Relieful României- identificarea unităților și

subunităților de relief

Carpații 1. Grupa Maramureșului si ai Bucovinei

Orientali 2. Grupa Moldo-Transilvăneni
3. Grupa Curburii

4. Grupa Bucegi
Carpații 5. Grupa Făgăraș
Meridionali 6. Grupa Parâng
7. Grupa Retezat-Godeanu

8. Grupa Banatului
Carpații
9. Grupa Munților Poiana Ruscă
Occidentali
10. Grupa Apuseni
 Carpații Maramureșului și ai Bucovinei

Pozitie geografică: N României

Limite: N: granita de nord cu Ucraina

S: Depresiunea Dornelor - Pasul Mestecânis - Depresiunea
Cämpulung MoldoveneseOur Humontlut
E: contactul cu Podisul Moldovei;
V: contactele cu: Câmpia de Vest, Dealurile de Vest,
Depresiunea colinară a Transilvaniei

Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre si prin vulcanism

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic pana la

sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: apar toate tipurile de roci, dispuse pe frei siruri

paralele:
V: roci vulcanice (andezit, bazalt, granit),
centru: roci metamorfice (sisturi cristaline,
marmură)
E: roci sedi-mentare cutate/flysch (nisip, pietris,
argilã, gresie, marnă, calcar, conglomerate)

Altitudinea maximă: 2 303 m Vf. Pietrosul (M-ții Rodnei)

Orientarea culmilor: culmile sunt dispuse pe trei siruri paralele, pe

directia NV-SE (ca si rocile);

Fragmentarea: accentuata în Depresiunea Maramureș și în

depresiunea Dornelor

Tipuri genetice de relief

relief vulcanic: conuri si cratere erodate, neck-uri
(Creasta Cocosului - M-jii Gutãi);
relief glaciar: circuri, vai glaciare (cu profil transversal in
formă de „U"), morene, custuri; in unele circuri s-au format lacuri
glaciare: Lacul Lala, Lacul Buhăieseu;
relief fluvial: vai inguste ale ráurilor (Bistrita, Moldova,
Someșul Mare, Viseu, Iza).
Subdiviziuni

Munti:
sirul vestic: Muntii Oasului,
Munții Gutaiului.
Muntii Tiblesului

sirul central: Muntii Maramuresului,

Muni Rodnei;
sirul estic: Obcinele Bucovinei.

Depresiuni: Depresiunea Maramuresului (pe Viseu si Iza),

Depresiunea Dornelor (pe Bistrita),
Depresiunea Cämpulung Moldovenese - Gura
Humorului (pe Moldova);

Pasuri: Pasul Prislop (1 416 m, cel mai inalt pas din Carpatii
Orientali: intre Muntii Maramuresului si Muntii Rodnei),
Pasul Mestecănis (intre Depresiunea Domelor si
Depresiunea Cämpulung Moldovenesc - Gura Humorului),
Pasul Tihuta (intre Depresiunea Domelor si
Depresiunea colinará aTransi vanienResurse naturale:

Resurse solice: păduri,

paguni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic,
potential turistic,
soluri fertile (in depresiuni)

Resurse subsolice: minereuri nefieroase (Au, Ag, Cu, Pb, Zn in

Muntii Gutai)
ape minerale
roci de constructie (marmură in Muntii Rodnei;
nisip si pietris din albiile raurilor).
 Carpații Moldo-Transilvăneni

Pozitie geografică: în partea central estică a țării

în partea centrala a Carpaților Orientali
Limite: N: Depresiunea Dornelor- Pasul Mestecăniș-Depresiunea
Câmpulung Moldovenesc Gura Humorului
S: Depresiunea Brașovului Valea Oituzului
E: contactul cu Subcarpații Moldovei
V: contactele cu: Depresiunea colinară a Transilvaniei.

Mod de formare: prin încrețirea scoarței terestre și prin vulcanism

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic pana la

sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: apar toate tipurile de roci, dispuse pe trei siruri

paralele:
V: roci vulcanice (andezit, bazalt, granit),
centru: roci metamorfice (sisturi cristaline,
marmură)
E: roci sedi-mentare cutate/flysch (nisip, pietris,
argilă, gresie, marnă, calcar, conglomerate)

Altitudinea maximă: 2 100 m Vf. Pietrosul (M-ții Călimani)

Orientarea culmilor: culmile sunt dispuse pe trei siruri paralele, pe

directia NV-SE (ca si rocile);

Fragmentarea: accentuata în Depresiunea Maramureș și în

depresiunea Dornelor

Tipuri genetice de relief

relief vulcanic: conuri si cratere bine păstrate,
într-un crater al Masivului Ciomatu
Mare (m-ții Harghitei) s-a format Lacul Sf Ana, singurul lac de crater
vulcanic din Europa
relief fluvial: vai inguste ale râurilor (Bistrita, Moldova,
Trotuș).
Subdiviziuni

Munti:
sirul vestic: Muntii Caliman,
(m-ti vulcanici) Muntii Gurghiu.
Muntii Harghita

sirul estic Muntii Moldovei

• V - Muntii Giurgeului, Montii Hasmasul Mare (de aici izvoráse
Oltul. Muresul si Bicazul), Muntii Ciucului;
• Centru- Muntii Raráu, Muntii Giumalãu, Munçii Bistrifei
• E - Muntii Stânisoarei

sirul sudic Munții Bodoc,

Muntii Baraolt,
Muntii Persani

Depresiuni Depresiunea Dornelor (pe Bistrita),

Depresiunea Câmpulung Moldovenesc - Gura
Humorului (pe Moldova);
Depresiunca Giurgeului (pe Mures),
Depresiunea Ciucului (pe Olt),
Depresiunea Comănesti (pe Trotus)
Depresiunea Brasovului (pe Olt si Râul Negru);

Pasuri: Pasul Mestecanis,

Pasul Tihuța (intre Depresiunea Dornelor si
Depresiunes colinară a Transilvaniei),
Pasul Oituz.
Resurse solice: păduri,
paguni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Bistrița Lacul
Izvorul Muntelui si alte 13 lacuri).
potential turistic turistic (Lacul Rosu pe râul Bicaz
Munti Ceahlău, Muntii Rarău, Muntii Calimani etc.)
soluri fertile (in depresiuni)

Resurse subsolice: minereuri de fier (in Muntii Harghitei),

ape minerale,
roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile
râurilor)
sulf in M-ții Călimani, cărbuni inferiori in Depresiunea Comănești
 Carpații Curburii

Pozitie geografică: in partea central-estică a țării

în sudul Carpaților Orientali

Limite: N: : Depresiunea Brasov, Valea Oituzului

S, E: contactul cu Subcarpatii Curburii
V: Valea Prahovei

Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic pana la

sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: apar doar roci sedimentare cutate/flysch (nisip,

pietris, argila, gresie, marnã, calcar, conglomerate);

Altitudinea maximă: 1954 m Vf. Ciucas (Muntii Ciucas)

Orientarea culmilor: este variata (NE-SV, N-S, E-V):

Fragmentarea: accentuatã (sunt multe vai si depresiuni)

Tipuri genetice de relief

relief pe conglomerate Sfinxul Bratocei. Tigaile (Munti
Ciucas)
relief fluvial: vai inguste ale ráurilor (Olt, Oituz, Buzau,
Prahova).
Subdiviziuni

Munti:
sirul interior: Muntii Întorsurii,
Muntii Bârsei (Muntii Piatra Mare, Muntii
Postävarul):

sirul exterior : Muntii Vrancei,

Muntii Buzäului.
Munçii Ciucas,
Muntii Baiului

Depresiuni Depresiunea Brasovului (pe Olt si Râul Negru),

Depresiunea intorsura Buzäului (pe Buzău);

Pasuri. : Pasul Oituz.,

Pasul Predea
Resurse solice: păduri,
pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Buzău-
Lacul Siriu).
potential turistic
soluri fertile (in depresiuni)

Resurse subsolice ape minerale

cărbuni inferiori
roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile
râurilor)
 Grupa Munților Bucegi

Pozitie geografică: in partea central-estică a țării

in estul Carpatilor Meridionali
Limite: N: : Depresiunea Brasov,
S: contactul cu Subcarpatii Curburii
E: Valea Prahovei
V: Valea Dambovitei
Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomină rocile sedimentare

cutate/flysch (nisip, pietris, argila, gresie, marnã, calcar,
conglomerate)
apar si roci metamorfice: sisturi cristaline

Altitudinea maximă: 2505 m Vf. Omu, Muntii Bucegi;

Orientarea culmilor: pe directia NE-SV

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

Tipuri genetice de relief

relief pe conglomerate Sfinxul, Babele, turnuri,
colti (in Muntii Bucegi
relief carstic Pestera si Cheile lalomitei (in Muntii
Bucegi), Pestera si Cheile Dâmbo-vicioarei (in Muntii Piatra
Craiului)
relief glaciar: circuri, văi, morene erodate;
relief fluvial: vai inguste ale râurilor (Dâmbovita,
Ialomita, Prahova).
Subdiviziuni

Munti: Munții Bucegi (in E, intre Valea Prahovei si Valea

lalomitei),
Muntii Leaota (in SV, intre Valea lalomitei si Valea
Dambovitei),
Muntii Piatra Craiului (in NV)

Depresiuni Depresiunea Brasovului (pe Olt si Râul Negru),

Culoarul Rucăr-Bran

Pasuri: Pasul Giuvala (Bran),

Pasul Predeal

Resurse solice: păduri,

pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Ialomița-
Lacul Bolboci).
potential turistic
soluri fertile

Resurse subsolice roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile

râurilor)
 Grupa Munților Făgăraș

Pozitie geografică: in partea central-sudică a țării

in partea central-estica a Carpatilor
Meridionali
Limite: N: contactul cu Depresiunca colinară a Transilvaniei
S: contactul cu Subcarpatii Getici
E: Valea Dämbovitei
V: Valea Oltului
Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomina rocile metamorfice: sisturi

cristaline, marmurã;
apar si roci sedimentare cutate (nisip.
pietris, argila);
Altitudinea maximă: 2544 m Vf. Moldoveanu;
2535 m Vf. Negoiu, ambii in Muntii
Fâgărasului
Orientarea culmilor: pe directia E-V
culmea Muntilor Făgărașului este sub formă de creastă (cea
mai lungă creastă montană din țară: 60 km);
versanti sunt foarte abrupti spre nord

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

Tipuri genetice de relief

relief glaciar: circuri, vAi, morene, custuri foarte
bine dezvoltate;
in unele circuri s-au format lacuri glaciare: L. Bâlea, L. Capra, L.
Urlea, L. Podragu Mare;
relief fluvial: vai inguste ale raurilor (Dâmbovita,
Arges)
defilee pe Olt: Defileul Turnu Rosu
(intre Muntii Făgârasului si Muntil Lotrului)
Defileul Cozia (intre
Muntii Cozia si Muntii Capățânii)
Subdiviziuni

Munti: Muntii Fagaragului (in N)

Muntii lezer-Păpușa (in SE),
Muntii Ghițu,
Muntii Frunți,
Muntii Cozia (in S si SV)

Depresiuni Depresiunea Lovistei (pe Olt si Lotru)

Pasuri Pasul Turnu Rosu,

Pasul Cozia

Resurse solice: păduri,

pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic ((amenajat pe Arges -
Lacul Vidraru; pe Olt sunt cele mai multe lacuri de acumulare din
tarã: 32),
potential turistic
soluri fertile (în depresiuni)

Resurse subsolice roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile

râurilor)

marmură în Munții Făgărașului

 Grupa Munților Parâng

Pozitie geografică: in partea central-sudică a țării

în partea central-vestica a Carpatilor
Meridionali
Limite: N contactul eu Depresiunea colinară a Transilvaniei;
S: contactul cu Subcarpatii Getici
E: Valea Oltului
V: Valea Jiului, Valea Streiului.

Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomină rocile metamorfice: sisturi

cristaline, marmură;
apar si roci sedimentare cutate (nisip,
pietris, argilă, gresie, mară, calcar, conglomerate);

Altitudinea maximă: 2519 m Vf. Parângul Mare (Muntii

Parângului);

Orientarea culmilor: este radiară

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

prezinta abrupturi spre sud

Tipuri genetice de relief

relief carstic in Muntii Capațânii (Peștera Muierii, Pestera
Polovragi), in Muntii Șureanu(Peștera Șura Mare, Pestera
Cioclovina)
relief glaciar: circuri, vai, morene, custuri foarte
bine dezvoltate; in unele circuri s-au formatlacuri glaciare:
Lacul Galcescu (din Complexul glaciar Gâlcescu);
relief fluvial: vai inguste ale rãurilor (Lotru,
Ștrei);
defilee, pe Olt (Defileul Turnu Rosu
- Cozia) si pe Jiu (Defileul Lainici).
Subdiviziuni

Munti: Muntii Parângului (in SV),

Muntii Sureanu (in NV),
Muntii Cândrel (in NE),
Muntii Lotrului (in E)
Muntii Capătânii (in SE);

Depresiuni Depresiunea Lovistei (pe Olt si Lotru),

Depresiunea Hațeg (pe Strei: marginită la nord de
Mures),
Depresiunea Petrosani (pe Jiu);

Pasuri : Pasul Turnu Rosu,

Pasul Cozia,
Pasul Lainici (face legâtura intre Depresiunea Petrosanisi
sudul țării),
Pasul Merisor (face legâtura intre Depresiunea Petrosani
si Depresiunea Hateg).

Resurse solice: păduri,

pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Lotru --Lacul
Vidra; pe Olt: pe Sadu - Lacul Negovanu)
potential turistic

Resurse subsolice roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile

râurilor)

marmură în Munții Parângului)

huilă (Bazinul Petrosani este cel mai mare bazin
carbonifer).
 Grupa Munților Retezat-Godeanu

Pozitie geografică: in sud-vestul țării;

in partea de vest a Carpatilor Meridionali.

Limite: N: Culoarul Bistrei

S: contactele cu Subcarpatii Getici si Podisul Mehedinti;
E: Valea Jiului, Valea Streiului
V: Culoarul Timis - Cerna.

Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomină rocile metamorfice: sisturi

cristaline, marmură;
apar si roci sedimentare cutate (nisip,
pietris, argilă, gresie, mară, calcar, conglomerate);

Altitudinea maximă: 2509 m , Vf. Peleaga (Muntii Retezatului)

Orientarea culmilor: este pe directia NE-SV

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

prezinta abrupturi spre sud

Tipuri genetice de relief

relief carstic grote, pesteri, chei (Complexul
carstic Valea Cernei situat intre Muntii Cern si Muntii
Mehedinti
relief glaciar circuri, vai, morene, custuri foarte
bine dezvoltate;
in unele circuri din Munții Retezat s-au format
cele mai multe lacuri glaciare din tară (85 lacuri): L. Bucura (cel
mai intins lac glaciar: 19 ha), L. Zânoaga (cel mai adánc: 29 m),
L. Lia, L. Viorica etc.
relief fluvial: vai inguste ale râurilor (Cerna,
Bistra);
defilee, pe Jiu: Defileul Lainici.
Subdiviziuni

Munti: : Munti Godeanu (in centrul grupei),

Muntii Retezatului (in NE),
Muntii Țarcului
Muntil Vălcanului (in SE)
Muntii Cernei, Muntii Mehedinti (in SV

Depresiuni Depresiunea Hațeg (pe Strei: marginită la nord de

Mures),
Depresiunea Petrosani (pe Jiu);
Culoarul Timis - Cerna – Bistra

Pasuri : Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (pe culoarul Bistra)

Resurse solice: păduri,
pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Cerna)
potential turistic
soluri fertile (in depresiuni
Resurse subsolice roci de constructie ( nisip și pietriș din albiile
râurilor)

huilă (Bazinul Petrosani este cel mai mare bazin

carbonifer).
ape geotermale (pe Valea Cernei, la Baile
Herculane).
 Grupa Munților Banat

Pozitie geografică: in sud-vestul țării;

in partea de sud a Carpatilor Orientali.

Limite: N si V: contactul cu Dealurile de Vest;

S: Valea Dunării:
E: Culoarul Timiș - Cerna
Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomină rocile metamorfice: sisturi

cristaline, marmură;
apar si roci sedimentare cutate (nisip,
pietris, argilă, gresie, mară, calcar, conglomerate);

Altitudinea maximă 1 446 m, Vf. Semenic (Muntii

Semenicului)
Orientarea culmilor: este pe directia NE-SV (in partea nordicà
a grupei) si E-V in partea sudica)

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

Tipuri genetice de relief

relief carstic grote, pesteri, chei (Pestera
Comarnic, Cheile Nerei in Muni Aninei)
relief fluvial: vai inguste ale râurilor (Cerna,
Nera);
defilee pe Dunăre: Defileul Bazias - Portile de
Fier (cel mai lung din Europa: 134 km
Subdiviziuni

Munti: : Muni Semenicului,

Muntii Aninei,
Munti Dognecei,
Muntii Almăjului,
Munții Locvei

Depresiuni Depresiunea Almäjului/Bozovici (pe Nera),

Culoarul Timis - Cerna

Pasuri : Pasul Poarta

Resurse solice: păduri,

pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (amenajat pe Dunare -
Lacul Portile de Fier I)
potential turistic (Defileul Dunării la Cazane)

Resurse subsolice soluri fertile (in depresiuni):

 Grupa Munților Poiana Ruscă

Pozitie geografică: in sud-vestul țării;

in partea centrala a Carpatilor Orientali.

Limite: N: Valea Muresului;

V: contactul cu Dealurile de Vest (Dealurile Lipovei);
S: Culoarul Bistrei;
E: Depresiunea Hategului.

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic

pana la sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: predomină rocile metamorfice: sisturi

cristaline, marmură;
apar si roci sedimentare cutate (nisip,
pietris, argilă, gresie, mară, calcar, conglomerate);

Altitudinea maximă 1 374 m, Vf. Padesu (Muntii Poiana Ruscã)

Orientarea culmilor: este pe directia E-V

Fragmentarea: nu există, grupa este masivă

Tipuri genetice de relief

relief fluvial: vai inguste ale râurilor(Bega)

Subdiviziuni

Munti: : Muntii Poiana Rusca

Depresiuni Depresiunea Hategului, Culoarul Bistrei
Pasuri : Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei

Resurse solice: păduri, pașuni si fânețe naturale,

potential hidroenergetic, potential turistic
soluri fertile (in depresiuni

Resurse subsolice marmurã (cele mai mari zâcâminte din țară - la

Ruschita),
minere fier (cele mai mari zăcăminte din tară),

alte roci de constructie (nisip si pietris din a râurilor).

 Grupa Munților Apuseni

Pozitie geografică: in vestul țării;

in partea de nord a Carpatilor Orientali.

Limite: N: Valea Somesului, Valca Barcăului

V contactul cu Dealunile de Vest si Campia de Vest (in
dreptul Muntilor Zarandului
S Valea Muresului
E contactul cu Depresiunea colinară a Transilvaniei

Mod de formare: prin incretirea scoartei terestre si vulcanism (in sud

- Muntil Metaliferi)

Perioada: in Orogeneza Alpină, de la sfârșitul erei Mezozoic pana la

sfârșitul erei Neozoic

Alcătuire litologică: sunt toate tipurile de roci dispuse amestecat, sub

forma unui „mozaic geologic„
roci sedimentare, calcar, nisip, pietriș, argila

roci metamorfice, sisturi cristaline, marmura, roci

vulcanice (bazalt, granit)

Altitudinea maximă 1 849 m, Vf. Bihor (Muntil Bihorului)

Orientarea culmilor: este radiara, pornind de la masivul principal

(Muntii Bihorului, orientați pe directia N-S

Fragmentarea: grupa este masiva in partea centrala si fragmentata

pe margini unde sunt multe depresiuni tectonice

Tipuri genetice de relief

relief carstic (cel mai dezvoltat din tara datorită prezenței
calcarului pe mari suprafete): grote, pesteri (Pestera Urșilor, Pestera
Cetitile Ponorului, Pestera Scărișoara - cu ghețar fosil, chei (Cheile
Turza), doline (cu lacur carstice: lacul Versășoaia), avenuri Avenul
Scărișoara);
relief vulcanic Coloanele de bazalt de la Detunata
(Muntii Metaliferi):
relief fluvial: văi înguste ale râurilor (Crișurile, Someșul
Subdiviziuni

Munti: V Muntii Crișurilor, Munti Zarandului, Muntii Codru-Moma,

Muntii Pădurea Craiului
centru: Muntii Bihorului, Muntii Vlădeasa, Munții Muntele
Mare;
NE - ,,jugul intracarpatic" (o succesiune de munti josi,
ingropati in sedimente): Munții Meseș, Dealul Mare, Dealul
Prisnel, Dealul Preluca

Depresiuni depresiuni-golf (reprezintă pătrunderi ale Dealurilor si

Câmpiei de Vest intre culmile vestice ale Muntilor Apuseni, in
lungal Crișurilor): Depresiunca Zarand (pe Crișul Alb), Depresiunea
Beiuș (pe Crișul Negru), Depresiunea Vad-Borod (pe Crișul
Repede)
depresiuni interioare: Depresiunea Brad (pe Crișul Alb),
Depresiunea Zlatna (pe Ampoi)

Pasuri : Pasul Ciucea

Resurse solice: păduri,

pașuni si fânețe naturale,
potential hidroenergetic (pe Șomeșul Cald, Lacul
Fântânele)
potential turistic (formele carstice: Tara Moților -
(ținutul traversat de Arieș, Târgul de Fete de pe Muntele Gäina),
soluri fertile (in depresiuni)

Resurse subsolice bauxită (in Munții Pădurea Craiului), minereuri

neferoase (Muntii Metaliferi), ape minerale, roci de constructie
(nisip si pietris din albile raurilor, marmură).
 Depresiunea colinară a Transilvaniei

Pozitie geografica: în partea centrala a țării

în interiorul arcului carpatic
Limite N si E: contactul cu Carpatii Orientali;
V: contactul cu Munți Apuseni

Mod de formare:
- odată cu inălțarea Carpatilor, fundamentul Depresiunii colinare a
Transilvaniei s-a scufundat tectonic pana la 4500 m adâncime,
formându-se un lac adânc (cu apă sărată);
- lacul format a fost sedimentat indelung de către râurile montane,
cu aluviuni aduse din Carpați.
- in E, la contactul cu Carpații Orientali, stratele sedimentare au fost
inaltate până la verticală, numindu-se „cute diapire", care conțin
„sâmburi" de sare.

Alcătuire litologică sunt doar roci sedimentare: argilă, marna,

nisip, pietris.

Relief si subdiviziuni:

Zona dealurilor si depresiunilor marginale:

altitudinca maxima: 1 080 m, Destul Bicheș (in est, la contactul cu
Carpatii Orientali)
alcatuita din șiruri de dealuri si depresiuni, situate la contactul cu
Carpații
in E: „Subcarpații Transilvaniei", cu două șiruri de dealuri inalte si
două siruri de depresiuni (Depresiunea Praid, Dealul Biches etc.)
in S: Depresiunca Fagărașului pe Olt si Depresiunca Sibiului, pe
Cibin;
in V: Culoarel Alba Iulia - Turda, pe Mures.
Podișul Transilvaniei:
-situat in interiorul Depresiunii colinare a Transilvaniei
-are frecvente alunecari de teren;
relief fluvial: văile râurilor (Someșul Mare, Someșul Mic, Someșul,
Mureșul, Târnavele, Oltul)
-in N: Podișul Someșan, între «jugul intracarpatic" si văile Someșelor
(Mare, Mic). cu altitudini mari, de 600-700 m, impăduriri;
-in centru: Campia Transilvaniei:
-intre văile Someșelor si Valea Mureșulus
se numeste câmpie" deoarece: este cultivata agricol, are văi largi ca
iazuri, este despădurită
-nu este o câmpie tipică deoarece: are altitudini de 400-600 m si
prezintă domuri gazeifere" (structuri boltite in interiorul carora sunt
acumulări de gaz metan)
-in S: Podișul Târnavelor intre Valea Muresului si Valea Oltului,
are altitudini mari, de 600-700 m, prezinta domuri gazeifere

Resurse naturale:
solice: păduri, soluri fertile, potential hidroenergetic (pe Olt),
potential turistic (Lacul Ursul – Sovata)
resurse subsolice: gaz metan, sare (in zona marginalà: Ocna Praid,
Ocna Sibiu), roci de constructie (nisip si pietris din alble raurilor,
argila).