezentate în
tabelul de mai jos (desigur este vorba de valoarea probabilă, corectată cu probabilităŃile asociate
diferitelor nivele ale cererii):
Tabelul 3. Stocurile în exces – deficit ale întreprinderii şi costurile asociate

Cererea Punctul de reaprovizionare
Probalilitate
efectivă 100 110 120 130 140 150 160
100 0.01 0 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60
110 0.06 -0.60 0 0.60 1.20 1.80 2.40 3.00
120 0.24 -4.80 -2.40 0 2.40 4.80 7.20 9.60
130 0.38 -11.40 -7.60 -3.80 0 3.80 7.60 11.40
140 0.24 -9.60 -7.20 -4.80 -2.40 0 2.40 4.80
150 0.06 -3.00 -2.40 -1.80 -1.20 -0.60 0 0.60
160 0.01 -0.60 -0.50 -0.40 -0.30 -0.20 -0.10 0
e 0 0.10 0.80 3.90 10.80 20.10 30.00

evw 0 2.50 20.00 97.500 270.00 502.50 750.00
g 30.00 20.10 10.80 3.90 0.80 0.10 0
gk=G 300 201 108 39 8 1 0
G(R/Q) 4500 3015 1620 585 120 15 0
Evw+G(R/Q) 4500 3017.50 1640 682.50 390 517.50 750
Unde: e = stocuri în exces

evw = costurile propriuyise cu stocurile de siguranŃă
g = stocuri în deficit
k = costul unitar al rupturior de stoc
gk = G= costul rupturilor de stoc pe ciclul de consum
G(R/Q) =costul total al rupturior de stoc
Evw+G(R/Q) = costurile totale ale stocurilor de siguranŃă
Am folosit datele din problema anterioară:
V=$100, W= 25%, R=3600 bucăŃi , A= $200, Q=240 bucăŃi.
În plus am presupus un cost unitar al rupturilor de stoc k = $10

Din calculele din tabelul de mai sus rezultă că cele mai mici costuri cu stocul de
siguranŃă se înregistrează la un nivel al stocului de siguranŃă de 140 bucăŃi. De menŃionat că
pentru a determina numărul de cicluri de aprovizionare (R/Q) am procedat la o simplificare,
727
folosind lotul optim rezultat în condiŃii de certitudine. Modificările vor fi însă nesemnificative,
datele putând fi folosite mai departe la determinarea lotului optim în condiŃii de incertitudine.
Pentru aceasta vom pune condiŃia ca costurile de stocare să fie minime:
TAC = 1/2QVW + AR/Q + Evw+G(R/Q)
Pentru a determina mărimea lotuui optim (Q) derivăm în raport cu Q şi punem condiŃia
ca derivata să fi nulă.
Avem deci: d(TAC)/dQ = 1/2VW- AR/Q2 – GR/Q2= 0
De unde: Q= [2R(A+G)/VW]1/2
În cazul nostru: Q = [2*3600(200+8)/100*0.25]1/2 = 242 bucăŃi.
(G=8 rezultă din tabelul 3).
Bibliografie:
1. Adam, E., ”Production and Operations Management: Concepts, Models and Behavior”,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, N. Jersey, 1985;
2. Ammer D., ” Material Management and Purchasing”, Richard Irwin, Burd Ridge, 1989;
3. Ballou, R., ”Business Logistics Management: Planning and Control”, Prentice Hall,
Englewood Cliffs, N.J., 1985;
4. Bernard J. laLonde,Paul H. Zinszer, Customer Service: Meaning and Measurements,
Chicago, III,: The Council of Logistics management, 1976.
5. Boone, L., Kurtz, D., ”Contemporary Marketing”, The Dryeden Press, 1992;
6. Bowersox D., ”Logistical Management”, McGraw, 1996;
7. Chase, R., ”Production and Operations Management”, Irwin Ed., Burr Ridge, Illinois, 1995;
8. Gattorna J. , ”Managementul Logisticii şi DistribuŃiei”, ed. Teora, 1999;
9. Constăngioară A., ”Management Logistic”, Ed. UniversităŃii Oradea, 2004.
728
TEORIA JOCULUI

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Catedra de Management &Marketing
Abstract: Game theory is the study of how optima strategies are formulated in conflict. Because
of the mathematical complexity of game theory, this module was limited to two persons and zero sum
games. A two person game allows only two people or two groups to be involved in the game. Zero sum
means that the sum of the losses of one player must equal the sum of the games of the other player. The
overall sum of the losses and gains for both players must thus equal. zero. Depending on the actual payoff
in the game and the size of the game, a number of solution techniques can be used. In a pure strategy
game, strategies for the players can be obtained without making any calculations. When there is not a
pure strategy, also called a saddle point, for both players, it is necessary to use other techniques, such us
the mixed strategy approach, dominance and a computer solution for games larger than 2x2.
În lumea afacerilor de azi competiŃia joacă un rol foarte important. Strategiile adoptate
de indvizi sau organizaŃii pot afecta profund cursul şi rezultatul propriilor noastre decizii. În
industria constructoare de autovehicule, de exemplu, strategia introducerii unor noi opŃiuni de
către unul dintre competitori va avecta profitabilitatea tuturor competitorilor de pe piaŃă. În
lumea afacerilor de azi nu pot fi luate decizii fără considerarea răspunsului celorlalte firme de pe
piaŃă.
Teoria jocului oferă o posibilitate de analiză a impactului deciziilor ceorlalŃi asupra
propriilor decizii şi rezultatele aferente. Un Joc este un concurs care implică participarea a doi
sau mai mulŃi participanŃi, numiŃi jucători, fiecare dintre ei dorind să câştige. Teoria jocului ne
arată cum să alegem strategii optime într-un conflict.
Pionerii acestei teorii pot fi consideraŃi John von Neumann şi Oscar Morgenstern prin
lucrarea ”Theory of games and economic behavior”. IniŃial teria jocului a fost utilizată în
planificarea strategiilor în cel de al doilea război mondial. De atunci Teoria Jocului a fost
folosită în numeroase situaŃii implicând negocierile sindicale, de afaceri sau de altă natură.
Teoria Jocului continuă să fie importantă şi asăzi. În 1994 John Harsanui, John Nash şi
Reinhard Selton au primit premiul Nobel în economie pentru contribuŃia lor la dezvoltarea
Teoriei Jocului. Nash a dezvoltat conceptul de echilibru Nash ca şi celebra situaŃie de negociere
care de asemenea îi poartă numele, reperele Teoriei moderne a Jocului.
Modelele de Jocuri pot fi clasificate după numărul de jucători, numărul alternativelor
avute în vedere de fiecare dintre jucători ca şi rezultatul net al jocului. Din cauza complexităŃii
aparatului matematic implicat, prezenta lucrare se va limita la studiul Jocurilor de sumă zero cu
doi jucători. Un joc de doi jucători, aşa cum îi spune şi numele, este acel joc care implică doar
două părŃi, ca de exemplu negocierile bipartite între sindicarte şi patronat. Pentru simplicitate
vom nota cei doi jucători cu X şi Y. Jocurile ”de sumă zero” sunt acele jocuri în care piederile
suferite de un jucător sunt egale cu câştigurile celuilalt. Astfl, dacă X câştigă $20, Y va pierde
$20. Însumând toate câştigurile şi pierderile celor doi jucători, rezultatul va fi întotdeauna nul,
motiv pentru care şi acest tip de joc se numeşte ”de sumă zero”.
Teoria Jocurilor deseori asumă că pentru ca una dintre părŃi să câştige cealaltă trebuie să
piardă (strategie win-lose) În industria auto, de exemplu, producătorii acordă deseori discounturi
care le aduc câştiguri, în detrimentul celorlalŃi concurenŃi. Cu toate acestea, o strategie win-lose
prezintă dezavantajul că este repede contracarată de concurenŃi. În cazul de faŃă concurenŃii pot
şi ei acorda discounturi, ceea ce va anula avantajul iniŃial deŃinut de producătorul nostru. Prin
urmare, pe termen lung, o strategie win-lose se va transforma într-o strategie lose-lose, în care
ambele părŃ vor pierde – în cazul exemplului nostru datorită reducerii profitabilităŃii
concurenŃilor prin reduerea veniturilor datorită discounturilor acordate. Prinschimbând
729
termenilor jocului este posibil să se găsească strategii de care să beneficieze toate părŃile
implicate – aceasta fiind soluŃia raŃională la orice situaŃie care implică mai mute părŃi. ÎnvăŃând
acest lucru, GM a lansat un credit card ingenios: cardul putea fi folosit la cumpărături pe
întreaga perioadă a anului, în schimbul unei dobânzi similare cu cea a altor produse de credit.
Dar deŃinătorul unui astfel de card putea beneficia de un discount la cumpărarea unei maşini
marca GM egal cu valoarea a 5% din creditele angajate pe parcursul anului. În acest fel preŃurile
maşinilor noi vândute nu a mai avut practic de suferit – discounturile acordate erau acoperite din
dobânzile percepute pentru creditele acordate. În final toată lumea a avut de câştigat.
Limbajul Jocurilor
Să considerăm pentru început un joc simplu. Să presupunem existenŃa unui duopol - de
exemplu existenta a doar doi producători de maşini de gătit. Să presupunem de asemenea că
piaŃa maşinilor de gătit a fost stabilă până nu de mult (cotele de piaŃă ale celor doi), când unul
dintre producători (X) a dezvoltat două strategii promoŃionale, una care utilizează spoturi radio
şi cealaltă care utilizează publicitatea într-un ziar naŃional. Desigur că celălalt producător (Y), ca
şi răspuns la aeastă situaŃie, va pregăti la rândul lui o campanie promoŃională similară.
Rezultatele competiŃiei dintre cei doi sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Strategia lui X Strategia lui Y Rezultat

(modificarea cotei de piaŃă %)
X1 (utilizează radioul) Y1 (utilizează radioul) X =2 (câstigă ); Y= - 2 (pierde)
X1 (utilizează radioul) Y2 (utilizează presa) X= 7 (câstigă ); Y = - 7 (pierde)
X2 (utilizează presa) Y1 (utilizează radioul) X= 6 (câstigă ); Y = - 6 (pierde)
X2 (utilizează presa) Y2 (utilizează presa) X= -4 (pierde ); Y = 4 (câstigă)
Ele pot fi sintetizate astfel:
Tabelul 1 Rezultatele strategiilor jucătolui X

Y1 Y2
X1 2 7
X2 6 -4
Jocurile cu strategii pure

În unele cazuri, jucătorii vor opa pentru doar una dintre strategii, denumită strategie
dominantă.
Considerăm următorul exemplu:
Tabelul 2. Jocurile cu strategii pure

Y1 Y2
X1 3 5
X2 1 -2
În exemplul de mai sus, dacă Jucătorul X alege prima strategie, cel mai prost reultat (3)
va fi superior rezultatului cel mai bun în cazul cîn care ar opta pentru a doua strategie(1). Prin
urmare jucătorul X va opta pentru strategia X1 indiferent de strategia aleasă de concurentul său.
La rândul său, al doilea jucător, cunoscând faptul că X va opta întotdeauna pentru X1, va încerca
să îşi minimizeze pierderile alegând strategia Y1. În acest caz el va pierde doar 3 puncte, pe când
dacă ar opta pentru a doua strategie ar pierde 5 puncte. Acest Joc poartă numele de Joc cu
strategii pure. În cazul acesta, jocul va avea un punct de echilibru, care va coincide cu rezultatul
jocului.
Desigur, în realitate cei doi jucători este posibil să nu realizeze de la început faptul că
jocul are un punct de echilibru. Acest lucru va deveni însă evident după ce vor juca o perioadă
de timp. Ulterior ei vor opta pentru o singură strategie.
730
Există o metodă rapidă pentru a afla dacă un joc are un punct de echilibru. Trebuie
respectată condiŃia: punctul de exhilibru va fi acea valoare maximă pe coloana sa şi minimă pe
rândul său. În exemplul de mai sus 3 este valoarea maximă pe coloană (3,1) şi minimă pe rând
(3,5).
A doua metodă ce poate fi folosită pentru determinarea punctului de echilibru este
criteriul MINIMAX. Astfel un joc va avea un punc de echilibru dacă a minimiza pierderile
maxime ale unia dintre jucători echivalează cu a maximiza câştigurile minime ale celuilalt.
Acest principiu reiese din datele de mai jos:
Tabelul 3. Principiul MINIMAX

Y2
Y1
X1 10 6 6
X2 -12 2 -12
10 6
Maximizarea câştigurilor minime pentru jucătorul X:

• Optând pentru X1, în cele mai proaste condiŃii X câştigă 6 puncte
• Optând pentru strategia X2, în cele mai proaste condiŃii X pierde 12 puncte
• Este preferabilă strategia X1, pentru care câştigurile sunt maxime
Minimizarea pierderilor maxime ale jucătorului Y:
• Optând pentru Y1, în cele mai proaste condiŃii Y pierde 10 puncte
• Optând pentru strategia Y2, în cele mai proaste condiŃii Y pierde 6 puncte
• Este preferabilă strategia Y2 pentru care pierderile sunt minime
Jocurile cu strategii mixte
Când nu există un punct de echilibru, jucătorii vor opta pentru fiecare dintre strategiile
dispoibile. Se pune deci problema determinării proporŃiei în care vor fi preferate strategiile
disponibie, astfel încât fiecare jucător să îşi maximizeze câştigul, indiferent de strategia aleasă
de concurent.
Pentru jocurile 2X2, unde fiecare jucător are la dispoziŃie doar 2 strategii:
Q desemenază proporŃia din timpul alocat strategiei X1, iar 1- Q desemnează proporŃia
în care este preferată strategia X2;
P desemenază proporŃia din timpul alocat strategiei Y1, iar 1- P desemnează proporŃia în
care este preferată strategia Y2;
Considerăm următorul exemplu:
Tabelul 4. Jocurile cu strategii mixte

Y1 (P) Y2 (1-P)
X1 (Q) 4 2
X2 (1-Q) 1 10
Pasul I. Determinarea lui Q, (1-Q), P, (1-P)

CombinaŃia X1- X2 optimă pentru X va fi asigurată atunci când câştigurile lui X dacă
optează pentru X1, indiferent de strategia aleasă de Y, vor fi egale cu cele opŃinute în cazul în
care optează pentru X2, indiferent de strategia aleasă de Y.
Dacă X alege strategia X1, câştigurile sale vor fi: 4Q + (1-Q);
Dacă X alege strategia X2, câştigurile sale vor fi 2Q + 10(1-Q);
Atunci 4Q + (1-Q) = 2Q + 10(1-Q) de unde Q = 9/11 iar (1-Q) = 2/11;
Dacă Y alege strategia Y1, câştigurile sale vor fi: 4P + 2(1-P);
Dacă Y alege strategia Y2, câştigurile sale vor fi P + 10(1-P);
Atunci 4P + 2(1-P)= P + 10(1-P) de unde P = 8/11 iar (1-Q) = 3/11;
Pasul 2. Calculul soluŃiei unui joc cu strategii mixte
731
Tabelul 5. Calculul soluŃiei unui joc cu strategii mixte
Y1 (8/11) Y2 (3/11)
X1 (9/11) 4 2
X2 (2/11) 1 10
Rezultatul jocului poate fi obŃinut ponderând fiecare valoare din tabel cu probabilităŃile
corespunzătoare celor două strategii implicate în obŃinerea ei De exemplu obŃinerea valorii 4
implică folosirea strategiei X1 cu probabilitatea aferentă 9/11 şi a strategiei Y1 cu probabilitatea
aferentă 8/11.
Deci rezultaul jocului (acel rezultat obŃinut în urma unu număr mare de jocuri) va fi:
4x9/11x8/11 + 2x9/11x3/11 + 1x2/11x8/11 + 10x2/11x3/11 = 38/11 = 3,46
Există însă şi o metodă mai scurtă pentru determinarea rezultatului unui astfel de joc
mixt. łinând seama de faptul că strategiile optime sunt obŃinute egalând câştigurile unui jucător
pentru fiecare dintre cele două strategii, rezultă că soluŃia problemei poate fi obŃinută simplu
calculând câştigurile unui jucător.
Astfel, câştigurile lui X sunt: (4x9/11 + 1x2/11) = 2x9/11 + 10x2/11 = 38/11
Bibliografie:
1. Barry Render, Ralph Stair, ”Quantitative analysis for management”, Prentice Hall Inc.,
1997;
2. Berenson Levile, ” Basic business statistics, Prentice hall, 1996;
3. Chase, R., ”Production and Operations Management”, Irwin Ed., Burr Ridge, Illinois, 1995.
732
CONTROLUL ACTIVITĂłII LOGISTICE

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Catedra de Management&Marketing
Abstract: First this paper develops the rationale for control in logistics system and addresses
several fundamental aspects of the process. An important part of the paper analyzes major aspects of
logistics that are relevant to the efficiency of the logistic process: logistics costs, customer service,
productivity and quality. Then the paper approaches control from an external perspective, based on
Benchmarking and PIMS Model.
Un studiu efectuat de Universitatea din Ohio subliniază importanŃa controlului şi

evaluării rezultatelor logistice ale firmei. Concluziile acestui studiu arată că firmele angajate în
evaluarea şi controlul corespunzător al activităŃilor logistice au rate ale profitului mai mari cu
14-22 % decât media.375. Potrivit aceluiaşi studiu, eficienŃa logisticii firmei este determinată de
următorii factori:
Tabelul 1. Factorii care determină eficienŃa logisticii

PoziŃia ocupată
Factori America Orientul
Europa
de Nord îndepărtat
Managementul relaŃiilor între membrii canalelor 4 3 7
logistice
ProtecŃia mediului 9 10 9
Globalizarea 10 8 10
Tehnologia informaŃională 1 1 1
Politica de stocuri 5 5 4
Reengineering-ul infrastructurii logistice 6 6 2
Structura organizaŃională 8 9 8
Măsurarea performanŃelor 2 2 3
Strategii logistice integratoare 7 7 5
Strategii logistice personalizate 3 4 6
După cum reiese din datele de mai sus, per global măsurarea şi controlul performanŃelor
logisticii ocupă locul doi între factorii care contribuie la eficienŃa activităŃii logistice a firmei.
Evaluarea şi controlul strategiei presupune:
• monitorizarea performanŃelor activităŃilor logistice: implică măsurarea rezultatelor
activităŃilor logistice şi transmiterea acestora către cei interesaŃi (factori de decizie
sau clienŃi);
• controlul apare ca o comparare între rezultatele dorite şi cele obŃinute. Această fază
este similară celei iniŃiale în care se făcea analiza mediului intern şi extern al
organizaŃiei. Ea creează premisele pentru realizarea buclelor de feed-back ale
procesului care permit intervenŃia corectivă asupra unor elemente aferente
implementării strategiei sau chiar formulării strategiei. CorecŃia poate fi impusă
375
Council of Logistics Management, ”World Class Logistics. The Challenge of Managing Continuous Change ”,
Oak Book, 1995;
733
asupra oricărui element al procesului (aşa cum rezultă din figura 40), urmărind
obŃinerea unor rezultate globale superioare.
Procesul de evaluare şi control poate fi reprezentat astfel:
Figura 1. Procesul de Evaluare şi Control
Alegerea mărimilor de măsurat va depinde de fiecare organizaŃie în parte. Alegerea lor

poate fi făcută într-o perspectivă funcŃională sau procesuală.
În cazul unei perspective funcŃionale vor fi măsurate performanŃele diferitelor activităŃi
logistice. În mod tipic se va urmări:
• Timpul de înregistrare a unei comenzi;
• Timpul necesar procesării comenzilor pe client / produs / zonă;
• Timpul de livrare a mărfurilor pentru fiecare comandă / produs / zonă;
• Mărimea comenzilor pe client / produs / zonă;
În cazul unei perspective procesuale accentul cade pe măsurarea şi controlul
performanŃelor logistice de ansamblu precum şi pe nivelul de servire a clienŃilor. Această
orientare este superioară celei funcŃionale deoarece eficienŃa operaŃională nu implică obligatoriu
eficienŃa logistică de ansamblu: de exemplu, eficienŃa operaŃiilor de înregistrare a comenzilor
poate fi măsurată prin numărul comenzilor înregistrate în unitatea de timp. Cu toate acestea, un
număr mare de comenzi înregistrate în unitatea de timp va face imposibilă servirea
corespunzătoare a clientului, operatorii neavând timp să asculte cu atenŃie ce spune clientul.
Pentru monitorizarea şi controlul activităŃilor logistice vor fi culese date din sistemul
înregistrărilor interne (măsurarea şi controlul intern al performanŃelor logistice), fie din surse
externe, prin cercetări de piaŃă sau folosirea unor modele de control strategic precum
Benchmarking-ul sau modelul PIMS (măsurarea şi controlul extern al performanŃelor logistice).
A. Măsurarea şi controlul intern al performanŃelor logistice
În acest caz performanŃele activităŃilor logistice vor fi analizate prin raportarea
rezultatelor curente la rezultatele anterioare ori la obiectivele propuse. Vor fi urmărite
următoarele categorii de rezultate:
Costurile logistice
Costurile logistice reflectă în mod direct eficienŃa desfăşurării diferitelor activităŃi
logistice. În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele costuri logistice urmărite de
producători, angrosişti şi detailişti.
Tabelul 2. Principalele categorii de costuri logistice monitorizate

Procentul de monitorizare
Costuri logistice
Producători Angrosişti Detailişti
Costuri logistice totale 87.6 74.8 82.1
734
Costuri logistice unitare 79.7 63.8 78.6
Costuri logistice ca procentaj din vânzări 83.3 81.2 79.5
Costuri cu transportul la aprovizionare 86.0 80.0 87.5
Costuri de transport în distribuŃia fizică 94.4 88.3 90.6
Costuri de depozitare 89.0 85.7 89.9
Costuri administrative 80.0 79.1 76. 7
Costuri cu procesarea comenzilor 52.0 45.8 45.7
Costuri cu forŃa de muncă 78.6 71.4 86.2
ComparaŃii cu bugetul alocat 96.6 86.6 86.5
EvoluŃia costurilor 76.9 59.1 61.4
Costurile pe produs 59.2 46.8 27.8
Notă: procentele reflectă proporŃia celor care monitorizează diferitele categorii de costuri;
Sursa: Council of Logistics Management,
”World Class Logistics. The Challenge of Managing Continuous Change ”, Oak Book, 1995
Nivelul de servire a clienŃilor

Indicatorii din această categorie vizează măsura în care firma poate satisface nevoile
clienŃilor. Cei mai cunoscuŃi dintre ei sunt prezentaŃi în continuare:
Tabelul 3. Nivelul de servire a clienŃilor

Indicatori
Rupturile de stoc 80.6 72.9 71.6
Erorile de expediere a mărfurilor 83.0 78.9 81.9
Nivelul de serviciu 82.7 70.5 76.9
Mărfuri returnate 77.1 69.2 58.7
Perioada de expediere a mărfurilor 69.9 34.7 56.4
Feedback-ul clienŃilor 90.3 85.6 84.1
Feedback-ul forŃelor de vânzare 87.9 85.0 51.5
Studii de piaŃă 68.8 51.6 58.9
Productivitatea
Productivitatea se măsoară ca raport între rezultatele obŃinute şi cheltuielile necesare. În
cazul în care atât numitorul cât şi numărătorul pot fi clar determinate, calcularea indicilor de
productivitate este o muncă de rutină. Se poate întâmpla însă ca mărimile de la numitor sau
numărător să nu poată fi clar determinate. În unele cazuri este imposibil de apreciat măsura în
care anumite costuri contribuie la sporul de rezultate. Există trei categorii de indici de
productivitate: (a) indici statici (atunci când se calculează productivitatea unei anumite activităŃi
sau operaŃii la un moment dat); (b) indici dinamici (calculaŃi ca raport a doi indici statici, ei
reflectă evoluŃia productivităŃii de la o perioadă la alta) şi (c) indici micşti (nu sunt indici de
productivitate propriu-zişi ci mai degrabă diverşi indicatori care, chiar dacă nu exprimă în mod
direct productivitate, o influenŃează în mod direct. Aici intră profitabilitatea, eficienŃa,
eficacitatea, nivelul de servire a clienŃilor etc.).
Tabelul 4. Monitorizarea productivităŃii

Indicatori
UnităŃi livrate pe salariat 54.8 53.1 61.4
UnităŃi livrate pe unitate de cheltuială cu
51.9 43.7 63.9
forŃa de muncă
735
Comenzi pe reprezentant vânzări; 38.7 51.7 15.5
ComparaŃii dinamice 76.3 74.6 86.4
Măsura îndeplinirii obiectivelor 76.2 69.2 82.1
Gestiunea resurselor
În acest caz se va urmări eficienŃa utilizării diferitelor categorii de resurse. Principalii
indicatori calculaŃi sunt prezentaŃi în tabelul de mai jos:
Tabelul 5. Gestiunea resurselor

Indicatori
Viteza de rotaŃie a mărfurilor 81.9 85.2 82.6
Costurile de stocare 68.6 68.3 55.6
Nivelul diferitelor categorii de stocuri 86.9 80.7 74.1
Bunuri de inventar uzate moral sau deteriorate 85.7 79.7 73.1
Rentabilitatea activelor nete 66.9 65.9 55.0
Rentabilitatea investiŃiilor 74.6 74.8 67.9
Calitatea
Indicatorii din această categorie urmăresc determinarea eficacităŃii unor procese şi nu a
unor activităŃi. Principalii indicatori calculaŃi sunt prezentaŃi în tabelul următor:
Tabelul 6. Calitatea
Indicatori
FrecvenŃa pagubelor 67.4 44.7 60.8
Pagubele valorice 74.6 55.6 67.1
Numărul plângerilor primite 75.7 68.9 67.5
FrecvenŃa returnărilor de produse 77.1 69.0 63.9
Costurile cu mărfurile returnate 68.0 57.7 54.2
Tot mai frecvent, calitatea serviciilor oferite clienŃilor este determinată prin conceptul
aşa numitei ”comenzi perfecte”. O comandă perfectă este cel mai sintetic indicator de exprimare
a calităŃii serviciilor şi activităŃilor logistice, sintetizând eficacitatea tuturor activităŃilor şi
operaŃiilor logistice, începând cu înregistrarea comenzii şi terminând cu expedierea mărfurilor în
cantitatea şi sortimentul dorit, la momentul dorit de client.
B. Măsurarea şi controlul extern al performanŃelor logistice
Aspectele monitorizate în acest caz sunt: (a) imaginea firmei, respectiv felul în care
activităŃile logistice desfăşurate sunt percepute de clienŃi; (b) Benchmarking-ul şi modelul PIMS
736
În ce priveşte imaginea firmei, informaŃiile pot fi obŃinute prin studii de piaŃă specifice.
Cel mai adesea sunt administrate chestionare urmărind felul în care clienŃii percep serviciile ce
le sunt oferite ca şi diferite aspecte ale activităŃilor logistice desfăşurate.
În ce priveşte modelele de control strategic, o importanŃă deosebită o au modelul PIMS
şi Benchmarking-ul. Modelul PIMS oferă indicii cu privire la potenŃialul de succes al fiecărei
strategii iar în ce priveşte Benchmarking-ul, performanŃa factorilor cheie vizaŃi este raportată la
performanŃele înregistrate de alte organizaŃii etalon considerate ca repere strategice.
Caracteristicile unui sistem eficient de măsurare şi control a performanŃelor logistice
De multe ori rapoartele privind rezultatele înregistrate nu reflectă relaŃia între costurile
logistice şi beneficiile antrenate de acestea. Aceasta se datorează de cele mai multe ori distanŃei
între producŃie şi consum. Revenind la exemplul privind articolele de camping, am arătat că
între producŃia şi sezonul de comercializare al acestora sunt şase luni, timp în care mărfurile
antrenează cheltuieli logistice (în principal de depozitare), care vor fi recuperate doar odată ce
mărfurile vor fi vândute. În aceste cazuri este important ca măsurarea şi controlul cheltuielilor
logistice să se facă prin compararea acestora cu bugetul alocat potrivit planurilor logistice .
În măsurarea şi controlul performanŃelor logistice, cele mai multe rapoarte prezintă date
statice, privind rezultatele înregistrate la un anumit moment. Cu toate acestea, analizele făcute
trebuie să fie dinamice, surprinzând evoluŃia performanŃelor logistice în timp. În acest sens,
indicii statici de productivitate pot prezenta puŃină relevanŃă, importantă fiind evoluŃia unui
fenomen în timp ori comparaŃia cu obiectivele propuse.
Un sistem eficient de măsurare şi control al performanŃelor logistice trebuie să fie în
măsură să prevină abaterile de la standardele propuse. O reacŃie corectivă este de multe ori
tardivă, punând în pericol politica firmei de servire a clienŃilor. Astfel, în cazul politicii privind
stocurile, este esenŃial ca atunci când nivelul stocului se apropie de nivelul de alarmă, sistemul
de monitorizare şi control să notifice factorii de decizie şi situaŃia să fie remediată, chiar dacă
aceasta presupune depăşirea bugetului iniŃial alocat acestui scop.
Bibliografie:
1. Adam, E., ”Production and Operations Management: Concepts, Models and Behavior”,
Prentice Hall, Englewood Cliffs, N. Jersey, 1985;
2. Ammer D., ” Material Management and Purchasing”, Richard Irwin, Burd Ridge, 1989;
3. Ballou, R., ”Business Logistics Management: Planning and Control”, Prentice Hall,
Englewood Cliffs, N.J., 1985;
4. Bernard J. laLonde,Paul H. Zinszer, Customer Service: Meaning and Measurements,
Chicago, III,: The Council of Logistics management, 1976.
5. Boone, L., Kurtz, D., ”Contemporary Marketing”, The Dryeden Press, 1992;
6. Bowersox D., ”Logistical Management”, McGraw, 1996;
7. Chase, R., ”Production and Operations Management”, Irwin Ed., Burr Ridge, Illinois, 1995;
8. Gattorna J. , ”Managementul Logisticii şi DistribuŃiei”, ed. Teora, 1999;
9. Constăngioară A., ”Management Logistic”, ed. UniversităŃii oradea, 2004.
737
DEZVOLTĂRI ALE MODELULUI DE INTERACłIUNE A
PRESTATORULUI CU CLIENTUL IN MARKETINGUL
SERVICIILOR
LECT. UNIV. DRD. DORIN C. COITA

E-mail: dorin.coita@rdslink.ro
LECT. UNIV. DR. MARIA MADELA ABRUDAN
E-mail: m_abrudan@yahoo.com
LECT. UNIV. DR. ADRIAN MICU
Universitatea „Dunărea de Jos” GalaŃi
E-mail: mkdradrianmicu@yahoo.com
This work brought a contribution to the servuction model, developed by french authors Eric
Langeard and Pierre Eiglierin 1975. The aim is to underline the different physical areas that contribute
to the process of delivering a service and the different categories of participants. Service organizations
have to manage the process, taking these into account.
Modelul de interacŃiune a prestatorului cu clientul

Avem în vedere următorul model de operaŃionalizare a întâlnirii dintre client şi
prestator:
Figura 1. Modelul de interacŃiune a prestatorului cu clientul

(Adaptat după modelul Servuction, autori Eric Langeard şi Pierre Eiglier)
Realizat pe baza modelului „Servuction”, modelul propus descrie traseul fizic al

clientului unei unităŃi prestatoare, din momentul intrării până în momentul ieşirii. Pe parcursul
acestui traseu au loc mai multe interacŃiuni cu elementele care compun sistemul de furnizare a
serviciilor. Modelul identifică şi tratează diferitele interacŃiuni care au loc în cadrul unităŃii
prestatoare, evidenŃiază modul de formare a experienŃei clientului, oferă un tablou general al
prestaŃiei, o imagine de ansamblu necesară pentru managerul prestator.
Din punct de vedere funcŃional, modelul de interacŃiune a prestatorului cu clientul arată
cum se realizează funcŃia de producŃie (operaŃională) în cadrul unităŃii prestatoare simultan cu
consumul serviciilor de către client.
738
Pornim de la premisa că experienŃa pe care clientul şi-o formează în urma procesului de
servire la care participă este un rezultat complex al multor factori care acŃionează în locul şi în
timpul în care se prestează serviciul. Vom analiza în continuare cadrul fizic şi organizatoric care
participă la interacŃiunea cu clientul precum şi participanŃii la procesul de servire.
Zonele fizice ale unităŃii prestatoare: Analiza spaŃiilor de interacŃiune cu
clientul
Conform modelului, distingem mai multe zone sau spaŃii fizice care se pot delimita în
cadrul unităŃii prestatoare:
Zona ascunsă clientului. Aici clientul nu are acces, fie pentru că prezenŃa sa nu este
necesară, fie că este chiar interzisă sau total neadecvată. O putem asemăna cu „culisele” sau
„spatele scenei” unui teatru. Se mai folosesc termenii de „backstage” sau „backoffice”. În aceste
spaŃii au loc activităti, procese şi operaŃiuni de cea mai mare importanŃă pentru prestarea
serviciilor. Rolul angajaŃilor care lucrează în aceste zone este să creeze premisele, să sprijine sau
să deruleze activităŃile şi operaŃiunile care au loc la contactul cu clientul. Uneori zona ascunsă
funcŃonează ca o uzină internă, fiind responsabilă cu funcŃiunea de producŃie a unităŃii
prestatoare (bucătăria unui restaurant sau laboratorul de procesare a rezultatelor unei analize
medicale, de exemplu).
Zona vizibilă sau deschisă clientului. Această zonă, la rândul ei, poate fi împărŃită în
trei părŃi, în funcŃie de posibilitatea de acces curent a clientului:
Zona operaŃiunilor curente ale prestatorului. Această zonă este deschisă privirii
clientului, însă de regulă, clientul nu are acces fizic în interiorul ei. Este zona în care se mişcă
personalul de contact cu clienŃii. Uneori, personalul din zona ascunsă face incursiuni în zona de
operaŃiuni curente, devenind vizibili pentru clienŃi o scurtă perioadă de timp, în scopul de a
susŃine operaŃiunile de servire a clienŃilor.
Linia de front desemnează spaŃiul îngust de interacŃiune dintre personalul firmei
prestatoare şi clienŃi, interfaŃa concretă a clientului cu serviciul.
TradiŃional, linia de front a fost reprezentată de tejghea şi în multe din serviciile
moderne tejgheaua se mai întâlneşte încă. Aceasta este de regulă o tăblie despărŃitoare de lăŃime
nu mai mare de 1,20 m (mâna întinsă a clientului trebuie să poată atinge mână întinsă a
angajatului prestator). Linia de front mai poate lua forma unui ghişeu, a unei mese de birou cu
cel puŃin două scaune alături sau a unui spaŃiu de întâlnire amenajat cu canapea ori fotolii.
În preajma liniei de front clienŃii se aglomerează fie pentru a face comanda, fie pentru a
aştepta să le vină rândul să fie serviŃi. Pentru a nu îi lăsa pe clienŃi să se aglomereze sau să
aştepte prea mult, prestatorii prevăd mai multe posturi de lucru la aceeaşi linie de front. Linia de
front devine astfel „frontul de interacŃiune” dintre angajaŃii firmei şi personalul prestator. Aici se
concentrează o mare parte a interacŃiunilor pe care clienŃii le au atât cu reprezentanŃii
prestatorului cât şi cu ceilalŃi clienŃi.
În spaŃiul în care se deplasează clientul în cadrul intern al unităŃii prestatoare, pot exista
mai multe linii de front, fiecare având configuraŃii diferite. În cazul serviciilor bancare, clientul
va avea o primă confruntare cu reprezentantul comercial al băncii la o masă de discuŃii, o a două
cu responsabilul de cont la o tejghea, o a treia cu casierul la ghişeu. Fiecare dintre aceste
confruntări au loc în zone de front cu configuraŃie diferită.
Este necesar ca facilităŃile funcŃionale de prestare a serviciilor să se afle în imediata
apropiere a liniei de front iar angajatul prestatorului să nu se părăsească linia de front pe tot
parcursul procesului de servire a clientului. Linia de front trebuie să fie dotată cu toate cele
necesare prestării rapide a serviciilor: maşini aparatură şi instalaŃii necesare prestării, tehnică de
comunicare: telefon, fax, computere, acces la Internet sau Intranetul firmei. Linia de front
presupune investiŃii consistente în facilităŃi de prestare, în ambianŃă, amenajări şi decoraŃiuni
menite să facă interacŃiunea cu clientul eficientă, rapidă şi plăcută.
Una din problemele liniei de front este tocmai forma ei fizică sugerând mai degrabă
despărŃirea decât apropierea angajaŃilor prestatori de client. Motivul pentru care linia de front ia
forme atât de diverse este tocmai dorinŃa prestatorului de a sugera că se apropie de client şi că
nu îl Ńine la distanŃă. O altă problemă a liniei de front este aglomerarea clienŃilor în preajma ei.
739
Managerii de operaŃiuni ştiu că fenomenul cozilor sau rândului de aşteptare are efecte negative
pentru toŃi cei implicaŃi în procesul de prestare. ClienŃii devin nerabdători, nervoşi şi îl privesc
cu insistenŃă pe angajatul prestator, evaluându-i timpii necesari fiecărei mişcări. AngajaŃii
prestatori devin iritaŃi şi stresaŃi iar aceste sentimente negative afectează procesul de prestare a
fiecărui serviciu. Peste toate acestea se pot suprapune clienŃi grăbiŃi sau nepoliticoşi care sar
peste rând sau solicită servire preferenŃială. Aceste situaŃii pot produce tensiuni, frustrări şi
nemulŃumiri de natură să afecteze satisfacŃia clienŃilor.
Uneori, regulile servirii impun distanŃarea cozii sau a rândului de aşteptare de linia de
front, în scopul asigurării confidenŃialităŃii sau al sentimentului de siguranŃă ori de confort al
clientului. Accesul celor care stau la rând la locul de servire din cadrul liniei de front se poate
face printr-un sistem de programări sau rezervări bazate pe numere de ordine sau pe anunŃarea
sonoră sau luminoasă a următorului client care urmează să fie servit.
Zona de aşteptare, de servire sau de consum a serviciilor este un spaŃiu mai larg în care
clienŃii sunt dispuşi pentru a aştepta, pentru a fi serviŃi sau a consuma serviciul sau participă la
realizarea unor faze ale procesului de prestare. Cel mai potrivit exemplu este sala de mese a
unui restaurant, sala de aşteptare a unui cabinet medical, saloanele unui spital sau sala de lectură
a unei şcoli. Zona trebuie să fie prin construcŃie dimensionată, amenajată şi dotată pentru a
putea fi folosită corespunzător în procesul de servire. Tot aici se includ şi alte spaŃii interne
având funcŃionalităŃi specifice cum ar fi garderoba sau toaleta.
Zona de aşteptare, de servire sau de consum este parte integrantă a unităŃii prestatoare.
Ea este o parte a ambianŃei oferite clienŃilor de organizaŃia prestatoare. ClienŃii întâlnesc această
zonă, de multe ori, înainte de a comanda serviciul propriu zis şi îşi fac o primă părere asupra
serviciului în funcŃie de modul în care arată ea. Aici se află o mare parte a clienŃilor care tocmai
au fost serviŃi sau care încă nu au fost serviŃi. Ei reprezintă o altă carte de vizită a firmei
prestatoare în ochii unui client nou.
1. Zona de proximitate reprezintă o extindere a prezenŃei organizaŃiei prestatoare în
exteriorul clădirii în care are loc prestarea serviciilor. Zona de proximitate
îndeplineşte următoarele funcŃii şi cuprinde următoarele elemente:
• asigură semnalizarea exterioară a prezenŃei şi a funcŃionării unităŃii prestatoare
prin faŃada întreŃinută, reclame luminoase şi indicatoare orientative etc;
• asigură accesul clienŃilor din exteriorul către interiorul unităŃii prestatoare prin
drumuri şi căi de acces amenajate, trotuarul din faŃa firmei sau spaŃiile verzi
amenajate şi întreŃinute, locuri de parcare pentru clienŃi, căi de acces cu
autocarul, sau facilităŃi fizice pentru accesul persoanelor cu dizabilităŃi etc;
• asigură extinderea zonei de servire pentru a valorifica anumite elemente sau
condiŃii naturale care potenŃează sau creşte valoarea serviciilor oferite prin
amenajarea teraselor, curŃilor, grădinilor, piscinelor, pavilioanelor pentru a
putea servi clienŃii afară, în aer liber, a servirii şoferilor direct în maşină etc.
ParticipanŃii la procesul de prestare
În cadrul zonelor descrise mai sus se află următoarele categorii de persoane care îşi
aduc contribuŃia la procesul de prestare a serviciilor şi contribuie într-un fel sau altul la
experienŃa de servire a clientului.
2. Personalul angajat al unităŃii prestatoare. Îl clasificăm şi îl distingem după mai
multe criterii: frecvenŃa contactului cu clientul: personal care intră în contact cu
clientul permanent, periodic, ocazional şi întâmplător; rolul personalului în
prestarea serviciului: contactorii (personalul de contact), modificatorii,
influenŃatorii şi izolaŃii; poziŃia postului de lucru în raport cu servicirea clientului:
personal din zona vizibilă („din faŃă”: frontstage, front-office) şi personal din zona
invizibilă („din spate”: backstage sau back-office). Putem clasifica personalul
prestator după rolul lor în piesa de teatru care este procesul de servire a clientului:
regizori, actori, figuranŃi sau spectatori.
3. ClienŃii. Principiul de bază în marketingul serviciilor este că clienŃii interacŃionează
între ei. În interacŃiunea pe care fiecare client o are cu prestatorul poate fi influenŃat
740
de prezenŃa, aspectul, notorietatea sau formele de manifestare ale celorlalŃi clienŃi.
InfluenŃa celorlalŃi clienŃi poate fi pozitivă sau negativă. Este necesar ca prestatorul
să studieze atent şi să cunoască această influenŃă pentru a nu ajunge în situaŃia
nefericită în care un client (o categorie) respinge un alt client (categoriie de clienŃi)
prin simpla lui prezenŃă, aspect sau manifestare în sau în preajma spaŃiului de
servire. Problema interacŃiunii clienŃilor între ei se poate rezolva prin stabilirea şi
urmărirea respectării codurilor de conduită şi comportament ale clienŃilor, prin
separarea spaŃială a clienŃilor care au caracteristici diferite, prin program (orar)
diferenŃiat pentru categorii diferite de clienŃi, prin comunicare şa. Uneori, natura
prestaŃiei face chiar necesară stimularea interacŃiunii clienŃilor, de exemplu în
serviciile de instruire, în care cursanŃii sunt stimulaŃi să participe, să îşi
împărŃăşească unii altora, propria experienŃă. Prestatorii beneficiază de renumele
unor clienŃi care au solicitat serviciile proprii şi îi asigură pe viitorii clienŃi că
sastisfacŃia clienŃilor cu renume este o garanŃie a calitătii serviciilor oferite.
Conchidem că clienŃii aduc resurse pe care prestatorul le foloseşte în procesul de
prestare.
4. AlŃi participanŃi, vizitatori sau persoane prezente în spaŃiul de servire, cum ar fi.
reprezentanŃii furnizorilor, personalul care asigură asistenŃă tehnică, însoŃitori ai
clienŃilor sau ai personalului. Avem în vedere părinŃii, rudele, prietenii elevilor,
studenŃilor, cursanŃilor, aparŃinătorii pacienŃilor, însoŃitorii turiştilor, şoferii de
autocare sau însoŃitorii de grupuri, personalul de livrare al furnizorilor etc. Datorită
frecvenŃei cu care aceştia intră în contact cu clienŃii unităŃii prestatoare, merită să le
acorde o atenŃie specială. Ei pot fi prescriptori, influenŃând decizia de cumpărare a
clientului potenŃial. Ei au experienŃă relevantă formată în urma interacŃiunilor cu
mai mulŃi furnizori asemănători, cunoscând piaŃa foarte bine. Prestatorul ar trebui să
îi trateze pe unii ca pe nişte clienŃi privilegiaŃi şi nu doar ca persoane reziduale.
Bibliografie:
1. Dorin C. Coita, Marketingul serviciilor, note de curs, Universitatea din Oradea, 2003
2. Piere Eiglier, Eric Langeard, Une approche nouvelle du marketing des services, Revue
Française de Gestion, novembre, 1975
3. Valerică Olteanu, Marketingul serviciilor, Editura Ecomar, Bucureşti, 2003
741
NOI SURSE DE STRES
ASIST.UNIV. MĂLINA CORDOŞ

Universitatea „1 Decembrie 1918”, Str. Nicolae Iorga nr.11-13, 510009, Alba Iulia, tel.0745/230991,
e-mail:malina_cordos@yahoo.com
Abstract: A great detonator of irrational, he stress supports first the pressure of the objectives,
usually perceived as contradicted. Going shares between administrating the daily, where the
profitableness and the long term strategy primes, which asks to develop the quality and the competence of
their employees, he should conciliate two different registers and to do all these as a runner accepting the
dare of a leaper on the distance of a marathon!
Formidabil detonator de iraŃional, stresul este omniprezent în întreprindere. Managerul

suportă mai întâi presiunea obiectivelor percepute adesea ca fiind contradictorii. ÎmpărŃindu-se
între gestionarea cotidianului, unde primează rentabilitatea şi strategia pe termen lung, care îi
cere să dezvolte calitatea şi să determine dezvoltarea competenŃelor la oamenii săi, el trebuie să
concilieze două exigenŃe care aparŃin de două registre diferite şi să facă toate astea precum un
alergător ce ar primi provocarea unui săritor, pe distanŃa unui maraton !
Oricât de strălucitor şi de experimentat ar fi, el se teme că nu va putea fi la înălŃime,
convins fiind că nu dispune de mijloacele necesare pentru a concilia ceea ce nu este de conciliat
şi se alege din asta cu sentimentul penibil că este prins între două focuri. Această presiune
exercitată în timpul muncii are consecinŃa de a reduce orizontul temporal individului, adică acea
capacitate de a vedea departe în timp şi de a integra elementele cu bătaie lungă în cotidian. În
loc să îşi dea seama de ceva în 4 sau 5 ani, un adevărat cadru îl face în 24 de ore. Planurile clare
şi precise pe termen mediu sau lung sunt încă departe. Dar, spre deosebire de animale, omul nu
se mulŃumeşte să trăiască în voia instinctului. El simte nevoia să-şi fixeze obiective. De aceea,
această absenŃă a unui viitor cu contururi clare nu poate fi decât să mărească incertitudinea şi
stresul şi să dea posibilitatea unor nenumărate dereglări în conducerea întreprinderii.
Natura muncii se schimba cu viteza vântului. Probabil acum, mai mult ca niciodată,
stresul datorat locului de muncă reprezintă o ameninŃare la sănătatea angajaŃilor şi la sănătatea
organizaŃiilor.
Ce este stresul?
Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei, cât şi din cea a efectului. În fizică,
spre exemplu, stresul este acea forŃă capabilă să producă deformări temporare sau permanente
asupra unui corp. În biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbări într-un
organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor legate de acel organism. Stresul este
“răspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natură”. Există numai două tipuri de reacŃie:
• Răspunsul activ, adică lupta;
• Răspunsul pasiv, adică fuga sau tolerarea.
Stresul poate fi definit şi sub aspectul efectelor: “reacŃia minŃii şi a trupului la
schimbare”, sau “rezultatul dezechilibrului atunci când percepŃia unei persoane sau actualele
abilităŃi şi resurse sunt insuficiente pentru a face faŃă cerinŃelor unei situaŃii date” sau “teama
indusă unui organism care încearcă să îşi păstreze normalitatea în faŃa potenŃialilor agenŃi ce îl
pot afecta”.
În limbaj curent, atunci când spunem despre cineva că „este stresat” ne gândim de fapt
la un nivel de stres foarte mare. La locul de muncă, poate cea mai exhaustivă definiŃie a
stresului este: schimbarea în starea psihică, fizică, emoŃională sau în comportamentul unei
persoane ca urmare a presiunii constante exercitate asupra sa pentru a activa în moduri
742
incompatibile cu abilitatea sa reală sau percepută, cu timpul şi resursele avute la
dispoziŃie. Cu alte cuvinte stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai dăunător răspuns
fizic şi psihic ce ia naştere atunci când cerinŃele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacităŃile
sau nevoile angajatului.
Conceptul de stres la locul de muncă este adesea confundat cu acela de competiŃie, dar
aceste concepte nu sunt identice. CompetiŃia ne energizează psihologic şi fizic, şi ne motivează
să învăŃăm noi meserii şi să ne perfecŃionăm munca. Uneori, însă, competiŃia se transformă în
cerinŃe ale slujbei ce nu pot fi îndeplinite, relaxarea se transformă în epuizare, iar senzaŃia
satisfacŃiei în senzaŃia de stres.
PotenŃialele surse de stres din viaŃa de organizaŃie pot afecta aproape pe oricine în orice
organizaŃie, în timp ce altele par să afecteze numai pe cei care joacă anumite roluri.
Surse de stres la nivel executiv şi managerial
Supraîncărcarea rolului - are loc atunci când cineva trebuie să se achite de prea multe
îndatoriri, într-un timp prea scurt. Supraîncărcarea rolului provoacă stres, îi împiedică pe cei
afectaŃi să se bucure de plăcerile vieŃii, care pot reduce stresul.
Responsabilitatea mare – responsabilitatea faŃă de oameni şi de lucruri, influenŃa
asupra viitorului altora, au potenŃialul de a induce stres.
Surse de stres la nivel operaŃional
CondiŃii improprii de muncă – condiŃiile de muncă neplăcute sau chiar periculoase
sunt factori importanŃi de stres.
Proiectarea necorespunzătoare a postului – poate provoca stres la oricare din nivelele
organizaŃionale. Supraîncărcarea rolului sau posturile prea simple şi neinteresante vor acŃiona ca
agenŃi de stres. Monotonia şi plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se
simt capabili să îşi asume obligaŃii mai complexe.
Surse generale de stres
Există surse de stres care probabil sunt resimŃite uniform de orice actor social.
Conflictele interpersonale – sunt un factor puternic, în special pentru cei cu tendinŃe
accentuate de a-l evita. Întreaga gamă de conflicte, de la ciocnirile de personalităŃi până la
certurile intergrupuri, are mari şanse de a provoca stres, când conduce la atacuri reale sau doar
percepute, asupra integrităŃii sau bunei păreri despre sine.
Conflictul serviciu - familie – stresul izvorăşte din conflictul de roluri între a fi
membrul unei familii şi a fi membrul unei organizaŃii.
NesiguranŃa postului – un post sigur este un obiectiv important pentru aproape oricine
şi când acesta este ameninŃat, poate apărea stresul.
Ambiguitatea rolului – există acolo unde obiectivele postului sau modul de a accede la
ele sunt neclare. Lipsa unei directive se poate dovedi stresantă, în special pentru cei care
tolerează greu o astfel de ambiguitate.
Alături de aceste surse de stres generale mai pot fi întâlnite şi altele: lipsa locului de
muncă (un loc de muncă bun poate fi stresant atunci când angajatul este permanent
nesatisfăcut, nu are perspectivă de avansare sau de schimbare semnificativă, nu are siguranŃa
prezenŃei pe postul potrivit şi, în acelaşi timp, nu ştie ce altceva ar putea face), lipsa timpului
liber, rutina, suprasolicitare, termene limită nerealiste, orar inadecvat, riscul de boli
profesionale, nemulŃumiri în privinŃa carierei, imposibilitatea avansării, conservatorism în
ceea ce priveşte designul posturilor.
Echipa sau organizaŃia pot fi stresante atunci când cerinŃele sunt conflictuale,
obiectivele neclare, sau resursele neadecvate, dacă au loc schimbări fără consultare sau
planificare adecvate, sau dacă există un conflict între satisfacerea nevoilor şi aşteptări.
Alte cauze de stres pot fi condiŃiile proaste de muncă (zgomot, iluminare, mizerie,
umiditate, căldură/frig excesiv, ergonomie), un slab management al timpului, finanŃare
nesigură, lipsa procedurilor de suport şi supervizare).
743
Locul de muncă poate fi stresant dacă angajatul are prea mult sau prea puŃin de făcut,
dacă slujba este prea grea sau prea uşoară, dacă angajatul trebuie să ia decizii fără a beneficia de
informare sau autoritate adecvate, dacă primeşte termene asupra cărora nu are nici un control
sau dacă are responsabilitatea vieŃii altora.
Stresul poate fi generat de relaŃiile cu superiorii, subordonaŃii, colegii, Consiliul de
administraŃie, beneficiari, membrii sau persoane din alte organizaŃii.
O importantă categorie de factori mai sunt şi cei autoinduşi. Aceştia sunt specifici
persoanelor care nu se tratează adecvat pe ele însele. Ei se pot datora neglijării fizice, care pe
lângă potenŃialul stresant propriu, poate determina capacitatea de a rezista altor factori stresanŃi,
sau abandonării perioadelor de relaxare.
Ca factori de stres externi, care scapă controlului putem aminti: schimbările
legislative, deciziile finanŃatorilor, traficul, transportul în comun.
Metode de reducere/eliminare a stresului la locul de muncă
Studii recente ale aşa numitelor “organizaŃii sănătoase” sugerează că politicile în
favoarea sănătăŃii angajaŃilor conduc la beneficii pentru organizaŃii. O organizaŃie sănătoasă e
definită ca fiind o organizaŃie cu o rată mică de îmbolnăviri, invalidităŃi ale forŃei de muncă şi
care, de asemenea, este competitivă. Cercetările au identificat caracteristici organizaŃionale
asociate cu sănătatea, nivel minim de stres la locul de munca şi un nivel înalt al productivităŃii.
Exemple de asemenea caracteristici includ următoarele:
• Recunoaşterea angajaŃilor pentru performanŃa lor.
• OportunităŃi de dezvoltare a carierei.
• Cultura organizaŃională ce valorizează angajatul.
• AcŃiuni manageriale ce se încadrează în valorile organizaŃiei.
Cum putem face schimbări în organizaŃie pentru a preveni stresul la locul de muncă?
Răspunsul poate fi sintetizat astfel:
• Asigurarea în privinŃa capacităŃilor şi resurselor angajaŃilor raportate la munca ce o
desfăşoară.
• Designul posturilor trebuie să promoveze înŃelegerea, stimularea şi oportunităŃile
angajaŃilor de a-şi folosi îndemânările.
• Definirea clară a rolurilor şi responsabilităŃilor.
• Acordarea posibilităŃii angajaŃilor de a participa la deciziile şi acŃiunile ce le
afectează locul de muncă.
• ÎmbunătăŃirea comunicării - reducerea incertitudinilor în legătură cu dezvoltarea
carierei şi planurilor viitoare ale angajaŃilor.
• Promovarea oportunităŃilor pentru interacŃiuni sociale între angajaŃi.
• Stabilirea unui orar ce este compatibil cu cererile şi responsabilităŃile angajaŃilor în
afara orelor de muncă.
Bibliografie
1. Adirondack, S., „Managementul pur si simplu”, Editura F.D.S.C., Bucuresti,1999
2. Johns, G. „Comportamentul organizaŃional, Bucureşti, Editura Economica,1998
3. Le Saget, M. „Managerul intuitiv”, Editura Economică, Bucureşti,1999
744
APROBAREA SOCIALĂ CA ŞI CRITERIU DE
COMPARAłIE ÎN EVALUAREA PRODUSELOR ŞI ÎN
DETERMINAREA SATISFACłIEI CONSUMATORULUI
ASIST.UNIV.DRD. ANDREEA BOLOG

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, tel. 0258 811 512,
E-mail: bologandreea@yahoo.com
Abstract:
Customer satisfaction is vitally important to business succsess. Satisfaction has been shown to
be directly related to the comparasion standard against which the customer judges his experience,
typically factors such as expectations , desires, or ideals to name a few.
This article presents evidence for a new comparasion standard, perceived social approval,
which reflects a consumer consideration of other persons reaction to a purchase.
SatisfacŃia consumatorului este de o importanŃă vitală pentru succesul unei afaceri,

deoarece s-a demonstrat că este strâns legată de recumpărare, loialitate şi profitabilitate. Despre
consumatorii care sunt satisfăcuŃi cu o cumpărare se crede că există o probabilitate mai mare de
a cumpăra din nou acel produs. Consumatorii nesatisfăcuŃi îşi manifestă resentimentele faŃă de
afacere, depun reclamaŃii, cer recuperarea banilor plătiŃi pentru produs şi chiar influenŃează
negativ alŃi cumpărători.
S-a demonstrat în studiile de specialitate că satisfacŃia şi insatisfacŃia consumatorului
sunt strâns legate de standardele de comparaŃie pe care acesta le foloseşte în judecarea
experienŃei sale. Există o cantitate mare de literatură care examinează diferitele tipuri de
standarde de comparaŃie, printre care se înscrie şi reacŃiile altor persoane. Probabil faptul că ne
pasă de cum ne văd alŃii sugerează că poate există un mod unic şi extern de a judeca inerent
produsele. Nu numai deciziile de selecŃie a produsului ci şi satisfacŃia postcumpărare poate
rezulta, în parte, din modul în care indivizii percep judecata altor persoane privind selecŃia şi
utilizarea produsului lor.
Rolul standardelor de comparaŃie în determinarea satisfacŃiei
consumatorului
SatisfacŃia consumatorului este definită ca fiind „reacŃia consumatorului sau ceea ce
simte el în legătură cu ceea ce primeşte din partea ofertei” (Woodruff şi Gardial 1996).
Atunci când un consumator este satisfăcut cu o anumită experienŃă privind un produs
are loc un proces de învăŃare şi este foarte probabil ca data viitoare, când apare nevoia din nou,
consumatorul să-şi amintească această experienŃă şi să facă aceiaşi alegere.
Baza de comparaŃie este unul dintre cei mai importanŃi factori implicaŃi în determinarea
satisfacŃiei consumatorului. Potrivit modelului neconfirmării, standardele de comparaŃie sunt
utilizate pentru măsurarea performanŃei actuale ale produsului şi pentru determinarea
satisfacŃiei. De la apariŃia acestui model cercetătorii au sugerat existenŃa unor variate standarde
de comparaŃie care intervin în determinarea satisfacŃiei, cum ar fi: aşteptările, dorinŃele,
idealurile, experienŃa, norme de bază ale produsului sau serviciului.
Aprobarea socială şi influenŃa interpersonală
Numeroase studii au validat argumentul potrivit căruia consumatorii sunt conştienŃi,
preocupaŃi şi influenŃaŃi de opiniile şi atitudinile altora este precizat în numeroase teorii
745
psihologico-sociale care consideră oameni ca fiind fiinŃe sociale înnăscute şi „sinele” ca fiind un
produs al interacŃiunii sociale.
Deoarece concepŃia unei persoane despre sine este într-o ajustare continuă, cei mai
mulŃi oameni caută în afara lor alŃi indivizi asemenea cărora vor să fie, caută o validare a
imaginii lor despre sine comparându-se cu alŃii şi de multe ori recurg la o modificare a imaginii
lor despre sine, modelându-i propriul comportament după al altora. Festinger a etichetat acest
comportament numindu-l „comparare socială” şi a sugerat că oamenii învaŃă să trăiască în
mediul lor comparându-se cu alŃii din acelaşi mediu.
Din perspectiva comportamentului consumatorului, „compararea socială contribuie pe
două căi la explicarea motivaŃiei care stă la baza achiziŃionării şi utilizării anumitor bunuri şi
servicii. Mai întâi, indivizii urmăresc aprobarea socială atunci când caută şi consumă bunuri
care corespund cu imaginea lor despre sine sau cu imaginea pe care vor s-o afişeze într-un
context public. Preocuparea unei persoane privind reacŃiile altora poate modera comportamentul
său de alegere şi utilizare a unui produs. Se poate ajunge şi la situaŃia în care un consumator să
cumpere şi să utilizeze un produs doar pentru valoarea simbolică pe care acesta o are pentru alte
persoane ce aparŃin grupului său de referinŃă. În al doilea rând, teoriile „comparaŃiei sociale”
furnizează o explicaŃie despre cum influenŃa interpersonală a altora afectează convingerile
consumatorului. Consumatorul poate fi conştient, poate căuta şi poate accepta influenŃa opiniilor
şi atitudinilor altor persoane în procesul decizional de cumpărare şi prin urmare, acceptă
posibile recompense sau sancŃiuni datorate conformităŃii sau nonconformităŃii acestor decizii.
Într-o serie de studii, Bone a arătat că subiecŃii sunt puternic influenŃaŃi de informaŃiile
provenite din publicitatea orală făcută produsului (positive word of mouth) şi că informaŃia
pozitivă produce o influenŃă mai puternică decât cea negativă. Autoarea a formulat ipoteza
potrivit căreia susceptibilitatea unei personale la influenŃele interpersonale ar modera efectele
informaŃiilor provenite din publicitatea orală. Având în vedere că informaŃiile din publicitatea
orală sunt furnizate înainte de utilizarea produsului, este posibil ca manipularea să creeze o
sensibilitate mai mare în cadrul consumului, mascând efectele trăsăturilor de personalitate ale
participanŃilor.
Luarea în considerare a propriei percepŃii despre ceea ce cred alŃii pare să fie o acŃiune
deliberată pentru unii consumatori. Oamenii identifică indivizii de referinŃă şi au în vedere
reacŃiile acestora.
Cercetătorii S.M. Neely şi D.W. Schumann au realizat un studiu cu scopul de a examina
posibilităŃile de luare în considerare a aprobării sociale ca standard de comparaŃie în evaluarea
post – cumpărare a unui produs. Obiectivul principal al studiului consta în identificarea măsurii
în care tipul produsului evaluat moderează luarea în considerare a aprobării sociale ca standard
de comparaŃie.
Bearden şi Etzel au sugerat în 1982, că aprobarea socială este legată de mediul de
utilizare al produsului: public sau privat. Aceşti autori au demonstrat că atunci când un produs
este consumat în afara locuinŃei sale, cel care îl consumă va fi mult mai preocupat de opiniile şi
de atitudinile altora privind consumul respectivului produs.
Cercetarea mai sus amintită s-a realizat în două faze: În prima fază a fost administrat un
test de personalitate. În cea de-a doua fază, realizată la un interval de două săptămâni, a fost
administrat un instrument de testare ce consta într-un scenariu şi întrebări corespunzătoare
acestuia. Scenariul urmărea să plaseze respondenŃii într-o situaŃie de evaluare care avea legătură
cu anumite produse supuse testării. Întrebările ce însoŃeau scenariul constau în liste a câte 11
standarde de comparaŃie pe care subiectul investigat trebuie să le bifeze în corespondenŃă cu
tipurile de informaŃii pe care personajul scenariului le-ar consulta atunci când: (1) evaluează
produsul în etapa postcumpărare şi (2) determină satisfacŃia în legătură cu produsul. Lista a fost
construită pornind de la diferitele standarde de comparaŃie sugerate de literatură. SubiecŃilor li s-
a cerut de asemenea să ierarhizeze importanŃa standardelor de comparaŃie în evaluarea
produselor.
În urma culegerii, analizei şi interpretării informaŃiilor au fost desprinse următoarele
concluzii:
746
• cea mai mare parte a subiecŃilor investigaŃi au Ńinut cont de opiniile şi atitudinile
altora persoane doar în ceea ce priveşte produsele al căror consum se realiza în
mediul public;
• în urma importanŃei atribuite diferitelor standarde de comparaŃie, s-a relevat faptul
că aprobarea socială a fost clasificată ca fiind un standard de comparaŃie important
mai ale în cazul produselor ce sunt consumate în mediul public.
Prin urmare, aprobarea socială este adeseori luată în considerare ca standard de
comparaŃie în etapa postcumpărare, când are loc determinarea satisfacŃiei, mai ales în cazul
produselor a căror consum se realizează în mediul public (în afara spaŃiului privat).
Bibilografie:
1. Blythe, J., Comportamentul consumatorului, Ed. Teora, Bucureşti, 1998
2. Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul consumatorului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004
3. Kotler, Ph., Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997
4. *** ISO 9001: 2000
747
MĂSURAREA SATISFACłIEI CONSUMATORULUI ŞI
STANDARDELE DE CALITATE ISO 9001:2000

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, tel. 0258 811 512
E-mail: bologamdreea@yahoo.com
Abstract:
The ISO 9001: 2000 standard has made customers the focal point of a process based quality
management system.
This paper will firstly clarify the customer satisfaction measurement requirements contained in
the new standard before moving on to explain how to set up a CSM system which will meet the
requirements of ISO 9001:2000 as well as providing a very reliable indicator of the extent to which an
organization is meeting its customers needs.
Standardele internaŃionale de calitate ISO 9001:2000 plasează consumatorii în centrul

sistemului de management al calităŃii. Potrivit acestora: „Standardele internaŃionale promovează
adoptarea unei abordări procesuale în care prin dezvoltarea, implementarea şi îmbunătăŃirea
eficienŃei unui sistem de management al calităŃii se are în vedere satisfacŃia consumatorului prin
îndeplinirea cerinŃelor acestuia”.
Diagrama de mai jos (figura 1), reprodusă după ISO arată consumatorii şi nu
managementul ca fiind punctul central al sistemului de management al calităŃii. Rolul
managementului este de „a asigura că cerinŃele consumatorilor sunt determinate şi sunt puse în
legătură satisfacŃia acestuia”. Managementul este de asemenea responsabil pentru a face
disponibile resursele adecvate astfel încât organizaŃia să dezvolte şi să furnizeze produsul sau
serviciul. Pentru a aprecia succesul organizaŃiei în realizarea acestui obiectiv, va trebuie
măsurată satisfacŃia consumatorului, iar rezultatele utilizate ca elemente cheie pentru
îmbunătăŃirea continuă a sistemului de management al calităŃii.
În standardele internaŃionale există multe referiri la consumatori, începând chiar cu
scopul, definit în termenii îndeplinirii cerinŃelor consumatorilor şi utilizării sistemului de
management al calităŃii pentru asigurarea satisfacŃiei acestora. Principalele referiri la măsurarea
satisfacŃiei consumatorului sunt prezentate în cele ce urmează.
Principalele cerinŃe ale măsurării satisfacŃiei consumatorului
După cum a mai fost precizat, consumatorii joacă un rol esenŃial în cadrul noului
standard. Prima secŃiune a standardului, referitoare la scop precizează că obiectivul principal al
sistemului de management al calităŃii îl reprezintă asigurarea că organizaŃia îndeplineşte nevoile
consumatorilor şi face eforturi continue pentru asigurarea satisfacŃiei acestora. SecŃiunea 5
plasează această responsabilitate la nivelul managementului de vârf, car de asemenea trebuie să
asigure că sunt furnizate resursele adecvate pentru atingerea acestui obiectiv.
Figura 1. Model al sistemului de management al calităŃii pe bază procesuală
748
În ciuda importanŃei atribuie satisfacŃiei consumatorului, standardul nu furnizează
explicit nici un sfat despre cum ar trebui monitorizată aceasta. SecŃiunea 7 stipulează că
cerinŃele consumatorilor trebuiesc identificate „inclusiv cele în legătură cu activităŃile de livrare
şi postlivrare”.
În secŃiunea „Termeni şi definiŃii” cerinŃa este definită ca fiind o „nevoie sau aşteptare
anunŃată, implicită sau obligatorie”.
CerinŃa consumatorului se poate referi la orice factori pe baza cărora acest judecă
organizaŃia şi produsele acesteia.
Determinarea cerinŃelor consumatorilor
Clauza 7.2.1. a ISO precizează că organizaŃia trebuie să determine „cerinŃele specificate
de consumator, inclusiv cerinŃele acestuia cu privire la activităŃile livrare şi postlivrare”. Cu alte
cuvinte, cerinŃele consumatorului se referă nu numai la produsul în sine, ci şi la tot ceea ce
însoŃeşte vânzarea şi distribuirea acestuia.
În ceea ce priveşte importanŃa determinării cerinŃelor consumatorului, ISO 9001:2000
pleacă de la premisa că îndeplinirea cerinŃelor consumatorului este ingredientul cheie al unei
afaceri de succes. Scopul măsurării satisfacŃiei consumatorului este de a clarifica în ce măsură
organizaŃia realizează aceasta. Pentru o măsurarea adecvată a satisfacŃiei consumatorului trebuie
mai întâi o înŃelegere clară a cerinŃelor acestuia. Multe organizaŃii fac greşeala de a considera că
dispun de o bună înŃelegere a cerinŃelor consumatorului.
Doi autori de renume de la Universitatea din Michingan, M. Johnson şi A. Gustanfsson,
au introdus în cartea lor „ÎmbunătăŃirea satisfacŃiei consumatorului, a loialităŃii şi a profitului”
conceptul de „lentile ale consumatorului” în contrast cu cel de „lentile ale organizaŃiei”.
Potrivit acestora, ofertanŃii şi consumatorii nu văd întotdeauna lucrurile în acelaşi fel.
Producătorii văd lucrurile în termenii produselor pe care le oferă, ai personalului angajat şi ai
procesului de realizare şi distribuire a produselor. Consumatorii, la rândul lor, văd lucrurile din
perspectivă proprie, bazând evaluarea făcută ofertanŃilor pe primirea sau nu a rezultatelor,
câştigurilor şi beneficiilor pe care le căutau..
Punctul esenŃial al măsurării satisfacŃiei consumatorului îl reprezintă pentru început
organizarea unor cercetări exploratorii pentru a identifica principalele aspecte avute în vedere de
consumatori atunci când se declară satisfăcuŃi sau nesatisfăcuŃi. Numai dacă chestionarul este
conceput prin „lentilele consumatorului”, ancheta va furniza o măsurare adecvată a cât de
satisfăcuŃi se simt consumatorii. Dacă chestionarul este conceput prin „lentilele organizaŃiei”,
ancheta va duce la rezultate ce vor arăta cât de bine se descurcă organizaŃia în domeniul ei de
activitate şi în nici un caz nu se va realiza o măsurare a satisfacŃiei.
749
Pentru a organiza cercetări exploratorii în vederea măsurării satisfacŃiei consumatorului
trebuie să vorbeşti cu consumatorii în cadrul unor interviuri în profunzime sau în cadrul unor
Focus Groupuri.
Interviurile în profunzime au loc de regulă între un intervievator şi un subiect investigat
şi durează între 30 şi 90 de minute în funcŃie de complexitatea relaŃiei consumator –
producător/ofertant. Eşantioanele folosite sunt de dimensiuni mici, neomogene, formate din mai
multe tipuri de consumatori. (venituri diferite, zone diferite, vârste diferite etc.).
Prin întrebările puse în cadrul interviului în profunzime trebuie obŃinute răspunsuri
referitoare la ceea ce este important pentru consumator în alegerea produsului sau serviciului.
Poate fi constituită o listă cu cerinŃele consumatorului, ajungându-se până la 30-50 astfel de
cerinŃe. SubiecŃilor investigaŃi li se poate cere să acorde importanŃe relative cerinŃelor
menŃionate. La sfârşitul procesului, 15- 20 de cerinŃe cu cea mai mare importanŃă vor fi incluse
în chestionar.
Focus Groupurile, utilizate cel mai adesea pe piaŃa bunurilor de consum, implică
discuŃii de grup ce au loc între 6-8 consumatori. Şi sunt conduse de un moderator Este
recomandată organizarea a cel puŃin 4 Focus Groupuri sau chiar a mai multora, în cazul unei
segmentări complexe a consumatorilor. Durata unui Focus Group este de aproximativ 90 de
minute, iar locul de desfăşurare trebuie să fie unul confortabil. În prima parte a Focus Groupului
moderatorul va utiliza diverşi stimuli pentru a genera discuŃia în jurul experienŃelor şi cerinŃelor
consumatorului, ceea ce va duce la o listă a aspectelor importante pentru consumator. A doua
parte a discuŃiei va trebui să fie mai structurată; participanŃilor li se va cere să acorde importanŃe
relative cerinŃelor enumerate în lista constituită. Dintre toate cerinŃele enumerate vor fi selectate
şi de această dată doar 15-20 care au obŃinut cele mai mari scoruri medii pentru importanŃă şi
vor fi incluse în chestionar.
Design-ul chestionarului
Standardul nu precizează nimic specific în ceea ce priveşte tehnicile de construire a
chestionarului. Câteva indicii legate de designul chestionarului sunt sugerate de clauza 8.2.1.
potrivit căreia „organizaŃia trebuie să monitorizeze informaŃii privind percepŃia consumatorului
asupra îndeplinirii cerinŃelor acestuia de către organizaŃie. Metodele de obŃinere şi utilizare a
acestor informaŃii trebuie identificate”.
OrganizaŃia trebuie să măsoare dacă a îndeplinit cerinŃele consumatorilor; acest lucru
are două implicaŃii asupra designului chestionarului:
− cerinŃele consumatorilor trebuie stabilite prin intermediul cercetărilor exploratorii,
utilizând „lentilele consumatorilor”;
− chestionarul trebuie să acopere importanŃa şi satisfacŃia- prima pentru stabilirea
importanŃei relative a cerinŃelor consumatorilor şi a doua pentru stabilirea măsurii
în care cerinŃele consumatorilor au fost satisfăcute.
Designul chestionarului pleacă de la cerinŃele consumatorilor identificate prin
intermediul cercetărilor exploratorii. Se recomandă un număr de maxim 50 de întrebări: În afara
întrebărilor referitoare la cerinŃele consumatorilor, există şi întrebări adiŃionale care ajută la
structurarea respondenŃilor. Pentru un chestionar ce cuprinde 50 de întrebări sunt suficiente 15
minute pentru a răspunde la ele, indiferent dacă chestionarul este administrat sau
autoadministrat.
Chestionarul ar trebui să cuprindă secŃiuni separate pentru importanŃă şi pentru
satisfacŃie. Deşi este convenŃională plasarea importanŃei înaintea satisfacŃiei, s-a demonstrat că
este mai bine totuşi să se înceapă cu satisfacŃia. În acest fel respondenŃii sunt familiarizaŃi cu
diferitele aspecte înainte de a li se cere să acorde importanŃe cerinŃelor menŃionate.
Dacă secŃiunea dedicată importanŃei o urmează pe cea dedicată satisfacŃiei, scorurile
pentru importanŃă sunt cu totul diferite, oferind astfel o mai mare putere discriminatorie pentru
analiză.
Scorurile pentru satisfacŃie însă, rămân aceleaşi, indiferent de poziŃionarea secŃiunii
(înainte sau după importanŃă).
750
Întrebările de structurare a respondenŃilor sunt plasate de regulă la sfârşitul
chestionarului.
În elaborarea chestionarului destinat măsurării satisfacŃiei consumatorului trebuie
veitate întrebărie ambigue şi cele părtinitoare. Fiecare întrebare şi răspunsurile posibile trebuie
să aibă un înŃeles foarte clar. Capcanele precum jargoanele şi acronimele ar trebuie evitate. De
asemenea chestionarul poate duce la obŃinerea unor informaŃii distorsionate dacă sunt folosite
întrebări părtinitoare precum „Cât de satisfăcut sunteŃi în ceea ce priveşte varietatea meniului
din acest restaurant?”. Întrebarea de mai sus sugerează că respondentul este deja satisfăcut şi îi
cere să precizeze cât de satisfăcut este, fără să pună probleme insatisfacŃiei acestuia.
Unele organizaŃii cu experienŃă în măsurarea satisfacŃiei consumatorului utilizează în
mod deliberat în cadrul chestionarului scale pozitiv părtinitoare, pe motiv că doar satisfacŃia
contează. Există însă două probleme în legătură cu această filozofie. Chiar dacă cei mai mulŃi
consumatori sunt satisfăcuŃi este totuşi esenŃială înŃelegerea insatisfacŃiei consumatorului.
Pentru organizaŃie este mult mai valoros să identifice problemele consumatorilor, decât să aibă
informaŃii detaliate despre diferitele nivele de satisfacŃie ale acestora. În al doilea rând, scalele
pozitiv părtinitoare pot fi înlocuite prin unele echilibrate, astfel încât satisfacŃiei şi insatisfacŃiei
li se acordă o atenŃie egală.
Cel mai adesea, în măsurarea satisfacŃiei consumatorului se utilizează scala lui Likert,
scalele nominale şi scale numerice.
Scala lui Likert prezintă avantajul că este uşor de completat şi în majoritatea cazurilor
sunt folosite afirmaŃii pozitive.
Scalele nominale sunt şi ele uşor de completat şi pot măsura atât nivelul satisfacŃiei cât
şi importanŃa atributului, ceea ce reduce confuzia respondentului.
Scalele numerice pot fi utilizate indiferent de modul de administrate al chestionarului.
Permit o mai uşoară analiză a informaŃiilor şi o mai bună comunicare a rezultatelor. Se
recomandă utilizarea unei scale numerice cu 10 niveluri.
Eşantionarea
SecŃiunea 8 a ISO 9001:2000 se referă la „măsurare, analiză şi îmbunătăŃirea satisfacŃiei
consumatorului”. Clauza 8.1. precizează că „activităŃile de măsurare, analiză şi îmbunătăŃire
trebuie să includă identificarea unor metode adecvate, inclusiv tehnici statistice”.
O măsurare adecvată a satisfacŃiei consumatorului poate fi realizată numai dacă are la
bază un eşantion stabilit cu respectarea rigorilor statisticii.
În primul rând, eşantionarea trebuie să fie aleatoare, astfel încât să se obŃină un eşantion
nepărtinitor. În al doilea rând, se recomandă eşantionarea aleatore sistematică. În ceea ce
priveşte dimensiunea eşantionului, aceasta trebuie să cuprindă minimum 200 de peroane, iar
dacă populaŃia cercetată este formată din multe segmente, se recomandă selectarea unui număr
de minimum 50 de respondenŃi din fiecare segment.
Analiza informaŃiilor
Potrivit clauzei 8.4. a standardului, organizaŃia trebuie să identifice, colecteze şi să
analizeze informaŃii adecvate pentru a demonstra oportunitatea şi eficienŃa sistemului de
management al calităŃii şi pentru a evalua unde şi când pot fi realizate îmbunătăŃiri ale acestuia.
Analiza datelor trebuie să informeze despre nivelul de satisfacŃie al consumatorului şi despre
conformitatea cu caracteristicile produsului.
Bibilografie:
751
STAREA DE SPIRIT A CONSUMATORULUI ŞI
SATISFACłIA ACESTUIA

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, tel. 0258 811 512
E-mail: bologamdreea@yahoo.com
STUDENT MANUELA STREMłAN
Northern Virginia Community College, S.U.A.
E-mail: maria_stremtan@yahoo.com
Abstract:
Affective states and their impact on consumer behavior are gaining increased attention.
The main purpose of this paper is to survey the literature on mood states and suggest possible
implications for consumer satisfaction. A conceptual framework of the interrelationship between the two
concepts is presented. The paper ends with a discussion of the managerial implications of mood states.
Stările afective şi impactul lor asupra comportamentului consumatorului au dobândit o

atenŃie sporită în ultima perioadă. Astfel au fost avute în vedere stări precum: amuzamentul şi
fantezia, emoŃiile, şi familiaritatea.
ImportanŃa stărilor afective ale consumatorului poate fi pusă în evidenŃă şi în contextul
implicaŃiilor pe care le are asupra politicii promoŃionale a firmei.
Dacă la început satisfacŃia era abordată mai mult ca un proces cognitiv, în prezent se
pune tot mai mult accent pe stările emoŃionale, respectiv pe aspectul afectiv al acestui proces.
Stările afective
Stările afective pot îmbrăca forme diverse precum: dorinŃă, emoŃii, dispoziŃie, atitudine,
voinŃă etc. Dintre toate acestea o importanŃă deosebită o au emoŃiile şi dispoziŃiile / stările de
spirit.
În ceea ce priveşte emoŃiile, diferiŃi autori au prezentat variate tipologii ale acestora.
Una dintre cele mai cunoscute clasificări aparŃine lui Izard (1972), care pune în evidenŃă 10
tipuri de bază ale emoŃiilor şi anume: interes, bucurie, surpriză, supărare, furie, dezgust,
nepăsare, frică, ruşine, vinovăŃie.
Cele mai frecvent întâlnite emoŃii pozitive sunt interesul şi bucuria, în timp ce emoŃiile
negative care apar cel mai des sunt supărarea şi furia.
Se poate ridica următoarea întrebare: „Ce rol îndeplinesc emoŃiile în raport cu procesele
mentale şi cele de comportament?”. Răspunsul constă în faptul că procesul emoŃional începe
atunci când un mesaj, obiect sau eveniment transmit un semnal cognitiv, are apoi este evaluat
prin prisma credinŃelor şi valorilor personale. Acest semnal cognitiv reprezintă condiŃia necesară
pentru existenŃa emoŃiei. Semnalul cognitiv conduce la apariŃia unor schimbări psihologice şi a
unor sentimente. Schimbările / transformările psihologice asociate unei emoŃii pot sau nu rezulta
în sentimente, sentimentele furnizează feed-back evaluării Acest efect de feedback poate fi
explicat prin intermediul „proceselor de atribuire cauzală”. Potrivit acestor procese, cineva
experimentează anumite simptome psihologice şi atribuie un nivel cognitiv emoŃiei, bazându-se
pe indicii legate de cauza acestora.
Stările de spirit
Stările de spirit reprezintă o altă componentă importantă a stărilor afective . spre
deosebire de emoŃii, care sunt mai intense şi sunt legate de un comportament specific al
individului, stările de spirit/dispoziŃiile sunt predispoziŃii generalizate trecătoare. Dacă emoŃiile
752
unei persoane sunt evidente pentru altcineva, stările de spirit / dispoziŃiile sunt mai greu de
observat datorită naturii lor trecătoare şi a faptului că nu întrerup comportamentul. Stările de
spirit / dispoziŃiile persoanei influenŃează:
• asimilarea, actualizarea şi reamintirea informaŃiilor
Rezultatele diferitelor studii au arătat că procesul învăŃării / informării este facilitat de
legătura existentă între starea de spirit şi tipul materialului de învăŃat. Astfel, stările de spirit
pozitive, facilitează învăŃarea unui material pozitiv şi invers. Natale şi Hantas au demonstrat că
cititorii trişti sunt mult mai dispuşi să-şi amintească informaŃii negative decât informaŃii
pozitive.
• comportamentul de întrajutorare
Weyant a studiat efectul stării de spirit asupra dispoziŃiei individului de a-i ajuta pe alŃii.
El a demonstrat că subiecŃii aflaŃi într-o stare de spirit pozitivă sunt mult mai dispuşi să-i ajute
pe alŃii, decât cei aflaŃi într-o stare de spirit negativă.
Efectele stării de spirit asupra comportamentului de întrajutorare sunt mult mai
complexe. Din acest punct de vedere, există trei categorii de subiecŃi:
− subiecŃii care ar fi dispuşi să-i ajute pe alŃii dacă costurile ar fi depăşite de beneficii;
− dacă beneficiile sunt mai mici decât costurile, subiecŃii aflaŃi într-o stare de spirit
negativă sunt mult mai puŃin dispuşi să-i ajute pe alŃii decât cei aflaŃi într-o stare de
spirit neutră;
− dacă atât costurile cât şi beneficiile sunt foarte mari sau foarte scăzute subiecŃii
aflaŃi într-o stare de spirit negativă nu se comportă altfel decât cei aflaŃi într-o stare
de spirit neutră.
• evaluarea stimulilor noi şi a celor familiari
Srull a arătat că starea afectivă are o influenŃă minimă asupra evaluării făcute de
subiecŃii foarte familiari cu un obiect sau fenomen şi o influenŃă puternică în cazul subiecŃilor
mai puŃin familiari cu obiectul sau fenomenul în cauză.
• luarea deciziei
S-a demonstrat că, în general, starea de spirit pozitivă favorizează luarea unei decizii,
rezolvarea problemei şi asumarea riscului. Stările de spirit pozitive sunt asociate cu reducerea
complexităŃii sarcinii şi utilizarea unor reguli euristice mai simple, ceea ce poate avea ca rezultat
îmbunătăŃirea performanŃei.
SubiecŃii aflaŃi în dispoziŃii pozitive utilizează strategii eficiente pentru eliminarea
informaŃiilor mai puŃin utile şi luarea mai rapidă a deciziei privind selecŃia mărcii.
Tehnici de inducere a unei anumite stări de spirit
Tehnicile de inducere a unei anumite stări de spirit au fost divizate în două categorii: (1)
manipulări pasive ale subiectului şi (2) manipulări active ale subiectului.
(1) Manipulări pasive ale subiectului – în această categorie pot fi cuprinse câteva
tehnici, printre care se numără şi conectarea subiectului la evenimente naturale, precum vreme
frumoasă, câştigarea unui joc, primirea unui cadou etc. (asociate cu stări de spirit pozitive).
(2) Manipulări active ale subiectului – cea mai utilizată dintre astfel de tehnici este
tehnica Velten, în cazul căreia subiecŃilor investigaŃi li se cere să citească un set de 60 de
propoziŃii menite să creeze bucurie, depresie sau o stare de spirit neutră.
O altă tehnică de manipulare activă presupune influenŃarea subiecŃilor de a-şi reaminti
anumite experienŃe emoŃionale cu ajutorul sugestiilor hipnotice.
RelaŃia dintre starea de spirit şi satisfacŃia consumatorului
Oliver a arătat în anul 1980 că satisfacŃia consumatorului depinde nu numai de
confirmarea aşteptărilor dar şi de aşteptările iniŃiale. Cercetarea satisfacŃiei consumatorului
presupune o abordare longitudinală ce constă în măsurarea aşteptărilor precumpărare, evaluarea
experienŃei de cumpărare, a satisfacŃiei şi intenŃiilor de recumpărare. La fel ca şi în cazul
studierii atitudinilor, este unanim recunoscut că stările afective reprezintă un determinant
753
important al satisfacŃiei. În mod specific, stările de spirit şi emoŃiile mediază relaŃia dintre
aşteptări şi performanŃă.
Starea de spirit trebuie considerată ca fiind o variabilă importantă în fiecare etapă a
acestui proces: în etapa de formare a aşteptărilor, în etapa de cumpărare, în etapa de evaluare a
acestui proces.
În Figura 1 este redată abordarea conceptuală a relaŃiei dintre starea de spirit şi
satisfacŃia consumatorului.
Figura 1. Abordarea conceptuală a relaŃiei dintre starea de spirit şi satisfacŃia consumatorului
Principala relevanŃă a stării de spirit pentru satisfacŃia consumatorului reiese din

observarea efectului de asimilare: dacă consumatorul se află într-o stare de spirit pozitivă în
momentul formării aşteptărilor nivelul acestora va fi mai mare. Ulterior, când evaluează
experienŃa postcumpărare şi de asemenea se află într-o stare pozitivă, nivelul satisfacŃiei va fi
mai ridicat.
Srull susŃine de asemenea că „rezultatele raportate sugerează că evaluările iniŃiale sunt
puternic influenŃate de subiectivismul stării de spirit din momentul culegerii informaŃiilor”. În
acelaşi studiu realizat de Srull, clipurile publicitare cu notă pozitivă au fost evaluate mult mai
favorabil de subiecŃii aflaŃi în stări de spirit pozitive decât cei aflaŃi în stări de spirit negative sau
neutre. Reclamele cu notă negativă au fot evaluate mult mai favorabil de cei aflaŃi în stări de
spirit negative, decât cei în stări de spirit pozitive sau neutre.
Studiul lui Srull are implicaŃii importante pentru procesele satisfacŃiei. Trebuie evaluată
starea de spirit în fiecare etapă , de la cea a formării aşteptărilor (nivelul precumpărare), la cea a
cumpărării efective până la evaluarea postcumpărare şi evaluarea satisfacŃiei.
Din Figura 1 rezultă că şi familiaritatea are rolul ei în moderarea efectului stării de spirit
asupra nivelului satisfacŃiei. Includerea acestei variabile se datorează lui Srull. El a sugerat că
subiecŃii familiari cu produsul sunt mai puŃin influenŃaŃi de starea de spirit decât cei mai puŃin
familiari. SubiecŃii mai puŃin familiari sunt mai confuzi şi deci nu elimină informaŃiile inutile,
prin urmare sunt mai puŃin predispuşi la influenŃa stării de spirit în care se află.
ImplicaŃii manageriale
Pentru strategia de marketing există câteva implicaŃii manageriale ce Ńin de influenŃa
stării de spirit asupra comportamentului consumatorului.
Inducerea unor anumite stări de spirit în cele trei etape ale formării satisfacŃiei
(precumpărare, cumpărare şi postcumpărare) şi efectul de asimilare prezintă câteva oportunităŃi.
În primul rând, în crearea unei anumite stări de spirit în etape de formare a aşteptărilor trebuie să
se Ńină seama de tipul produsului. Acest lucru se poate realiza prin intermediul publicităŃii.
În faza de cumpărarea inducerea unei anumite stări de spirit se poate realiza prin
intermediu ambianŃei, luminii, muzicii etc, iar în momentul evaluării satisfacŃiei poate fi indusă
cu ajutorul unei scrisori sau note de mulŃumire, a unui cadou, telefon de mulŃumire etc.
754
Bibilografie:
4. Prakash Ved, Mood states and consumer satisfaction, Consumer Satisfaction, Dissatisfaction
and Complaining Behavior, 1994-1995 Pages 33-39
755
APLICAREA MARKETINGULUI IN DOMENIUL
SERVICIILOR PUBLICE – PREMISA PENTRU
ALINIEREA ACESTORA LA STANDARDELE UNIUNII
EUROPENE
PREP. UNIV. DRD. ANDREEA MIHAELA BARBU

Academia de Studii Economice, Bucuresti – Facultatea de Marketing, Telefon: 0724..381.862
E-mail: abarbu@ase.ro; barbu.ase@gmail.com
PREP. UNIV. DRD. ALINA FILIP
Academia de Studii Economice, Bucuresti – Facultatea de Marketing, Telefon: 0726.386.593
E-mail: alfilip@ase.ro
The present paper begins with a brief history of public services in wich are evidentiate the way
that they were discovered since the Declaration of Human Rights and Citizens in 1789, their profitable
role in the society but also the dificulty of their support by a single person, and the necessity to appeal to
the sovereign state. The secondary section of this paper reffers to the impediments faced by the marketing
implementation process in the public sector. The restriction regarding a lower grade of personnel
motivation in a public entity, the limited contact with the clients and also the demand’s fluctuant
character implies backup strategies in the marketing approach. As a conclusion, the marketing comes like
a rescue solution, if we consider that the public institution has an assessed budget, that unable it to use
some stocks and finally generates difficulties in offering flexible answers to the demand’s fluctuation.
Scurt istoric al serviciilor publice

Incă de la 20 august 1789, când a fost promulgată DeclaraŃia Drepturilor Omului şi ale
CetăŃeanului se făcea, în mod estompat, referire la existenŃa serviciilor publice şi dreptul
cetăŃenilor de a apela la acestea, printr-o primă clauză, în care se enunŃa că „toŃi oamenii se nasc
şi rămân liberi şi egali în drepturi” . Ideea este reluată de Adam Smith în lucrarea sa “The
Wealth of the Nations”, lucrare care pune în responsabilitatea statului, pe care îl numeşte
“suveran” sau “bunăstare comună” , datoria de a furniza trei servicii publice esenŃiale: apărarea,
justiŃia şi “muncile şi instituŃiile publice”. În opinia lui Adam Smith, statul cel care trebuie să
asigure o infrastructură, poduri, baraje şi un sistem de educaŃie publică, pentru că – deşi aceste
servicii publice sunt foarte benefice unei societăŃi – ele sunt foarte costisitoare pentru a fi
susŃinute de un individ sau un grup de indivizi. Se poate constata astfel iniŃial lipsa unei forŃe
motorii într-o economie de piaŃă şi anume lipsa competiŃiei între furnizorii de servicii publice,
multe dintre acestea fiind prestate de institutii de caritate.
Se desprind ca şi consecinŃe imediate relaŃia cerere-ofertă în favoarea furnizorilor şi
influenŃa relativ mică a utilizatorilor serviciilor publice asupra procesului de schimb, aspecte ce
au condus la dezvoltarea unei culturi a furnizorului în care acesta determină efectiv natura
produsului/serviciului disponibil.
Natura indirectă a multor procese de schimb în sectorul public şi absenŃa competiŃiei au
contribuit la faptul că marketingul era cu greu considerat relevant în sectorul public înainte de
anii 1970. A rezultat astfel orientarea spre producŃie, disponibilitatea produsului şi costurile
reduse fiind considerate cele mai importante.
PercepŃia că marketingul este irelevant în sectorul public
Conceptul “public” pe de o parte şi cel de “egalitate” sau “echitate” pe de altă parte,
sunt două norme culturale puternice, care dovedesc că segmentarea de marketing este dificil de
implementat în cadrul sectorului public.
756
În susŃinerea acestei idei, John Major, fostul prim-ministru al Marii Britanii, şi-a
exprimat dorinŃa de a introduce o societate fără clase.
Această concepŃie contravine însă constatării că indivizii sunt diferiŃi atât din punct de
vedere fiziologic, cât şi psihologic şi că ei sunt atrasi şi se integrează în grupurile cu interese şi
sisteme de valori similare.
Ideea de a încerca să satisfacă toate toate nevoile populaŃiei poate fi foarte atrăgătoare
pentru sectorul public. Acest mit conform căruia masele reprezintă o majoritate care cere bunuri
uniforme şi o cultură populară, doar pentru că unii oameni cred că au un comportament de
consum similar şi standarde scăzute, a fost puternic combătut de Swingewood.
Spre deosebire de sectorul privat, unde un plus de activitate care are la bază creşterea
numărului clienŃilor poate aduce venituri suplimentare şi chiar profit, în sectorul public
creşterea nivelului de activitate presupune creşterea costurilor, ceea ce poate avea ca şi
consecinŃă crearea unui deficit bugetar.
Aceasta se datorează finanŃării instituŃiilor publice de la guvern şi se continuă printr-o
absenŃă a motivaŃiei acestora de a-şi reduce costurile şi îmbunătăŃi performanŃele.
Ca o primă concluzie, instituŃiile publice nu sunt sensibile la nevoile pieŃei, şi sunt mai
puŃin autonome şi flexibile decât cele din sectorul privat.
LegislaŃia Ńinteşte să protejeze interesele publicului şi ale plătitorilor de taxe, dar inhibă,
de fapt dezvoltarea tehnicilor de marketing.
Astfel conceptul de marketing rămâne străin în sectorul public, atât pentru cei care
lucrează în domeniu, cât şi pentru cei care primesc beneficiile, mediul protector al insituŃiei
publice încurajând miopia de marketing.
Necesitatea si beneficiile implementarii marketingului in sectorul public
romanesc
Din nefericire, imaginea populară “inumană” a instituŃiilor din sectorul public
supravieŃuieşte ca şi stereotip al sectorului public. Un prim pas în înlăturarea acestei imagini
nefavorabile îl poate constitui eliminarea formei de conducere de tip birocratic.
Deşi sistemul birocratic a fost proiectat de Max Weber astfel încât să execute o funcŃie
clar definită în cel mai eficient mod, deci ca un sistem raŃional, birocraŃia ca formă de
organizare a devenit sinonimă cu ineficienŃa. Autorii David Chapman si Theo Cowdell au
enunŃat în lucrarea lor “New Public Sector Marketing” câteva opinii critice la adresa
birocraŃiilor:
• birocraŃiile tind să devină orgaizaŃii foarte rigide, conduse de un set de reguli şi
condamnate la rutină;
• birocraŃiile tind să dezvolte propria putere şi să penetreze nivelurile politice ale
guvernului;
• birocraŃiile nu sunt atât de raŃionale pe cât se presupune;
• birocraŃiile tind să-şi maximizeze mărimea, rolul şii performanŃa, creând oferta în
exces;
• birocraŃiile sunt ineficiente, sunt inflexibile şi nu se pot adapta la piaŃă;
O altă măsură ar fi privatizarea unor instituŃii publice sau externalizarea unor servicii
publice spre a fi prestate de organisme din sectorul privat, astfel încât să se determine creşterea
competiŃiei deci a eficienŃei şi a valorii obŃinute.
Înfrângerea rezistenŃei la angajarea în activităŃile generatoare de venit şi depăşirea
sentimentului de teamă că banii primiŃi pot să înlocuiască, mai degrabă decât să suplimenteze
bugetul. Orice organizaŃie publică trebuie să acorde atenŃie politicilor de preŃ şi să încerce să
atragă noi fonduri din evenimente caritabile.
Pentru că sectorul public se bazează pe un buget dat şi nu poate folosi stocurile pentru a
oferi raspunsuri flexibile fluctuaŃiilor cererii, multe instituŃii caută să administreze atât
capacitatea de producŃie, cât si cererea.
Ele trebuie să aibă mai multe strategii la dispoziŃie:
• VariaŃii de personal pentru fluctuaŃiile cererii
757
• Angajarea de lucrători puŃin calificaŃi cu pretenŃii reduse pentru remunerare
• PreŃuri diferenŃiate
Alte actiuni posibil de urmat sunt:
• Administrarea costurilor variabile si fixe, astfel incat sa se doreasca maximizarea
rezultatelor cu eforturi minime;
• Introducerea unor taxe pentru serviciile prestate, care ofera venit suplimentar pentru
fiecare tranzactie;
• Introducerea unor forme de portionare a ofertei in functie de segmentele de cerere,
desi uneori acest lucru poate conduce la forme de “discriminare pozitiva“ in sensul
ca unele grupuri sunt convinse sa apeleze la resursele din sectorul privat, in timp ce
resursele limitate din sectorul public sunt directionate catre cei cu nevoi majore.
Bibliografie:
1. Chapman D., Cowdell T., – “New Public Sector Marketing”, Financial Times Pitman
Publishing 1998.
2. Kotler Ph., – “Managementul Marketingului”, EdiŃia a III a , Editura Teora, Bucureşti, 2003.
3. Kotler Ph., Armstrong G. – “Principiile Marketingului”, EdiŃia a II a, Editura Teora,
Bucureşti, 2003.
758
ANALIZA MACROMEDIULUI DE MARKETING LA
NIVELUL PIEłEI UNICE EUROPENE
PREP. UNIV. DRD. ALINA FILIP

Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea Marketing, Tel.: 0726386593
E-mail: alfilip@ase.ro
PREP. UNIV. DRD. ANDREEA BARBU
Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea Marketing, Tel.: 0724381862
E-mail: abarbu@ase.ro
The unique European market, the most complex form of supranational cooperation, which has
extend until the present moment to large dimensions and also reached a high level of economic and
monetary integration, become an extremely attractive field of action for any company which tries to
initiate an international approach. For attending this ambitious objective, the international marketing
specialist has to deeply examine the factors which gave the profile of the business environment, as the
microenvironment of each country presents multiple particularities of economic, politic, legislative,
technologic, physical-geographic, social and cultural characteristics that implies a specific marketing
approach.
Modificările neaşteptate ale climatului de afaceri, intensificarea concurenŃei,

diversificarea nevoilor şi dorinŃelor consumatorilor, precum şi scăderea continuă a fidelităŃii
acestora sunt probleme curente cu care se confruntă orice întreprindere în actualul context al
dezvoltătii social-economice la nivel european, ceea ce impune o flexibilitate ridicată şi o
atitudine activă a agenŃilor economici în abordarea fenomenelor şi proceselor care se manifestă
în cadrul mediului de piaŃă internaŃional.
Consolidarea pieŃei unice europene a generat diferite efecte asupra ansamblului
activităŃilor economice, prin îndepărtarea barierelor economice şi deschiderea graniŃelor pentru
fluxurile de mărfuri, de servicii şi de forŃă de muncă. De asemenea, practicile în afaceri au
devenit în mod treptat similare, reglementările în diferite domenii au început să se uniformizeze,
iar gusturile consumatorilor au început să conveargă, existând premise de aplicare a unor
strategii standardizate de către agenŃii economici. Posibilitatea de abordare unitară a zonei
europene devine atractivă pentru investitori având în vedere numărul ridicat de consumatori
potenŃiali şi puterea ridicată de cumpărare a acestora. Totuşi, nu trebuie uitat faptul că,
extinderea activităŃii întreprinderii pe pieŃele externe presupune confruntarea acesteia cu un
mediu de afaceri complex şi dinamic, marcat de o mare diversitate a condiŃiilor politice,
legislative, culturale, economice, de competiŃie şi făcând necesară adaptarea politicii de
marketing internaŃional la particularităŃile fiecărei pieŃe vizate de firmă. Ca urmare, în
continuare este necesară o prezentare comparativă a principalelor componente de macromediu
la nivelul Ńărilor membre ale Uniunii Europene.
Analiza mediului economic al unei Ńări sau al unui grup de Ńări furnizează informaŃii
preŃioase privitoare la nivelul de dezvoltare al societăŃii respective, oferta de produse existente
pe piaŃă, precum şi evoluŃia comportamentului de cumpărare al consumatorilor potenŃiali.
Principalii indicatori macroeconomici care oferă o imagine de ansamblu asupra dezvoltării
economiei sunt produsul intern brut, venitul mediu pe locuitor, structura cheltuielilor
consumatorilor (principalele destinaŃii ale veniturilor populaŃiei), rata inflaŃiei, gradul de
ocupare a forŃei de muncă, soludul balanŃei comerciale şi al balanŃei de plăŃi, precum şi
producŃia principalelor ramuri ale industriei. łările europene se încadrează din punct de vedere
al gradului de dezvoltare economică în rândul celor cu venituri medii şi ridicate. Astfel, PIB/loc
înregistrează valori de peste 9.266$ în toate Ńările UE şi Slovenia; cu PNB/loc mediu înalt
cuprins între 2.996$ şi 9.265$ în Ńări precum CroaŃia, Cehia, Estonia, Ungaria, Polonia şi
759
Slovacia şi PIB/loc mediu jos cuprins între 756$ şi 2.995$ în zece dintre Ńările Europei Centrale
şi de Est (Albania, Bielorusia, Bosnia, Bulgaria, Letonia, Lituania, Macedonia, România, Rusia
şi Ucraina). Creşterea veniturilor consumatorilor europeni se concretizează într-o putere de
cumpărare sporită şi implicit într-o pondere mai ridicată a cheltuielilor pentru bunuri de calitate
superioară. De altfel, puterea de cumpărare este un alt indicador care oferă informaŃii în legătură
cu potenŃialul de dezvoltare al unei pieŃe, fiind un indicador compozit ce Ńine cont de nivelul
veniturilor, preŃurilor, de înclinaŃia spre economii şi posibilitatea contractării de credite.
Integrarea economică europeană, prin liberalizarea fluxurilor de bunuri, capitaluri şi oameni, are
drept rezultat o creştere economică prin eliminarea costurilor tranzacŃionale, obŃinerea
economiilor de scară şi intensificarea competiŃiei între firmele europene. Procesul integrării în
Europa a avut efecte atât la nivel macroeconomic cât şi la nivel microeconomic. De interes sunt
în special efectele la nivel de afacere, care s-au manifestat atât ca oportunităŃi cât şi ca
ameninŃări.
Unul dintre indicatorii de bază utilizaŃi în evaluarea mediului demografic se referă la
numărul populaŃiei, indicator care furnizează informaŃii despre limitele maxime ce pot fi atinse
prin dezvoltarea pieŃei respective. În anul 2003, populaŃia totală la nivelul Europei număra
722.013.000 locuitori, din care 383.838.000 de locuitori în Ńările UE şi 338.175.000 în Ńările
Europei Centrale şi de Est. Principalele tendinŃe manifestate în mediul demografic european au
în vedere scăderea ratei de creştere a populaŃiei, îmbătrânirea populaŃiei (cu precădere în Ńările
vest-europene), creşterea gradului de urbanizare şi diminuarea mărimii medii a unei familii.
łările UE reprezintă 85% din populaŃia vestică totală, iar cele mai mari concentrări de populaŃie
se găsesc tot în Europa, aceasta reprezentând un centru local strategic de operare, de unde pot fi
accesate şi alte pieŃe.
Cele mai multe elemente de diferenŃiere între Ńările membre U.E. se manifestă în cadrul
mediului socio-cultural. InstituŃiile sociale precum familia, educaŃia, prezintă structuri variate în
privinŃa raportului dintre familia nucleu (soŃ, soŃie şi copil) şi ceilalŃi membrii ai familiei extinse
(bunici, unchi, mătuşi). Astfel, în Ńările din sudul Europei (Italia, Spania) familia extinsă joacă
un rol mai important fiind implicată într-un grad mai ridicat în familia nucleu, comparativ cu
Ńările nordice, spre exemplu, unde familia nucleu este mult mai independentă. Sistemele
educaŃionale europene sunt relativ similare, ele fiind considerate oarecum tradiŃionale şi punând
un mai mare accent pe cunoştinte şi acumularea acestora. S-a observat că în Uniunea Europeană
gradul de alfabetizare este de 100% în Ńările nordice şi centrale, în timp ce în cele sudice se
înregistrează un grad de analfabetism ridicat faŃă de media europeană (1,6%): Grecia cu 2,8%
analfabeti; Italia cu 1,6% analfabeti; Portugalia cu 7,8%; Spania cu 2,8%. În Europa Centrală şi
de Est, cu excepŃia Albaniei care înregistrează cel mai ridicat procent de analfabeŃi, de 15,3%,
majoritatea Ńărilor se situează la acest indicator sub 1%, iar alte câteva înregistrează procente
între 1% şi 2% (Bulgaria, CroaŃia, Moldova şi România), poziŃionându-se în jurul mediei pe
Europa.
Demersul de marketing internaŃional trebuie să ia în considerare, de asemenea, factorii
de mediu politic şi legislativ, ce pot facilita sau îngreuna accesul şi prelucrarea unei anumite
pieŃe externe. Modul în care este organizată şi în care funcŃionează Uniunea Europeană este de o
deosebită importanŃă pentru companii, întrucât, numai cunoscând foarte bine sistemul executiv
şi legislativ, ele pot încerca să influenŃeze procesele de decizie la nivelul Uniunii Europene.
Există patru instituŃii principale cu rol în iniŃierea, promulgarea şi aplicarea legilor UE, şi
anume: Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European şi Curtea Europeană de
JustiŃie. Rolul Comisiei Europene cuprinde trei direcŃii: de a iniŃia procesul legislativ, de a
activa ca executor şi manager al politicilor UE şi de a urmări respectarea tratatelor. Consiliul
European reprezintă interesele Ńărilor membre fiind principalul organ decizional al UE; acesta
promulghează toate legile importante ale comunităŃii. Parlamentul European este apărătorul
interesului european şi al drepturilor cetăŃenilor. Este principalul forum public şi singurul forum
ales dintre instituŃiile UE. Acesta deŃine totodată puterea legislativă cu rol consulativ în
domeniul legislaŃiei, supervizarea executivului, precum şi puteri asupra stabilirii bugetului.
Curtea Europeană de JustiŃie, aflată la Luxemburg reprezintă arbitrul final în disputele ce apar
de pe urma Tratatelor ComunităŃilor şi a legislaŃiei ce se bazează pe acestea.
760
În privinŃa legislaŃiei Uniunii Europene aceasta cuprinde mai multe componente:
legislaŃia primară care are în vedere prevederile tratatelor şi care se află sub jurisdicŃia CurŃii de
JustiŃie Europene, legislaŃia secundară elaborată de instituŃiile de guvernare ce cuprinde
directive, regulamente şi decizii, recomandări şi opinii.
Firmele care pătrund pe piaŃa europeană trebuie să Ńină cont de configuraŃia economică,
politică şi etică implicată de standarde şi legislaŃia formală. Firmele proactive vor aloca resurse
pentru studierea tendinŃelor şi preocupărilor ce nu au ajuns la stadiul de lege, dar care vor
ajunge probabil în viitor, într-o formă sau alta. Practic, o organizaŃie ce activează pe piaŃa UE
trebuie să dispună, din punct de vedere al aspectelor legislative, de un sistem complex prin care
să asigure respectarea legilor UE şi a statelor membre, să anticipeze viitoarea politică sau să
participe la procesul de elaborare a politicilor UE.
Obiectivul final al analizei realizate în rândul principalelor componente de macromediu
la nivel european constau în desprinderea celor mai semnificative oportunităŃi şi ameninŃări cu
care se pot confrunta agenŃii economici pe această piaŃă. Astfel, ocaziile favorabile pot consta
în: unificarea monedei, integrarea şi liberalizarea pieŃei, apropierea standardelor tehnice şi
politica competiŃională comună; în timp ce ameninŃările provenite din mediul de afaceri au în
vedere: transparenŃa preŃurilor, supracapacitatea de producŃie, competiŃia provenită din partea
altor Ńări sau unele bariere ascunse.
Bibliografie:
1. AdăscăliŃei, V., „Euromarketing. Fundamente”, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 57;
2. Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J., Wong, V., „Principiile Marketingului”, EdiŃia
Europeană, Editura Teora, Bucureşti, 1999, pag. 232;
3. Nicolescu L., „Euromarketing - mit sau realitate?”, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2003,
pag. 6;
4. Pop, N.Al., Dumitru, I., „Marketing InternaŃional”, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag.
88.
761
ORGANIZAłIA ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
PREP. UNIV. ROŞCA REMUS DOREL

Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea din Oradea; Oradea, Str. Sovata, Nr. 56, Bl. C4, ap.
2, tel: 0740 / 246 610, e-mail: remus_rosca@yahoo.com.
Romania’s integration in the EU will represent a new challenge for its Economy and the
organizations that form it. In these conditions I consider interesting to study the implications that the
integration will have as well as the success factors of Romanian organizations in the new context
Introducere
Evenimentele din 1989 au marcat momentul schimbării de sistem economic în
România, cu implicaŃii majore în ce priveşte principiile de funcŃionare ale acestuia, fiind
concretizată prin trecerea de la o economie planificată la una concurenŃială. Principalele
tendinŃe care au caracterizat evoluŃia ulterioară a economiei româneşti sunt:
• Modificarea structurii datorită creşterii ponderii sectorului serviciilor, prea puŃin
dezvoltat până în acest moment în detrimentul sectorului agricol şi industrial;
• Reducerea gradului de protecŃie al organizaŃiei româneşti prin reducerea treptată a
barierelor vamale;
• Creşterea ponderii sectorului privat în PIB-ul României;
• Modificarea dramatică a mediului în care organizaŃia românească activează, fiind
vorba de unul mult mai dinamic şi schimbător datorită modificărilor legislative
repetate, exacerbării concurenŃei ca urmare a interesului marilor actori de pe piaŃa
internaŃională pentru piaŃa românească, schimbării stilului de viaŃă al
consumatorului român şi migraŃiei forŃei de muncă în special către Ńările UE.
Scopul acestui material îl reprezintă analiza modului în care economia românească a
făcut faŃă schimbărilor intervenite după 1989, a implicaŃiilor pe care integrarea în UE o va avea
asupra acesteia şi a organizaŃiilor care o compun ca un al doilea moment de cotitură în evoluŃia
sa şi identificarea principalilor factori de succes ai organizaŃiei româneşti în noul context.
1. Economia românească după 1989 şi locul acesteia pe piaŃa mondială
EvoluŃia economiei româneşti din ultimii 15 ani au demonstrat o lipsă de viziune şi de
planificare a factorilor responsabili din România (Guvern şi celelalte instituŃii ale statului) şi o
incapacitate a acestora de a gestiona situaŃia existentă cu implicaŃii negative la nivel macro şi
microeconomic. De asemenea, organizaŃia românească a făcut faŃă cu greu noilor provocări,
cele mai mari probleme cu care s-a confruntat aceasta fiind:
• slaba calitate a actului managerial. Din păcate România de după 1989 nu a avut o
clasă bine dezvoltată de manageri capabili să gestioneze o organizaŃie într-un mediu
dinamic, concurenŃial;
• accesul greu la resursele financiare atât de necesare dezvoltării organizaŃiei datorită
inexistenŃei iar ulterior a slabei dezvoltări a instuŃiei bursiere precum şi a costului
foarte ridicat al creditului;
• o cultură organizaŃională din care de cele mai multe ori lipsesc cultul muncii şi
cultul procalitate;
• inexistenŃa unui sistem contabil de inflaŃie, ceea ce a determinat decapitalizarea
companiilor româneşti;
762
fiscalitate excesivă; •
instabilitatea legislativă, ceea ce nu a permis planificarea pe termen mediu şi lung;
•
inexistenŃa unui mediu cu adevărat concurenŃial datorită implicării factorului
•
politic.
CompetenŃa slabă la nivel guvernamental, la nivelul de vârf a managementului şi al
resursei umane din organizaŃia românească şi-a pus amprenta asupra evoluŃiei unor indicatori
macroeconomici, cei mai relevanŃi în acest sens fiind:
a) EvoluŃia exporturilor şi a importurilor româneşti după 1989

Export
EvoluŃia exporturilor şi a importurilor României Import
740000
647500
Miliarde lei la cursul oficial
555000
462500
370000
277500
185000
92500
0
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Anul
Sursa: DirecŃia de Statistică Bihor Fig. 1
Pe perioada studiată, exporturile României au acoperit în medie doar 81% din valoarea
importurilor, ceea ce demonstrează slaba competitivitate a economiei româneşti pe piaŃa
mondială.
b) Structura exporturilor româneşti . Din informaŃiile prezentate în figura 2, reiese că
structura exporturilor româneşti este una deficitară, ponderea cea mai mare având-o produsele
cu valoare adăugată mică. Spre exemplu 55% din exporturi sunt realizate de industria textilă şi
cea a încălŃămintei. Din păcate exporturile industriilor de vârf sau exporturile de servicii sunt
aproape inexistente, neglijarea sectorului de cercetare şi nestimularea importurilor de tehnologie
fiind principalele cauze.
Structura exporturilor României în 2003

3%
14% Produse din lemn, exclusiv
mobilier
Materiale textile şi articole din

acestea
7%
ÎncălŃăminte, pălării, umbrele şi
articole similare
33%
Metale comune şi articole din
acestea
6%
Maşini şi aparate, echipamente
electrice, aparate de înregistrat
şi reprodus sunete şi imagine
Mijloace şi materiale de
transport
Mărfuri şi produse diverse
18%
Altele
12%
7%
Fig. 2.
763
Sursa: DirecŃia de Statistică Bihor.
2. ImplicaŃiile integrării României în Uniunea Europeană

Integrarea României în Uniunea Europeană reprezentă o ameninŃare sau o oportunitate
pentru organizaŃiile româneşti în funcŃie de nivelul de pregătire al acestora pentru a face faŃă
noilor provocări şi condiŃii. Ne referim aici la competitivitatea organizaŃiei româneşti măsurată
prin capacitatea sa de a oferi produse de calitate la un preŃ cât mai accesibil pentru consumator,
care va intra în concurenŃă directă cu ofertanŃii de pe piaŃa europeană. În acest context,
considerăm interesantă şi absolut necesară analiza implicaŃiilor pe care le va avea integrarea
României în UE, cele mai importante fiind:
• Eliminarea taxelor vamale din comerŃul cu Ńările UE. Acest instrument joacă până
în prezent un rol important în protejarea producătorilor interni;
• Exacerbarea concurenŃei prin intrarea unor noi competitori pe piaŃa românească ca
urmare a creşterii atractivităŃii acesteia pe de o parte datorită creşterii puterii de
cumpărare iar pe de altă parte datorită stabilităŃii generale şi a siguranŃei investiŃiilor
în România;
• Noi reglementări legislative care vor impune anumite standarde de calitate şi de
mediu ofertanŃilor de pe piaŃă în scopul asigurării calităŃii vieŃii consumatorului;
• Creşterea exigenŃelor consumatorilor care încep să se familiarizeze cu standardele
de calitate practicate în UE;
• Diminuarea ponderii economiei subterane, care a reprezentat în perioada acestoa 15
ani o importantă sursă de profit pentru organizaŃiile româneşti, unele supravieŃuind
datorită acesteia;
• Diminuarea sau eliminarea creditului fiscal creându-se astfel premisele unui mediu
concurenŃial. Vor exista organizaŃii, care în noile condiŃii nu vor mai supravieŃui pe
piaŃă.
Având în vedere toate aceste aspecte, pentru a supravieŃui şi chiar a avea succes pe piaŃă
organizaŃiile româneşti trebuie să se pregătească pentru momentul integrării României în UE,
acordând prioritate aspectelor prezentate în continuare.
3. Factorii succesului organizaŃiei româneşti în contextul integrării
După părerea mea cei mai importanŃi factori ai succesului organizaŃiei româneşti în
contextul integrării în UE sunt:
3.1 Implementarea unui sistem de management al calităŃii în organizaŃiile
româneşti şi certificarea acestuia potrivit unor standarde internaŃionale în scopul:
• ÎmbunătăŃirii în permanenŃă a calităŃii produselor aduse pe piaŃă pentru satisfacerea
exigenŃelor crescânde ale consumatorilor. Acest aspect cântăreşte din ce în ce mai
mult în contextul tendinŃei de trecere de la concurenŃa prin preŃ la concurenŃa prin
calitate.
• Reducerii costurilor, acesta trebuind să fie un obiectiv strategic pentru orice
organizaŃie de pe piaŃă. Integrarea României în UE va reduce în mod considerabil
avantajul competitiv al producătorilor români datorat costurilor mai mici de operare
de pe piaŃa românească. Mă refer în principal la costul forŃei de muncă, al energiei
şi a altor materii prime, costuri care ocupă o pondere importantă în costul total al
unui produs. În condiŃiile integrării, tendinŃa este de aliniere în timp a salariilor
(costul forŃei de muncă) şi a preŃurilor, eliminând avantajul competitiv mai sus
amintit. De asemenea producătorii români vor trebui să facă faŃă economiilor de
scară obŃinute de marii producători europeni. În aceste condiŃii organizaŃiile
româneşti trebuie să implementeze Sisteme de Management al CalităŃii care să
permită o gestionare eficace a costurilor în sensul reducerii în permanenŃă a
acestora. Atingerea acestor două deziderate, îmbunătăŃirea calităŃii şi reducerea
764
costurilor, se traduce în capacitatea organizaŃiei de a oferii valoare pieŃei Ńintă, adică
de a oferii produse de o calitate ridicată la un preŃ cât mai accesibil. Philip Kotler
afirma în acest sens: „Marketingul este arta creării unei valori veritabile pentru
client. Este arta de a-Ńi ajuta clienŃii să câştige mai mult. Cuvintele de ordine ale
marketingului sunt: calitate, serviciu şi valoare.”
• Creşterea bonităŃii organizaŃiei româneşti în relaŃiile contractuale cu partenerii
interni şi externi în condiŃiile certificării Sistemului de Managemet al CalităŃii al
acestora potrivit standardelor internaŃionale. Acest aspect se referă de fapt la
creşterea încrederii partenerilor organizaŃiei certificate în capacitatea acesteia de a
furniza în mod constant calitatea planificată şi promisă. Interesul organizaŃiilor
româneşti pentru certificare potrivit standardelor ISO este reflectat de evoluŃia
numărului de companii certificate în ultimii ani în România: 1670 în 2001; 2463 în
2002; 3189 în 2003; estimativ 4500 în 2004 (sursa: www.renar.ro). Se constată un
ritm de creştere anuală de aproximativ 40%, ceea ce demonstrează interesul crescut
al companiilor româneşti pentru standardele internaŃionale.
3.2 Dezvoltarea propriei mărci
Marca reprezintă poate cea mai importantă valoare intangibilă a unei organizaŃii,
deŃinând o pondere considerabilă în averea acesteia. Relevant în acest sens este afirmaŃia lui
Roberto Goizueta, fost director executiv la Coca-Cola: „Chiar dacă toate fabricile şi dotările
noastre ar arde din temelii peste noapte, n-ar reuşii să afecteze prea mult valoarea companiei;
toată această valoare se află, de fapt, în fondul comercial asigurat de francizele mărcii noastre
şi tezaraului colectiv de cunoştinŃe din companie”.
După părerea noastră, orice organizaŃie românească care doreşte să aibă succes pe
termen lung pe piaŃă trebuie să-şi dezvolte o marcă puternică, notorietatea acesteia trebuind să
acopere cel puŃin nivelul naŃional. În contextul fenomenului de globalizare şi a procesului de
integrare a României în UE, consider că organizaŃiile româneşti ar trebui să-şi asume, din ce în
ce mai mult un rol regional (zona Balcanilor) şi/sau chiar unul european, extinzându-şi în
permanenŃă raza de acŃiune şi implicit notorietatea mărcii. Un exemplu pozitiv de organizaŃie
românească care şi-a asumat un rol european este cel al producătorului Jolidon. Relevant în
contextul celor prezentate este istoricul acestei companii. ÎnfinŃată în 1993 şi activând pentru
început într-un apartament de bloc, societatea a preferat dezvoltarea propriei mărci, Jolidon,
fără a fi interesată de producŃia în lohn atât de des întâlnită în industria de profil. Anul 2000
aduce poziŃia de leader pe piaŃa românească, putând vorbi astfel de o marcă cu notorietate
naŃională. În acelaşi an compania se deschide spre piaŃa europeană înfinŃând filiala Jolidon
Budapesta. Urmează în 2001 Jolidon Italia la Milano, pentru ca, în 2002 să reuşească triplarea
vânzărilor pe această piaŃă, aria de acoperire fiind întrega Italie. În prezent compania a atacat şi
piaŃa franceză având deschis un magazin în centrul Parisului şi planifică deschiderea unui mare
depozit la Lyon în decursul acestui an. De asemenea, Jolidon exportă în SUA, Rusia, Africa de
Sud, Arabia Saudită şi în alte Ńări. În aceste condiŃii, putem vorbi de o companie de succes, care
a preferat să-şi dezvolte o marcă puternică, industria lohn-ului din România fiind în prezent în
cădere liberă.
În concluzie, oferirea de valoare pieŃei Ńintă şi dezvoltarea unei mărci puternice vor
duce la fidelizarea clienŃilor şi succesul pe termen lung al organizaŃiei ofertante.
3.3. Parteneriate strategice
Prin parteneriate strategice înŃeleg: parteneriat cu instituŃii de creditare pentru obŃinerea
unor condiŃii avantajoase în vederea iniŃierii unor proiecte de investiŃii importante; obŃinerea de
francize sau contracte de management care să aducă know-how în companiile româneşti;
parteneriat cu colaboratori externi care să ofere în mod constant contracte producătorilor
români; parateneriat cu instituŃii de cercetare şi învăŃământ superior pentru obŃinerea de inovaŃii.
Ca şi concluzie, putem spune că organizaŃia românească trebuie să se pregătească în aşa
fel pentru momentul integrării încât, acesta să reprezinte o oportunitate, oportunitate pe care să o
valorifice în interesul său, al economiei şi al societăŃii româneşti.
765
Bibliografie:
1. Kotler P., „Marketingul de la A la Z”, Ed. CODECS, Bucureşti, pag. 108;
2. Juran J., „SupremaŃia prin calitate”, Ed. Teora, Bucureşti, pag. 10;
3. Tomescu A. , „Managementul Sistemelor Integrate, Ed. UniversităŃii din Oradea, pag. 109;
4. Stiglitz J. E., „Globalizarea – speranŃe şi deziluzii”, Ed. Economică 2003, pag. 259, 279;
5. InformaŃii furnizate de DirecŃia JudeŃeană de Statistică Bihor;
6. www.renar.ro;
7. „Jolidon – 10 ani de la înfinŃare” – CD de prezentare.
766
MANAGERUL DE PROIECT
PREP.UNIV. LARISA COCOI

Universitatea ,,1Decembrie 1918 ,,Alba Iulia, str. Nicolae Iorga nr.11-13
E-mail: larysa_co@yahoo.com
The project manager is responsible for the entire project development and success. In some
companies, this role can be referred as “projects coordinator”, “team leader”; anyway, this represents
the individual responsible in assuring the project’s success. In addition to the processes’ abilities, the
project manager must develop abilities regarding people management. These include:
Discipline and general management abilities to be assured that people follow standard
procedures and processes.
- Leadership abilities to motivate the team in following a certain path. Leadership means to
communicate a path and determine the team to accept it and to do its best in implementing it.
- Setting reasonable expectations, but challenging and straightforward, for team members and
making them responsible in reaching the expected results. This includes a positive feedback towards team
members.
- Team building abilities, so the people can work together and to feel motivated in getting the job
done. If the team is large and the project has a long time-span, the team building abilities are more than
ever necessary.
- Abilities for proactive, verbal and written communication, including abilities for active
listening.
The project manager is responsible for the team’s success. If the team has low morale and
cannot respect the deadlines, he must find a way to solve this situation. If the team members do not
understand what they have to do and what is the deadline, the project manager is directly responsible for
this.
În România, necesitatea formării de specialişti în managementul proiectelor a apărut nu

de mult, fiind determinată de doi factori. Pe de o parte pătrunderea programelor Uniunii
Europene, Bancii Mondiale si a altor organisme internationale care sprijină integrarea Ńării
noastre în structurile internaŃionale. Pe de altă parte, dezvoltarea companiilor multinaŃionale,
care promovează organizarea flexibilă, prin intermediul proiectelor.
În opinia unor specialişti în domeniu, la baza formării profesionale a unui manager de
proiect trebuie să se afle trei elemente, şi anume: specializare intr-o anumita industrie, urmarea
unor cursuri de profil, post-universitare, si experienta. Aparent, rolul managerului de proiect ar
trebui să fie uşor de descris. Dar provocarea în înŃelegerea rolurilor şi responsabilităŃilor legate
de managementul de proiect este că acestea sunt diferite de la o companie la alta.
Managerul de proiect este cel care gândeşte proiectul din faza sa incipientă, îl
formulează atunci când necesitatea acestuia îi apare ca fiind evidentă, îi stabileşte obiectivele şi
apoi asigură implementarea acestuia. Coordonarea unui proiect nu determină însă crearea
aptitudinilor manageriale necesare, iar experienŃa ştiinŃifică sau o funcŃie administrativă nu sunt
neapărat garanŃii în această direcŃie.
Atunci când managerul nu este capabil a înŃelege modul de operare al diverşilor
participanŃi, deci nu poate aprecia corect calitatea şi metodele de lucru ale celor angajaŃi în
proiect, este mai bine să-l încredinŃeze altcuiva.
De cele mai multe ori, managerul de proiect se confundă cu liderul proiectului, ceea ce
nu este de dorit. Dacă în plan motivaŃional şi personal această confuzie poate fi benefică, nu
trebuie uitat că managerul este în primul rând responsabilul principal al asigurării comunicării
membrilor echipei, atât pe orizontală cât şi pe verticală. Asumarea rolului de lider este limitativă
din punctul de vedere al comunicării şi poate provoca cele mai grave disfuncŃii.
767
Pe de altă parte, lipsa delegării competenŃelor, din dorinŃa asigurării imaginii de lider,
va duce inevitabil la erodarea prestigiului, la oboseală şi la apariŃia tot mai frecventă a erorilor
manageriale.
În general, managerul de proiect este responsabil pentru succesul general al proiectului.
În unele companii, poziŃia se poate numi Coordonator de Proiect, Lider de Echipă; aspectul
cheie este că acesta reprezintă persoana responsabilă pentru asigurarea succesului proiectului.
Managerul de proiect este responsabil cu toate activitatile care se desfăşoară şi care
privesc bunul mers al activităŃilor legate de proiect. Daca proiectul începe şi descoperi mai
târziu că sfera de cuprindere nu este clarificată, managerul de proiect este răspunzător. Daca
proiectul pune în aplicare un plan de lucru slab, managerul de proiect este răspunzător.
Definirea proiectului înseamnă înŃelegerea şi obŃinerea acordului asupra obiectivelor
generale, conŃinutului, riscurilor, abordării, bugetului etc. Include de asemenea şi definirea sau
adoptarea unor proceduri specifice de management de proiect care vor fi utilizate în
managementul proiectului.
Managerul de Proiect nu este un simplu executant de activităŃi, el trebuie să înŃeleagă
obiectivele de business care au generat proiectul, pentru a putea lua decizii relevante pe
parcursul fiecarei etape. ExperienŃa arată că abordarea strict tehnică a managementului de
proiect poate conduce în cel mai bun caz la realizarea unor produse sau servicii performante, dar
care nu neaparat indeplinesc strategia de afaceri a organizaŃiei. Asa numitul “business
awareness” tinde să devină un criteriu de selecŃie foarte important la alegerea unui manager de
proiect, motiv pentru care toate abordarile moderne subliniază necesitatea ca managerul de
proiect să posede cunoştinŃe şi abilităŃi în managementul general al afacerilor.
Tot în această etapă managerul de proiect trebuie să identifice participanŃii la proiect şi
aşteptările acestora.
Există numeroase opinii în ceea ce priveşte rolul managerilor.Cu toate acestea, marea
majoritate a specialiştilor au identificat câteva roluri de bază:
• exercitarea leadershipului şi a autorităŃii;
• monitorizarea şi diseminarea informaŃiilor;
• adoptarea deciziilor şi soluŃionarea conflictelor.
Conducerea unui proiect solicită un ansamblu de calităŃi şi competenŃe, si anume:376
• managerul de proiect trebuie să fie familiarizat cu tehnicile şi metodele de
management al proiectelor;
• fondurile destinate proiectului vor fi utilizate într-o manieră care maximizează
beneficiile proiectului;
• stimulează relaŃiile de cooperare între membrii echipei şi între stakeholderi;
• identifică riscurile şi acŃionează într-o manieră ce limitează efectele acestora asupra
proiectelor.
Sarcina managerului de proiect este una foarte dificilă şi stresantă. Se spune că
managerii de proiect sunt relaxaŃi fie când sunt în aşteptarea unui nou proiect, fie când proiectul
actual se îndreaptă fără cale de întoarcere către reuşită.Fără îndoială, ei exercită o influenŃă
puternică atât asupra orientării, cât şi asupra succesului proiectului.Pentru a-şi putea exercita
rolul, managerii trebuie să aibă capacitatea de a:
• conduce- o echipă de persoane deosebit de competente;
• comunica- cu orice persoană implicată în realizarea proiectului;
• motiva- echipa de proiect, furnizorii şi subcontractanŃii;
• negocia- soluŃii eficiente pentru a atenua conflictele cauzate de contradicŃia dintre
cerinŃele proiectului şi dorinŃele stake-holderilor.
Aceste calităŃi sunt necesare conducătorului de proiect, indiferent dacă proiectul are o
mare amploare sau nu, dacă se referă la o sarcină de serviciu sau casnică, dacă costurile
implicate sunt mari sau mici.
376
D.A.Constantinescu, A.M.Ungureanu, Adelma Pridie, Managementul proiectelor, ColecŃia NaŃională, Bucureşti,
2001
768
În unele organizaŃii, managerul de proiect este răspunzător pentru succesul proiectului
dar nu are nivelul potrivit de responsabilitate. Managementul unei echipe intr-o organizaŃie
matricială este un astfel de exemplu. Astfel, managerul trebuie să facă managementul unui
proiect utilizând oameni asupra cărora nu are responsabilitate managerială. De asemenea, poate
descoperi că abilitatea sa de a rezolva problemele este diminuată pentru că nu are o poziŃie
suficient de înaltă în ierarhia organizaŃiei şi trebuie să se bazeze de cele mai multe ori pe
ajutorul managementului. În alte cazuri, capacitatea sa de a fi inovativ si flexibil este restrînsă
de politici organizaŃionale şi inerŃie.
Toate aceste situatii pot fi cauze ale frustrării. O cale de a le gestiona este definirea
rolurilor şi responsabilităŃilor ca parte a DefiniŃiei Proiectului. Aceasta ajută la definirea şi
gestionarea aşteptărilor. De exemplu, daca managerul nu are autoritatea de aprobare a
cheltuielilor sau bugetului, acest lucru trebuie specificat de la început, împreună cu procesul
necesar al aprobării. In acest fel, daca problema apare, toata lumea va şti cine are autoritatea
pentru a o rezolva. Pentru cei mai multi manageri de proiect, nivelul de frustrare nu este cauzat
atât de mult de lipsa de putere cât de ambiguitate. Dacă managerul de proiect nu are autoritate,
este important să ştie cine o are şi ce procese sunt necesare pentru a a demara acŃiunile.
Fiecare proiect generează o transformare, care în mod cert va fi percepută în mod diferit
de diferiŃi participanŃi la proiect (stakeholders). Nu de putine ori, există persoane sau grupuri
care sunt afectate negativ de succesul proiectului şi în consecinŃă, aceştia vor opune
rezistenŃă.Managerul de proiect trebuie să fie capabil să aplaneze toate divergenŃele existente,
prin raŃiuni şi argumente pertinente şi justificate.
Un portret schiŃat al managerului de proiect ar putea fi alcătuit din următoarele:
competenŃe ,,clasice’’, competenŃe noi, calităŃi şi abilităŃi.
CompetenŃe"clasice"
− managementul termenelor (multa lume numeste asta, cu un zambet, "arta de a
impiedica cat mai mult decalarea termenelor"). Este o competenŃă care îmbină
capacitatea de previziune cu spiritul practic şi abilităŃile interpersonale.
− competenŃele de management al resurselor umane. Pentru proiecte de amploare, se
poate ajunge la efective însemnate, de nivelul unei firme mari. Managerul de
proiect trebuie să fie atunci mai mult decat un administrator, ci şi un adevărat lider.
− o competenŃă obligatorie este managementul costurilor. Managerul de proiect este
responsabil pentru un buget, la fel ca orice manager al unei firme.
− expertiza în domeniul de referinŃă al proiectului. Aceasta competenta nu trebuie
insă să fie dezvoltată la nivel de expert. În majoritatea cazurilor, competenŃele
enumerate, dublate de noŃiuni de bază în domeniul de referinŃă al proiectului pot fi
suficiente.
CompetenŃe noi
Printre acestea se afla la loc de cinste stăpanirea de instrumente informatice de
management de proiect. Urmeaza abilităŃile de comunicare, necesare în special în proiectele de
interes public (de exemplu, proiectele din domeniul turismului anunŃate recent în Romania).
Lista continuă cu managementul riscului, al calităŃii şi cu abilitatea de urmărire şi
control al returului pe investiŃie.
CalităŃi
RezistenŃă la stres, putere mare de muncă, capacitatea de a motiva şi conduce oameni,
capacitate de control şi corecŃie a planului de execuŃie, educaŃie solidă în cunoaşterea
mecanismelor financiar - contabile, diplomaŃie, putere de convingere, fermitate şi flexibilitate.
769
AbiltăŃii
Abilitatea de avea o viziune de ansamblu asupra proiectului, de a corobora si intercala
informaŃii care vin din domenii de activitate principial diferite şi nu în ultimul rand de a menŃine
cursul proiectului permanent către obiectivul final.
În concluzie, se poate afirma fără a greşi că reuşita conceperii , derulării şi finalizării
unui proiect depinde în cea mai mare parte de abilităŃile managerului de proiect de a organiza
cât mai atent şi adecvat activităŃile corespunzătoare fiecărei etape .
Bibliografie:
1. Constantinescu D.A., Ungureanu A.M., Pridie A, Managementul proiectelor, ColecŃia
NaŃională, Bucureşti, 2001,pag.135
2. D.Tudor, articol- O meserie în care o iei mereu de la capăt-managementul proiectelor
3. S.Cazacu, articol- Management de proiect-planul de proiect
4. www.markmedia.ro
5. www.tenstep.ro
770
ETALAREA MĂRFURILOR – ASPECT ESTETIC AL
MAGAZINULUI
ASIST. UNIV. LUCIA SCORłAR

Universitatea BABEŞ-BOLYAI Cluj-Napoca
Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Gestiunea Afacerii, Catedra de Tehnologie şi Merceologie
Str. Teodor Mihali nr. 58-60, 400591 Cluj-Napoca, Tel. +40-264-418652
E-mail: lscortar@econ.ubbcluj.ro
Abstract: Merchandise Display – aesthetic aspect of the shop. This paper approaches the
importance of displaying merchandise in shops, this being a fundamental element in the promotion of the
sale. The displaying of merchandise in shop windows has as a final goal the consumer’s information
about the variety and quality of the existing merchandise in the shop.
Magazinul poate fi considerat un vânzător, fie că este organizat în forma de vânzare cu

autoservire, fie în forma clasică unde progresele înregistrate în prezentarea mărfurilor, la
vederea clientului, ca şi aspectul modern al acestuia preiau unele atribute din munca
vânzătorului.
Magazinul nu este un simplu „vânzător”, ci şi un creator de valoare, care se adaugă
produselor vândute. Magazinul oferă consumatorului un serviciu în plus faŃă de cel asigurat de
producător prin produsul creat. Acest serviciu se referă la concentrarea în acelaşi loc a unor
produse diferite, care se adresează unor nevoi diferite. Frecventând un magazin, consumatorul
„economiseşte” timp, efort, nefiind nevoie să se adreseze fiecărui producător pentru a-şi acoperi
nevoile de consum.
Magazinul nu este un simplu intermediar între producători şi clienŃi. ClienŃii aşteaptă
idei, informaŃii, satisfacŃii diverse. O satisfacŃie „îmbătrânită” devine rapid o obişnuinŃă şi nu
mai este percepută ca atare.
Adevărata artă a vânzării nu se limitează numai la obŃinerea de comenzi, ea implicând,
în acelaşi timp şi comunicarea cu clienŃii reali şi potenŃiali. Comunicarea se poate face direct,
utilizând forŃa de vânzare a comerciantului sau indirect, apelând la tehnicile promoŃionale, în
cadrul cărora un loc bine individualizat îl deŃin etalarea mărfurilor, publicitatea la locul de
vânzare şi reclama.
Etalarea mărfurilor, privită ca un ansamblu de procedee şi reguli de prezentare a
mărfurilor, reprezintă o componentă de bază a tehnologiei comerciale. Etalarea, ca element
fundamental al promovării vânzării mărfurilor, acŃionează asupra consumatorului astfel:
• pune în valoare articolul, realizează o legătură între publicitatea din presă, radio,
televiziune şi locul de vânzare al acestui articol;
• poate modifica dorinŃa de cumpărare a unui client, care hotărât să cumpere un
anumit produs, renunŃă şi cumpără un alt produs;
• furnizează anumite informaŃii despre utilizarea produsului, pe care-l pune în
valoare creând noi nevoi de cumpărare.
Scopul final al etalării constă în:
− atenŃionarea clientului despre existenŃa produsului;
− atragerea şi oprirea clientului spre informare;
− naşterea unei cereri de impuls;
− materializarea impulsului într-o cumpărare efectivă; clientul ia hotărârea de a
cumpăra, sub impulsul informaŃiilor furnizate asupra preŃului, calităŃii şi
modalităŃilor de întrebuinŃare a produselor oferite.
771
Etalarea mărfurilor poate fi realizată şi prin intermediul vitrinei. Vitrina reprezintă, în
miniatură, mijlocul cel mai eficient de realizare a dialogului dintre comerciant şi clienŃii săi. Ea
se organizează într-un spaŃiu special amenajat pentru prezentarea mărfurilor. Vitrina este şi cel
mai direct mod de informare a cumpărătorului despre varietatea şi calitatea mărfurilor existente
în magazin.
Etalarea corespunzătoare a mărfurilor în vitrine presupune realizarea următoarelor
cerinŃe:
− selecŃionarea cu multă grijă a produselor care urmează să fie expuse, evitându-se
prezentarea unui număr prea mare de articole;
− fiecare produs etalat să constituie un punct de atracŃie pentru cumpărători;
− etalarea să fie logică, mesajul publicitar uşor de înŃeles;
− etalarea pe grupe de utilităŃi pentru a le identifica cu uşurinŃă;
− etalarea pe orizontală a produselor grele sau cu volum mare, linia orizontală
întrerupându-se prin pauze de decor pentru a evita monotonia;
− etalarea pe verticală asigură observarea tuturor tipodimensiunilor la sortimentele
expuse;
− produsele cu ambalaje care au un aspect publicitar pronunŃat se pot etala ambalate,
cu condiŃia ca cel puŃin unul să fie dezambalat şi prezentat în stare de funcŃiune;
− produsele care prezintă accesorii (robotul de bucătărie, aspiratorul etc.) se etalează
împreună cu acestea, dispuse în aşa fel încât să sugereze modul lor de folosire, iar
produsele formate din mai multe subansamble se vor prezenta în stare asamblată
(biciclete, corpuri de iluminat);
− perfecta stare de curăŃenie a tuturor produselor etalate şi a întregii vitrine.
Se cunoaşte că diferitele niveluri ale mobilierului comercial nu au aceeaşi „valoare”.
Există trei niveluri principale pe care pot fi etalate mărfurile:
− nivelul la sol (1);
− nivelul din dreptul ochilor (2);
− nivelul de sus (3).
Cercetările au evidenŃiat că nivelul (2) este cel mai rentabil, nivelul (3) are o
rentabilitate medie, iar nivelul (1) are potenŃialul de vânzare cel mai slab. Este indicat ca pe
nivelul (1) să se localizeze: articolele de cerere curentă (aşa-numitele produse de „apel”),
produsele voluminoase, produsele al căror înscris pe ambalaj are o lizibilitate verticală. La
nivelul (2) se amplasează produsele cu vânzare rapidă, iar la nivelul (3) vor fi localizate
articolele cu desfacere lentă.
Studiile arată că urcarea unui produs pe un raft de la nivelul mâinilor, la nivelul ochilor
a sporit vânzările cu 60%, în timp ce aceeaşi mişcare în sens invers a diminuat vânzările cu
30%. Aceste diferenŃe nu pot fi ignorate.
Pentru utilizarea intensivă a suprafeŃelor de vânzare se va folosi întreaga capacitate de
expunere a rafturilor şi gondolelor, practicându-se două sisteme cunoscute:
− prezentarea orizontală a mărfurilor, care constă în a acorda un nivel întreg de
etalare a unei familii de produse;
− prezentarea verticală, care constă în etalarea aceleiaşi categorii de articole pe toate
nivelurile mobilierului.
Prezentarea orizontală permite să se etaleze articolele în ordinea crescătoare a preŃurilor
de vânzare, în raport cu sensul circulaŃiei clienŃilor; clienŃii iau cunoştinŃă dintr-o singură privire
de întreaga familie de produse; ei pot să efectueze fără dificultate comparaŃii între mărci, în
funcŃie de preŃuri.
Prezentarea verticală este mult mai frecvent utilizată, din mai multe raŃiuni:
− frânează deplasarea clienŃilor, aceştia fiind obligaŃi să parcurgă vizual toată
înălŃimea mobilierului de vânzare pentru a găsi produsul dorit. Datorită acestui
lucru, anumite produse, a căror cumpărare nu era prevăzută, sunt reperate
favorizându-se astfel cumpărăturile de impuls;
772
− permite prezentarea produselor din aceeaşi familie Ńinând seama de gradul lor de
rentabilitate; de pildă, se amplasează la nivelul ochilor articolele cu o vânzare
relativ lentă, în timp ce pe nivelele inferioare se vor plasa produsele de „apel” pe
care clienŃii le caută.
Un rol important în realizarea etalării produselor îl deŃin capetele de gondolă. Acestea
trebuie să fie utilizate întotdeauna în promovarea anumitor produse. Se consideră importantă
schimbarea lor la 10-15 zile, pentru a menŃine impactul promoŃional. Dacă organizarea
interioară a unui magazin nu se poate schimba la intervale atât de reduse, capetele de gondolă au
această capacitate, deoarece ele sunt mijloace care pot sublinia reînnoirea, varietatea, ambianŃa
comercială.
Echipamentul comercial îndeplineşte un rol important în activitatea unui magazin,
contribuind la folosirea optimă a suprafeŃei de vânzare, la etalarea unei cantităŃi cât mai mari de
mărfuri şi la crearea condiŃiilor favorabile de muncă pentru vânzători.
Raportat la cerinŃele comerŃului modern, se apreciază că durata de viaŃă a
echipamentului comercial variază între 5 şi 10 ani, depinzând de calitatea materialului şi de
frecvenŃa consumatorilor în magazin. Deteriorarea constituie primul criteriu de înlocuire a
echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizează funcŃionalitatea echipamentului. Este
vorba de aşa-zisa " uzură morală", sub impactul careia diferitele tipuri de mobilier şi utilaj nu
mai corespund unei comercializări optime a mărfurilor şi nici normelor de rentabilitate şi
productivitate ale magazinului. Un exemplu în acest sens îl constituie casele de marcat, care
trebuie înlocuite nu numai datorită uzurii fizice, ci şi faptului că nu corespund cerinŃelor unei
gestiuni moderne. Pe plan mondial, se apelează din ce în ce mai frecvent la aparatura
electronica, capabilă să înregistreze operaŃiunile comerciale şi, concomitent, să codifice
informaŃiile pe benzi magnetice în vederea prelucrării ulterioare.
Un efect secundar în activitatea magazinelor îl constituie sustragerea de mărfuri de către
unii cumpărători. Aceasta se datorează complexităŃii activităŃii unităŃilor cu mari suprafeŃe
comerciale şi practicării unei forme de vânzare în cadrul căreia clientul intră în contact direct cu
marfa şi anume, autoservirea.
În practica comercială, sustragerile de mărfuri sunt cunoscute sub denumirea de „risc
comercial”. Metoda cel mai frecvent utilizată în acŃiunea de prevenire a sustragerilor constă în
supravegherea specială a anumitor zone ale sălii de vânzare şi a anumitor mărfuri, considerate
ca „vulnerabile”. Unele firme comerciale mari din Occident dispun chiar de echipe special
calificate pentru a acŃiona, în mod eficient, împotriva persoanelor care intenŃionează să sustragă
mărfuri din magazinele cu autoservire. Literatura de specialitate menŃionează şi alte măsuri ca:
preambalarea mărfurilor (în special a articolelor mărunte) şi utilizarea unor ambalaje purtând
însemnele distinctive ale unităŃii; prevenirea psihologică (un panou vizibil pentru toŃi cei care
intră în magazin anunŃă că mărfurile sunt apărate cu ajutorul mijloacelor electronice).
În concluzie, un spaŃiu de vânzare bine organizat poate fi comparat cu o stradă
comercială în interiorul magazinului. Astfel, raioanele sunt amplasate în calea cumpărătorului la
fel ca magazinele pe o stradă comercială, dar, spre deosebire de aceasta, „strada” interioară
trebuie organizată în aşa fel încât să permită o localizare şi o legătură optimă între diferitele
grupe de produse, precum şi posibilitatea de control al fluxului clienŃilor şi al mărfurilor.
Bibliografie:
1. Ristea A.L. & co. – „Tehnologie comercială”, Editura Expert, Bucureşti, 1995;
2. Pamfilie R. – „Estetica mărfurilor”, Editura A.S.E., Bucureşti, 1999;
3. Thomas J. M. – „Manual de marketing”, Editura CODECS, Bucureşti, 1998;
4. www.markmedia.ro
773
TRANSPORT DEVELOPMENT POLICY IN UNITED
EUROPE
AGNIESZKA CHOLEWA
Packaging Department
Cracow University of Economics
Abstract:
The main principles of the common markets in the field of transportation as well as transport
policy direction were defined on the strength of Tractate about European Union. In direct relationship
with transport policy the regulation about creating and developing of transeurope nets in field of
infrastructure also.
1. Introduction
European Union transport policy is factor, which assure proper functioning of the
common transporting market and it is one of the most important common policies UE. The
European transport policy is oriented first of all on harmonization of the access to the freighter’s
occupation, on market of transporting services and the free competition as well as some aspects
of the road traffic (the harmonization of national recipes in matter of technical requirements for
cars, for dangerous goods freight service, for the development of road infrastructure, and road
safety) [5].
2. The legal basis that marking directions of transport policy in UE
The main principles of the common markets in the field of transportation as well as
transport policy direction were defined on the strength of Tractate about European Union. In
direct relationship with transport policy the regulation about creating and developing of
transeurope nets in field of infrastructure also. Stays valid the main principle is to "make
possible for the citizens of UE, economic subjects, as well as the regional and local
communities the full drawing advantages that are consequential from establishment of space
without internal borders ”. Transport policy is shaped by Council and European Parliament,
which co - decide on application Commission, which is being entitled to legislative initiative
[5].
Except common principles of transport between countries of the UE as well as
conditions of transporting services by freighter’s who do not have a permanent placement in
their country, the object of decision on the community level are means that improve the
transportation safety [2].
European transport policy is being lend on priorities and working proposed by European
Commission, which were recorded in White Book. White book is a document, which in the
most expressive way represents the proposals of directions of transport policy development for
member countries. Peaceably with contained recommendations in White Book, transport policy
she should be connected with realization of tasks that was introduced on fig. 1. [1]
774
Shift of equilibrium
among kinds of transport
The proposal of
Globalization tasks contained Elimination of
transport in White Book bottlenecks
monitoring
Use location in the

centre of the transport
policy
Fig.1. Proposals of tasks contained in White Book

Source: Own study on the ground [1].
Shift of equilibrium among kinds of transport

This priority is connected with need of decrease of unevenness in the market
competition between the branches of transportation. The realization of this task is planned
through even burden of individual transport branches’ by costs produced by these branches..
Elimination of bottlenecks
This priority should be connected with need of reaction on growing crowd in traffic,
railway and air -, through improvement of capacity of infrastructure (extension, modernization,
better use).
Use location in the centre of the transport policy

This priority concentrate on UE citizens assurance of accessible, high-quality,
integrated transporting services, and on potential advantages, flowing with the users' burden
with costs of infrastructure.
Globalization transport monitoring

This priority treats to urgent need of spreading transeurope transporting net. It is
necessary to include to the common system of newly joined countries. The next aspect of
European transport policy is setting the steering of workings focusing on natural environment
care. It comes from growing consciousness of the problem, that transportation is one of the
biggest and still increasing sources of difficulty. Endeavor to change this situation brought to
the study and acceptation at some of the documents, in which the organizations and individual
countries declared co-coordinated moves to reduction of difficulty of transportation
burdensomeness.
Declaration workings are placed in the following documents: "In the direction of
equable transportation in Middle Europe Countries” (New York 25.06.1997), the Viennese
Declaration and Common Actions Programme Conference of UN, transport and environment”
(14.11.1997), Card: transport, environment and health accepted during WHO Conference in
London (16.06.1999).
The UE in its ecological transport policy gives to sedate development transportation,
which has to inform the sector in direction of optimum compromise between advantages with
transportation and costs as well in environmental aspect, as economical.
775
3. Policy development of Polish transport system for a year 2000-2015
The superior task of Polish transport policy is to implement decisions coming from
integration with European Union as well as the active join of Poland in realization the common
policy of transport UE. Main aim of these workings, (parallel to obvious fulfillment of
requirements of accession), is bringing it to total connection of polish transport market with
markets of other members of UE. From one side it marks requirement of adjusting Poland and
her infrastructure to quantitative and qualitative standards, however, from second side it marks
chance for Polish subjects to part in international division work on competitive principles and
on high-level of quality also [4].
In aim matching the tasks as well as requirements placed by European Union,
Government Department of Transport and Sea Management, created the document which
defines plain direction for policy of state in sector of transportation.
The detailed aims of Poland transport policy for a year 2000-2015 are [3]:
• influence on demand for transporting services, in order to reduce the absorbency of
transportation of economy, to influence on improvement of spatial structure of
country as well as to reduce negative influence on surroundings and in this to
reduce the dirt of environment by transport;
• such influence on division of the transport-tasks between individual kinds of
transportation, to get more sedate forwarding system regarding external costs
through realization of principle, that "user and contaminative pays ”;
• efficient realization of developmental undertakings in transportation;
• improvement of implementation and increase the level of quality of transporting
infrastructure and with implementation of payments for users (peaceably with
policies and requirements in community deeds as well as the recommendations of
white book);
• improvement of safety of the road services, in particularly the achievement of the
range in road traffic on European Union level.
From point of view of undertaking decision of the initiation of transport policy it is
indispensable to realize it while it is divided on three levels: strategic, operating and realization.
On strategic level foreseen workings, which will be connected to choice of priorities in
field of transportation in scale of the country as well as the realization of tasks in range of
initiation of state transport policy.
The operating level concerns the workings key for practical initiation of strategic
principle and contains undertaking decisions in managing of the transporting system range as
well as the controlling of the market. Operating level is connected with such management also,
it which the main aim is the assurance of proper functioning of individual branches of
transportation as well as the management of developmental undertakings.
The level of realization concerns the fulfillment of decision of previous levels by
creating organizational and economical structures.
The fundamental factor of formation and initiation of transport policy is precise
separation of exchanged levels among principles of the transportation sector management. It has
to find e reflection among organizational structures of administration and management, with
bright specifying of tasks and responsibility of individual participants of the process, along with
of the assigning the appropriate instruments and resources of tasks realization [3].
4. Summary
The superior aim of UE transport policy is to remove barriers in all branches of
transportation, unification technical, tax - and social polices promotion of the free competition
and liquidation of hauler’s discrimination because of his seat. Creation of common principles of
conduct in international transport among the member's states and in the 3th states face is the
main aim of common transport policy. The community legislation with special attention treats
the matters of building of transeurope transporting net and, the improvement of quality of
776
services as well as use of researches and technological development for protection of natural
environment [5].
However the direction of transport policy in Poland is set first of all on actions, which
will as quick effect of improvement of Polish transport system as it is possible. Because of that
is transport policy concentrated on leading questions as well as on instruments of initiation of
this policy. First of all, on habilitation as well as the effective management in this field of
economy. According to principles National Development Plan for a year 2007-2013, it has been
put large pressure on creating transporting of structural bases' of permanent economic growth
and in this through wide conceived program of investment which extend and modernize
transport infrastructure. The polish transport policy is oriented first of all on realization of tasks
with principle peaceably, durable, sedate development and the traced directions of policy in
European Union [5].
Bibliography:
1. European transport policy for 2010: Time to decide z 31 lutego 2002 r.
2. Ostrihansky R., Wspólna Polityka Transportowa, Wydawnictwo prawo i praktyka
Gospodarcza, Warszawa 2003.
3. Polityka Transportowa Państwa na lata 2001-2015 dla zrównowaŜonego rozwoju, MTiGM,
Warszawa, 2001.
4. Strategia rozwoju transportu na lata 2007-2013, Projekt do konsultacji społecznych i
środowiskowych z dnia 12 grudnia 2004, Ministerstwo Infrastruktury, Warszawa 2004.
5. Traktat ustanawiający Wspólnotę Europejską (TWE) z dnia 1 listopada 1993 r, art. 71.
777
5. STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ
ECONOMICĂ
778
NEW CHALLENGES FOR THE INFORMATION SYSTEM
PROF.D-R KAROLINA ILIESKA

Faculty of Economics,
Gjorce Petrov bb, 7500 Prilep, Republic of Macedonia
Phone: + 389 48 427 020 Fax: + 389 48 426 927
E-mail: kilieska@yahoo.com
PROF.D-R ADRIJANA RISTESKA
Faculty of Economics,
Gjorce Petrov bb, 7500 Prilep, Republic of Macedonia
Phone: + 389 48 427 020 Fax: + 389 48 426 927
E-mail: aristeska@yahoo.com
Key words: informative systems, enterprise, transition, ethics, influence, security
Abstract: Today there is necessity of developing modern informative ethic codexes. They include
privacy, accuracy, ownership and access to information. Informative systems affect on the change of the
organizational structure and its activities.
Informative systems contain a large number of components on several locations and are
therefore exposed to danger of negative influences (Intentional and unintentional). Therefore their
protection which is necessary is possible with the development of controlling strategies.
1.INFORMATIVE ETHIC CODEXS

Ethics is a philosophy branch dealing with contemplations about the concept of what is
considered to be right and what is to be considered to be wrong. There are various definitions on
ethics: “moral codex for specific professions’, or “agreement among people to work on the right
and to avoid working on the wrong” and many other. In one of the oldest ethic codex “The Ten
Commitments” there are specific regulations, about what is right and what is wrong to be done.
Hence, it has to be clear that what is considered not to be ethical does not mean that is illegal. In
many of the cases organizations and/or individuals have faced with the decision ethic, not
thinking if they have brake a law, meaning if this is legal. Today in a complex environment,
definition about what is right and what is wrong are not always clear.
In most of the cases companies and professional organization develop their own
codexes. The ethic codex is a collection of principals thought out as a guide for the members of
the company or the organization. Diversity of IT applications and the increased use of the
technology are creating different bases of ethics. The attempt to put these bases in an ethical
frame was taken from R.O. Mason and others who have made categorization of the ethic basis
in four types:
Basis of privacy: gathering, classification and categorization of information for
individuals.
The basis of accuracy: legitimacy, value and correctness of the information which are
gathered and processed.
Basis of ownership and value of the information (intellectual ownership)
Basis of accessibility, which is the right to gain the information and to charge in order
to get the information.
The privacy and the stands different subjects of different people. Generally the right to
privacy is to be left alone and the right to be free personally could be transferred to others.
These rights are for individuals, groups and institutions.
779
The definition about privacy can be interpreted very widely. Hancs the following two
ules are basis:
1. The right to privacy is not absolute one. The privacy has to be balanced in
accordance with the needs of the society and the public.
2. The public right o knowledge is supreme in the individual rights of privacy.
These two rules show why it’s difficult in some situations to determinate offer a
regulation of privacy.
The electronic monitor is the basic problem in accordance with American Civil
Liberation Union (ACLU). Workers have very limited protection from electronic monitoring.
ACLU has officially stated that ten million computer users were monitored (watched) in most of
the cases without knowing. The watch independently if was made from corporation is
concerning the right to privacy (for instance personal e-mail).
The private (personal information) in database. Information about individuals are stored
in many databases. One of the most transparent locations about such registration of data are
credit announcing agencies. Other places where private information can be stored are: banks and
financial institutions, cable TV, telephone and attentative companies, employee, companies
which are under hypothecs and residence, companies for equipment loans, schools and
universities, supermarkets, post offices, government agencies, libraries, hospitals, insurance
companies. Also every fulfilled questionnaire in some internet analyses is usually ending in a
database.
Information announced on internet pages as group news. Every day there are more and
more websites, group news, and electronic forums in a shape of talk rooms on internet but also
in the inner web corporations. It is calculated that in 2001 there where 45 million users more
than 220 000 public bulletin pages from all types.
The private codex and the ways of behavior. One of the ways to protect the privacy is to
develop a personal ways of behavior or rules which can help the organization to avoid legal
problems. In many corporations, management in high levels has started to look together to look
for compatibility to gather bigger number of private information about consumers, clients and
employed and to bear the responsibilities to make sure that the collected information mining the
individual is protected.
International aspects of privacy. There is a big difference between countries in terms of
established respect and regulation of privacy. Some countries such Sweden and Canada have
very strict laws whilst others have smaller regulation. For instance in 2001 Italy, Spain, Portugal
and Greece are in a process of development of legislative of rights of individual to control
personal data in the government or in the user database and other law and ethical related laws.
Whilst the countries of the Balkan are at the beginning of the regulation of privacy. The existing
changing of standards could stop the flow of information among the countries of European
Union. In order to overcome this problem the Commission of European Union has published a
Guide about all country members in which the rights of individuals are approved to gain
information about them and to correct the mistakes. Transfer of the data “In” and “Out” the state
without knowledge of the government and the authoritarian organs or inclusion of individuals is
increasing the number of problems that appear in relation with the privacy. Who has the
legitimate right to registries in different countries? As the time passes the question of this
problem becomes more complicated. Governments have to develop laws and standards which
will be in competence to fight with the rapid increasing of the development of information
technology in direction to resolve some of these problems regarding the privacy. The
organization for economic cooperation and development (OECD) in Europe has prepared
maybe the most appropriate set of Guidelines which are mending for protection of the individual
privacy in the electronic area. Whilst the countries of the Balkan have to make their maximum
effort in order to develop assistant in order to protect the privacy of information. The problem of
intellectual ownership is important for those who establish income which is enough for life by
using the knowledge in specific area. The intellectual ownership is an ownership based on
criteria’s by individuals or corporations, which is protected by the law of trade secret, the law of
copyright and patent.
780
The trade secret is intellectual work as a business plan, which is considered as a secret
of the company and is not based on public information. For example a strategic plan of
corporation.
Patent is a document that enables the owner the full right of innovations in twenty years.
Author right is law determent permeation that enables the intellectual creators’
ownership for life time as creator plus 50 years. The owners are entitled to charge honorarium
for each person who would like to copy his/her work. Federal Computer copyright act from
USA enables a protection for objective codes, but the problem is that is not clear what is what
and what is to be protected. The most common intellectual ownership is software. The copying
of the software without paying to the owner (for instance giving a disc to a friend to install it on
his computer) is violation of copyright and its major problem in the software trade. In the
computer era the copyright law was provoked and a need for international regulation occurred in
1996 the world organization for international ownership (WIPO) have initiated the need of
copyright regarding the intellectual work delivered on the internet. More than sixteen member
countries of WIPO still attend to establish a bridge between cultural and political differences
and to NASTAPAT with international agreement.
2. INFLUENCE OF IT OVER THE ORGANIZATIONS
The use of Information technology (IT) and lately the web use contributes towards
many organizational changes specially in the areas as: development, authority, power, the way
of living of employed, monitoring, management work etc. In these areas IT influences a lot of
the changes of organizational structure and activities.
IT can provoke almost complete change in the organizations their structure, monitor and
power of distribution.
IT allows decrease number of managers and experts which means less staff and
managers. Hierarchical structures organizations will result as well with decrease with complete
employment number, the number of employees, changing the technique of work processes,
increased productivity of the employees and capability for of employed workers on low levels to
execute work from higher levels with help of information system.
The fact that the work of the employed people is made on linear basis and electronically
basis provides and opportunity for bigger electronically supervision. For professional workers
the goal of the work is measured with competition of a project, “Old ways of sub vision”
understands stronger accent of the completion of the work, and smaller accent on the personal
contacts and office plaice. This is very important for the employed people in the geographically
spread locations.
Knowledge is power- this fact is understood and accepted by generations. The
development o the computer systems change the structures of power and governess inside an
organization. The combat for the control over the computer work, the destruction of the network
of the company and the information on resources have become one of the most visible conflicts
in many private and public organizations.
The expert systems for instance can decrease the power over some professional groups.
On the other hand individuals who control the electronic trade organizations are able to achieve
reasonable knowledge, power and status.
IT affects satisfaction level of work, the careeners of employees’ functional areas and
management obligations. Lot of work activities will be eliminated.
The satisfaction of the work is linked with the satisfaction of the employed, the
company, status and productivity. The changes in the satisfaction of work appear when the work
is very organized for instance when the electronic trade is changing the distribution marketing
system. IT seeks towards a high level of computer science education of the employed and with
this fact develops a need of additional education and professionalism of the employed. This way
IT can influence on the level of building a career.
IT influences all functional relationships with a special accent on the management
work. IT can change the models of decision making processes and provides time for the
managers to spend more time on activity planning through previous evaluation of a potential
781
risk. Also the collecting of information with a goal for improved decision making now can be
preformed without difficulty. IT has a goal to decrease the time needed to complete every step
in the decision making process. Going form this, nowadays managers can work on less number
of tasks during a day, and to complete the tasks with higher quality. The personal
communication is substituted with electronic mail and computerized conferences.
IT can increase the employ productivity, by reconstruction the content of work and by
this the satisfaction of work. This is why one of the basic concerns of the employed is the
sustainability of the working place. This problem is not a new one, it occurred with the
appearance of the industrial revolution and imputing of the autoimmunization.
The computers become more smart and faster so the labor is substituted with machines
which enable competition. This is why big number of people belief that IT leads to massive
unemployment but other don’t think this way.
The basic goals of IT are to increase the productivity to use opinions and knowledge of
individuals and to be oriented towards consumers.
IT has negative psychological effect such are: depression, loneliness because people
work and purchase from their homes.
Increscent of labor burden and/or the responsibilities can effect with work stress. Lot of
employed people fail information disappointment because other people are better than them in
computer use and this can be negative effect on health and the productivity of employed.
The responsibility of the manager is to help in the facility of the feelings of employed
trough unburdening of labor among the workers, highering of bigger number of workers and/or
reconstruction of activities.
IT enables high equality of life. The improvements are at the area of health care, it helps
un-professionalized persons in completing tasks that seek skill and proficiency (for ex.
Tax.Cat.nysscpa.org is expert system which can help in preparing of taxes; Mysimon.com
enables the consumers with information about products etc.), robots, complete hard and risky
jobs are improving combat against criminal, enables telecommunications etc.
By preparing of telecommunications the employed can work at home in clients’ offices
or while traveling using a computer connected with their job place. This number of people is
becoming bigger. The telecommunication is used both in big corporations and small businesses.
Telecommunication has number of potential benefits for the employed, the employee and the
society.
Hence telecommunications have potential dangers. The major negative aspects for
employed are increased feeling of isolation, disappointments in social interaction, lower pay in
some cases) and invisibility of working place (which can bring to slower premonition in the
working place). The negative aspects for managers are the control of work, potentional
problems linked with security of data, expenses for preparation and high cost for buying and
maintaining to telecommunication equipment.
Still the positive aspects are bigger than the negative aspects are used by more and more
companies who are pleased by the use of telecommunication services.
The telecommunication contributes to the increscent of productivity. This is because the
telecommunication decreases the reasons of illusionary disease. The worker is able to rest a
little longer in the morning and to start with work when he/she is ready.
The telecommunication helps to the managers to decrease misunderstandings with
workers regarding the work, and the worker will be more responsible his/her obligations. Still
some of the workers need to work in person with others and for this group of workers
telecommunication is not the best option. Also all work can not be done with the help of
telecommunication.
3. SESURITY AND PROTECTION OF INFORMATION SYSTEM
The information system contains a large number of components in several locations.
This brings us to a conclusion that every information system is vulnerable to lot potential
hazards. Vulnerability of the information system is increasing with development of networks.
Threats for information systems can be classified as intentional and unintentional
782
Unintentional threats can be divided in three categories: human mistakes, hazard
environment and unsuccessful information system.
The human mistakes can occur in the design of hardware or the information system in
programming, collecting of database input data and instruction.
Hazard environment include earthquake, floods, electronic damage, fire, explosions,
radioactive waste materials and etc. These hazards can break the normal computer operation and
result with long waiting and with big expenses in recovering the computer program and files.
The unsuccessfulness of the information system can be result of poor production or
defect materials.
Intentional un-functionality can happen because of lack of experience and on purpose
are: stilling data, inappropriate use of data, stilling equipment or programs on purpose
manipulation on the management, input processing, transfer or programming of data, infection
of viruses etc. Higher numbers of international laws are treated as computer criminal.
Crime can be made trough outsiders interior (interior members) that enter the computer
system or trough insiders (inner members) who have access to computer system, but have no
permit ion. A Hacker is a term that describes outsiders who enter the computer system. And
Kracker is dangerous hacker who can be serious problem for companies. The computer crimes
are lead by few mutual motives: economical, ideological, and psychological, egocentrically.
Methods of attack: non- permitted taking of data and techniques of programming.
Non-permitted taking of data is the most common entrance and its use by insiders.
This is in regard with entering wrong in fabricated data in the computer or changing and
erasing of the existing data. The technique of programming modify the computer program
directly or indirectly. The most common method of attack is virus. The virus is expanding
through the computer system and destroys the program and the data. But the informational
system enables control defensive mechanism that is designed to protect all components: the
specifics to data, software, hardware and networks. Their implementation seeks for defensive
strategy. Major types of defensive strategies are:
1. Control for prevention with a goal to prevent a specific mistake to occur, rejecting
access. The prevention is very important in places where potential damage is on
high level.
2. Discovering of preventive measure maybe is not always excused but unprotected
systems are vulnerable to attack.
3. Management of damages understands minimization of the laws that occurred in the
functioning. The consumers would like to have their systems capable of work after
the damage made as soon as possible. This is enabling by use of tolerant system for
mistakes which enable a work of the system while the reparation lusts.
4. Reparation is consisting of a plan which explains how to repair the damage
information system as soon as possible.
5. The correction of damaged system can stop occurrence of another problem.
The control of information system can be divided in 2 major groups: general
(systematical control) and control of the activities.
The general control are used for protection system as a unity and are obtaining physical
control, access control, safety ness control of data, communication (network control) and
administration control.
Biometric control is automatic method of verification of identity of person speed of
physical and behavior characteristics. The most use controls are the following: hands geometry,
voice, signature, recognition of face characteristics, fingerprints, scanning of eye iris etc. Other
general controls are: control for preventive action for misunderstanding or bad interpretation
and control for system development. An accent is put on administrative control and
communication (network control).
The controls of the activities are constantly integrated in application (these are part of
software and usually are recognized as legitimate rules. The classification is following: control
of input, control of process and control of output.
783
BIBLIOGRAPHY:
1. Balaban. N. Ristic, Z. Djurkovic, J (1996) “Principe informatike” Modern Administration,
Beograd,
2. Ristic, Z.Bosnjak, Z.Balaban, N.(1993) ”Ekspertni sistemi” Modern Administration,
Beograd, 1993
3. Ilieska, K, Risteska,A, Miladinoski,S (2002) “Marketing informacionen system”, Bitola
4. Lucey T. „Management Information Systems” (1995)DP Publication Ltd.
5. Birolla.H (1989) “Osnove informatike” Informator, Zagreb
784
E-COMMERCE AND SECURITY OF E-COMMERCE
CONF. UNIV. DR. CARMEN RĂDUł

Universitatea “Constantin Brâncoveanu”, Râmnilcu Vâlcea
Tel: 0723245092
E-mail: c_radut@yahoo.com
Abstract: A security policy framework is necessary to support the security infrastructure

required for the secure movement of sensitive information across and within national boundaries. To
ensure the secure operation of this kind of infrastructure, it is necessary to have some well-founded
practice for the identification of security risks (as well as the application of appropriate controls to
manage risks). To be truly beneficial, the risk analysis framework must be granular enough to produce a
customisable roadmap of which problems exist, and to rank them in order of severity, which facilitates
making decisions about which ones to deal with first.
Contents
1. Security Management Process
Risk management represents the process of implementation and maintenance of the
counter steps to reduce risks' effects at a level accepted by organisational management. The
analysis process identifies the potential consequences of risks, along with weaknesses and
provides the basis to elaborate a security plan meant to comply with an adequate efficiency-cost
ratio. The security objectives can be summarized as follows:
• The information should be available and usable when it is required and the systems
providing information prospect should present adequate mechanisms of protection
against attacks and of recovery in the event of failure (availability);
• The information should be accessible only to authorized users (confidentiality);
• The information is protected from unauthorized changes (integrity);
• Transactions, as well as electronically transferred information among business
partners, should be unaltered (authenticity and non-repudiation).
The main activities related to information security are:
• Development policy - using security objectives and basic principles as a framework
for the development of security policy;
• Roles and responsibilities - ensuring that individual roles, responsibilities and
authorities are clearly communicated and understood by everybody;
• Projection - the development of the security and control framework which consists
in standards, steps, practices and procedures;
• Monitoring - the establishment of monitoring means, in order to spot and correct
security breaches and to provide compliance with the policy, standards and minimal
practices of security accepted;
• Becoming aware, training and education - becoming aware of the necessity to
protect information and users' training in the field of security practices.
It is necessary to permanently test and monitor the infrastructure and environment as
regards weaknesses and taking proper steps, and to update policies.
Risk management represents the process of implementation and maintenance of the
counter steps to reduce risks' effects at a level accepted by organisational management.
Therefore, security management involves:
− Risk analyses (weaknesses)
785
− Security policies
− The TI security scheme
− Technical and financial audit
− Testing weaknesses and unauthorized access
− Monitoring (tracing unauthorized access, identification devices etc.)
− Installing and managing reliable services.
Risk analysis, a major constituent of risk management, is a process for evaluating
system weaknesses and the threats that it is exposed to. The analysis process identifies the
potential consequences of risks, along with weaknesses and provides the basis to elaborate a
security plan meant to comply with an adequate efficiency-cost ratio. By this procedure one can
identify the already-existing security checks, calculate weaknesses and assess the effect of
threats upon each weakness area.
Risk analysis is a complex process that means:
1. To accept and understand the concept of informational risk as well as the fact that
any security solution, whatever its complexity, cannot eliminate all risks that the
system is exposed to. It should be equally understood that the more complex the
respective security solution gets, the higher its cost and the restrictions upon the
level of the informational system become.
2. To analyze the weaknesses of the informational system and of the extant protection
steps.
3. To quantify the different levels of risks, system weaknesses and protection steps.
4. To estimate the financial effects of risks within a system. This means to quantify
potential losses as a result of identified risks. On the other hand, it is necessary to
determine the costs of elaborating and implementing a security solution.
5. To achieve an integrated security policy. This implies choosing the adequate
technical solutions and software for an organization's business and also proper for
the informational system's peculiarities.
The process of informational risks' management requires the following stages (figure
nr.1.):
1. Establishing the general security policy of an informational system. The general
security policy will include rules, standards, obligations and responsibilities
applicable to all information categories, processing actions and employees within
the organization.
2. Monitoring the system.
3. Management of events.
4. Defining the security architecture that best meets the organization's requirements.
5. Control and feed-back.
Estimating the likelihood of What if Security policy

the attack’s occurrence ?
INFORMATIONAL RISKS’
Determining the attacker’s Who ? System monitoring

identity
MANAGEMENT
Determining the types of How ? Management of events

actions and technologies
involved
Foretelling the time of the When ?
attack’s occurrence Architecture of security system
Identifying weaknesses Where
?
Evaluating the reasons and Why ? Control and feed-back
objectives underlying the
attacks
Figure 1. The contents of risk management
786
2. Weakness Levels within Informational Systems
Specialists in the field of IT have defined six weakness levels specific to informational
systems, each of these levels being characterized by certain types of initiated attacks.
Level 1 attacks consist in attacks of service denial (Dos, Denial-of Service) and e-mail
boom.
An attack such as service denial pursues to prevent (totally or partially) the respective
network from being used. This can be achieved by:
• the overloading of a limited resource;
• the "collapse" of a network device or of a host computer;
• the reconfiguration of a network in order to render it unusable.
Among the targeted resources, mention should be made of: memory, the extent of
network band, CPU time etc. These resources should not necessarily be physical components of
host computer.
The „collapse” of a host computer can be done by exploiting the programming errors
identified at the level of the operating system or in the network services. That is why it is
sufficient to block the application that provides network services so that the entire system gets
affected.
The reconfiguration of a host computer after an attack is done by network penetration
and modifications made at the level of the operating system or the configuration files of the
application. Other attacks are aimed at routing tables. Their modification can make a host
computer seem unreachable, although it actually works within the network.
One has recently witnessed the initiation of certain distributed attacks such as service
denial. This time the attacker sneaks into other systems that will be used as:
• agents that will serve in developing the actual attack upon the target system;
• operators that coordinate the systems determined as attackers.
The distributed character of an attack allows agents to overcome the network
connection of the target host computer. This makes it possible for any legal traffic trying to
compete this package flow, resulted from attacking systems, be entirely cancelled or very much
slowed down.
Victims of a distributed attack are equally the systems used by attackers as agents, these
likely being servers of a commercial network or even household PC's connected to the Internet.
Level two and level three attacks initiated by local users (users that own the password
to access the network and have their own folders) aim at getting the reading or writing access in
folders that they are not authorized for. This is the step to level four where users will be able to
write in folders to which they do not have authorized access.
These penetrations may be possible due to:
• the wrong configuration achieved by the network administrator. There are
numerous security devices that can provide information about system weaknesses.
SATAN (Security Administrator Tool for Auditing Network) is an example of such
a device.
• Internal weaknesses of software.
The fourth level of penetration is achieved when outside users get access to inside
users' folders whose existence they check or which they can read or, even more, they can
execute a limited number of actions on the server. Weaknesses valued by attackers in this case
are represented by wrong configurations of the server, of some CGI programmes (Common
Gateway Interface) that are unsuitably conceived.
Level five and level six indicate system weaknesses that can prove fatal. These attacks
give remote unauthorized users the chance to read and/or write folders stored in the local
network. It is recommended that the responses to attacks of level three, four or five should be
performed by:
• the segment's isolation from the network so that the attack cannot be extended to the
level of the entire local network;
787
• the permission to continue the attack and the recording of all information regarding
it;
• the identification of the attack source.
1.Attack by e-mail
bombs
2.Denial attack of
the service (DoS);
3.Local users get
unauthorized access for
reading;
4.Remote users
may write in privileged
folders;
5.Remote users
may read privileged folders;
6.Unauthorized
remote users may open
work sessions (login);
7.Local users may
write in folders to which
they have no access rights;
8.Remote users
have root privileges.
Figure 2. Sams’s indexes of level attacks
A well-planned, properly structured audit program is essential to evaluate risk

management practices, internal control systems, and compliance with corporate policies
concerning IT-related risks at institutions of every size and complexity. Effective audit
programs are risk-focused, promote sound IT controls, ensure the timely resolution of audit
deficiencies, and inform the board of directors of the effectiveness of risk management
practices. An effective IT audit function may also reduce the time examiners spend reviewing
areas of the institution during examinations. Ideally, the audit program would consist of a full-
time, continuous program of internal audit coupled with a well-planned external auditing
program.
Conclusions
The financial industry must plan, manage, and monitor rapidly changing technologies to
enable it to deliver and support new products, services, and delivery channels. The rate of these
changes and the resulting increased reliance on technology make the inclusion of IT audit
coverage essential to an effective overall audit program. The audit program should address IT
risk exposures throughout the institution, including the areas of IT management and strategic
planning, data center operations, client/server architecture, local and wide-area networks,
telecommunications, physical and information security, electronic banking, systems
development, and business continuity planning. IT audit should also focus on how management
determines the risk exposure from its operations and controls or mitigates that risk.
To determine what risks exist, management should prepare an independent assessment
of the institution’s risk exposure and the quality of the internal controls associated with the
development, acquisition, implementation, and use of information technology. An institution’s
IT audit function can provide this independent assessment within the context of the overall audit
function and can include work performed by both internal and external auditors and by other
788
independent third parties as appropriate for the institution’s complexity and level of internal
expertise.
Bibliographies:
1. Bîrjovanu R.A., Conceptul de management al securităŃii, PC Magazine Romania, martie
2003
2. Jenkins B.D., Security risk analysis and management. Counutermeasures. Inc., 1998, pag.
75-63
3. Oprea D., ProtecŃia şi securitatea informaŃiilor, Ed. Polirom, 2003, pag. 89-126
4. Pate-Cornell M. E., Risk Analysis and Risk Management for Offshore Platforms: Lessons
from the Piper Alpha Accident. Journal of Offshore Mechanics and Arctic Engineering, Vol.
115, Aug 1993, pg 179-190.
5. Patriciu V. şi colectiv, Securitatea comerŃului electronic, Editura All, 2002, pag. 45-95
6. Siu N, Risk Assessment for dynamic systems : An overview, Reliability Engineering and
System Safety, Vol 43, 1994, pg 43-73.
7. http://csrc.nist.gov/pcig/cig.html
8. http://csrc.nist.gov/pcig/cig.html
9. http://csrc.nist.gov/publications/nistpubs/index.html
10. http://www.asbdc-us.org
11. http://www.bis.org/publ/bcbs96.pdf
12. http://www.bsi.bund.de/gshb/english/menue.htm
13. http://www.cisecurity.org
14. http://www.infragard.net/library/seven_pc_tips.htm
15. http://www.us-cert.gov
16. https://store.sans.org
17. www.cisecurity.org
18. www.iso.org/iso/en/StandardsQueryFormHandler.StandardsQueryFormHandler
19. www.nsa.gov/snac
789
INTERNET - ADRESAREA ÎN REłEA
CONF UNIV. łARCĂ NAIANA

Universitatea din Oradea, ntarca@uoradea.ro
All kind of computers are connected to the Internet. What makes possible the communication
between them is a set of standardized communication protocols, TCP/IP. Interconnection between
personal computers gives the possibility of a great number of net services and applications developments.
Inima unei reŃele bazate pe TCP/IP, nivelul reŃea, include IP (Internet Protocol), ICMP
(Internet Control Message Protocol) şi IGMP (Internet Group Management Protocol).
Cea mai mare parte a sarcinii o preia IP. ICMP şi IGMP sunt protocoale suport pentru
IP, având rolul de a dirija mesaje speciale ale reŃelei, cum ar fi erorile sau mesajele trimise la
două sau mai multe reŃele.
Într-o reŃea TCP/IP, o datagramă IP încapsulează toate protocoalele cu excepŃia
protocolului de rezolvare a adreselor. Încapsularea protocoalelor funcŃionează astfel: pentru a
transmite date printr-o reŃea stratificată, datele sunt trecute de la aplicaŃie, unui protocol al
stivei. Când acest protocol termină sarcina sa, trece datele unui alt protocol din stivă. La trecerea
datelor prin fiecare nivel din stivă, softwareul de reŃea pregăteşte datele pentru următorul nivel,
mai coborât, al protocolului stivă. Fiecare nivel construieşte peste încapsularea nivelului
precedent.
Adrese Internet
O adresă Internet este o adresă IP. Un calculator din reŃeaua Internet nu are cu adevărat
o anumită adresă. Aşa cum însă tehnologia Ethernet necesită ca fiecare placă de interfaŃă a unei
anumite reŃele să aibă o adresă Ethernet unică, fiecare interfaŃă în Internet trebuie să aibă o
adresa IP unică. Analogia merge mai departe şi în cazul reŃelelor TCP/IP, care asociază adrese
IP cu o placă de interfaŃă, „interface card”, nu cu hostul în sine. Fiecare placă de interfaŃă ataşată
unui calculator trebuie să aibă o adresă IP unică, dar un calculator poate să aibă mai multe
adrese IP valide. Pentru simplitate, se asociază adresele IP cu un calculator, problemă fiind doar
în cazul calculatoarelor cu mai multe plăci de interfaŃă.
O adresă IP are 32 biŃi şi este reprezentată ca o serie de 4 numere zecimale separate prin
punct.
Astfel, adresa binară: 10100010001010000000010000110100 se notează: 164.40.4.52.
RelaŃia dintre cele două reiese din următorul tabel de conversie:
Zecimal Binar
164 10100010
40 00101000
4 00000100
52 00110100
Această notaŃie este o convenŃie, scopul ei fiind uşurinŃa în manipulare pentru utilizator.
O adresa IP combină un număr de reŃea cu un număr de calculator (de fapt cu numărul
interfeŃei). Pentru a distinge miile de reŃele interconectate, Centrul de InformaŃii a ReŃelei
Internet (InterNIC - Internet Network Information Center), asigură unicitatea identificatorilor
reŃelelor. Octetul mai semnificativ al adresei IP identifică numărul reŃelei, iar cei trei octeŃi mai
puŃin semnificativi identifică interfaŃa hostului.
790
În general softwareul Internet interpretează un câmp având toŃi biŃii cu valoarea 1 ca
semnificând „toŃi”, adică o astfel de adresă reprezintă o adresă „broadcast”, destinată tuturor
calculatoarelor din reŃea. Un câmp având toŃi biŃii 0 este interpretat ca „acesta”. O adresă cu un
astfel de câmp semnifică reŃeaua „aceasta”, sau calculatorul „acesta”.
Conform schemei originale de codificare, cu un singur octet pentru identificarea reŃelei,
se pot conecta maxim 255 reŃele. Pentru a se înlătura neajunsul limitării spaŃiului de adrese, s-a
dezvoltat un sistem de codificare mai eficient şi foarte simplu, şi anume: adresele IP folosesc
biŃii cei mai semnificativi din octetul cel mai semnificativ pentru a identifica o clasă de adrese.
Clasa adresei specifică câŃi octeŃi sunt folosiŃi pentru identificarea reŃelei.
Clasa de adresă este codificată după cum urmează:
Clasa BiŃii semnificativi OcteŃi disponibili pentru identificarea reŃelei

A 0... 1
B 10 . . . 2
C 110 . . . 3
D 1110 . . . Folosită pentru multicasting
E 11110 . . . Rezervată pentru dezvoltări ulterioare
Conform tabelului, o adresă de clasa A are la dispoziŃie 7 biŃi pentru identificarea reŃelei
şi 24 biŃi pentru identificarea hostului, adică pot fi interconectate 127 de reŃele cu adrese de
clasa A . Aceste reŃele pot avea teoretic 16777216 hosturi. Doar reŃelele care necesită ataşarea a
peste 65536 hosturi folosesc adrese de clasa A. Adresele de clasa B au la dispoziŃie 14 biŃi
pentru identificarea reŃelei şi 16 biŃi pentru identificarea hostului. Pot fi interconectate un număr
de maxim 16384 reŃele, având maxim 65536 hosturi. Adresele de clasă C au la dispoziŃie 21 biŃi
pentru identificarea reŃelei şi 8 biŃi pentru identificarea hostului. Pot fi interconectate un număr
de maxim 2097154 reŃele, având maxim 256 hosturi.
InterNIC foloseşte clasa D pentru adrese multicast, adică grupuri de hosturi Internet.
Comparând modul iniŃial de adresare cu cel curent, folosind clasele, se observă o scădere a
numărului maxim de calculatoare conectabile de la 4 miliarde la 3,7 miliarde, dar o creştere
considerabilă de reŃele conectabile, de la 255 la mai mult de 2 milioane. În plus, administratorul
InterNIC ar fi trebuit să gestioneze în varianta veche de adresare peste 4 miliarde de adrese.
Folosind codificarea claselor, numai 127 potenŃiali administratori au sarcina de a experimenta
urmărirea a 10 milioane de calculatoare. InterNIC are sarcina de a atribui fiecărei reŃele un
număr de identificare care să asigure unicitatea fiecărui astfel de număr. În cadrul fiecărei reŃele
administratorul asociază fiecărei interfeŃe câte un identificator.
Pentru configurarea reŃelelor, administratorii de reŃele dispun de o mare flexibilitate. Ei
pot folosi spaŃiul de adrese al hostului lor în orice mod, în măsura în care ei identifică în mod
unic fiecare interfaŃă de reŃea. Administratorul poate diviza spaŃiul de adrese al reŃelei sale astfel
încât să creeze efectiv o reŃea locală de reŃele.
Dacă, de exemplu, un administrator este responsabil pentru o reŃea Internet de clasa B,
are la dispoziŃie 16 biŃi pentru numere de identificare a hosturilor. Administratorul reŃelei poate
să subdividă aceşti 16 biŃi în doi octeŃi, folosind unul dintre octeŃi pentru identificatori de reŃele
şi un octet pentru numere de identificare pentru hosturi. Astfel, administratorul crează o
subreŃea. Teoretic el poate crea o subreŃea cu 254 de reŃele, fiecare având câte 254 hosturi.
Sistemele ataşate la alte reŃele trimit pachete adresei Internet. În cadrul subreŃelei, ruterele
interne vor folosi adresele de subreŃele pentru a ruta datele către adresele fizice corecte.
Protocolul IGMP este folosit pentru adrese multicasting. Adresele IP pot fi de trei tipuri:
unicast, broadcast şi multicast. Adresele din clasele A, B şi C sunt de tip unicast. O adresă
broadcast specifică rutarea datelor către toate calculatoarele dintr-o reŃea de către comutatoarele
de pachete. O adresa multicast identifică un grup de hosturi specifice din Internet.
Protocoalele de adrese ARP şi RARP
Nivelul legatură include două protocoale de adrese: ARP şi RARP. Adresele Ethernet
au 6 octeŃi, iar adresele IP 4 octeŃi. Toate datele trimise prin reŃele folosind tehnologie Ethernet
791
trebuie să folosească frameuri Ethernet. Plăcile de interfaŃă Ethernet urmăresc frameurile din
reŃea selectându-le pe acelea care conŃin adresa lor, a plăcilor. Plăcile Ethernet nu ştiu nimic
despre adrese IP. Protocolul TCP/IP lucrează doar cu adrese IP, iar frameurile Ethernet doar cu
adrese Ethernet. Problema aceasta este rezolvată de către protocoalele ARP şi RARP care
translatează adresele IP în adrese ale nivelului legătură, specifice tehnologiei reŃelei (Ethernet de
exemplu), şi invers. Adresele TokenRing au 2 sau 6 octeŃi, iar adresele ARCNET au un octet.
Maparea ARP este dinamică, permiŃând schimbarea arhitecturii reŃelei, adăugarea sau/şi
eliminarea de calculatoare, s.a.m.d. Nu ne interesează cum realizează ARP acest lucru, ci doar
faptul că poate interoga reŃeaua şi reuşeşte să identifice calculatoarele care părăsesc sau
completează reŃeaua.
Pachete IP
Sistemul de livrare al TCP/IP, şi deci al întregii reŃele Internet este IP. Acesta, pentru
livrarea informaŃiei printr-o reŃea TCP/IP, foloseşte datagrame unreliable, fără conexiune. Ne
putem referi la astfel de datagrame ca datagrame IP. Fiecare datagrama IP include un header şi
informaŃia efectivă de transmis. Termenul de datagrama specifică un tip de serviciu de livrare.
Un protocol foloseşte datagrame sau flux de octeŃi. Termenul de pachet este generic pentru a ne
referi la unitatea de dată. Pachetele se referă la date, iar datagrama la serviciu de livrare. Putem
să ne referim la datagrame IP ca pachete IP. La trecerea datelor prin nivelele reŃelei, numele
folosit pentru referirea la dată se schimbă, luând în general numele din nivelul curent. În funcŃie
de acest nivel şi protocolul folosit în cadrul nivelului, ne referim la dată ca mesaj aplicaŃie,
segment TCP respectiv datagrama UDP, s.a.m.d. TCP/IP încapsulează aproape toată informaŃia
care trece prin Internet în cadrul datagramelor IP. Încapsularea constă aici în crearea
datagramelor IP care includ headere IP şi date.
Software-ul de reŃea crează headere IP în cuvinte formate din multiplii de cîte 32 biŃi,
completând header-ul cu 0-uri, dacă este necesar. Header-ul IP conŃine toată informaŃia necesară
pentru a livra datele încapsulate în datagrama IP, această ridicându-se la doar 20 octeŃi.
Câmpurile din header sunt:
• versiunea Protocolului Internet;
• lungimea header-ului;
• tipul serviciului (se referă la priorităŃile pachetului IP - siguranŃa, viteza, memorie,
cost);
• lungimea pachetului;
• identificator, flag şi offset (pentru rearanjarea datagramelor fragmentate);
• timpul de viaŃă al datagramei (decrementat de fiecare ruter, pentru a evita ca un
pachet să devină „pierdut în Internet”; distrugerea lui înainte de destinaŃie este
semnalizată printr-un mesaj ICMP trimis către expeditorul pachetului);
• protocolul folosit (TCP, UDP, ICMP, IGMP); este câmpul pe baza căruia nivelul
reŃea ia decizia de livrare a pachetului către modulul nivelului superior
corespunzător în protocolul stivă;
• suma de control a headerului (acest câmp validează corectitudinea headerului);
• adresele IP sursă şi destinaŃie.
Concluzii:
Milioane de calculatoare legate la Internet sunt de cele mai diverse tipuri:
supercalculatoare, staŃii grafice, calculatoare personale, având sisteme de operare diverse, dar
cel mai adesea de tip Unix (Ultrix, SCO, UNIX, OSF/1, Solaris, HP-UX, AIX etc); ceea ce face
posibilă comunicarea între acestea este un set de protocoale de comunicaŃie standardizate,
TCP/IP. Conexiunile fizice între calculatoare sunt de cele mai variate tipuri: linii telefonice
analogice sau digitale (comutate sau închiriate), cabluri coaxiale, cabluri torsadate, fibre optice,
comunicaŃie prin satelit etc. Interconectarea între calculatoare face posibilă realizarea multor
aplicaŃii şi servicii de reŃea. Dintre acestea amintim:
• poşta electronică;
792
• transfer de fişiere la distanŃă, pentru care este folosit protocolul;
• partajare de fişiere în reŃea;
• conectarea în regim de terminal la distanŃă (remote login) pentru realizarea de
sesiuni de lucru şi pentru utilizarea unor servicii speciale;
• execuŃie la distanŃă (remote execution);
• tipărire la distanŃă (remote printing).
Prin calculatorul de care dispunem, ne putem conecta la Internet, în două moduri:
• direct, având o adresă Internet proprie;
• indirect, conectându-ne în regim de terminal la un calculator conectat direct la
Internet.
BIBLIOGRAFIE
1. Iorgulescu I.,-„Internet-poşta electronică standard”, Editura Tehnică, Buc., 2002
2. „Internet pentru începători”, cu sprijinul FundaŃiei Soros pentru o Societate Deschisă,
Tipografia TIMS, Bucureşti, 2003.
3. Jalobeanu M.,-„Internet-informare şi instruire. Paşi în lumea comunicaŃiilor”, Editura
ProMedia Plus, 2003.
793
SECURITATEA INFORMAłIEI ŞI CONTROLUL
GUVERNAMENTAL
CONF UNIV. łARCĂ NAIANA

Universitatea Oradea, ntarca@uoradea.ro
MUREŞAN IOANA-MARIA
Universitatea Oradea
Electronic access to public services offers people a better time schedule. Using the Internet, the
greatest world experts „lives” in your computer, because you can „speak” to them. Information is now
available for anyone who owns a computer.
Acum câŃiva ani, când războiul rece s-a terminat, acesta a fost înlocuit de unul
economic. De o parte se situează civilizaŃia agricolă şi industrială, iar de cealaltă parte,
civilizaŃia informaŃională. Politica civilizaŃiei agricole este marcată de lupta pentru obŃinerea
simbolurilor modernităŃii: armate, steaguri, monede, independenŃă pe fondul insurecŃiilor civile,
a celei industriale de naŃionalism, ideologia statelor-naŃiuni, iar a civilizaŃiei informaŃionale de
globalizarea afacerilor şi finanŃelor, de o sfidare a naŃionalismului şi a graniŃelor. Delimitarea
clară a celor trei este imposibilã şi acest fapt a generat nu numai probleme comune ci şi o luptã
continuã pentru stabilirea unei hegemonii globale. De aici, efortul conştient şi coordonat al
Ńărilor dezvoltate de a regândi strategic atât infrastructura cât şi suprastructura civilizaŃiei
informaŃionale.
În prezent, civilizaŃia informaŃională se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea
informaŃiei. Comunicarea, transferul şi schimbul de informaŃii se desfăşoară prin intermediul
sistemelor tehnice. Milioane de computere sânt interconectate între ele prin reŃele complexe
terestre sau prin satelit. Punerea la un loc a datelor stocate digital, a textelor, a sunetelor şi
imaginilor (multimedia) a condus la răspăndirea utilizării sistemelor moderne de comunicaŃii, a
calculatoarelor personale şi a serviciilor electronice de informaŃii. ProducŃa de informaŃie,
astãzi, este mai mult decât echivalentul fabricilor de ieri, pentru căinformaŃia nu se epuizeazã.
Economii în valoare de trilioane de dolari depind de corectitudinea şi rapiditatea operaŃiilor
efectuate cu ajutorul calculatoarelor. Exporturile mondiale de servicii şi proprietăŃi intelectuale
le-au egalat pe cele de produse electronice şi automobile împreună. Toate acestea s-au întâmplat
deoarece informaŃia şi valoarea economică au devenit aproape sinonime. Ca urmare, informaŃia
a devenit proprietate naŃionalã vitală, cu valoare strategică; neprotejată, poate fi cuceritã sau
distrusă. InformaŃia stocată nu are o valoare în sine. Valoarea ei se manifestă în momentul în
care este folosită sau, mai rău, este pierdută prin nefolosirea rapidă şi eficientă. De aici efortul
permanent de reorganizare a producŃiei şi distribuŃiei de informaŃie, de protejare a ei.
Pe plan internaŃional, marile puteri interpretează diferit acordurile privind informaŃia.
Rãzboiul informaŃional a devenit în timp o posibilitate reală, calculatoarele electronice
transformându-se în Ńinte. Unul dintre câmpurile de luptă este Internetul. Caracterul său deschis
oferă statelor posibilitatea să sponsorizeze hackeri care să pătrundă în calculatoarele altor state
sau să intercepteze informaŃiile transmise prin reŃea.
Războiul informaŃional, datorită legislaŃiei precare şi spaŃiului în care se poartă implică
riscuri mici si posibile câstiguri mari. Hackerul, ascuns în spatele tastaturii este foarte greu de
depistat. Riscul de a fi judecat este foarte mic, iar cel de a fi condamnat este aproape nul.
Acest nou tip de luptă este practicat în competiŃia economică şi politică şi de marile
companii, care atacă bazele de date ale concurenŃei. Miza o reprezintă banii. Cel care
794
controleazã informaŃia controlează banii. Impactul asupra creşterii economice este foarte
puternic.
1. Securizarea informaŃiei – preocupare a guvernelor
Preocupările guvernelor în domeniul securităŃii informaŃiei digitale datează de prin anii
60, când au început să-şi stocheze documentele în format electronic.
AgenŃia de Securitate NaŃionala (NSA-National Security Agency) reprezenta răspunsul
guvernului american la problematica următoare: “să păstrăm codurile noastre secrete şi să le
spargem pe ale inamicului”. AgenŃia era atât de bine camunflată încât existenŃa ei a fost negată,
acronimul NSA fiind considerat ca derivând din No Such Agency („aceasta agenŃie nu există").
Cercetătorii aveau sarcina să furnizeze mijloacele pentru protecŃia comunicaŃiilor şi sistemelor
de informaŃii ale guvernului şi armatei americane.
Tot ce era legat de criptografia modernă era Ńinut secret.Până prin anul 1975, nimeni nu
se ocupa în mod serios de criptografie, cu excepŃia agenŃiilor supuse controlului guvernamental.
Publicarea cărtilor despre criptografie, participarea angajatilor NSA la simpozioane sau
conferinte pe teme de criptografie, exportul de soft specializat, erau interzise. Se aflau sub
incidenŃa legii "Arms Regulation" sau pe lista US Munition Tools, unde uneltele criptografice
erau enumerate printre tancuri si bombardiere. NSA considera că activitatea criptografică ne-
guvernamentală şi publicaŃiile criptografice reprezintă o ameninŃare la adresa securităŃii
naŃionale.
Una dintre problemele care trebuia rezolvată era menŃinerea secretului informaŃiei
transmisă pe canale nesigure. Modul obişnuit de securizare a informaŃiei constă în codarea unui
mesaj utilizând o "cheie". Rezultatul este un mesaj cifrat, foarte greu descifrabil pentru un
neautorizat. Când mesajul ajunge la destinaŃie, receptorul utilizează aceeaşi cheie pentru a
descifra mesajul.
Punctul slab al acestei scheme constă în transmiterea cheii de la emiŃător la receptor
utilizând aceleaşi canale nesigure. Punctul ei forte constă în dimensiunea cheii: cu cât este mai
mare cu atât este mai greu de spart codul.
Pentru afaceri sau uz personal, guvernul american a susŃinut produsul Data Encryption
Standard (DES). DES a fost realizat în laboratoarele de cercetări ale IBM si este limitat la o
cheie de maximum 56 biti. Introducerea DES a fost însotită de zvonul că NSA a forŃat IBM să
"slăbească" sistemul pentru ca guvernul să poată sparge mesajele codate, iar NSA să-şi mentină
monopolul.
Ultimele decenii, însă, au fost mai puŃin blânde cu NSA. Pe lângă faptul că i-a fost
deconspirată existenŃa, a pierdut şi monopolul tehnologiilor de criptare. În domeniul
comunicaŃiilor au apărut pe piaŃă telefoane cu o criptare atât de sofisticată încât ridică probleme
serioase chiar şi pentru NSA.
Interesele diferitelor grupuri erau divergente. Pe de o parte NSA, CIA şi FBI, jucători
majori în politică, ar fi dorit să poată monitoriza orice convorbire telefonică, transmisie fax sau
transmisie de date, să poată sparge orice coduri de acces. De cealaltă parte s-au coalizat firme
particulare de computere, adepŃii democraŃiei şi descentralizării din Internet, cei pentru care
libertatea înseamnă şi viaŃă personală privată. În ideea de a împăca cele două grupări,
politicienii au aruncat în luptă, în aprilie 1993, cipul Clipper, pentru criptarea comunicaŃiilor:
telefon, modem, fax (sponsorizat de NSA). Acest cip care utilizează un foarte puternic algoritm
de criptare are un defect major. Există o cheie universală pentru decodare, aflată în posesia
agentilor guvernamentali şi care va putea fi folosită atunci când vor fi autorizaŃi să monitorizeze
comunicaŃiile.
2. ProiecŃia digitală umană
Calculatoarele au devenit arhivele celor mai intime detalii ale vieŃii oamenilor, când
păstrarea documentelor în format digital s-a extins în sectorul privat. .
Progresul tehnologic a facilitat stocarea unui volum tot mai mare de date personale în
format electronic şi a simplificat posibilităŃile de invadare a vieŃii personale. În orice moment
poate fi reconstruită proiecŃia digitală a unei persoane pe baza poştei electronice, a grupurilor de
795
discuŃii la care participă, a soft-urilor pe care le copiază din reŃea, a cumpărăturilor electronice
pe care le face, etc.
ProiecŃia digitală este distribuită în baze de date asupra cărora nu avem control: baza de
date a companiei aeriene cu care zburăm, a lucrătorilor vamali, a firmei de închiriat maşini, a
hotelului la care ne cazăm, a firmei de turism prin care plecăm în concediu, a publicaŃiei la care
ne abonăm.
Aceste înregistrări care ne definesc pe noi ca si indivizi sânt, din păcate, neprotejate. Pot
fi modificate, pot fi, fără autorizatie făcute cunoscute altora. Nu există, deocamdată, viată
electronică privată. Dublura digitală umana poate fi făcută să dispară într-o fracŃiune de
secundă, acest lucru având implicaŃii multiple asupra vieŃii personale.
3. Software-ul PGP
Internetul este o anarhie tehnologică si anarhiştii, prin tradiŃie, au respins controlul
guvernamental si solutiile top-down. Aşa, în anul 1991, a început coşmarul agenŃiilor secrete,
atunci când un programator, Philip Zimmerman, a creat un software numit PGP (Pretty Good
Privacy) şi l-a oferit gratuit pe Internet. PGP este un program de criptare ce poate fi folosit
pentru stocarea documentelor sau pentru trimiterea confidenŃială a datelor sau a mesajelor e-
mail.
Criptografia tip "public domain" creată de Zimmerman, deşi răspândită acum în lume,
este considerată ilegală în USA, deoarece acesta nu deŃine licenŃă pentru algoritmii pe care îi
foloseşte. Ceea ce face Zimmermann este considerat ca un fel de apostolat în criptografia
publică. Nu poate fi acuzat că a beneficiat material de pe urma cercetărilor lui pentru că
rezultatele le-a publicat sub formă de proiect de cercetare pe un BBS si le-a comunicat unui
prieten care le-a postat pe Internet. În foarte scurt timp PGP s-a raspândit în întreaga lume.
Zimmerman a trecut apoi la realizarea unei versiuni PGP pentru comunicatii analogice, ceea ce
reprezintă lovitura de graŃie dată cipului Clipper.
PGP, prin distribuŃia liberă a codului sursă a însemnat practic sfârşitul monopolului
criptografiei în întreaga lume. Acum, oricine îşi poate cripta profesional mesajele. Prima bătălie
pentru viaŃă privată în civilizaŃia informaŃională a fost câstigată.
BIBLIOGRAFIE:
1. EvghenieV.,-”Implementarea unui sistem de comerŃ electronic”, raport de cercetare, UPB,
1999
2. Rajput W.,-”E-Commerce Systems Arhitecture and Aplications”, BookNews, Inc., 2002
3. “Your European Gateway to Electronic Commerce” – An initiative by the European
Commission © European Community, 1999
796
INFLAłIA łINTĂ ŞI INTEGRAREA EUROPEANĂ
LECT.UNIV.DR. CĂUŞ VASILE AUREL

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe, Departamentul de Matematică şi Informatică, str.
Armatei Române nr.5, Oradea, telefon: 0722436711
E-mail: vcaus@uoradea.ro
Abstract: L'intégration européenne est devenue, pour Roumanie, une réalité. Mais il y a encore
beaucoup de choses à faire. L'annonce de la Banque Centrale qu'elle va adopter, à partir de juillet 2005,
la politique de ciblage de l'inflation génère des réactions diverses de la part des agents économiques. Il
est nécessaire d'analyser si la BNR est préparée à appliquer cette décision. Dans cet article on va
présenter les conditions " sine qua non " pour la réussite et leur niveau d'accomplissement.
Introducere
Odată cu semnarea acordului privind integrarea României în Comunitatea Europeană
începând cu 1 ianuarie 2007 obiectivele ce trebuiesc îndeplinite se află în stadiul final. Bazele
integrării sunt supuse, în principal, unor raŃiuni economice (creştere, stabilitate, etc.). Evident că
aspectul economic nu poate fi separat de cele politice şi sociale. În cele ce urmează vom analiza
un cadru al politicii economice care poate asigura condiŃiile unei dezvoltări sănătoase. Este deja
binecunoscut faptul că o parte a Ńărilor membre au adoptat cadrul inflaŃiei Ńintă ca mecanism
economic de coordonare a deciziilor strategice. Rezultatele obŃinute (vezi, în special, cazul
Marii Britanii 1992) creează premisele adoptării unei politicii financiare verificate.
Există un dublu motiv pentru a pune bazele unei economii româneşti stabile. Pe de o
parte dorinŃa poporului român de a trăi intr-o Ńară care să asigure un nivel decent de viaŃă, pe de
altă parte interesul Ńărilor membre de a întări comunitatea prin acceptarea de parteneri puternici.
Odată cu integrarea nu numai România trebuie să respecte regulile, dar şi Comunitatea
Europeană îşi asumă obligaŃii, iar interesul oricărui grup este de a importa cât mai puŃine
probleme atunci când acceptă noi membri.
Devine astfel evidentă dorinŃa Ńărilor membre de a extinde graniŃele comunitare asupra
unor Ńări care, cel puŃin, să nu genereze probleme majore în efortul de a construi o unitate
economico-monetară care să concureze economia şi moneda americană.
Pornind de la această raŃiune guvernele şi Banca NaŃională a României au încercat să
pregătească integrarea prin atingerea unui Ńel deosebit de important: o monedă puternică
sprijinită pe o economie românească sănătoasă. Acceptând, probabil, modelul britanic (şi nu
numai) ca o soluŃie viabilă s-a decis (cel puŃin în aparenŃă) adoptarea unui cadru economico-
financiar şi anume: inflaŃia Ńintă. Vom analiza, pe rând, modul în care elementele de bază
(Mishkin, 2001) şi condiŃiile impuse de o politică de Ńintire a inflaŃiei sunt respectate de către
BNR..
Elementele de bază ale unei politici de Ńintire a inflaŃiei:
1. AnunŃarea de către Banca Centrală a unei Ńinte pentru rata inflaŃiei, pe termen scurt
şi mediu.
Analiza: La ora actuală BNR a anunŃat doar o Ńintă de 7% pentru 2005. In mod normal o
astfel de etapă trebuie să cuprindă un anunŃ clar al BNR privind nivelul inflaŃiei (punctual sau
interval (furcă)) ce trebuie respectat şi orizontul de timp aferent. Ca exemplu, Marea Britanie
anunŃase în 1992 un interval de 1%-4% pentru perioada 1992-1997 şi o Ńintă punctuală de 2,5%
începând cu 1998. Statisticile arată că rezultatele obŃinute nu satisfac în întregime eforturile
797
depuse, dar se încadrează în limite rezonabile (nu trebuie uitat că rata ideală a inflaŃiei se
situează în jurul a 2,5%).
Tabel 1. Ratele inflaŃiei în Marea Britanie 1992-2004

Anul Rata inflaŃiei
1992 3.73
1993 1.56
1994 2.48
1995 3.41
1996 2.48
1997 3.10
1998 3.42
1999 1.56
2000 2.95
2001 1.77
2002 1.68
2003 1.54
2004 1.42
2. Angajamentul instituŃional în favoarea unei stabilităŃi a preŃurilor, ca Ńintă principală

a politicii monetare, oricare alt scop fiind subordonat acestuia.
Analiza: Deşi în nenumărate rânduri guvernatorul BNR a susŃinut ideea unei stabilităŃi a
preŃurilor (menŃionat dealtfel şi în legea 312/2004), guvernele care s-au succedat la conducere
nu au respectat acest imperativ. Din raŃiuni mai degrabă politice decât economice preŃurile, în
special la produse de bază, au cunoscut modificări dictate de miniştrii de resort.
3. În scopul alegerii instrumentelor de politică monetară, Banca Centrală foloseşte
totalitatea informaŃiilor disponibile, rezultate din anchete, opinii ale unor experŃi, previziuni
realizate cu ajutorul unor studii econometrice, în concluzie ea nu se limitează doar la o singură
sursă de informaŃii.
Analiza: Este dificil de apreciat în ce măsură BNR şi-a construit politica pe un suport
solid, suport asigurat de utilizarea tuturor mecanismelor teoretice şi empirice pe care le are la
îndemână.
4. TransparenŃa Băncii Centrale, care se realizează prin publicarea de către aceasta a
unor previziuni, precum şi prezentarea modului în care acestea au fost realizate.
Analiza: In ceea ce priveşte transparenŃa BNR nu ne rămâne decât să acceptăm ideea că
există cel puŃin un joc psihologic în modul de acŃiune. Nu se poate afirma cu tărie că
reprezentanŃii oficiali ai băncii au făcut afirmaŃii care să se dovedescă apoi a fi mincinoase, dar
cel puŃin a utilizat expresii cu dublu sens; un exemplu îl constiuie anunŃul privind neimplicarea
în operaŃiunile de vânzare-cumpărare a valutei în scopul determinării artificiale a unui curs de
schimb. Ulterior acestui anunŃ BNR a intervenit masiv pe piaŃa valutară.
5. Responsabilitatea sporită a Băncii Centrale, în ceea ce priveşte ecartul în raport cu
previziunile.
Analiza: Nimic de comentat atât timp cât nu a fost stabilit un calendar clar asupra
nivelurilor şi orizonturilor de timp. E drept ca pentru 2005 s-a stipulat ca Ńintă nivelul de 7% (±
1%), dar se pare că acest nivel devine, din ce în ce mai mult, de neatins. Rămâne de văzut care
va fi reacŃia BNR în acest caz.
CondiŃiile „sine-qua-non” pentru succesul unei politici de Ńintire a inflaŃiei:
1. Capacitatea de a conduce o politică monetară independentă, adică:
− absenŃa dominaŃiei fiscale
798
− independenŃa Băncii Centrale în ceea se priveşte instrumentele de politică
monetară folosite; independenŃa operaŃională şi instrumentală.
Analiza: Din păcate dominaŃia fiscală persistă în mediul economico-financiar chiar dacă
BNR nu se mai supune controlului guvernamental decât celui parlamentar. In ceea ce priveşte
independenŃa BNR aceasta a fost asigurată formal prin legea 312/2004, dar este evident legată
de relaŃia dintre guvernator şi reprezentanŃi ai guvernului.
2. AbsenŃa unui conflict între Ńintele nominale, cu alte cuvinte nu trebuie să se
Ńintească şi alte variabile nominale în acelaşi timp, obiectivul inflaŃie trebuie să fie dominant şi
să reprezinte obiectivul principal al politicii monetare. Oricum, fixarea inflaŃiei ca variabilă-
Ńintă nu înseamnă că celelalte obiective posibile (cum ar fi produc Ń ia sau gradul de
ocupare) sunt neglijate. Formularea Ńintei poate permite o stabilizare a producŃiei, permiŃând
o abordare graduală a obiectivului.
Analiza: Prin legea 312/2004 se stabileşte ca obiectiv fundamental al BNR „asigurarea
şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor” deci, cel puŃin declarativ, această condiŃie este îndeplinită.
3. Capacitatea de a înŃelege şi modeliza mecanismele de transmitere a măsurilor de
politică monetară.
Analiza: Deosebit de dificil de analizat îndeplinirea acestei condiŃii deoarece
transmiterea unor măsuri de politică monetară poate constitui un scop în sine. Astfel este greu a
se determina dacă un astfel de mecanism este eronat sau face parte din strategia de lucru a BNR.
4. Capacitatea de modelizare şi previzionare a inflaŃiei.
Analiza: Tot ce ştim deocamdată este că BNR utilizează un model şi testează de peste
doi ani robusteŃea acestuia.
5. Disponibilizarea eficientă a informaŃiilor relevante.
Analiza: Disponibilitate există, problema care se pune este criteriul care determină
relevanŃa informaŃiilor.
6. Utilizarea oportună a instrumentelor de politică monetară.
Analiza: MenŃinerea ratei de schimb ca o ancoră nominală este dificil de realizat cât
timp BNR nu funcŃionează ca un „currency board” astfel că adoptarea unei politici de Ńintire a
inflaŃiei se prezintă ca o soluŃie superioară. In ceea ce priveşte instrumentele utilizate rămâne de
văzut care vor fi reacŃiile BNR la evenimentele ce se vor derula după lansarea efectivă a acestei
politici.
Vom încerca acum o privire de ansamblu asupra deciziei BNR de a adopta în 2005 o
nouă politică monetară.
Un aspect important îl constituie credibilitatea băncii. Trebuie menŃionat că, cel puŃin
până în prezent, BNR a reuşit să stăpânească cu real succes problemele care au apărut pe piaŃa
financiară. Spre deosebire de guvern (în speŃă Ministerul finanŃelor) deciziile conducerii băncii
centrale au fost aplicate cu fermitate şi s-au încadrat în regulile jocului. Din iulie 2005 jocul se
va schimba, iar odată cu el şi regulile. BNR va fi obligată la o transparenŃă mărită şi această
necesitate nu derivă din condiŃii de ordin moral ci din raŃiuni pragmatice. Dacă până în prezent a
lua agenŃii economici prin surprindere putea fi un element al strategiei de lucru de acum încolo
o astfel de atitudine riscă să compromită succesul unei politici de inflaŃie Ńintă. Cu toate acestea
BNR, prin guvernatorul Mugur Isărescu, a anunŃat că intervenŃiile asupra cursului valutar se vor
face simŃite până când nivelul înflaŃiei va atinge valori cuprinse între 0% şi 3%. Acest fapt poate
fi dăunător deoarece baza Ńintirii inflaŃiei o constituie ideea de politică de tip forward. Spre
deosebire de controlul masei monetare sau de fixare a unei rate de schimb care au o structură de
tip backward acest cadru (de fapt) de politică monetară ar trebui să asigure agenŃii economici că
stabilitatea preŃurilor este primordială şi că orice alt indicator nominal i se supune. Decizia BNR
de a inteveni pe piaŃa financiară atunci când consideră necesar lasă impresia că obiective pe
termen scurt ar putea prevala în faŃă Ńintei inflaŃiei. Acest fapt ne duce cu gândul la persistenŃa
influenŃei guvernamentale asupra băncii centrale.
Dacă în ceea ce priveşte celelalte elemente de bază şi condiŃii care sunt legate de
succesul unei politici de Ńintire a inflaŃiei BNR face eforturi să le îndeplinească (se mai aşteaptă
anunŃul oficial şi public al nivelurilor şi orizonturilor de timp) rămâne în discuŃie un aspect
799
primordial: independenŃa politică şi operaŃională. Este un pariu fundamental, iar rezultatele sunt
esenŃiale în ceea ce priveşte viitorul acestei naŃiuni.
Bibliografie:
1. Batini, N., Nelson, E. – „Optimal horizons for inflation targeting”, Working Papers - Bank
of England, 2000
2. Bean, C. – „Inflation Targeting: The UK Experience”, septembre 2003
3. Bernanke B. şi Woodford M. – „Inflation forecasts and Monetary Policy”, Journal of
Money, Credit and Banking, pp. 653-684, 1997
4. Bernanke, B. S. şi Mishkin F. S. – „Inflation Targeting: A New Framework for
Monetary Policy?”, Journal of Economic Perspectives, vol. 11, no 2, p. 97-116, 1997
5. King M. - Governor of the Bank of England Speech, 20 janvier 2004
6. Meşter, I.T., Căuş, V.A. – „InflaŃia Ńintă”, Analele UniversităŃii din Oradea, seria: ŞtiinŃe
economice, tom XIII, 2004, pp. 240-245
7. Mishkin, F. S. – „International Experiences with Different Monetary Regimes”, Journal of
Monetary Economics, 43, 579-606, 1999
8. Mishkin, F. S. – „Inflation Targeting in Emerging Market Countries”, NBER Working
Paper No.7618, 2000
9. Mishkin, F. S. – „Issues in Inflation Targeting” in Price Stability and the Long-Run Target
for Monetary Policy, (Bank of Canada: Ottawa, Canada), 2001
10. Pollin, J. P. – „Pour une strategie de cible d'inflation dans la zone euro”
11. Svensson, L. E. O. – „Inflation Targeting: Some Extensions”, Document de travail no 5962,
National Bureau of Economic Research, 1997
12. Svensson, L.E.O. – „Open-economy Inflation Targeting”, Journal of International
Economics 50, pp.155-183, 2000
13. Rudebusch, G. D. şi Svensson L.E.O. – „Policy Rules for Inflation Targeting”, NBER
Working Paper No. 6512, 1998.
14. Taylor, J.B. (ed) – „Monetary Policy Rules”, Chicago, University of Chicago Press pour le
National Bureau of Economic Research, 1999.
15. ***Remit for the Monetary Policy Committee of the Bank of England and the New Inflation
Target-10 decembre 2003
800
FUNCłII SPLINE DE APROXIMARE A SOLUłIILOR
MODELELOR DINAMICE ÎN ECONOMIE
LECT.UNIV.DR. CĂUŞ VASILE AUREL

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe, Departamentul de Matematică şi Informatică, str.
Armatei Române nr.5, Oradea, telefon: 0722436711
E-mail: vcaus@uoradea.ro
Abstract: Over the past decades, economic thinking has achieved levels of rigor and
argumentation comparable to any other scientific discipline. The principles of axiomatization and
mathematical logic are well rooted in economic theory. If the main objective is to collect the fruits of this
scientific endeavour, the same accepted principles should be applied for solving economic models.
Introducere
Utilizarea modelelor în analiza şi prognozarea fenomenelor economice tinde să devină o
ştiinŃă de sine stătătoare. Foarte mulŃi matematicieni şi-au canalizat cercetările spre aplicaŃii
practice, iar domeniul economic este una din ariile, cele mai importante, de răspândire a
rezultatelor obŃinute. Dovadă este faptul că în ultimul sfert de secol peste 30% din premiile
Nobel pentru economie au fost decernate unor matematicieni. Matheconomia va primi, în
curând, alături de psihoeconomie recunoaşterea oficială.
În ceea ce priveşte modelarea economică se disting două etape importante:
a) identificarea variabilelor pertinente şi corecta formulare a ecuaŃiilor. Această etapă
impune utilizarea rezultatelor obŃinute prin metode statistice.
b) aproximarea soluŃiilor şi verificarea convergenŃei şi stabilităŃii lor. În ceea ce
priveşte aproximarea soluŃiilor o clasă de funcŃii des utilizată este cea a funcŃiilor
spline care, spre deosebire de polinoame, au proprietăŃi de netezime superioare.
Trebuie menŃionat că aceste două etape nu sunt singurele ce trebuiesc parcurse, dar sunt
cele mai dificile. Până la a ajunge la prima etapă trebuie parcurs un drum destul de lung şi dificil
care include şi o oarecare experienŃă pentru cei implicaŃi în procesul de modelare şi analiză.
În continuare vom prezenta un model care utilizează o ecuaŃie integro-diferenŃială
Volterra cu argument întârziat. Astfel de ecuaŃii admit soluŃii dificil de determinat cu exactitate
(de fapt, în cele mai multe cazuri, imposibil), soluŃii ce pot fi doar aproximate. Metoda de
aproximare utilizată va fi cea a funcŃiilor spline.
Astfel de ecuaŃii cu argument întârziat îşi gasesc cu precădere aplicabilitatea în
domeniul economic deoarece pot modela cu succes procesele economice dinamice care sunt
bazate pe structuri bacward şi forward. Modelarea jocurilor strategice rezultate din aplicarea
politicilor monetare sau utilizarea regulilor monetare poate fi un bun exemplu.
Prezentarea metodei
Considerăm ecuaŃia:
( x
)
y′( x) = f x, y ( x), y ( g ( x)), ∫ K ( x, t , y (t ), y ( g (t )))dt ,
a
(1) a≤ x≤b
y ( x) = φ ( x), x ∈ [a , a[, a ∗ = inf{g ( x), x ∈ [a, b]}
∗
y (a ) = y0
801
unde: f , g , K şi φ sunt funcŃii date şi y reprezintă nivelul PIB raportat la starea economiei.
Descrierea metodei.
EcuaŃia (1) poate fi rescrisă în forma:
y′( x) = f ( x, y ( x), y ( g ( x)), z ( x)), a ≤ x ≤ b

x
z ( x) = ∫ K ( x, t , y (t ), y ( g (t )))dt
(2) a
y (a ) = y0
y ( x)=φ ( x), x∈[a∗ ,a )
FuncŃia g , de întârziere, este continuă pe intervalul [ a ∗ , b] şi satisface inegalitatea

a ∗ ≤ g ( x) ≤ x , x ∈ [a, b] . Vom presupune că φ ∈ C r [a ∗ , a ) unde r ∈ N .
Presupunem că f : [ a, b] × R 3 → R , ( x, u, v, z ) → f ( x, u, v, z ) este continuă şi
satisface condiŃia Lipschitz:
(3) | f ( a ) ( x, u1 , v1 , z1 ) − f ( a ) ( x, u2 , v2 , z2 ) |≤ L1{| u1 − u2 | + | v2 − v2 | + | z1 − z2 |}
1 1 
şi că ∃P < min  ,  a.î.
 L1 L2 
(4) | v1 − v2 |≤ P | f ( q ) ( x, u1 , v1 , z ) − f ( q ) ( x, u2 , v2 , z2 ) |
∀( x, u1 , v1 , z1 ), ( x, u2 , v2 , z2 ) ∈ ([a, b] × R 3 ) .
Vom presupune deasemenea că funcŃia K : [ a, b] × [ a, b] × R 2 → R , este netedă şi

mărginită şi satisface condiŃiile Lipschitz:
(5) | K ( x, t , u1 , v1 ) − K ( x, t , u2 , v2 ) |≤ L2 {| u1 − u2 | + | v1 − v2 |}
şi
(6) | v1 − v2 |≤ P | K ( x, t , u1 , v1 ) − K ( x, t , u2 , v2 ) |
∀( x, t , u1 , v1 ), ( x, t , u2 , v2 ) ∈ ([a, b] × [a, b] × R 2 ) .
Aceste condiŃii ăsigură existenŃă şi unicitatea soluŃiei ecuaŃiei (2).

Definim funcŃia spline de aproximare a soluŃiei astfel:
 S ( x ) x ∈ [ a, b ]
(7) S ( x) =  ∆
 φ ( x) x ∈ [a , a]
∗
Fie ∆ o partiŃie uniformă a intervalului [ a, b] dată de:
802
a = x0 < … < xk < … < xN = b,
b−a
h= , xk +1 − xk = h, k = 0(1) N − 1.
N
Pentru orice x ∈ [ xk , xk +1 ] , k = 0(1) N − 1 , definim S ∆ prin:
r
M k(i )
(8) S∆ ( x) = Sk ( x0 = Sk −1 ( x) + ∑ ( x − xk )i −1
i=0 (i + 1)!
unde:
M k(i ) = f (i )  xk , S k −1 ( xk ), S k −1 ( g ( xk )), ∫ K ( xk , t , S k −1 (t ))dt 

xk
(9)
 a 
unde: S −1 ( x0 ) = y0 , S −1 (t ) = y0 ,
S −1 ( g ( x0 )) = φ ( g ( x0 )), S −1 ( g (t )) = φ ( g (t ))
FuncŃia spline astfel definită există şi este unică. Mai mult decât atât metoda este
convergentă şi soluŃia stabilă.
Bibliografie:
1. Ayad, A. – „Spline approximation for second order Fredholm integro-differential equation”,
Intern. J. Computer Math. Vol.00, 1997, 1-3.
2. Căuş, V.A., Micula, G. – „Numerical Solution of the Delay Differential Equations by
Nonpolinomial Spline Functions”, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Cluj Napoca, Informatica 46,
2001, No. 2
3. Garey, L.E., Gladwin, C.J. – „Direct numerical methods for non linear integro-differential
equations”, Intern. J. Computer Math. 34, 1990, 50-59.
4. Micula, G., Micula, S. – „Handbook of Splines”, Kluwer Acad. Publishers, Dordrecht-
Boston-London, 1999.
803
REALITATEA MAGAZINELOR VIRTUALE
LECT. UNIV. DRD. SIMONA SILAGHI

ALIN SILAGHI
Abstract:
The virtual shops represents a new form of distributing produscts using the Internet. This paper
is about the main rules that companies using virtual commerce should use.
Nu de mult a apărut în cyberspaŃiu site-ul E-Shop – o soluŃie pentru comerŃul electronic

în România. Spre deosebire de alte produse de comerŃ electronic, E-shop http://shop.digiro.net
este mai mult decât un serviciu de comerŃ electronic care vinde produsele pe Web: e-shop
integrează cumpărătorii şi furnizorii intr-un sistem comercial dinamic.
Scalabilitatea şi flexibilitatea sunt cele mai importante caracteristici ale oricărui produs
destinat pieŃei de comerŃ electronic, o piaŃă aflată într-o creştere foarte rapidă.
SoluŃia flexibilă de comerŃ electronic include sistemul de „shopping cart” îndreptat către
consumatori şi sistemul de administrare integrat cu caracteristici sofisticate de management
îndreptat către furnizorii de produse. InterfaŃa utilizator este intuitivă, timpii de acces şi de
download sunt minimizaŃi.
Un lucru care face comerŃul electronic uşor de folosit este tehnologia de „coş de
cumpărături”. Coşul de cumpărături virtual permite cumpărătorilor să aleagă câteva produse din
magazinul virtual şi să le încarce într-un „coş”. Când clientul a terminat de făcut cumpărăturile,
poate să verifice conŃinutul coşului, care apare ca o listă de produse, incluzând preŃul şi
cantitatea. Dacă se răzgândeşte asupra unui produs, acesta poate fi şters pur şi simplu din lista
de cumpărături. După ce clientul s-a decis asupra listei de produse pe care doreşte să le
achiziŃioneze din magazinul virtual respectiv, va alege un modalitatea de plată: ordin de plată,
plata prin ramburs sau comanda prin fax.
Structura modulară a aplicaŃiei oferă posibilitatea administrării independente şi
securizate a produselor prezentate, interfaŃa de prezentare a acestor produse putând fi stocată în
locaŃii diferite şi sub administrarea unor agenŃi diferiŃi. Astfel este asigurată trecerea rapidă la un
sistem distribuit pe modelul Points of Sales (puncte de vânzare), în care „interfeŃele”
magazinului virtual pot avea acces la o locaŃie centrală unde sunt gestionate produsele conform
contractelor cu furnizorii. Desigur că este posibilă şi trecerea imediată la un sistem cu replicare
a bazei de date la eventuale locaŃii din Ńară prin implementarea unor metode de sincronizare a
informaŃiilor din locaŃii diferite. Această trecere la un sistem distribuit presupune însă
disponibilitatea unor legături stabile şi securizate între locaŃiile virtuale în care sunt prezentate
produsele. SoluŃia ideală pentru acest sistem este dezvoltarea unui VPN (Virtual Private
Network – ReŃea Privată Virtuală) în care locaŃiile implementează metode de tunelare/securizare
a traficului.
Deşi cererea de produse prin intermediul Internetului este în continuă creştere,
magazinele trebuie alese cu grijă.
ClienŃii cumpără prin intermediul Internetului fie pentru că este o metodă foarte comodă
de achiziŃionare, fie pentru că nu le găsesc din alte surse. AlŃii apelează la această metodă din
dorinŃa de a face cât mai repede şi cât mai uşor un cadou.
Prezentarea produselor pe un site contribuie decisiv la vinderea acestora. Fiecare articol
trebuie descris cu lux de amănunte, plecând de la compoziŃia materialului, culorile şi mărimile
disponibile, etc. până la o fotografie clară a produsului, care îl va ajuta pe cumpărător să aleagă
în cunoştinŃă de cauză.
804
Magazinele de cadouri şi florăriile on-line fac posibilă trimiterea unui cadou, indiferent
de timp şi distanŃă. Principalul lor avantaj este posibilitatea de a livra produsele şi în alte oraşe
decât cel în care se află expeditorul.
Majoritatea magazinelor de cadouri on-line cer clienŃilor să se înscrie în baza de date a
site-ului înainte de prima comandă. Acest lucru are avantajele lui. Cel mai important este faptul
că o dată înscris, clientul beneficiază automat de promoŃiile şi reducerile magazinului.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată, deşi unele magazine se limitează încă la plata
în numerar la livrare, majoritatea oferă mai multe opŃiuni, începând de la cărŃi de plată şi până la
cec sau mandat poştal. Oricum, în acest sens, site-urile oferă instrucŃiuni foarte uşor de urmat.
Livrarea se va face prin servicii de curierat rapid în maxim 72 de ore. În multe cazuri,
pentru Bucureşti livrarea este gratuită, deoarece aceste magazine virtuale îşi au sediul (de
această dată fizic) în capitală.
Site-urile româneşti încep să nu se mai mulŃumească cu serviciile de monitorizare
gratuite. Acestea solicită o analiză mult mai atentă a comportamentului consumatorului
vizitator, serviciu pentru care şi ele sunt dispuse să plătească.
Principala dificultate pe care o întâmpină aceste magazine este tocmai sistemul destul
de slab dezvoltat al plăŃilor electronice, uneori lipsa de rapiditate şi de siguranŃă a plăŃilor
precum şi lipsa de încredere care există atât din partea autorităŃilor, cât şi a băncilor privitor la
viitorul acestui sector. Nu în ultimul rând birocraŃia este un important factor demotivant,
deoarece pentru o firmă care ar dori să vândă pe Internet un serviciu sau un program informatic
în exterior sunt cerute o serie de documente, cum ar fi declaraŃia de export, licenŃă de export
etc.; dat fiind cazul de faŃă, acestea par total nejustificate. Firma poate Ńine evidenŃa încasărilor
prin intermediul propriului program informatic, de asemenea şi banca la care îşi are această
firmă deschis contul. Fiscul, la rândul lui, ar trebui să aibă o mai mare încredere în sistemul
bancar, lipsa unor baze de date centralizate şi lipsa de transparenŃă în comunicarea dintre agenŃii
economici pe de o parte şi fisc şi alte instituŃii ale statului pe de altă parte se face simŃită în acest
domeniu poate mai mult decât în altele.
SoluŃia ar fi ca aceste firme să se adreseze Ministerului de FinanŃe, respectiv Comisiei
specializate din cadrul acestuia, care se ocupă cu reclamaŃiile şi sugestiile din provenite de la
agenŃii economici cu cereri de reglementate, altfel acest tip de comerŃ, despre care am arătat că
este considerat a fi chiar viitorul comerŃului, ar putea fi înăbuşit chiar din faşă.
Este de asemenea demnă de admirat iniŃiativa firmelor care şi-au deschis magazine
virtuale în România, în condiŃiile unei legislaŃii instabile, a unei monede fluctuante şi ele ar
trebui stimulate, nu uitate de către autorităŃi. În lume, aceste magazine virtuale sunt ajutate prin
acordarea de subsidii şi credite cu dobândă preferenŃială în ceea ce priveşte achiziŃionarea de
tehnologie, tocmai pentru că respectivele autorităŃi au înŃeles perspectivele deosebite ale acestui
nou sector de activitate.
Totodată comerŃul electronic este un bulgăre de progres, deoarece dezvoltarea
comerŃului electronic atrage după sine dezvoltarea sistemelor de plăŃi, respectiv a sectorului
bancar, marketingului etc., care la rândul lor dau din nou posibilitatea comerŃului electronic să
se dezvolte.
Bibliografie
1. Rohner Kurt - Ciber - marketing, Editura All, Bucureşti 1999
2. Verebics János - Reclama pe Internet - Studiu de caz; PR. Herald 1999 nr.6-7
3. Hamill Jim - The Internet and International Marketing, International Marketing Review, Vol
14, Issue 5, 1997
4. Revista Capital nr. 33 şi 37 din 2003
805
COMERłUL ELECTRONIC ŞI ÎNTREPRINDERILE
VIRTUALE: PROVOCĂRI ŞI MIZE
LECT. DRD. FLORIN RADU

Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Str. Lt. Stancu Ion, nr. 35, tel: 0245213920, e-mail:
flormagd@yahoo.fr
Le commerce électronique crée une vague de fonds dans les pays industrialisés et, dans une
moindre mesure, dans les pays en voie de développement. S’agit-il d’un phénomène passager, d’un canal
complémentaire de faire des affaires auquel les entreprises ont le choix d’adhérer ou, au contraire, la
condition sine qua non de rester et prospérer en affaires?
ComerŃul electronic – mijloc inevitabil de a conduce afacerile.

ComerŃul electronic constă în utilizarea mijloacelor electronice pentru schimbul de
informaŃii şi executarea de activităŃi şi tranzacŃii. Din această definiŃie propusă de mai multe
organisme naŃionale şi internaŃionale şi acceptată de o vastă majoritate de întreprinderi, rezultă:
• ComerŃul electronic acoperă toată gama diversificată de aplicaŃii, indiferent că sunt
de natură financiară sau non-financiară, ca de exemplu difuzarea şi schimbul informaŃiilor
numerice, transferurile electronice de fonduri, activităŃile bursiere electronice, licitaŃiile
comerciale, concepŃia în colaborare şi ingineria, subscrierile electronice, vânzarea directă către
consumatori sau serviciile post-vânzare.
• El include produse (bunuri de consum sau componente de uz industrial) şi servicii
(servicii informaŃionale, financiare sau juridice). Permite emergenŃa produselor şi serviciilor
numerice, adică produse şi servicii în întregime „digitalizate”, intangibile şi virtuale, precum
cărŃi, periodice, CD-uri, programe, servicii bancare, emisiuni televizate.
• Se efectuează între şi în interiorul a trei tipuri de entităŃi: întreprinderi, guverne şi
consumatori/indivizi.
Întreprinderea virtuală
ComerŃul electronic, aşa cum a fost definit anterior, permite desfăşurarea de afaceri pe
cale electronică. Plecând de aici, se pune întrebarea: cum percep întreprinderile acest fenomen?
Se poate invoca răspunsul luând în calcul cele două extremităŃi ale unui ansamblu omogen de
elemente, adică întreprinderea virtuală în forma sa cea mai simplă şi cea în forma cea mai
complexă.
Întreprinderea virtuală în forma cea mai simplă
În SUA exista în 2000 peste 300.000 de cyberîntreprinderi (Comisia Europeană, 2000).
Ele sunt în special IMM-uri care au ştiut să exploateze avantajele infrastructurii de comunicaŃii,
şi mai precis una din componentele acesteia, Internetul. În forma cea mai simplă, aceste firme
au ales Internetul ca mijloc de vânzare, de promovare, ca logistică pentru distribuŃie precum şi
pentru tranzacŃii financiare: în consecinŃă, ele sunt virtuale deoarece consumatorul final nu ştie
unde sunt ele situate şi nici nu va întâlni probabil niciodată vreun membru al întreprinderii. În
cazul produselor fizice (de exemplu, calculatoare), logistica de livrare este tratată electronic de
organisme precum UPS sau FedEx.
Amazon.com este cazul cel mai clasic de întreprindere virtuală în forma sa cea mai
simplă. Această întreprindere nu are puncte de vânzare fixe şi cu toate acestea a devenit una din
librăriile cele mai importate din Statele Unite cu peste 4,7 milioane titluri. Amazon.com
806
operează pe Internet şi poate astfel oferi preŃuri foarte competitive şi o formulă de livrare la
domiciliu foarte rapidă, în general mai puŃin de 48 de ore. Mai mult, Amazon.com este se află
pe primul loc în ceea ce priveşte comerŃul electronic cu consumatorii bazat pe Internet cu 8,5
milioane clienŃi înregistraŃi şi cu vânzări de peste 700 milioane $, în 2003.
Dacă este să trecem mai departe la întreprinderi mai complexe, lanŃul de valori al
întreprinderii (Figura nr. 1) reprezintă un mijloc foarte simplu de a vizualiza activităŃile cu
valoare adăugată ale unei întreprinderi, indiferent că aceasta este manufacturieră sau este din
sectorul de servicii. În această figură, se remarcă faptul că majoritatea activităŃilor pot fi
efectuate în lumea electronică sau virtuală. În acest caz, întreprinderea devine virtuală.
Director
general
Compartimente/Servicii
RelaŃii Resurse Afaceri Asigurarea FinanŃe/

ProducŃie Marketing publice umane legale ÎntreŃinere C&D calităŃii Contabilitate
ActivităŃile din lanŃul de valori*
Concep- Concep- Control Studiu Service

C&D Ńia de Ńia de Ingine- Depo- Fabri- de de Marke- Publi- Logis- Vânză- Distri- Repa- pentru
procedee produse rie zitare caŃie calitate piaŃă tink citate tică ri buŃie raŃie clienŃi
ActivităŃi parŃial sau în totalitate fizice ActivităŃi putând fi realizate în mod virtual
*
Asemenea celor propuse de Porter
Figura nr. 1. LanŃul de valori într-o întreprinderi manufacturieră
Întreprinderea virtuală pe care am descris-o anterior se regăseşte în toate sectoarele

economiei. Unele pot deveni complet virtuale, altele doar parŃial, în timp ce unele pot elimina
într-un mod strategic anumite activităŃi din lumea virtuală. În acest din urmă caz se încadrează
băncile în care toate serviciile financiare zilnice şi repetitive sunt deja virtuale dar în care
servicii specializate precum planificarea financiară sau renegocierea ipotecilor se pot efectua şi
în confortul domiciliului clienŃilor. Băncile devin totuşi virtuale căci locurile fizice (precum
sucursalele) prezintă din în ce mai puŃin interes.
Întreprinderea virtuală în forma sa cea mai complexă
EmergenŃa întreprinderilor virtuale provine în mare parte de la întreprinderile
multinaŃionale responsabile de produse complexe, întreprinderi care acŃionează ca integratori de
produse. În forma sa cea mai complexă întreprinderea virtuală defineşte o regrupare a mai
multor intervenienŃi funcŃionând însă sub aceeaşi platformă informaŃională şi aceasta pe
perioadă derulării unui proiect sau a realizării unui produs. În general, aceşti intervenienŃi nu fac
parte din aceeaşi întreprinderi şi nici nu se regăsesc pe acelaşi continent.
Întreprinderea virtuală prezentată schematic în Figura nr. 2. este constituită din
• în centru, integratorul de produse care administrează în paralel lanŃul de valori
fizice al unui produs şi lanŃul de valori virtuale (Figura nr. 1.) cu ajutorul normelor şi
standardelor comune tuturor partenerilor săi comerciali (se înŃelege clienŃii). Aceste norme şi
standarde permit partajarea informaŃiilor oricare ar fi nivelul la care acestea se află -
tranzacŃional, contractual sau tehnic - pentru realizarea unui proiect sau conceperea, crearea şi
vânzarea unui produs.
807
• extremitatea superioară, consumatorul/clientul care poate interacŃiona direct cu
integratorul de produse chiar de la momentul conceperii produsului sau prin mijlocirea
platformelor de afaceri care sunt intermediari virtuali oferind servicii cu valoare adăugată
precum cercetare, centre comerciale virtuale sau chiar site-uri Ńări cum este site-ul web „Trade
UK” al guvernului britanic.
• la extremitatea inferioară, se regăsesc diverşi parteneri de afaceri precum
antreprenorii, furnizorii, distribuitorii, parteneri care ar putea interveni în lanŃul de valori al
produsului şi care îşi oferă competenŃele integratorului de produse. Aceşti parteneri se pot afla
în toate cele patru colŃuri ale lumii şi pot interacŃiona cu mai mulŃi integratori de produse. În
acest context, puterea de a răspunde la ofertele electronice sau la alte solicitări electronice
devine o competenŃă cheie. Tot aici se află şi platformele de afaceri care pot acŃiona ca
intermediari între integrator şi diverşii intervenienŃi în scopul de a oferi diverse servicii cum ar
fi serviciile de evaluare (de exemplu, evaluarea competenŃelor antreprenorilor) sau de căutare în
acelaşi timp pentru integrator şi pentru antreprenor.
• diversele entităŃi (consumatori/clienŃi, integratori de produse, parteneri comerciali şi
platforme de afaceri) sunt interconectate electronic prin infrastructurile naŃionale şi mondiale
(NII şi GII) în care Internetul, graŃie succesului protocolului TCP/IP, poate juca rolul unei
platforme de comunicaŃii mondiale la preŃuri abordabile. Aceasta nu presupune însă renunŃarea
la intranet-uri şi extranet-uri în cazul interconectărilor intra- şi inter- întreprinderi.
Întreprinderea virtuală în forma sa cea mai complexă posedă o structură organizaŃională
fără frontiere, fără spaŃiu temporal sau fizic: ea există într-un mod virtual răspunzând prin
interconexiuni electronice. Întreprinderea virtuală pune astfel în discuŃie structurile interne,
relaŃiile clienŃi-întreprinderi-furnizori şi structurile industriale nereŃinând decât aderarea la
anumite norme şi standarde comune şi performanŃele în termeni de
preŃ/calitate/flexibilitate/rapiditate ca singure criterii de selecŃie şi neŃinând seama, în anumite
circumstanŃe, de relaŃiile de încredere stabilite tradiŃional.
AgenŃii legislative internaŃionale
ÎNTREPRINDEREA VIRTUALĂ
CONSUMATOR/CLIENT
Individual, industrial, comercial şi
guvernamental
NII GII
PLATFORME DE AFACERI
Detailişti,
Acorduri Cataloage electronice, etc. Norme şi
comerciale standarde
internaŃionale NII GII internaŃionale
INTEGRATOR DE PRODUSE
InformaŃii partajate
Norme, standarde şi protocoale comune
LanŃ de valori fizice şi virtuale
NII GII
PLATFORME DE AFACERI
Curtieri de informaŃii, magistraŃi virtuali
şi alŃi intermediari electronici
NII GII
PARTENERI DE AFACERI
Antreprenori, furnizori, vânzători,
distribuitori, bancheri şi alŃi intervenienŃi
Cadru legislativ naŃional şi internaŃional
InformaŃia Schimburi de bunuri ExigenŃe

fizice şi servicii
808
Figura nr. 2. Întreprinderea virtuală
Repercusiuni ale trecerii la întreprinderea virtuală

ComerŃul electronic antrenează bulversări profunde în obiceiuri, în modul de a acŃiona,
în competenŃe şi structuri, ceea ce necesită o perioadă de ajustări şi formare atât la nivelul
individului, cât şi la nivel organizaŃional şi instituŃional.
Printre schimbările avute în vedere menŃionăm emergenŃa produselor numerice sau
virtuale descărcate de consumatori sau clienŃi, oriunde aceştia s-ar afla şi aceasta în timp real.
La alegerea clientului, aceste bunuri şi servicii pot rămâne virtuale sau pot fi transpuse sub
formă fizică. Pe lângă litigiile deja cunoscute precum dificultăŃi de supunere la controlul vamal
sau normele de proprietate intelectuală, este foarte dificil de analizat evoluŃia produselor
numerice şi a industriilor tradiŃionale la care acestea sunt încadrate cum este cazul industriilor
de timp liber (cărŃi, discuri, cinema) sau de programe. De asemenea, este greu de a prezice
evoluŃia tuturor industriilor noi precum cea multimedia, ai cărei parametru rămân a fi definiŃi.
Unele sectoare noi, precum cel al furnizorilor de acces şi servicii Internet, sunt în plină
dinamică; asistăm în prezent la o puternică raŃionalizare a acestui sector pentru că micii
furnizori nu mai pot concura în termeni de preŃ cu mari furnizori care oferă cablu, tehnologie
ADSL sau legături satelit.
ComerŃul electronic permite reconfigurarea în mod optim a activităŃilor din lanŃul de
valori şi ameliorarea procesului de afaceri între parteneri. Structura întreprinderii tradiŃionale
ilustrată în partea superioară din Figura nr. 3. pune în relaŃie o întreprindere cu un anumit număr
de parteneri care intervin începând de la procurarea materiilor prime şi până la comercializarea
şi vânzarea produsului clientului/consumatorului final.
Structura industrială tradiŃională
Furnizorii Furnizorii Furnizorii Întreprinderea X Distribuitorii Distribuitorii Distribuitorii Client /

lor de lor săi (cu produsele săi lor en-gros lor en-detail Consumator
materii piese) componente X1, X2, X3...)
prime
Concurent Y
(cu produsele Y1, Y2, Y3, ...)
Concurent Z
(cu produsele Z1, Z2, Z3, ...) etc.
InformaŃii transmise în mod standard şi/sau electronic
Bunuri fizice
Structura industrială virtuală
Furnizori/antreprenori Integrator de produs X1 Client/Consumator la

(componente, piese, materii scară mondială
prime)
Servicii financiare şi alte
servicii la scară mondială
Integrator de produse
concurenŃiale Y2, Z5, ...
Platforme de Platforme de
afaceri afaceri
Bunuri fizice Bunuri fizice
InformaŃii numerice transmise electronic în timp real

Figura nr. 3. Structura tradiŃională vs structura virtuală
809
Bibliografie:
1. Commerce électronique et entreprises virtuelles: défis et enjeux, Revue internationale de
gestion, vol.24, no.3, Montréal, 1999, pp.20-33.
2. OCDE, Les PME et le commerce électronique, Direction de la Science, de la technologie et
de l’industrie, 24 septembre 1998.
810
IMPACTUL TEHNOLOGIEI INTERNET ÎN
DEZVOLTAREA EXPLOATAłIILOR AGROTURISTICE

Universitatea Tibiscus Timişoara, str. Daliei 1/A, tel. 0256-202931, a_munteanu@yahoo.com
Abstract: A description of the agricultural tourism concept was made from the Romanian rural
household point of view, by emphasizing its importance for the agricultural exploitation. The informatical
of the economic-social activities went through some deep changes, being materialized with the help of the
tendencies that take place in the practice of the IT systems development
Factorii principali care au condus la apariŃia şi dezvoltarea agroturismului în secolul XX

şi XXI sunt complexitatea societăŃii moderne precum şi reducerea duratei săptămânii de lucru.
Crearea premiselor dezvoltării oficiale a agroturismului s-a făcut prin identificarea şi
promovarea unor aşezări rurale, cu valori etnofolclorice, culturale şi situate în cadrul natural
pitoresc, acestea fiind catalogate, la început, ca sate turistice. O descriere a conceptului de
agroturism se poate face din punct de vedere al gospodăriei rurale româneşti, evidenŃiându-se
importanŃa acestuia pentru exploataŃia agricolă. Din analizele efectuate din punct de vedere al
spaŃiului de cazare, al activităŃilor ce se desfăşoară în jurul gospodăriei Ńărăneşti, din analiza
modalităŃilor de definire a agroturismului, se poate sublinia faptul că, acesta (agroturismul)
poate fi privit ca un sistem asupra căruia se exercită numeroase influenŃe din mediul extern şi
care, la rândul său, influenŃează mediul extern, prezentându-se ca un sistem cibernetic deschis.
Numărul de turişti cazaŃi în exploataŃiile agroturistice (mii turişti)
200 170 200
150
110
90
100 70
Români
Străini
50 30 30 40
15 20 20 20
3 10
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1996 – 2002

Figura 1. EvoluŃia numărului de turişti cazaŃi în exploataŃiile agroturistice
Analizând toate aceste aspecte, precum şi cele care au o influenŃă indirectă asupra
agroturismului, rezultă că agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în
realizarea serviciilor şi poate îmbrăca forme foarte diversificate şi de asemenea poate crea
multiple facilităŃi:
• servirea mesei, inclusiv meniuri tradiŃionale;
• spaŃiu, dotări şi alimente obŃinute în condiŃii naturale şi având o valoare biologică,
ridicată, pentru ca turiştii să-şi poată pregăti singuri masa;
• posibilitatea oferită turiştilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri
tradiŃionale din gospodărie, localitate sau zonă, cum sunt: şezători, hore săteşti, colinde, hramuri
bisericeşti, târguri săteşti, târguri tradiŃionale, nedei, nunŃi, spectacole folclorice şi altele;
811
• dotări şi amenajări proprii gospodăriei pentru recreare şi agrement, pentru activităŃi
sportive şi de întreŃinere etc.
EvoluŃia capacităŃii de cazare (număr de locuri) în exploataŃiile agroturistice
4000
3000 3623
2000 2560
1643 1729
1000
1003
783
0 332
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1996 – 2002

Figura 2. Dezvoltarea capacităŃii de cazare a exploataŃiilor agroturistice în perioada 1996 – 2002
Development of accommodation capacity for agroturistic exploitations in 1996 – 2002
Una din caracteristicile fundamentale ale epocii actuale este explozia informaională,
determinată de creşterea ritmului de dezvoltare a societăŃii şi de avântul fără precedent al ştiinŃei
şi tehnicii. Denumirea fenomenului exprimă situaŃia în care volumul actual de cunoştinŃe şi
informaŃii se dublează la un interval de circa 10 ani nemaiputând fi cules, clasat, stocat,
prelucrat şi utilizat numai prin intermediul mijloacelor, procedeelor şi tehnicilor tradiŃionale de
prelucrare a datelor.
Informatizarea activităŃilor economico-sociale a cunoscut profunde transformări,
acestea concretizându-se prin tendinŃele ce au loc în practica dezvoltării sistemelor informatice.
Din categoria sistemelor informatice de tip nou fac parte sistemele deschise, sistemele
pentru comerŃul electronic şi sistemele informaŃionale de marketing. Din punct de vedere al
marketingului, se pot realiza modele de promovare a agroturismului, la nivel de exploataŃie
agroturistică, la nivel de zonă agroturistică, la nivel de regiune, respectiv la nivel naŃional şi
internaŃional.
Sistemele informatice de tip Internet, sisteme ce stau la baza elaborării aplicaŃiilor de tip
nou, încep să se impună pe piaŃă din următoarele motive:
• posibilitatea accesului la informaŃiile conŃinute în bazele de date situate oriunde în
lume;
• existenŃa unei interfeŃe globale standard;
• posibilitatea de acces la toate nivelele de funcŃionalitate a bazelor de date;
• nu este necesară o specializare deosebită pentru utilizatori;
• zonă de acoperire foarte mare a reŃelei Internet.
ObŃinerea unei eficienŃe economice sporite este condiŃionată de existenŃa unei conduceri
ştiinŃifice bazate pe o bună cunoaştere a legilor economice, cunoaşterea operativă şi exactă a
cererii şi ofertei de pe piaŃa internă şi externă, precum şi a modului de utilizare a resurselor de
care dispune exploataŃia agroturistică.
Acest lucru impune perfecŃionarea sistemului de conducere concomitent cu cea a
perfecŃionării sistemului informaŃional prin aplicarea principiilor şi metodelor pe care le oferă
managementul şi marketingul, pe de o parte, iar pe de altă parte, informatica cu cele mai
eficiente metode şi procedee de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor.
Aceste aspecte ce sunt cuprinse în cadrul unui sistem informaŃional au un impact deosebit
asupra managementului modern.
Ce implicaŃii pot avea sistemele informatice pentru un manager al unei exploataŃii
agroturistice? Ele extind abilitatea acestuia pentru mai buna înŃelegere a organizării şi
controlului proceselor. Cu ajutorul sistemelor informatice, managerii pot folosi informaŃia în
812
scopul rezolvării tuturor problemelor complexe din cadrul exploataŃiei agroturistice, astfel încât
să-şi poată extinde cu succes afacerile.
În urma cercetărilor efectuate, se pot propune patru tipuri de sisteme informaŃionale
pentru exploataŃiile agroturistice în funcŃie de mărimea şi organizarea acestora.
Primul model este cel al sistemului informatic local. Acest sistem informatic este
destinat ca utilizare pentru exploataŃiile agroturistice situaŃia existentă la un moment dat în
cadrul exploataŃiei dar care prin integrarea cu un sistem informatic specializat de finanŃe
contabilitate să poată permite managerului să întocmească evidenŃele financiar contabile
conform legislaŃiei în vigoare. Totodată, acest sistem informatic poate fi extrapolat la nivelul
clientului din cadrul exploataŃiei agroturistice pentru „o vizualizare on-line” a exploataŃiei cu
toate facilităŃile oferite de conceptul erei Internet.
Al doilea model este sistemul informatic de tip Internet, model ce conŃine practic două
submodele. Prin sistem informatic via Internet se va înŃelege un sistem informatic ce foloseşte
integral tehnologia Internet. La ora actuală există două concepte ce pot fi folosite utilizând
tehnologia web – conceptul de sistem informatic cu protocol HTTP sau sistem informatic
Internet şi conceptul de sistem informatic cu protocol WAP sau sistem informatic WAP.
Sistem informatic cu protocol HTTP este un sistem clasic de site web, sistem ce a stat la
baza dezvoltării modelelor prezentate în carul tezei.
Sistem informatic cu protocol WAP a apărut odată cu dezvoltarea tehnologiei GSM
fiind un derivat al sistemului informatic Internet, fiind construit şi implementat pe baza acestuia.
Ultimul model, cel al sistemul informatic de tip info-chioşc presupune existenŃa
modalităŃilor electronice de informare a turistului şi are ca obiectiv informarea acestuia pentru
obŃinerea de informaŃii utile dobândite prin consultarea unei baze de date.
SoluŃia info-chioşc vine în întâmpinarea turiştilor prin crearea unei infrastructuri
informatice de acces la informaŃii de interes public şi privat care să poată fi utilizată pentru o
mare diversitate de servicii informatizate necesare în contextul societăŃii informaŃionale.
Elementul forte al celor patru modele este reprezentat prin faptul că acestea pot
funcŃiona independent unele de altele dar în acelaşi timp pot fi incluse într-un sistem
informaŃional global asigurând în acest fel unicitatea şi complexitatea sistemului informaŃional.
BIBLIOGRAFIE:
1. COJOCARIU, A., MUNTEANU, A., E-bussiness-ul şi reacŃia pieŃei româneşti, Anale Seria
ŞtiinŃe Economice vol. IX Universitatea Tibiscus Timişoara, 2001, pag. 1 – 7,
2. ROŞCA, I., colab, ComerŃul electronic, Editura Economică, Bucureşti, 2004
3. SÂMBOTIN, L., Managementul exploataŃiilor agricole, Editura Mirton, Timişoara, 1999
813
IPOTEZA DE RĂDĂCINĂ UNITARĂ ÎN MODELELE DE
ECHILIBRU GENERAL INTERTEMPORAL STOHASTIC
MEŞTER IOANA TEODORA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, imester@uoradea.ro
La théorie des cycles réels se développe dans les années 80 en proposant une vision des
fluctuations qui s’inscrit dans le prolongement du projet défini par Lucas de cycles à l’équilibre tout en
radicalisant la critique adressée a la macroéconomie keynésienne. Cette nouvelle conception des
fluctuations conjoncturelles s’est trouve renforcée par l’émergence en économétrie d’un nouveau concept
– celui de non stationnarité stochastique ou de racine unitaire.
Utilizarea conceptului de fluctuaŃii conjuncturale a fost impulsionată de apariŃia în

econometrie a unui nou concept, acela de non-staŃionaritate stohastică sau de rădăcină unitară.
Voi începe prin a defini noŃiunea de staŃionaritate:
DefiniŃia 1. Un proces (xt, t ∈ Z) este staŃionar de ordinul doi sau staŃionar în sens slab,
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele trei condiŃii:
• ∀ t ∈ Z, E( x 2t ) < ∞;
• ∀ t ∈ Z, E( x t ) = m, independent de t;
• ∀ (t, h) ∈ Z2, cov(xt, xt+h) = E [(xt+h – m)( xt-m)] = γ(h), independent de t.
Prima condiŃie, E( x 2t ) < ∞, garantează existenŃa sau convergenŃa momentelor de
ordinul doi. A doua, ∀ t ∈ Z, E( x t ) = m, se referă la momentele de ordinul unu şi semnifică
faptul că variabilele aleatoare xt trebuie să aibă aceeaşi speranŃă matematică, oricare ar fi
momentul t. Altfel spus, speranŃa procesului xt trebuie să fie independentă de timp. În fine, a
treia condiŃie, γ(h) - independent de t, se referă la momentele de ordinul doi, exprimate prin
funcŃia de autocovarianŃă. Această condiŃie implică independenŃa momentelor în timp, ele
nedepinzând decât de ordinul de întârziere. FuncŃia de autocovarianŃă a procesului xt trebuie să
fie deci independentă de timp. Sub aceste trei condiŃii există una sau mai multe reprezentări ale
seriei de timp xt, aceste reprezentări având aceeaşi distribuŃie. Această ipoteză de invarianŃă a
distribuŃiei în timp permite limitarea la o anumită clasă de procese. În concluzie, un proces este
staŃionar de ordinul doi dacă primele două momente sunt independente de timp. Un proces este
nestaŃionar dacă nu satisface una, două sau nici una din condiŃiile de mai sus. Originea
nonstaŃionarităŃii poate rezulta din dependenŃa momentului de ordinul întâi de timp şi/sau din
dependenŃa varianŃei sau a covarianŃelor de timp.
În cadrul reprezentărilor liniare există două surse principale de nestaŃionaritate:
1. O nestaŃionaritate de origine deterministă, care corespunde unei clase de procese TS
(Time Stationary).
2. O nestationaritate de origine deterministă, care corespunde clasei de procese DS
(Differency Stationary).
DefiniŃia 2. Spunem că un proces (xt, t ∈ Z) este un proces TS dacă el poate fi scris sub
forma:
x t = f(t) + z t (1)
unde f(t) este o funcŃie de timp şi zt este un proces stohastic staŃionar.
814
În acest caz, procesul xt se scrie ca sumă dintre o funcŃie deterministă de timp şi o
componentă stohastică staŃionară, eventual de tip ARMA. Exemplul cel mai simplu de proces
TS este acela al unei tendinŃe liniare perturbate de un zgomot alb. Punând f(t) = a 0 + a 1 t şi zt
=εt obŃinem:
x t = a 0 + a 1t + ε t (2)
cu (a1, a2) ∈ R2, εt i.i.d. (0, σ ε2 ).

Deoarece un proces TS este afectat de un şoc stohastic, efectul acestui şoc tinde să
dispară pe măsură ce timpul trece – aceasta fiind aşa numita proprietate de non persistenŃă a
şocurilor. Un proces TS, în caz de şoc pozitiv sau negativ la un moment dat, revine la tendinŃă,
în timp. Variabila considerată se apropie de dinamica sa pe termen lung, dinamică determinată
de f(t) = a 0 + a 1 t . Această proprietate traduce existenŃa unei tendinŃe non stohastice, care deci
nu prezintă rupturi, din moment ce funcŃia f(t) = a 0 + a 1 t este continuă. Din punct de vedere
economic, traiectoria pe termen lung a seriei (tendinŃa) nu este afectată de şocurile
conjuncturale.
Aşa cum am spus, există şi o altă formă de non staŃionaritate, ce nu provine dintr-o
componentă deterministă de tendinŃă, ci dintr-o sursă stohastică.
DefiniŃia 3. Un proces non staŃionar (xt, t ∈ Z) este un proces DS (Differency
Stationary) de ordinul d, unde d reprezintă ordinul de integrare, dacă procesul filtrat, definit prin
(1− L )d x t este staŃionar. Spunem de asemenea că (xt, t ∈ Z) este un proces integrat de ordinul
d, notat I(d).
Astfel se poate defini o clasă de procese stohastice care nu satisfac condiŃiile de
staŃionaritate, dar a căror diferenŃă de ordinul d satisface aceste condiŃii. De exemplu, dacă un
proces zt nu este staŃionar, însă diferenŃa de ordinul unu, şi anume ∆z t = z t − z t −1 este
staŃionară, spunem despre zt că este un proces DS integrat de ordinul unu, notat I(1). Exemplul
cel mai simplu de proces I(1) este acela al unui marş aleator:
x t = x t −1 + ε t (3)
cu εt i.i.d. (0, σ ε2 ).
DefiniŃia proceselor DS se bazează pe persistenŃa rădăcinii unitare a polinomului asociat
dinamicii autoregresive a procesului: un proces este integrat de ordin d dacă polinomul
întârziere asociat componentei autoregresive admite d rădăcini unitare.
Una din principalele proprietăŃi ale proceselor DS este histereza sau persistenŃa
şocurilor, influenŃa şocurilor fiind deci permanentă.
ConsecinŃa 1. Punerea în evidenŃă a nonstaŃionarităŃii de origine stohastică a condus în
primul rând la o negare a schemei de descompunere tendinŃă – ciclu. Până la sfârşitul anilor ’80,
macroeconomiştii efectuau această descompunere separând tendinŃa deterministă a principalelor
serii macroeconomice, plecând de la o reprezentare de tip TS:
y t = f(t) + z t = a 0 + a 1 t + z t (4)
Φ(L)z t = ε t (5)
unde zt este un proces staŃionar şi εt i.i.d. (0, σ ε2 ). O astfel de descompunere presupune

de fapt că componenta ciclică staŃionară este ortogonală cu componenta de tendinŃă f(t): şocurile
ce stau la originea fluctuaŃiilor nu afectează tendinŃa pe termen lung. Pe plan teoretic, ea se
815
justifică prin relativa independenŃă a teoriilor tradiŃionale ale creşterii (Solow) cu cele ale
fluctuaŃiilor conjuncturale, de sorginte keynesistă sau monetaristă.
TendinŃei PIB i se asocia în vechea concepŃie PIB potenŃial, iar ecarturile în raport cu
aceasta corespundeau unor fluctuaŃii conjuncturale, deci unor cicluri economice. Ca urmare a
crizei anilor 70, ruptura produsă în ritmul de creştere a economiilor occidentale a determinat
economiştii să îşi pună întrebări cu privire la această metodă de descompunere întrucât o
componentă de tendinŃă continuă în timp nu modelează o astfel de evoluŃie. Cei mai optimişti
asociau încetinirea ritmului de creştere al PIB cu un şoc tranzitoriu asupra ecartului
conjunctural. Pentru alŃii, anii ‘70 marcau o ruptur[ a tendinŃei de creştere. Dacă această ruptură
este acceptată, nu mai putem vorbi despre o tendinŃă deterministă. Apar întrebări de genul: Data
rupturii este aleatoare? Este posibilă o ruptură? Care ar fi semnificaŃia unei tendinŃe deterministe
cu rupturi permanente?
Separarea tendinŃei este o metodă de staŃionarizate specifică proceselor TS, ea neputând
fi utilizată în cazul proceselor DS. Voi arăta că regresia unui proces DS pe o tendinŃă
deterministă poate genera rezultate false. Hung, Hayya şi Ord377, în 1977 au fost primii care au
pus în evidenŃă acest rezultat, şi în particular că „eliminarea unei tendinŃe liniare dintr-un marş
aleator creează în mod artificial o puternică autocorelaŃie pozitivă a reziduurilor”.
Acest lucru înseamnă că dacă seria studiată este DS, şi în particular un marş aleator,
regresia realizată asupra tendinŃei –metodă practicată de economiştii vremii- va conduce la o
puternică autocorelaŃie, total falsă, a reziduurilor. Ori această autocorelaŃie determină
caracteristicile ciclice ale fluctuaŃiilor conjuncturale. Nelson şi Kang378 (1981), pornind de la
simulări, demonstrează că componenta conjuncturală prezintă o evoluŃie pseudoperiodică.
Considerând simularea următoare:
x t = x t −1 + ε t (6)
x0 =0 şi εt i.i.d. (0,1) (7)
Se simulează o traiectorie cu T=100, api se aplică metoda de descompnere a proceselor

TS separând o tendinŃă liniară în xt:
x t = β̂ 0 + β̂1 t + µ̂ t (8)
Componenta ciclică se asimilează reziduului estimării, µ̂ t . Nimic nu ar justifica

existenŃa unui comportament regulat în evoluŃia acestuia. Trasarea corelogramei reziduurilor
conduce la concluzia că seria are o puternică autocorelaŃie de ordinul unu, care se traduce prin
apariŃia total falsă a ciclurilor.
ConsecinŃa 2. Dacă seriile macroeconomice sunt rezultatul unor procese DS, şocurile
care guvernează evoluŃia lor pe termen lung pot explica şi fluctuaŃiile pe termen scurt.
Dihotomia termen lung/temen scurt dispare, iar şocurile tehnologice care explicau evoluŃia pe
termen lung nu vor mai fi excluse din analiza pe termen scurt. Dacă PIB ar fi un proces DS,
şocurile tehnologice ar trebui să explice o anumită parte a volatilităŃii pe termen scurt a seriei, la
fel cum o fac şocurile bugetare sau monetare.
Întrebarea care se pune acum este aceea de a şti dacă principalele serii utilizate în
macroeconomie sunt rezultatul unor procese TS sau DS. Dacă non staŃionaritatea stohastică este
un fenomen marginal, rezultatul lui Hung, Hayya şi Ord379, nu ar avea decât o importanŃă
minoră. Nelson şi Plosser380 (1982) au fost primii care au aplicat de o manieră sistematică un
377
Hung, K., Hayya J. C., Ord J. K., - “ A note on trend removal methods: the case of polynomial Regression versus
variate Differencing”, Econometrica, 1977, vol. 45, pag. 737 -744.
378
Nelson C. R., H. Kang, - “Spurious periodicity in Inappropriately detrended time series”, Econometrica, 1981, vol.
49, pag. 741-751
379
Hung, K., Hayya J. C., Ord J. K , - op. cit. pag. 737 -744.
380
Nelson C. R., H. Kang, - “Spurious periodicity in Inappropriately detrended time series”, Econometrica, 1981, vol.
49, pag. 741-751
816
ansamblu de teste de rădăcină unitară (testele Dickey Fuller), teste de ipoteză DS, asupra unui
ansamblu de 14 serii macroeconomice anuale referitoare la economia americană, care se
întindeau pe o durată între 60 şi 100 de ani. Printre aceste serii se găseau PNB real, PNB
nominal, PNB pe cap de locuitor, producŃia industrială, diverse serii de preŃ, de salarii şi de
randament, producŃie industrială, monedă şi viteza ei de circulaŃie, precum şi rata şomajului. Cu
o singură excepŃie – aceea a ratei şomajului – testele efectuate nu permit respingerea ipotezei de
serii DS. Toate seriile macroeconomice ale economiei SUA, cu o singură excepŃie, provin din
procese DS şi nu TS. Concluzii similare au fost obŃinute şi pentru marea majoritate a Ńărilor
europene.
Una din implicaŃiile rezultatului lui Nelson şi Plosser (1982), care stă la baza curentului
de gândire din noua economie clasică sau a ciclurilor reale de afaceri este aceea că dacă se
asimilează şocurile de cerere unor şocuri tranzitorii – ca în cazul keynesist -, şocurile
permanente care afectează seriile macroeconomice americane trebuiesc interpretate ca şocuri de
ofertă. Rolul acestui studiu empiric a fost deci determinant în promovarea ciclurilor reale.
Bibliografie:
1. Hung, K., Hayya J. C., Ord J. K., - “A note on trend removal methods: the case of
polynomial regression versus variate differencing”, Econometrica, 1977, vol. 45, pag. 737 -
744.
2. Hurlin C., - „ Modèles d’équilibre général intertemporels dynamiques et stochastiques”,
cours, DEA Economie et Finance, Université d’Orléans, 2002, pag. 13-19.
3. Nelson C. R., Plosser C. J., - “Trends and random variables in macroeconomic time series:
some evidence and implications”, Journal of Monetary Economics, 1982, vol. 10, pag. 139-
162.
4. Nelson C. R., H. Kang, - “Spurious periodicity in inappropriately detrended time series”,
Econometrica, 1981, vol. 49, pag. 741-751.
817
MODELUL ECONOMETRIC PENTRU RATA INFLAłIEI
LECT. UNIV. DRD. MEŞTER IOANA TEODORA

E-mail: imester@uoradea.ro
The ojectives of this econometric model is to verify the economic theory, as well as to make
forecasts. It is a multiple linear econometric model, which tries to describe the relationship between the
level of romanian exporst, imports and the exchange rate between dollar- leu.The model turns out to be
valid, all the hyporthesis being verified. It is able to give rational forecasts, at least for short term.
1. Prezentarea modelului
Obiectivele modelului econometric este atât verificarea teoriei economice cât şi în
vederea elaborării de previziuni. Prima etapă în elaborarea unui model econometric o constituie
alegerea datelor utilizate. Am folosit datele referitoare la valoarea exportului, a importurilor şi a
cursului mediu de schimb leu/dolar, în perioada ianuarie 1992 - decembrie 2004.
y t = a ⋅ x 1t + b ⋅ x 2t + c ⋅ x 3t + ε t ε t = 1.154 (1)
unde: yt = valoarea exportului din luna t

x1t = valoarea exportului din luna t-1
x2t = valoarea importului din luna t
x3t = cursul mediu se schimb leu/dolar din luna t
εt = variabila reziduală
Seriile celor trei variabile nu sunt staŃionare, de aceea se va trece la determinarea

diferenŃelor de ordinul unu, după relaŃia:
∆xt = xt – xt-1 (2)
EcuaŃia (1) se poate scrie sub formă matricială, folosind de data aceasta diferenŃele de
ordinul unu al variabilelor:
Y = a ⋅ X + εt (3)
 y1   x 11 x 21 1
   
 y2   x 12 x 22 1
cu 
Y= M  , X= M M M (4)
   
 y153   x 1 .153 x 2 .154 1
y  x x 2 .154 1
 154   1 .154
818
2. Determinarea estimatorilor de regresie liniară prin metoda pătratelor
minime obişnuite PMO
Aplicăm metoda pătratelor minime obişnuite PMO pentru determinarea matricii a a
coeficienŃilor. Din ecuaŃia Y=Xa+ε rezultă Ŷ=Xâ deci â = (X’X)-1(X’Y). Facem calculele:
 − 0.286 
 
â =  0.3597  (5)
 0.0149 
 
adică ŷ = -0,286x1 + 0,3597x2 + 0,0149. Aceasta este forma ecuaŃiei de regresie dintre
diferenŃele de ordinul unu al variabilelor.
3. Teste şi regiuni de încredere

3.1. Testarea validităŃii estimaŃiei coeficienŃilor ai
Pentru testarea validităŃii estimaŃiei coeficienŃilor ai se utilizează testul Student. În
general :
H0 : ai = 0, cu alternativa
H1 : a i ≠ 0
âi
Dacă ≥ t α atunci H0 se respinge, iar coeficientul ai este semnificativ diferit de 0.
σ̂ â i 2
Avem nevoie de valorile σ̂ â i care le găsim în matricea de variaŃie şi covariaŃie. Aflându-ne în

2
ipotezele de mai sus, aceasta este Ω̂ â = σ̂ ε (X' X) −1 , unde:
n 154
∑ ε̂ t
2
∑ ε̂ t
2
σ̂ ε =
2 t =1
= t =1 (6)
n−p 154 − 3
2
Din calcule rezultă σ̂ ε = 5046.75 . Matricea de variaŃie şi covariaŃie este
Ω̂ â = σ̂ ε (X' X) −1 adică:
2
 0,0035 0,0004 − 0,00003

  (7)
Ω̂ â =  0.0004 0,0013 0,00004 
 − 0,00003 0,00004 0,00001 
 
Deci : σ̂ â = 0,059 , σ̂ b̂ = 0,036 , σ̂ ĉ = 0,01

Pentru a emitem ipotezele:
H0 : a= 0, cu alternativa
H1 : a ≠ 0
â − 0.286
t calc = = = −4.847 〉 2,04 (8)
σ̂ â 0.059
deci H0 se respinge, ceea ce înseamnă că a este semnificativ diferit de 0.
Pentru b emitem ipotezele:

819
H0 : b = 0, cu alternativa
H1 : b ≠ 0
bˆ 0.3597
t calc = = = 9.99 〉 2,04 (9)
σˆ bˆ 0.036
deci H0 se respinge, ceea ce înseamnă că b este semnificativ diferit de 0.

Pentru c emitem ipotezele:
H0 : c = 0, cu alternativa
H1 : c ≠ 0
ĉ 0.0149
t calc = = = 1.49 〉 2,04 (9)
σ̂ ĉ 0.01
deci H0 se acceptă, ceea ce înseamnă că c nu este semnificativ diferit de 0.

3.2. Regiuni de încredere pentru coeficienŃii ai
Intervalele de încredere se stabilesc cu un prag de semnificaŃie α = 0,05.
âi − ai
≥ t tab deci â i − σ̂ â i t tab ≤ a i ≤ â i + σ̂ â i t tab (10)
σ̂ â i
După efectuarea calculelor obŃinem următoarele intervale de încredere, date cu o

probabilitate de 95%:
-0,404 ≤ a ≤ -0,166 (11)
0,2857≤ b ≤ 0,4331 (12)
-0,0055≤ c ≤ 0,0353 (13)
4. Calcularea coeficientului de corelaŃie R2 şi testarea reprezentativităŃii lui

Coeficientul de corelaŃie R2 exprimă rolul jucat de ansamblul variabilelor exogene
asupra variabilei endogene. Cu cât valoarea acestuia este mai apropiată de 1, cu atât legătura
dintre variabile este mai intensă.
•
â' (X − X)' (Y − Y) (14)
R̂ 2 =
(Y − Y)' (Y − Y)
Efectuăm calculele şi obŃinem:
729767
R̂ 2 = = 0.4922 (15)
1482718
La nivel de eşantion, între variabile există o legătură de intensitate medie. Testarea

reprezentativităŃii lui R2 se face emiŃând ipotezele:
H 0: R 2= 0
H 1: R 2 ≠ 0
820
R̂ 2 t − p −1 0.4922 2 150
Fcalc = ⋅ = ⋅ = 15.985 〉 F3.150.0.05 = 2.6 (17)
1 − R̂ 2 p 1 − 0.4922 2 3
Întrucât Fcalc>Ftab rezultă că se respinge ipoteza nulă, deci influenŃa variabilelor

endogene asupra variabilei exogene este semnificativă.
5. Testarea ipotezelor fundamentale referitoare la variabila aleatoare ε

5.1. Testarea normalităŃii distribuŃiei variabilei aleatoare ε
Datorită importanŃei repartiŃiei normale în modelarea diferitelor statistici, au fost
construite diferite teste speciale de concordanŃă pentru a verifica normalitatea diferitelor
distribuŃii. Am ales dintre testele speciale construite în acest sens testul Kolmogorov.
Fie (x1, x2, x3, ... xn) selecŃia realizată, cu care se determină mărimile:
1 n 1 n xi − x
X= ∑ xi
n i =1
s2 = ∑ (x i − x ) 2
n − 1 i =1
zi =
s
(18)
Fie valorile z(1)≤ z(2)≤ z(3)≤ ... ≤ z(n) valorile zi ordonate crescător. Se efectuează
F0 (z (i) ) − Fn (z (i) ) , i = 1,n şi se alege D n = max F0 (z (i) ) − Fn (z (i) ) unde F0 (z i ) = Φ(z (i) ) i = 1,n
este funcŃia de repartiŃie normală normată, iar
 0 , i≤0
 i
Fn (z i ) =  , 1 ≤ i ≤ n −1 (19)
 n
 1, i = n
care este funcŃia de repartiŃie de selecŃie.

Se emit ipotezele :
H0: ε ∈ N(m,σ)
H1: ε ∉ N(m,σ)
Regiunea de acceptare a ipotezei H0 este Dn ≤ Dn;1-α . După efectuarea calculelor se
obŃine Dn = 0,09. Din tabelele Kolmogorov pentru n = 154 şi α = 0,05 se găseşte Dn;1-α = 0,109,
deci ipoteza H0 se admite adică ε are o repartiŃie normală.
5.2. Testarea ipotezei homoscedasticităŃii perturbaŃiilor
Prin homoscedasticitatea erorilor se înŃelege : E(εi)=0 , (V) i =1,36 şi V(εi)=σ2ε finită,
(V) t =1,154,
Pentru testarea homoscedasticităŃii erorilor s-a folosit testul Bartlett: Din mulŃimea
valorilor εi se formează patru eşantioane. Ipotezele care se emit cu un nivel de semnificaŃie α =
0,05 sunt :
H 0 : σ 21 = σ 22 = σ 23= σ 24
H 1 : σ 21 ≠ σ 22 ≠ σ 23≠ σ 24
Se calculează valoarea :
1k k
2
χ 2B =  ∑
C  i =1
(n i − 1)lns 2
− ∑
i =i
(n i − 1)lns i 

(20)
unde:
821
   
1 k 1 1  1 k 1 1 
(21)
C = 1+ ∑ − k  = C = 1+ ∑ − k  = 1.05
3(k−1)  i =1 ni −1  3(4 −1)  i =1 38 −1 
 ∑i =1
(ni −1)

 

∑i =1
(38 − 1)

ni
1 4
∑x 2
ij − n i ⋅ x 2 i*
1 ni
2
s = ∑
n − k i =1
(n i − 1) ⋅ s 2 i s 2
i =
j=1
ni −1
x i* =
ni
∑x
j=1
ij
(22)
1 (23)
χ 2B = [ 4 ⋅ 8 ⋅ ( −1.2288) + 8(0.774518 + 0.82032 + 1.16592 + 1.23041) ]
1.05
χ 2 B = 7.04 iar χ 2 0.05.154 = 51 deci ipoteza H0 se acceptă, adică modelul este homoscedastic.
5.3. Testarea ipotezei independenŃei erorilor. Testul Durbin Watson
FuncŃia de autocorelaŃie descrie intensitatea analogiei dintre doi termeni yt şi yt-k .În ceea
ce priveste autocorelarea valorilor variabilei reziduale, a fost elaborat în 1950, de către Durbin J.
şi Watson G. S. un test intens utilizat şi în prezent. Se obŃine:
154
∑ (u t − u t −1 ) 2
1754992.8
d calc = t =2
154
= = 2.31 (24)
756553.4
∑u
2
t
t =2
Din tabelele distribuŃiei Durbin Watson se citesc cele două valori d1 =1,45 şi d2 = 1,68.
Deoarece d2 < dcalc< 4-d2, se poate afirma cu o probabilitate de 95% că autocorelarea erorilor
este absentă.
5.4. Previziunea variabilei y
Ştim că în luna mai 2005 importurile 2700 miliarde USD, la un curs de schimb de 28
000 lei/USD, exporturile se previzionează a fi yφp ≈ 1800 miliarde USD.
În anul 2004, exportul381 de bunuri (18935 milioane euro) a marcat o creştere

substanŃială (+21,3 la sută) faŃă de anul precedent; media lunară a exporturilor (1578 milioane
euro) a fost mai ridicată cu 277 milioane euro faŃă de cea din anul 2003. Surplusul valoric al
exporturilor (+ 3 321 milioane euro) în 2004 faŃă de 2003 a fost determinat în proporŃie de 57,4
la sută de creşterea volumului mărfurilor exportate şi de 42,6 la sută de influenŃele favorabile ale
preŃurilor externe. Importul de bunuri s-a ridicat la 24 258 milioane euro în anul 2004, în
creştere cu 24 la sută faŃă de anul precedent. Aceasta este evoluŃia cumulată a exporturilor şi
importurilor pe anul 2004. Rămâne de verificat dacă modelul propus este capabil să facă
previziuni realiste.
Bibliografie:
1. Anghelache, C., „România, 2003, Starea Economică, Perspective”, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
381
Sursa: BNR, Buletin lunar 12/2004, p. 24
822
2. Dobrescu E., „TranziŃia în România, Abordări econometrice.” Editura Economică,
Bucureşti, 2002.
3. Pecican, E., St., „ Macroeconometrie”, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
4. *** BNR, Buletin lunar 12/2004.
823
DIMENSIUNEA DE CORELAłIE – MĂSURĂ A
HAOSULUI ÎN SISTEMELE ECONOMICE
ASIST. UNIV. DRD. SBUGHEA CORINA

Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Administrative,GalaŃi, Str.N.
Bălcescu, nr.59-61, Tel.0740874956, sbughea@yahoo.com
Abstract: Chaos has captured the attention of many macroeconomists and financial economists.
The attractiveness of chaotic dynamics is its ability to generate large movements which appear to be
random, with greater frequenchis than linear models. What exactly is chaos and how is it related to
nonlinear dynamics? How does one detect chaos? Is there chaos in financial markets? In this paper we
tried to explore these issues.
1.Introducere
În filosofie, există trei şcoli principale de gândire în privinŃa haosului. Prima şcoală se
bazează pe teoriile orientale şi vede haosul ca un principiu aducător al echilibrului. A doua
şcoală se bazează pe teoriile creştine şi iudaice şi vede haosul ca un rezultat al încălcării legii
divine şi ca o metodă de pedepsire. A treia şcoală se bazează pe ideile filosofilor greci antici şi a
lui Nietzsche şi consideră haosul ca o parte integrantă a creativităŃii, libertăŃii şi dezvoltării.
Conform teoriilor lui Newton, asa cum ele sunt interpretate de Laplace, realitatea este
deterministă. În concepŃia deterministă, toate evenimentele de pe parcursul timpului au fost
fixate din momentul “creaŃiei”. AdepŃii acestei teorii sunt, din punct de vedere teologic,
calvinistii, iar din punct de vedere ştiinŃific, susŃinătorii teoriei “bing bang”. Dacă sunt
cunoscute condiŃiile iniŃiale, viitorul poate fi prognozat cu mult înainte. În anul 1776, Laplace
spunea: “Starea prezentă a unui sistem din natură este în mod evident o consecinŃă a ceea ce a
fost în momentul precedent, şi dacă considerăm ca poate exista o (fiinŃă) inteligentă, care la un
moment dat este conştientă de toate relaŃiile dintre entităŃile din univers, ea poate determina
poziŃia, mişcarea şi efectele tuturor acestor entităŃi în orice moment din trecut sau din viitor”. În
1903, matematicianul Henri Poincare, care studia mişcarea planetelor, a revizuit concepŃia
privind natura deterministă a fenomenelor: “Se poate întampla ca diferenŃe mici în condiŃiile
iniŃiale să producă diferenŃe foarte mari în acest fel într-un fenomen. O mică eroare în condiŃiile
iniŃiale poate conduce la o eroare enormă în condiŃiile finale. În acest caz, predicŃia fenomenului
devine imposibilă”.
Apoi au apărut teoriile mecanicii cuantice, care acceptau incertitudinea şi
nedeterminismul, pe care nici chiar Einstein nu îl accepta, spunând că „Dumnezeu nu aruncă cu
zarul” şi că „orice efect are o cauză”. ConsecinŃa acestei afirmaŃii era că, dacă nu se poate
controla cauza, nu se poate controla efectul.
În timp, lent, s-a ajuns la concluzia că cele mai multe sisteme naturale sunt caracterizate
prin evoluŃie aleatoare locală şi determinism global (care dă legile naturale).
Un sistem evolutiv nu trebuie numai să supravieŃuiască şocurilor aleatoare ci şi să
absoarbă aceste şocuri pentru a-şi îmbunătăŃi funcŃionarea când este cazul. În 1987, West si
Goldberger au postulat că structurile fizice fractale sunt generate de natură pentru că acestea
sunt mai tolerante la erori decât structurile simetrice.
Un sistem haotic este definit prin:
1. Neliniaritate;
2. Traiectorii – “strange atractors”.
Conform teoriei haosului sistemele haotice sunt:
824
− deterministe – aceasta înseamnă că există anumite ecuatii deterministice care le
guverneaza comportarea;
− senzitive la condiŃiile iniŃiale, chiar şi o schimbare foarte mică în condiŃiile iniŃiale
poate conduce la rezultate foarte diferite;
− sistemele haotice nu au o evoluŃie aleatoare şi nici dezordonată.
2. Haosul în sistemele economice
Haosul este un proces neliniar determinist care pare a fi aleatoriu şi e interesant de
studiat din mai multe motive.
În literatura ciclurilor economice sunt prezentate două modalităŃi de generare a
fluctuaŃiilor. În modelele seriilor de timp Box-Jenkins, economia se află într-un echilibru stabil,
dar e constant perturbată de şocuri externe (războaie, calamităŃi). Comportamentul dinamic al
economiei apare ca rezultat al acŃiunii acestor şocuri exogene. În modelele haotice de creştere,
economia urmează o dinamică neliniară, care se autogenerează la nesfârşit. Faptul că fluctuaŃiile
sunt generate endogen e mai degrabă intuitiv, cum de asemenea e şi faptul că dinamicile haotice
sunt în mod necesar neliniare.
Cel mai important motiv pentru care ne interesează dinemicile haotice este faptul că
acestea ar putea fi cauza fluctuaŃiilor din sistemele economice şi mai ales de pe pieŃele
financiare care care par a fi procese aleatoare. De aceea e necesar să detectăm prezenŃa
comportamentului haotic, dar numai a comportamentului haotic de complexitate redusă. Dacă
sistemele reale sunt într-adevăr guvernate de procese haotice de complexitate mare, nu vom
reuşi niciodată detectarea haosului, utilizând serii finite de date. În acest caz nu putem face
diferenŃa dintre un proces haotic determinist şi un proces aleatoriu. Dar dacă acceptăm că
sistemele reale sunt conduse de procese haotice de o complexitate redusă, am putea obŃine
predicŃii pe termen scurt.
O metodă de testare ar fi observarea modului în care sistemele haotice umplu spaŃiul de
stare. Un proces haotic poate umple spaŃiul n-dimensional, dar poate lăsa „goluri” mari în
spaŃiul n+1-dimensional. Aceste observaŃii grafice nu sunt însă practice pentru spaŃii de
dimensiuni mari.
3. Dimensiunea de corelaŃie
NoŃiunea de dimensiune de corelaŃie a fost introdusă şi dezvoltată de Grassberger şi
Procaccia. Metoda de determinare a dimensiunii de corelaŃie prezentată de aceştia presupune
parcurgerea unei secvenŃe de paşi, dar în prealabil este necesară eliminarea autocorelării din
seria de date, dacă există.
Astfel se construiesc vectori n-dimensionali pe baza datelor filtrate, prin metoda
întârzierilor:
xt1 = xt
(1) xt2 = ( xt −1 , xt )
.....
n
x = ( xt −n +1 ,..., xt )
t
Un vector n-dimensional reprezintă un punct în spaŃiul n-dimensional, unde n este

dimensiunea de includere. Se calculează apoi suma de corelaŃie:
(2) C n (ε ) = lim{(t , s ),0 < t , s < T : xtn − x sn < ε } / T 2

T →∞
unde ║║ este fie norma euclidiană, fie norma Takens, măsurând distanŃa dintre cele 2
puncte.
Pasul următor al algoritmului constă în determinarea pantei graficului lui logCn(ε) ca
funcŃie de log(ε), pentru valori mici ale lui ε:
825
(3) v n = lim log C n (ε ) / log ε
t →0
Dacă vn nu creşte odată cu n, datele pot fi considerate a avea un comportament haotic.

Dimensiunea de corelaŃie definită de Grassberger-Procaccia este:
(4) v = lim v n
n →∞
De exemplu pentru modelul „tent map”, care generează seria de date {xt}, pe baza
regulii:
(5)  2 xt −1 , ptr.xt −1 < 0.5

xt = 
2(1 − xt −1 ), ptr..xt −1 ≥ 0.5
şi pentru valori mici ale lui ε:
(6) v1 = log C1 (ε ) / log ε = 1
ceea ce înseamnă că seria de date e uniform distribuită pe intervalul [0,1].

Dar dacă se recurge la vectori bidimensionali prin metoda întârzierilor, aceştia nu
umplu spaŃiul [0,1]x[0,1], ci toate aceste puncte se concentrează grafic sub forma unui cort.
Pentru valori mici ale lui ε, C2(ε) se dublează dacă ε se dublează, ceea ce
înseamnă că raportul v2 este 1. RelaŃia rămâne valabilă pentru ∀n:
(7) v n = log C n (ε ) / log ε = 1

ceea ce înseamnă că dimensiunea de corelaŃie pentru modelul « tent map » este 1.
Dacă însă se consideră o serie aleatoare uniform distribuită pe intervalul [0,1] :
v1 = log C1 (ε ) / log ε = 1
(8) v 2 = log C 2 (ε ) / log ε = 2
...........
v n = log C n (ε ) / log ε = n
Deci pentru procesele aleatoare, dimensiunea de corelaŃie v este ∞.

4. Statistica BDS
Scheinkman şi LeBaron, utilizând metoda introdusă de Grassberger şi Procaccia au
calculat dimensiunea de corelaŃie pentru seria de date a randamentelor săptămânale a acŃiunilor,
găsind panta logCn(ε)/log(ε) în jurul valorii 6, chiar şi pentru vectori de dimensiuni mari, de
până la 25.
Aceştia au atras atenŃia asupra unor probleme ce apar în aplicarea acestei metode:
− unele modele stohastice neliniare, cum ar fi modelele ARCH, prezintă dependenŃe
similare celor ce apar în graficele sistemelor haotice;
− nu e posibil de verificat dacă un proces are dimensiunea de corelaŃie ∞, utilizând un
număr finit de date;
− de asemenea Ramsey şi Yuan au arătat că panta graficului logCn(ε)-log(ε) este
deplasată în jos, chiar şi pentru serii date de până la 2000 de observaŃii, ceea ce e în
favoarea detectării haosului chiar şi atunci când nu există;
− metoda grafică nu e un test statistic în sine.
826
Pentru a depăşi aceste probleme, Brock, Dechert şi Scheinkman au dezvoltat un test
statistic- testul BDS.
Dacă se consideră {xt}, t=1,…,T, o serie de date uniform şi identic distribuite, atunci:
(9) Cn(ε)=C1(ε)n
Cn(ε) şi C1(ε) pot fi estimate prin Cn,T(ε) şi C1,T(ε) arătând că:
(10) Wn ,T = T [C n ,T (ε ) − C1,T (ε ) n ] / σ n,T (ε )

are la limită o distribuŃie normală.
Dacă o serie e liniară dar autocorelată, atunci testul ar trebui să respingă ipoteza nulă
H0: xt sunt uniform şi ientic distribuite.
În practică testul BDS e aplicat reziduurilor modelului linir filtrat, neexistând nici un
inconvenient în ceea ce priveşte parametrul utilizat. InconvenienŃa apare atunci când erorile sunt
heteroscedastice. Deoarece testul BDS e utilizat pentru a testa neliniaritatea stohastică sau
deterministă, este necesar să se înlăture componenta liniară a seriei de date înaintea aplicării
testului. Pentru aceasta se construişte un model AR(p) pentru xt , utilizând criterii cum ar fi AIC
şi BIC (Akaike‘s Information Criterion sau Bayesian Information Criterion). Dacă a fost
înlăturată componenta liniară, respingerea ipotezei nule corespunde prezenŃei neliniarităŃii în
seria de date, dar nu implică neaparat prezenŃa haosului. Ceea ce înseamnă că testul BDS e util
pentru diferenŃierea proceselor stohastice liniare de cele neliniare, dar nu poate fi utilizat singur
pentru diferenŃierea haosului determinist de procesele stohasice. Pe lângă problema alegerii unei
valori ε adecvate, respingerea ipotezei nule H0 pote fi cauzată de dependenŃele dintre valorile
seriei xt sau de neliniaritatea stohastică a seriei de date.
5. Concluzii
Progresele făcute în dezvoltarea metodelor matematice utilizate pentru sistemele
neliniare au adus un plus de cunoaştere în domeniul economic. Din punct de vedere teoretic este
clar că dinamicile economice pot deveni complicate chiar şi într-un mediu benign, iar din punct
de vedere practic, această abordare a dus la dezvoltarea de noi instrumente pentru testarea
dependenŃei în seriile de date.
DirecŃiile de cercetare în acest moment e important să se concentreze pe construirea
unor modele care combinând serii aleatoare de mici dimensiuni cu dinamici neliniare să poată
reconstitui unele aspecte economice reale sau seriile de timp financiare.
Bibliografie:
1. Barkley Rosser J.Jr., -“On The Complexities Of Complex Economic Dynamics”, The
Journal Of Economic Perspectives, No. 4, 1999
2. Mitra T., Sorger G. – “Rationalizing Policy Functions By Dynamic Optimization”,
Econometrica, No.2, 1999
3. Rump C. M., Stidham S. Jr. – “Stability and Chaos in Input Pricing for a Service Facility
with Adaptive Customer Response to Congestion”, Management Science, No.2,1998
827
BAZE DE DATE SI SISTEMELE EXPERT
LECT. UNIV. DR. DANIELA DĂNCIULESCU

ASIST. UNIV. DRD. ECATERINA PĂUN
Universitatea din Craiova, Facultatea De ŞtiinŃe Economice,
Str. A. I. Cuza, Nr. 13, Craiova, jud. Dolj
E-mail: danadanciulescu@yahoo.com
Abstract: In ’90 and the last years, expert systems were conceived in the medical field and in
other activity fields that are currently applied in practical and they are success systems. The general
characteristic of the mostly of them is that they address to a very narrow field, field in which they excel,
but the performances dramatically decrease when they are forced to some very special situations.
Practically it was proved that an expert system in the medical field that to cover a large area from the
field can be useful especially as a rough guide, instead the systems very specialized can compete with
experts in that field, but only on the narrow field that they were created.
Când vine vorba despre stocarea informaŃiilor, pentru unii acest termen înseamnă o
agenda veche în care sunt trecute toate datele importante de care au nevoie: adrese, numere de
telefon, informaŃii financiare ş.a.m.d..
Pentru cei din domeniul IT şi nu numai, înseamnă sisteme dedicate special stocării
datelor importante.
1. O istorie a bazelor de date
În continuare voi face o istorie a ceea ce înseamnă stocarea datelor cu ajutorul
produselor informatice.
Primele baze de date erau dezvoltate pe sisteme mainframe şi erau manipulate de
oameni special pregătiŃi pentru a gestiona aceste sisteme. Aceste baze de date erau simple
Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Primul Sistem de Baze de Date RelaŃionale
(SGBDR) a fost lansat de Oracle Corporation şi folosea limbajul de interogare SQL. Deşi
versiunea originală a fost dezvoltată pentru sisteme VAX/VMS, Oracle a fost unul dintre primii
furnizori care a lansat o versiune şi pentru sistemele PC pe sistemul de operare DOS.
La jumătatea anilor 80, Sybase a lansat propriul sau SGBDR - SQL Server. Acesta avea
biblioteci client pentru accesul la baza de date. Asigurând suportul pentru proceduri rezidente
(astăzi denumite "proceduri stocate") şi interoperabilitatea cu o diversitate de reŃele, SQL Server
a devenit un produs de succes în scurt timp, mai ales în mediile client/server.
O dată cu dezvoltarea sistemelor personale (PC), au apărut şi primele aplicaŃii de baze
de date care foloseau un singur fişier pentru a stoca toata informaŃia din baza de date (denumite
baze de date "flat file"). Ele erau de tip Xbase, un limbaj care s-a răspândit foarte repede fiind
folosit în special la manipularea datelor. Sistemele care l-au folosit, daca mai este nevoie să le
enumăr, au fost dBase, FoxBase, FoxPro. Aceste versiuni rulau sub sistemul MS-DOS şi
împărtăşeau limitările acestuia. Cea mai răspânditã aplicaŃie care folosea limbajul xBase a fost
FoxPro, sistem dezvoltat de firma Fox Software. Chiar şi în zilele noastre existã firme care
stochează alte extrem de importante în baze de date FoxPro, iar cel mai cunoscut exemplu este
cel al organizaŃiei care gestionează Euro Tunel. Aceasta foloseşte o aplicaŃie care gestionează
câteva sute de GB de date.
La începutul anilor 90, firma Microsoft Corporation a lansat aplicaŃia Access, aplicaŃie
care se bazează în mare parte pe logica de stocare a sistemului FoxPro, sistem care fusese
achiziŃionat de firmã în 1989. AplicaŃia Access a devenit, în scurt timp, cea mai folositã
aplicaŃie de gestiune a bazelor de date "flat file" de pe sistemele personale. Ajuns acum la
828
versiunea 9 (denumitã 2000), sistemul de stocare s-a schimbat fiind pregătit să fie scalat oricând
către o baza de date Microsoft SQL Server. Totodată, începând cu versiunea 7 i s-a adăugat un
limbaj de programare dedicat (Visual Basic for Applications - VBA), bazat pe limbajul de
programare Visual Basic. Prin intermediul acestuia se puteau manipula datele mai uşor, se
puteau folosi automatisme pentru diverse interogări, afişări etc. Începând cu versiunea 9,
limbajul integrat este compatibil cu Visual Basic şi cu limbajul folosit de MS SQL Server.
În privinŃa sistemelor server, piaŃa s-a dezvoltat uimitor de repede deoarece s-a constatat
cât de folositoare sunt sistemele dedicate acestui lucru. Oracle a lansat şi şi-a dezvoltat baza de
aplicaŃii server, astăzi ajungând la versiunea 9. Începând cu versiunea 8i, au fost introduse
extensii orientate pe obiecte. Lansată cu ocazia Oracle OpenWorld , Oracle 9i reprezintă cea
mai completă infrastructură pregătită pentru rularea aplicaŃiilor Internet. Oracle 9i include
Oracle 9i Database şi Oracle 9i Application Server şi pachetul de unelte de dezvoltare Oracle 9i
Developer Suite.
În ceea ce priveşte corporaŃia Microsoft, aceasta a lansat tot în anul 2000 serverul de
baze de date SQL Server 2000. AplicaŃia se doreşte a fi un concurent direct pentru aplicaŃiile
Oracle, iar pentru acest fapt i s-a adăugat suport 100% pentru limbajul XML prin intermediul
căruia se poate interoga direct serverul dintr-un browser (dacă serverul a fost configurat să
suporte aceastã facilitate).
Tot în 2000, compania IBM a lansat varianta 7 a aplicaŃiei DB 2. Aceasta aplicaŃie, ca şi
Oracle, este implementata pe mai multe platforme (inclusiv Linux), fiind o aplicaŃie pur
obiectuală. Şi pentru ca am ajuns la aplicaŃii de baze de date obiectuale, trebuie să amintim şi de
aplicaŃia companiei Computer Associates, Jasmine
Pe sistemele Linux, cel mai folosit server de baze de date este MySQL. Cu toate cã
există un alt produs gratuit (MySQL este gratuit atât timp cât aplicaŃia dezvoltată nu este
revândută) - PostgreSQL, MySQL rãmâne preferatul programatorilor de Linux. De ce? Pentru
că limbajul cel mai folosit pe partea de server web - PHP - dispune de o extensie MySQL
înglobată. Dar nu numai acest lucru a influenŃat folosirea MySQL. Una dintre alegeri a fost şi
datorită uşurinŃei administrării acestui sever, el dispunând de un client de accesare inclus.
2. Utilitatea şi avantajele bazelor de date
Organizarea datelor în baze de date constituie o formă de centralizare a acestora.
Centralizarea datelor prezintă o serie de avantaje cum ar fi:
1. Reducerea redundanŃei datelor memorate
2. Evitarea inconsistenŃei datelor memorate
3. Posibilitatea partajării datelor
4. MenŃinerea integrităŃii datelor
5. Posibilitatea aplicării restricŃiilor de securitate
6. Încurajarea introducerii standardelor
3. Arhitectura unei baze de date
Între calculatorul care operează asupra datelor care se prezintă sub formă de biŃi şi
utilizatorul unei baze de date care manipulează concepte, mai mult sau mai puŃin abstracte, de
genul întreprindere, furnizori, angajaŃi, conturi, etc. se interpun mai multe nivele de
abstractizare a datelor. Asigurarea independenŃei fizice şi logice a datelor impune adoptarea
unor arhitecturi de baze de date organizate pe trei nivele:
• nivelul intern (baza de date fizică)
• nivelul conceptual (modelul conceptual, schema conceptuală)
• nivelul extern (modelul extern, subschema, vedere).
Schema generală a unei baze de date care respecta o asemenea organizare este
prezentată în figura 3.1:
829
4. O definiŃie a noŃiunii de bază de date
Una din caracteristicile ultimilor ani este explozia informaŃionalã. Volumul imens de
informaŃii nu mai poate fi utilizat eficient prin intermediul metodelor tradiŃionale. Prelucrarea
automată a informaŃiilor cu ajutorul sistemelor electronice de calcul a devenit o necesitate
pentru toate domeniile de activitate. Cea mai evoluatã metodă de organizare a informaŃiilor în
vederea prelucrării lor automate o întâlnim la bazele de date. AplicaŃiile care folosesc baze de
date sunt, în general, aplicaŃii complexe folosite pentru gestionarea unor informaŃii de
dimensiuni mai mari într-o manieră sigură şi eficientă.
O bază de date este formată dintr-o colecŃie organizată de date. O baza de date
reprezintă o modalitate de stocare a unor informaŃii (date) pe un suport extern, cu posibilitatea
regăsirii acestora. Uzual, o bază de date este memorata într-unul sau mai multe fişiere.
Modelul clasic de baza de date este cel relaŃional, în care datele sunt memorate în
tabele. Pe lângă tabele, o baza de date mai poate conŃine: proceduri şi funcŃii, utilizatori şi
grupuri de utilizatori, tipuri de date, obiecte, etc.
Dintre producătorii cei mai importanŃi de baze de date amintim Oracle, Sybase, IBM,
Informix, Microsoft, etc.
Aceste date se prelucrează cu un sistem de programe numit sistem de gestiune a bazelor
de date. De obicei, în texte se foloseşte notaŃia BD pentru Bazele de Date şi notaŃia SGBD
pentru Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date.
Un sistem de gestiune a bazelor de date este format din mai multe programe care
asigurã, în principal, următoarele funcŃii:
a) FuncŃia de definire a datelor. Prin aceastã funcŃie se pot defini tipul datelor, structura
lor, precum şi relaŃiile dintre ele.
b) FuncŃia de creare a bazelor de date. Aceastã funcŃie asigură introducerea datelor în
bazele de date. OperaŃia de introducere a datelor într-o bazã de date este numitã încărcarea bazei
de date.
c) FuncŃia de actualizare a bazelor de date. Această funcŃie asigură Ńinerea la zi a
datelor din bazele de date prin operaŃii de adăugare a unor date noi, ştergere a unor date devenite
inutile, actualizarea unor date, etc.
d) FuncŃia de interogare a bazelor de date. Această funcŃie asigură accesul la datele
înregistrate în bazele de date.
e) FuncŃia de administrare a bazelor de date. Prin această funcŃie se stabilesc criteriile
de actualizare a datelor, drepturile de acces la date, modul de protejare a datelor, etc.
830
Bibliografie:
1. Alliot J.M., Schiex T., Intelligence artificielle et informatice théoretique, Cepadules
Editions, Paris, 1993
2. Armstrong W.W., Dependency Structures of Database Relationships, IFIP Congress, North
Holland, 1974
3. Bancilhon F., Delobel C., Kanellakis P., Building an Object Oriented Database System: The
story of O2, Morgan Kaufmann, 1992
4. Bâscă O., Baze de date, Editura BIC ALL SA, 1997
5. Benzaken V., Doucet A., Bases de données orientées object. Origines et principes, Armand
Colin, Paris, 1993
6. Bernstein P.A., Badzilacos V., Goodman N., Concurrency Control and Recovery in
Database Systems, Reading Mass. Addison-Wesley, 1987
7. Brunet E. Kads, Méthode d’ingénierie de la connaisance, Génie logiciel & Systemes
experts, no.23, juin, 1992
8. Colliat G., Relational and Multidimensional Database Systems, ACM SIGMOD Rec., 25(3),
p.64-69
9. Minker J., Foundations of Deductive Databases and Logic Programming, Morgan-Kaufman,
1988
831
STUDIU PRIVIND PIAłA SISTEMELOR DE OPERARE

Universitatea Tibiscus Timişoara, Str. Daliei Nr. 1/A, 0256 202931, ofelia_sofran@yahoo.com
Abstract: An operating system can never answer all users’ requests. This is why the best
operating system is considered the one that is able to solve most of the problems a user has. Still, it is
difficult to make an exact statistic about operating systems usage, this being the reason the data presented
in this paper are only help the reader make a general idea.
PiaŃa sistemelor de operare se referă la oferta existentă şi la modul de reacŃie al cererii,

cerere care este alcătuită de utilizatorii calculatorului, numărul lor fiind, după cum se remarcă,
în creştere. De multe ori, utilizatorii achiziŃionează un anumit sistem de operare din motivul că
nu au cunoştinŃă de un altul sau din motivul că la achiziŃionarea calculatorului, acesta a venit
echipat cu acel sistem de operare. Lucrarea vine în sprijinul acestora oferind lămuriri şi date
statistice legate de sistemele de operare cele mai cunoscute.
Problema ce se ridică cel mai des în discuŃiile legate de sistemele de operare în
universul IT este „Care este cel mai bun sistem de operare?”. Răspunsul este extrem de dificil
de găsit, dacă nu chiar imposibil. Utilizarea unui anumit sistem de operare este condiŃionată
desigur de cunoaşterea acestuia, mai mult sau mai puŃin în detaliu. Prin urmare, pentru
utilizatorul comun sistemul de operare cel mai bun este cel pe care îl cunoaşte şi utilizează. În
schimb, un utilizator avansat judecă această problemă cu o doză mai mică de subiectivitate,
acesta de cele mai multe ori lucrând şi cunoscând mai mult de un sistem de operare şi având
posibilitatea comparaŃiei.
Un sistem de operare nu reuşeşte niciodată să răspundă tuturor cerinŃelor oricărui
utilizator. De aceea poate cel mai bun sistem de operare ar fi acela care ar rezolva cele mai
multe probleme puse de oricare utilizator. Din păcate acel sistem de operare ce rezolvă cele mai
multe probleme poate nu este şi cel mai utilizat.
Vom porni discuŃia de la o scurtă spicuire a celor mai cunoscute sisteme de operare şi
apoi vom prezenta nişte analize a sistemelor de operare din punct de vedere al utilizării lor ca
suport pentru browsere de Internet sau ca suport pentru găzduirea site-urilor web. Aceste
statistici împreună cu argumente legate de fiecare sistem de operare în parte vor permite unui
utilizator să decidă care este sistemul de operare potrivit pentru cerinŃele sale.
Cea mai cunoscută familie de sisteme de operare este familia Windows dezvoltată de
cunoscuta şi mediata companie Microsoft. Datorită interfeŃei grafice prietenoase, începând cu
prima versiunea Windows 95, până la ultima versiune Windows XP acesta a câştigat o
popularitate destul de mare. Din 1995 până în prezent Microsoft a lansat sistemele de operare
Windows 95, Windows 98, Windows NT, Windows Millenium, Windows 2000, Windows XP
iar momentan este în aşteptare lansarea Windows Longhorn. Familia Windows a fost promovată
printr-o puternică strategie de marketing, reuşind astfel, în ciuda preŃului relativ ridicat să
câştige un număr mare de utilizatori. Totuşi familia Windows a avut de suferit la versiunile de
până la Windows XP din cauza instabilităŃii sistemelor sale de operare, motiv pentru care a
pierdut din utilizatori în favoarea altor sisteme de operare. Ca un dezavantaj important,
Windows este Ńinta principală a viruşilor, mai ales în cazul navigării pe Internet.
Familia de sisteme de operare Linux derivate din sistemul UNIX câştigă din ce în ce
mai mult teren în faŃa Windows-ului în primul rând datorită stabilităŃii şi securităŃii sale
superioare acestuia dar poate cel mai important motiv este că majoritatea distribuŃiilor de Linux
sunt gratuite, licenŃiate Open-Source, incluzând codul sursă, utilizatorul având posibilitatea
832
modificării acestuia. Linux cunoaşte mai multe variante, cum ar fi Debian Linux, Fedora Linux,
Gentoo Linux, Knoppix Linux, Mandrake Linux, Red Hat Linux, Slackware Linux, SuSE
Linux, Ubuntu Linux, şi recent lansatul Decebal Linux dezvoltat de doi studenŃi ai UniversităŃii
de Vest Vasile Goldiş din Arad.
Solaris este sistemul de operare dezvoltat de Sun Microsystems, nu foarte cunoscut în
rândul utilizatorilor din România. Sistemul de operare al firmei Sun pierzând teren în faŃa
distribuŃiilor Linux îşi propune să se lanseze în cadrul sistemelor gratuite Open-Source.
Sistemul de operare Mac/OS dezvoltat de Apple se evidenŃiază prin simplitate,
inteligibilitatea operaŃiilor, siguranŃă şi securitate şi o stabilitate mulŃumitoare. Sistemul de
operare Mac/OS a fost primul sistem de operare ce a utilizat interfaŃa grafică cu utilizatorul.
Având în vedere că definirea Internetului ca o reŃea de reŃele, orice reŃea conectată la
Internet reprezintă o parte componentă a acestuia, e de preferat varianta de a căuta răspunsul la
întrebarea “Care este cel mai utilizat sistem de operare în prezent?” în cele mai variate locuri ale
reŃelei Internet.
Tabelul următor prezintă o statistică a celor mai utilizate sisteme de operare folosite în
România pentru găzduirea site-urilor web:
Tabelul nr.1 Sisteme de operare folosite în România pentru găzduirea site-urilor web
Sistem de operare al Număr servere
%
server-ului Web interogate
Linux 1645 59,7
Windows 713 25,9
Solaris/Sun OS 228 8,3
BSD Family 31 1,1
IRIX 28 1,0
Mac/Apple 23 0,8
AIX 11 0,4
Statisticile recente cu privire la utilizarea sistemelor de operare nu sunt făcute publice

din motive obiective. În plus, statistica prezentată aici s-a realizat în funcŃie de sistemele de
operare pe care au fost rulate site-uri web. Nu s-au luat în considerare deci calculatoarele ce nu
sunt conectate la Internet, care încă sunt în număr destul de ridicat, mai ales în Ńările mai puŃin
dezvoltate din punct de vedere economic.
Nişte statistici orientative legate de gradul de utilizare al fiecărui sistem de operare,

aflate de pe site-ul www.netcraft.com sunt cuprinse în următorul tabel:
Tabelul nr. 2 Procente aferente sistemelor de operare pe care au fost rulate site-uri web.
Grupul de sisteme de
% Tipuri de sisteme de operae
operare
Windows XP, Windows 2000, NT4, NT3, Windows 95,
Windows 49.6%
Windows 98
[GNU/]Linux 29.6% [GNU/]Linux
Solaris 7.1% Solaris 2, Solaris 7, Solaris 8
BSD 6.1% BSDI BSD/OS, FreeBSD, NetBSD, OpenBSD
Alte sisteme bazate pe
2.2% AIX, Compaq Tru64, HP-UX, IRIX, SCO Unix, SunOS 4
Unix
Alte sisteme non-Unix 2.4% MacOS, NetWare, proprietary IBM OSes
Altele 3.0% neidentificate de detectorul Netcraft
833
Altele %
Alte sisteme
non-Unix
Windows
Alte sisteme
bazate pe Unix
[GNU/]Linux
BSD
Solaris Solaris
Windows BSD
Alte sisteme bazate pe Unix

[GNU/]Linux
Alte sisteme non-Unix
Altele
Figura nr. 1. Reprezentarea grafică a procentelor din Tabelul nr.2
Dacă e să răspundem acum la întrebarea „Care este cel mai bun sistem de operare?”
răspunsul ar fi „Depinde”. Utilizatorul va trebui să studieze următoarele argumente:
• Windows este un sistem de operare uşor de instalat şi utilizat, în timp ce Linux
necesită o configurare amănunŃită înainte de a fi rulat la performanŃe maxime;
• Linux este mult mai stabil şi mai securizat decât Windows. Linux este un sistem de
operare ce permite o configurare la nivel foarte ridicat, asigurând o mult mai bună
transparenŃă a nucleului său, dând astfel posibilitatea înŃelegerii a ceea ce se
întâmplă în interiorul calculatorului;
• în general, există mai multe aplicaŃii dezvoltate pentru Windows;
• Windows poate lucra cu majoritatea echipamentelor hardware existente în timp ce
în cazul Linux încă se înregistrează incompatibilităŃi;
• Linux este gratuit, ceea ce face ca download-area şi rularea de aplicaŃii pirat nu îşi
are rostul;
• un dezavantaj al soft-ului gratuit este că de cele mai multe ori sunt puse la
dispoziŃie versiuni „Beta” sau „work in progress”;
• Windows este Ńinta principală a viruşilor, şi în plus este un produs de monopol
concentrat în special pe cucerirea pieŃei sistemelor de operare, nu pe îmbogăŃirea
programelor sale.
BIBLIOGRAFIE
1. Jurca I. – „Sisteme de operare” Editura de Vest, Timişoara, 2001
2. *** www.sun.com
3. *** www.apple.com
834
PRINCIPII DE PROIECTARE A SISTEMELOR
INFORMATICE DE MARKETING ÎN CONTEXTUL
IMPLEMENTĂRII ÎN CENTRELE COMERCIALE

Universitatea Tibiscus Timişoara, Str. Daliei Nr. 1/A, 0256 202931, ofelia_sofran@yahoo.com
Abstract: InformaŃia înseamnă putere, iar puterea înseamnă control. InformaŃia stă la baza
derulării oricărei activităŃi eficiente din cadrul unei întreprinderi. Sistemele informatice sunt bazate pe
informaŃie şi ele pot avea o valoare diferită pentru întreprinderi. Lucrarea prezintă liniile directoare
pentru proiectarea unui sistem informatic de marketing.
1. INTRODUCERE
În cadrul economiei de piaŃă funcŃionale, creşterea numărului agenŃilor economici
conduce la o creştere a concurenŃei dintre ei, precum şi împărŃirea pieŃei pe domenii cât mai
restrânse ca obiecte de activitate. Creşterea economică din ultimii ani a condus la o creştere a
pieŃei de consum în România datorită creşterii puterii de cumpărare a populaŃiei ce s-a reflectat
printr-un volum mare de produse achiziŃionate. Varietatea mare a produselor existente pe piaŃa
românească, inclusiv cele contrafăcute, pun în dificultate clientul în alegerea produsului optim
sau a celui care corespunde unui raport calitate/preŃ optim.
Procesului informaŃional ce stă la baza unei tranzacŃii economice vor fi puse la
dispoziŃia clienŃilor, respectiv a agenŃilor economici, ce sunt situaŃi în cadrul unui centru
comercial, prin intermediul unui sistem informatic de tip info-chioşc care poate fi accesat şi
online.
2. BAZELE PROIECTĂRII UNUI SISTEM INFORMATIC DE
MARKETING
Sistemul informatic de marketing este construit pentru a aduce împreună diverse tipuri
de date într-un corp comun informatic. Un sistem informatic de marketing este mai mult decât
nişte date brute sau informaŃii utilizate pentru procesul decizional.
Totodată, sistemul informatic de marketing oferă şi metode de interpretare a
informaŃiilor primite. Mai mult decât toate acestea după definiŃia lui Kotler un sistem informatic
de marketing este mai mult decât o colecŃie de date sau un set de tehnologii informatice.
Un sistem informatic de marketing este alcătuit dintr-o structură de oameni,
echipamente şi proceduri aflate în interacŃiune, în mod continuu, folosite pentru a colecta,
ordona, canaliza, evalua şi distribui în mod pertinent, la timp şi cu precizie informaŃiile pentru
uzul decidenŃilor din marketing pentru a-şi îmbunătăŃi activitatea de planificare, implementare şi
control”.
Acest model al unui sistem informatic de marketing este alcătuit din patru componente
principale: sistemul intern de raportări, sistemul de cercetări de marketing, sistemul creativ de
marketing şi modelului de marketing.
1. Sistemul intern de raportări – în tot cursul activităŃii orice organizaŃie care
funcŃionează, vehiculează o cantitate mare de informaŃii. Totuşi, aceste informaŃii sunt de multe
ori neutilizate deoarece sunt compartimentate la nivelul individual sau la nivelurile
departamentale ale organizaŃiei. În acest caz, informaŃiile sunt încadrate în categorii în funcŃie
de natura lor: financiare, de producŃie, de marketing, date logistice şi personalul din
835
departamentele deŃinătoare de informaŃii (parŃiale) nu văd cum ar putea ajuta decidenŃii din alte
departamente funcŃionale. În mod asemănător decidenŃii pot aprecia eronat cum informaŃiile din
alte departamente ar putea să-i ajute şi deci consideră că nu este necesar să le ceară.
Raportările interne importante pentru deciziile de marketing sunt: comenzile primite,
cursul acŃiunilor şi volumul facturilor, evident acestea fiind doar câteva din cele mai importante
care în pofida faptului sunt puŃine sunt capabile de a genera un volum de informaŃii mari pentru
managerii de marketing. Sistemul de raportări poate fi asimilat cu sistemul de cercetări interne
în cadrul firmei.
INFORM AłII
Decizii
Mediul de operative
Sistemul intern Sistemul de
marketing: cercetări de
- pieŃe de raportări
marketing
- canale Decizii
- competitori operative
- m. politic Module de
- m. legislativ marketing
- m. economic Decizii
- m. tehnologic operative
Decizii de marketing şi comunicaŃii
Figura nr.1 Sistemul informatic de marketing şi componentele sale
2. Sistemul de cercetări de marketing – cercetările de marketing reprezintă o modalitate

activă de căutare şi prelucrare a informaŃiilor utilizate de organizaŃie pentru a rezolva probleme
de marketing. Datele sunt colectate în mod util pentru soluŃionarea aspectelor specifice de
marketing.
Alte forme ale cercetărilor de marketing se circumscriu nu neapărat asupra problemelor
de marketing ci sunt utilizate pentru a monitoriza permanent mediul de marketing. Pentru
realizarea monitorizării se pot constitui panele de consumatori sau distribuitori de la care sunt
colectate datele la anumite intervale sau ocazional.
3. Modelele de marketing – sunt o altă componentă a sistemului informatic de
marketing. Aceste modele pot fi:
− modele de serii de timp ale vânzărilor
− modele de schimbare a mărcii
− programarea lineară
− elasticitatea (în funcŃie de preŃ, venit, cerere, ofertă etc.)
− regresii şi corelaŃii
− analiza varianŃei (ANOVA)
− analiza Cash-flow
− analiza What-if
Exemple de utilizare a modelelor de marketing

a) Modele descriptive
Aceste modele descriu procese care au loc în lumea reală.
De exemplu se pot face previziuni folosind următorii factori:
Factorul nr. 1 = volumul activităŃii clientului
Factorul nr. 2 = numărul de vânzători
...
836
Factorul nr. n = starea generală a economiei
Se evidenŃiază faptul că modelele de acest tip sunt utilizate pentru a descrie sisteme
mari, deoarece numărul mare al variabilelor şi a interacŃiunilor dintre ele face dificilă utilizarea
altor tipuri de modele. Totodată modelele descriptive se mai utilizează şi în dezvoltarea de
ipoteze structurate, ipoteze care fundamentează discuŃiile, analizele şi înŃelegerea problemelor.
b) Modele predictive
Modelele predictive sunt de obicei mai complexe decât cele modelele descriptive. Mai
mult decât descrierea obiectelor şi evenimentelor, modelele predictive se mai utilizează pentru
analiza evoluŃiei viitoare a fenomenelor. Un model de previziune a vânzărilor, de exemplu, este
utilizat pentru a estima rezultatul deciziei de cumpărare a consumatorilor. Acest model poate
furniza explicaŃii mai precise prin specificarea modului în care factorii 1...k interacŃionează în
modul x1...xk pentru a estima vânzările.
Alt exemplu ar putea fi utilizarea unei regresii în care timpul este o variabilă pentru a
estima impactul cheltuielilor cu publicitatea şi a frecvenŃei de apariŃie a mesajelor promoŃionale
(alte variabile).
c) Modele normative
Modelele normative sunt modele mai greu de elaborat deoarece acestea nu numai
descriu şi prezic ci şi arată o direcŃie de urmat pentru cursul acŃiunii. Dacă un model de estimare
a vânzărilor include şi preŃul (care poate fi modificat) se poate lua o decizia asupra nivelului
acestuia în viitor pentru a creşte vânzările.
Un model de acest tip poate fi exprimat în forma:
Factorii 1...k interacŃionează în modul x1...xk din motivele w1...wk .
d) Modele iconice şi simbolice
Modelele din management pot fi împărŃite şi în modele simbolice şi modele iconice.
Dacă modelele iconice arată ca realitatea reprezentată de ele, cele simbolice nu arată ca aceasta
ci o emulează. Modelele simbolice includ sau o formă verbală, schematică sau matematică. De
exemplu:
forma verbală – pentru a evidenŃia intenŃia cumpărătorilor de achiziŃionare a unei
mărci se poate măsura fiecare din atributele ei şi se pot aduna;
forma schematică – evaluarea intenŃiei de cumpărare = evaluarea atitudinii 1 +
evaluarea atitudinii 2 + evaluarea atitudinii 3 ...
forma matematică –
Ic = b0 + b1A1 + b2A2 + b3A3
unde b0, b1, b2, b3 reprezintă gradul de importanŃă
A1 , A2 , A3 reprezintă nivelul atributelor 1,2,3
3. CONCLUZII
Sistemele informatice de marketing, exploatând noile tehnologii din domeniul
telecomunicaŃiilor, informaticii, tehnicilor multimedia şi de divertisment, integrând vechiul parc
informatic prin instrumente middleware în noua realitate virtuală şi conectându-se, prin
intermediul reŃelelor de calculatoare, la resursele informaŃionale globale, satisfac în cel mai înalt
grad scopul şi obiectivele întreprinderilor, realizând o politică de marketing extrem de eficientă.
BIBLIOGRAFIE
1. OPREA D., AIRINEI D., FOTACHE M. – „Sisteme informaŃionale pentru afaceri”,
Editura Polirom, Iaşi, 2002
2. ANGHEL TĂROATĂ – „Marketing”, Editura Eurobit, 2003
837
INTERNET PE MOBIL
PREP. UNIV. łÎRLEA CAMELIA ADRIANA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,str. Armatei Române nr. 5, Oradea,
Telefon: 0745-397486
E-mail: ctirlea@uoradea.ro
Internet Mobile had become in last time a requirement for the graphic terminals users. The
Romanian mobile users have to choose from a diversified offer: WAP, GPRS, HSCSD or CDMA2000?
Mobile, organizer, smart phone or notebook? Which are the advantages and disadvantages of one of
these over others?
Pentru a accesa Internetul cu rapiditate, cu ajutorul unui telefon mobil, organizer,

smartphone sau un notebook, condiŃia de bază este că aparatul trebuie să conŃină tehnologia
necesară şi să fie configurat corespunzător. Conectarea la Web se poate realiza prin tehnologia
WAP, GPRS, CSD utilizând carduri speciale şi CDMA. În cazul în care conexiunea se
realizează prin tehnologia CSD, tarifarea se face în funcŃie de timpul de conectare, iar la
conectarea GPRS, se plăteşte cantitatea de date transferate şi nu durata conexiunii. De aceea,
GPRS este ideal pentru sesiuni de lucru lungi, în care este necesară conectarea permanentă şi în
acelaşi timp să poŃi fi contactat pe telefonul mobil, iar sesiunile de transfer ale datelor să fie
scurte – cum ar fi primirea sau transmiterea de e-mail-uri. În cazul unui simplu utilizator care
doreşte numai să îşi downloadeze un ton de apel sau un joc, atunci acesta trebuie să opteze
pentru serviciul WAP. În cazul persoanelor care petrec mai multe ore pe Internet, este potrivită
alegerea conexiunii între un mobil şi un PDA sau laptop sau achiziŃionarea unui modem pentru
laptop ori un card wireless.
WAP (Wireless Application Protocol) desemnează o tehnologie care permite accesarea
directă de pe mobil a unor site-uri de Internet, pregătite special pentru a putea fi afişate pe
display-ul mobilelor. De cele mai multe ori e vorba de site-uri ce conŃin doar text.
WAP nu a confirmat însă speranŃele cu care a fost aşteptat, la introducerea sa în 1999.
Era considerat prea lent, prea scump, prea complicat, cu servicii plictisitoare şi neatractive.
Totuşi, WAP s-a dezvoltat între timp, astfel că acum se pot citi ştiri cât şi prelucra e-mail-uri,
rezerva o cameră la hotel sau aflarea de date despre excursii cu ajutorul unui ghid turistic. De
asemenea, se pot descărca tonuri de apel sau jocuri, se pot afla informaŃii cu privire la mijloace
de transport sau se pot citi anunŃurile de pe piaŃa auto sau de job-uri.
Accesul la WAP este oferit în România de către mai mulŃi furnizori ai acestui gen de
serviciu. Înainte de a accesa acest serviciu trebuie procedat la configurarea terminalului. Acest
lucru se realizează automat în cazul unor anumite mărci de telefoane compatibile
WAP.Conexiunea se face prin CSD şi prin GPRS.
Conectarea la WAP poate fi realizată în două moduri, în funcŃie de tehnologia folosită:
CSD (Circuit Switched Data) sau GPRS (General Packet Radio Service). Conectarea pe suport
CSD este o conectare de tip „dial-up“, iar cea pe suport GPRS este o conectare de tip IP
(Internet Protocol) accesând APN-ul (Access Point Name) corespunzător. Autentificarea este
automată, nefiind necesare alte setări din acest punct de vedere.
Viteza la care se efectuează transferul pachetelor este diferită pe cele două direcŃii (de la
telefon către reŃea şi de la reŃea către telefon) şi depinde atât de caracteristicile telefonului
mobil, cât şi de condiŃiile radio din punctul de unde se efectuează conectarea. Tarifarea WAP
este diferită în funcŃie de tehnologia folosită pentru conectare (CSD/GPRS).
Astfel, în cazul în care conectarea se realizează prin tehnologia CSD, tarifarea se face în
funcŃie de timpul de conectare şi de unitatea de taxare: primul minut este indivizibil, iar
838
începând cu minutul doi se taxează la secundă. La conectarea prin tehnologia GPRS, tarifarea se
face în funcŃie de volumul de trafic, iar unitatea luată în considerare la taxare este kiloByte-ul.
Un anumit furnizor pune la dispoziŃia clienŃilor săi un serviciu numit Acceleratorul GPRS, care
permite în mod curent mărirea vitezei de navigare pe Internet (creşterea posibilă fiind de până la
şase ori).
Code Division Multiple Access (CDMA) este o tehnologie de telefonie mobilă digitală
ce funcŃionează prin conversia vocii în informaŃie digitală, care este transmisă apoi ca semnal
radio într-o reŃea de telefonie mobilă. ReŃelele CDMA2000 includ protocoale IP standard pentru
pachetele de date, facilitând transmisia de date la viteze foarte mari (156 kbps). Tehnologia
CDMA2000 permite utilizatorului să opereze tranzacŃii bancare sau de altă natură direct de pe
telefonul mobil. PoŃi dispune băncii plata unei facturi către un partener, fără a mai fi nevoit să te
deplasezi la bancă. Rapoartele financiare, documentele confidenŃiale pot fi şi ele trimise cu
ajutorul serviciului de fax sau e-mail prin intermediul telefonului mobil.
Posesorul unui organizer poate folosi PDA, care este un aparat tot mai la modă pentru a
naviga pe Internet. DeŃinătorii unui Pocket PC au un browser de Internet gata instalat.
Utilizatorii unui Palm trebuie să descarce acest soft. Pentru accesul mobil la Internet e nevoie de
un modem reprezentat în general de un mobil capabil de transmisie de date. Conexiunea între
mobil şi organizer se poate realiza prin cablu, infraroşu sau bluetooth. În mod normal, paginile
Web nu se pot afişa pe PDA în format 1:1, în afară de paginile concepute special pentru
organizere.
Notebook-ul poate fi conectat la Internet cu ajutorul unui telefon mobil capabil de
transmisie de date. Dezavantajul îl poate reprezenta costul ridicat al impulsurilor telefonice. În
mod normal, viteza e destul de mică. Pentru o navigare mai rapidă, se recomandă utilizarea
GPRS-ului, care este însă mai scump. O alternativă rentabilă şi profesională o reprezintă
navigarea prin HSCSD sau CDMA2000.
HSCSD este prescurtarea pentru High Speed Circuit Switched Data. Acest serviciu
permite un transfer rapid de date prin modulare de canal la maxim 57,6 kbps, la ora actuală.
Pentru a beneficia de tehnologia HSCSD, sunt necesare echipamente care permit
transferul datelor la viteze mari, precum multe telefoane mobile.
Folosirea tehnologiei HSCSD nu schimbă cu nimic modul de utilizare a serviciilor de
date şi fax. Apelul de date HSCSD este identic cu un apel obişnuit de date, dar prin alocarea
simultană a mai multor canale radio pentru un singur apel de date se obŃine o viteză de transfer
de până la 38,4 kbps, prin folosirea a patru canale radio de 9,6 kbps, sau de până la 57,6 kbps,
prin utilizarea a patru canale radio de 14,4 kbps.
Cele mai importante activităŃi care folosesc HSCSD sunt: acces la Internet -
posibilitatea accesului la Internet indiferent de loc, utilizând reŃeaua GSM printr-un terminal
GSM HSCSD şi un laptop; acces la Intranet - acces permanent la resursele şi informaŃiile
disponibile în reŃeaua internă a companiei; e-mail; FTP (File Transfer Protocol) - posibilitatea
de a transfera volume mari de fişiere şi date; telemetrie - aplicaŃii de monitorizare de trafic,
precum şi controlul de la distanŃă al echipamentelor industriale aflate în locuri greu accesibile.
Dacă se alege varianta navigării prin GPRS (General Packet Radio Service) nu se
contorizează minutele de acces, ci cantitatea transferată. Datele sunt transmise cu maxim 53,6
kbps.
Tehnologia GPRS permite de asemenea transmitere de eCard, ePictures, imagini
electronice sau chiar mici filmuleŃe video în formatul Mpeg4 movie. De exemplu, pentru presă,
poate fi posibilă transmiterea la ziar de fotografii de la locul relatării faptei, în timp real,
utilizând doar o cameră digitală, un laptop şi telefon GPRS.
O altă aplicaŃie ar putea fi monitorizarea de la distanŃă contra intruşilor a unei
proprietăŃi/loc public, şi transmisia de imagini în timp real, la un dispecerat central de pază şi
securitate/poliŃie etc. Comanda de la distanŃă şi automatizarea unor aplicaŃii casnice este un alt
exemplu. Trasmiterea către serviciul de urgenŃă al spitalului, a unor analize/date despre un
pacient aflat într-o stare critică, în ambulanŃă, i-ar putea salva acestuia viaŃa. GPRS este aici ca
să ne ofere posibilităŃi de dezvoltare.
839
Să presupunem că suntem nou venit în oraş şi trebuie să găsim un hotel, un restaurant,
un ATM/bancă. Cum putem face acest lucru, când nu cunoaştem limba. Serviciile de localizare
ne permit să găsim cu uşurinŃă restaurantul, hotelul, ATM-ul, şi apoi putem face şi booking-ul
de rigoare.
De asemenea suntem la cumpărături şi nu avem bani îndeajuns. Însă şi aici serviciul
GPRS ne vine în ajutor. Serviciile de mobile Purchase, mobile Payment şi mobile Banking ne
permit conceptul de "portofel mobil".
O altă gamă de aplicaŃii verticale sunt cele legate de monitorizare de
vehicule/management de flotă de transport etc. O asemenea aplicaŃie se bazează pe reŃeaua
globală de sateliŃi GPS (întreŃinută 24 de ore din 24 de către Dept. Apărării al SUA), pe un
receptor GPS montat pe vehicul şi pe suportul de transmisie de date oferit de GPRS. Astfel,
orice obiect poate fi detectat şi localizat, în orice colŃ al globului, cu o acurateŃe de 1-2 metri.
Vehiculul poate fi astfel monitorizat şi conducătorului i se poate stabili şi comunica poziŃia
exactă, ruta optimă de mers sau, în cazul unei defecŃiuni, poate fi depanat de la distanŃă de către
un centru de asistenŃă sau se poate chiar împiedica furtul acestuia.
Tot din această gamă fac parte şi aplicaŃiile dispecerat/curierat/service. O astfel de
aplicaŃie se poate lega de cele de localizare de mai sus şi eficientiza activităŃile de
dispecerat/curierat/service. Astfel, în cel mai scurt timp de la preluarea apelului de service,
clientul beneficiază de cel mai apropiat tehnician pentru intervenŃie. Acesta, la terminarea
comenzii, actualizează baza de date cu toate detaliile referitoare la intervenŃie, în timp real, şi
primeşte mai departe instrucŃiuni pentru următoarea intervenŃie. Clientul este mulŃumit de
promptitudinea şi calitatea serviciului iar compania prestatoare de servicii de eficienŃa utilizării
resurselor din teritoriu şi lista ar mai putea continua la infinit, posibilităŃile fiind aici nelimitate.
Tehnologia GPRS aduce câteva beneficii clare printre care trebuie amintită eficienŃa
utilizării resurselor de reŃea în cazul comutării de pachete. Comutarea de pachete versus circuite
comutate este net superioară. De exemplu, în cazul unei transmisii de date între utilizatorii A şi
B, există fizic o linie dedicată pe toată durata transferului, numai pentru aceşti 2 utilizatori. În
cazul GPRS, informaŃia este împărŃită în pachete, ca într-un puzzle, trimisă la destinaŃie şi apoi
reasamblată. DiferenŃa constă în faptul că elementele sunt trimise numai în momente discrete de
timp pe canalul deschis între A şi B, în restul timpului lăsând loc şi pentru alte pachete ale altor
utilizatori. Astfel utilizarea resurselor, canalului de comunicaŃie se face de mai mulŃi oameni şi
implicit se eficientizează transmisia.
EficienŃa spectrului radio alocat - fiind comutare de pachete, după modelul tehnologiei
TCP/IP utilizată în Internet, se transmit cantităŃi mici de informaŃie în intervale scurte de timp,
aşa numite "burst-uri" de transmisie, ceea ce măreşte eficienŃa transmisiei radio. De asemenea,
utilizarea resurselor radio se face numai atunci când se transmit/recepŃionează efectiv date.
Astfel, o singură resursă radio poate deservi mai mulŃi utilizatori simultan, în loc să se aloce
acea resursă pentru o perioadă de timp, numai pentru utilizatorul x. Fiind o lărgime de bandă
utilizată în comun, numărul de utilizatori care pot fi deserviŃi de o singură celulă radio GPRS
simultan, depinde de volumul şi tipul aplicaŃiei folosite.
Pentru prima dată reŃele mobile devin compatibile cu Internetul 100%. Acum se permite
funcŃionalitatea de mobile Internet, toate aplicaŃiile care se folosesc în internetul "fix" pot fi
acum portate pe GPRS, ex. navigare pe Internet, transfer de fişiere - ftp, chat, email, telnet
etc.Este un standard cu adevărat global, permiŃând roaming global. GPRS este susŃinut atât de
către tehnologia europeană GSM cât şi de CDMA, care există pe scară largă atât în SUA cât şi
în Japonia.
În mod evident toate aceste caracteristici fac din serviciul GPRS unul extrem de
eficient, atractiv şi rentabil atât în ceea ce priveşte timpul şi banii utilizatorilor, cât şi investiŃia
şi interesul operatorilor de telefonie celulară.
Aşadar modalităŃile de conectare la Internet sunt multiple, iar oferta operatorilor români
este şi ea foarte diversificată la capitolul servicii, astfel încât fiecare persoană poate aprecia care
dintre aceste oferte răspunde cel mai bine necesităŃilor sale strict particulare.
840
Bibliografie:
1. Microsoft Press-“DicŃionar de calculatoare”, Editura Teora, Bucureşti, 1999, pag. 56
2. www.connect.com.ro
3. www.chip.ro
4. www.bluetooth.com/
841
SECURITATEA ÎN TELECOMUNICAłII
PREP. UNIV.łÎRLEA CAMELIA ADRIANA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, str. Armatei Române, nr. 5,
Telefon:0745-397486
E-mail: ctirlea@uoradea.ro
The development of the mobile phones in the last period, made from these phones real mini PCs,
phenomena which could have a negative consequence. The endowment of these mobile phones with
different operation systems, like Symbian, determined the exposure of these phones to the attack of
viruses, especially created for these operation systems.
După probleme ca spyware, viruşi, troieni, si altele, producătorii de soft anti-virus se

confruntă cu o nouă problemă, viruşii pe telefonia mobilă. Telefonia mobilă evoluează rapid, iar
sistemele de operare pentru telefonul mobil nu mai reprezintă deja o noutate. În acelaşi timp
hackerii devin din ce în ce mai interesaŃi de modurile de a putea accesa informaŃii aflate pe
telefonul mobil.
Rezultatul este apariŃia unor noi viruşi care pătrund în telefonia mobilă. După cum
spune F-Secure, deocamdată există şase tipuri de baza de viruşi pentru telefoanele mobile, dar
care se răspândesc în mai mult de 30 de variante. Toate acestea se întâmplă datorită faptului ca
viruşii, mai precis codul sursă al acestora, a fost făcut public pe Internet.
Un alt motiv pentru cei care programează viruşi de a se implica în telefonia mobilă este
efortul continuu dus pentru îmbunătăŃirea securităŃii calculatorului. Acest lucru a făcut mai
dificilă scrierea unui virus pentru calculator decât a unuia pentru telefonul mobil.30 este un
numar relativ mic comparativ cu cei aproximativ 120,000 de viruşi pentru PC-uri, însă acesta nu
reprezintă un motiv pentru a nu preveni înmulŃirea lor. Cateva din firmele de telefonie mobilă au
semnat deja contracte cu mari companii ce produc anti-viruşi,
Calculatoarele cunosc bine aceste forme de agresiune, fie ele viermi, viruşi, cai troieni.
După PC-uri, să fi devenit şi mobilele Ńinta atacurilor hackerilor? În această lucrare voi încerca
să evidenŃiez diferenŃa dintre pericolele reale şi alarmele false şi să prezint câteva modalităŃi cu
ajutorul cărora putem face faŃă unor astfel de situaŃii.
Mai de curând, după deficienŃele de securitate ale standardului bluetooth şi atacurile pe
SMS, primul vierme dezvoltat pentru mobile agită valurile din presă. Pe numele său Cabir,
acesta apare pe paginile principale ale cotidianelor, invadează paginile de ştiri, diseminând frica
şi prin intermediul televizorului. Şi totuşi, pe viu nu l-a „prins” încă nimeni, deoarece încă nu
este în libertate. Cabir este mai mult un fel „Proof of Concept”, realizat în laborator doar ca
dovadă a faptului că viermii pentru telefoanele mobile sunt posibili şi vor exista. Pe acest fond,
abia s-a auzit de existenŃa lui Cabir, că specialiştii anti-virus oferă soluŃii şi software aferent,
pentru ca şansele pe viitor ale lui Cabir să fie egale cu zero.
Oricum, chiar în condiŃiile în care Cabir ar scăpa, efectul lui n-ar fi nici pe departe atât
de periculos pe cât de mari sunt temerile alimentate de presă. Spre deosebire de colegii săi din
domeniul PC, viermele ce poate infecta aparatele din seria 60, bazate pe sistemul de operare
Symbian, nu generează cu adevărat pagube mari: manifestările sale rezumându-se la transferul
prin bluetooth pe alte aparate, golind rapid rezervele de energie ale acumulatorului. Îndepărtarea
lui este mai simplă decât cea a unui vierme de pe calculator. Şi mai uşoară este profilaxia,
pentru a împiedica infectarea soft-ului cu acest parazit. Motivul pentru care se face atâta vâlvă
în jurul subiectului se datorează faptului că un asemenea fenomen era deja aşteptat de experŃii în
securitate, printre care şi Kevin Hogan. Conducătorul laboratorului dezvoltator de viruşi al
firmei Symantec din Dublin a prezis de mult posibilitatea creării unor asemenea viruşi pentru
842
telefoanele mobile. Experimentul Cabir va fi probabil semnalul de start al creşterii cererii pentru
software de securitate al mobilelor. Nokia nu preia responsabilitatea oferirii de aplicaŃii de gen,
ci indică programe antivirus pe care utilizatorii trebuie să şi le achiziŃioneze singuri. În plus,
protecŃie reală împotriva viruşilor există doar în cazul actualizărilor la zi a programului. Se
rezolvă astfel spinoasa problemă a aplicaŃiei perfecte împotriva agresiunilor: cine doreşte
securitate, trebuie să achiziŃioneze permanent noi programe antivirus.
Pentru a se face diferenŃa dintre pericolele reale şi cele generate şi întreŃinute artificial,
voi arăta amănunŃit pericolele actuale, ca şi pe cele potenŃiale. Nimic de zis, riscurile descrise
mai jos şi discutate foarte aprins în presă există. Sunt însă pericole mai mult de natură
academică decât reale.
1. Cabir, viermele pentru mobile
Prin definiŃie, Cabir este un vierme, deoarece se reproduce şi se transmite mai departe,
însă nici nu poate fi comparat alŃi viruşi de pe Internet. Atacă exclusiv telefoane mobile cu
sistem de operare Symbian şi încearcă să se transmită mai departe via bluetooth. Acest lucru li
se poate întâmpla doar aparatelor a căror interfaŃă bluetooth este activată şi deschisă
comunicaŃiei. În plus, recepŃia viermelui trebuie acceptată separat. O dată intrat în sistemul de
operare, Cabir caută în fundal după alte aparate bluetooth (inclusiv scannere şi imprimante) şi se
transferă mai departe pe primul aparat găsit.
Se poate evita o astfel de situaŃie dacă nu se accepta nici un fel de date care vor să se
transfere neanunŃate pe mobilul destinatarului. Chiar dacă expeditorul este cunoscut, este bine să
cunoaştem dinainte conŃinutul pe care vrea să îl trimită. Dacă totuşi ajunge un astfel de mesaj pe
un telefon, dezinstalarea lui este foarte uşoară, prin utilizarea instrucŃiunilor prescrise în acest
scop şi care pot fi găsite pe site-urile firmelor producătoare de programe antivirus.
2. Virusul Commwarrior
Un nou virus a început sa se propage prin intermediul mesajelor foto si audio transmise
de pe telefoanele mobile, fiind primul de acest fel care ameninŃă telefonia mobilă la nivel
mondial, relatează Reuters.Virusul Commwarrior se multiplică prin transmiterea de mesaje
multimedia persoanelor aflate in listele de contact ale telefoanelor mobile şi încearcă să facă
acelaşi lucru prin conexiunile Bluetooth. Spre deosebire de viruşii de computer, care se
răspândesc rapid prin Internet, viruşii de pe telefoanele mobile au fost limitaŃi pana acum de
tehnologia acestora. Cabir, primul virus de telefon mobil din lume, s-a propagat în numai 16
state, în decurs de 6 luni, folosind conexiunile Bluetooth. Commwarrior.încearcă să transmită
mesaje multimedia (MMS) cu diferite denumiri telefoanelor care utilizeaza software-ul de
operare al companiei Symbian, se arată într-un comunicat al producătorului de software de
securitate Symantec.
Mesajul infectat primit invita utilizatorul sa execute fişierul atasat, sub pretextul că
acesta conŃine un joc 3D, o felicitare, un antivirus sau chiar clipuri pornografice. Deşi nu
distruge telefonul sau datele de pe acesta, virusul are drept efect trimiterea masivă de MMS-uri,
ceea ce duce la consumarea bateriilor şi la o factura telefonică pe măsură. Dacă acestui virus i se
va ataşa o componentă distructivă, potenŃialul său va fi cu adevărat periculos, în măsura în care
extrem de puŃini utilizatori de telefoane mobile avansate au instalat un antivirus pe acestea.
Dacă utilizatorul nu descarcă mesajul, virusul nu se răspândeşte. "Nu cred că acest virus
va fi o mare problemă, dar este începutul unei noi ere", a declarat Mikko Hypponen, director la
compania finlandeză de cercetari antivirus F-Secure. Acesta a adăugat că primele indicii arată că
virusul provine din Rusia. Cel mai mare producător de telefoane mobile, care controlează 48%
din Symbian, a apreciat că industria producătoare de telefoane mobile este pregatită sa facă faŃă
viruşilor şi poate învăŃa din lumea computerelor personale.
3. Bluejacking
Aşa-numiŃii bluejackers se distrează enorm trimiŃând mesaje ascunse în numele
aparatului expeditor, de genul „Salut, eşti victima unui bluejacking!” Ei caută prin împrejurimi
aparate disponibile, ce au interfaŃa activată şi sunt pregătiŃi pentru recepŃia de date. Dacă au
843
descoperit unul, îi trimit acestuia o carte de vizită goală. La victimă apare numele aparatului – în
acest caz, mesajul – înainte de a apărea textul „vrea să vă trimită o carte de vizită”. Bluejacking
nu este atât de periculos, cât e de enervant.
Şi în acest caz, pentru a ne proteja, nu trebuie să acceptăm recepŃia datelor, fie ele chiar
şi cărŃi de vizită, al căror expeditor nu-l cunoştem. Pentru a ocoli astfel de evenimente, ar trebui
dezactivat bluetooth-ul sau setat mobilul pe „invizibil”, permiŃând doar conectarea cu aparatele
cunoscute.
4. Lipsuri bluetooth
Fără îndoială, pericolul reprezentat de lipsurile din securitatea firmware-urile
telefoanelor mobile este real. La unele telefoane mai elaborate există posibilitatea de a prelua
controlul asupra diferitelor funcŃii. Un pericol real îl presupun şi fisurile din software-ul de
control, descoperite nu de mult de firma Integralis. Acestora li se adaugă aşa-numitul
„Bluesnarf” şi agresiunile „Chaos Attack”. În ambele cazuri sunt folosite punctele slabe ale
software-ului, pentru a prelua controlul asupra mobilului prin intermediul diferitelor comenzi. În
cazul bluesnarfing-ului, se citesc informaŃii de genul contactelor din agendă, informaŃii din
calendar sau numărul de serie al mobilului, fără ştirea posesorului. În cazul „Chaos Attack”,
atacatorul poate atinge chiar controlul asupra unor funcŃii ale telefonului prin supraaglomerarea
buffer-ului (buffer overflow), ajungând să scrie SMS-uri, să realizeze apeluri, să scrie informaŃii
pe SIM sau în memoria agendei.
Totuşi, nici această situaŃie nu este foarte îngrijorătoare, deoarece probabilitatea de a
cădea victimă unui asemenea atac este foarte scăzută. În plus, pentru un atac de succes, trebuie
atinse nişte condiŃii ideale: în timp ce mobilele cu bluetooth au o rază de acŃiune de maxim 10
metri, hacker-ul trebuie să caute ceva vreme pentru a găsi un telefon cu interfaŃa bluetooth
activată, care să se mai şi afle în modul de lucru „vizibil”. Apoi, chiar dacă se confirmă toate
aceste şanse, potenŃiala victimă nu trebuie să iasă din raza de acŃiune a hacker-ului pe toată
durata desfăşurării atacului. Atacuri efective în afara condiŃiilor de laborator sunt puŃin viabile.
Mai important, atacurile pot fi evitate prin intermediul unor metode foarte simple.
Cel mai la îndemână mod de a protejare este dezactivarea modulului bluetooth. Dacă
este utilizat un headset radio pentru a telefona, în meniul bluetooth trebuie trecut pe modul de
funcŃionare „invizibil”, fiind astfel indisponibil pentru aparatele străine. Aparatele cu care eşti
deja cuplat, de exemplu un headset, vor realiza conexiunea chiar şi fără „să vadă” efectiv
aparatul. Trebuiesc şterse pairing-urile de care nu mai ai nevoie de pe listă şi controlat în mod
regulat dacă nu a apărut un aparat străin în lista aparatelor agreate. Multe telefoane mobile oferă
posibilitatea de a realiza legături doar după acceptul uneia sau al ambelor părŃi. Este necesar
folosirea acestor posibilităŃi, chiar dacă e mai obositor. În general, trebuie acceptate doar
conexiuni de la persoane cunoscute.
5. Denial of Service
Atacurile Denial of Service sunt deja bine cunoscute din lumea calculatoarelor. Prin
intermediul mai multor calculatoare, serverele sau site-urile Web ale firmelor sunt invadate de
cantităŃi de date atât de mari, încât acestea nu le mai pot prelucra şi cedează. Procedeul
funcŃionează la fel şi în cazul telefoanelor mobile. Atacuri via SMS, bluetooth, MMS - există
mai multe posibilităŃi de a îngenunchea un terminal mobil de pe un calculator sau de pe un alt
telefon mobil. Însă Denial of Service (DoS) nu este realmente vătămător, ci doar extrem de
enervant. Victimele trebuie doar să-şi repornească telefoanele mobile, prin îndepărtarea
acumulatorului şi reintroducerea lui. În afară de asta, şi pentru hacker e destul de obositor să
atace acelaşi mobil vreme îndelungată, aşa că astfel de scenarii nu Ńi se vor întâmpla prea des.
O altă metodă de a imobiliza telefonul mobil constă în trimiterea unui SMS ce conŃine
un anumit şir de numere. Acest mesaj e menit să profite de micile erori din firmware-ul
telefoanelor, pentru a crea un buffer overflow. Prin acelaşi truc (scoaterea acumulatorului şi
punerea lui la loc) se poate rezolva şi această problemă.
844
Împotriva DoS nu te prea poŃi apăra, deoarece teoretic orice serviciu al provider-ului de
servicii mobile poate fi folosit pentru un astfel de atac. Pentru a evita apariŃia unor probleme
mai mari, pur şi simplu reporneşte mobilul.
6. Mesaje-farse mobile
Farsele sunt mesaje false, răspândite prin e-mail, menite să declanşeze panică sau isterie
în masă. De cele mai multe ori, ele se referă la viruşi cunoscuŃi din lumea calculatoarelor sau la
oameni care cer ajutor, ajutor ce poate fi dat prin simpla trimitere a unui e-mail. Astfel de
bancuri proaste sunt folosite şi sub pretextul viruşilor pentru mobil: mesajul spune că firma XY
oferă gratuit telefoane mobile, cu condiŃia ca tu să le scrii un e-mail. Aceste mesaje nu-Ńi aduc
nici un prejudiciu real, fiind doar umplutură pentru căsuŃele poştale, ce au darul de a băga
nesiguranŃa în mintea utilizatorilor ce le primesc. Panica este uneori destul de mare, deoarece
conŃinutul mesajelor poate fi abil redactat. Sunt posibile, chiar dacă încă nu s-au consemnat,
recepŃionări a unor astfel de mesaje-farse prin SMS direct pe mobil.
7. Dampig, troianul pentru telefoane mobile
Autorii de viruşi au creat un nou troian capabil să infecteze telefoanele mobile
smaprtphone din seria Symbian Series 60. Dampig-A, descoperit la 4 martie, îşi păcăleşte
victimele pozând drept o copie piratată a aplicaŃiei FSCaller, dezvoltată de SymbianWare.
Troianul dezactivează o serie de aplicaŃii integrate în smartphone şi încearcă să instaleze
în acesta variante ale viermelui Cabir. „Nici una din variantele de Cabir instalate nu se execută
automat, dar unele dintre aplicaŃiile care sunt înlocuite cu executabile Cabir sunt la un moment
dat utilizate de posesorul telefonului şi astfel executate chiar de acesta”, a arătat compania de
securitate informatică F-Secure.
Eforturi pentru izolare
Contracararea acestor tentative de infectare a dispozitivelor mobile a devenit una dintre
preocupările firmelor de securitate din domeniu. „În orice caz, prin informaŃii sofisticate si
analize, IBM poate identifica şi înŃelege acum multe dintre aceste riscuri. În plus, afacerile si
clienŃii pot utiliza aceste informaŃii nu numai pentru anticiparea riscurilor de securitate, dar şi
pentru a evita noile tipuri de atacuri din 2005“, consideră Stuart McIrvine, director al Strategiei
de Securitate IBM.
Şi companiile care creează soluŃii antivirus au inceput să caute metode de contracarare a
viruşilor din această categorie. „Lucrăm în prezent la un antivirus pentru Symbian“, spune
Patrick Vicol, analist virusi Bit Defender. Rămâne de văzut dacă viruşii creaŃi pentru
dispozitivele mobile vor deveni mai periculoşi, şi în ce măsură acŃiunile acestora vor fi
contracarate la timp.
Bibliografie:
1. Heywood D., - „Secrete Windows NT Server 4”, Editura Teora, Bucureşti, 1998, pag. 773
2. http://news.softpedia.com
3. www.chip.ro/
4. www.bluejackq.com/
5. www.f-secure.com
845
MEDIILE MOBILE CENTRATE
BOSÂNCEANU MARINICĂ
Universitatea „ Ştefan cel Mare “ Suceava
E-mail: boss@eed.usv.ro
Using empirical filters or of mobile centered environments has as objective estimation of

tendency component, the approach being justified, for the implicit assumption that this component is
linear. In the absence of temporary component, linear length filter may be arbitrary fixed, the contrary
situation being set.
Mobile average is named centered because linear filter which defines it is computed begging
with a part of formed chronics, so that the filter length should be obligatory an odd number ( s = 2n + 1 )
and the difference r = n + 1. In the paper there are presented the centered mobile average in the absence,
respectively the presence of temporary component.
Utilizarea acestor filtre liniare, a căror obiectiv este estimarea componentei de tendinŃă
∧
( f t = yt ), este întemeiată, întotdeauna, pe ipoteza implicită că această componentă este liniară (
ft = at + b ). În absenŃa componentei sezoniere, lungimea s a filtrului liniar se poate fixa arbitrar,
cazul contrar fiind atunci când aceasta este impusă.
1. Media mobilă centrată în absenŃa componentei sezoniere
Media mobilă este numită centrată pentru că filtrul liniar yt, care o defineşte, se
calculează plecând de la o parte a cronicei compuse xt ( din n observaŃii care preced xt şi din n
observaŃii care urmează această valoare xt ). Altfel spus, lungimea s a filtrului este obligatoriu
un număr impar ( care se poate lua sub forma s = 2n + 1 ) şi decalajul r = n +1.
În concluzie, formula de definire a filtrului medie mobilă centrată va fi:
1 2 n +1
yt = ∑
2n + 1 i =1
x t − n −1+ i (1)
sau
1
yt = (x t −n + x t −n +1 + x t −n + 2 + ... + x t + x t +1 + ... + x t + n ), ( 2 )
2n + 1
ceea ce se poate scrie şi astfel:

1 i =+ n
yt = ∑
2n + 1 i = − n
x t +i (3)
Acest tip de filtru a fost deja folosit pentru două lungimi ale filtrului: s = 3 (⇒
n = 1 ) şi s = 5 (⇒ n = 2 ), exemplele reliefând două aspecte importante:
− MMC aplicată la o serie, care se reduce la o componentă de tendinŃă liniară (
xt = ft = at + b ), redă, fără distorsiune, chiar însăşi cronica;
− când se adaugă la această componentă de tendinŃă liniară o componentă aleatoare (
∧
xt = ft + εt = at + b +εt ), estimarea componentei de tendinŃă liniară prin filtru ( f t =
846
yt ) este mai bună atunci când lungimea filtrului este mare, doar că acest câştig de
precizie se plăteşte prin întoarcerea pe o cronică mai scurtă de valori estimate.
Atunci când ipoteza unei evoluŃii de tendinŃă liniară nu este verificată şi nu există
componentă aleatoare, vom avea două cazuri:
∧
− filtrul liniar supraestimează, întotdeauna, componenta de tendinŃă ( f t = yt >ft );
creşterea de tendinŃă se accelerează ( evoluŃie convexă );
∧
− există subestimare: f t = yt < ft; încetinire a creşterii de tendinŃă (evoluŃie concavă).
Dacă pe lângă componenta de tendinŃă există şi componenta aleatoare, aceste supra- sau
subestimări nu sunt sistematice, dar rămân cele mai probabile, această probabilitate fiind cu atât
mai puternică cu cât lungimea filtrului liniar medie mobilă este mare.
Matematic, o funcŃie este convexă, dacă f (x3) – f (x2) ≥ f (x2) – f (x1) pentru toate
valorile lui x1, x2 şi x3, astfel încât x1 < x2 < x3.
O funcŃie este concavă dacă avem: f (x3) – f (x2) ≤ f (x2) – f (x1) pentru toate valorile
luate de x1, x2 şi x3, astfel încât x1<x2<x3.
Ilustrăm aceste proprietăŃi prin două exemple numerice, cu evoluŃii de tendinŃă convexă
şi concavă şi un filtru MMC pe 3 perioade.
Tabel 1.
t 1 2 3 4 5 6
xt = ft = 10 + 2t + 0,1t2 12,1 14,4 16,9 19,6 22,5 25,6
( evoluŃie convexă )
yt = ( xt-1 + xt + xt+1 ) / -- 14,47 16,97 19,67 22,57 --
3
xt = ft = 10 + 2t - 0,1t2 11,9 13,6 15,1 16,4 17,5 18,4
( evoluŃie concavă )
yt = ( xt-1 + xt + xt+1 ) / -- 13,53 14,4 15,7 16,8 --
3
În situaŃia unei componente de tendinŃă neliniară, frecvent se utilizează tot tehnica

MMC pentru a estima această componentă, făcând ipoteza că distorsiunea introdusă este
slabă, ceea ce este, cel mai adesea, acceptabil. Această remarcă rămâne valabilă când cronica
conŃine o sezonalitate ( eliminată prin filtrul liniar potrivit ).
2. Media mobilă centrată în cazul existenŃei unei componente sezoniere
Dacă seria studiată, de la care se caută a estima componenta de tendinŃă, comportă
fluctuaŃii sezoniere, lungimea filtrului este impusă prin numărul de perioade presupuse de an (
în cazul unui ciclu anual ).
Ajustarea seriilor cronologice cu variaŃii sezoniere prin metoda mediilor mobile constă
în înlocuirea termenilor empirici cu termenii rezultaŃi în urma calculului mediilor mobile pentru
seria dată. Prin înlocuirea termenilor reali cu termeni calculaŃi va rezulta o curbă mai rotunjită
sau o dreaptă de tendinŃă, cu condiŃia ca să se fi determinat corect periodicitatea de variaŃie a
fenomenului. Periodicitatea este evidenŃiată de punctele de maxim sau de minim.
Calcularea mediei mobile constă în aflarea mediilor aritmetice dintr-un număr impar
sau par de termeni luaŃi succesiv, în funcŃie de mărimea unui ciclu de variaŃie. În varianta că
numărul termenilor luaŃi în calcul este impar, mediile obŃinute se suprapun pe unii termeni reali
pe care îi vom înlocui. Dacă se cuprinde în calcul un număr par de termeni, mediile cad între doi
termeni reali. Pentru a afla care termen va fi înlocuit se va face centrarea mediilor mobile, adică
se determină media aritmetică a două medii mobile consecutive.
Numărul termenilor din seria ajustată prin medii mobile va fi:
N–(n–2)–1 n impar
şi
847
N–(n–2)–2 n par,
unde: N – numărul termenilor din seria empirică;

n – numărul termenilor cuprinşi în calculul mediilor mobile.
Tabel 2. Generare MMC pe 5 perioade – cazul 1.

ObservaŃii
Perioada
MMC
- xt - - yt - Grafic aferent col. 3
-t-
1 2 3 4
1 158,944 -
2 161,726 -
3 238,277 167,2231
4 124,919 156,462
5 152,250 159,587
6 105,138 136,101
7 177,351 158,175
8 120,849 147,900
9 235,290 144,891
10 100,875 147,610
11 90,090 160,525
12 190,946 133,939
13 185,727 151,289
14 102,058 159,413
15 187,623 167,789
16 130,713 154,140
17 232,826 176,244
18 117,482 166,142
19 212,578 171,047
20 137,112 156,423
21 155,237 159,518
22 159,705 142,408
23 132,960 146,489
24 127,025 -
25 157,416 -
Media mobilă centrată în cazul existenŃei unei componente sezoniere, comportând un

număr impar de perioade, convine a se utiliza, în scopul de a regăsi exact componenta de
tendinŃă, o MMC a cărei lungime este egală cu numărul de perioade care constituie ciclul anual,
dar trebuind a fi reunite următoarele condiŃii:
− cronica nu presupune componentă aleatoare ( în caz contrar se obŃine o estimare a
acestei componente în loc de a regăsi valoarea exactă );
− componenta de tendinŃă este liniară ( ft = at + b );
− modelul este aditiv (xt = ft + ct = at + b + ct ), ceea ce , Ńinând cont de faptul că
fluctuaŃiile sezoniere se compensează pe un an (principiul conservării ariilor),
permite eliminarea componentei sezoniere atunci când MMC se duce pe un număr
egal cu numărul de perioade anuale.
848
Tabel 3.
t 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
ft = 10 + t 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
ct -2 +1 +1 +3 -2 +1 -2 0 +2 -1 -1 -2 +1 +1 +3
xt = ft + ct 9 13 14 17 13 17 15 18 21 19 20 20 24 25 28
+5
1
yt =
11 ∑x
−5
t+i -- -- -- -- -- 16 17 18 19 20 -- -- -- -- --
ObservaŃii
Tabel 4. Generare MMC pe 5 perioade – cazul 2.
Perioada
MMC
- x t’ -
-yt - Grafic aferent col. 3
-t-
1 2 3 4
1 161,021 -
2 165,941 -
3 246,108 173,6541
4 132,514 164,635
5 162,688 170,105
6 115,923 148,134
7 193,294 173,521
8 136,251 164,801
9 259,447 163,516
10 119,091 168,904
11 109,497 185,095
12 220,233 158,890
13 217,208 179,990
14 128,423 190,961
15 224,600 202,995
16 164,341 190,403
17 280,405 217,481
18 154,245 208,800
19 263,814 216,816
20 181,195 203,185
21 204,422 209,150
22 212,248 192,338
23 184,070 199,689
24 179,757 -
25 217,947 -
Exemplul prezentat în tab.3 se întâlneşte des în întreprinderile mici şi mijlocii, care îşi
închid porŃile o lună pe an ( întrerupere a activităŃii ), fapt care reduce la 11 numărul lunilor
lucrătoare. Cronica considerată este una teoretică, ea necuprinzând componentă aleatoare ( în
vederea verificării proprietăŃii avansate ). Se utilizează un filtru MMC pe 11 perioade.
Remarci
Introducerea unei componente aleatoare nu ne mai permite să regăsim exact
∧
componenta de tendinŃă ( ft = yt ), ci numai o estimare a acesteia ( f t = yt ).
Dacă modelul implicit utilizat nu este de tip aditiv, ci multiplicativ, nu mai este posibil,
chiar în absenŃa componentei aleatoare, de a regăsi componenta de tendinŃă prin MMC ( ft ≠ yt
), dar când evoluŃia de tendinŃă nu este prea pronunŃată ( ceea ce este , cel mai adesea, cazul în
economie ), distorsiunea va fi slabă.
Remarca (2), precum şi luarea în considerare a componentei aleatoare, care, în orice
situaŃie, nu permite de a regăsi decât o estimare, permit ca în practică să se folosească, în
special, MMC ( a cărei lungime este convenabil aleasă, în vederea eliminării sezonalităŃii )
pentru a estima componenta de tendinŃă, chiar dacă modelul postulat este de tip multiplicativ şi
evoluŃia nu este liniară.
Practica utilizării acestor tehnici statistice, întâlnită deseori în economie, care constă în
a face prognoze pe baza datelor observate pe mai multe exerciŃii bugetare anuale, presupune
849
efectuarea de previziuni, plecând de la de s ori mai puŃine observaŃii decât dacă munca ar fi
fondată pe informaŃiile din MMC-uri, şi nu permite de a se Ńine cont, la timp, de modificările
structurale intervenite în componenta de tendinŃă.
În acest sens trebuie să menŃionăm că în tab.3, cumulul lunilor 1÷11 ( primul exerciŃiu
financiar anual ) s-a obŃinut multiplicând cu 11 estimarea componentei de tendinŃă a lunii 6. Al
doilea exerciŃiu nu poate fi obŃinut, într-o manieră asemănătoare, decât 11 luni mai târziu (
plecând de la estimarea componentei de tendinŃă a lunii 17 ). Aşadar, la un factor de
multiplicare apropiat, estimarea componentei de tendinŃă şi exerciŃiul glisant ( dus pe 11
perioade consecutive şi ca atare eliminându-se incidenŃa componentei sezoniere ) sunt identice.
Dacă analiza se restrânge doar la exerciŃiile civile, munca se va desfăşura bine pe un
volum de informaŃii de 11 ori mai mic. Această proprietate nu va fi respectată şi în cazul unei
componente sezoniere care comportă un număr par de perioade, dar distorsiunea introdusă poate
fi considerată ca neglijabilă.
Bibliografie:
1. Giard, V. – „ Gestion de la production “, Economica, EdiŃia III, Paris, 2001.
2. Giard, V. – „ Statistique appliquée à la gestion “, Economica, EdiŃia V, Paris, 1987.
3. Jaba, E. – „ Statistică “, Ed. Economică, EdiŃia II, Bucureşti, 2000.
4. Willis, R. – „ A guide to forecasting for planners and managers “, Prentice Hall, 1987.
850
6. ABORDĂRI ALE LIMBAJULUI
ECONOMIC ÎN LIMBI STRĂINE
851
PARTICULARITÉS DE LA COMMUNICATION EXTERNE
DE L’ENTREPRISE
LECT. UNIV. DR. DANIELA-ELENA BARBONIE

LECT. UNIV. DR. IULIANA-MARIA CEBUC
Universitatea "Constantin Brâncoveanu" - Piteşti
Facultatea Management Marketing în Afaceri Economice – Rm. Vâlcea
e-mail: daniela_28_ro@yahoo.fr
En dépit du développement des nouvelles technologies, l'utilisation de lettres commerciales

accrocheuses et efficaces reste la principale méthode de communication utilisée par les entreprises dans
leurs relations avec les partenaires extérieurs. Il est nécessaire d’apporter un soin particulier à cette
correspondance, car la rédaction d’une lettre commerciale peut impliquer l’entreprise et engager sa
responsabilité.
De façon générale et traditionnelle, l’entreprise est définie comme une unité

économique de production à but commercial. Composée d’hommes et de moyens réunis en vue
de produire des biens et / ou des services destinés à la vente, l’entreprise est aussi une institution
qui occupe une place importante au cœur de la société. C’est pourquoi la maîtrise des techniques
de communication est devenue le principal facteur qui fait valoir la force sociale de toute
entreprise.
En ce qui concerne les flux d’informations, il est important de préciser qu’ils circulent
aussi à l’intérieur qu’à l’extérieur de l’entreprise. On peut donc considérer l’entreprise comme
un système composé de deux types de communication: interne et externe.
La communication interne représente les liens qui relient les groupes et les sous-
groupes au sein de l’entreprise. Son objectif est de faire circuler l’information nécessaire à la
prise des décisions et à l’équilibre des relations à l’intérieur de l’entreprise.
La communication externe est la communication de l’entreprise vers ses partenaires
extérieurs (économiques, financiers, sociaux, politiques) en vue d’établir des contacts,
maintenir, ranimer ou intensifier les relations commerciales mais aussi d’entretenir sa réputation
sur le marché.
A cet effet, malgré le développement des nouvelles technologies, le moyen le plus
utilisé par l’entreprise pour transmettre ses messages est l’écrit, notamment la lettre
commerciale. La place prépondérante que la correspondance écrite tient dans les échanges peut
être expliquée par le fait qu’à l'époque de la globalisation l'entretien de personne à personne
devient difficile, vu que les transactions se multiplient, qu'elles prennent un rythme rapide et
qu'elles se déroulent, quelquefois, à l'échelle mondiale. De même, une décision prise lors d'une
entrevue ou par téléphone doit être immédiatement suivie d'une confirmation écrite, car tout
accord verbal peut donner lieu à des contestations. C'est pour cette raison que les clauses de tout
arrangement doivent être précisées par écrit, même dans les cas où la loi ne l'exige pas.
Tout en étant une forme de publicité directe, la correspondance joue un rôle
considérable du point de vue commercial. En outre, du point de vue juridique, toute lettre
d'affaires constitue un document de valeur, car elle est une preuve susceptible d'être retenue en
justice. C'est par le courrier que le commerçant fait connaître à son correspondant tous les
éléments d'une transaction et la lettre commerciale est le plus souvent un contrat entraînant pour
les parties des droits et des obligations précis, dont elles ne doivent rien ignorer. Cela étant, on
comprend que la valeur juridique de la lettre commerciale est prouvée dans les litiges entre les
entreprises ou entre les commerçants. Enfin, un dossier de correspondance constitue pour les
associés et les actionnaires un excellent moyen de contrôler le déroulement d'une affaire, ainsi
852
que la marche de l'entreprise. Par conséquent, les commerçants sont légalement tenus de
conserver le courrier d'arrivée et les copies du courrier de départ.
En raison du rôle qu'elle joue dans la pratique des affaires, la correspondance
commerciale doit respecter un certain nombre de règles.
Pour ce qui est de la présentation, les correspondanciers doivent tenir compte de tous
les éléments d'une lettre commerciale et prêter une attention particulière à la mise en page d'un
texte, c’est-à-dire à l’arrangement des différentes parties de la lettre. Selon la norme NFZ
11.001 recommandée par l’AFNOR (Association française de normalisation), la lettre
commerciale doit comporter plusieurs parties:
L'en-tête - les entreprises se servent de papier à lettre à en-tête qui est un emblème de
la société, car il contient le logo, le nom ou le sigle, la forme juridique de la société et les
couleurs de celle-ci, et qui comporte toutes les indications concernant les coordonnées de
l'expéditeur: l'adresse, le e-mail et les numéros de téléphone et fax. Certaines sociétés y
indiquent aussi le montant du capital social, ainsi que le numéro d'immatriculation au Registre
du Commerce.
La suscription ou la vedette - indique le nom et l'adresse complète du destinataire,
écrits en haut à droite de la lettre. On réserve une ligne à chacun de ses éléments.
Les références - qui se composent de signes conventionnels (lettres ou chiffres, selon
les habitudes de l'entreprise) rappellent, d’une manière codifiée ou par simple mention de la
correspondance antérieure, le dossier où la lettre doit être classée. Les références sont placées en
haut à gauche de la lettre et indiquent la personne qui a dicté ou signé la lettre, la personne qui
l'a dactylographiée et le numéro du dossier, tant pour l'expéditeur ("Nos références"), que pour
le destinataire ("Vos références").
L'objet - placé sous les références, il indique au destinataire, de façon succincte, le
motif de la lettre, pour faciliter le tri du courier. Soulignée ou écrite en gras, cette mention ne
doit pas être confondue avec les références.
Les pièces jointes - marquées par l'abréviation P.J. ou par la mention "Annexes", sont
mentionnées au-dessous de "l'objet" au 3-4 cm. plus bas que le texte, à gauche et précisent les
documents joints à la lettre, leur nombre et leur nature.
Le lieu et la date sont indiqués à la droite de la lettre, le nom de la localité étant
toujours placé devant la date. La virgule qui sépare le nom de la localité de la date est l'unique
signe de ponctuation maintenu par l'usage actuel. On n'abrège ni le nom du mois ni le millésime.
Le mois est indiqué en lettres, rarement en chiffres arabes. Les caractères romains qu'on peut
aisément falsifier, ne sont pas admis. Si le nom de la ville est précédé d'un article on ne met pas
d'article devant la date (ex.: Le Havre, 5 mai 2005).
L'appel est le titre de civilité de la personne à laquelle s'adresse le message. Il doit
concorder avec le titre placé dans l'adresse du destinataire. Si on ne connaît pas le titre de
civilité exact de la personne ou des personnes auxquelles on s'adresse, on utilise l'appel
Monsieur ou Messieurs. Dans le cas contraire, on s'adresse en employant le titre le plus complet
du destinataire: Monsieur le Directeur, Monsieur le Président, Madame le Maire. L'appel
n'admet aucune abréviation du titre ni de Monsieur ou Messieurs, Madame, Mademoiselle, qui
s'écrivent en toutes lettres et avec une majuscule dans l'appel comme dans les formules de
politesse. On doit éviter l’emploi abusif de la formule A qui de droit, l’usage familier des
adjectifs cher, chère (qui ne s’emploient qu’avec les personnes que l’on connaît bien), ainsi que
la mention du nom de famille.
Le corps de la lettre - c'est la lettre proprement dite qui est divisée en trois parties
principales:
a) l'ouverture qui constitue un bref rappel des circonstances qui ont conduit à
l'écriture de la lettre;
b) le développement - un paragraphe regroupe les phrases d’un même ordre d’idées:
l'exposé des faits, les argumentations, les propositions et éventuellement les exigences se
rapportant à la situation qui fait l'objet de la lettre;
c) la conclusion - formule de politesse qui varie selon la nature de l'affaire, le rang et
même la personnalité du destinataire. Il faut éviter les formules brèves telles que "Toutes mes
853
amitiés", "Bien à vous", "Cordialement" et autres, qui sont réservées aux lettres à caractère
personnel. On répète exactement la formule d’appel et on emploie les verbes adresser, agréer,
recevoir - avec salutations, le verbe croire à - avec sentiments, le verbe assurer avec sentiments,
considération, dévouement:
• Nous vous prions d’agréer, Madame, (l’expression de) nos salutations distinguées.
• Veuillez agréer, Monsieur le Directeur, (l’expression de) nos salutations cordiales.
• Veuillez croire, Messieurs, à (l’expression de) nos sentiments les meilleurs.
• Nous vous prions de croire, Messieurs, à l’assurance de nos sentiments dévoués.
En fonction du contenu de la lettre, la formule de politesse peut être précédée par
quelques précisions ayant trait au message communiqué au partenaire: "Dans l’attente de votre
réponse…" ("En attendant…"), "Dans l’espoir de vous lire prochainement…" ("En
espérant…"), "Toujours à votre disposition…", "Vous remerciant par avance…".
Les salutations ne doivent pas être isolées sur la dernière feuille.
La signature est toujours présente en bas d'une lettre. Seule la signature manuscrite est
valable en cas de litige. Dans la signature, le titre est précédé de l’article et se place au-dessus de
la signature quand le poste est unique dans l’organisme. En revanche, il se place sous le nom
dactylographié quand plusieurs personnes ont la même fonction (Marie Dupont, agente
d’information). On remarquera l’emploi de la virgule dans les deux cas.
A la fin de la lettre on peut utiliser l’abréviation "c.c." qui indique que des copies de la
lettre sont adressées à d’autres personnes. Elle est suivie des noms des personnes, précédés de
M. ou de Mme. Les noms peuvent être présentés dans l’ordre alphabétique et accompagnés des
titres de fonction et au besoin du nom de l’entreprise. (exemple: c.c. M. Paul Lefèvre, directeur
de la francisation).
Ecrire une lettre commerciale suppose un savoir-faire ayant trait aussi bien à la forme
qu’au contenu. Pour ce qui est du style, tout courrier commercial aura en vue quelques
particularités, à savoir les cinq "C" qui s'appliquent à une correspondance idéale:
• claire – il faut utiliser un vocabulaire précis, sans ambiguïtés qui peuvent avoir des
conséquences préjudiciables à la bonne marche des affaires. La lettre commerciale utilise le
français classique (sans tournures cérémonieuses ou images pittoresques), le vocabulaire
spécifique à l’activité de l’entreprise et la terminologie relative aux opérations et aux techniques
commerciales (par exemple, une réduction sur le prix d’un article peut être, selon le motif qui la
détermine: une remise, un escompte, une ristourne, un rabais).
• correcte - il faut respecter les règles de grammaire, d’orthographe et de
ponctuation (une virgule mal placée ou mise à la place d'un tiret peut entraîner des
conséquences financières redoutables). De même, un attachement rigoureux à la vérité est une
nécessité absolue. L'inexactitude ou le mensonge, même par omission, peuvent faire perdre la
confiance de la clientèle;
• courte – une lettre trop dense ou trop longue devient illisible et suscite assurément
l’agacement du lecteur;
• concise - la lettre doit se borner à l'essentiel, sans se perdre en superfluités. Donc, la
loi suprême de la correspondance commerciale c'est la concision. D'où la nécessité de
supprimer, dans la rédaction, toutes les formules de remplissage qui font perdre du temps à tous
ceux entre les mains desquels passera la lettre et qui ne servent qu'à discréditer les responsables;
• courtoise – il ne faut pas utiliser des mots familiers ou discourtois même lorsqu’on
annonce des choses désagréables. Certaines personnes trouvent discourtois et même agaçant le
fait que le rédacteur multiplie les "Je" et les "Nous", surtout en début de paragraphe: "Je vous ai
fait savoir …" "Nous tenons à vous dire …". On peut tourner cette difficulté en plaçant en tête
du paragraphe le correspondant lui-même: "Vous recevrez" au lieu de "Nous vous enverrons".
Le ton d'une lettre dépend de la situation par rapport au correspondant. Une difficulté
fréquente est d'éviter une tonalité inutilement sèche ou agressive. Pour marquer le ton de la
lettre, il y a de nombreuses possibilités:
• remplacer des expressions comme "C’est urgent…" par "Il est urgent …", "Ça" par
"cela","peut-être que" par "il se peut que";
854
• préférer l’inversion du sujet et du verbe au "est-ce que": "Serait-il possible …",
"Pourriez-vous nous renseigner sur …";
• ne pas utiliser "les gens" et éviter le "on";
• ne pas employer des mots imprécis tels que "choses", "personne" mais préciser ce
dont il s’agit;
• des verbes tels que "faire", "dire", "mettre","voir", "aller" peuvent être remplacés
suivant le contexte par des verbes plus précis;
• utiliser plutôt le présent et le passé composé et non pas l’imparfait ou le passé
simple;
• ne pas employer les formes interrogatives et négatives;
• éviter les répétitions etc.
Comme la lettre commerciale implique la grande responsabilité de tous ceux qui parlent
officiellement, il faut toujours faire attention aux nuances et aux circonstances qui la
déterminent. Dans ce contexte, il est utile de rappeler que la lettre commerciale met en jeu cinq
des six fonctions que Roman Jakobson a attribuées au langage (la seule bannie étant la fonction
poétique, centrée sur l’élaboration formelle du message):
• La fonction expressive ou émotive est centrée sur l’émetteur de la lettre
commerciale (ce que l’on appelle "destinateur" dans une perspective communicationnelle). Elle
rend compte de l’attitude que l’émetteur de la lettre a vis-à-vis de ce qu’il dit (ses réflexions
concernant le marché, la marchandise, les conditions de vente etc.) et de son interlocuteur (pour
lequel le rédacteur s’identifie à l’entreprise).
Cette fonction joue un rôle très important dans les offres, ses marques spécifiques étant:
la 1ère personne du pluriel (le "nous" représente l’entreprise), les affirmations sans équivoque,
les exclamations, les adjectifs et les adverbes exprimant des jugements de valeur.
• La fonction conative ou impressive est spécifique à toute lettre commerciale, car
le but du rédacteur est de faire agir ou réagir son correspondant (obtenir une offre, solutionner
une réclamation etc.). On utilise la 2e personne du pluriel, l’impératif (de politesse), le vocatif, le
constituant interrogatif (de type oratoire), le futur d’atténuation (de politesse).
• La fonction phatique ou de contact a le rôle de faciliter la communication
interpersonnelle commerciale et de simplifier la compréhension du message. En employant la
mise en page, les formules de politesse, les caractères de forme et de fond etc. spécifiques à
toute lettre commerciale, le rédacteur ne doit pas donner des explications sur le code utilisé et
s’assure que son correspondant comprend bien son message.
• La fonction référentielle ou dénotative vise le contexte commercial. Les messages
sont purement informatifs, sans valeur affective et sans nécessité d’interprétation (description de
la marchandise, quantité commandée, prix, délai de livraison etc.).
• La fonction métalinguistique est centrée sur le code utilisé par le rédacteur de la
lettre pour transmettre son message. Tenant compte que dans une lettre commerciale il n’est pas
nécessaire de donner des explications ou de faire des commentaires, la fonction
métalinguistique est rarement utilisée dans la correspondance commerciale.
Une lettre bien rédigée peut défendre les intérêts de l’entreprise et lui assurer le succès.
C’est pourquoi la rédaction d’une lettre commerciale peut être considérée à la fois une science
et un art, un savoir-faire dont l’essentiel est l’instruction consciente et tenace.
Bibliographie:
1. Bondrea E.-Pragmasémantique de la correspondance commerciale, Ed. FundaŃiei "România
de Mâine", 2001
2. Constantinescu A.S., Barbonie D. (coord.)-Les affaires en français (vol. II), Ed.
IndependenŃa Economică, 2002
3. Xxx - www.worldwidewriting.com/Francais/documents/lettrecommerciale.pdf
4. xxx - www3.sympatico.ca/bernard.limoges/lettre_commerciale.html
855
SCHWIERIGKEITEN IN DER ÜBERSETZUNG INS
RUMÄNISCHE VON FACHBEZOGENEN DEUTSCHEN
ADJEKTIVEN
LECT.UNIV.DRD.HAMBURG ANDREA
Str. Armatei Române 5, Oradea, Tel: 432830
E-mail: andreahamburg@yahoo.com
Folgende Analyse beruht auf praktischen Erfahrungen mit fachsprachlichen Texten in der
deutschen Sprache und setzt sich als Ziel, die Schwierigkeiten zu beleuchten, auf die man bei der
Übersetzung solcher Texte stoßen kann. Die Studie beschränkt sich auf die Analyse der Adjektive, das
darin behandelte Phänomen ist aber auch für andere grammatische Elemente gültig. Das bietet Stoff für
eine weitere Arbeit.
Folgende Arbeit entwächst aus der Erfahrung schriftlicher und mündlicher

Übersetzungs-tätigkeit, findet also ihren Ausgangspunkt in der Praxis.
Aus der Großzahl der Zusammensetzungen in der deutschen Sprache resultiert ein so
hoher Komprimierungsgrad, der die Übersetzung in andere Sprachen deutlich erschwert. Umso
mehr ist das im Falle der zusammengesetzten, aus verschiedenen fachsprachlichen Ebenen
stammenden Adjektive gültig. In diese Analyse werden vorrangig Adjektive aus der
Wirtschafts,- und juristischen Sprache einbezogen, aber nicht ausschließlich.
Klassisches Beispiel bilden Komposita aus zwei Substantiven mit der
Adjektivalendung‚-ig’ versehen. So entstehen die Zusammensetzungen mit dem aus dem
Substantiv ‚der Kunde’ abgeleiteten Element ‚-kundig’: ‚fachkundig’, ‚aktenkundig’,
‚branchenkundig’, ‚ortskundig’, ‚sachkundig’, alle mit der Bedeutung von ‚das Betroffene
kennend, etwas wissend’. Ihre Übersetzung ins Rumänische bereitet schon einige
Schwierigkeiten, denn entweder könnten sie bloß paraphrasiert oder durch eine nicht eindeutig
adjektivale Form wiedergegeben werden. So würde man ‚akten- bzw. branchenkundig’ durch
die nicht sehr gelungene Wendung ‚care cunoaşte actele/domeniul’ oder im besten Falle durch
‚cunoscător al actelor/domeniului’ übertragen. Diese letztere Übersetzungsvariante gilt auch für
den Rest der Beispiele.
Als eine Art Antonym zu den vorher angeführten Wörtern fungieren
Zusammensetzungen mit ‚-fremd’: ‚branchenfremd’, ‚fachfremd’, ‚ortsfremd’,
‚zweckfremd’, in den ersten drei Beispielen mit dem Sinn von ‚Nichtkenner’ (necunoscător al
domeniului, specialităŃii, locului), während im letzten von ‚etwas nicht gemäß’
(necorespunzător scopului).
Die Zusammensetzungen mit ‚-aufwendig’ aus dem Substantiv ‚der Aufwand’
verzeichnen, dass etwas mit hohen Kosten, großen Anstrengungen, usw. verbunden ist:
‚zeitaufwendig’ (costisitor de timp), ‚arbeitsaufwendig’ (necesitând multă muncă).
Es gibt viele Adjektive, die auf ‚-fähig’ (aus dem Substantiv ‚das Fach’) enden und
demgemäß eine Fertigkeit bezeichnen: ‚entschlussfähig’ (capabil să facă o decizie),
‚geschäftsfähig’ (apt pentru afaceri), ‚leistungsfähig’ (capabil de performanŃă, performant).
In anderen Zusammensetzungen trägt aber ‚-fähig’ eine veränderte Bedeutung:
‚Eignung für etwas’: ‚lagerfähig’ (rezistent la depozitare, care poate fi depozitat), ‚Befugtsein’:
‚erbfähig’ (cu drept de moştenire). ‚Abzugsfähig’ bildet hingegen eine Ausnahme von der im
Titel formulierten These, ihr gibt es in der rumänischen Sprache eine hundertprozentige
Entsprechung ‚deductibil’.
856
Ein häufiges kompositorisches Element ist ‚-günstig’ (<- die Gunst), das
Vorteilhaftigkeit zeigt. ‚Kostengünstig’ (favorabil din punct de vedere al costurilor) ist gut fürs
Unternehmen, ‚preisgünstig’ (cu preŃ bun, favorabil din punct de vedere al preŃului) aber für
den Kunden. Keins ist aber günstig für die Übertragung ins Rumänische. Noch umständlicher ist
die Übersetzung von ‚verkehrsgünstig’ (favorabil din punct de vedere al circulaŃiei) und
‚steuerbegünstigt’ mit einem unterschiedlichen, aber aus demselben Stamm kommenden
Kompositionselement, dessen paraphrasierte Entsprechung auf Rumänisch wäre ‚beneficiind de
reducere la impozit’.
Negative Konnotation trägt das Bildungselement ‚-bedürftig’ aus dem Substantiv ‚der
Bedarf’, es zeigt Mangel, Bedürfnis. ‚Erholungsbedürftig’ (având nevoie de recreere) sind
Menschen, ‚sanierungsbedürftig’ (necesitând renovare) gegebenenfalls Gebäude und als
‚reformbedürftig’ (necesitând reformă) kann man ein politisches oder Wirtschaftssystem
bezeichnen.
In der Wirtschaftssprache kommen häufig Zusammensetzungen mit ‚-pflichtig’ vor,
manche von ihnen wie ‚steuerpflichtig’ (supus impozitării) bereiten dem Übersetzer keine
besonderen Schwierigkeiten, für solche Formen aber wie ‚schadenersatz- oder ersatzpflichtig’
(obligat să plătească despăgubire), ‚genehmigungspflichtig’ (ceea ce trebuie aprobat) ist es
nicht allzu leicht, eine halbwegs annehmbare Übertragung zu finden.
In der Kategorie der auf ‚-ig’ endenden Adjektive gibt es noch zahlreiche Beispiele:
‚laufruhig’ (funcŃionând/cu funcŃionare fără probleme, deranj), ‚erlebnishungrig’ (lacom, avid
de trăiri), ‚investitionsfreudig’ (cu dorinŃa de a investi), ‚sehenswürdig’ (ceea ce merită a fi
văzut), ‚abbauwürdig’ (demn de exploatat), ‚aussagekräftig’ (aprox. impresionând prin
conŃinut/purtând un mesaj considerabil), ‚kapitalkräftig’ (bogat în capital), ‚eidbrüchig’
(încălcându-şi jurământul), ‚schlüsselfertig’ (gata la cheie), so wie ‚wetterbeständig’ (rezistent
la schimbările vremii), ‚formbeständig ’ (păstrându-şi forma) mit der Bemerkung, bei diesen
letzten zwei steht aufgrund des Grundwortes kein Substantiv, sondern das Verb ‚bestehen’.
In den heutigen Fachsprachen gewinnen Komposita mit ‚-zentriert’, ‚-orientiert’, -
induziert’ immer mehr Raum. Ihre Übersetzung beschränkt sich aber auf die nicht sehr
gelungene Varianten wie ‚humanzentriert’ (având în centru pe om), ‚zielorientiert’ (orientat
spre Ńel), ‚leistungsorientiert’ (orientat spre performanŃă), ‚kundenorientiert’ (axat pe client),
‚erfolgsorientiert’ (axat pe succes), ‚problemorientiert’ (focusat asupra problemei),
‚nachfrageinduziert’ (cauzat de cerere, ca urmare a cererii), ‚profitinduziert’ (cauzat de
profit).
Dasselbe gilt auch für Zusammensetzungen mit ‚-bezogen’: ‚realitätsbezogen’ (legat
de realitate), ‚fachbezogen’ (legat de specialitate), sowie für Komposita mit ‚-fördernd’:
‚innovationsfördernd’ (sprijinind inovaŃia), ‚leistungsfördernd’ (sprijinitor de performanŃă,
prielnic performanŃei), oder mit ‚-abstrakt’: ‚wirklichkeitsabstrakt’ (rupt de realitate) als
mögliches Antonym für ‚realitätsbezogen’ und ,situationsabstrakt’ (rupt de situaŃie, străin
situaŃiei).
Die innovative Kraft der deutschen Sprache lobt die Tatsache, dass die meisten
Kompositionselemente auch über ein Antonym-Paar verfügen: ‚lesefreundlich’ (uşor de citit),
‚wartungsfreundlich’ (uşor de întreŃinut), aber ‚arbeiterfeindlich’ (neprielnic muncitorilor,
contra interesului muncitorilor); ‚einkommensschwach’ (cu venituri mici), ‚geburtenschwach’
(cu natalitate mică) mit eigenen Antonymen wie ‚einkommensstark’ (cu venituri mari) und
‚geburtenstark’ (cu natalitate ridicată), ‚erlebnisstark’ (plin de trăiri), usw.
Die Stärke oder im großen Maße Vorhandensein von etwas wird auch durch
Zusammensetzungen mit ‚-intensiv’ zum Ausdruck gebracht. ‚Arbeitsintensiv’ (necesitând
multă muncă), ‚energieintensiv’ (cu mare consum de energie), ‚kapitalintensiv’ (cu necesar
mare de capital), ‚bodenintensiv’ (cerând mult teren) zeigen alle die komprimiertere
Ausdruckskraft der deutschen Sprache der rumänischen gegenüber.
Zwei verschiedene Kompositionselemente ‚-eigen’ und ‚-intern’ können in manchen
Kontexten sogar synonymisch gebraucht werden: ‚betriebsintern oder-eigen’ (lucru interior
întreprinderii, propriu întreprinderii), ‚firmenintern oder -eigen’ (lucru intern, propriu firmei).
857
Übersetzer mögen aber nicht nur bei zusammengesetzten Wörtern auf Schwierigkeiten
stoßen, sondern auch bei Ableitungen wie ‚unternehmerisch’ (de întreprindere, întreprinzător),
‚betrieblich’ (în uzină/producŃie), ‚gewerblich’ (industrial, comercial), usw.
Diese Studie richtete sich ausschließlich auf die Übertragung von Adjektiven, die darin
aufgezählten Probleme treten aber auch im Falle von fachsprachlichen zusammengesetzten
Substantiven auf. Das bietet aber Stoff für eine weitere Analyse an.
Bibliographie:
1. Bünting K-D,- „Deutsches Wörterbuch“, Isis Verlag, Chur/Schweiz, 1996
858
FRAMEWORKING IN BUSINESS ENGLISH CLASSES
LECT. UNIV. DRD. ABRUDAN CRISTINA

Universitatea din Oradea, 0259-408.109
E-mail: cabrudan@uoradea.ro
Abstract: The field of foreign language teaching has undergone many fluctuations and dramatic
shifts over the years. As opposed to physics or chemistry, where progress is more or less steady until a
major discovery causes a radical theoretical revision, language teaching is a field where fads and heroes
have come and gone in a manner fairly consistent with the kinds of changes that occur in youth culture.
Some people believe that one reason for the frequent changes that have been taking
place until recently is the fact that very few language teachers have the sense of history about
their profession and are unclear concerning the historical bases of the many methodological
options they currently have at their disposal. The knowledge about the origins of their
profession will give some healthy perspective in evaluating the so-called innovations or new
approaches to methodology that will continue to emerge over time.
Prior to this century, language teaching methodology vacillated between two types of
approaches: one type of approach which focused on using the language (i.e. speaking and
understanding), the other type which focused on analyzing a language (i.e. learning the
grammatical rules). Since then, there has been an abundance of current and future approaches.
Concerning teaching business English, a new technique known as ‘frameworking’ has been
discovered.
‘Frameworking’ is a relatively new expression that appeared in 1994 (Ellis and
Johnson). This technique uses the visual device of creating boxes or “frames” in which students
represent their linguistic input in short sentences, or key words. It derives from the methodology
used to encourage business students to present their ideas in a concise manner. But this
technique can also be used with general English classes for non-business related purposes. As I
have already said this is a relatively new expression which basically means that a student must
describe change(s) between two or more things or people over a period of time. It is a way of
making presentations that business people often use to make everything very clear to their
audience. If students travel abroad on business or meet foreign business people here, they may
be required to make a presentation, so this may be useful, visually concise style to remember.
In order to explain what frameworking means, we need to think about the nature of
many presentations with PowerPoint. In a large majority of cases, business people make
presentations about their product one year ago and the product today. Engineers may talk about
research conducted five years ago and the situation now. The list of examples could continue. If
someone thinks simply, frameworking means three things:
1. explaining things about before
2. explaining things about now
3. explaining the changes between before and now took place – which means the
process. This frameworking is done by writing key expressions and words in boxes
or circles. The boxes are the ‘frames’.
Look at the mini example using the teacher’s profile:
1997 three major changes 2003
859
This information can be written on a board or on a flip chart. It shows clearly to the
audience the differences between Peter at 25 and Peter at 41. The arrow shows the process of
change which could be represented in many ways. Look at the following example:
The process
• studied (Diploma , MA, and Doctorate)
• taught in Germany, UK, Spain, and Japan
• little money so bought second-hand cars
• gave up good salary
• teaching makes him happy but tired
• studies and research require him to read
• meets new students from many countries.
So, with three boxes or ‘frames’ the information is clearly shown to the audience. There
are three words that someone has to keep in mind concerning ‘frameworking’: before – now –
the process of change.
Actually the idea of ‘frameworking’ is not limited to the before – now comparison only.
We can look at things ten years ago and compare them to things five years ago. Another
example could be: life as a primary student compared to life at secondary school or high school.
Variations of this style are used, for example, below where the development of a country can
adopt various frames representing stages in its history:
• The situation in Japan before 1975
• The situation in Japan between 1975 and 1979
• Japan between 1979 and 2005
• The situation in Japan in the future.
In this case, there are four boxes and each arrow requires an explanation for its process
– so we will have three processes.
After introducing the concept of frameworking, practice needs to be conducted. For
business students, it is possible to jump directly into a work-related topic, however, lower level
students may need easing into the idea by use of more general topics, such as:
• their personal situation six years ago compared to now
• the economic situation in the country five years or ten or fifteen or twenty years ago
compared to now;
• how their parents studied English compared to how they study English now;
• or their choice.
One of the major books written, having ‘frameworking’ as a subject, is that of Paul
Emmerson. His work entitled Business English Frameworks, appeared in 2002 and is
considered to be a useful resource for seeing how frameworking can be exploited in various
business related contexts. What is important to remember when using either such a book or
tailor-made materials to the students’ needs and level is to put the key ideas in to or more big
boxes or circles or pyramids and link them with arrows. The most important things is that the
presentation is clear to the people who are listening or reading it.
It is useless to say that during this process the proper type of language has to be used.
The language to be employed during the process of describing the frames is often tense-related,
so some structural input may be necessary. Taking the first example of the teacher’s profile, the
following sentence could be given as models.
e.g. Peter at 25 years old.
Peter used to be a salesman living in Germany. He received a new car every year and
had a reasonable salary, and so on. – at this presentation Past Tense is used.
Peter now at 41 years old.
860
Peter now is an English teacher and lives in Japan. He drives an old car because he is
very poor, and so on and so forth. – at this presentation Present Tense is used.
The process: Peter studied how to be an English teacher and has been teaching for
17years. He has lived in Japan since March 2002. – at this presentation Simple Past Tense,
Present Perfect Continuous / Present Perfect Simple Tenses are used.
As a conclusion we could say that it is very clear that frameworking can be used in all
types of classes not only in business classes. Its uses are potentially not tied just to the business
class, or even to those students seeking to make presentations. I would argue that the general
English class teacher can exploit the use of frames for everyday purposes. It focuses on visual
clarity and conciseness in language whilst encouraging expansion of that which in on display in
linguistically appropriate language. For teachers interested in finding a means to practice tenses,
it is a particularly quick methodological tool to move from the past into present, and possibly
future tense.
Bibliography:
1. Ellis, M. and C. Johnson – Teaching Business English, Oxford University Press, 1994
2. Emmerson, P. – Business English Frameworks, Cambridge University Press, 2002
3. Celce – Murcia M. – Teaching English as a Second or Foreign Language, Newbury House,
1991
4. Harmer, J. – The Practice of English language Teaching, Longman, 1991
861
L’EMPLOI DES ABRÉVIATIONS DANS LE LANGAGE
ÉCONOMIQUE
LECT. UNIV. DRD. BOGDAN RODICA

Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Oradea, str. Armatei Române nr. 5,
0259-408798, bogdan_r_30@yahoo.com
CATARIG ANDRA-TEODORA
Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Oradea, str. Armatei Române nr. 5,
0259-408798, acatarig@yahoo.fr
Pour ne pas prononcer ou écrire des syntagmes trop longs, on peut utiliser des procédés de
réduction et des phénomènes langagiers tels l’abréviation, les sigles, les acronymes. Dans le langage
économique ces phénomènes ont proliféré au point qu’il est souvent très difficile de les déchiffrer. Dans
cette étude nous présenterons les principales abréviations utilisées dans le langage économique, leur
mode de formation et leurs caractéristiques morphosyntaxiques.
I. L’EMPLOI DES ABRÉVIATIONS: AVANTAGES ET

DÉSAVANTAGES
Dès le XIX-e siècle à nos jours, l’emploi des mots abrégés gagne du terrain et rend
parfois même impossible la compréhension d’un message à cause de cette explosion de sigles,
d’acronymes et de mots réduits dont la signification originale nous échappe souvent. Le procédé
de l’abréviation n’est pourtant pas nouveau, il remonte jusqu’à l’Antiquité. Dans le français
médiéval par exemple, on retrouve déjà quelques abréviations provenant des mots latins : etc. –
et caetera, a.d. – anno Domini, et on peut parler d’un système cohérent des abréviations à partir
du XII-e siècle. De nos jours, dans cette ère de la vitesse et de la transmission rapide des
informations, l’abréviation se développe incessamment à cause du fait que son utilisation
permet à l’homme de gagner de l’espace et du temps (à l’écrit et à l’oral à la fois). Les procédés
linguistiques menant à la formation de nouvelles unités sémantiques sont divers (apocope,
aphérèse, siglaison, acronymie, symbolisation) et le but principal est de raccourcir l’expression
écrite ou orale de manière que le message soit transmis plus aisément et plus rapidement. Il
arrive souvent que ce raccourcissement se produise tout d’abord dans le langage familier, dans
le jargon (qui resserre un groupe spécialisé en introduisant une complicité due au langage) ou
dans l’argot (dans l’intention d’exclure tout étranger au groupe par un langage crypté) et
qu’ensuite, le mot initial devienne un archaïsme (par ex. : vélo[-cipède], cinéma[-tographe],
etc.). Il faut encore noter que l’apprentissage de la langue parlée est bien plus aisé et rapide que
celui de la langue écrite. Cette assertion se vérifie également dans le cas des langages
scientifique et technique, car il existe dans le cerveau humain un module du langage qu’il n’est
possible de connaître qu’à travers la langue parlée (c’est une réalité reconnue par les
scientifiques des sciences cognitives). Le langage économique, comme tout langage scientifique
d’ailleurs, est un terrain favorable à la prolifération des mots abrégés, des sigles et des
acronymes.
I. a. Avantages
Afin de s’exprimer de façon concise et brève, les locuteurs recourent souvent à des
procédés linguistiques qui consistent à abréger les mots et les locutions très longues, qu’on a du
mal à retenir ou à prononcer. Ils visent principalement l’efficacité de l’expression, la concision
et la précision au moment où ils doivent transposer une expérience particulière dans le langage
862
écrit ou oral. Au lieu de dire, par exemple, « une excellente sténo-dactylographe », on préfère la
forme courte « une excellente sténo ».
D’autre part, la réalité linguistique connaît une dynamique intérieure importante.
L’abréviation représente un procédé de renouvellement perpétuel de la langue, elle est souvent
source de création de mots nouveaux.
I.b. Désavantages
En lisant les journaux, surtout les rubriques de politique et d’économie, on peut se
trouver dans l’impossibilité de déchiffrer le message, car le texte est parsemé de sigles, de
symboles et d’acronymes. Prononcer ou écrire la dénomination complète des sociétés, des
partis, des organismes implique de l’effort, les noms étant souvent très longs. L’avantage de la
brièveté est souvent annulé par la difficulté de reconstituer les noms d’origine.
Voici un court article (télégramme) qui rend compte de la difficulté de déchiffrer un
texte de journal :
CCI de Lyon. À Lyon, la CGPME et le GIL Medef se sont entendus pour faire liste
commune pour les prochaines élections à la CCI pour une présidence tournante. (« Les
Echos », 1-2 octobre 2004, p. 6)
De plus, en ce qui concerne les sigles, il arrive qu’un même sigle désigne des réalités
très différentes. Les initiales CA (et le symbole Ca) couvrent des significations différentes et
renvoient à 34 syntagmes (selon le Dictionnaire des acronymes, http://acronymes.info),
employés dans des contextes variés :
• économie – chiffre d’affaires, Conseil d’administration, comptable agréé, Chambre
d’Agriculture, carte d’affaires (en anglais : Consumers’ Association, Credentials
Administration, Chartered Accountant, Certification Authority)
• domaine juridique – certificat d’autorisation
• géographie – Canada, Californie, Central America (angl.)
• médicine – Cardiac Arrest (angl.), arrêt cardiaque
• chimie – Calcium, Cellulose Acetate
• domaine militaire – Corps d’armée
• organisations – Club Automobile, Cocaïnomanes Anonymes
• abréviation de « circa »
II. DÉFINIR L’ABRÉVIATION
Le terme abréviation prend sa racine dans le mot latin « brevis », qui signifie « court ».
L’abréviation est donc le raccourcissement d’un mot ou d’un groupe de mots, représentés alors
par une lettre ou un groupe de lettres issus de ces mots. L’abréviation consiste toujours en une
suppression plus ou moins importante (voir www.fr.wikipedia.org). Un signe graphique de
l’abréviation est le point abréviatif, qui ne se confond pas avec le point de fin de phrase, mais il
manque dans certains cas : on peut supprimer les lettres finales (toujours avant une voyelle) et
mettre un point abréviatif : traduction = trad. ; on peut supprimer les lettres intérieures et, dans
ce cas, il n’y a pas de point abréviatif : toujours = tjrs ; on garde seulement la première lettre et
l’abréviation prend un point abréviatif : page = p.
Louis-Jean Calvet (1980 : 7) définit l’abréviation comme un mot raccourci, soit qu’on
n’en garde que le début (prof, métro, ciné) et dans ce cas elle est orale, soit qu’on en garde la
lettre initiale, les premières lettres ou l’initiale et la finale (h pour heure, sec pour seconde, gl
pour général).
Soulignant le besoin d’espace (surtout à l’écrit) et de temps (surtout à l’oral), Le Petit
Robert nous offre la définition suivante : l’abréviation est un retranchement de lettres dans un
mot ou de mots dans une phrase pour écrire plus vite ou prendre moins de place (1993 : 8).
« Le Bon Usage » distingue deux procédés différents :
• L’abréviation est un procédé graphique consistant à écrire un mot en n’utilisant
qu’une partie de ses lettres : M. pour Monsieur (Grevisse, 1988 : 149). La forme
abrégée se prononce comme le mot dont elle dérive.
863
• La réduction est un phénomène lexical qui donne naissance à un mot nouveau :
métro < métropolitain.
III. PROCÉDÉS LINGUISTIQUES D’ABRÉVIATION
Dans sa dynamique intérieure, la langue est continuellement modifiée, elle évolue
constamment. Il existe plusieurs modalités d’abréger un mot ou un groupe de mots, dont les plus
courantes sont la siglaison et l’acronymie. Selon Louis-Jean Calvet, deux procédés de création
aboutissent à trois types de créations: à l’oral, le procédé d’abrègement mène à l’abréviation et
à l’acronyme, alors qu’à l’écrit, le procédé de siglaison mène au sigle.
III. a. L’abréviation par APOCOPE :
L’apocope consiste dans l’amputation d’un ou plusieurs phonèmes en fin d’un mot.
Cette coupure abréviative finale, nommée apocope, est justement le contraire de l’aphérèse.
Exemples : manif (-estation), sympa (-thique), labo (-ratoire), radio (-phonie), taxi (-
mètre), sténo (-dactylographe), macro ou micro (-économie), prof (-esseur) dans le langage des
étudiants.
Les noms propres sont à leur tour abrégés par apocope: Fred (Frédéric), Alex
(Alexandre).
III. b. L’abréviation par APHÉRÈSE :

L’aphérèse est l’abréviation d’un mot par retranchement du début. Elle entraîne un
changement phonétique à cause de la suppression d’un ou de plusieurs phonèmes en début d’un
mot. Ce procédé linguistique d’abréviation est assez rare. On préfère l’apocope.
Exemples : pitaine (le capitaine), Ricains (les Américains), net (le réseau Internet),
copie (télécopie), Colette (Nicolette).
III. c. L’ACRONYMIE
Il s’agit d’un autre procédé linguistique qui contribue à l’enrichissement du vocabulaire
(surtout celui spécialisé) par la formation de mots nouveaux, à partir des lettres initiales de
plusieurs mots. L’acronyme est pratiquement un sigle, il est constitué de la/les première/s
lettre/s de plusieurs mots. Toutefois, il forme en lui-même une expression complexe et se
prononce comme un seul mot :
Exemples : Cedex (Courrier d’entreprise à distribution exceptionnelle) ; Radar (Radio
Detecting and Ranging) ; Reér (Régime enregistré d’épargne-retraite) ; Cégep (Collège
d’enseignement général et professionnel) ; PIB (produit intérieur brut) ; direlatex (direction des
relations extérieures) ; Internet (International Network) ; OTAN (Organisation du Traité de
l’Atlantique Nord) ; UNESCO (qui désigne en anglais l’Organisation des Nations unies pour
l’éducation, la science et la culture).
III. d. LA SIGLAISON
La siglaison est la dénomination d’une réalité par un sigle, et éventuellement création
de dérivés à partir de ce sigle. Le sigle est une abréviation constituée de la première lettre de
plusieurs mots. Il s’agit surtout de mots fréquemment employés. De nos jours, on a tendance à
omettre les points abréviatifs.
Exemples : PME = petite et moyenne entreprise ; FMI = Fonds monétaire international ;
C.G.T. = Confédération Générale du Travail ; S.N.C.F. = Société Nationale des Chemins (de
fer) Français ; HLM = habitation à loyer modéré ; ISBN = International Standard Book Number.
III. d. 1. Caractéristiques morpho-syntaxiques des sigles
A. Le sigle peut être introduit dans le discours par un prédéterminant :
− Créé par la loi du 25 juillet 1994, le compte épargne-temps (CET), qui connaît avec
la loi sur les 35 heures une nouvelle jeunesse, permet aux salariés de se constituer
un capital temps en économisant des jours de congé, dont ils pourront avoir la
jouissance dans le futur. […] Le CET fait d’ailleurs partie prenante de la plupart des
864
conventions, ou accords conclus, dans le cadre des 35 heures. (« La Tribune », 3
avril 2001, p. 33) ;
ou bien il peut fonctionner sans déterminant :
− Les représentants des trois partis ont demandé à l’Alliance d'accepter le soutien
d’un gouvernement de la coalition PSD-PUR-UDMR, motivant cela par le besoin
de stabilité politique.
(http://www.j-habite-en-roumanie.com/Articles/dec04/art1216.htm)
Le sigle apparaît donc comme appartenant à la classe des noms ou à celle des adjectifs
et il peut avoir les fonctions de ces classes de mots. Il paraît que dans toutes les langues la
source du sigle est un syntagme nominal :
NATO – North Atlantic Treaty Organization
CGIL – Confederazione Generale Italiana del Lavoro
PIB – Produit intérieur brut
B. L’élision
En français l’article singulier s’élide devant une voyelle initiale ou un h muet :
l’entreprise, l’hôtel. Dans le cas des sigles, une consonne initiale écrite peut correspondre à une
voyelle sur le plan phonique. Louis-Jean Calvet (1980 : 95) distingue deux cas :
Si le sigle graphique commence par une voyelle, qu’il soit prononcé lettre à lettre
(O.N.U.) ou comme un mot (Unesco), le sigle se comporte comme un autre substantif et l’article
s’élide. On prononce l’Unesco.
Si le sigle prononcé lettre à lettre commence graphiquement par une consonne dont le
nom commence par une voyelle : F, H, L, M, N, R, S, X (S.N.C.F.) l’article ne l’élide pas (la
S.N.C.F.), à l’exception de H.L.M. qui peut apparaître sous la forme l’H.L.M.
C. Le genre des sigles
En règle générale, le sigle prend le genre du premier mot de sa source :
− FEOGA (m.) – Fonds européen d’orientation et de garantie agricoles
− OCDE (f.) - Organisation de coopération et de développement économiques
La seule exception est constituée par le sigle H.L.M., considéré comme masculin, alors
qu’il est formé à partir du mot féminin habitation. Aujourd’hui, la pratique de la langue accepte
les deux genres.
Dans le cas des sigles étrangers, s’ils proviennent de l’italien ou de l’espagnol ils
conservent le genre de la langue d’origine :
− CGIL – Confederazione (confédération) Generale Italiana del Lavoro
En revanche, les sigles anglais sont le plus souvent au neutre, genre inexistant en
français. C’est pourquoi en français on donne le genre en fonction de l’équivalent français du
mot central : le F.B.I (bureau).
D. Le pluriel des sigles
Les sigles sont invariables lorsqu’ils sont en capitales :
Les PME, en tout cas les plus petites, freinent le pas. (« La Tribune », 3 avril 2001, p.
33)
Ils prennent la marque du pluriel lorsqu’ils sont écrits comme des noms communs : les
radars.
Lorsque le sigle est utilisé comme adjectif, il ne reprend pas le statut morphologique de
l’épithète et il ne prend pas la marque du féminin ou celle du pluriel :
− une déléguée CFDT
− normes comptables internationales IFRS (International Financial Reporting
Standards)
III. d. 2. Suffixation, préfixation
La preuve de l’intégration dans la langue d’un mot étranger est la possibilité de former
des dérivations : budget – budgétaire. Il s’agit du phénomène de l’intégration dérivationnelle.
Louis-Jean Calvet considère que le passage de l’écrit vers l’oral peut être vu comme une
forme d’emprunt. Il existe des sigles dont on peut obtenir des dérivés par adjonction d’un
865
suffixe : C.G.T. – cégétiste. Les suffixes les plus fréquents sont -isme et - iste. Quant à la
préfixation, elle est possible, mais rarement employée : manifestation anti-PS.
III. d. 3. Homonymie, synonymie
Les cas d’homonymie ont été assez rares au début. Actuellement un même sigle peut
renvoyer à plusieurs organismes différents:
− C.G.T. – Confédération Générale du Travail / Compagnie Générale
Transatlantique.
Il arrive parfois qu’un sigle soit synonyme d’un autre :
− U.S.A. = E.U.
III. e. LA SYMBOLISATION
Un symbole est une abréviation conventionnelle. Les symboles ne prennent pas de
point abréviatif, ni de marque de pluriel.
Exemples : mètre = m ; gramme = g ; euro = €
IV. LES SIGLES DANS LE LANGAGE ÉCONOMIQUE
Dans tous les journaux économiques, l’emploi massif des sigles pose des problèmes aux
lecteurs, car seulement les initiés aboutissent à la compréhension des articles dans lesquels les
lettres en majuscule abondent et la récupération de leur signification semble une aventure. En
règle générale, la signification d’un sigle, d’un acronyme ou d’une abréviation doit être
explicitée lors de leur première occurrence dans le texte ou dans chaque page. Un sigle employé
pour la première fois dans un texte doit être précédé de toute sa désignation :
Ce site est le fruit d’un partenariat unique entre la Chambre de Commerce et
d’Industrie de Paris (CCIP) et deux universités de la région parisienne.
Souvent les sigles provenant de syntagmes français et anglais coexistent dans les
journaux et revues de spécialité :
− ANPE – Agence nationale pour l’emploi
− EEE – Espace économique européen
− Pibor – taux d’intérêt interbancaire offert à Paris (Paris inter-bank offered rate).
L’équivalent français de ce sigle (TIOP) est rarement utilisé.
− TRIM – Trade Related Investment Measures – « mesures concernant les
investissements et liées au commerce »
− UNESCO – acronyme anglais de l’Organisation des Nations unies pour l’éducation,
la science et la culture : United Nations Educational, Scientific and Cultural
Organization.
Malheureusement, il est rare que le sigle soit explicité. D’autre part, à force d’être
fréquemment employés, certains sigles sont devenus familiers à l’opinion publique :
François Hollande a aussi multiplié les propositions sur le budget, le plan Borloo, la
décentralisation, en mettant au premier rang de ses revendications le rétablissement du
mécanisme de la TIPP flottante, pour amortir la flambée du prix du pétrole. (« Les Echos », 1-2
octobre 2004, p. 4)
En revanche on peut trouver le nom de divers organismes, sociétés, commissions etc.
avec l’indication du sigle entre parenthèses:
[…] la direction générale de la concurrence, de la consommation et de la répression
des fraudes (DGCCRF) livre des chiffres au 24 septembre tout aussi encourageants. (« Les
Echos », 1-2 octobre 2004, p. 17)
La modification, qui est d’ordre législatif, pourrait être introduite dans le cadre de la
discussion du projet de loi énergie (PLOE). (« Les Echos », 1-2 octobre 2004, p. 20)
V. CONCLUSION
L’emploi des abréviations à l’oral et à l’écrit offre l’avantage de la brièveté et de la
concision d’un message. Les informations dans le milieu économique peuvent être transmises
plus aisément et plus rapidement en se servant des abréviations. De plus, la pratique de la
866
troncation des mots et du retranchement des lettres et des syllabes dans un mot ou dans un
syntagme contribue à la création de mots nouveaux et à l’enrichissement du lexique. Ces
avantages sont pourtant contrecarrés par les difficultés qu’entraîne une lecture d’un texte
économique parsemé de sigles, acronymes ou abréviations, dont on ne peut pas rétablir la
signification initiale. En guise de conclusion, on peut affirmer qu’il faudra faire attention à
l’emploi des abréviations, afin de ne pas sacrifier la compréhension des messages. Le langage
économique, tel qu’il est utilisé dans les journaux et revues de spécialité est saturé
d’abréviations.
Bibliographie:
1. «Bien écrire et parler juste. Guide pratique d’expression et de communication», Sélection de
Reader’s Digest, Paris, 1987.
2. Brăescu I., Saraş M. – « Gramatica limbii franceze moderne », Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1964.
3. Calvet J.-L. – « Les sigles », PUF, Paris, 1980.
4. Grevisse M. – « Le bon usage », 12e éd., Duculot, Paris, 1988.
5. « Le Nouveau Petit Robert », Paris, 1993.
6. Piriou J.-P. - « Lexique des sciences économiques et sociales », Éds. La Découverte, Paris,
1996.
7. « Les Echos », 1-2 octobre 2004.
8. « La Tribune », 3 avril 2001.
9. http://www.mife90.org/cite/lexique/
10. http://www.fr.wikipedia.org/
11. http://acronymes.info/
LISTE DES PRINCIPALES ABRÉVIATIONS
ACOSS – Agence centrale des organismes de sécurité sociale

AELE – Association européenne de libre-échange
AID – Association internationale pour le développement
AMF – Autorité des marchés financiers
ANPE – Agence nationale pour l’emploi
ANSEA – Association des nations du Sud-Est asiatique (ASEAN en anglais)
ASSEDIC – Association pour l'emploi dans l’industrie et le commerce
BERD – Banque européenne pour la reconstruction et le développement de l’Europe de
l’Est
BIRD – Banque internationale pour la reconstruction et le développement / Banque
mondiale
BRI – Banque des règlements internationaux
BTS – Brevet de technicien supérieur
CAF – (CIF en anglais)
CCI – Chambre de Commerce et d’Industrie
CEE – Communauté économique européenne
CDD – Contrat de travail à durée déterminée
CDI – Contrat de travail à durée indéterminée
CEI – Communauté des États indépendants
CFDT – Confédération française démocratique du travail
CGPME – Confédération générale des petites et moyennes entreprises et du patronat
réel
CGT – Confédération Générale du Travail
CHSCT – Le comité d’hygiène, de sécurité et des conditions du travail
CNIL – Commission nationale de l’informatique et des libertés
CNUCED – Conférence des Nations unies pour le commerce et le développement
COB – Commission des opérations de bourse
867
CSG – Contribution sociale généralisée
DADS – Déclaration annuelle des données sociales
DECF – Diplôme d’Études Comptables et Financières
DESCF – Diplôme d’Études Supérieures Comptables et Financières
DESS – Diplôme d’Études Supérieures Spécialisées
DPESCF – Diplôme préparatoire aux Études Comptables et Financières
DTS – Droits de tirage spéciaux
DUT – Diplôme Universitaire de Technologie
EBE – excédent brut d’exploitation
EDF – Électricité de France
EEE – Espace économique européen
ENF – entreprises non financières
FAB – franco à bord (FOB en anglais)
FBCF – formation brute de capital fixe
FEOGA – Fonds européen d’orientation et de garantie agricoles
FMI – Fonds monétaire international
GATT – Accord général sur les tarifs douaniers et le commerce
GDF – Gaz de France
GIE – Groupement d’intérêt économique
HT – Hors Taxe
IDE – Investissement direct à l’étranger
IDH – indicateur du développement humain
IME – Institut monétaire européen
INED – Institut national d’études démographiques
INSEE – Institut national de la statistique et des études économiques
IUT – Institut Universitaire de Technologie
MATIF – Marché à terme international de France
MEDEF – Mouvement des entreprises de France
MONEP – Marché des options négociables de Paris
MSG – maîtrise de sciences de gestion
MST – maîtrise de sciences et techniques
NCM – Négociations commerciales multilatérales
NPI – nouveaux pays industriels
OCDE – Organisation de coopération et de développement économiques
OFCE – Observatoire français des conjonctures économiques
OIT – Organisation internationale du travail
OMC – Organisation mondiale du commerce
OMS – Organisation mondiale de la santé
ONG – Organisations non gouvernementales
OPA – Offre publique d’achat
OPE – Offre publique d’échange
OPEP – Organisation des pays exportateurs de pétrole
OPV – Offre publique de vente
OTAN – Organisation du traité de l’Atlantique nord (NATO en anglais)
PAC – politique agricole commune
P.D.G. = président-directeur général
PJ – Pièces Jointes
PIB – Produit intérieur brut
PMA – pays les moins avancés
PME – Petites et moyennes entreprises
PNB – Produit national brut
PNUD – Programme des Nations unies pour le développement
PV – Procès-verbal
RES – reprise d’une entreprise pas ses salariés
868
RIB – Relevé d’identité bancaire
RMI – Revenu minimum d’insertion
RNB – Revenu national brut
RNBD – Revenu national brut disponible
SA – Société anonyme
SARL – Société à responsabilité limitée
SEBC – Système européen de banques centrales
SCMC – Société de Compensation des Marchés Conditionnels
SICAV – Société d’investissement à capital variable
SME – Système monétaire européen
SMI – Système monétaire international
SMIC – Salaire minimum interprofessionnel de croissance
SMIG – Salaire minimum interprofessionnel garanti
SNCF – Société Nationale des Chemins de Fer Français
SQS – sociétés et quasi-sociétés
SSII – Société de services et d’ingénierie informatique
TBB – Taux de base bancaire
TCAM – Taux de croissance annuel moyen
TES – Tableau des entrées-sorties
TEE – Tableau économique d’ensemble
TIPP – Taxe intérieure sur les produits pétroliers
TTC – Toute taxe comprise
TVA – Taxe sur la valeur ajoutée
UE – Union européenne
UEM – Union économique et monétaire
UNEDIC – Union nationale pour l’emploi dans l’industrie et le commerce
URSSAF – Union de recouvrement des cotisations de la Sécurité sociale et des
allocations familiales
VRP – Voyageur représentant placier (représentant de commerce)
869
LIVING WITH BUSINESS ENGLISH LANGUAGE
ASIST. UNIV. DRD. MONICA SIM

Str. Armatei Romana Nr. 3-5 Oradea, Bihor
Tel. O259-407408, e-mail arianasim@k.ro
Business English has become a very familiar phrase exactly because English has become a
lingua franca, a very handy way of communicating between business persons. This fact has brought along
the need for present students – the prospective business persons - to become aware of the importance of
this language and especially of this specialised vocabulary so as to get the best deal possible.
English is already Europe's lingua franca and it's time for politicians and educators to
acknowledge this many argue. English is particularly suitable as a lingua franca because of its
functional flexibility and spread across the world, and because English is already "de-nativised"
to a large extent: the global number of non-native speakers is now substantially larger than its
native speakers (about 4:1). English is no longer "owned" by its native speakers because
acculturation and nativisation processes have produced a remarkable diversification of the
English language into many non-native varieties. English as a lingua franca is nothing more
than a useful tool: it is a "language for communication", a medium that is given substance with
the different national, regional, local and individual cultural identities its speakers bring to it.
And because of the variety of functional uses of global English, English has also a great
potential for promoting international understanding.
The advance of English as the result of globalisation reflects American commercial,
political and military might, and the impact of Hollywood, CNN and McDonald's. The British
have always been keen to capitalise on English as a strategic and commercial asset. In reality
English is no longer a foreign language in several states. It is widely used internally in many
fields, and increasingly as the corporate language of big business. It is a fact of working and
social life for many EU citizens.
Many who teach business communication observe gradual changes in Standard English.
As any other language English changes through contact with other languages and through
several other well-understood avenues of language evolution, such as compounding, adding
affixes, functional shift, coinage, and so on. As the third millennium begins, new factors are
converging to influence Standard English: work environments are becoming more richly
intercultural, international business is using English increasingly as a global language of
business.
But what is Standard English, and what is the place of Standard English in teaching
business communication in contexts that are more and more international? How, as teachers, do
we make our peace with the multiple, competing standards and values affecting what is
“acceptable English”? These questions trouble us in part because business persons approve of
others’ use of English depending on their view of what English is and what it’s supposed to be
used for. Most business persons say that they expect people who work for them to be highly
competent in Standard English. It seems a simple issue to these business persons. To teachers it
is far from simple.
The field is huge, containing a multiplicity of perspectives from which English for
business can be studied. Some include descriptive linguistics, pragmatics, sociolinguistics,
870
psycholinguistics, social psychology of language etc. Psycholinguistics, for example, is the
study of how languages are learned, remembered, and used, and of how linguistic variables
influence human behavior. Pragmatics is an important lens for studying English for business.
Business persons, like many others, tend to take a purist’s attitude when they perceive
language errors. They are usually not pleased to notice ways in which the English of their
younger employees and new hires differs from their own. If variation occurs in domestic
workplaces, even more variation occurs where English is used as a second or a common
language.
For business and other international purposes, a core of English has to remain
understandable to all English users. But England, the U.S., and Australia do not own English.
No one nation or culture is in charge of English now.
English in its rich variety of uses and kinds is not a concern of many of our students,
nor is it a concern of most business persons, even those who seek to do business internationally.
If they have studied a foreign language, they might have an inkling of different worldviews and
cultures, but they rarely become fully fluent in both language and culture of the second
language. Instead, invited to use English abroad, they tend to feel complacent and therefore may
be blind to linguistic and cultural interference.
The business public and many educators think of Standard English as “good English”
and English that varies from it as “bad English.” It’s fairly easy to learn a little English. The
grammar of English is simpler than that of many other languages. (But its vocabulary is
enormous and its spelling, because of its voluminous borrowings from other languages, is
irregular.) M. H. Heim of UCLA, professor of Slavic literatures and a professional translator
with about ten languages, is quoted as saying “English is much easier to learn poorly and to
communicate in poorly than any other language. I’m sure that if Hungary were the leader of the
world, Hungarian would not be the world language. To communicate on a day-to-day basis – to
order a meal, to book a room – there’s no language as simple as English” (Wallraff, 2000).For
optimal communication, two business communicators need strong mastery of linguistic parity in
a common language. Internationally, optimal conditions are rare. A translator is helpful but not
always available or affordable – and not all are equally qualified and impartial. A few business
people become fluent in one or more additional languages deliberately for business purposes.
English as a world language, just through use, will probably employ a limited lexicon
and fairly uncomplicated grammatical structures.
Ideally, international business requires “a particularly sophisticated mastery of the

subtleties and nuances of the target language.” (Vande Berg, 1997, p. 17). But many business
people don’t care. The everyday speech acts of business are complex. They include everything
from informing to negotiating to evaluating performance. In daily business we persuade, solve
problems, build relationships, give and solicit feedback, listen, create contracts, give
instructions, motivate, manage conflict, and exchange routine information. Internationally,
people routinely do many of these things by using a limited vocabulary and choosing
uncomplicated structures.
Bringing business English into the classroom
Try to imagine the scenes: a Finnish scientist coming to Vienna for a conference on
human genetics; an Italian designer negotiating with prospective clients in Stockholm; a Polish
tourist chatting with a local bus-driver in Crete: they all communicate successfully in "English",
but which "English"? Well, chances are that it is not the language you hear in chat shows and
soaps on British or American television, but rather a range of "Englishes", with enough of a
common core so as to make it viable as a means of communication.
871
For business purposes, much depends on a core of language remaining intelligible to all
speakers of English. But language does not grow by anyone’s organized plans; it just grows.
How then do we respond to a need to teach in a world where the English of business is
changing? Here are some suggestions will give us at least a start.
• For our own development as teachers, we should become increasingly aware of the
reasons why L2 English learners experience the problems they do – of the sources of
interference. We can read published scholarship on TOEFL and ESL, and we can read more of
the work of other nations’ influential writers, either in the Englishes they use, or in translation if
they do not write in English, or in the original languages where we are able. More awareness
will allow us to intervene more intelligently.
Here are some features often regarded, and taught, as particularly "typical" of (native)
English. Aiming at communicating as a business person, in a variety of interactions such as
casual conversations and academic discussions, no major disruptions in communication
happened when speakers (students) committed one or more of the following deadly
"grammatical sins":
• using the same form for all present tense verbs, as in 'you look very sad' and 'he
look very sad'
• not putting a definite or indefinite article in front of nouns, as in "our countries have
signed agreement about this"
• treating "who" and "which" as interchangeable relative pronouns, as in "the picture
who" or "a person which"
• using just the verb stem in constructions such as "I look forward to see you
tomorrow"
• using "isn't it?" as a universal tag question (i.e. instead of "haven't they?" and
"shouldn't he?"), as in "They've finished their dinner now, isn't it?".
These characteristics, it will be noted, are described in a neutral way here, ie we are not
talking about "dropping the third person -s" or "leaving out the -ing ending of the gerund", but
this is not the way these "mistakes" are usually treated in English classrooms around Europe. As
many teachers of English as a foreign language will know, the time and effort spent on such
features as the "third person -s", the use of articles and the "gerund" is often considerable, and
nevertheless many learners still fail to use them "correctly" after years of instruction, especially
in spontaneous speech.
• The point is that it is crucial for English language teaching to focus on contexts of
use that are relevant to speakers of English. In particular, descriptions of spoken
English offered to these learners should not be grounded in British or American
uses of English only. In this respect it is disappointing that so-called "authentic"
materials offered to learners continue to be based only on corpora of native speaker
use.
• We should watch the changes in Standard English and refrain from making
automatic judgments of those who do not use it exactly as we might.
• For people doing business abroad we should urge more understanding of linguistic
and cultural differences. Language researchers say native speakers of English are
already outnumbered by second-language and foreign-language speakers of
English, and will be more heavily outnumbered as time goes on. If we want to be
well prepared players in tomorrow’s business, looking beyond the lens of the
domestic world view will be essential.
The point is that it is crucial for English language teaching to focus on contexts of use
that are relevant to speakers of English. In particular, descriptions of spoken English offered to
these learners should not be grounded in British or American uses of English only.
In this respect it is disappointing that so-called "authentic" materials offered to learners
continue to be based only on corpora of native speaker use. Learners (along with all other
learners of English as an International Language) need descriptions drawn from interactions
between non-native speakers in the contexts in which they, too, will later participate. To some,
872
our proposal may seem to be a recipe for "permissiveness" and decline in "standards". But what
we are essentially seeking to do is to carry through the implications of the fact that English is an
international language and as such no longer the preserve of its native speakers.
• As we learn more about what kinds of English are used between L2 English
speakers in business, we should take a lesson from the extra efforts at active
listening, encoding, and decoding that the speakers exhibit. Motivated by the same
profit motive emphasized in all business curricula, they try very hard to adapt their
own English to something familiar to the other. When we teach listening, some
examples from international English could be used to illustrate problems and
solutions.
• We should watch the changes in Standard English and refrain from making
automatic judgments of those who do not use it exactly as we might.
• For people doing business abroad we should urge more understanding of linguistic
and cultural differences. Language researchers say native speakers of English are
already outnumbered by second-language and foreign-language speakers of
English, and will be more heavily outnumbered as time goes on. If we want to be
well prepared players in tomorrow’s business, looking beyond the lens of the
domestic world view will be essential.
One source wrote, “You can’t use a new language unless you change the consciousness
that is tied to the old one, unless you stretch beyond the circle of grammar and dictionary, out of
the old world and into a new one’ that is why it is very important to be aware of the act of
learning not only a new language but also a new specialised language.
Bibliography:
1. Dennet J.J., “World language status does not ensure world class usage”, IEEE Transactions
on Professional Communication,March 1992, 35(1),p.13 ;
2. Gilsdorf J., “Standard Englishes and World Englishes. Journal of Business
Communication”, 2002, July 3, pp.364-378;
3. Vande Berg, C.K. “Corporate versus academic perceptions of the need for language
fluency.”Journal of Language for Interational Business, 1997, 8(2), 16-21;
4. Wallraff S., “What global language?”, Atlantic Monthly Online, 2002, Available:
http//www.theatlantic.com;
873
DIRECT AND INDIRECT LANGUAGE - PATTERNS OF
MULTICULTURAL BUSINESS BEHAVIOUR
ASIST. UNIV. DRD. MONICA SIM

Str. Armatei Romana Nr. 3-5 Oradea, Bihor
Tel. O259-407408, e-mail arianasim@k.ro
If a man be gracious and courteous to strangers, it shows he is a citizen of the world, and that
his heart is no island cut off from other lands, but a continent that joins them. - Sir Francis Bacon
This paper aims at discussing some Iron Rules in International Business, rules expressed both
directly by means of spoken language and indirectly by gestures and mimics. Cultural awareness is
essential when meeting foreigners and, moreover when doing business abroad and trying to make the best
deal.
Do we expect other cultures to adopt our customs or are we willing to adopt theirs? This
might translate to how business or even foreign relations are to be conducted. Do we
compromise or force other people to deal only on our terms? We may not have time to hear a
language, but taking time to learn the "signals" is a powerful communicator.
As the global village continues to shrink and cultures collide, it is essential for all of us
to become more sensitive, more aware, and more observant to the multiple motions, gestures,
and body language that surround us each day. And as many of us cross over cultural borders, it
would be fitting for us to respect, learn, and understand more about the effective, yet powerful
"silent language" of gestures.
The Body Language of Business-Indirect Language
People all over the world use their hands, heads, and bodies to communicate
expressively. Without gestures, our world would be static and colourless. The social
anthropologist Edward T. Hall claims 60 percent of all our communication is nonverbal. In that
case, how can we possibly communicate with one another without gestures?
Gestures and body language communicate as effectively as words- maybe even more
effectively. We use gestures daily, almost instinctively, from beckoning to a waiter, or
punctuating a business presentation with visual signals to airport ground attendants guiding an
airline pilot into the jetway or a parent using a whole dictionary of gestures to teach (or preach
to) a child.
According to Roger G. Axtell, there is a gesture called the "ultimate gesture" that
carries certain characteristics unlike any other single gestures. First, this "ultimate gestures" is
known everywhere in the world. It is absolutely universal; second, it is rarely, if ever,
misunderstood. Primitive tribes and world leaders alike know and use this gesture. Third,
scientists believe this particular gesture actually releases chemicals called endorphins into the
system creating a feeling of euphoria. Fourth, as you travel around the world, this gesture may
help you slip out of difficult situations. But what is this singular signal, this miracle of all
gestures? It is quite simply, the smile. And Roger G. Axtell advises us to use it freely, use it
often in all sort of circumstances - that of business included.
If you always begin with a smile, part of the work has already been done. In addition, if
you master the managerial skills that are needed by the year 2000 as Brent R. Rubens mention
them, your success is almost guaranteed.
874
1. RESPECT: This means the capability of demonstrating respect in whichever way a
specific culture requires: respect for age, respect in manner of speech, respect with eye contact,
respect with hand or body gestures, respect for personal privacy, and so on.
2. TOLERATING AMBIGUITY: This refers to the skill of reacting positively to new,
different, and at times, unpredictable situations.
3. RELATING TO PEOPLE: This means placing the management of people on an
equal level with "getting the job done." Too often, American managers are totally result-
oriented without sensitivity to the " people ingredient."
4. BEING NON JUDGEMENTAL: This is the ability to withhold judgment until all
information is accumulated.
5. PERSONALISING ONE'S OBSERVATION: This is the skill of recognising that
each person sees the world from his or her own platform of observations.
6. EMPATHY: This skill, the ability to place yourself in another person's shoes, is on of
the higher level skills in intercultural relationships.
7. PERSISTENCE: This is the companion word to "patience." Both are firm
requirements in dealing with people from other societies around the world.
In International Business there are two Iron Rules. The first one: the Seller Is Expected
to Adapt to the Buyer. The buyer in an international transaction is in the fortunate position of
being able to largely ignore cultural differences. (Unless of course he or she wants to negotiate
the best deal possible!)
What if you are not involved in exports. Suppose you are traveling abroad to negotiate a
joint-venture agreement, an acquisition or a perhaps a strategic alliance? Now who is expected
to do the adapting? That is where the second Iron Rule comes into play: In International
Business the Visitor Is Expected to Observe Local Customs.
Is this just another way of saying, "When in Rome, do as the Romans do?" No.
Actually, the idea is not to mimic or copy local behavior. Instead, just be yourself. But of course
'being yourself' should include being aware of local sensitivities and generally honouring local
customs, habits and traditions. In order to be able to follow the two Iron Rules one should know
some things about the patterns of cross-cultural business behaviour.
Deal-Focus vs. Relationship-Focus
This is the 'Great Divide' between business cultures. Deal-focused people are
fundamentally task-oriented while relationship-focused folks are more people-oriented.
Conflicts arise when deal-focused marketers try to do business with prospects from
relationship-focused markets. Many relationship focus people find deal focus types pushy,
aggressive and offensively blunt. In return deal focus types often consider their relationship
focus counterparts vague and inscrutable. Relationship-focused cultures make up the vast
majority of the world's markets. The Arab world, Africa, Latin America and most countries of
the Asia/Pacific region are strongly relationship-focused cultures. That is, they are markets
where business people get things done through intricate networks of personal contacts.
Relationship focus people prefer to deal with family, friends and persons or groups well
known to them - people who can be trusted. They are uncomfortable doing business with
strangers, especially strangers who also happen to be foreigners.
In contrast, the deal-focused approach is common in only a small part of the world.
Strongly deal focus cultures are found mainly in northern Europe, North America, Australia and
New Zealand, where people are relatively open to doing business with strangers.
A third group of cultures falls somewhere in between. Most southern and eastern
Europeans tend to take a moderately deal-focused approach, as do increasing numbers of Hong
Kongers and Singaporeans.
875
Informal vs. Formal Cultures
Problems occur when informal business travelers from relatively egalitarian cultures
meet more formal counterparts from hierarchical societies. Breezy informality offends high-
status people from hierarchical cultures just as the status-consciousness of formal people may
offend the egalitarian sensibilities of informal ones.
Rigid- Time vs. Fluid- Time Cultures
One group of the world's societies worships the clock. The other group is more relaxed
about time and scheduling, focusing instead on the people around them.
Conflict arises because some rigid-time visitors regard their fluid-time brothers and
sisters as lazy, undisciplined and rude while the latter often regard the former as arrogant people
enslaved by arbitrary deadlines.
Expressive vs. Reserved Cultures
Expressive people communicate in radically different ways from their more reserved
counterparts. This is true whether they are communicating verbally, paraverbally or
nonverbally. The confusion that results from these differences repeatedly spoils our best efforts
to market, sell, source, negotiate or manage people across cultures.
Why? Because of course business communication is simply a specialized form of
communicating. And the expressive/reserved split creates a communication gap that can be
difficult to close.
Language Encodes Cultural Activity
Implicit in words is the culture of those who use them. The various cultures of the L2
speakers are potentially different sets of frames of reference for many of those words. When
people from different cultures use an English word both recognize, the English word often
carries different assumptions underlying the meaning and sometimes an entirely different
meaning. This can be the case even with the most common words. Take, for example, the word
"guest," which is used in the hospitality industry to mean a paying customer. This sense of the
word is not old, and its more widely understood meaning definitely does not include payment.
To illustrate further, try to imagine the stereotypes that interfere with Americans' and
Russians' efforts to communicate internationally focusing on the different meanings and values
given to, and assumptions underlying, such words as "competition," "the state," "plan,"
"individual rights," and "economic priority." If an American and a Russian speaker each do not
probe in order to learn how the other understands these terms, wrong assumptions are likely to
cause problems. Then too the two cultures have different styles and expectations for a
discussion requiring problem-solving, the Russian style being much more aggressive than the
American. The words chosen by Americans might seem weak to the Russians. Words chosen on
each side to express politeness, or humor, or doubt, might not translate at all well, either.
We know that "the map is not the territory"(Hayakawa, 1948, pp. 15-18). We are not so
conscious that the territory of one user of English might not be the territory of another, and our
students might be even less aware than we are. Consider a few more examples of this sometime
or approximate or nonexistent commonality:
* What does "should" mean, in a sentence like "You should arrive by 6 p.m."?
Obligation? Moral pressure? Or just likelihood? Our modal auxiliaries can be baffling.
* Another example is saying "We apologize" when one is not necessarily at fault but the
other is displeased. In Japan, the sender apologizes to a displeased receiver. Period. Not to
apologize would be perceived as shirking one's responsibility. In the U.S., if a sender is not at
fault but apologizes, a U.S. receiver tends to infer that the sender has admitted fault and that
something is therefore owed.
876
* Honourifics are essential in the Korean language, and sometimes the fluent English-
speaking Korean people and students a frustration that English is so blunt, so lacking in means
of showing courtesy.
* Different languages - and different Englishes - might not share Americans'
conversation conventions. The topics and styles for small talk in the U.S. might give offense in
France or Japan. To Arabs, U. S. conversation can seem tepid and unenthusiastic. To
Americans, German Swiss sometimes seem brusquely inconsiderate of "face." To Dutch
listeners, Americans can seem too prone to self-promotion, while to Germans, Americans often
sound absurdly optimistic.
* Different Englishes have different ways of hedging, qualifying, softening, joking,
insulting. They have different expectations for when indirection is appropriate - and for what is
perceived as indirect - for what is perceived as friendly/personal/overfamiliar - and for what is
perceived as polite/distant/hostile.
One source wrote, "You can't use a new language unless you change the consciousness
that is tied to the old one, unless you stretch beyond the circle of grammar and dictionary, out of
the old world and into a new one. And Americans are famous for thinking they've got the best
consciousness around" (Agar, 1994, p. 22). International English is a powerful tool for obtaining
the best business outcomes for ourselves and our trading partners and counterparts - if we are
able to understand, acknowledge and transcend our assumptions.
Bibliography:
1. Agar M., - "Language Shock: Understanding the Culture of Conversation", William
Morrow, New York, 1994;
2. Axtell R.E., "Gestures: The Do's and Taboos of Body Language Around the World", John
Willy &Sons, 1991;
3. Beamer L., "Learning Intercultural communication Competence" Journal of Business
Communication, 1992, 29 (3), pp. 283-303;
4. Fliess B., "Better Business Behaviour", OECD Observer, 2001, No. 229, p. 53;
877
SOME DIFFERENCES BETWEEN THE VARIANTS OF
ENGLISH
ASIST. UNIV. MIRABELA POP

Universitatea din Oradea, str. Armatei Române nr.5-8, Oradea, Bihor, Romania, telefon: 0359-
427.099
E-mail: mirabelapop@rdslink.ro
An annual report with its financial statements is perhaps the most important public document a
company issues each year. Normally, the people who read annual reports are mainly interested in what
the figures tell them. When studying such reports, I didn't look at the figures but tried to find out whether
there are differences between the ways the English language is used in them..
One survey of 100 companies engaged in international business revealed that

between 95 and 99 percent of their business documents to other countries are written in
English. Moreover, 59 percent of the respondents reported that the foreign documents they
receive are usually written in English, although they also receive documents written in
Spanish and French. Other languages are rare in international business relations.
Because many international business papers are written in English, North American
firms do not always have to worry about translating their documents. However, even
when both parties write in English, minor interpretation problems do exist because of
different usage of technical terms. These problems do not usually pose a major barrier
to communication, especially if correspondence between the two parties continues and
each gradually learns the terminology of the other.
An annual report with its financial statements is perhaps the most important public
document a company issues each year. Normally, the people who read annual reports (e.g.
shareholders, management, potential investors) are mainly interested in what the figures tell
them. When studying three such reports, we didn't look at the figures but tried to find out
whether there are differences between the ways the English language is used in these reports.
The reports we studied were published by the following companies:
1. International Paper, New York, USA an integrated, world-class paper and forest
products company (referred to as IP in this paper)
2. Arjo Wiggins Appleton PLC., Hampshire, England parent company of one of the
world's largest paper manufacturing and distribution groups (referred to as AWA in
this paper)
3. Valmet Corporation, Helsinki, Finland a multi-national company producing e.g.
paper machinery and process automation systems (referred to as Valmet in this
paper)
All three companies operate in the field of pulp and paper industry or close to it, which
makes it possible to compare the vocabulary used in their reports.
We found it interesting to include a Finnish company in this comparison, to see whether
the English translation of its annual report consistently follows the American or British variant
of English, or whether the translation is a mixture of both. We have grouped the differences I
found in the reports into three categories:
1. General Style of Language
2. Spelling of Words
3. Vocabulary Used
878
1. General Style of Language
We found some stylistic differences in the way the reports are written, some of which
are mentioned here.
IP emphasizes that its message is directed above all to its shareholders. This seems to be
a general tendency of American companies. Titles such as To Our Shareholders and
Shareholder Information are clearly visible in the contents of the annual report. The language of
IP's annual report is simple and concise. Active verb forms are used, which also makes the style
assertive. For example: we honed our business plans, we have driven down costs and IP is
poised for success in the 1990s.
Articles are omitted in front of many words, a surprising feature, but made the reading
fluent. Often IP uses very modern vocabulary, considering the fact that this report is from the
year 1991. Examples: robust economic growth, price levels continue to be under pressure,
competitive edge, customer-driven.
In the AWA report, the language used is more neutral. Passive forms of verbs are used
almost all the time and the sentences are rather long. Example: The rapid recovery in 1994 had
been accentuated by stockbuilding by customers and end-users to pre-empt higher prices and
ensure adequate supplies. The language of the report is matter-of-fact and objectively describes
the external and internal circumstances that had an influence on the Company's financial results.
In Valmet's annual report, the original text was written in Finnish. The English
translation seems to use more articles and noun forms of verbs than the other two reports. Also
passive verb forms are used a lot. Example: This rationalization and the bringing of production
nearer the customer will be continued according to an agreed program. The report uses
American spelling of words (many of the Company's important customers are in the USA), but
there are some exceptions, some of which are mentioned on the next page.
2. Spelling of Words
In the three reports, differences between American and English spelling exist as
expected. Some examples are mentioned below:
• AWA Report IP Report Valmet Report
• Colours Colors
• Favourable Favorable Favorable
• Labour agreements Labor agreements
• Programme Program Program
• Centre Center
• Fibre Fiber Fiber
• Capacity utilisation Capacity utilization Utilize
• Speciality papers Specialty papers Speciality (*)
• Modernisation Modernization
• Authorised Authorized Authorized
• Rationalisation Rationalization Rationalization
• Organisation Organization Organization
• Defence equipment (*)
* As mentioned, Valmet's report uses American spelling. There are exceptions,
however. Both speciality and specialty products are mentioned. Also, defence is spelled
according to Standard British English.
3. Vocabulary Used
AWA's report is titled Annual Review and Summary Financial Statement, whereas the
other two companies call their reports simply Annual Report. AWA refers to its sales or
distribution network merchanting network, whereas the other two companies refer to
distribution networks/businesses. AWA mentions trading conditions, while the other two reports
879
refer to market conditions. IP and Valmet use the word trading only when referring to stock
trading.
The words shares and stock are both used in the reports. Common stock is mentioned,
but the owners are almost always called shareholders. In the Balance Sheet, all three reports use
the term Shareholders' Equity.
In all three reports, market conditions are described using a variety of terms, such as
declining growth and fall in profits (by AWA), erosion of prices (by IP), economic slowdown or
downtrend (by IP) vs. recession (by AWA), or drop (by AWA) vs. decline in demand. As
mentioned, the IP report uses more active verb forms than the others: it drives down costs,
whereas the others talk about cost reduction program(me)s.
When referring to price behavior, AWA's report mentions that prices faltered, whereas
the IP report describes erosion of prices or states that the prices were under pressure. Also, as
AWA puts it, the margins were squeezed. In IP's report, the demand was soft. It seems that the
writers of the reports have found numerous euphemisms for the fact that the companies have
had hard times.
The word provision is normally used in financial statements for an amount reserved for
future expenses, but AWA's report also uses it when referring to investments.
Valmet is the only one of the three using the word personnel. The other two companies
use the word work force (or workforce) or employees. Another word used by Valmet is fiscal
year; whereas the others use the word financial year. Valmet also uses the word revamp when
referring to a major reorganization.
When introducing the directors, AWA's report uses the title chief executive, whereas IP
calls them chief executive officers. AWA also uses the term non-executive director, when
referring to the board members who do not work for AWA. The word directors' emolument
(meaning benefits or compensation) appears in AWA's report, but not in the other reports.
All three reports refer to investments in machineries and manufacturing plants. In IP's
report, the machines are installed, whereas AWA's report refers to commissioning or
decommissioning of equipment. In Valmet's report, a paper machine is inaugurated.
In AWA's report, the plural verb form is used in the sentence: The Board join me in
thanking all. This form is not used by the others.
In IP's report, forests are also called timberlands. IP uses unusual words, like gauging
the customer expectations (instead of measuring), and the word ovenable (instead of oven-
proof) about packaging material.
Each report gives a lot of space to the company's financial figures. In IP's and AWA's
reports, the financial statements follow the GAAP (Generally Accepted Accounting Principles).
Valmet follows the accounting concepts stated in the Fourth and Seventh Directives of the EU.
The terms used are not identical, but the vocabulary is more or less standardized. An example of
different terms used in Statement of Earnings used in IP's report, instead of Income Statement.
The words earnings, profit and results are used in all three reports.
Although language and cultural differences are significant barriers to communication,
these problems can be resolved if people maintain an open mind.
Bibliography:
1. Appleton, A.J, : “Annual Review and Summary Financial Statement”, 1995
2. “International Paper: Annual Report for 1991”
3. “Arjo Wiggins Appleton PLC.: Annual Report 1995”
4. “Valmet Corporation: Annual Report 1995”
5. http://uk.cambridge.org/elt/nibe/articles/intro.htm
880
USING BUSINESS ENGLISH IN UNIVERSITY COURSES
ASIST. UNIV. DRD. MIRABELA POP

Universitatea din Oradea, str. Armatei Române nr.5-8, Oradea, Bihor, Romania, Telefon: 0359-
427.099
E-mail: mirabelapop@rdslink.ro
We find ourselves confronted with many questions in connection with students studying
Economy. How many students in the world study English as a foreign language while pursuing business
studies at university? How do institutions weight the relative demands of English for study and academic
purposes and English for (future) occupational purposes? These are some of the potential unknowns
which business teachers might benefit from having answers to.
1. Introduction
1.1. What is a Communication Strategy?
It is a key strand of the export plan which shows how your company intends to cope
with all the language and cultural problems as they arise. It demonstrates ways in which a
company will operate in international markets - whether it will hire local people who speak the
language or use a local agent to meet all its language needs; it is about working out whether to
use local translation agencies, or develop language skills in the local staff; it is about finding the
most cost-effective solution.
The ultimate goal is that a company is able - thanks to a well thought through strategy -
to compete against local competition with equal ease and effectiveness however far or near it is
trading. Whether it's Birmingham, Berlin, Barcelona or even Bombay and Bratislava - the
company still has to make sure its products or services can match or better the local
competition.
1.2. What is NOT
A communication strategy is not just about hiring a language teacher and running a few
classes prior to leaving to attend a trade exhibition. It is not just about setting up language
training, but making a language compulsory in the company and making a long term
commitment to a market by running classes for a number of years. It is also about making sure
you have good translations but only ones which have been culturally adapted and checked in the
country itself; it is about carrying out many more systematic approaches such as auditing and
evaluating hidden linguistic resources, or local cultural knowledge, and making sure you put the
personnel with the right language skills or cultural background in the job; it is about making
sure the wording on the packaging conforms to local standards and environmental rules and
regulations; it is about ensuring the size and colour of the packaging meets with local
preferences and buying habits; it's about using whatever resource you have to hand that can
deliver a high quality service, which means hiring agents for their linguistic skills, if you have
agents; making sure you add a line on the desirability of language skills in every advert you put
out for a new job; it is about sending people to the market who speak the local language well
enough to carry out market research by reading newspapers and checking out the local
competition by speaking directly to potential customers in their language.
881
1.3. How can we help?
There is now a significant set of business English (BE) students or learners for whom
Let’s Be in Business can be of great value: we are referring to the growing numbers of business
administration and general business studies students, particularly in Europe, but also elsewhere.
I myself am responsible together with other colleagues for BE at the University of Oradea,
Faculty of Economics and business administration where 90% of the students enrolled in BE
courses are pre-experience students (students with no previous experience of working in a
business environment).
We find ourselves confronted with many questions in connection with this category of
students. How many students in the world study English as a foreign language while pursuing
business studies at university or college? How many such students have work-experience before
they learn English? How do the different institutions weight the relative demands of English for
study and academic purposes and English for (future) occupational purposes? These are just
some of the potential unknowns which syllabus and curriculum planners, materials producers,
advisers and business teachers might benefit from having answers to. For instance, what
business English skills and knowledge will be needed to cater for all the potential students on
such courses? What types of students are we dealing with?
2. What are they going to do after their university course?
When they begin their course the vast majority of BE students have no clear idea how
they will eventually need to employ their BE skills. To be sure, we have all seen 'needs analyses'
from industry and commerce. These may serve as an overall index of some of the BE needs, but
teachers in institutions will know how unpredictable professional and even learning activities
are becoming nowadays. If I had been told 4 years ago that my students would today be
employing the Internet as a resource for their seminar papers on business matters (with all the
accompanying pitfalls entailed), I would not have believed it. Similarly, many predictions being
made today are unlikely to become realistic practices in the future. When tomorrow becomes
today, or even yesterday, we are all much wiser.
How can curriculum planners and BE teachers cope with this degree of uncertainty? We
would argue that there are a number of basics which BE students/learners cannot do without.
Given the high numbers of lower to upper intermediate level students on university courses, the
importance of a structured approach to business English becomes self-evident. Some of the
principles that may be considered guides in the selection and arrangement of the material in
New International Business English are described below.
3. Need for a structured approach to Business English
The rationale, which underlies Let’s Be n Business, fits in very well with the needs and
requirements of those BE syllabuses which aim to prepare pre-experience business students to
use English in their future professional settings. Such courses need to try to achieve two things:
to strengthen and enhance the somewhat shaky core English skills and knowledge of our
learners, as well as to simultaneously build up students' BE skills. These courses should not be
too demanding in terms of prior business-related knowledge and experience - otherwise they
will go over the heads of many, if not most, of our students.
Business English language instruction in this setting is tightly constrained: both in
terms of available time and of the prior knowledge of our students. Principled selection of
material is therefore a must. This has to factor in two major elements: our students' limited
business experience, and teachers' own assessments of the relative utility of differing language
skills needed for business. Either way, the outcome teachers provide has to be within a
framework of systematically structured learning and teaching.
We will mention some of the fairly essential basic English skills such students tend to
lack and hence need practice in. These include the following: knowing how to pronounce
English (words, phrases, whole utterances), knowing how to read (aloud) a whole passage in
English, how to spell words in English, how numbers are spoken in English, how to count in
882
English, how to master business-relevant words and phrases, and control business-necessary
intermediate level grammar; as well as knowing the English names of letters, punctuation marks
and symbols.
4. Let’s Be in Business provides a principled rationale for Business English
students
Let’s Be in Business provides a number of natural business environments in which to
situate and practise these basics. In the following summary we will indicate how this principle is
put into operation in Let’s Be in Business.
4.1. Spelling
Knowing how to spell words (names) out loud in English (spelling aloud) is essential.
Practice is given in getting names and addresses right in commercial correspondence. In
business people need to be able to use the alphabet fluently and also to understand other people
when they spell words or names out loud.
4.2. Vocabulary
In BE classes we will also clearly need to encourage vocabulary learning - but how? In
order to deliver 'high-priority vocabulary' for students it is necessary to select and present
relevant lexis for Business English in a principled fashion. It is important to stress how
vocabulary learning can benefit from contextualization and activization. Let’s Be in Business
aims to do precisely this. The texts, instructions, exercises and recordings contain much of the
'business' vocabulary that students will require. The majority of this vocabulary is assimilated as
students carry out a task-related activity and should not be taught 'separately' out of context. The
Textbook contains exercises on the vocabulary related to the particular theme of the unit. These
exercises are designed to introduce business-related vocabulary and terms which have not
occurred elsewhere in exercises or tests. Unfamiliar terms and vocabulary for the pre-service
students are contextualized by the Let’s Be in Business Textbook, which provides sets of helpful
background information at the beginning of each unit for pre-experience students.
An intermediate level individual lexicon can usefully include items such as the ICC
Incoterms which are used to facilitate the terms of a deal. (Incoterms are an internationally
agreed set of rules published by the International Chamber of Commerce to facilitate the cross-
border interpretation of trade terms.) These are dealt with in Unit 10 of the Let’s Be in Business
Textbook. These and other sections provide the structured input of relevant words and phrases
which need to be mastered.
5. Spoken English in core business situations
Pre-service students can benefit from being confronted with models for behaviour in
core business situations. Let’s Be in Business allows this to be done in a series of integrated
activities, where the real business world can be presented, anticipated and simulated.
Relationships and behaviour at meetings are discussed and practised in Unit 1 as well as
elsewhere. Units 2 and 3 contain various aspects of sales including the preliminary
demonstration and the stages of commercial negotiations respectively. The principle behind
integrated activities consists in allowing a mix of the four language skills to be practised in as
realistic a fashion as the pedagogical situation allows.
6. Conclusion
Faced with large groups of young, pre-experience students enrolled in the early stages
of business administration courses, it is impossible for us to know which specific business area
they are likely to end up in. Yet, the learning discipline of BE and the accompanying academic
and study skills may well contribute to the broader transferable skills demanded by today's more
flexible job market.
We hope the structured approach to business English which underlies the design of
Let’s Be in Business can provide you with a satisfactory answer to the dilemmas that you face as
883
a BE teacher as you deal with intermediate level business English students in college, university
and related pedagogical settings.
1.1. What is a Communication Strategy?
It is a key strand of the export plan which shows how your company intends to cope
with all the language and cultural problems as they arise. It demonstrates ways in which a
company will operate in international markets - whether it will hire local people who speak the
language or use a local agent to meet all its language needs; it is about working out whether to
use local translation agencies, or develop language skills in the local staff; it is about finding the
most cost-effective solution.
The ultimate goal is that a company is able - thanks to a well thought through strategy -
to compete against local competition with equal ease and effectiveness however far or near it is
trading. Whether it's Birmingham, Berlin, Barcelona or even Bombay and Bratislava - the
company still has to make sure its products or services can match or better the local
competition.
1.2. What is NOT
A communication strategy is not just about hiring a language teacher and running a few
classes prior to leaving to attend a trade exhibition. It is not just about setting up language
training, but making a language compulsory in the company and making a long term
commitment to a market by running classes for a number of years. It is also about making sure
you have good translations but only ones which have been culturally adapted and checked in the
country itself; it is about carrying out many more systematic approaches such as auditing and
evaluating hidden linguistic resources, or local cultural knowledge, and making sure you put the
personnel with the right language skills or cultural background in the job; it is about making
sure the wording on the packaging conforms to local standards and environmental rules and
regulations; it is about ensuring the size and colour of the packaging meets with local
preferences and buying habits; it's about using whatever resource you have to hand that can
deliver a high quality service, which means hiring agents for their linguistic skills, if you have
agents; making sure you add a line on the desirability of language skills in every advert you put
out for a new job; it is about sending people to the market who speak the local language well
enough to carry out market research by reading newspapers and checking out the local
competition by speaking directly to potential customers in their language.
Bibliography:
1. http://uk.cambridge.org/elt/nibe/articles/intro.htm
884
“TREND” VS. “TENDINTA” – A CASE STUDY OF
SYNONYMY
ASIST. UNIV. ARINA GREAVU

Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
E-mail: arinagreavu@yahoo.com
This paper studies the relationship existing between two Romanian synonyms –“trend” and
“tendinta” – by looking at the conceptual common ground they share as well as at the grammatical and
semantic differences that individualize each of them. A central part in this analysis is played by the idea
of collocation and collocational restrictions, the lexical items with which the two words tend to co-occur
being identified and analysed both in terms of frequency of occurrence and meaning.
Introduction
It is a well-known fact that lexicological variance in the Romanian specialized language
of business and economics is realized today in pairs of words where one member is a word
borrowed from English. Alongside lexical items such as “numerar”, “afacere”, “bancomat”, “cu
amanuntul”, “tendinta”, etc, there are roughly synonymous expressions – “cash”, “business”,
“ATM”, “retail”, “trend” – choices often offering shades of meaning as well as stylistic
appropriateness. Thus, we have alternatives like:
1) Practic acesta a fost si nivelul cu care a crescut piata de retail din Romania./
Directorii din sectorul comertului cu amanuntul intrevad o tendinta usoara de crestere a
activitatii.
2) (…) dar nu va fi vorba de o tranzactie de genul cash contra actiuni. / Tanzactia se va
realize printr-un aport in numerar de 145 milioane de dolari.
While the large number of these examples prove the artificiality of purist attempts
aiming to “protect” the language from foreign influences, one can show how these synonyms
have developed and how it would appear, in fact, that the borrowing phenomenon underlying
much synonymy in a language is a natural, normal and apparently necessary feature of human
language in general. In specifying precisely the relations that exist between the items of such a
pair, it can be shown how the English borrowings contribute to the enriching of the Romanian
language, and how they can add new shades of meaning to the already existing words.
Method, presentation and interpretation of results
The purpose of the present paper is to explore the relationship between “trend” and
“tendinta”, a pair which illustrates in a typical and yet interesting way the place of English
borrowings in the Romanian vocabulary: valuably extending the lexicon without touching our
expression with repetitiveness on the one hand, and introducing a new word which is not
arbitrarily unrelated to any other in the language, on the other. The paper is concerned with the
occurrence of the two words in a corpus of contemporary journalistic prose amounting to
approximately one million words; there are altogether 145 examples with “trend” and 146 with
“tendinta”. For example:
1. Dobanzile se afla pe un trend evident descrescator.
2. (…) trendul pietelor mondiale s-a inversat.
3. (…) si in acest an, sectorul costructiilor va urma o tendinta ascendenta.
4. (…) sondajul subliniaza tendinta constanta de scadere a economiilor in valuta.
885
We have analyzed the whole material in terms of broad grammatical and semantic
distinctions, to investigate contrasting features in the meaning of the two words, according to
the definition of synonymy in general. In our approach to the problem of synonymy we have
adopted the view that synonyms are lexical items whose senses are identical in terms of
“central” semantic traits or of “conceptual meaning”, but differ, if at all, only in respect of what
might be described “minor” or “peripheral” traits (D. A. Cruse). In other words, they must not
only manifest a high degree of semantic overlap, but they must also have a low degree of
implicit contrastiveness. This view is closely linked with the widespread opinion that “absolute”
synonyms do not really exist, as it is difficult, if not impossible, to find complete equivalence of
communication effect; this is why – Leech concludes – “there is much convenience in
restricting the term synonymy to equivalence of conceptual meaning”. As it can be seen from
this introductory discussion, the problem of meaning becomes essential in any attempt to define
synonymy. Classifications of meaning are numerous and it is not the purpose of this paper to
dwell upon this theoretical aspect exhaustively. However, we are going to use “conceptual
meaning” as defined by Leech382 and “presupposed” meaning as defined by D. A. Cruse383 in
our case study of synonymy. While the former will help us in establishing the common
conceptual ground that the two words share (namely “a general tendency in the way a situation
is changing or developing” or “evolutie intr-un anumit sens”), the latter will be the instrument
we are going to use in determining the contrasting features in this pair of synonyms.
Presupposed meaning (sometimes called collocative meaning) refers to those associations a
word acquires from the meaning of the neighboring words, and it is an idiosyncratic property of
individual words. Two words can be synonyms, that is, they can share common conceptual
ground and still be distinguished by the “company they keep” or by the range of lexical items
with which they are likely to co–occur or collocate. Collocation or collocational restrictions can
thus become an important criterion in any case study of synonymy and we have adopted it in the
present study in order to test the synonymy of the trend/tendinta pair, paying special attention to
several types of combinations: noun + adjective, noun + preposition + noun, noun + infinitive. It
was felt that these structural patterns could yield the most relevant information related to the
differences between the two words, allowing for the highest degree of variation as regards
lexical choice. The results of the analysis according to syntactic criteria are given in Table 1
below.
Table 1. Syntactic patterns with trend and tendinta

Syntactic pattern trend tendinta
No. of occurrences % No. of occurrences %
noun + adjective 109 75 53 36
noun + preposition + noun 13 9 59 40
noun + infinitive 0 0 7 5
unmodified noun 23 16 27 19
Total 145 100 146 100
Corpus source: Capital 2003
The one result that most obviously stands out from a brief analysis of the table is the
predominance of adjectives with trend, 109 instances out of the total of 145 occurrences of the
word being accompanied by an adjective, as opposed to tendinta where only 53 occurences out
of 146 (an approximate proportion of 36%) consist of combinations with adjectives. While in 23
of all cases trend is used without a modifier, in the rest of the cases it is followed be a noun
preceded by preposition - de stagnare (3), de majorare (2), de diminuare (1), de separare (1),
382
Referring to conceptual meaning which he equates with sense, Leech says that it is the “logical, cognitive, or
denotative content” of a linguistic unit, or “the overt or face-value meaning of a text: it is to all appearances what the
text is about’”.
383
He says that “the expression presupposed meaning is used (…) in a pre-theoretical sense to refer to semantic traits
which are, as it were, taken from granted, in the use of an expression, or lexical item, but not actually asserted,
denied, questioned, or whatever, in the utterance in which they appear.”
886
de apreciere (1), de scadere (2), de crestere (3); these expressions formed with nouns represent
a slim proportion of the total and are employed mainly in order to express notions of increase
and decrease. With tendinta the situation changes: with 27 instances of unmodified use, the vast
majority of the modifiers used in the remainder of the situations are made up of prepositions and
nouns: de reducere (2), generala (7), de diminuare (2), de stagnare (1), de supraapreciere (1),
de acumulare (1), de vanzare (2), de focalizare (1), de redresare (1), de mimetism (1), de
adaptare (1), de micsorare (1), de concentrare (1), de interpretare (1), de a majora (1), de
spalare (1), de economisire (2), de dezvoltare (1), de incurajare (1), a scaderii (1), de scadere
(16), de crestere (13), with a large proportion of these lexical items being used in order to
indicate a rise or fall in the phenomena described. In the rest of the cases tendinta is followed by
an infinitive: de a neglija (1), de a conserva (1), de a inlocui (1), de a trece (1), de a deveni (1),
de a se plange (1), de a atinge (1). A close look at the table above is enough in order to reveal a
clear syntactic difference between the two words in question: while trend prefers a noun +
adjective construction, tendinta seems to be more often post-modified by a noun preceded by
preposition. The reasons for these structural differences can only be discussed at a speculative
level, and they are based on our intuition rather then on any empirical data. It is however felt
that since trend has been borrowed from English, it is employed in most cases in such noun +
adj constructions, as they are more concise than the other ones, and come closer to the structural
picture of the language from which the word has been taken (it can be argued that the English
language is more concise and precise as scientific language than Romanian, which tends to be
more long – winded and elaborate in its expression of ideas). Thus, it would appear that it was
not only the lexical item trend that was borrowed from English, but alongside with it a
preference for a certain kind of structural pattern which mirrors the original construction with
this word in English. Whether this is true, and the lexical penetration of English into Romanian
is accompanied by a more subtle grammatical one can be the topic of further research; however,
it is not the purpose of the present paper to test the veracity of this hypothesis.
The amount of contrastiveness between the two words under consideration becomes
even more obvious if we separate the adjectives from the rest and analyze them in terms of the
semantic field they belong to. Table 2 gives the results of this analysis and it can be seen from it
that more than half of all adjectives used with trend indicate notions of increase or decrease,
with a striking concentration of lexical choice in the area of ascendent, descendent, crescator,
descrescator, while only an average of 11% of the adjectives used with tendinta refer to upward
or downward movements in the economic phenomena described, the rest displaying a higher
degree of dispersion and variety in the range of lexis used.
Table 2. Collocation range: noun + adjective

trend tendinta
Lexis (adjectives) No. of occurrences % No. of occurrences %
ascendent(a) 32 22 4 2.8
descrescator/-oare 18 12 6 4
descendent(a) 14 10 1 0.7
crescator/-oare 14 10 4 2.8
pozitiv(a) 5 3 0 0
negative(a) 3 2 1 0.7
acest/aceasta/aceste/ 15 10 16 11
acelasi etc
alte inflationist (2), 6 generala (7), majora (1), 14
economic (2), general imbucuratoare (1), inflationista (1),
(2), asemanator (1), internationala (2), clara (2), reala
invers (1) (1), noua (1), accentuata (1),
depreciativa (1), evidenta (1),
mondiala (1), constanta(1)
Total 109 75 53 36
Corpus source: Capital 2003
887
In order to investigate more accurately the relationship between trend/tendinta, and
notions of increase and decrease, all lexical items related to such upward or downward
movements have been selected and analyzed, especially as regards frequency of occurrence in
the corpus studied. The results of this analysis confirm the conclusions arrived at by means of
less systematic observation: namely that the English - origin trend more often calls to mind the
idea of some kind of movement or change in a situation, phenomenon, indicator, etc. than its
Romanian synonym. Figure 1 presents this conclusion in a graphic form.
Figura 1: Increase/decrease expressions with trend/tendinta
70
60
50 trend
40 tendinta
30 trend
20
tendinta
10
0
noun+adj (increase noun+prep+noun expressions other
and decrease) (increase and than increase and
decrease) decrease
Conclusions
Several conclusions stand out from this analysis, as regards the differences that
distinguish trend and tendinta. The first one is that while trend and tendinta carry the same
conceptual traits, having the same message conveying potential, the former displays greater
collocational restrictions in that the words accompanying it are more predictable from the rest of
the sentence. In other words it displays greater semantic cohesion as it requires, in most cases,
its neighboring words to be adjectives expressing notions of increase and decrease. Tendinta on
the other hand, prefers constructions with preposition + noun, allowing for greater dispersion of
lexical choice in the words used with it and “leaking” less information as regards its potential
neighboring words. To return to the concept of presupposed meaning explained at the beginning
of this paper, it seems that notions of “increase” and “decrease” count less as presuppositions of
tendinta and more as presuppositions of trend. This can be an important idea to those working
in the field of translating, as well as to professional or academic economists writing and reading
in English.
Bibliography:
1. Academia Romana, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”, Micul dictionar academic,
Univers enciclopedic, 2002
2. Cruse, D.A., Lexical Semantics, Cambridge University Press
3. Crystal, David, Introducing Linguistics, Penguin English, 1992
4. Kempson, M., Ruth, Semantic Theory, Cambridge University Press, 1989
5. Leech, Geoffrey, Semantics – The Study of Meaning, Penguin Books, 1990
6. Levitchi Leon, Bantas Andrei, Dictionar Englez- Roman, Teora 1998
7. Longman Dictionary of Contemporary English, Longman, 1995
8. Longman Business English Dictionary, Longman 2000
9. McCarthy, Michael, Vocabulary, Oxford University Press, 1990
10. Patras, Mihai, Patras Corina, Dictionar Economic si Financiar Bancar Englez Roman,
Litera Chisinau 2002
888
ASPECTS OF SUB-TECHNICAL VOCABULARY IN
ENGLISH AND ROMANIAN ECONOMICS TEXTS
ASIST. UNIV. ARINA GREAVU

Facultatea de Stiinte Economice, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
E-mail: arinagreavu@yahoo.com
This paper investigates the extent to which sub-technical vocabulary can constitute a problem to
Romanian students of economics reading in English, by looking at the translations given for a selected set
of words and analyzing the various errors which appeared during the exercise. It discusses the concept in
the context of homonymy, polysemy metaphorical extension and central or focal meaning.
Introduction and theoretical background

It is well known that English is increasingly becoming the international language of
business and communication and that it has thus become crucial for those seeking academic or
professional development to gain a good command of this language in all its important aspects,
with reading being probably the most important skill in terms of acquiring new knowledge.
Lexis is one of the most important elements to be considered when discussing English language
teaching as the many intricacies and subtleties forming up vocabulary can constitute an
important barrier in front of effective and correct acquisition. Differences between languages
regarding problems of word meaning, idiomatic constructions, multi word items to name just a
few can seriously hinder comprehension and act as a disincentive for those who have embarked
upon the difficult task of learning English as a second language. It has often been pointed out
that a major obstacle to comprehending texts in their disciplines for science students of English
is not technical vocabulary as it would be expected (highly specialized words usually used only
by specialists and which are as a rule taken care of by the subject teachers), nor general
vocabulary which is usually acquired by the time students reach college, but a third intermediate
lexical category between the general and the fully technical, constituting the largest proportion
of scientific and technological texts and known as sub-technical, semi-technical or non-
technical vocabulary. This consists of items of vocabulary from normal English operating
within a science context. The aim of this paper is to investigate the extent to which this
vocabulary is semantically and stylistically distinct from the same vocabulary but in a general
English context, and then to outline the translation difficulties that Romanian business students
encounter with these terms; in other words we shall try to establish the degree of semantic
overlap that exists between English and Romanian as regards this vocabulary.
A very detailed theoretical presentation of what sub-technical vocabulary is, as seen
through the various conclusions of those that have studied it along time is given by Jaqueline
Lam Kam-Mei in her introduction to A study of semi-technical vocabulary in Computer Science
texts. Besides the differences existing in the labeling of this special range of words existing
between the fully technical and the general English, some researchers preferring the term sub-
technical (Cowan 1974, Robinson 1980, Trimble 1985 and Tong 1993), others using non-
technical (Barber 1962, Nation 1990, Tao 1994) and still others using semi-technical (Johns &
Dudley-Evans 1980, Farrell 1990, McArthur 1996), the problem is further complicated by the
existence of different definitions.
Thus, there are some commentators who prefer to use the term in relation to a general
vocabulary of science consisting of words that have a wide distribution across disciplines, being
context-independent and broadly useful to ST students (Cowan 1974, Barber 1962, Stig
889
Johansson 1975, Marriane Inmann 1978). These “context-independent words that occur with
high frequency across disciplines”384 are usually qualified according to the criterion of
frequency, constituting about 70% of technical texts and being therefore crucial in facilitating
understanding. Other researchers adopted a broader view on sub-technical vocabulary,
maintaining that it consisted of words that have one or more general meanings and in technical
contexts take on extended specialized technical meanings. Louis Trimble was among the first to
conclude that English sub-technical vocabulary can basically be classified into two categories:
words that have the same meaning in several scientific or technical disciplines (words such as
function, isolate, basis, stir, boil, freeze) – that is context-independent words – and words that
are “common” but take on extended meanings in specific ST texts – context-dependent,
discipline-based words.385
Trimble endorses the already popular claim that these intermediate level words, neither
highly technical nor obviously general, constitute the most important barrier in front of
understanding specialized texts, as students are not usually aware of the fact that familiar words
can have unfamiliar meanings, and take it for granted that they already know them, expecting
the general English meaning to make sense in any context. This preconception of the meaning
of words can thus create confusion and is the real obstacle to their understanding. He illustrates
the latter meaning of sub-technical by several terms with differing meanings across disciplines,
as for example transport, base, dog
Later research endorsed the idea that sub-technical vocabulary embraces both context-
independent and context-dependent words and highlighted new features of discipline-based
words: the specialized meanings that these words have in different fields of study are sometimes
metaphorical extensions of the general meaning (Li Lan 1989), and such a group of words can
be polysemous and homonymous (Steward Marshall, Marion Gilmour and Don Lewis 1990).
However, in order to conclude our presentation on sub-technical vocabulary several
considerations are necessary. Whether they are talking about sub-technical, semi-technical or
non-technical vocabulary, researchers are referring more or less to the same basic concept,
some of them having “a single absolute definition for such words, while others consider that the
category has open boundaries which will flexibly allow for any general word that becomes
technicalised and also any technical vocabulary item that becomes generalized.” (Jaqueline Lam
Kam-Mei, 2001). It is a hazy and difficult to delimit area between the general and basic
vocabulary of English As Mona Baker has noted “…’sub-technical’ as a category has proved to
be elusive and confusing for many teachers, the reason being that the term has neither been
clearly nor consistently defined in the literature.”
In this study, following Trimble (1985), the term sub-technical has been adopted to
mean context dependent or discipline-based words, drawn from the common core of English
and acquiring specialized meanings across different subjects.
Method, presentation and interpretation of results
The aim of the present paper is to investigate the degree of lexical and conceptual
overlap between the sub-technical vocabulary of business and economics in English and
Romanian, and the extent to which this overlap or rather the lack of it can facilitate or, on the
contrary, adversely affect comprehension and act as a barrier to acquisition of knowledge. The
study comprises an empirical investigation of the problems which Romanian students of
economics are likely to encounter in reading business and economics texts and it was conducted
384
Ronayne Cowan was the one who coined the term sub-technical while working in a research programme
organized by the university of Illinoise and Teheran University, the focus of his research being the creation of reading
materials to train Iranian university students to read ST English prose. The sub-technical vocabulary he refers to is
formed mainly of Latinate words that form part of the vocabulary of general educated usage.
385
Referring to Cowan whom he acknowledges as the first to use the term sub-technical Trimble says that “He
defines sub-technical vocabulary as ‘context-independent words which occur with high frequency across disciplines’.
This definition applies to those words that have the same meaning in several scientific or technical disciplines”. Then
he goes on to say: “To these words we have added those “common” words that occur with special meanings in
specific scientific and technical fields’. Together, the two sets of words make up the English sub-technical
vocabulary.”
890
using a decontextualised word-level exercise in which a number of 35 students were asked to
translate a set of words from English into Romanian and then to make up sentences using these
words. The list of sub-technical lexical items used for the test was partly drawn from a BEC
frequency list of positive key words (source: Nelson, M. - A Corpus-based Study of Business
English and Business English Teaching Materials. Unpublished Ph.D. thesis) and partly made
up based on our own intuition and teaching experience; this latter part includes words such as
balance, book, branch, issue, maturity, middleman, quotation, security, that are felt to have a
high frequency of occurrence in the published business English materials students will
encounter in their English classes. However, both the lexical items selected from Nelson’s list of
key words and those added by us from various teaching materials have been distinguished from
technical lexis based on an essentially intuitive method rather than on any empirical data, this
approach being motivated on the one hand by the absence of any available large corpus from
which statistical conclusions could be drawn, and, on the other, by the fact that, as it has been
pointed out before in this study, when speaking about technical/sub-technical vocabulary we
seem to be dealing with rather fluid tendencies rather than hard-and-fast categories. Thus,
although a number of additional words were at first included in the list (equity, return, hedging,
margin, draft, spread, turnover), they were later excluded as it was felt that they required a
precise technical explanation by the subject teacher, so they belonged more properly under the
heading of “technical vocabulary”.
The respondents were 35 students of economics from the Lucian Blaga University of
Sibiu (17 1st year, 10 2nd year and 7 3rd year); they were invited to give translations of the words
in the list and were made aware of the problem of multiple meaning by the indication that each
word should be rendered in two ways: its general English and its business English acceptance.
In order to further check their understanding of the words used, they were also asked to make up
sentences using them. The results of this investigation are presented in Table 1 below. The
words marked by an asterisk indicate unacceptable translations, and the numbers in brackets are
used to show frequency of occurrence.
Table 1. Items of sub-technical vocabulary

Lexis General meaning(s) Specialized meaning(s)
company firma(2), companie(23), a tine societate (1), corporatie (3), firma
companie(6) (11), companie (18), unitate (1)
order a ordona (7), a comanda (6), ordine (17), a comanda (11), ordin( de plata) (7),
ordin(5) a ordona (1), ordine (4)
share a imparti (24), a darui (1), parte (4), a actiune (21), cota parte (1), parte (2),
impartasi (2), actiune (1) profit (1)
bank banca (24), banca in parc* (5) banca (33)
stock stoc (15), a depozita (4), intepenit* (1), a stoc (17), actiune (4), bursa* (5),
stoca (2)) titlu de valoare (2)
account a aduna* (2), cont (10), socoteala (2), cont (20), contabil* (4), acont* (1),
contabil* (2) contabilitate *(1)
interest interes (30), interesant* (1), hobby (1) dobinda (12), profit (2), important*
(1), beneficiu (1), interes (1)
office officiu (10), birou (19), sediu (1) birou (21), oficiu (4), sediu (2),
department (1), ghiseu *(2)
agreement intelegere (25), a fi de acord* (1), acord intelegere (7), contract (7), acord
(1), agrement* (2) (9), cooperare* (1)
balance echilibru (7), a cintari (2), balanta (24), echilibru (2), bilant (2), egalitate*
balans (2) (1), balanta de plati / de verificare/
contabila (18)
book carte(32), a rezerva(2), a inregistra (1) a rezerva (7), carte (4), agenda de
lucru (1), registru (6)
branch ramura (16), creanga (4), bransa (1) ramura/domeniu (7), sucursala (2),
filiala (10), bransa (2), lant de
magazine* (1), breasla *(1), echipa*
(10)
891
maturity maturitate (31) scadenta (4), maturitate (8),
performanta* (1)
middleman intermediar (5), mijlocas* (1), om de clasa de mijloc* (10), intermediar
mijloc (7), om de legatura (1) (10)
quotation cotatie (11), citat (5), conotatie *(2), cota cotatie (11), conotatie *(2)
*(1)
security siguranta (8), securitate (26), paza (1) siguranta (8), garantie (5), protectie
(2), parola *(1), titluri de valoare (1)
bond legatura (9), obligatiune (4) obligatiune (6)
The results presented in this table appear to test the veracity of the hypothesis that sub-
technical vocabulary is a significant obstacle that students of ESP encounter in their efforts to
understand specialized texts. The most obvious mistake that they have made in carrying out the
task is to take it for granted that they know all the meanings of these words, based on a
familiarity with the central or more general meaning that these words possess. This seems to be
the case especially with cognate words386, whose similarity of form may act as a misleading
element (the so called false friends). Thus, stock was translated by almost 50% of the
respondents as stoc and by less than 17% as actiune/titlu de valoare, interest was rendered as
dobinda by an average of 34% while its more obvious meaning interes was the answer given by
almost 90% of those questioned, balance received the easy to guess Romanian equivalent
balanta in 50% of all cases, but only two students translated it as bilant and none as
diferenta/sold; while maturitate was an almost unanimous choice as regards the general
meaning of the word maturity, extremely few people knew its more specialized meaning
scadenta, although this word can hardly be regarded as technical, given its large usage. A
similar case is that of security, translated by a 70% of the respondents as securitate but only by
7% as garantie.
While in some cases this similarity of meaning gives rise to insufficient awareness as
regards the full knowledge of a word, as in the cases presented above, or even to downright
absurd translations (bank= banca in parc*, agreement= agrement*, branch= breasla*,
quotation= conotatie*, account= acont*), in other cases it can facilitate rather than obstruct
understanding: company was translated as companie by a large number of students, bank
received the translation banca by almost 100% of those questioned as it would have been
expected, quotation was translated cotatie more often than citat; on the other hand, a word such
as bond with no obvious formal resemblance to any Romanian word received poor rendering in
both the general ( only 9 people out of 35 actually knew its central meaning- legatura) and the
specialized context ( only a slim 17% were familiar with its meaning as obligatiune; this can be
a result of the fact that this term is probably more technical than the others).
An interesting aspect that can be noticed from the answers in this table is the fact that in
some cases the general meaning (by this we mean the first meaning given in the dictionary) is
not regarded as being the central meaning of the word, sometimes, students not even being
aware of its existence. This is the case with account, for example, whose first dictionary
translation is relatare, raport, dare de seama, but which was not translated in this way by any of
the participants in this test. The same is the case with quotation whose first dictionary entry is
citat, but which was translated like this only by 5 out of the 35 respondents, share primarily
meaning parte but for some reason seen by the students mostly as a verb- a imparti, company
by which most respondents understood companie/firma even in a general context, and only a
few companie/ tovarasie/ (a tine) companie the basic meaning of the word. This raises questions
related to the concept of central or focal meaning as such and to its transferability across
languages, with implications to the process by which peripherial meanings are created thus
calling into discussion notions of homonymy, polysemy and metaphorical extension.
386
David Crystal defines the term cognate as “A language or linguistic form which is historically derived from the
same source as another language or form. The various Romance languages (French, Spanish are cognate languages
(…) and corresponding words (mere, madre) are cognate words.”
892
Michael McCarthy draws attention to the fact that central meaning can be difficult to
establish as more than one factors contribute to its delimiting387. Thus, in the cases mentioned it
was probably felt by those answering in the test that account as cont or company as companie
are more central than relatare or tovarasie, although the latter are first entries in the dictionary.
For the first word the explanation may be found with the fact that although account is first
defined in English as “a written or spoken description that gives details of an event” (relatare),
cont in the meaning of “socoteala alcatuita din doua parti, debit si credit, care exprima valoric,
in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit process economic pe o
perioada de timp determinate” is the first explanation given in the Romanian dictionary,
therefore regarded as focal to all the other meanings. So, in this case there has been a
psychological transfer from Romanian to English the awareness of which can prove to be a
valuable tool in language teaching. Another transfer but in the opposite direction seems to have
taken place in the case of company, whose first acceptance given in the English dictionary is
that of business while this acceptance of the Romanian companie as societate comerciala holds
a peripherial place in Romanian. Probably this is why a certain proportion of students (about
30%) translated it using two words: companie but also firma (the latter being more central than
the former).
Even if the central meaning does not coincide in the two languages, it is important to
make students aware of the fact that a familiar word may have an unfamiliar meaning, so that
the trap of preconception regarding a lexical item can be avoided. Whether the different
meanings of words are formed by a process of homonymy or polysemy is a matter of debate, as
the line between the two is not easy to draw. “Homonymy and polysemy would seem to be two
competing labels for the description of words with more than one meaning” Michael McCarthy
says, and then he proposes the historical criterion in order to resolve the problem. According to
this criterion, ear meaning human ear and ear in ‘ear of corn’ come from different historical
roots so they must be homonyms since their meanings cannot be in any way related. Leech,
however adds the psychological criterion to the historical one, and suggests that if two lexical
meanings are psychologically related, that is, if users can, by metaphorical extension trace a
connection between the two meanings, then “what from a historical point of view is a
homonymy, resulting from an accidental convergence of forms, becomes reinterpreted in the
context of present- day English as a case of polysemy”. Then, are the two meanings of security
for example – securitate and garantie – a case of homonymy or of polysemy? Was the latter
developed from the former by a process of metaphorical transfer of meaning (garantie as a
concept including the notion of securitate)? These are questions that can be asked with the
majority of the words used in this study and the answer is not easy to gain. However, as
McCarthy has noticed, “for most language teaching and learning purpose, the polysemy-
homonymy debate will be somehow irrelevant and the task will remain unchanged, that is how
to grapple with the variability of meaning possessed by thousand of words”.
Conclusions
Sub-technical vocabulary remains an important area in business English and it needs to
be addressed, as an awareness of the problems arising from it can contribute to their solving.
Whether these words are created by a process of homonymy or polysemy, there is no perfect
overlap between English and Romanian, their meanings in one language being at times more
central or more peripherial than in the other. These mapping differences in the linguistic
landscape can create confusion, and it is the task of the English teacher to deal with them in a
way that will facilitate understanding, by making students aware of homonymy and polysemy
problems, and helping them integrate new information into already existing knowledge.
387
“such psychological perceptions are powerful and may not necessarily coincide with actual frequency of
occurrence in language data, but the power of the central meaning and its transferability across languages may be
important features in how words are learnt and how different senses are felt to belong to the centre or periphery of a
word’s meaning potential”
893
Bibliography:
1. Academia Romana, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”, Micul dictionar academic,
Univers enciclopedic, 2002
2. Crystal, David, Introducing Linguistics, Penguin English, 1992
3. Crystal, David, English as a global language, Cambridge University Press, 1997
4. Lam, Jaqueline Kam-Mei, A study of semi-technical vocabulary in Computer Science texts,
http://hdl.handle.net/1783.1/1056, 2001
5. Leech, Geoffrey, Semantics,The Study of Meaning, Penguin Books, 1990
6. Longman Dictionary of Contemporary English, Longman, 1995
7. McCarthy, Michael, Vocabulary, Oxford University Press, 1990
8. Nelson, M., A Corpus-based Study of Business English and Business English Teaching
Materials, Unpublished Ph.D. thesis, Manchester, University of Manchester
894
TOWARDS A EUROPEAN LANGUAGE
ASIST. UNIV. DRD. STURZA AMALIA

Univeristy of Oradea, Str. B.St.Delavrancea, nr.4, 0259-408447, asturza@uoradea.ro
Abstract: The present paper is trying to present the situation at present regarding the need of a
common language in the European Union and if this problem could be solved. Since the English language
is most widely used in Europe, it would seem normal for it to become the European language. There are
still other important facts to consider and the most important is that the European Union stands for
equity, yet will there be equity if English becomes the European language?
1. The need of a common language

2. English top language in Eu schools
3. English universal language on the Internet
4. EU language problems
5. Solutions
5.1 Machine translations, an alternative
5.2 Esperanto, a constructed language
6. Conclusions
7. Bibliography
1. The need of a common language

The European Union (EU) is an existing formation which is, at least according to its
own doctrine, moving towards federalism. In many respects, the European Union already is a
federal state, with less independence and autonomy for its constituents than the states have in
the United States. If the EU ever becomes a true empire with prominent role in the world, the
language of the empire will hardly be any of the national languages in the EU, except possibly
English. It is more probable that the builders of the empire will realize the need for a relatively
neutral universal language, and adopt Esperanto or some other constructed language for official
purposes. In fact, such a choice would be extremely rational at the present stage of the EU, since
now a considerable portion of EU expenses are used for translation and interpretation between
the official languages of the EU. A single official language of the EU might or might not be
adopted by people worldwide as a universal language for everyday communication, including
communication on the Internet.
2. English top language in Eu schools
Half of European children learn a foreign language in primary school, with English the
most popular choice, a European Union study showed yesterday. The study covered the 25 EU
countries, as well as Iceland, Liechtenstein, Norway, Bulgaria and Romania, for the school year
2002-03 and found that the learning of at least one foreign language had accelerated over the
past five years. English is particularly popular in central and eastern Europe. Overall, German
and French are the second most popular. Most east European countries push Russian and
English and do not accept ancient Greek or Latin as alternatives. Across the continent, English,
French, German, Spanish and Russian account for 95% of languages taught in secondary school.
EU leaders agreed three years ago to make learning of at least two languages from an
early age a goal, saying it would give Europeans a competitive edge in seeking better jobs.
895
Luxembourg requires three: German, English, and French. Foreign language study is obligatory
across Europe from secondary school onwards, except for Ireland and Scotland.
In The Cambridge Encyclopedia of Language, David Crystal draws attention to some
startling figures. English is present on every continent. In over 60 countries, it is used officially
or without the sanction of government and is prominent in 20 more. More than 150 million
people receive English language radio shows. A phenomenal 80% of the information stored
electronically around the world is in English. Crystal also says that "over 50 million children
study English as an additional language at primary level; over 80 million study it at secondary
level (these figures exclude China)."
3. English universal language on the Internet
Generally speaking, English is the universal language on the Internet, but it has no
official status, and it will never have. The reasons for the position of English are the imperialism
and economical and political importance of English-speaking countries. Linguistically, English
is extremely unsuitable for international communication, and the actual wide use of English
tends to polarize the world into Internet users and Internet illiterates.
The spectre of an Internet-charged global English riding roughshod over other
languages is haunting the world. This spectre first appeared in the mid-1990s, when more than
four-fifths of the first generation of Web pages were written in English. Today, even though
more languages are represented , English remains the default tongue of international discussion
online, as well as of e-commerce, and many people continue to fear the consequences of this
dominance for linguistic diversity.
The importance of the Internet grows rapidly in all fields of human life, including not
only research and education but also marketing and trade as well as entertainment and hobbies.
This implies that it becomes more and more important to know how to use Internet services and,
as a part of this, to read and write English.
Of course, the majority of mankind cannot use the Internet nowadays or in the near
future, since they live in countries which lack the necessary economical and technological
infrastructure. But the Internet causes polarization in developed countries, too: people are
divided into Internet users and Internet illiterates, and as the use of the Internet grows and often
replaces traditional methods of communication, the illiterates may find themselves in an
awkward position.
In general, it is easy to learn to use Internet services. The worst problems of Internet
illiteracy are, in addition to lack of economical resources of course, wrong attitudes. Older
people are usually not accustomed to live in a world of continuous and rapid change, and they
may not realize the importance of the Internet or the easiness of learning to use it.
But although Internet services themselves are, generally speaking, easy to learn and use,
you will find yourself isolated on the Internet if you are not familiar with English. This means
that knowledge or lack of knowledge of English is one of the most severe factors that cause
polarization. Learning to use a new Internet service or user interface may take a few hours, a
few days, or even weeks, but it takes years to learn a language so that you can use it in a fluent
and self-confident manner.
4. EU language problems
The European Union has declared 2001 its 'Year of the Languages'. It is a way of
celebrating the variety of official languages used by the member states of the EU, and of
assuring equal recognition to all these languages. As of the beginning of 2001, the Union
consists of 15 member states. This means that all official documents must be translated into all
the members' recognized languages, and representatives of each member state have a right to
expect a speech in their language to be interpreted. And each member state has the right to hear
ongoing proceedings interpreted into its own language.
Languages of countries that can well be admitted to the EU in the foreseeable future are
Albanian, Bosnian, Catalan (the official language of Andorra in the Pyrenees), Croatian, Serbian
(for political reasons, the two slightly different varieties that made up the language we used to
896
call Serbo-Croatian prefer now to emphasize their distinctness), and Moldavian (close to
Romanian). It will probably not be long before Turkish is another one of the official languages,
and this will bring the EU total up in the vicinity of 30 languages. Have you multiplied yet to
get the number of combinations? Does between 800 and 900 (even 400 sounds pretty
outlandish) combinations still seem within the reach of any organization, no matter how well-
meaning?
Many EU administrators feel that to a great extent this diversity can be canceled out by
ever-increasing reliance on the computer translation that is already in heavy use. It is certainly
true that if we couldn't count on computers to do a lot of the translation 'heavy lifting', even the
most idealistic administrator would never even dream of saddling an organization with an
enterprise that would quickly absorb a major part of its finances and energy.
The rapidly increasing profusion of languages in the EU is quickly becoming
intolerably clumsy and prohibitively expensive. And this doesn't even count the additional
expense caused by printing in the Greek alphabet and soon in the Cyrillic (Bulgarian and
Serbian). Everyone agrees that all languages must have their 'place in the sun' and their diversity
celebrated. But common sense suggests that the EU is going to be forced to settle on a very
small number of working languages, perhaps only one, and the linguistic future of the EU has
become the subject of intense debate. To some of those responsible for preserving the strict
equality that is the EU's lifeblood, it is a disturbing thought that the strongest candidate is the
one with an already well- established dominance in the world: English.
Media coverage of language policy tends to be misleading. Branding multilingualism in
the EU as "Babel" is false, since the translation and interpretation services provide effective
communication across languages. The terms "official language" and "working language" are
often confused. For instance, the director of the British Council in Germany is on record as
suggesting that English ought to be the "sole official language" of the EU. This is a preposterous
idea, since the EU is based on the principle of the equality of member states and their languages.
English is in no valid sense "the lingua franca of Europe". There are several. But of course the
current preeminence of English brings advantages and influence to those with a command of
English, whether as a first or second language. It is important to keep separate the "Europe" of
member states and the "Europe" of the supranational EU institutions.
The cost of the language services at all the EU institutions is currently 0.8% of the total
budget, amounting to a mere €2 per head of population per annum. Translating written
documents (literally millions of pages of text every year) is vital when documents take legal
effect in member states. Texts must be promulgated in the dominant language of each state. This
is crucial for the legitimacy of the EU operation. Up to 80% of national legislation involves
implementing decisions that have already been agreed on at the supranational level. Such texts
are the outcome of an immensely complicated series of steps of legal drafting and consultation,
in capital cities and in EU institutions. Participation on an equitable basis requires the use of the
languages of all the member states, but in the initial drafting of texts and in informal contacts,
English has pride of place.
5. Solutions
Machine translation and constructed international languages are alternative but not
mutually exclusive solutions to the problem of communication between people with different
native languages. They can be combined in several ways. A constructed language might form
the basis of a semantics-oriented machine translation system. It could be used as an intermediate
language, thus reducing the problem of making m*n translators from m languages to n
languages into the problem of making m+n translators.
5.1 Machine translations, an alternative
An alternative view of the future is that after a few years or decades, no universal
language is needed: machine translation will allow you to use your own language. If the
machine translation tools had sufficient quality and speed, you could sit on your terminal
897
writing your news article or a message in, say, Finnish, and another person in New Zealand
would read your text in English, due to automatic translation "on the fly".
During the last few decades, quite a lot of predictions and even promises have been
presented regarding machine translation, but useful software and systems for it have not been
available until recently. This has caused disappointments and pessimism to the extent that many
people consider machine translation as definitely unrealistic.
Actually, machine translation is operational for a wide range of texts, although
corrective actions by human translators may be necessary. Corrections are needed to resolve
ambiguities which exist due to the limitations of the software and to fix errors caused by the fact
that translation of human languages requires extralinguistic information.
Currently the operational machine translation software is essentially based on syntactic
analysis, so that semantic information is implicit in the dictionaries used by the software. An
alternative approach, based on some kind of semantic analysis in addition to syntax, does not
appear to be practically applicable yet.
5.2 A constructed language
It would be highly desirable to have a constructed language for international
communication. It is well known that a large number of attempts to that effect have been made,
with little results. Advocates of the basic idea have hardly agreed on anything but the basic idea,
and most constructed languages have had no use as a language. People who strongly support the
idea have typically designed their own proposal, a perfect language, and they do not want accept
anything that is not perfect - "best" is the worst enemy of "good".
The very idea is not inherently unrealistic, but it can only be realized if strong
economical and political interests are involved, such as the intended creation of a European or
Japanese-Chinese empire. The best that the advocates of a constructed international language
can wish is that such empires emerge and that the United States remain as an important power,
so that the world will have a few strong empires which cannot beat each other but must live in
parallel and in cooperation. In such a situation, it might turn out that it is unrealistic not to agree
on a common language which is not any of the national languages.
The role of the Internet in this hypothetical development would be to create the
informational infrastructure for the discussion of the construction of the language, the very
construction work, spreading out information about the language, the use of the language, and
continuous development of the language. Most probably the language would first be used in
parallel with English, and the initial use would be for such purposes like international
agreements where national languages are clearly insufficient. For instance, if you need to
formulate an agreement between two countries, you definitely need a neutral common language
instead of having the text in two languages, each text allowing its own interpretations.
Bibliography
1. Knowlson, James R., -“Universal Language Schemes in England and France 1600-1800”
(Toronto: University of Toronto Press, 1975).
2. Goninaz, Michel Duc, - “Studies on the International Language”. Gent: AIMAV, 1987.
3. The Economist print edition – “Britain's language gap” Aug 5th 2004,
http://www.economist.com/world/europe/displayStory.cfm?Story_id=S%27%29%28%2C%
2AQQ%27%2B%210%21%24%0A
4. European Language Portofolio
5. http://culture2.coe.int/portfolio/inc.asp?L=E&M=$t/208-1-0-1/main_pages/welcome.html
6. The European Language Gazette, http://www.ecml.at/news/gazette.asp
7. A very brief history of the English Language, http://www.wordorigins.org/histeng.htm
898
LANGUAGE IN THE ERA OF GLOBALIZATION
ASIST. UNIV. DRD. STURZA AMALIA

Univeristy of Oradea, Str. B.St.Delavrancea, nr.4, 0259-408447
E-mail: asturza@uoradea.ro
Abstract: The present paper seeks to debate the issue of language in the era of globalization. The
use of English is expanding in continental Europe as a direct result of globalisation. This affects
commerce (greater use of English as a corporate language and in advertising), the military (a reshaping
of Nato), science, education, the media, and youth culture. The use of English is also increasing in the
institutions of the European Union.
1. Introduction
1.1 What is Globalization?
2. English vs. other languages
3. A Global Language
4. Conclusions
5. Bibliography
1. Introduction
Language is implicated in one or more significant ways in every major development
that is discussed under the heading of globalization: the demographic and social changes
engendered by migration, the shift to a knowledge and services economy, the contested political
position of the nation state, and the new forms of sociopolitical resistance that globalization
calls forth.
1.1. What is globalization?
The term “globalization” has acquired considerable emotive force. Some view it as a
process that is beneficial—a key to future world economic development—and also inevitable
and irreversible. Others regard it with hostility, even fear, believing that it increases inequality
within and between nations, threatens employment and living standards and thwarts social
progress. Globalization offers extensive opportunities for truly worldwide development but it is
not progressing evenly. Some countries are becoming integrated into the global economy more
quickly than others. Countries that have been able to integrate are seeing faster growth and
reduced poverty.
Economic “globalization” is a historical process, the result of human innovation and
technological progress. It refers to the increasing integration of economies around the world,
particularly through trade and financial flows. The term sometimes also refers to the movement
of people (labor) and knowledge (technology) across international borders.
At its most basic, there is nothing mysterious about globalization. The term has come
into common usage since the 1980s, reflecting technological advances that have made it easier
and quicker to complete international transactions—both trade and financial flows. It refers to
an extension beyond national borders of the same market forces that have operated for centuries
at all levels of human economic activity—village markets, urban industries, or financial centers.
2. English versus other languages
In the 17th century, educated people across central Europe could still communicate with
each other in Latin. By the mid-19th century, the handiest language for a traveller through
899
Mitteleuropa was the German spoken by the Habsburg monarchs who reigned over Hungarians,
Czechs and many others. A little more than 100 years later, the dominant tongue was Russian.
Now the region's new language of choice for the 21st century is percolating upwards through
the education system, and downwards from the business and political elite. It will be English,
studied by three out of four secondary-school pupils from the Baltic to the Balkans.
Most central European countries have just joined, or are waiting to join, the European
Union, and their accession is already reinforcing the dominance of English as a language for the
EU as a whole. In central Europe, as in much of the world, knowledge of English has become a
basic skill of modern life comparable with the ability to drive a car or use a personal computer.
What has happened to the other main languages? Russian remains the second-most-
studied foreign language in the Baltic countries, where there are large minorities of native
Russian speakers and a thriving Russophone culture with them. But in Poland and Slovakia it
has fallen to third place, and in Hungarian and Czech schools it is scarcely studied at all. That
said, Russian still serves as a common language among older central Europeans schooled in
communist times—including, ironically, the politicians whose generation helped drive out
communism.
The limited enthusiasm for German in central Europe has been much more surprising.
Even in the communist era, it was taught at least as widely as English, being the language of a
“fraternal” country, East Germany. In the post-communist era, Germany has been central
Europe's biggest export market, and a huge investor in the region. Yet only in the Czech
Republic, Hungary and Slovakia does the proportion of secondary-school pupils studying
German come anywhere close to the proportion studying English; and nowhere in the region is
German the top choice.
German has languished partly because Germany has been shy about promoting its
language and culture in a region ravaged by Hitler's war. No such shyness has affected France.
Its cultural diplomacy in the region has been vigorous and generous. Handsome French cultural
centres ornament the capitals of the region: the newest of them will open in Riga, the Latvian
capital, in October. But admiration for France’s culture does not translate into widespread use of
its language. Only in Romania—whose own vernacular is of Latin origin—does it exceed
English in popularity.
The choice of English has been made easier by the demands of foreign investors. The
first to move east were the most international European companies, which tended to use English
as their international working language regardless of their base. The biggest foreign direct
investor within central Europe for most of the past decade, Siemens AG of Germany, an
engineering and telecoms firm, made English its main “corporate language” in 1998. “German
companies are very pragmatic,” confirms Bernhard Welschke, head of European policy at the
Federation of German Industry. They value a single language for business, he says, even if it is
not their own.
The rise of English as a lingua franca will not necessarily do much to diminish
arguments over national languages within or between countries, in places like the Balkans or the
Baltic states. Such arguments tend to be about the division of political power between rival
communities, rather than about language as such. It may, on the other hand, have a big impact
on the institutions of the European Union, and even on European integration. The EU recognises
an official language for every country, and translates all main public documents into all 20 of
those languages. But civil servants and committees within the EU's institutions use three main
working languages: English, French and German. French has long been fighting a losing battle
against English for “market share” among the three, with German far behind. The arrival of
more countries favouring English will threaten to render French almost as marginal as German.
One big question now is whether the generalised use of English as a first or second
language will accelerate the political integration of the EU. The spread of English will lower the
language barrier which has, arguably, obstructed pan-European political debate. It will open the
way to the formation of pan-European public opinion, and to politicians with pan-European
appeal. But there have been empires, like the Soviet one, which had common languages and still
900
fell apart. A language can help a good political system work better, but it cannot rescue a bad
one.
English is the dominant global language.The dominance of English as the world’s
lingua franca continues to grow, with the number of pupils studying French dwindling every
year. The predominance of English on the internet, the relative ease of learning basic English
and the perception that English is “cooler” —thanks in large part to popular music and films—
means French is becoming more and more restricted to older generations and the upper classes
of many countries where it used to be the second language of choice in schools.
French is losing ground fast. French remains a beautiful language much appreciated by
the upper class but it is losing ground in curricula, even in areas near the French-German border.
French is still holding up compared to Italian and Spanish, but that may change. Given the
difficulty of French grammar and spelling, many prefer not to learn French. A teacher from the
Spanish town of Burgos said most of her colleagues agreed that French was “in free fall”.
In Brussels, 3,000 less elevated officials have benefited from free French classes and
recently the campaign has stretched beyond the EU's diplomatic arena to an advertising
campaign designed to persuade young people in the new member states to learn French.
Photographs of individuals lost in the desert are accompanied by a slogan in French saying:
“Don't wait until you feel lost to learn French.”
3. A Global Language
Globalization, made possible by new forms of transport and information processing,
may explain the need for a common tool for communications, but it doesn't explain why the tool
is English. The answer may lie in the inherently English nature of the very tool that has created
the new possibilities for planetary trade: technology has been created in English.
Within this contradictory mix of global networks and local identities, language plays a
critical role. The intersection of language with international networks and globalization is
perhaps most evident. Put simply, global trade, distribution, marketing, media, and
communications could not take place without a lingua franca. These processes of globalization
over the last thirty years have propelled English from being an international language—like
French, Spanish, Chinese, or Arabic to becoming a truly global one, spoken and used more
broadly than probably any other language in world history. 85 per cent of international
organizations in the world make official use of English, at least 85 per cent of the world’s film
market is in English, and more than 65 percent of scientific papers in several important
academic fields are published in English. Given the vast global presence of English at the time
of the birth of the Internet, as well as the leading role of US scientists and engineers developing
the telecommunications industry, it is not surprising that English rapidly became the de facto
lingua franca of online communication. Today, English is probably used on about 50% of Web
sites and perhaps upwards of 90% of sites used for international e-commerce.
The rapid growth of languages other than English online is a reflection of several
phenomena, including a demographic spread of the Internet from its early base in North
America to much of the rest of the world. This is also a reflection of a broader media trend
known as localization. Just as CNN and MTV first globalized their distribution (in English),
and then “re-localized” in a variety of languages, so are Yahoo, Google, and other Internet
giants relocalizing their product in different language versions.
Apart from being widely used and known, English is extremely unsuitable as a
universal language. There are several reasons to this. Any national language, i.e. a language
which is or was originally the language of a particular tribe or nation, has obvious defects when
used for international communication:
Native speakers of the language are in a quite different position than others. Some
people regard this as bad in itself, as contrary to the equality principle, but I think it is practical
consequences that make it bad. Native speakers tend to use idioms and rare words and to speak
too fast, unless they exercise conscious control over their language - and such control is difficult
and unnatural when applied to one's mother tongue. This implies that in oral communication in
901
particular native speakers of English often have worse problems in getting themselves correctly
understood than nonnative speakers!
A national language carries with it the history of the nation. For instance, words and
phrases have got, in addition to their dictionary meanings, connotations, colours and
associations. This is an important cultural phenomenon which helps in keeping the nation a
nation, but in international communication it is a burden.
One of the worst relics of English is the orthography. English has a very rich repertoire
of idioms, and it typically has several words which have the same basic meaning but different
connotations and stylistic value. Especially in international contexts you can never know what
words mean to people with different backgrounds. This is of course an inherent problem in all
human communication, but the nature of English makes it a really big problem.
English is an eclectic language which tends to borrow words from other languages
instead of constructing words for new concepts from older words with derivation or word
composition. The richness of the vocabulary results basically from word borrowing and implies
that words for related concepts are typically not related to each other in any obvious, regular
manner. Word borrowing makes a language more international in one sense, but in the essential
sense it makes it less suitable for international communication, since learning the vocabulary is
more difficult.
4. Conclusions
The battle over which language will become the next European Union language is not
over and it will still continue probably, until somebody will come with a better solution. English
seems a good solution at the moment, but it is not the best.
• English is also an easy language to learn. Compared to other languages, it
conveys a lot in few words. English lacks the complicated verb tense switches of languages like
French. French demands complex structures from the beginning.
5. Bibliography
1. Crystal, D., “English as a global language”, Cambridge University Press, Cambridge, 1997
2. Friedman, T., “The Lexus and the olive tree: Understanding globalizations”, Farrar, Straus
and Giroux, New York, 1999
3. Graddol, D., “The future of English”, The British Council, London, 1997
4. Leipner, J., “English: A global Language?”,
http://www.writersblock.ca/fall1998/feature.htm
5. Globalization Issues, “The Language of Globalization”, April 4, 2001
http://globalization.about.com/library/weekly/aa040401a.htm
6. “The globalization of the English language as presented in international perspectives”,
http://www.wordquests.info/language-clips.html
7. “Language Study in the Age of Globalization”,
http://www.mla.org/pdf/adfl_brochcollege.pdf
8. Warschauer, M. (2002). Languages.com: “The Internet and linguistic pluralism”,
http://www.gse.uci.edu/markw/languages.html
902
ASSESSING THE NECESSITY OF ESTABLISHING
ACADEMIC WRITING CENTERS IN ROMANIAN
UNIVERSITIES
ASSISTANT LECTURER OLESIA LUPU, PH.D.

Faculty of Economics and Business Administration
Al. I. Cuza University
22, Carol I Boulevard, Iasi
o_lupu@uaic.ro
LECTURER ŞTEFANIA PANAITESCU, MA, PHD CANDIDATE

Faculty of Economic Sciences, + 40-259-408798,
3-5, Armatei Române street, Oradea
spanaitescu@uoradea.ro
Abstract
The need for Academic Writing Centres is more and more felt in Romanian universities
especially as these have undergone the process of aligning to all the European educational requirements.
New under-graduate and graduate programmes have been established and for many the language of
instruction is English. Consequently, students feel the need for well-structured modules on academic
writing in English as an additional educational tool for their research and writing assignments. The
paper discusses students needs for EAP training at two Romanian universities: the Faculty of Economic
Sciences in Oradea and the Faculty of Economics and Business Administration in Iasi.
This paper looks at modalities to meet students´ needs concerning academic writing
tasks at the Faculty of Economic Sciences, University of Oradea and the Faculty of Economics
and Business Administration of the University Al. I. Cuza of Iasi.
At the Faculty of Economics of Oradea this academic year has seen the start of MA
programmes in English and Business English is a subject on the core curriculum, being taught
during five semesters to under-graduate students majoring in as many as six speciality areas.
Staring with 1994, a new MA programme taught in English has been launched at the Faculty of
Ecnomics and Business Administration in Iasi and Business English is compulsory at the
undergraduate level. Undergraduate students take five semesters of English language. All
undergraduate students have to take four compulsory semesters of Business English at the Al. I.
Cuza University in Iasi. Students in International Relations take additional four semesters where
a whole year is spent on Business Writing. Unfortunantely, no language training is provided at
the graduate and post-graduate levels.
One of the first initiatives to establish an Academic Study Center has been discussed at
the University of Oradea. The center will function not only as a research tool but also as a
provider of EAP training. The paper will focus on the general context of the EAP training in
Romania.
The general context of teaching English for Academic Purposes (EAP) in Romania is
that of discovery and not continuation of a tradition. Due to a general shift in pedagogy, from
traditional to more task-based approach, students needs have been re-assessed and an attempt to
somehow balance academic and professional skills has been made. As the Romanian
educational system has opened up and more and more students have had the opportunity to
study at least one semester within western universities, a new standard of learning and teaching
903
has been brought back to Romania both by students and professors. However, EAP courses have
not yet gained a definite position in the academic curricula at the tertiary-level education. At the
same time, many ESP courses and seminars contain EAP training. How much time is alloted to
EAP training depends pretty much on the lecturer. As a general rule, most Romanian lecturers
and instructors are not aware of EAP specific pedagogy.
As a rule, pre-service students take General English in their first year and, at least, two
semesters of Business English in their second year. Starting with the early 90s, there has been a
shift towards task-based teaching and active learning. Thus, a communicative approach has been
used extensively. This led to teaching which focused more on speaking, as it was extremely
appealing to students which were anxious to get away from traditional theme-based textbooks
with almost no emphasis on communication.
In the late 90s, many students were required to take standard international exams, such
as TOEFL, IELTS, CAE, BEC, GMAT, which were all in English. Now students were faced
with exams which assessed not only communication skills but also writing and reading skills.
Traditionally, reading exercises contained a text and questions. Studentes were rarely asked to
reflect on their reading and interpret their reading. Furthermore, the texts and themes were not
very challenging leading to mechanical reading of texts. Now, with new approaches came also
newly designed textbooks which brought different reading assignments: pre-reading activities
(pre-questions, discussion points, etc), skimming and scanning, reflecting upon their reading
and more importantly, contextualizing. As academic training required not only reading
academic texts but also writing assignments, various writing activities were designed by
teachers to teach writing skills: summarising, paraphrasing, note-taking, etc. Initially, writing
activities focused more on writing for professional purposes: writing CVs, cover letters,
proposals, etc. Thus, textbooks started providing information on layout, style, tone, formal
language, etc.
Students were open to learning very practical writing skills as they were instrumental in
getting better chances on the labour market. For example, a textbook designed with the support
of the British Council EBA – English for Business and Administration, published in 1991,
contained CVs and students were asked, first, to analyze critically strong and weak points of a
CV and then asked to write their own CV, following a model. Furthermore, other types of
written documents were presented, such as memos and then tasks were designed as to engage
students in producing their own writing.
As part of the curricula, teachers started requiring writing essays or summaries of
articles. It is well known that Business Schools all over the world are the ones which assimilate
quickly innovative pedagogy appropriate for such a dynamic field. Some of the disciplines at
the tertiary level have started using collaborative pedagogy and interdisciplinary approaches.
This also has had an effect on how academic writing was taught. Students were no longer asked
to work individually, they were encouraged to write essays together with their peers or assigned
short writing tasks during seminars as pair-work or group-work. More recently, teachers started
spending more time not only on reflective writing but also argumentative writing which
generally requires more preparation. Some students are taught in high-schools essay writing,
others learn basic elements of essay writing at the university. As a part of the seminar activities
dedicated to writing, students are taught elements of referencing and how ideas could be linked
together. Collaborative writing has gained more significance as business students are more
interested in gaining collaborative writing skills as businesses generally work in teams or under
project format. So, many seminars are spent on writing assignments which could be later used
by students in project writing. There are also training seminars on writing projects in English
offered whether within universities or by private associations or NGOs.
Academic Writing as a subject is not currently taught as a discipline in Romanian

universities, even if educators have tried to introduce it into the curricula. Nevertheless, many
courses contain elements of academic writing and there is a strong interest towards academic
writing at the post-graduate and doctoral level.
904
Academic Study Centers could definitely provide both self-study ooportunities and
guided training and instruction. Moreover, instructors will be trained to acquire necessary
competencies in the field of EAP. Such centers will definitely bring together academics who
are interested in inter-disciplinary research and do it on their own. Romanian universities need
to become more open towards alternative study centers and more inter-disciplinary approaches.
Bibliography
1. Björk, L. - Academic Writing : a University Writing Course, Studentlitteratur, Lund,
Sweden, 2003
2. Byleen, E. - Developing Skills for academic writing, Heinle & Heinle Publishers, 1998
3. Cavusgil, S. L. - Introduction to academic writing, Heinle & Heinle, 1998
4. Keane, R., Mark Downes (ed.) – Academic Writing. Civic Education Project and Belgrade
Open School, Belgrade, 2003
5. Swales, J. M. - Academic Writing for Graduate Student: a Course for Non-native Speakers
of English, University of Michigan Press, Michigan, 1994
905
NEW APPROACHES TO MATERIALS DEVELOPMENT
FOR TEACHING BUSINESS ENGLISH
ASSISTANT LECTURER GYÖNGYVÉR MĂDUłA

Romanian-American University
1 B, ExpoziŃiei B-ld., 1st District, Bucharest
gmaduta@yahoo.com
LECTURER ŞTEFANIA PANAITESCU, MA, PHD CANDIDATE

Faculty of Economic Sciences
3-5, Armatei Române street, Oradea, + 40-259-408798,
spanaitescu@uoradea.ro
Abstract
The present paper looks at new approaches to designing effective teaching materials for the
Business English classes. Recently, there has been a shift where students’ needs are concerned in view of
the changes going on in the labour market. Consequently, shifts in the pedagogy of teaching Business
English to both undergraduate and postgraduate students are manifest. This paper argues for the need to
draw extensively on the authentic raw economic data and process it into meaningful and topical texts and
drills.
Teaching Business English is in particular a very difficult task, combining the

challenges of teaching a foreign language with those of having that very foreign language
become another language in itself through the parallel economic paradigm of its vocabulary,
thus performing a dual communication task. To this we also have to add the ever new
communication skills required of our graduates in the labour market. This is indeed a very
important element that needs to be taken into consideration when taking up the difficult task of
writing modern and effective business English textbooks.
The shift in pedagogy from the very traditional textbooks to materials that place more
emphasis on developing the new skills required of our economic graduates once they reach the
labour market has become more and more evident in the late 90s. This approach is more likely
to render them successful in the job market following graduation.
The accent falls more and more on communication skills with ever new economic terms
permeating from the IT and other domains and with vast economic information to be covered.
Hence the need to go to the very raw economic data and to authentic and topical economic texts
referring both to the domestic and the international economic environment and draw the
textbook and the drills based on this type of materials.
These types of approach not only offers our students better chances and render them
better prepared to face the competition, including that on the European market as more and
more of our graduates seek jobs in foreign countries. Moreover, it also makes the English class a
great deal more fun and definitely more rewarding, the ideal setup on which short grammar
drills/pills function and the point made in it is quickly acquired. Indeed, there still remains the
need to care for the improvement of our students´ level of grammatical knowledge, as well.
When placed in perspective it becomes obvious that designing materials for the English
Business classes in the current globalizing and ever-changing economic environment has
become a more and more complex endeavour, going far beyond the traditional models and
patterns of the theme-based textbooks that do not provide or care too closely for the
communicative skills, for the academic writing skills, for the critical reading skills, to only
name the most important. However, the traditional textbook still has many supporters and often
lecturers especially in Romania will chose to design more örthodox¨ materials being attracted
906
probably by the ease and practical aspects and also knowing they would have a very useful tool
in the class in terms of business English vocabulary teaching. Nonetheless, this type of materials
will only care for the needs of beginning and lower intermediate students.
A really interesting approach has been to try to set the exercise of writing Business
English textbooks by Romanian academia in a diachronical perspective.
Looking at the evolution both prior to 1989 and subsequently, especially of such
textbooks written by the professorial body at the Academy of Economic Sciences of Bucharest
we noticed a few interesting things. For the textbooks designed in the 70s we noticed the careful
attention to choose relevant information regarding international economic institutions, national
ones, the economic vocabulary. No appears the very first publishing of a specialized textbook
on the vocabulary of accountancy by Professors Chiriacescu Adriana si Alexander Hollinger:
Special English Finance-Accounting, ASE, Bucharest, 1979.
A shift occurred in the textbooks of the 80s which are heavily tributary to the party
propaganda. More and more it was a question of getting through the party censure. Thus, the
bibliography includes speeches by the dictator, documents of party congresses while the lessons
covering the ¨realities¨ of the Anglo-Saxon world are to a great extent contaminated by the
socialist propaganda according to which Capitalism was the evil of all evils, the labour force
was heartlessly exploited, etc. In terms of the drills offered they are pretty much the standard
ones: gap-filling, giving synonyms and antonyms, translations of texts into English/Romanian,
the well known grammar drills of ¨put the verb in the bracket at the correct tense¨, etc.
While this study of the materials produced by the Germanic Languages Department in
the Academy of Economic Sciences of Bucharest is by no means a comprehensive one, we think
it relevant to the topic approached in this paper. Also, the current involvement of one of the
authors into a Leonardo mobility project with the University of Alicante, Spain, has opened up
an unexpected opportunity to dare a few remarks at the end of the paper on how the professorial
body in the English Department of this partner university has developed business English
textbook writing over the years.
More recent Business English textbooks domestically produced have also made the shift
towards more student-centred activities, towards active learning and communication techniques,
towards a better selection of texts and economic information. However, there is still too little
space allotted to the issues regarding critical reading, essay writing, academic writing, skills
that are vital to our students and graduates in the labour market, both domestic and foreign. For
it is well known that writing is an important aspect of the business activity. No matter what
position they end up in they will always have to write a great deal of formal texts: letters,
memos, reports, explanations, decisions, procedures, negotiating techniques. The skills for these
are only formed through intensive communication activities and many many academic writing
assignments. Hence, the need for a new approach in designing and writing the Business English
textbook becomes evident.
Raw data coming from annual reports of banks and companies or short-term financial
analysis can be employed to develop students’ language skills in all the four components:
listening comprehension, writing, speaking and reading skills.
Asking students to bring into the seminars new data on financial analyses, the
BIZNEWS drill we do with our students in each seminar, corporate and bank reports, data on
the new developments concerning the domestic as well as the world economic environment is
motivating them to read and translate more. Also, short dictations from such texts constitute
good spelling drills, which students are asked to correct it themselves or have their peer do it.
For the listening skills video and tape recordings of economic programmes are also very useful.
A large and varied range of exercises can be thus designed making good use of the
Internet, the IT and all the equipment our Department has got thus bringing into the classroom
not only the specialized and up-to-date vocabulary of all specialty areas of the economic domain
but also a great deal of information that students will need with some of their other subjects in
the curricula.
907
Lastly, I would like to make a point of how well our colleagues in the English
Department of our Partner University of Alicante have carried out their task of textbook
producing over the years. It is deep admiration I felt after studying their works of the 90s and
especially the most recent one (Guillen, V., Williams, J. – Writing Strategies for Business
Communication, Agua Clara, Alicante, 2004) by Professor Vicotria Guillen, the Chair of the
English Department, who so kindly offered the textbook to us in our very first meeting at the
Department. Writing Strategies for Business Communication is indeed the implementing in
practice of the theoretical approaches we presented in our paper and I am sure it is a very useful
instrument in the English class and it will prove to be so in our seminars on our return. It will
definitely stir the interest of the students and increase their motivation while making the study
of language creative, enjoyable and a highly rewarding activity as it should normally be.
Bibliography
1. Chiriacescu, A., Alexander Hollinger - Special English Finance-Accounting, Publishing
house of the ASE, Bucharest, 1979
2. Coposescu, L. – Analysing Turn-Talking in the Classroom Discourse in Prosper
Newsletter, published by the British Council Romania, Bucharest, January 1998, pp. 51-54
3. Galis, L., Nadejda Kolesnikova, Violeta Nastasescu, Fulvia Turcu – Topical Economic
Terms vol I,II, Publishing house of the ASE, Bucarest, 1977
4. Guillen, V., Williams, J. – Writing Strategies for Business Communication, Agua Clara,
Alicante, 2004
5. Kerridge, D. – Presenting Facts and Figures, Longman, London
6. Limba Engleza pentru invatamantul superior economic, Publishing house of the ASE,
Bucarest, 1980
7. West, Richard – Teaching Business English: Tuition and Intuition in Prosper Newsletter,
published by the British Council Romania, Bucharest, January 1998, pp. 15-20
8. Wilcox Peterson, P. – Developing Writing. Writing Skills Practice Book for EFL,
beginning/intermediate level, English Language Programs Division, Washington, D.C.,
1996
908
LE CADRE EUROPEEN COMMUN DE REFERENCE
POUR LES LANGUES – UN OUTIL INCONTOURNABLE
DE L’ENSEIGNEMENT DE LANGUES ETRANGERES
SUR OBJECTIFS SPECIFIQUES
CONSTANTIN FELICIA, UNIVERSITATEA ORADEA

Facultatea de Stiinte Economice
Str. H.Ibsen nr.3, bl.AN2, ap.7, Oradea, tel. +40723.089104
Email: fconstantin@uoradea.ro
La dynamique sociale, économique et politique impose des transformations à tous les niveaux, y-
compris au niveau de l’enseignement des langues étrangères. Le Cadre européen commun de référence
pour les langues, document créé il y a une quinzaine d’années sous le patronage du Conseil de l’Europe,
offre aux acteurs impliqués dans l’apprentissage des langues toute la logistique. C’est bien le cas des
langues sur objectifs spécifiques (affaires, administration, etc.) qui trouvent dans ce document un repère
et un instrument de travail essentiel.
Cadre général – politique européenne en matière de langues étrangères
Au début des années ‘70, le Conseil de l’Europe se voit obligé par les transformations
survenues au sein de la Communauté Européenne, de créer un cadre institutionnel pour une
politique langagière européenne. C’est dans ce contexte que paraissent progressivement des
systèmes qui définissent les savoirs et les savoir-faire des apprenants des langues vivantes. Le
premier, Threshold Level, a été élaboré par Van Ek en 1975 (pour l’anglais), suivi par la
description d’un niveau inférieur, Waystage (les deux révisés en 1990 et complétés en 1995 par
le niveau Vantage) ; pour le français, c’est le Niveau Seuil paru en 1976
En 1991, à la suite d'une recherche menée pendant plus de dix ans par des linguistes
dans les 41 États membres du Conseil de l'Europe, a été créé le Cadre européen commun de
référence pour les langues.
Recommandations européennes en matière de Langues étrangères
Dès les premières pages, le Cadre évoque des recommandations du Comité des
Ministres du Conseil de l’Europe, qui mettent au premier plan la préoccupation pour les langues
vivantes, dans la volonté de « préparer tous les Européens à répondre aux défis d’une mobilité
et d’une coopération internationale accrue dans les domaines de l’éducation, de la culture et
des sciences, ainsi que dans les domaines du commerce et de l’industrie ». La même
recommandation prévoit toute une série d’objectifs qui concernent l’Apprentissage des langues
à orientation professionnelle, dans le but d’ « Assurer un équilibre entre le développement
professionnel, culturel et personnel des apprenants, en proposant des programmes de langues
qui allient les composantes de l’enseignement général et de l’enseignement professionnel » et
de « préparer (les jeunes) à leur vie professionnelle future et d’accroître leur mobilité
professionnelle ». (Recommandation R (98) 6).
Une autre recommandation met encore plus clairement l’accent sur le lien entre le
domaine économique et les langues étrangères « Il conviendrait de nouer des liens visibles avec
le monde du travail, ou de les renforcer lorsqu’ils en existe, afin de sensibiliser les étudiants è
la valeur économique des langues étrangères » (Recommandations relatives à la politique à
mener- Commission Européenne)..L’ignorance des langues étrangères favorise la
909
marginalisation dans une Europe où mobilité, échange, ouverture, coopération ou emploi sont
devenus les mots d’ordre.
La pratique a démontré que les personnes qui parlent des langues étrangères sont les
mieux placées dans le monde du travail. Le succès est garanti lorsque la maîtrise de la
compétence générale de communication s’accompagne de la connaissance des vocabulaires
spécifiques et des usages linguistiques à visée professionnelle, surtout pour le monde des
affaires (l’anglais, le français, l’allemand, l’italien ou l’espagnol des affaires).
Approche traditionnelle vs. Approche communicative
Le Cadre européen offre un vrai panorama de l’enseignement des langues étrangères,
d’une richesse et d’une complexité qui le transforme dans un usuel incontournable pour tous les
acteurs engagés dans l’enseignement des langues.
Sans avoir la prétention de fixer de manière autoritaire les articulations de
l’apprentissage, ni de promouvoir une méthodologie particulière, le Cadre de référence
reconnaît avoir encouragé une méthode fondée sur les besoins communicatifs de l’apprenant,
sur le développement de son autonomie et sur l’entraînement à l’auto-évaluation. C’est un vrai
« retournement de paradigme », qui permet d’identifier les quatre lignes de force de la méthode
communicative (Martinez, 1996) :
− le retour au sens, accompagné d’une grammaire de la notion, des idées et de
l’organisation du sens
− l’accent mis sur les exercices interactifs de communication réelle ou simulée, en
défaveur des exercices formels
− la centration sur l’apprenant, vu comme acteur principal de la communication et
sujet actif et impliqué de la communication
− la préoccupation pour les aspects sociaux et pragmatiques
L’enseignement des langues trouve ses racines dans les besoins des membres de la
société de communiquer et de négocier et dépend de l’évolution des besoins des apprenants qui
vivent, étudient et travaillent au centre d’une dynamique de la société, de l’économie et de la
mentalité.
Le Cadre Commun de référence identifie d’ailleurs 4 larges domaines :
− domaine éducationnel,
− domaine professionnel,
− domaine public
− domaine personnel
et précise les compétences qui s’exercent à l’intérieur de chacun des domaines :
a) Compétences générales qui incluent les savoirs, les savoir – faire, les savoir –
apprendre et les savoir – être
b) Compétences langagières qui incluent les compétences linguistiques, les
compétences socio-linguistiques et celles pragmatiques
On est loin de l’apprentissage traditionnel, organisé autour de la grammaire et des listes
des mots, fondé sur le rôle du professeur et prônant un parleur idéal. Les piliers de la nouvelle
approche didactique sont : les tâches, les stratégies, l’interaction, les scénarios, la langue en
situation, l’autonomie, etc.
Le domaine professionnel dans le Cadre commun de référence
Entre les domaines identifiés par les professionnels qui ont travaillé à l’élaboration du
Cadre de référence, il n’y a pourtant pas de séparation nette ( le domaine public envahit
l’espace personnel, le domaine éducationnel prépare pour des situations qui pourraient s’intégrer
au domaine public ou professionnel).
Le Cadre présente des descriptions détaillées des activités langagières ou des
compétences, des échelles d’auto - évaluation qui permettent à l’apprenant de se situer lui –
même sur la position d’utilisateur élémentaire, indépendant ou expérimenté; il y en a donc des
instruments pour les apprenants qui veulent situer leur propre niveau linguistique et en même
910
temps des grilles des évaluateurs qui peuvent analyser les compétences de compréhension écrite
ou orale, d’expression écrite ou orale à chaque niveau : survie, seuil, autonomie, efficacité et
maîtrise. (ex. Tableau 3 – Niveaux communs de compétences - Aspects quantitatifs de la langue
parlée avec ses caractéristiques : l’étendue, la correction, l’aisance, l’interaction ou la
cohérence) (Cadre, p.28)
La présentation des niveaux sous la forme suivante, plus facile à utiliser, se retrouve
dans la plupart des tests de certification de langues (Cadre, p.35). Le progrès de l’apprentissage
se relève dans le passage d’un niveau à l’autre.
A. Utilisateur élémentaire
A1. Introductif ou découverte (Breakthrough)
A2.Intermédiaire ou de survie (Waystage)
B.Utilisateur indépendant
B1. Niveau seuil (Threshold)
B2. Niveau avancé ou indépendant (Vantage)
C. Utilisateur expérimenté
C1.Autonome (Effective Operational Proficiency)
C2. Maîtrise (Mastery)
Vu l’ouverture des frontières et la mobilité des citoyens, l’importance du commerce et

des affaires, une place assez importante est accordée dans ce document de référence aux langues
sur objectifs spécifiques (langue de spécialité, langage professionnel, langue des professions).
L’enseignant du langage de spécialité peut choisir le contenu de son cours à la suite
d’un choix exclusivement personnel s’il a une double formation (linguistique et de spécialité) ou
bien à la suite des discussions avec les professeurs de spécialité, parce que « l’utilisation d’une
langue étrangère comme véhicule de l’enseignement imposera qu’une attention toute
particulière soit portée au contenu thématique de la discipline enseignée » (Cadre, p.45). A
l’intérieur du Cadre de référence, l’enseignant trouve un riche inventaire de situations
professionnelles, pour lesquelles le locuteur doit être linguistiquement « outillé » ; c’est une
présentation complexe qui offre au professeur le tableau complet des lieux, des institutions, des
personnes, des événements et des actions propres au domaine professionnel (p.43 Tableau -
Contexte externe d’usage, d’où nous avons extrait la partie relative au domaine professionnel)
Lieux : bureaux, usines, ateliers, ports, gares, fermes, aéroports, magasins, boutiques,
sociétés de services, hôtels, fonction publique
Institutions : entreprises : de la fonction publique, multinationales, nationalisées ;
syndicats
Personnes : employeurs/employés, directeurs, collègues, subordonnés, consommateurs,
réceptionnistes, secrétaires, personnel d’entretien
Objets : machines de bureau (bureautique), machines industrielles, outils industriels et
artisanaux
Événements : réunions, interviews, réceptions, congrès, foires commerciales,
consultations, ventes saisonnières, accidents du travail, conflits sociaux
Actes : administration des affaires, gestion industrielle, opérations de production,
procédures administratives, transport par route, opérations de vente, commercialisation,
applications informatiques, entretien des bureaux
Textes : lettre d’affaires, note de rapport, consignes de sécurité, modes d’emploi,
règlements, matériel publicitaire, étiquetage et emballage, description de fonction, signalisation,
cartes de visites
Les types de textes recommandés dans le chapitre dédié sont en mesure de guider
l’enseignant dans son intention de mettre en valeur des documents variés : les journaux, les
modes d’emploi, les brochures et les prospectus, les dépliants, le matériel publicitaire, les
911
panneaux et notices, les étiquettes des magasins, des marchés et des rayons de supermarchés, les
emballages et étiquettes de produis, les billets, les formulaires et questionnaires, les
dictionnaires (mono et bilingues), les thesaurus, les lettres d’affaires et professionnelles, les
télécopies, les lettres personnelles, les exercices et les compositions, les notes de service, les
comptes rendus et les rapports, les notes et messages, les bases de données. (Cadre, p.80 )
La description des tâches communicatives concerne elle-aussi le domaine professionnel
et présente une modèle de forte valeur pratique - ce que les apprenants en situation de résidents
temporaires devront être capables de faire (Cadre, p.45)
− faire les formalités nécessaires à l’obtention d’un permis de travail ou de tout autre
papier de ce type
− se renseigner (par exemple auprès d’une agence pour l’emploi) sur la nature des
emplois, les ouvertures et les conditions (par exemple le profil du poste, le salaire,
le droit du travail, les horaires et congés, la durée du préavis, etc.)
− lire les offres d’emploi
− écrire des lettres de candidature et avoir un entretien de recrutement. Fournir des
informations orales ou écrites sur soi, sa formation et son expérience et répondre à
des questions sur ces mêmes points
− comprendre et suivre les règles d’embauche
− comprendre les tâches à accomplir au moment de l’entrée en fonctions et poser des
questions à ce sujet
− comprendre les règles de prudence et de sécurité et leurs consignes d’application
− signaler un accident, faire une déclaration d’assurance
− bénéficier de la protection sociale
− communiquer de manière appropriée avec les supérieurs, les collègues et les
subordonnés participer à la vie sociale de l’entreprise ou de l’institution (par
exemple le restaurant d’entreprise, les clubs sportifs et les associations)
L’analyse de l’interaction orale (les discussions, et les réunions, les débats, les
interviews, les négociations, la coopération en vue d’un objectif, la coopération à visée
fonctionnelle, l’obtention des biens et des services) s’accompagne de l’interaction écrite
(transmettre et échanger des notes, des mémoires ; correspondre par lettres, télécopies ou
courrier électronique ; négocier le texte des accords, des contrats, des communiqués ; participer
à des forums en ligne et hors-ligne) et renvoient aussi au langage des affaires.
Conclusions
Ce ne sont que quelques exemples choisis pour soutenir l’idée que le Cadre européen
des langues envisage des situations de communication « que l’on a toutes les chances de croiser
dans la plupart des pays européens ». (Cadre, p.43)
C’est à partir de ces recommandations que l’enseignant peut remettre en question les
hypothèses sur lesquelles il avait organisé son activité didactique et soumettre à un réexamen
l’approche théorique et pratique de l’enseignement du langage de spécialité qu’il a eue. Plus que
jamais, l’enseignant de langues étrangères à buts spécifiques doit se rattacher de manière
irrévocable et exclusive aux exigences du milieu économique, social et politique.
Bibliographie:
1. “Cadre commun européen de référence pour les langues étrangères” ; 1991 – version en-
ligne http://culture2.coe.int/portfolio/documents/cadrecommun.pdf
2. “Recommandation N° R (98) 6 du Comité des Ministres aux États membres, concernant les
langues vivantes (le 17 mars 1998)” version en-ligne, www.istruzione.it/argomenti/
portfolio/allegati/racc_fra.rtf
3. “Recommandations relatives à la politique à mener- Commission Européenne, Direction
générale de l’éducation et de la culture - Politique des langues”, version en-ligne,
http://europa.eu.int/comm/education/policies/lang/policy/recom_fr.pdf
912
4. Martinez, P. – La Didactique des langues étrangères, Paris, 1996, Presses Universitaires de
France
5. http://www.ecml.at/helpcd/
913
FORMEN DER ENTLEHNUNGEN AUS DEM
ANGLOAMERIKANISCHEN
ONITA ADINA
str.Barbu Stefanescu Delavrancea nr 5 Oradea Bihor Universitatea Oradea Facultatea de Stiinte,
Catedra de Limbi Straine- Limba Germana
Die Fremwortfrage ist also nach wie vor Gegenstand der offentlichen Diskussion:
Zeitungsartikel werden daruber geschrieben, Bucher veroffentlicht, im akademischen Milieu referiert,
aber im Grossen und Ganzen herrscht es in dem deutschsprachigen Raum eine gegenuber Fremdwortern
und uberhaupt Angloamerikanismen durch hohe Toleranz gepragte Stimmung. Angloamerikanismen sind
als Modeerscheinung betrachtet, aber was heute Ausnahme ist, kann morgen die Regel sein. Wenn die
Angloamerikanismen umgangsprachlich vollig integriert sind, kommen sie morgen bestimmt auch in
Worterbucher und somit sind sie gut wie deutsch.
Angloamerikanische Wörter, Wortverbindungen und Redewendungen können je nach der

Einbürgerungsform in drei Klassen eingeteilt werden (Fink, Kristensson, Haugens):
1. Nullsubstitution
2. Teilsubstitution
3. Vollsubstitution
1.NULLSUBSTITUTION. Dabei handelt es sich um eine direkte und unveränderte

Übernahme eines angloamerikanischen Wortes oder einer Wortgruppe wie in Apartment,
Bungalow, Extras, Automatic (-ic, -ion,- isch), Team, Elektronik (-sch), Trainer, Service, Tip,
Swimmingpool, Interview, Hobby, Star, managen (Manager), (Talk-) Show, Fan, Operator, (-
in, -ing, -ion), Hit, Baby, Bestseller, Handicap (-pen), Singles, Know-how, Budget, Coach,
Container, leasen, Comics, Smog uvm.
Diese Vokabel werden also mit der englischen Graphie übernommen und in der Regel
auch mit der englischen Aussprache.
Zu dieser Klasse gehören auch die Abkürzungen für internaŃionale Institutionen und
Organisationen, sowie für viele andere Sachen, wie etwa: die IRA (Irish Republican Army),
die UNO (United Nations Organisation ), das FBI (Federal Bureau of Investigation), die LP
(long-playing record), die CD (compact-disc), der VIP (veryimportant person), die OECD
(Organization for Economic Cooperation and_Development), die ITV (Independent
Television), das UFO (unidentified flying object), die UNICEF (United Nations Children's
Fund), die OPEC (Organization of Petroleum Exporting Countries) etc.
2.TEILSUBSTITUTION. Bei der Teilsubstitution entsteht aus einem englischen
und einem deutschen Element ein Mischkompositum. Zu den vielen angloamerikanischen
Wörtern, die zahlreiche deutsch-englische und englisch-deutsche Komposita liefern zählen
auch:der Partner (Briefpartner, Bündnis-, Ehe-, Geschäfts-, Gespräch- , Handels-, Koalitions-,
Kooperations-, Pakt-, Tausch-, Vertrags-, Wettbewerbs-, Zuliefer-; Partnerbetrieb, -beziehumg,
-einrichtung, -land, -organisation, -stadt, -universität, -verhältnis, -vertrag, -wahl etc); das
Quiz (Fernsehquiz, Literatur-,Schüler-, Sport-, Verkehrs-; Quizmeister); der Service
(Autoservice, Baterie-, Haushaltsgeräte-, Kunden-, Reifen- etc; Servceleistung, -spezialist, -
techniker, -zentrum etc); der Spray (Achsel-, Antirost-, Duft-, Fuβ-, Haar-, Insekten-, Pflanzöl-
, Toilex- usw); das Zentrum (Ausbildungszentrum, Ausstellungs-, Beratungs-, Bowling-,
Camping-, Dienstleistungs-, Einkaufs-, Erholungs-, Forschungs-, Informations-, Kongreβ-,
Konsultations-, Kultur-, Organisations-, Rechen-, Sport-, Touristen-, Trainings-, Urlauber- usw
); die Show (Showgeschäft, -konzert, -musik, -teil; Fernsehshow, Kriminal-, Touristen- usw).
914
3.VOLLSUBSTITUTION. Unter Vollsubstitution versteht man die vollständige
Umsetzung eines angloamerikanischen Wortes oder einer Wendung ins Deutsche. Die
angloamerikanische Verbindung multi-purpose wurde ins Deutsche durch Mehrzweck- übersetzt
und ermöglicht die Bildung zahlreicher Komposita, wie Mehrzweckgaststätte,-gebäude,-gerät, -
halle, -kino, -maschine, -möbel, -raum, -reiniger, -tisch, -wagen usw. Dagegen haben die
auf all-purpose -beruhenden Allzweck-Verbindungen nur geringe und gelegentliche
Verwendung erfahren, wie in Allzweckmesser oder Allzwecktuch. In ähnlicher Weise dient
tkrowaway-als Lehnübersetzung für Wegwerf-, wie in Wegwerfbesteck, -flasche,-strumpf, -
taschentuch.
Auch die Sofort-Komposita sind Lehnübertragungen aus dem Englischen, etwa
Sofortwirkung nach immediate effect; dazu werden in Wörterbüchern noch andere auf sofort
beruhende Komposita angeführt, wie zum Beispiel: Sofortaktion, Soforteinsatz, Soforthilfe,
Sofortmaβnahme, Sofortprogramm, Sofortverbrauch etc. Auch zahlreiche neue deutsche Nicht-,
nicht- Verbindungen gehen auf angloamerikanischewon-Komposita zurück, wie
Nichtanerkennung auf non-recognition, Nichtangriffspakt auf non-aggression pact,
Nichteinmischung auf non-intervention, Nichtmitglied-(schaft) auf non-member (ship) usw. Das
WDG bucht unter Nicht-, nicht- folgende Wörter als Neuprägungen: nichtarbeitend,
nichtorganisiert, nicht-paktgebunden.
Auch viele moderne adjektivische und substantivische hoch-, Hoch-Komposita
beruhen auf englisch high: Hochrüstungsprogramm, Hochzinspolitik, Hochform (im Sport),
Hochkonjunktur, Hochleistung, Hoc hl e i s t ungs s c hi c ht , Hoc hf r e que nz us w;
hoc ha kt ue l l , hochindustrialisiert, hochintegriert, hochinteressant, hochkonzentriert,
hochindustrialisiert, hochmechanisiert, hochmodern, hochmodisch, hochproduktiv,
hochqualifiziert usw.
Auf angloamerikanischem Vorbild beruhende Komposita mit Leicht-(lighf) und Schwer-
(heavy) sind: Leichtbau, Leichtbauweise (light-weight construction), Leichtbenzin (light
petrol, amerikanisch gasoline), Leichtflugzeug (light airplane), Leichtindustrie (in Analogie zu
Schwerindustrie-heavy industry gebildet); Leichtlastwagen (light lorry, amerikanisch truck),
Leichtmetallbau (light metal construction), Leichtmotorrad (light motorcycle);
Schwerbeton (heavy aggregate concrete), Schwerchemikalien (heavy chemicals),
Schwerindustrie(heavy industrie), Schwerlastkran (heavy duty crane), Schwerlastwagen (heavy
duty lorry, amerikanisch truck), Schwermetall(heavy metal). Die angloamerikanischen
Bezeichnungen air-, ground-, land-, sea- und submarine-launched rockets haben ihre deutschen
Entsprechungen in den luft-, land-, wasser- usw gestützten Raketen.
Bibliographie:
1. Galinsky,Hans- Stylistic Aspects of Language Borrowing, Part One: American – German
Contacts, in Lehrbuch fur Amerikastudien 8, Seite 98-135
2. Gluck, H/Scauer, W.W. – Gegenwartdeutsch, 2 Auflage, Stuttgart - Weimar, Metzler 1997
3. Lehnert, Martin - Angloamerikanisches im Sprachgebrauch der DDR, Akademie- Verlag
Berlin 1990
915
GRÜNDE UND STILISTISCHE FUNKTIONEN DER
ENTLEHNUNGEN AUS DEM
ANGLOAMERIKANISCHEN
ONITA ADINA
str.Barbu Stefanescu Delavrancea nr 5 Oradea Bihor Universitatea Oradea Facultatea de Stiinte
Economice, Catedra de Limbi Straine- Limba Germana
Das Eindring von Angloamerikanismen in das Deutsche ist ein aktualles lebendiges Thema , so
werde ich in den Fogenden die Grunde und die stilistische Funktionen aus dem Angloamerikanischen mit
den fogenden Aspekte: Kolorit, Kürze und Präzision Verschleierung,Ton, Variation im Ausdruck und
Lebendigkeit unter die Lupe nehmen.
Jedes Fremdwort, das in eine Sprache entlehnt wird, erfüllt eine besondere Funktion, sei es,
daβ es eine Sprachlücke füllt oder stilistischen Zwecken dient. Dazu äuβert sich Galinsky (1963,
135) wie folgt:
Stylistic aspects apparently have not caused their (borrowings) introduction, but
promoted their diffusion.
Fremdwörter, die Lücken im Wortschatz der aufnehmenden Sprache füllen, werden in
der Literatur oft als „Bedürfnislehnwörter" bezeichnet, im Gegensatz zu "Luxuslehnwörtern". In
seiner Untersuchung auf diesem Gebiet, Stylistic Aspects of Language Borrowing unterscheidet
Galinsky sechs wesentliche stilistische Funktion von Angloamerikanismen im Deutschen:
1. Kolorit
Galinsky wendet diesen Begriff nur auf solche Wörter an, deren Zweck „the impressing
of American atmosphere" sei, wie etwa Computer (Fachkolorit) oder Hippie (Sozialkolorit).
2. Kürze und Präzision
Diese stilistischen Funktionen gehören dem Bereich der Sprachökonomie an. Werden
engliche Wörter verwendet, einfach weil sie kürzer sind als die deutschen (Toast statt „geröstete
Weiβbrotschnitte"), so stehen sprachökonomische Erwägungen im Vordergrund. In diesem
Bereich fällt auch die Häufung englischer Suffixe, z.B. der Endung -er, die das deutsche -
maschine weitgehend ersetzt hat. Der Begriff „Präzision” beinhaltet zusätzlich den Aspekt der
Bezeichnungsgenauigkeit. Hierunter fallen Angloamerikanismen, die Bedeutungsinhalte
ausdrücken, die im entsprechenden deutschen Wortfeld fallen. Ein Beispiel dazu ist das häufig
verwendete Wort Streβ, das sowohl kurz als auch besonders präzise ist und laut Fremdwörter-
Duden ,,den Körper belastende, angreifende stärkere Leistungsanforderung" bedeutet.
3.Verschleierung
Dieses stilistische Mittel, bei Galinsky „international disguise" genannt, bezeichnet das
genaue Gegenteil von Präzision. In diesen Bereich fallen vor allem Euphemismen. Mit
zunehmender Integration der betreffenden Angloamerikanismen in die deutsche Sprache ebbt
die verschleiernde Funktion allerdings deutlich ab. Als Beispiel zu dieser Funktion nennt Galinsky
die Markennamen antisvet und Datejust. Während antisvet das unangenehm wirkende deutsche
Wort Schweiβ vermeidet, bedeutet Datejust letzlich nichts anders, als daβ die Uhr das korrekte
Datum anzeigt und hat somit nicht nur euphemistische, sondern auch aufwertende
Funktion.
916
4. Lebendigkeit
Der metaphorische Gehalt vieler englischer Wörter fördert ihre Verwendung
besonders in der Presse. Die Sprache wird lebendiger und bildhafter. Beispiele aus diesem
Bereich lassen sich in grosser Zahl finden und betreffen häufig auch den Bereich des inneren
Lehnguts, zum Beispiel bei Gipfelkonferenz oder eiserner Vorhang. Vielfach dienen
Angloamerikanismen, die unter dem Aspekt der Lebendigkeit verwendet werden, auch der
Ausdrucksverstärkung: der Produktname Duschoboy ist ein Beispiel für die durch Anglizismen
vermittelte Lebendigkeit des Ausdrucks; Duschoboy steht hier für ,,praktischer Dusch-
Helfer",wirkt aber aufgrund der Personifizierung des Gegenstandes lebendiger als die rein
deutschsprachige Umschreibung.
5. Ton
Galinsky ordnet diesem Begriff die stilistischen Funktionen Sprachspiel, Kritik und
Satire zu. Angloamerikanismen können in diesen Bereich als Mittel zur gezielten
Emotionalisierun eingesetzt werden. Beispiele dazu sind etwa Some like it cool, das auf den
Marilyn-Monroe-Film Some like it hot anspielt, oder die Bezeichnung Flips tick für einen
besonders leicht zu handhabenden Lippenstift.
6. Variation im Ausdruck
Diese stilistische Funktion ist wiederum im Bereich der Pressesprache von
herausragender Bedeutung. Journalisten sind stets auf der Suche nach Synonymen und greifen
jede Möglichkeit, ein Wort durch ein zweites zu ersetzen, gerne auf. So wird eine
Mannschaft zum Team und der T e n n i s s c h l ä g e r z u m R a c k e t . D u r c h d i e
M a s s e n m e d i e n vermittelt, gelangen solche Angloamerikanismen schnell in die deutsche
Umgangssprache, wo dann nicht selten eine Bedeutungsdifferenzierung stattfindet. Auf
diese Weise werden aus zwei Synonymen wieder zwei Wörter mit unterschiedlichen
Konnotationen (Job vs. Arbeit). In der Werbesprache werden, besonders in der
Kosmetikwerbung häufig deutsche Wörter ins Englische übersetzt, ohne da β eine
Bedeutungsdifferenzierung intendiert ist. Die Angloamerikanismen erfüllen hier
zusätzlich eine aufwertende Funktion, etwa wenn, Rasierschaum durch Shaving Foam
oder Haut durch Skin ersetzt wird. Angloamerikanismen sind auf vielfältige Weise
geeignet, die Ausdrucksmöglichkeiten der deutschen Sprache zu bereichern.
Sprachspiele, Parodien und humoristische Wortkompositionen werden durch
Angloamerikanismen häufig erst möglich. Deutsche "Wortgiganten" können kürzer und
prägnanter begrifflich gefaβt werden. Darüber hinaus füllen Angloamerikanismen Lucken im
Wortschatz und dienen dabei oft gleichzeitig der Internationalisierung von
Fachausdrücken.
Bibliographie:
1. Galinsky,Hans - Stylistic Aspects of Language Borrowing, Part One: American –
German Contacts, in Lehrbuch fur Amerikastudien 8, Seite 98-135
2. Gluck, H/Scauer, W.W. – Gegenwartdeutsch, 2 Auflage, Stuttgart-Weimar, Metzler 1997
3. Lehnert, Martin - Angloamerikanisches im Sprachgebrauch der DDR, Akademie- Verlag
Berlin 1990
917

Tom Xiv 2005

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tom Xiv 2005

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII

prof. univ. dr. Karl Werres

Universitatea din Oradea

Lucrările publicate în această lucrare angajează exclusiv

1. ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

3. FINANłE CONTABILITATE, BĂNCI ..........................................269

5. STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ ECONOMICĂ .........................778

6. ABORDĂRI ALE LIMBAJULUI ECONOMIC ÎN LIMBI STRĂINE

PROF. UNIV. DR. AUREL NEGUCIOIU

<<Europa este în primul rănd un spaŃiu şi apoi o economie şi o politică>>.

<<Comunitatea Europeană trebuie să fie motorul noii arhitecturi în Europa; un pol de

1. Scurtă privire în trecut

Dacă primirea de noi Ńări în cadrul comunităŃii a însemnat extinderea spaŃiului

Cel de al doilea concept al întrebării noastre este economia Europei. În înŃelegerea

PROF. UNIV. DR. PRUNEA PETRU

Pe măsură ce se maturizează piaŃa de capital din Ńara noastră şi se apropie momentul

PROF. UNIV. DR. GHEORGHE OLAH

PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M.

Abstract I (opening ceremony)

PROF.UNIV. DR. KARL J. WERRES, LL.M.

PROF. UNIV. DR. ANCA DODESCU

Globalizarea a devenit un concept la modă în ştiinŃele sociale, un termen-cheie pentru

Dar este oare cazul?

CONF. UNIV. DR. EC. ADRIAN ŞIMON

Resumeé: L'Europe possède une longue tradition d'excellence scientifique et d'innovation. En

Banul, element central al educaŃiei practice, iniŃiază relaŃii sociale ce metamorfozează

CONF. UNIV. DR. IULIANA CIOCHINĂ

Ritmul rapid al schimbărilor indus de globalizare şi integrare generează noi şi imense

CONF.UNIV.DR. DOVAL ELENA

CONF. UNIV. DR. DOVAL ELENA

1. The organization relationship with its stakeholders

Figura 1. The main stakeholders of organization

CONF. UNIV. DR. DOINA DAVID

Globalizarea nu anulează rolul statului, dimpotrivă statul contemporan are atribuŃii

Figura 3.1. Rolul statului în crearea unei economii reale, viabile

Din datele prezentate în tabel rezultă clar dificultăŃile pe care le întâmpină

Acordul subiecŃilor a fost acela de necesitatea intervenŃiei statului pentru asigurarea

Tabel 3.4. Principalele pârghii şi instrumente de intervenŃie a statului în restructurarea

Conform acestui sondaj subiecŃii care au considerat important acordarea de credite cu

LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA

LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA

LECT. UNIV. DRD. MESTER LIANA

Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale

Tabelul 1. Impactul NAFTA asupra economiei mexicane, veniturile anuale estimate

LECT. UNIV. DR. BUGNAR NICOLETA GEORGETA

ComerŃul reprezintă un mecanism esenŃial al circulaŃiei marfurilor şi, din ce în ce mai

LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA

LECTOR UNIV. DR. ADRIAN FLOREA

LECTOR UNIV.DR. RÎNDAŞU VENERA

Fenomenul globalizării este o etapă viitoare a procesului general de dezvoltare politico

PREP. UNIV. IULIAN CONDRATOV

Dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este indispensabilă pentru

DRD. ING. TRAIAN-TITU FODOR

IMM-urile pe pieŃele virtuale

LECT. DR. DANIEL TOBĂ

Societatea românească, în general, şi economia, în special, se confruntă, după anul

LECT. DR. DANIEL TOBĂ

Destinate, în special, sporirii aportului valutar, operaŃiunile comerciale combinate

Isa = (IPI / IPE - Cps ) x 100,

ISR = (IPE / IPI - CPS) x 100,

LECT. DR. IOANA POP COHUł

Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile şi atitudinile oamenilor cu

LECT. UNIV. DR. IOANA POP COHUł (COORD.)