CARPAȚII ORIENTALI

Limite: N- Ucraina (valea Tisei)

S- valea Prahovei și Subcarpații de Curbură
E- Podișul Sucevei și Subcarpații Moldovei
V- Dealurile și Câmpia de Vest, Depresiunea Colinară a Transilvaniei
Caractere generale:
 orogeneza alpină
 roci dispuse pe 3 fâșii paralele: V-vulcanice (eruptive), Centru-șisturi cristeline (dure) iar in
E- fliș (roci sedimentare cutate)
 paralelismul culmilor orientate pe direcția NV-SE
 se desfășoară mult în lărgime (130-140 km.)
 sunt lipsiți de masivitate datorită depresiunilor și trecătorilor
 ca altitudine ocupă un loc intermediar între ceilalți munți (alt. max. 2303 m. - m. Rodnei)
Subdiviziuni: Carpații Maramureșului și Bucovinei (grupa Nordică)
Carpații Moldo-Transilvani (grupa Centrală)
Carpații de Curbură (grupa Sudica)

Grupa Nordică
Carpații Maramureșului și Bucovinei

Limite: N- Ucraina (valea Tisei)

S- Grupa Centrală (limita cu Dep. Dornelor și Dep. Câmpulung)
E- Pod. Sucevei
V- Dealurile și Câmpia de Vest, Depr. Transilvaniei
- alt. maximă 2303 m. vf. Pietrosul Rodnei (m. Rodnei) – cea mai mare din Carpații Orientali
- relief vulcanic și glaciar
- relief carstic (Peștera Izvorul Tăușoarelor)
- pasuri Prislop, Mestecăniș, Tihuța, Huta
- prezintă 2 subdiviziuni:
1. partea de Vest
- munții vulcanici (relief vulcanic) Oaș , Gutâi și Țibleș sub forma unor platouri și conuri
vulcanice distruse de eroziune bogate în minereuri neferoase
- munții Rodnei (relief glaciar) și munții Maramureșului (1930 m. vg. Toroiaga) cu șisturi
cristaline
- Depresiunea Maramureșului cu dealuri de 800 m. ce scad treptat în altitudine spre Tisa, cu pomi
fructiferi și fânețe
- Depresiunea Oaș. Se remarcă și depresiunile Dornelor și Câmpulung la contactul cu grupa
Centrală
2. partea de Est
- cuprinde doar munți de încrețire ( predomină flișul)
- culmi paralele (Obcinile Bucovinei):Obcina Mestecăniș, Obcina Feredeu și Obcina Mare

Grupa Centrală
Carpații Moldo-Transilvani

Limite: N- Grupa Nordică (Dep. Dornelor și Câmpulung)

S- Grupa Sudică (valea Oituz, Depr. Brașov)
E- Subcarpații Moldovei
V- depresiunile submontane ale Dep. Transilvaniei
- alt. maximă 2100 m. munții Călimani
- relief carstic (cheile Bicazului, Defileul Mureșului Deda-Toplița)
- relief pe conglomerate (munții Ceahlău și Rarău) și relief vulcanic
- pasurile Tihuța, Bucin, Oituz
- prezintă trei subdiviziuni:
1. partea de Vest
- munții vulcanici (relief vulcanic) Călimani, Gurghiu și Harghita
- depresiunile tectonice Giurgeu (pe valea Mureșului) și Ciuc (pe valea Oltului)
2. partea Centrală
- munții Rarău (cu Pietrele Doamnei), Ceahlău ( 1907m. Vf Ocolașul Mare; Căciula
Dorobanțului) cu relief pe conglomerate
- munții Hășmașu Mare (locul de obârșie al Mureșului și Oltului, cu stâncile verticale de o
deosebită frumusețe Piatra Singuratică) – relief carstic în Cheile Bicazului
- depresiunile Borsec și Bilbor
3. partea de Est
- munții Stânișoarei, Goșmanu și Berzunț
- depresiunea Comănești (resurse de cărbuni) și depresiunea Baraolt

Grupa Sudică
Carpații de Curbură

Limite: N- Grupa Centrală (valea Oituz și partea Nordică a Dep. Brașov)

S și E- Subcarpații Curburii
V- valea Prahovei (ce desparte grupa de Carpații Meridionali)
- altitudinea maximă 1954 m. vf. Ciucaș (munții Ciucaș)
- altitudinile cresc de la Est spre Vest, spre valea Prahovei
- prezintă grupa din Orientali cu cele mai puține depresiuni
- pasuri Tușnad, Oituz, Predeal, Racoș
- se ramarcă cea mai mare depresiune intramontană Depresiunea Brașov
- munții din această grupă nu au fost afectați de glaciația cuaternară (altitudini reduse) și sunt
formați numai prin încrețire
- se remarcă următoarele subdiviziuni:
1. unități montane: munții Vrancei (cu Pintenul Ivănețu 1021 m, o treaptă mai joasă spre SE)
munții Buzăului
munții Întorsurii
munții Ciucaș (cu relieful pe conglomerate Tigăile Mari și Mici)
munții Bârsei
2. depresiuni: depresiunea Brașov (partea de V este cunoscută sub numele de Țara Bârsei; netedă
ca o câmpie cu alt de 500-600 m. Este cultivată agricol)
depresiunea Întorsura Buzăului