Prezentare geografică

Cunoscuţi şi întîlniţi pînă de curînd pe hărţile topografice şi turistice aproape exclusiv sub
denumirea de Munţii Cibinului sau Steiului, Munţii Cindrel ocupă sectorul din Masivul Parîng delimitat la
sudvest de Valea Frumoasei, continuată la vest de Valea Sebeşului, ior la sud-est de Valea Sadului. În
sfîrşit, la nord-est sînt mărginiţi de Podişul Transilvaniei.
Denumirea de Munţii Cindrel este mai potrivită, deoarece Valea Cibinului cu afluenţii ei cuprinde
doar cu puţin mai mult de jumătate din suprafaţa întregului spaţiu montan considerat aparţinînd Munţilor
Cindrel, restul fiind străbătut de numeroşi afluenţi ai Sebeşului (unii destul de mari ca Frumoasa, Bistra,
Dobra etc.), ai Sadului, precum şi de alte rîuri mărunte din no,rd. Considerînd că principiul vîrfului
dominant este mai potrivit realităţii terenului, s-a adoptat propunerea geografului Em. de Martonne (1907),
reluată de Acad. V. Mihăilescu (1963), ca să poarte numele de Munţii Cindrel, după vîrful care domină
aceşti munţi.
Menţionăm ca şi pe hărţile recente ale Atlasului Geografic Naţional, în curs de editare sub egida
Academiei R. S. România, se foloseşte exclusiv denumirea de Munţii Cindrel, atlas care este alături de
lucrările de specialitate, principala operă de referire.

LIMITA MUNŢILOR CINDREL. Limita sudică este constituită din cele două văi longitudinale
Frumoasa şi Sadu, care formează un culoar înalt de 1 600-1 700 m şi larg de circa 1—3 kilomeri, ce urcă
domol în Şaua Ştefleşti (1 725 m), către obîrşia rîurilor. Adîncimea foarte accentuată a celor două văi
opuse, precum şi lărgimea relativ mare a acestora, justifică pe deplin trasarea limitei aici faţă de Munţii
Ştefleşti (sau Lotru) din sud.
La rîndul ei, Valea Sebeşului, cînd foarte largă cum este la Oaşa, la Tău sau la Şugag, cînd foarte
îngustă, sub formă de defileu tăiat adînc în stîncă, separă Munţii Cindrel de Munţii Şureanu la vest.
Contactul cu Podişul Transilvaniei, respectiv limita nord-vestică a Munţilor Cindrel cu dealurile Secaşului
şi depresiunile Apoldului, Săliştei şi Sibiului, este marcat de înlănţuirea localităţilor Căpîlna-Deal-Cârpiniş
— Tilişca — Sălişte — Vale — Sibiel — Fîntînele - Orlat — Gura Rîului — Poplaca - Răşinari —
Cisnădioara şi Sadu. Această linie separă foarte clar spaţiul montan, constituit peste tot din roci dure (şisturi
cristaline), cu un relief mai accidentat, străbătui de văi cu versanţi puternic înclinaţi de depresiunile şi
dealurile dezvoltate pe depozite sedimentare moi, în care apele şi-au săpat văi largi.
Fig 01
RELIEFUL. Munţii Cindrel au o suprafaţă de circa 900 km2, altitudinea maximă de 2244 m
(Vîrful Cindrel), caracterizîndu-se prin masivitate şi relief domol, produs al unei structuri geologice
uniforme, constituită exclusiv din şisturi cristaline. În ansamblu, ei sînt asimetrici, fiind formaţi dintr-o
culme înaltă în extremitatea sud-vestică, care se ramifică în trei direcţii principale: spre vest, culmea
Şerbota — Gun-gurezu — Oaşa Mare, spre nord, culmea Găujoara -Foltea — Stîmba Mare şi spre est,
culmea Niculeşti -Rozdeşti — Bătrîna — Onceşti — Ghihan — Derjani -Măgura Cisnădiei. Din acestea se
desprind trepte din ce în ce mai joase, avînd o largă dezvoltare spre margine (900-1 300 m altitudine). În
funcţie de situarea faţă de Vîrful Cindrel, ele sînt scurte spre Valea Sebeşului şi prelungi de 15-20 km spre
Depresiunea Transilvaniei.
Specifică este, de asemenea, succesiunea de la sud spre nord a celor trei suprafeţe de netezire
aparţinînd nivelului superior Borăscu (2244—1700 m), nivelului mijlociu Rîu Şes (1 650—1 350 m) şi
celui inferior Gornoviţa (1 200—900 m), fragmentate intens şi separate între ele de văi adînci şi strîmte cu
versanţi puternic înclinaţi, atingînd pe alocuri diferenţe de nivel de 400—600 m. Faţă de alte masive, cum
ar fi faţada sudica a Munţilor Parîng, în Munţii Cindrel ele nu sînt despărţite prin abrupturi sau de
denivelări atît de evidente. Avem astfel impresia, pe atacuri, a existenţei unei singure platforme, care
coboară domol de la 2 200 m la mai puţin de 900 m.
Fig 02
În jurul vîrfului Cindrel, la altitudini cuprinse între 2 000-2 200 m se întîlnesc, astfel, întinse
platouri, extrem de plane, care confirma ca suprafaţa cea mai veche din Carpaţii Meridionali — Borăscu
-este bine păstrata şi aici. Întreaga creasta principală a Munţilor Cindrel, cuprinsă între vîrfurile Oaşa Mare
şi Bătrîna, este un rest din această platformă, care coboară în mod gradat spre Sebeş şi spre Olt pînă la 1
700 m. În continuarea ei, la circa 300-400 m mai jos faţă de platoul Şerbota—Frumoasa—Cindrel, se
desfăşoară, mult mai extinse, resturile relativ plane sau slab înclinate ale platformei mijlocii Rîu Şes. Ea
ocupă cea mai mare parte din Munţii Cindrel, prezentînd o pantă uşoară şi constantă, ce coboară spre nord,
începînd de la 1 650 m pînă la 1 350 m, fără a fi delimitată de un abrupt pronunţat la marginea ei
exterioară.
Coborînd în continuare de-a lungul crestelor principale, se poate observa detaşarea şi prelungirea
spre nord şi est a nivelului inferior Gomoviţa, cuprins între 1 200 şi 900 m.
În decursul perioadelor geologice, parcurgînd cîteva etape de netezire, crestele au devenit din ce în
ce mai plane. Sub influenţa mişcărilor verticale, eroziunea a acţionat puternic ulterior. Natura rocilor a
favorizat păstrarea formelor rotunjite şi cupolare, pe alocuri cu largi culoare de comunicaţie.
Suprafaţa platformelor este ocupată în mare parte de pajişti, contrastînd cu versanţii împăduriţi.
Plaiurile şi culmile oferă condiţii de circulaţie şi aşezare mai favorabile decît pe fundul văilor. S-a ajuns
astfel la o inversiune în utilizarea terenurilor, condiţionată înainte de toate de particularităţile reliefului. De
asemenea, desfăşurarea mai largă a platformei inferioare (900—1 200 m), între Valea Cibinului şi Valea
Bistrei, a oferit posibilitatea unei transformări ceva mai pronunţate a peisajului iniţial acoperit cu păduri,
decît între Valea Cibinului şi Valea Sadului, Astfel, în zona marilor sate mărginene (Sălişte, Tilişca, Poiana
Sibiului şi Jina), păşunile şi fîneţele, presărate cu o puzderie de case şi stîne, ocupă mari întinderi.
Formele glaciare. În Munţii Cindrel, condiţiile locale de relief şi de altitudine au fost mai puţin
favorabile apariţiei şi dezvoltării fenomenelor glaciare, de felul urmelor lăsate de gheţarii cuaternari în
Munţii Făgăraş, Parîng şi Retezat Numai pe versantul nordic şi estic al culmii Şerbota—Frumoasa—
Cindrel, aparţinînd platformei superioare, au fost sculptate patru circuri glaciare: Gropata, Iezerul Mic,
Iezerul Mare şi lujbea Răşinarului, specifice munţilor situaţi între Olt şi Jiu.
Circul glaciar Gropata, orientat spre nord-vest, are un profil asimetric, datorită structurii
geologice. Partea inferioară coboară pînă la 1 700-1 710 m altitudine, unde s-a format o morenă frontală.
Iezerul Mic este un circ mai complex, deoarece pe marginile lui apar cîteva căldări mai mici şi
mai puţin evoluate. La altitudinea de 1 950 m, un prag glaciar marchează marginea exterioară a circului, în
spatele căreia se întinde lacul, care dă numele întregului sistem.
Iezerul Mare, situat la nord de Vîrful Cindrel, este cel mai profund dintre circurile glaciare ale
acestor munţi. El prezintă două trepte separate de un prag de 50 m. Dacă treapta inferioară, care ajunge pînă
la 1 700 m, a fost în bună măsură distrusă prin eroziunea postglaciară, în schimb, cea superioară este
păstrată foarte bine, avînd un complex de morene, între care se găseşte şi lacul Iezerul Mare.
Circul Iujbea Răşinarului, situat la est de Vîrful Cindrel, se întinde pe o distanţă de 1,5 km,
coborînd pînă la altitudinea de 1 750 m. Se întîlnesc de asemenea, şi aici, sub formă de ondulaţii slabe,
resturile morenei de fund şi ale celei laterale.
Priviţi în totalitatea lor, Munţii Cindrel se caracterizează prin culmile domoale şi prelungi,
acoperite cu păşuni în cea mai mare parte, ceea ce a favorizat păstoritul — ocupaţie principală a
mărginenilor. Aerul ozonat, pădurile de conifere, ce încep la peste 1 200 metri, lacurile glaciare Iezerul
Mare şi Iezerul Mic, priveliştile încîntătoare, liniştea desăvîrşită atrag turiştii iubitori de tot ceea ce le oferă
aceşti munţi.

SCURTĂ CARACTERIZARE GEOLOGICĂ. Constituţia geologică şi respectiv litologică a

Munţilor Cindrel nu diferă de masivele înconjurătoare, datorită apartenenţei la aceeaşi unitate structurală.
Astfel, ei sînt constituiţi din şisturile cristaline ale pînzei getice (micaşisturi, gnaise micacee, amfibolite,
paragnaise, cuarţite etc.), aceleaşi care se găsesc şi în Munţii Şureanu şi Ştefleşti, încălecînd formaţiunile
mai puţin metamorfozate ale grupei I, autohtone, începînd cu şariajul mezocretacic (faza austrică). Absenţa
în aceşti munţi a formaţiunilor sedimentare explică şi lipsa unei diferenţieri petrografice a reliefului.
Fără a fi străbătuţi de linii tectonice de mare mobilitate în timpul neogenului, Munţii Cindrel au
suportat în mod uniform mişcările de ridicare, care i-au afectat. Aceasta este cauza că nu s-au întîlnit
nicăieri compartimente său porţiuni evoluate în mod diferit în consecinţă se poate considera că evoluţia
geomorfologică a acestor munţi .s-a desfăşurat în mod egal şi unitar pe toată întinderea lor; în acelasi timp,
suprafeţele de netezire — dovadă certă a vechii lor modelări şi transformări — se găsesc la altitudini care
coboară peste tot în trepte uriaşe spre marginea de nord a acestei zone montane.
În extremitatea nord-vestică, între văile Sebeşului şi Gîrbovei, respectiv la sud-est de Căpîlna şi la
sud-vest de Cărpiniş, apare la zi, din masa şisturilor cristaline, un strat calcaros îngust, ce culminează în
Vîrful Piatra Varului (947 m). În funcţie de dispoziţia acestui strat calcaros, morfologia îmbracă forma unei
creste ascuţie şi zimţate.

CLIMA. Datorită marii lor întinderi (circa 900 km2) şi a înălţimii ce atinge 2 244 m, Munţii
Cindrel au o climă variată, temperatura, precipitaţiile şi celelalte elemente meteorologice schimbîndu-se
odată cu creşterea altitudinii. Cum este şi firesc, ei păstrează caracteristicile generale ale Carpaţilor
Meridionali din oare fac parte, beneficiind de o puternică influenţă oceanică din nord-vestul continentului,
care provoacă uneori ploi lente şi de durată. În cadrul lor se disting mai multe etaje climatice: etajul montan
inferior, etajul montan superior, etajul subalpin şi alpin.
1. Pornind de la contactul cu Podişul Transilvaniei şi pînă la 1 000 m, deci în zona pădurilor de
foioase, întîlnim etajul montan inferior, caracterizat printr-o climă mai blîndă din cauza altitudinii joase şi
a invaziei maselor de aer cald şi mai umed dinspre vest, prezentînd diferenţe mici de temperatura diurnă şi
anuală. Aici temperatura medie anuală are valori cuprinse între 7 şi 10°C, temperatura medie a lunii iulie e
între 17 şi 22°C, iar a lunii ianuarie între -2 şi -4°C. Precipitaţiile sub formă de ploi şi zăpezi sînt reduse şi
ele, media anuală oscilînd între 600 şi 1 000 mm. Vîntul dominant bate dinspre nord-vest dinspre valea
Mureşului, local cunoscut şi sub numele de „Moroşanul". Dinspre sud bate „Vîntul Mare" mai puternic
primăvara, cîrtd topeşte zăpada, iar în timpul verii, din cînd în cînd, se dezlănţuie sub forma unei mari
vijelii. Dinspre est bote iarna „Crivăţul", moderat şi rece, iar vara bate un vînt cald şi plăcut, numit de
ciobani „Olteţul" fiindcă vine dinspre Olt şi, în fine, dinspre sud-vest suflă „Austrul", cald şi uscat.
2. Etajul montan superior se întinde între 1 000 şi 1 800 m şi ocupa cea mai mare suprafaţă din
Munţii Cindrel, cuprinzînd zona pădurilor de amestec şi de răşinoase. Acest etaj se caracterizează printr-o
climă mai umedă şi mai răcoroasă tot anul; temperatura medie anuală este cuprinsă între 4—6°C,
temperatura medie a lunii iulie între 12—14°C, rar a lunii ianuarie între —5 şi —7°C. La Păltiniş unde este
amplasată o staţie meteorologică, lunile cele mai calde sînt iulie şi august, cînd media lunară este de
13,3°C, iar lunile cele mai reci sînt ianuarie şi februarie, cînd media este de —4,7°C. Pentru o orientare
generală, dăm evoluţia lunară a temperaturilor medii, maxime şi minime înregistrate la Păltiniş şi calculate
pe perioada 1896—1960 de D. Stoica şi colaboratorii (1972).

Lunile Temperatura Media max. zilnice Media min. zilnice

medie
I -4,9 -2,1 -8,5
II -4,5 -0,5 -8,0
III -1,2 2,6 -4,9
IV 3,0 7,5 -0,2
V 7,6 12,8 4,4
VI 11,2 15,6 7,7
VII 13,1 18,4 9,5
VIII 13,5 18,2 9,4
IX 9,5 14,2 6,3
X 5,7 9,9 2,4
XI 0,8 5,0 -1,6
XII -2,3 0,9 -5,3
Anual 4,3 8,6 -0,9

Data medie a primului îngheţ este 19 septembrie, iar a ultimului îngheţ 15 mai, perioada fără
îngheţ fiind de 127 zile. Iarna, din cauză că aerul rece coboară în depresiunile de la poalele munţilor, se
produc anual în medie 100 de cazuri de inversiuni termice, ceea ce determină în munţi un timp frumos şi un
climat plăcut.
Precipitaţiile se încadrează în timpul ploilor de vară, caracterizat printr-un maxim distinct în luna
iunie. Media anuală oscilează între 800 şi 1400 mm, cu un maxim în luna iunie (138 mm) şi cu un minim în
luna decembrie (35 mm). De asemenea, repartiţia lunară a cantităţilor medii de precipitaţii nu este
uniformă, la Păltiniş prezentînd următoarea variaţie:

Cantitatea Cantitatea maximi

Lunile precipitaţii în 24 ore [mm] Anul producerii
[mm]
I 42,8 33,8 1955
II 35,7 23,2 1935
 IlI 55,4 40,1 1949
IV 89,2 110,4 1933
V 104,8 64,5 1930
VI 138,2 88.3 1948
VII 111,2 68,1 1960
VIII 97,7 78,4 1953
IX 65,0 52,7 1936
X 48,9 42,3 1952
XI 41,3 32,3 1960
XII 33,2 32,2 1960
Anual 863,5 110,4 1933

Prima ninsoare se semnalează în medie în 14 octombrie, iar ultima ninsoare în 17 aprilie, astfel că
numărul mediu al zilelor în care solul este acoperit cu un strat de zăpadă, este de 186. Grosimea medie a
stratului de zăpadă este cuprinsă între 51 şi 63 cm.
Numărul anual al zilelor senine esle în medie de 84, al zilelor noroase de 130, iar al zilelor
acoperite de 151. Iarna predomină zilele acoperite (47%), iar vara cele noroase (43%). Numărul zilelor
senina este aproape egal atît vara, cît şi iarna. În funcţii directă de nebulozitate este ceaţa. Atunci cînd norii
se află la înălţimi mici, vîrfurile masivului sînt în ceaţă, iar marginea munţilor şi culmile mai joase au cerul
acoperit Se observă deci o creştere a frecvenţei ceţurilor odată cu altitudinea. Numărul anual -al zilelor cu
ceaţă oscilează intre 68 şi 126, fiind în medie 78. Luna cu cele mai multe zile cu ceaţă este ianuarie (8 zile),
iar luna cu cele mai puţine zile cu ceaţă este iulie (4 zile).
Vînturile sînt influenţate de masele de aer care pătrund în ţara noastră, precum şi de dispoziţia
culmilor şi a văilor, în funcţie de care s-a făcut aşezarea cabanelor. Aşa, de exemplu, staţiunea Păltiniş este
ferită de vînturile reci de est şi de nord-est, datorită poziţiei adăpostite, predominînd vînturile calde de vest,
sud-est şi nord-vest. Tot aici, viteza medie anuală a vîntului este de 1,3 m/sec., predominînd în general
calmul (57% din cazuri). Pe culmile mai înalte viteza vîntului este mai mare, iar procentajul de calm este
mai redus. De asemenea, direcţia vîntului pe culmi este cea dată de circulaţia generală, respectiv dinspre
nord şi nord-vest.
În concluzie, acest etaj are un climat temperat moderat, cu vînturi potrivite, precipitaţii medii, care
favorizează activităţile turistice, sporturile de iarnă şi cura de factori naturali.
3. În fine, etajul alpin şi subalpin, care include culmile cele mai înalte şi platforma superioară
Cindrel-Fumoasa-Şerbota, cuprinse între 1 800 şi 2 244 m, are o climă rece şi umedă în cea mai mare parte
a anului, aici iarna durîmd aproximativ şase luni. Temperatura medie anuală are valori cuprinse între —2 şi
2°C, temperatura medie a lunii iulie între 8 şi 12°C, iar a lunii ianuarie între -6 şi —8°C. Precipitaţiile
medii anuale depăşesc 1 400 mm, căzînd în mare parte sub formă de zăpadă, care persistă uneori în văile
mai adăpostite de sub vîrful Cindrel pînă în luna august. Vara este anotimpul cel mai liniştit din tot anul,
dominînd vînturile potrivite şi brizele uşoare, în schimb iarna, acestea sînt puternice, reci şi în rafale. De
asemenea, averse locale survin mai ales deasupra culmilor înalte Şerbota, Cindrel, Foltea, Niculeşti,
Rozdeşti, Surdu şi Bătrîna, cînd se produc violente descărcări electrice, furtuni, precum şi viscole de scurtă
durată, pînă vara. Este de remarcat şi faptul că temperatura depăşeşte 10°C doar patru luni pe an (iunie-
septembrie), cît durează de fapt aici sezonul turistic şi pastoral.
Aceasta este imaginea generală a climei Munţilor Cindrel, care permite turiştilor să facă excursii
în cea mai mare parte a anului şi să practice sporturi de iarnă. Bineînţeles însă că survin o serie de excepţii,
care nu pot fi prevăzute cu exactitate, atît în privinţa duratei ploilor, cît şi a timpului senin. Astfel, în unele
toamne timpul frumos cu zile plăcute şi călduroase durează pînă la mijlocul lui octombrie, favorizînd
excursiile de lungă sau scurtă durata etc.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ. Existenţa rocilor cristaline a permis dezvoltarea unei reţele

hidrografice extrem de bogate în Munţii Cindrel. Pîraiele şi izvoarele apar la tot pasul înregistrînd o
maximă abundenţă din etajul montan superior pînă în zona alpină. Dacă în luna iunie rămîi impresionat de
frecvenţa pîraielor provenite din topirea zăpezii, este lesne de remarcat că la sfîrşitul lunii iulie şi în august,
majoritatea acestora a secat.
Oltul şi Mureşul reprezintă cei doi colectori ai tuturor apelor din Munţii Cindrel. Oltul primeşte
Cibinu unit cu Sadu, în timp ce Mureşul strînge apele Sebeşului şi ale numeroşilor săi afluenţi.
Primul afluent imiportarrt al Oltului este Cibinu, care se formează în urma confluenţei Rîului
Mare cu Rîu Mic în dreptul locului numit La Pisc.
Rîu Mare îşi culege apele din lacurile Iezerul Mare şi Iezerul Mic, precum şi din pîraiele
circurilor glaciare cu acelaşi nume, aflate sub Vîrfurile Cindrel şi Frumoasa.
În drumul său prin munţi, Rîu Mare şi-a săpat o vale îngustă şi frumoasă, cunoscută pe porţiunea
dintre punctul Cheia şi La Pisc sub numele de Cheile Cibinului. Un important drum forestier utilizabil şi
în scopuri turistice merge paralel cu valea. Rîu Mare primeşte afluenţi mai mari mai ales pe dreapta. Dintre
aceştia cităm Pîrîul Niculeşti, ce porneşte de sub Vîrful Niculeşti şi pe care urcă o ramificaţie a drumului
forestier precedent, pîrîurile Crăciuneasa şi Surdu de sub Vîrful Surdu (Beşineu) şi Dăneasa, care curge
în apropierea staţiunii turistice Păltiniş. Pe Valea Dănesii se construieşte o şosea, care în viitor va face
legătura cu cabanele şi barajul de la Gîtu Berbecului, pe Valea Sadului.
Rîu Mic îşi are izvoarele sub Culmea Foitei şi se formează din unirea Pîrîului Foltea cu Pîrîul
Rudarilor.
Dat fiind marele potenţial hidroenergetic al acestor rîuri, este prevăzută construirea unor baraje şi
lacuri de acumulare la Crăciuneasa, La Pisc, la confluenţa Pîrîului Foltea cu Valea Rudarilor şi la nord de
comuna Gura Rîului.
Cibinul, format astfel, îşi îndreaptă apele mai întîi spre est şi, după 28 km de la izvoarele Rîului
Mare, în comuna Gura Rîului, îşi face intrarea în Depresiunea Sibiului printr-o vale largă cu multe terase.
Aici, Cibinul primeşte ca afluenţi, de la vest spre est: Pîrîul Negru, ce izvorăşte din dreptul comunei Jina,
unit apoi cu Drojdia, Tilişca şi Tilişcuţa ce pornesc de sub Guga Mare şi Valea Muierii care-şi culege apele
de sub culmea Fîntîna Mărului. Urmează apoi Sibielu, cu izvoarele în apropiere de Crinţ şi Orlatu, avînd
obîrşiile mai sus de cabana Fîntînele, sub dealul Curmătura.
Cibinul trece prin localităţile Cristian şi Sibiu. În apropiere de Şelimbăr primeşte Pîrîul Se vi s, oi
cărui tributari importanţi sînt: Şteaza, ce trece prin comuna Răşinari şi izvorăşte de sub Vîrful Onceşti de
lîngă Păltiniş şi Sibişelu cu sursa sub Dealul Bîrnelor. Trecînd pe lîngă Şelimbăr, Cibinul mai colectează
pîraiele Cisnădie, Tocilele şi Sărata.
Unul din cei mai însemnaţi afluenţi ai Cibinului, care-şi strînge apele din Munţii Cindrel şi
Ştefleşti (Munţii Lotrului), este Sadu, care se varsă în Cibin în dreptul localităţii Tălmaciu. Izvoarele sale se
află în Curmătura Ştefleşti situată între aceşti munţi. Pornind de la vest spre est el este alimentat de
următoarele pîraie: Iujbea, care-şi are izvoarele în circul glaciar Iujbea, sub Vîrful Cindrel; Şerbănei, ce-şi
culege apele de sub Culmea Niculeşti şi dealurile Şerbănei; Rozdeşti şi Dusă, care vin de sub Culmea
Rozdeşti; Beşineu, ce porneşte de sub Vîrful Surdu, denumit şi Beşineu; Bătrîna ce vine de sub Vîrful
Bătrîna; Reghlna, care-şi are sursa sub Vîrful Onceşti şi se varsă în Sadu în dreptul localităţii Fundul
Rîului; Valea Vîrjoghii cu izvoarele sub Culmea Ghihan; Valea Ciuparilor, ce-şi strînge apele de sub
Culmea Faţa Creţului şi Dealul Derjani şi care se varsă în Sadu în dreptul satului Ciupari.
Pe Valea Sadului, paralel cu rîul, s-a construit încă din secolul trecut un drum, prelungit în ultimii
ani pentru a face legătura peste Şaua Ştefleşti cu şoseaua de pe Valea Frumoasei şi Sebeşului. Prin
intermediu) acesteia din urmă se poate ajunge în şoseaua naţională Sebeş—Novaci (D N 67 c).
Cursul vijelios prin munte al Sadului a fost folosit în scopuri hidroenergetice încă din secolul al
XIX-lea. În dreptul cabanelor Gîtu Berbecului s-a construit în anii regimului nostru un baraj pentru lacul de
acumulare Negovanu, situat în amonte. Un al doilea lac de acumula re, mult mai mic este Sadu II, situat la
confluenţa Sadului cu pîrîul Valea Cîrligelor, aproape de ieşirea rîului din munţi. Hidrocentrala cea mai
importantă, Sadu V, se află în punctul Sădurel, celelalte două hidrocentrale mai mici sînt în aval. Cea
numită Sadu l are o Importanţă mai mult istorică, fiind prima pusă în funcţiune în România (1896).
Lacul Negovanu poate fi văzut în special de pe traseul turistic, ce coboară de la vîrful Bătrîna spre
Gîtu Berbecului.
Triunghiul Munţilor Cindrel este închis la vest şi la sud-vest de Valea Sebeşului, numită Frumoasa
pînă la confluenţa cu Pîrîul Tărtărău. Aceasta îşi are principalele izvoare sub Vîrful Frumoasa, în apropiere
de Curmătura Ştefleşti, pe partea opusă Sadului. Sebeşul îşi dobîndeşte cei mai importanţi afluenţi din
Munţii Cindrel. Aceştia se dispun în ordine de la sud spre nord: Curpătu cu cele două izvoare, Curpătu
Mare şi Curpătu Mic, care vin de sub Vîrful Şerbota Mare şi respectiv de sub Dealul Domnilor. Pe Valea
Curpătului s-a construit o şosea forestieră ale cărei bifurcaţii merg pînă aproape de stîna Oaşa şi respectiv
sub Şerbota Mare. Un alt afluent este Cibanu, care provine din unirea a două pîraie importante: Marginea
lui Manu unit cu Gropata, a căror izvoare vin din căldarea glaciară Gropata şi de sub Culmea Foltea, şi
Pîrîu Ciuciula, care-şi culege apele de sub culmile Foltea şi Strîmba Mare. Pe Ciban, pe Gropata şi pe
Marginea lui Manu s-a construit un drum forestier, ce uşurează accesul pînă la vîrfurile Gungureru şi
Şerbota Mare. Cibanul se varsă în Sebeş, în aval de Oaşa Mare.
 La nord se află importantul afluent al Sebeşului, Bistra, cu izvoarele tocmai sub vîrfurile Rudarilor
şi Strîmba Mare. Acesta se varsă în Sebeş în dreptul cătunului Tău Bistra. În cursul superior, Bistra şi-a
sculptat nişte chei micuţe, dar frumoase prin sălbăticia lor. Paralel cu valea, urcînd spre culmi pînă aproape
de izvoare, este o şosea forestieră, care se bifurcă şi pe Pîrîu Tortura, afluent al Bistrei.
O importantă cantitate de apă o aduce Sebeşului şi rîul Dobra, care vine de sub vîrfurile Rudarilor
şi Picioarele Cailor. Dobra primeşte ca afluenţi mai însemnaţi pe stînga Pogoane, ce vine de sub culmea
Păltineiu, Valea Duşilor şi Pîrîu Comenzii, ce pornesc de sub Muncelul Mic şi, în sfîrşit, Şugagu cu sursa
tot sub Păltineiu. Dobra se varsă în Sebeş în dreptul satului cu acelaşi ruime, dependent de comuna Şugag.
Şi pe acest rîu s-a construit în ultimii ani pînă către izvoare un drum forestier.
Dinspre comunele Jina, Cărpiniş şi Poiana Sibiului, Sebeşul primeşte pe Nedeiu, Valea Varului şi
Gîrbova.
Este interesant de remarcat că, Sebeşul în cursul superior, în dreptul cabanelor Oaşa, şi-a sculptat
un bazinet de eroziune foarte larg, în care apa meandrează leneş, pentru ca apoi, între localităţile Oaşa Mare
şi Şugag, apa să sculpteze un defileu de aproape 40 km între Munţii Cindrel şi Şureanu. Numeroase forme
de eroziune, martori siguri ai luptei date de forţele naturii, se înşiruie în defileu. Stînca „Masa Jidovului"
(Masa Uriaşului), datorită formei ei curioase şi solitare, rămîne vie în amintirea tuturor celor ce străbat
acest drum.
Avînd în vedere potenţialul hidroenergetic ridicat al Sebeşului, din anul 1973 s-au început
lucrările construcţiei unor lacuri de acumulare pe Sebeş la: Tărtărău, Oaşa Mare, Tău Bistra şi la confluenţa
Nedeiului cu Sebeşul.

VEGETAŢIA ŞI SOLURILE. De la poalele Munţilor Cindrel (600 m) pînă la 1 000 m înălţime

întîlnim răspîndite pădurile de foioase, dominate mai întîi de gorunete (Quercus petraea) şi apoi de făgete
(Fagus silvatica), alături de care apar: scoruşul (Sorbus aucuparia), mesteacănul (Betula verucosa),
paltinul (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus excelsior), pinul silvestru (Pinus silvestris), alunul,
păducelul etc.
Între 1 000—1 400 m altitudine se desfăşoară brîul relativ îngust al pădurilor de amestec al
foioaselor cu răşinoasele, respectiv fagul cu molidul (Picea abies), bradul (Abies alba) şi laricele (Larix
decidua). În parterul luminos al acestor păduri se dezvoltă o floră ierbacee bogat colorată, constituită din
vinariţă (Asperula adorata), colţişor (Dentaria bulbifera), năprasnic (Ceranium robertianum), ruşuliţă
(Hieracium aurantiacum), turtă (Carlina acaulis), lumînărica pămîntului (Genţiana asclepiadea) şi altele.
Păşunile şi fîneţele extinse aici, ca urmare a întinsei şi secularei activităţi pastorole, sînt alcătuite
mai ales din graminee ca: păiuş roşu (Festuca rubra), păiuş (Agrostis tenuis), firuţa de livezi (Poo praten-
sis), ovăz auriu (Trisetum flavescens) şi trifoliene (Tritolium pratense, T. repens) etc. Ele ocupă mori
suprafeţe atît în raza comunelor Jina, Poiana Sibiului, Tilişca, Sălişte, Gura Rîului, Răşinari, Rîu Sadului,
cît şi pe hotarele lor din munte.
Soiurile din regiunea amintită sînt brune acide de pădure, brune podzolite şi podzoluri, în cadrul
acestora apărînd frecvent litosoluri, moi ales pe versanţii puternic înclinaţi ai văilor.
Între 1 400 şi 1 800 m se află etajul pădurilor de răşinoase — molid şi brad —, care au o largă
răspîndire în Munţii Cindrel. Flora ierbacee însoţitoare, nevoită să crească la umbra deasă a acestor codri,
este săracă, ea fiind dominată de tîrsa mică (Deschampsa flexuosa), horişti (Luiula luzuloides), rotunjioară
(Homogyne alpina), macrişul iepurelui (Oxalis acetosella), clopoţei (Campanula abietina), degetăruţ
(Soldanella montana), brînduşa de munte (Crocus heuftelianus) şi altele, care prin culorile lor alb-albăstrui
aduc o nuanţă de veselie pe fondul verde închis şi cenuşiu al pădurii. Către limita superioară se ivesc
tufărişuri de afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitis-idaea) şi ienupăr (Juniperus sibirica).
Poienile de natură antropică ivite ca urmare a defrişării recente a molidişurilor au o floră bine
diversificată, printre care remarcăm violaceul florilor de zburătoare (Chamaenerion angustifolium),
galbenul sunătorii (Hypericum quadrangulatum) sau al bulbucilor (Trolius europaeus), tufărişurile de
zmeură (Rubus ideus), mure (R. hirtus), fragi (Fragaria vesca), afinişurile şi coacăzul (Bruckenthalia
spiculitolia). Fructele comestibile ale arbuştilor sînt colectate anual încă de la sfîrşitul lunii iulie, spre a fi
utilizate la fabricarea dulceţurilor, compoturilor sau băuturilor.
În fîneţe, apar numeroase graminee — păiuşul roşu, păiuşul, ţepoşica sau părul porcului (Nardus
stricta), tîrsa (Deschampsia caespitosa) — care formează asociaţii compacte, folosite de localnici la
recoltatul fînului şi păşunatul vitelor. În zonă predomină solurile brune podzolite şi podrolurile puternic
acide.
Suprafeţele cuprinse între 1800 şi 2000 m înălţime sînt acoperite de tufărişuri şi pajişti subalpine,
cantonate pe soluri podzolice brune, podzoluri, soluri podzolice scheletice şi litosoluri. Vegetaţia arbustivă
este compusă din jneapăn (Pinus montana ssp. mugoj, mai ales pe feţele nordice ale muntelui, ienupăr
(Juniperus sibirica), bujor de munte (Rhododendron kotschyi) pe clinele N şi NV, azalee (Loiseleuria pro-
cumbens) pe locurile intens vîntuite, afinişuri, merişor şi coacăz pe versanţii sudici mai luminoşi şi
adăpostiţi. Flora ierboasa este dominată de graminee ca: păruşca (Festuca supina), iarba stîncilor (Agrostis
rupestris), păiuşul roşu, tîrsa, tîrsa mică, Oreochloa disticha, mălaiul cucului (Sesleria coerulans), dar şi de
rugina de stîncă (Juncus triudus) în locurile erodate. Florile galbene ale sclipeţilor de munte (Potentilla
Iernata), mărţişorului (Geum montanum) şi vulturicii (Hieracium alpinum) alternează cu cele albe ale
sisineilor de munte (Pulsatilla alba), rozalii ale brioalei (Ligusticum mutellina) sau albastru-viorii ale
clopoţeilor (Campanula napuligera), cărbunilor (Phyteuma nanum), degetăruţilor (Soldanella montana, S.
pusilla) şi unghiei păsării (Viola declinata).
Din pădurile de răşinoase au mai urcat aici florile albe de bumbăcăriţă (Eriophorum vaginatum),
ce acoperă micile mlaştini de înălţime, aninul verde (Alnus viridis), vizibil mai ales în jurul izvoarelor din
circurile glaciare, florile galbene de spălăcioasă (Senecio fuchsii) şi cujdă (Doronicum austriacum, D. co-
lumnae).
Pe locurile de staţionare a oilor, în apropierea rariştei de molid, se dezvoltă plante ca: steregoaia
(Veratrum album), cu frunze late şi inflorescenţă albă, oimeagul (Acanitum tauricum, A. calybotrion), cu
frunze sectate şi inflorescenţa albastru închisă, urzica (Urtica dioica), ştevia stînelor (Rumex alpinus) şi
hiruşorul (Poa annua).
Cele mai înalte suprafeţe (2000—2244 m) sînt acoperite de pajiştile alpine ale gramineelor:
păruşca, mai ales pe platouri, ţepoşica, întîlnită de predilecţie pe feţele sudice, iarba stîncilor, rogoz (Carex
curvula) în amestec cu lichenii (Cetraria islandica, C. nivalis, Alectoria ochroleuca, Thamnolia vermicu-
laris), Pe versanţii sudici ai culmilor Frumoasa şi Cindrel, în locuri adăpostite unde se acumulează zăpada,
pînă la 2150 m, mai pot fi întilnite tufărişurile bujorului de munte.
Aspectul monoton al acestor pajişti este diminuat de succedarea în timpul verii a plantelor viu
colorate. Astfel, în iunie apar sisineii albi de munte, sclipeţii, degetăruţii şi ochiul găinii (Primula minima),
de predilecţie în locurile mai stîncoase. În iulie o parte din ele dispar şi sînt înilocuite de florile albastre ale
cărbunilor, pentru ca în august să domine florile galbene de vulturică, cu rare exemplare din ochiul găinii
sau din sclipeţi.
Vegetaţia acestei regiuni s-a format aproape exclusiv pe podzoluri, precum şi pe soluri podzolice
scheletice extrem de acide.
În şeile puţin drenate ale zonei alpine şi la baza unor versanţi, în jurul izvoarelor apar tinoave,
înierbate cu bumbăcăriţă, rogoz (Carex canescens), muşchi (Polytricum juniperinum), (Sphagnum sp.),
calcea calului (Caltha laeta) etc. Vegetaţia de aninişuri, sălcete şi cătinişuri a văilor ce brăzdează masivul
înfrumuseţează peisajul, permiţînd turistului ostenit o odihnă plăcută.
Trebuie amintit că sezonul vegetal în zona alpină este foarte scurt, din iunie pînă în august,
farmecul deosebit al culmilor dîndu-i covoarele de bujor de munte, ce înfloresc în iunie şi iulie. Facem un
apel la toţi turiştii care străbat aceşti munţi, numai să admire, fără să rupă frumoasele flori ale bujorului de
munte, întrucît o dată rupte, crengile se distrug şi planta, cu timpul, se usucă.

FAUNA. Larga desfăşurare a tuturor etajelor de vegetaţie a permis existenţa unei faune bogate,
dintre care cea de importanţă cinegetică ocupă un loc însemnat.
Pădurile de foioase şi de conifere au un număr apreciabil de mamifere ca: mistreţul (Sus scrofa),
cerbul (Cervus elaphus) căpriorul (Capreolus capreolus), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea
(Vulpes vulpes), rîsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul (Martes martes), dihorul,
viezurele şi veveriţa. Numeroase păsări străbat întunecimea codrilor; dintre acestea, cel mai spectaculos
este goţcanul sau cocoşul de munte (Tetrao urogallus), care are vestite locuri de bătaie1 mai ales pe
versanţii împăduriţi ce dau spre Valea Sebeşului. Urmează apoi: ierunca (fetrasfes bonasia), găsită de
munte (Nucifraga caryocatactes), forfecuţa (Loxa curvirostra), panţăruşul, piţigoiul, cucuveaua, sturzul,
mierla, cinteza, auşelul, ciocănitoarele, corbii şi multe altele.
Apele repezi de munte sînt populate de păstrăvi indigeni (Salmo trutta fario) şi mrene (Barbus
barbus); păstrăvul curcubeu (Salmo irideus) este întîlnit în iezerele de sub Cindrel provenind din populări.
Pe cursul lor, în zboruri sacadate, zboară codobaturile cenuşii (Motacilla dnerea) şi galbene (Motacilla

1
Bătaia cocoşului de munte — manifestare biologică — care are loc primăvara (aprilie—mai) înainte de
împerechere, în scopul îndepărtării concurenţilor masculi.
flava).
Dintre mamifere ajung în zona alpină mai ales urşii şi lupii, atraşi de numărul mare al turmelor de
oi ce vin vara, apoi mai rar cerbii şi rîşii. În căldarea Iezerului Mic se găseşte o colonie de capre negre
(Rupicapra rupicapra) — 11 exemplare — care provin din Munţii Ştefleşti. Turma iernează la Iezerul
Mare. Avifauna zonei alpine este reprezentată prin 31 de speciii. dintre care, legate direct de mediul de
înaltă altitudine, este prundăraşul alpin (Eudromias morinellus), cere cuibăreşte pe platoul Frumoasa, unde
am remarcat 15 exemplare în vara anului 1973. Specia este un relict glaciar, endemic peisajului alpin, a
cărui continuitate a fost remarcată anual începînd cu descoperirea ei în 1850 de către naturalistul E. A.
Bielz. De asemenea, aici pot fi întîlnite ciocîrlia urechiată balcanică (Eremophila alpestris balcanică), ca şi
pasărea omătului (Plectrophenax nivalis), raritate arctică de pasaj. Pe lîngă acestea mai cuibăresc în număr
mare: fîsa de munte (Anthus spinoletta), codroşul de munte (Phoenicurus ochruros), pietrarul (Oenanthe
oenanthe), brumăriţa (Prunella collaris), brumăriţa de pădure (P. modularis), mierla de piatră, mierla
gulerată. Celelalte păsări observabile aici — corbul, silvia, codobatura, cinteza, ochiul boului, vinderelul,
şoimul etc. — provin din etajele inferioare de vegetaţie. În dreptul iezerelor şi izvoarelor din căldăriile
glaciare se pot zări: broasca roşie de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra),
tritonul (Triturus alpestris).
La marginea superioară a pădurii de molid apare şopîrla cunoscută sub numele de şarpele de sticlă
(Anguis fragilis), iar în pajişti, în zilele însorite, şopîrla de munte (Lacerta vivipara), cea de cîmp (L agilis)
şi vipera (Vipera berus). Vipera, sub forma ei cunoscută în mod obişnuit sau varietatea ei neagră, poate fi
întîlnită, este drept rar, din fundul văilor pînă în vîrful muntelui.
O frumuseţe aparte o dau munţilor şi insectele.

REZERVAŢIA NATURALA A IEZERELOR DIN MUNŢII CINDREL. Pentru a proteja

peisajul circurilor glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic s-a creat aici, în urrrră cu cîţiva ani, o rezervaţie a
Academiei R. S. România. În spaţiul acesteia se pot observa urmele lăsate de glaciaţiunea cuaternară —
lacuri, morene, grohotişuri- o serie de elemente floristice şi faunistice tipic alpine, ce trăiesc doar în locuri
puţin accesibile omului.
Cele două circuri glaciare sînt în bună măsură acoperite de jnepeniş (Pinus montana ssp. mugo),
printre care apar exemplarele relictului glaciar zîmbrul (Pinus cembra), mai numeroase în căldarea
Iezerului Mic. Tot aici se pot vedea şi peticele de vegetaţie mai deschise La culoare ale aninului verde
(Alnus viridis). Bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron kotschyi) şi afinişurile se dezvoltă pe
versanţii mai slab înclinaţi. Lor li se asociază iuniperetele, degetăruţul, sclipeţii de murute, sisineii,
genţianele, brînduşele, ochiul găinii şi o mulţime de graminee, care acoperă brînele înierbate. Litosolurile
povîrnişurilor de grohotiş sînt în bună măsură fixate cu degetăruţ (Soldanella pusilla), dar mai ales cu
ochiul găinii (Primula minima). Florile galbene ale urechelniţei (Sempervivum montanum) se arată doar în
circul Iujba Răşinarului. Pe locurile umede apar ochii şoricelului (Saxifraga stellaris, S. cymosa, S. opposi-
tifolia), iarba grasă (Sedum roseum), salcia pitică (Salix retuşa, S. herbacea); brădişorul (Lycopodium
alpinum, L. selago f. appressum), precum şi muşchiul relict — Aulacomium turgidum. În cadrul rezen aţiei
trăieşte după cum arătam mai sus şi capra neagra (Rupicapra rupicapra).
Deoarece rezervaţia constituie o importantă bogăţie naţională şi în acelaşi timp un obiectiv turistic
deosebit pentru admiratorii peisajelor montane sîntem obligaţi mai mult ca oriunde să nu aducem prejudicii
naturii prin tăierea şi incendierea vegetaţiei lemnoase, culegerea abuzivă a florilor, vînarea speciilor rare.
Natura trebuie ocrotită de noi, pentru noi cei de azi şi pentru urmaşii noştri.

CĂI DE ACCES

Căi ferate. Pentru majoritatea turiştilor, cel mai important mijloc de transport la principalele
centre de pornire spre Munţii Cindrel îl constituie fără îndoială trenul.
Alături de marile gări, cum sînt SIBIU, şi SEBEŞ, trenurile personale mai opresc în TĂLMACIU,
ORLAT, SIBIEL, SĂLIŞTE şi TILIŞCA, de unde se poate pleca cu alte mijloace de transport, sau pe jos.
Din ultimele două halte, accesul spre munţi se lungeşte în comparaţie cu staţiile de autobuz I.T.A.
Şosele. Regiunea de la poalele Munţilor Cindrel dispune de o reţea foarte deasă de şosele şi de
drumuri, dintre care o parte urcă pînă în interiorul munţilor. Astfel, prin localităţile Tălmaciu, Sibiu,
Cristian, Stiliste, Miercurea şi Sebeş trece drumul naţional numărul 1 şi 7, ce leagă Valea Oltului cu Valea
Mureşului, în iSibiu încrucişîndu-se vechile drumuri comerciale dintre Transilvania fi Ţara Românească.
 Alături de această mare artera (DN 1—7), de importanţă internaţională, există o şosea naţională pe
Valea Sebeşului, care leagă oraşul Sebeş de Novaci (DN 67 c) şi trece prin Oaşa şi Obîrşia Lotrului.
Actualmente se lucrează la asfaltarea ei pe porţiunea dintre Săsciori şi Şugag.
O serie de şosele modernizate leagă Sibiul de comuna Răşinari şi de staţiunea Păltiniş, Sibiul cu
Cisnădie şi Cisnădioara, Tălmaciu cu Sadu, precum şi Sibiul cu Orlat şi Gura Rîului.
Şoselele nemodernizate sînt mult mai numeroase şi ele unesc toate localităţile de la marginea
Munţilor Cindrel, fiind străbătute dealtfel şi de curse l.TA, cu plecări regulate din Sibiu şi din Sebeş. Astfel
de şosele trec prin şirul de sate mărginene: Orlat - Fîntînele - Sibiel - Vale - Sălişte - Galeş — Tilişca - Rod
- Poiana Sibiului şi lina, ajungînd pînă în Dobra şi Şugag pe Valea Sebeşului.
În ultimul timp s-au construit importante drumuri forestiere pe cele mai multe văi cum sînt Şteaza,
Cibin, Rîu Mare, Rîu Mic, Dăneasa, Niculeşti, Dobra, Bistra, Cibanu, Curpătu etc., iar pe văile Sadului şi
Frumoasei s-a realizat joncţiunea peste Şaua Ştefleşti, astfel că se poate trece fără nici o greutate cu maşina
de la Sadu şi Gîtu Berbecului pînă la Tărtărău, Oaşa şi Obîrşia Lotrului.

LOCALITĂŢI DE PORNIRE. În funcţie directă de căile de acces şi de ţelul propus, există mai
multe localităţi de pornire spre interiorul Munţilor Cindrel, majoritatea aflîndu-se la marginea nord-estică a
masivului, respectiv la contactul cu Podişul Transilvaniei.
Unul din ţinuturile deosebit de pitoreşti a!e ţării noastre şi în acelaşi timp cu o veche tradiţie
istorică şi culturală îl constituie fără îndoială şiragul de sate situate în depresiunea de la contactul Munţilor
Cindrel cu Podişul Transilvaniei cuprinzînd şi treapta inferioară a munţilor, cunoscute sub numele de
„Mărginimea Sibiului". În decursul timpurilor, această denumire a avut mai mult un sens economic,
înţelegîndu-se prin ea exclusiv satele din jurul Săliştei, ori cele cuprinse între Boiţa—Răşinari—Sălişte şi
Jina, ai căror locuitori aveau ca ocupaţie principală păstoritul.
Fig 03. Regiunea ocupată de satele „Mărginimii Sibiului”
MUNICIPIUL SIBIU (420 m) constituie principalul punct de plecare spre cele mai multe localităţi
de acces către masiv. Astfel, turistul venit cu trenul sau maşina la Sibiu are posibilitatea de a merge în
continuare pe numeroasele trasee I.T.A. (autogara fiind situată chiar lîngă gara), pe care dealtfel le poate
urma orice autoturism. Acesta îl duc spre Sadu pînă la cabanele Gîtu Berbecului, pînă în Cisnădie şi
Cisnădioara, către Răşinari (cu care este legat şi printr-o linie de tramvai), pînă la Păltiniş, precum şi în
toate satele mărginene: Poplaca, Gura Rîului, Orlat, Fîntînele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod,
Poiana Sibiului şi Jina. Continuînd călătoria cu trenul se poate ajunge la Orlat şi Sibiel pentru a urca apoi la
cabana Fîntînele sau la Sălişte, pentru a sui la complexul de cabane Crinţ.
TĂLMACIU (380 m). Localitatea se află la confluenţa Cibinului cu Sadu, la 18 km sud de Sibiu,
fiind străbătută de şoseaua naţională nr. 1—7 care merge pe valea Oltului spre Rîmnicu Vîlcea. O altă
posibilitate de a ajunge aici este trenul, care circulă pe liniile Piatra Olt—Sibiu şi Braşov—Sibiu.
Dispunînd de cîteva magazine alimentare, aprovizionarea se poate face cu uşurinţă. Pornind din Tălmaciu
se poate merge de-a lungul Văii Sadului pe şoseaua asfaltată pînă în comuna Sadu, iar de acolo se
urmăreşte traseul nr. 4 spre cabanele Valea Sadului şi Gîtu Berbecului.
SADU (450 m). Comuna este situată la ieşirea Rîului Sadu din munţi, la o distanţă de 8 km de
Tălmaciu. Pentru a ajunge la Sadu se pot luă autobuzele de la Sibiu, care trec fie prin Tălmaciu şi sînt mai
frecvente, fie prin Cisnădie, dar acestea sînt mai rare. De aici începe traseul nr. 4 care duce la cabanele
Valea Sadului şi Gîtu Berbecului. Localitatea Sadu este un important punct de plecare spre Munţii Cindrel,
Ştefleşti, Şureanu şi Parîng, datorită şoselei pietruite şi bine întreţinute, precum şi cabanelor întîlnite în
drum, cum sînt: Valea Sadului, Gîtu Berbecului, ultima fiind situată pe malul Lacului Negovanu. Demnă de
vizitat este biserca ortodoxă, monument istoric, construită în 1755, avînd o pictură exterioară în partea
superioară. În Sadu s-a născut Episcopul Ioan Inocenţiu Micu-Klein.
CISNĂDIE (455 m). Cunoscut datorită industriei sale de covoare, oraşul este aşezat pe Valea
Cisnădiei, fiind legat de Sibiu printr-o şosea asfaltată (14 km) şi printr-o şosea pietruită (7 km) de comuna
Sadu. Din Cisnădie va trebui să mergem spre Sadu pentru a intra în traseul nr. 4 sau către Cisnădioara, unde
se poate vizita renumita biserică-cetate din secolul al XIII-lea. În Cisnădie şi Cisnădioara sînt specifice
bisericile-cetăţi, construite în stil romanic şi gotic, înconjurate cu puternice ziduri de apărare, ridicate
împotriva pericolului turcesc. Cea mai veche, păstrată în condiţii excepţionale pînă astăzi, pe vîrful unui
deal împădurit, avînd în trecut o poziţie strategică iar azi doar pitorească, este biserica în stil romanic de la
Cisnădioara (1223). Biserică-cetate din centrul Cisnădiei a fost construită între anii 1400-1500, adăugîndu-
i-se trei ziduri concentrice de apărare. În Cisnădie, declarat de curînd oraş, un viu interes îl stîrneşte însă,
alături de muzeu, ţesătoria de covoare renumită peste hotare încă din evul mediu.
 RĂŞINARI (575 m). Cea mai mare comună mărgineană, situată la întîlnirea Văii Şteaza cu Pîrîul
Sibişel. Este legată de oraşul Sibiu (12 km) printr-o linie de tramvai ce porneşte din parcul „Sub Arini" sau
din Pădurea Dumbrava. Tot din Sibiu pleacă şoseaua asfaltată, care străbate Răşinarii şi suie la Păltiniş. Din
Răşinari începe traseul nr. 1 cu cele patru variante spre staţiunea Păltiniş. Acest traseu se bifurcă la ieşirea
din sat, mergînd fie peste Şaua Dădîrlat, fie urmînd şoseaua pînă la cabana Curmătura Ştezii, de unde se
bifurcă diin nou o variantă, care urcă pe Dealul Călugărului şi pe Culmea Vălare şi trece pe lîngă Dealul
Poplaca. Celelalte variante urmează drumul forestier de pe Valea Ştezii trecînd prin Santa său pe la schit.
Comuna Răşinari oferă multe şi interesante obiective turistice. Astfel, una din cele trei biserici ortodoxe —
Sfînta Paraschiva — care este şi cea mai veche, se crede că a fost zidită în 1383 de către Radu, tatăl lui
Mircea cel Bătrîn. Mult mai vechi decît aceasta sînt ruinele unei cetăţi medievale de graniţă, ridicată
probabil în sec. XIII, situate pe dealul Cetăţuia (700 m) din partea de nord a localităţii. În comună se mai
află un mare şi interesant muzeu etnografic al oieritului, casa în care s-a născut poetul Octavian Goga (1881
—1938), mormîntul Mitropolitului Andrei Şaguna, casa exploratorului şi naturalistului colonel medic Ilarie
Mitrea, Bisericile Sf. Treime (1811) şi Sf. Ilie (1838).
GURA RÎULUI (530 m). Aşa cum îi spune numele, comuna se află la ieşirea Cibinului din munţi.
Aici se ajunge pe şoseaua asfaltată de la Sibiu, putîndu-se merge în continuare pe drumul forestier bine
întreţinut pînă La Pisc, unde intersectăm traseul nr. 9 Păltiniş - Cheile Cibinului - La Pisc - Runcuri
-Cabana Fîntînele. De La Pisc se poate luă drumul din stînga ce urmăreşte valea îngustă a Rîului Mare şi
intră în Cheile Cibinului, iar de acolo la Păltiniş, sau, drumul din dreapta, pe Valea Rîului Mic, ce duce prin
Poieniţa Gurii Rîului la cabana Fîntînele. În localitatea Gura Rîului, binecunoscută datorită corului ei,
cîştigător al multor concursuri, se află un interesant muzeu etnografic, instalat într-o frumoasă casă
ţărănească.
ORLAT (480 m). Localitatea se găseşte la vărsarea Orlăţelului în Cibin. Pentru a ajunge în Orlat
se poate merge cu trenul pe linia ferată Sibiu—Sebeş, precum şi cu autobuzele I.T.A. pe şoseaua locală,
care se desprinde la Cristian din şoseaua naţionala nr. 1—7 spre Sălişte. De aici se poate ajunge în comuna
Gura Rîului, iar de acolo la Cheile Cibinului, unde se intersectează traseul .nr. 9 său în satul Fîntînele, unde
întîlnim traseul nr. 2 spre cabana Fîntînele.
De la Orlat spre vest există o şosea pietruită, care trece prin defilelul Văii Sălişte, unde pe o
înălţime semnificativ denumită ,,Dealul Zidul" (612 m) se află ruinele unei cetăţi medievale atestată
documentar sub numele de Castrum Salgo (1322). Urmărind marginea munţilor, şoseaua trece pe lîngă
halta Sibiel, de unde se ramifică spre satul cu acelaşi nume.
FÎNTÎNELE (580 m). Satul dependent de comuna Sălişte se află între Orlat şi Sibiel, pe o
ramificaţie a şoselei ce leagă aceste două localităţi. De asemenea, are legătură cu trenul prin halta Sibiel (3
km) situată pe linia Sibiu-Sebeş. Din sat începe traseul nr. 2, care merge peste Dealul Lăpuşel şi ajunge la
cabana Fîntînele, de unde se continuă cu traseul nr. 10 spre complexul de cabane Crinţ.
SIBIEL (560 m). Satul are o poziţie frumoasă la ieşirea din munţi a pîrîului cu acelaşi nume în
aval de confluenţa cu Valea Cetăţii. Din Sibiel se poate urca la cabana Fîntînele pe o potecă nemarcată, ce
trece pe lîngă Dealul Cetatea sau pe recentul drum forestier de pe Valea Sibielului. În sat se află Biserica
Siînta Treime (1765) monument istoric, ca şi o foarte bogată colecţie de icoane pe sticlă. La circa 2 km spre
sud-vest, pe Dealul Cetatea (1097 m) se af'ă ruinele unei cetăţi voievodale româneşti, zidită în sec. al XIV-
lea.
SĂLIŞTE (540 m). Renumită prin frumosul ei port popular, comuna este situată pe Valea Săliştei,
care la izvoare se numeşte Pîrîu Negru. Prin Sălişte trece şoseaua locală .ce duce spre Tilişca, Rod, Poiana
Sibiului şi Jina. Aceasta derivă din şoseaua naţională nr. 1—7 Sibiu—Sebeş la bifurcaţia unde se află
bufetul „Popasul Mărginimii".
De asemenea, în apropiere trece linia ferată Sibiu—Sebeş, însă gara, fiind mai departe de comună
faţă de şoseaua care trece prin centrul acesteia, este mai puţin folosită ca punct de plecare în traseele
turistice. Din localitate începe traseul nr. 3 spre complexul de cabane Crinţ peste Poiana Santa şi Culmea
Fîntîna Mărului. La circa 2,5 km nord-vest de comună, pe şoseaua naţională Sibiu—Sebeş, se află cabana
Sălişte, un plăcut popas turistic.
În Sălişte sînt trei biserici ortodoxe, cea mai veche, Biserica din Grui, a fost întemeiată de fraţii
Cîndeşti în anul 1742, iar celelalte, mai recente, sînt zidite în anii 1784 şi 1881; ultima, Biserica din Brata,
fiind construită parţial în stil gotic. În apropiere, pe versantul nordic al Cuhnii Folteşti, în mijlocul pădurii
de fag şi brad, este situat un vechi schit. Punctul principal de atracţie îl constituie fără îndoială muzeul
etnografic din Galeş în care sînt adunate obiecte vechi şi unelte, precum şi minunate costume populare ale
tipicului „port mărginenesc" originar din Sălişte.
 TILIŞCA (580 m). Comuna este situată pe şoseaua locală la 4 km de Sălişte, acolo unde
confluează Pîrîu Negru cu Tilişca. Din Tilişca se poate urca pe Dealul Căţănaş (712 m) la ruinele cetăţii
dacice sau pe Dealul Cetăţii (710 m) la ruinele cetăţii medievale, ambele fiind în marginea de nord a
comunei. Tot de aici se poate sui pe Valea Tilişcuţei spre complexul de cabane Crinţ, urmînd un drum de
care, nemarcat.
Trecînd prin mica localitate Rod ajungem în Poiana Sibiului, unul din cele mai puternice şi
specifice centre ale păstoritului din Mărginime. Aici se află o veche biserică de lemn, construită în 1766,
declarată monument istoric, care adăposteşte multe icoane pe sticlă, precum şi un muzeu etnografic. În
acest muzeu, pe lîngă obiecte legate direct de păstorit, sînt şi exponate care se referă la practicarea
agriculturii în terase, a diferitelor meşteşuguri în legătură cu lemnul, pielăritul, portul naţional etc.
Ultimul mare centru din Mărginime este comuna Jina, situată la 950 m altitudine (una din cele
mai înalte localităţi din ţară), într-un cadru natural deosebit de ospitalier, avînd întinse plaiuri, ocupate cu
păşuni şi fîneţe.
ORAŞUL SEBEŞ (250 m). Reprezintă al doilea mare punct de plecare spre Munţii Cindrel.
Pentru turistul sosit cu trenul în Sebeş, obiectivul principal îl constituie Valea Sebeşului, întrucît există
autobuze I.T.A., care circulă zilnic pînă la cabana Oaşa Mică cu opriri în fiecare localitate sau cătun de pe
traseu: Căpîlna, Şugag, Dobra, Tău-Bistra şi Oaşa Mare. Din Sebeş se poate ajunge tot cu autobuzul prin
Gîrbova şi Dobîrca pînă la Poiana Sibiului şi Jina.
CĂPÎLNA (370 m). Sat dependent de comuna Săsciori. Este situat într-o lărgire a Văii Sebeşului,
înainte ca acesta să iasă din munte, la circa 15 km de oraşul Sebeş. Din Căpîlna se poate urca la ruinele
cetăţii dacice de pe Dealul Cetăţii (660 m) pe poteca nemarcată, ce porneşte de la Podul Cetăţii pe Valea
Gărgălăului. Tot pe o potecă nemarcată peste Culmea Piatra Varului (947 m) se ajunge la Jina.
ŞUGAG (450 m). Aşezată pe malul stîng al Sebeşului, în aval de confluenţa cu Bistra, la 27 km
sud de oraşul Sebeş, comuna este străbătută de şoseaua naţională Sebeş—Novaci (DN 67 c). Şoseaua este
modernizată parţial între Sebeş şi Şugag. Prin Şugag trece traseul nr. 5, ce urmăreşte Valea Sebeşului spre
Tău-Bistra şi cabana Oaşa Mică. Din acest traseu se bifurcă traseul nr. 13 de la Tău-Bistra spre Colonia
Bistra — vîrful Rudarilor — vîrful Frumoasa, iar de la cabana Oaşa Mică are legătură cu traseul nr. 14,
care trece peste vîrful Oaşa Mare şi Şerbota spre vîrful Frumoasa, cu traseul nr. 15, care merge pe la
cantonul Tărtărău la cabana Obîrşia Lotrului şi cu alte două trasee, ce se îndreaptă spre cabanele Şureanu şi
Voievodu din Munţii Şureanu.
Fig 04
CABANE ŞI ADĂPOSTURI. Munţii Cindrel, datorită intensei şi timpuriei lor umanizări,
favorizată de posibilităţile uşoare de acces pe culme, sînt prevăzută cu 36 cabane şi numeroase cantoane
silvice, pastorale, case de vînătoare şi stîne, unde drumeţii pot găsi găzduire. În afară de acestea există şi
două cabane limitrofe - una la Oaşa pe Valea Frumoasei şi alta, Valea Sadului, pe rîul Sadu, ce permit
accesul spre munţii apropiaţi Şureanu şi respectiv Ştefleşti, şi a căror descriere o vom face tot aici.
Unsprezece cabane se află la altitudini de peste 1 100 m, totalizînd 436 locuri.
În tabelul de mai jos este sintetizat felul cabanelor, altitudinea, numărul de locuri şi dotarea.

Denumirea cabanei Altitudinea Nr. de Nr. de Dotarea

[m] cabane locuri
Păltiniş 1420-1435 3 144 Restaurant, lumină electrică, apă
Casa Turiştilor 1400 1 91
Trecătoare Cerbilor 1410 2 36 Restaurant, lumină electrică, apă
Santa * 1330 9 67 Restaurant, lumină electrică, apă
Crinţ* 1250-1230 15 133 Restaurant, lumină electrică, apă
Fîntînele 1257 1 68 Bufet, izvor
Gîtu Berbecului 1175 2 57 Restaurant, lumină electrică, apă
Valea Sadului 550 1 19 Restaurant, lumină electrică, apă
Curmătura Ştezii 680 1 10 Restaurant, lumină electrică, apă
10 căsuţe 20 Restaurant, lumină electrică, izvor
Valea Aurie 460 1 20 Restaurant, lumină electrică, apă
20 căsuţe 40 Restaurant
Sălişte 600 28 căsuţe 56 Restaurant, lumină electrică, apă
Oaşa Mică 1207 2+ corturi 40+corturi Restaurant, bufet, izvor
* Cu regim special.

Cabana Valea Aurie (460 m) prin poziţia ei în Dumbrava Sibiului este o cabană de tip
preorăşenesc, reprezentînd un popas plăcut pentru turiştii ce vizitează Sibiul şi împrejurimile.
Cabana Curmătura Ştezii (680 m). În faţa ei drumul se bifurcă către Paltiniş, peste Dealul Văl a
re pe o şosea modernizată şi spre Santa, urmînd cursul Văii Şteaza pe şoseaua forestieră.
Santa (1 300 m). La complexul de cabane Santa se ajunge însoţind Pîrîul Ştezii şi apoi afluentul
acestuia. Aici a fost ridicată în secolul trecut (1870-1880) prima cabană, ce servea drept casă de vînătoare
putînd oferi totodată şi adăpost drumeţilor. În prezent datorită legăturilor sale directe cu Sibiul şi apropierii
de Paltiniş, facilitată de şoseaua forestieră, staţiunea cunoaşte o nouă dezvoltare.
Fig 05
Păltiniş (1 400-1 450 m). Staţiunea climaterică şi cele cinci cabane turistice sînt aşezate pe
versantul nord-vestic al Dealului Păltiniş (1 450 m), între Culmea Poplaca şi baza Muntelui Onceşti (1 713
m). În faţa staţiunii, despărţiţi prin Valea Dănesei, afluenţă a Rîului Mare, se desfăşoară versanţii
împăduriţi al Muntelui Bătrîna, cu excepţia poienii şi stînei Găujoara, şi Surdu.
Între 1884-1886 au fost construite primele cabane şi drumul de acces de la Răşinari. În afara
capacităţii locative destinate turismului (271 locuri) o capacitate de două ori mai mare este la dispoziţia
celor veniţi la odihnă, sau practicarea sporturilor de iarnă. Astfel, vara sînt afectate 600 de locuri pentru cei
veniţi în staţiune, iarna doar 450 de locuri din cauza posibilităţilor de încălzire. Aici funcţionează cîteva
piste de schi, un telescaun, un club, bibliotecă. Staţiunea mai este dotată cu un magazin alimentar, un oficiu
P.T.T.R. şi un punct sanitar. Pe vîrful dealului Păltiniş funcţionează o staţie meteorologică. Sub vîrful
Onceşti, unde este capătul telescaunului se va construi o nouă cabană cu 30 de locuri şi un restaurant, tn
viitor la Păltiniş va fi pus în funcţiune un nou hotel cu 300 locuri şi un restaurant aferent. Există propunerea
ca pînă în 1980 să se construiască unul similar. Staţiunea are o tot mai pregnantă încadrare în circuitul
turistic internaţional, dezvoltîndu-se pe mai multe planuri (construcţii hoteliere, un nou teleferic). Şoseaua
modernizată dintre Sibiu şi Păltiniş permite accesul turiştilor dornici să cunoască Munţii Cindrel.
Mai jos de Paltiniş (1 300 m), într-un cadru pitoresc, pe Dealul Poplaca se află un schit cu o
frumoasă colecţie de icoane.
Din Păltiniş, se pot face următoarele excursii:
- la Răşinari şi Sibiu peste Dealul Vălare sau pe la Santa, pe Valea Ştezii;
- către Vîrful Cindrel prin Poiana Găujoara trecînd apoi peste vîrfurile Bătrîna — Rozdeşti — Şerbănei -
Niculeşti — Cînaia (5—6 ore) (traseul nr. 6), sau peste Culmile Şerbănei la refugiul Cînaia (fost
canton pastoral) (4-5 ore) (traseul nr. 17); o excursie de agrement de scurtă durată (1 oră), preferată de
majoritatea turiştilor sau celor veniţi la odihnă, se face pînă la stîna Găujoara;
- spre cabanele Gîtu Berbecului, prin Onceşti — Poiana Muncel (3 ore) (traseul nr. 7);
- spre cabana Valea Sadului, prin Onceşti -Dealul Nanu - Dealul Caprei — localităţile Fundu Rîului —
Drăgăneasa - Rîu Sadului - Ciupari (5 ore) (traseul nr. 8);
- spre cabana Fîntînele, pe Calea Studenţilor -Cheile Cibinului - La Pisc - Rîu Mic - Dealul Curmătura
(5 ore) (traseul nr. 9);
- peste Vîrful Cindrel - Şaua Ştefleşti la cabana Obîrşia Lotrului (12-14 ore).
Cabanele Gîtu Berbecului (1 175 m) se compun dintr-un grup de trei cabane amplasate pe malul
lacului de acumulare Negovanu. Aici se ajunge pe urmatoarele trasee:
- din Tălmaciu, pe Valea Sadului pe şoseaua carosabilă (40 km);
- din Păltiniş prin Onceşti — stîna din Bătrîna Mica (3 ore);
- de la casa de vînătoare Dobrun (Munţii Ştefleşti) peste Pleşa şi Negovanu Mare.
Complexul de cabane Crinţ (15 cabane) (1 250-1 280 m) plasat pe Dealul Piciorul Crinţului se
întinde de-a lungul şoselei ce pătrunde pe versanţii nordici, domoli ai Cindrelului. Pădurile din jur au fost
aproape complet înlocuite de pajişti şi fîneţe, printre care se ridică colibele de vară şi stînele mărginenilor
(Guga Mică, Guga Mare etc.). Iarna pîrtiile din jurul cabanei oferă condiţii prielnice pentru schiorii
începători.
Accesul se poate face de la Sălişte (traseul nr. 3) pe drumul carosabil (20 km) peste Dealul Fîntîna
Mărului. Totodată, de aici se poate ajunge la: cabana Fîntînele, peste Pripoane (traseul nr. 11) sau pe Valea
Săroaia (traseul nr. 10); Vîrful Cindrel, pe la casa La Duşi, Padina Rudarilor, urmînd apoi Drumul Pietros
(traseul nr. 12).
Cabana Fîntînele (1 257 m) se află pe o pajişte a Dealului Piciorul Fîntînelelor, în vecinătatea
Văii Orlăţelului şi a afluentului Sibielului, Pîrîul Cetăţii. Apreciat loc de odihnă, datorită îmbinării
armonioase în peisaj a pădurii de foioase cu fineţele, cabana constituie unul din locurile de atracţie din
Munţii Cindrel şi în timpul iernii, cînd începătorii pot schia în împrejurimi.
De la cabana Fîntînele pornesc trasee spre:
- Păltiniş prin locul numit La Pisc - Cheile Cibinului - Calea Studenţilor (traseul nr. 9);
- localitatea Fîntînele peste Culmea Lăpuşel (Frînturile) (traseul nr. 2);
- cabanele Crinţ prin Valea Săroaia său Pripoane (traseele nr. 10, 11) şi apoi către Vîrful Cindrel pe La
Duşi şi Drumul Pietros (traseul nr. 12) (14-16 ore).
Cabana Sălişte (600 m) se găseşte la marginea nordică a Munţilor Cindrel, pe o înşeuare dintre
bazinele hidrografice ale Secaşului şi Cibinului. Aşezarea ei pe şoseaua naţional Sibiu - Sebeş (nr. 1-7), (la
26 km de Sibiu), ca şi dotarea modernă, atrage un număr tot mai mare de vizitatori.
Refugiul Cînaia (fost canton pastoral) (1 800 m), situat pe versantul sudic al Culmii Cînaia, cu o
vedere deosebit de atrăgătoare către căldările glaciare ale Ştefleştilor şi spre drumul Văii Sadului. Pînă la
canton există un drum vechi de care, ce trece peste vîrfurile Şerbănei şi pe sub Culmea Niculeşti.
Prelungirea acestuia prin circul Iujbea Răşinarului pînă în Şaua Ştefleşti, ca şi alte poteci de munte, permit
accesul spre Valea Sadului şi spre cea a Rîului Mare.
De la refugiu pleacă poteci spre:
— Păltiniş fie prin Găujoara (3½ -4 ore), fie prin Onceşti (5-6 ore);
— Vîrful Cindrel şi iezerele sale (30'-1 oră) (traseul nr. 17);
— Vîrful Frumoasa (1½ oră) şi de aici la cabanele Fîntînele, Crinţ, Obîrşia Lotrului, Oaşa.
— Cabana Gîtu Berbecului (2 ore) (traseul P).
Refugiul dispune de două camere cu 2-3 paturi şi prici (15 locuri).
Cele două cabane de la Oaşa Mica (1 207 m) se află la confluenţa Pîrîului Sălanele cu Valea
Sebeşului. Şoseaua modernizată de la Sebeş, cît şi legătura nemijlocită cu continuarea acesteia spre Novaci,
reprezintă premisa unui susţinut trafic turistic.
Vecinătatea locurilor unde a trăit M. Sadoveanu şi tovarăşul său de vînătoare scriitorul Ionel Pop,
bisericuţa de lemn în stilul bisericilor de lemn maramureşene, cadrul natural odihnitor cheamă anual un
număr tot mai mare de vizitatori.
De aici se poate ajunge la:
— vîrful Cindrel şi Păltiniş, trecînd peste vîrfurile Oaşa Mare, Şerbota Mare şi Frumoasa (traseul nr. 14);
— cabana Şureanu din Munţii Şureanu;
— cabana Obîrşia Lotrului pe la cantonul Tărtărău (traseul nr. 15) şi, de aici, la cabanele Voievodu şi casa
de vînătoare Auşelu din Munţii Şureanu;
— spre Sebeş, pe Valea Sebeşului;
— spre Sibiu, pe Văile Frumoasei şi Sadului şi prin localitatea Tălmaciu.
Bufetul Ciupari (571 m) se află în punctul cu acelaşi nume de pe Valea Sadului. El reprezintă,
aidoma cabanelor Oaşa, Gîtu Berbecului şi Valea Sadului, un punct de tranzit spre alt masiv muntos
(Munţii Ştefleşti). Totodată este un loc unde se fac excursiile de odihna săptămînale ale locuitorilor din
Cisnădie, Sadu, Tălmaciu, Sibiu.
De la Ciupari se poate ajunge la:
— cabanele Paltiniş, prin Fundu Rîului — Dealul Nanu şi Onceşti (traseul nr. 8);
— cabanele Gîtu Berbecului urmînd cursul Sadului în amonte;
— cabana Valea Sadului;
— comuna Răşinari pe potecă nemarcată (traseul A) peste Dealul Şcheiului şi Prislop.
Cabana Valea Sadului (550 m), situată pe malul drept al Sadului, de unde se face accesul la
cabana Prejba din Munţii Ştefleşti.

Capacitatea de cazare a cantoanelor silvice din Munţii Cindrel este următoarea:

— Oaşa Mare (10 locuri).
— Oaşa Mică (10 locuri). Ambele se află pe Valea Sebeşului, fiind abordabile pe
drumul naţional Sebeş-Novaci (DN 67 c).
— Tărtărău (5 locuri). Se află la confluenţa Văii Frumoasa cu Pîrîul Tărtărău la sud
de Oaşa Mică.
— La Duşi (2 locuri). Accesul se face pe traseul turistic nr. 12, ce duce de la
 cabanele Fîntînele şi Crinţ la vîrful Frumoasa. Este situat pe culmea dintre văile Duşilor
şi Rudarilor.
— Colonia Bistra (16 locuri). Accesibilă pe şoseaua forestieră de pe Valea Bistrei
pînă sub Culmea Mijlocia.
— Ciban (2 locuri). Accesibilă pe drumul forestier de pe Pîrîul Cibanului, afluent al
Sebeşului la nord de Oaşa Mare.
— Căzile (3 locuri). Accesul se face pe acelaşi drum pînă sub Dealul Căzile.
— Poieniţa Gurii Rîului (5 locuri). Situată pe culmea dintre Valea Rîului Mic şi
Valea Orlăţelului, lîngă Dealul Curmătura. Accesul pe drumul forestier de pe Valea
Cibinului şi a Rîului Mic.
— La Pisc (5 locuri). Se găseşte la confluenţa Rîului Mare cu Rîu Mic.
— Crinţ (3 locuri). Se află în apropierea cabanelor Crinţ. Acces pe drumul din
Sălişte la Crinţ, peste Dealul Fîntîna Mărului (traseul nr. 3); din Păltiniş pe la Cheile
Cibinului - La Pisc - Pripoanele (traseele nr. 9, 11); de la Vîrful Cindrel - Vîrful
Frumoasa — Drumul Pietros — La Duşi (traseul nr. 12).
— Niculeşti (3 locuri). Este aşezată pe Valea rîului Niculeşti afluent al Rîului Mare.
Aici se ajunge pe drumul forestier, ce vine pe Cibin, din comuna Gura Rîului prin Cheile
Cibinului.
Turiştii ce vizitează Munţii Cindrel pot fi de asemenea adăpostiţi la case de vînătoare:
— Tortura (3 locuri), situată pe afluentul Bistrei, Tortura, la rîndul ei, tributară
Sebeşului.
— Ciuciula (2 locuri), aşezată pe Valea Ciuciulei ce se varsă în Ciban, un alt
afluent al Sebeşului.
— Oaşa Mică (4 locuri), plasată în Valea Sebeşului în apropiere de cabanele cu
acelaşi nume.
— Rozdeşti (10 locuri) se află în amonte de Lacul Negovanu, aproape de Pîrîul
Rozdeşti, ce se varsă în Sadu. Acces pe această vale.
— Păltiniş (12 locuri) se găseşte lîngă staţiunea Păltiniş.
— Santa (3 locuri), în apropierea complexului Santa.
 Trasee turistice
A. Trasee de pătrundere în masiv

1. RĂŞINARI - PALTINIŞ
VARIANTA 1: RĂŞINARI - CABANA CURMĂTURA ŞTEZII -DEALUL VĂLARE -
DEALUL POPLACA - SCHIT - PĂLTINIŞ
Durata: 4½-5 ore; cu autobuzul 1 oră. Marcaj: bandă roşie. Traseu accesibil şi iarna. Şosea
modernizată.

Acest traseu, ce însumează 20 km, este cel mai vechi itinerar turistic care leagă Sibiul cu staţiunea
Păltiniş trecînd prin comuna Răşinari. În mod obişnuit el se parcurge cu autobuzele I.T.A. de la autogara
din Sibiu (mai exact din faţa bisericuţei), situată lîngă gara C.F.R. Ieşind din comuna Răşinari, şoseaua
urmăreşte pe 3,5 km Valea Şteaza pînă la cabana Curmătura Ştezii. În acest punct drumul se ramifică în
două direcţii. Varianta 1 urcă panta puternic înclinată, în serpentine dese, pe Dealul Călugărului.
Serpentinele se răresc treptat, trecînd apoi prin dreptul Dealului Blidărei (1 220 m) şi pe lîngă coama largă
a Dealului Vălare (1 348 m). Şoseaua suie în continuare pe versantul vestic al Dealului Poplaca (1 384 m),
trece prin şaua în apropierea căreia se găseşte schitul, de unde mai sînt 2 km pînă la staţiunea Păltiniş.

VARIANTA 2: RĂŞINARI - VALEA STRÎMBA - ŞAUA DĂDÎRLAT - VALEA ŞTEAZA -

SCHIT - PALTINIŞ
Durata: 5 ore. Marcaj: bandă roşie. Traseu neindicat iarna.

Acest traseu se poate face pe jos, numai în sezonul cald al anului, iarna fiind pericol de înzăpezire.
În acest scop se pleacă din Sibiu cu tramvaiul pînă la Răşinari. Cu această ocazie se poate vizita şi renumita
comună a mărginenilor, care a făcut obiectul celei mai vaste monografii scrise la începutul secolului nostru
de V. Păcală (1915). Alături de obiectivele turistice este interesant de remarcat de asemenea şi ceea ce a
mai rămas din vechea arhitectură a satului — case de lemn acoperite cu şindrilă, avînd stîlpii şi porţile
măiestrit lucrate, troiţe frumos pictate etc.
Din apropierea muzeului etnografic se urmăreşte firul Ştezii pînă la ieşirea din Răşinari. După ce
am ieşit din comună, privirile sînt atrase de pădurea de pini de pe abrupturile Dealului Ganţa (920 m) aflat
în dreapta văii. ln stînga se înalţă Dealul Fraga (1 031 m) acoperit cu păduri tinere de foioase. Urmînd valea
în amonte ajungem la ultimul grup de case, iar lîngă podul de beton din apropiere, pe stîlpul cu marcaje
indicatoare, se poate citi că pînă la Păltiniş, trecînd pe la Curmătura Ştezii, sînt 18 km de mers pe şosea, iar
pînă la Sibiu 14 km. O altă săgeată, avînd marcajul bandă roşie, indică poteca peste Şaua Dădîrlat şi Valea
Ştezii pînă la Păltiniş. În faţa noastră se află valea largă şi despădurită a Pîrîului Strîmba, afluent al Ştezii.
Din Răşinari şi pînă aici, drumul durează o oră.
Lăsăm în dreapta şoseaua şi urmărim firul Văii Strîmba pe vechiul drum de căruţe. După puţin
timp îl abandonăm şi ne angajăm pe poteca ce intră în pădure, paralel cu pîrîiaşul al cărui curs prezintă mici
cascade. După puţin timp, poteca urcă pe versantul din dreapta, şerpuind în serpentine strînse pînă într-un
luminiş mărginit de fagi. Aici este Şaua Dădîrlat (876 m) situata între Dealul Lungului (998 m) şi Dealul
Burului (1 176 m), după 1¼ oră de urcuş. Trecem culmea şi coborîm din nou pe şoseaua ce urmăreşte
Valea Ştezii. Panta devine mai uşoară, iar drumul forestier ce merge printre versanţii împăduriţi trece pe la
cantonul silvic Santa. În dreapta se iveşte plaiul acoperit de pajişti al Dealului Poplaca.
În continuare folosim poteca ce suie panta prin poiana de curînd apărută în urma tăieturii. Brazii
din marginea pădurii poartă din nou însemnele marcajului turistic. Foarte curînd în rarişte se iveşte schitul
şi construcţiile aferente lui. Dacă vrem să renunţăm la potecă, putem merge pe şoseaua asfaltată pînă la
Păltiniş, unde ajungem într-o jumătate de oră. La o curbă a acesteia este cabana turistică „Trecătoarea
cerbilor" (1 410 m), iar în continuare, înainte de a intra în Păltiniş, se desprinde în dreapta „Calea
studenţilor", ce coboară spre Cheile Cibinului, pe stînga aflîndu-se casa de vînătoare Păltiniş.
De asemenea, marcajul de pe stîlpul indicator, aflat pe şosea în apropierea schitului, indică şi
posibilitatea de a ajunge la Păltiniş pe „Calea Hoţilor" (½ oră), care, urcînd pe versantul estic al Dealului
Păltiniş (1 470 m), ne duce deasupra staţiunii. Din centrul staţiunii folosim şoseaua ce urcă spre Santa şi în
mai puţin de ¼ oră ajungem la cabana „Păltiniş" (Vila nr. 1) de la poalele Muntelui Onceşti (1 713 m). În
faţa cabanei se află marcaje ce indică accesul spre Vîrful Cindrel, prin Poiana Găujoara, spre Cheile
Cibinului şi cabana Fîntînele, spre cabana Gîtu Berbecului pe la stîna din Bătrîna Mică şî în Ciupari peste
Dealul Nanu şi pe Valea Sadului. Cei care doresc să meargă cu bicicleta sau motocicleta pot folosi ambele
drumuri pentru a ajunge la Păltiniş.

VARIANTA 3: CABANA CURMĂTURA ŞTEZII - VALEA ŞTEAZA - SCHIT - PALTINIŞ

Durata: 3½ ore. Marcaj: bandă roşie. Traseu accesibil şi iarna.

Această variantă urmăreşte şoseaua forestieră, ce porneşte de la cabana Curmătura Ştezii şi urcă
de-a lungul Văii Şteaza pînă la cantonul silvic „Santa". De aici se continuă cu traseul variantei precedente
pînă la schit şi în continuare pînă la Păltiniş.

VARIANTA 4: VALEA ŞTEAZA - SANTA - PALTINIŞ

Durata: 4 ore, cu maşina 1 oră. Marcaj: bandă roşie. Traseu accesibil şi iarna.

În caz că urmărim şoseaua forestieră şi după ce trecem de cantonul silvic Santa, urcăm
serpentinele pînă în Poiana Santa, unde sînt trei cabane, iar de aici drumul duce foarte uşor pînă la Păltiniş
(4 km).

2. HALTA SIBIEL - LOCALITATEA FÎNTÎNELE - DEALUL LĂPUŞEL - CABANA

FÎNTÎNELE
Durata: 3-3½ ore. Marcaj: cruce albastră. Traseu accesibil şi iarna.

După ce coborîm din tren lo halta Sibiel, ne orientăm după stîlpul cu indicator: spre cabana
Fîntînele 3 ½ ore. Mergînd mai departe pe şoseaua locală, care leagă localitatea Orlat cu Sibielul, după 1
km ajungem la o bifurcaţie, unde lîngă un podeţ se află un stîlp cu două table indicatoare: una spre Sibiel (2
km), alta spre Orlat (3 km). De aici pînă în satul Fîntînele sînt aproximativ 1,5 km.
Pe de altă parte, mult mai simplu se poate veni cu autobuzele I.T.A., care merg pe ruta Sibiu —
Orlat - Sibiel - Vale - Sălişte şi opresc tot în acest punct. După ce trecem podul, apucăm pe drumul de care
la stînga, printre livezile soţului Fîntînele şi intrăm în localitatea situată la circa 600 m altitudine.
Mergînd în continuare prin sat ajungem la un izvor cu jgheab betonat, unde o săgeată arată direcţia
spre cabană. Abandonăm strada principafă şi, ducîndu-ne pe un drum din dreapta, traversăm podul, după
care întîlnim un stîlp de marcaj cu săgeţi indicatoare, spre cabana Fîntînele 3 ore şi spre staţia C.F.R. Sibiel
2 km. De aici, ne angajăm pe drumul de care prin Valea Zăvoaie, ce suie culmea împădurită din dreapta.
În curînd ajungem într-o poieniţă, la un izvor, de unde vom urma drumul larg de care fără a ne
abate pe poteci. La scurtă vreme pădurea se termină şi ne apare în faţă, dincolo de valea adîncă şi
împădurită din dreapta drumului, Vîrful Cetatea, numit aşa după ruinele unei cetăţi medievale de pe culme.
Acest vîrf este complet împădurit. La dreapta se află Valea Utîi, peste care vedem Vîrfurile Boitelor şi
Scărijei.
Panta scade şi, traversînd Pîrîul lui Toderaş, ajungem pe o culme largă numită de localnici
Lăpuşelul sau Între Plaiuri. În dreapta ei se vede Valea Cetăţii, afluenţă a Sibielului. De aici, priveliştea este
încîntătoare, în fundal profilîndu-se culmea muntoasă cuprinsă între vîrfurile Cindrel şi Păltiniş. În jur, cît
vezi cu ochii, se întind livezile şi fîneţele, printre care se înalţă casele de vară ale localnicilor în care ne
putem adăposti la nevoie.
La stînga, în vale, curge Orlăţelu, mărginit pe dreapta de muntele împădurit Dosu Orlatului. De
aici pînă la cabana Fîntînele parcurgem un drum de culme uşor fără diferenţe mari de nivel, ale cărui
marcaje se află pe pietre sau pe stîlpi. La aproximativ 3½ ore de la plecarea din staţia C.F.R. Sibiel sau 3
ore de la coborîrea din autobuz, sosim într-o poiană, unde poteca pe care am venit se încrucişează cu cea
care duce la Vîrful Frumoasa (traseul nr. 12); de asemenea ea are o porţiune comună cu cea care pleacă
spre Crinţ (traseul nr. 11), precum şi cu traseul nr. 9 către Păltiniş prin Cheile Cibinului. De aici coborîm
spre dreapta într-o vîlcea şi intrăm în poiana de pe Dealul Piciorul Fîntînelelor, unde se află cabana
Fîntînele (1 257 m). Aerul ozonat fortifică sănătatea, iar liniştea ne deconectează de zgomotul oraşelor. În
timpul iernii se poate schia pe pantele domoale ale acestor plaiuri, accesibile începătorilor.

3. SĂLIŞTE - DEALUL FÎNTÎNA MĂRULUI - CABANELE CRINŢ

Durata: 4-5 ore. Marcaj: triunghi roşu. Traseul pe şosea: 14 km. Traseu accesibil şi iarna.
 Acest traseu pătrunde prin partea nordică în Munţii Cindrel şi este foarte căutat de turişti datorită
drumului carosabil, ce permite o bună legătură cu complexul de cabane Crinţ.
Drumul începe din dreptul liceului din Sălişte, unde apare marcajul cu triunghi roşu. De aici
mergem tot la dreapta, trecem podul de beton şi urcăm serpentinele pe Dealul Satului (860 m), care este
neîmpădurit. Poteca părăseşte pentru un timp şoseaua şi intră în pădurea de fag. După o jumătate de oră
ieşim într-un mestecăniş de pe plaiul Gruiul Plopului, unde, lîngă o troiţă, reîntîlnim şoseaua. Urmărind
scurtăturile potecii sau drumul carosabil ajungem pe culmea ocupată de întinsa Poiană Santa, înconjurată de
mesteceni şi brazi, avînd pe dreapta Valea Muierii, iar pe stînga Valea Sibielului.
Mergînd mai departe pe plai, spre vest, sosim la izvorul betonat Fîntîna Mărului (Şipotul Moşului)
(1 050 m). După cîteva minute de mers drumul se bifurcă. Şoseaua o ia pe versantul superior al Văii
Tilişcuţei, iar poteca de picior urcă pe culmea Dealului Piciorului Crinţului (1 279 m).
Peisajul minunat, cu poieni şi brazi înalţi, aerul înmiresmat şi liniştea desăvîrşită merită oboseala
turistului. Poteca noastră întîlneşte aici traseul nr. 10 (triunghi albastru), ce vine de la cabana Fîntînele,
traversînd Valea Sibielului şi Valea Săroaia. După ce poteca s-a unit cu şoseaua, mai mergem puţin şi apar
cabanele Complexului Crinţ. Trecem pe lîngă ele pe şosea şi într-un sfert de oră ajungem pe o platformă la
cabana centrală (1 280 m).
Complexul de cabane Crinţ, situat într-o zonă de pajişti şi fîneţe, pe culmi domoale, înconjurate de
păduri de brad şi molid, are un climat liniştit şi binefăcător. Drumul carosabil, care îl leagă de Sălişte (14
km), uşurează accesul la aceste cabane. Iarna, pe pantele nordice, se poate practica schiul. Toate aceste
caracteristici constituie premisele dezvoltării sale viitoare în sensul unei staţiuni climaterice de altitudine de
tipul Păltinişului.

4. SADU - CABANA VALEA SADULUI - BUFETUL CIUPARI - CABANELE GÎTU

BERBECULUI
Durata: 1½— 2 ore cu maşina. Traseu pe şosea: 32 km.

Drumul cel mai scurt spre aceste cabane este din staţia C.F.R. Tălmaciu aflată la 8 km de comuna
Sadu. Se poate pleca însă şi din oraşul Sibiu, dar atunci distanţa este mult mai mare, totalizînd 62 km.
Ţinînd totuşi seama de mijloacele de transport auto şi de cursele de I.T.A., care unesc zilnic Sibiul de
comuna Rîul Sadului, precum şi de cabanele Gîtu Berbecului, drumul nu va fi atît de greu.
Traseul merge pe şoseaua pietruită, pînă la cabană, prelungindu-se ulterior pînă la obîrşia Sadului,
pe unde se face legătura cu Valea Frumoasei. Acest traseu se poate parcurge şi pe jos, avînd pentru cazare
cabana Valea Sadului şi punct de popas la bufetul Ciupari. Farmecul munţilor, al satelor prin care trecem,
dar mai ales al rîului, care şi-a săpat un adevărat defileu, fac drumul plăcut şi recreativ. Acest traseu este
accesibil de asemenea autoturismelor şi cicliştilor, dar este mai greu în ultima parte.
Dacă plecam din comuna Sadu pe şosea, urmărim valea rîului cu acelaşi nume, încadrată de
pantele abrupte ale Dealurilor Sorbu Mic (753 m) şi Chicioara (1 015 m), situate la nord-vest şi cele ale
Prislopului (765 m) şi Pleşei (1 148 m), aflat la sud-est. În stînga rămîn Văile Priboiului, Varului şi
Mesteacănului afluenţi ai Sadului din Munţii Ştefleşti. La 4 km de comună ajungem la „Masa Verde" (540
m), un mic şes înierbat, care permite un popas agreabil. Mai departe pe stînga şoselei, un stîlp de marcaj
indică: 3 km pînă la cabana Valea Sadului, 7 km pînă la bufetul Ciupari şi 26 km pînă la cabana Gîtu
Berbecului. Tot din acest loc începe traseul spre cabana Prejba.
Mergem înainte pe valea care s-a îngustat lăsînd în dreapta, peste rîu, pantele abrupte ale „Feţii
Rîului", iar pe stînga Valea Juvertului, şi, după puţin timp, ajungem într-o luncă largă, unde Sadu primeşte
Pîrîul Plaiului cu izvoarele în Munţii Ştefleşti. În amonte, valea se strîmtează şi ajungem la cabana Valea
Sadului situată lîngă şosea, la confluenţa Pîrîului Lacului cu Sadu. La stînga avem Vîrful Prislopul, iar în
dreapta versantul sudic al Măgurii Cisnădiei (1 304 m).
Valea străjuită de păduri se lărgeşte treptat spre bufetul Ciupari, unde se poate face un popas în
bune condiţii, iar în apropiere e staţia de autobuz I.T.A. La intrarea în Ciupari, pe un stîlp, este semnalată
poteca nemarcată, care urcă peste Vîrful Plaiului, în direcţia Răşinari (traseul B) şi la Cisnădioara (traseul
C), iar la ieşirea din comună întîlnim marcajul cruce roşie către cabana Prejba.
Mergînd mai departe pe şosea ajungem în satele Rîul Sadului (630 m), Drăgăneasa şi Fundu
Rîului mărginite de păduri şi fîneţe. În acest sector întîlnim ca afluenţi mai importanţi ai Sadului Valea
Prejbei, Valea lui Roman şi Pîrîul lui Ivan, cu obîrşiile în Munţii Ştefleşti, Valea Vîrjoghii şi Valea Pinului,
care vin din Munţii Cindrel.
 La ieşirea din satul Fundu Rîului, acolo unde Pîrîul Pinului se varsă în Sadu, vom vedea marcajul
cu cruce roşie indicînd traseul nr. 8 (Păltiniş - Muntele Onceşti — Dealul Nanu — Dealul Capra). După 2
km intrăm în Sădurel, unde valea se strîmtează din nou între versanţii abrupţi ai Dealului Capra (1 194 m)
la nord şi Porcoviţa (1 385 m) la sud. La ieşirea din cătun se deschide în stînga gura Văii Sădurel.
În continuare şoseaua merge paralel cu Sadu pe la poalele Dealurilor Nanu (1 223 m) şi Grosu (1
515 m), lăsînd pe dreapta Pîraiele Grosu şi Bătrîna. În scurt timp serpentinele ne vor conduce pe malul
lacului de acumulare Negovanu, la cabanele de la Gîtu Berbecului (1 175 m).
În aceste locuri, unde omul a supus natura, scoţînd lumină din apele Sadului, frumuseţea şi liniştea
peisajului răsplătesc din plin turistul obosit. Aici este punctul de întîlnire a mai multor trasee turistice,
favorizate în traversarea văii adînci şi prăpăstioasă a Sadului de barajul Lacului Negovanu, peste care se
face dealtfel legătura între Munţii Cindrel şi Ştefleşti. Astfel, dinspre sud (Munţii Ştefleşti) întîlnim poteca
marcată cu triunghi roşu, care duce spre casa de vînătoare Dobrun, peste Vîrfurile Pleşa şi Negovanu, iar
mai în amonte, către dreapta, este poteca cu acelaşi marcaj care pleacă la Păltiniş pe lîngă stîna din Bătrîna
Mică şi Poiana Muncel (traseul nr. 7).
Urmînd drumul forestier în amonte pe Valea Sadului urcăm în Şaua Ştefleşti, care formează
cumpăna apelor între bazinul Sadului şi a:l Sebeşului. Acolo, în dreptul unei stîne întîlnim poteca marcată
cu bandă roşie, ce face legătura între Munţii Cindrel şi Munţii Ştefleşti îndreptîndu-se spre cabana Obîrşia
Lotrului. Putem continua drumul coborînd pe Valea Frumoasei pînă la Tărtărău şi de acolo pe Valea
Sebeşului la cabana Oaşa Mică.

5. CĂPÎLNA - ŞUGAG - TĂU BISTRA - CABANA OAŞA

Durata 3½-4 ore. Traseu pe şosea 53 km.

Acest traseu se identifică cu frumoasa şosea naţională Sebeş - Novaci (D.N. 67 c, 144 km), care
leagă Transilvania cu Oltenia. Pînă la cantonul Tărtărău, şoseaua urmăreşte cursul Sebeşului, care separă
Munţii Cindrel la est de Munţii Şureanu la vest. Ea străbate apoi spre sud Munţii Ştefleşti pînă la Obîrşia
Lotrului, iar de acolo Munţii Parîng.
Cursele zilnice de autobuze între Sebeş — Şugag — Tău Bistra şi Oaşa Mică, precum şi intensul
trafic, datorat exploatărilor forestiere, înlesnesc vizitarea obiectivelor turistice de pe Valea Sebeşului.
Primul obiectiv turistic îl constituie, fără îndoială, ruinele cetăţii dacice de la Căpîlna, care întrece
cu mult toate aşteptările, fiind în acelaşi timp unul din cele mai incontestabile „documente nescrise" ale
poporului român. Vizitatorul rămîne impresionat în faţa frumuseţii acestui „cuib de vulturi" situat pe vîrful
unei înălţimi relativ izolate şi apărată din trei părţi de pante abrupte.
Fig 06
Pentru a ajunge la ea, putem coborî din autobuz în centrul şartului Căpîlna (400 m), de unde va
trebui să mai mergem circa 3 km pe şosea înspre Şugag, pînă la „Podul Cetăţii", primul pod ce traversează
Sebeşul. De la „Podul Cetăţii" urcăm pe Valea Gărgălăului, după ce trecem pe lîngă o mică carieră de
piatră de pe dreapta văii. Poteca urmăreşte firul apei, este nemarcată, dar largă şi bine întreţinută avînd
chiar bănci pentru odihnă. Din cauză că dealurile din jur sînt intens locuite, trebuie să fim atenţi spre a nu
intra pe una din nenumăratele cărări, care se bifurcă din poteca principală. După circa ½ oră de urcuş uşor,
poteca se abate spre stînga şi ieşim din pădurea de fag. În continuare suim pantele domoale ale Dealului
Cetăţii (660 m) în vîrful căruia se află temelia din blocuri mari de calcar a cetăţii dacice şi a zidului circular
care o înconjoară. Aşa cum arată M. Măcrea şi I. Bereiu (1966) cetatea a fost construită în secolul I î.e.n., şi
a durat pînă în timpul celui de al doilea război daco-roman în vara anului 106, cînd romanii cucereau Dacia,
inclusiv capitala statului dac — Sarmizegetusa.
Partea cea mai importantă a acestui traseu începe în comuna Şugag, de unde se poate face legătura
cu o serie de poteci marcate şi drumuri forestiere de acces, atît către Munţii Cindrel, cît şi spre Munţii
Şureanu. Aproape de Şugag este satul Dobra, despărţite fiind doar de rîul Sebeş.
Prin satul Dobra trece un drum, ce coboară în serpentine de la lina, făcîndu-se altfel joncţiunea cu
Sibiul prin intermediul satelor mărginene. Tot de aici urcă un drum forestier, paralel cu Valea Dobrei, care
se bifurcă la confluenţa cu Pîrîul Pogoana. În stînga se continuă pe Valea Dobrei şi apoi pe Valea Duşilor,
ajungînd sub culmea pe care este cantonul silvic „La Duşi". Dacă urcăm puţin mai sus întîlnim marcajul
triunghi roşu al traseului nr. 12 (Crinţ — Vîrful Rudarilor — Vîrful Strîmba Mare -Vîrful Frumoasa). În
dreapta, drumul forestier urmăreşte Valea Pogoana pînă în apropiere de cantonul silvic Muncelul Mic şi
intersectează, dacă urcăm pe culme, marcajul bandă albastră al traseului nr. 13 (Colonia Bistra — Vîrfu'l
Rudarilor).
 Pînă la cătunul Tău Bistra, Valea Sebeşului se strîmtează progresiv, avînd aspect de defileu. În
dreapta noastră se află Culmile Cucuiu (1 238 m) şi Ivănuşu (1 398 m), iar la stînga Culmile Fîntînele (1
261 m) — Runcu (1 355 m) — Porumbelu (1 250 m), între care apele rîului formează cataracte, numite de
localnici „La Ţurloaie". După ce ieşim din zona acestor praguri, trecem pe lîngă stîncile „La Grumaji", iar
la o cotitură admirăm în stînga „Masa Jidovului", o stîncă izolată foarte înaltă şi subţire, care are pe vîrf o
mică platformă sub formă de masă.
Înainte de a ajunge în cătunul Tău Bistra, care actualmente s-a dezvoltat foarte mult, construindu-
se numeroase case şi blocuri pentru muncitori, vedem tot pe versantul stîng imensa galerie de fugă a lacului
de acumulare la care se lucrează şi care se va întinde în amonte. Aici valea se lărgeşte foarte mult, datorită
în primul rînd confluenţei cu Pîrîul Bistra, unul din cei mai mari afluenţi ai Sebeşului. Paralel cu Bistra urcă
o şosea forestieră, care se continuă pînă aproape de izvoarele ei, iar de la cabana de vînătoare Tortura se
bifurcă, urmărind Valea Tortura pînă sub Vîrful Strîmba Mare. Dacă mergem de la Tău Bistra pe acest
drum forestier ne putem opri la staţia I.F.-ului Bistra, unde este şi un magazin alimentar şi de unde putem
urca pe poteca cu marcaj bandă albastră spre cantonul silvic Bistra, iar de acolo la Colonia Bistre, spre a
urmări traseul nr. 13 spre Vîrful Cindrel. În caz că avem posibilitatea şi dorim să mergem pînă la cabana de
vînătoare Tortura, urmăm drumul forestier pînă la confluenţa Pîrîului Tortura cu Bistra. Mergînd în
continuare pe drumul forestier de pe Valea Bistrei şi a Torturei pînă la punctele terminus putem să urcăm
pe culme, unde întîlnim acelaşi traseu cu marcaj bandă albastră spre vîrful Cindrel.
Şoseaua naţională (D.N. 67 c) urmăreşte însă Valea Sebeşului, care păstrează şi în amonte aspect
de defileu, despărţind Culmile Tomnaticu (1 280 m) la est şi Miraşu (1 550 m) la vest şi ajungem în cătunul
Mijlocia, de la poalele Muntelui Mijlocia (1 557 m). În continuare, Sebeşul îşi croieşte acelaşi drum strîmt
şi în amonte, printre Dealurile Groscioara (1 402 m) la vest şi Căzile (1 486 m) la est, pe culmea ultimului
fiind şi o casă de vînătoare. De asemenea mai primeşte doi afluenţi mari, Prigoana la vest şi Cibanul la est,
pe a căror văi urcă drumuri forestiere pînă spre obîrşii.
Urcînd drumul forestier de pe Valea Cibanului, la circa 2 km ajungem la un mic lac pe malul
căruia se află casa de vînătoare Cibanul, de lîngă care suie, dealtfel, şi o potecă nemarcată de culme, ce
intersectează traseul nr. 14 cu marcaj cruce roşie (Oaşa Mică — Vîrful Cindrel). Tot din apropierea lacului
se poate urca pe o potecă nemarcată în stînga, la casa de vînătoare Căzile. Dacă dispunem de o ocazie
putem merge în contimuare pe drumul forestier pînă la casa de vînătoare Ciuciula, situată pe valea cu
acelaşi nume, afluenţă pe dreapta a Cibanului sau pe cel care urcă pe Pîrîul Marginea lui Manu ajungînd
sub Vîrful Foltea, unde intersectăm traseul nr. 13, marcaj banda albastră, spre Vîrful Cindrel.
Revenind la traseul nostru de pe Valea Sebeşului, după ce trecem printre Dealurile Fata (1 507 m)
la vest şi Răstoaca Hurdubelului (1 353 m) la est şi traversăm Pîrîul Hurdubelului, ajungem în cătunul Oaşa
Mare, aşezat lîngă stăvilarul unui fost lac. În aval se construieşte actualmente barajul viitorului lac de
acumulare. De la Oaşa Mare, unde este şi un canton silvic, valea începe să se lărgească foarte mult sub
forma unui bazinet. Tot aici şoseaua traversează Sebeşul pe malul stîng, mergînd pe sub Dealul Fetiţa (1
696 m). Pe dreapta şoselei apare marcajul cruce roşie care duce spre vest la cabana Şureanu.
După ce trecem pîrîul Vailea Mare, ce vine de sub Vîrful lui Pătru (2130 m), întîlnim o bifurcaţie.
Pentru a sosi la cabana Oaşa Mică alegem drumul din dreapta, ce străbate o pădurice şi se continuă cu o
alee, pe marginea căreia este o bisericuţă de lemn în stil maramureşean. Curînd ieşim într-o mică poiană în
care se găsesc mai multe vile, o casă de vînătoare, cantonul silvic şi în fine cabanele de la Oaşa Mică (1 207
m).
Şoseaua naţională continuă însă pe malul drept aJ Sebeşului, întîlnind la scurt timp poteca cu
marcajul cruce roşie, respectiv traseul nr. 14, ce vine din Vîrful Cindrel. Mai departe, şoseaua traversează
Sebeşul şi, mergînd spre Tărtărău, ajungem la cătunul Oaşa Mică, capătul cursei de autobuze. Tot aici este
un magazin alimentar şi o brutărie, putîndu-se face cumpărături. Spre a ajunge la cabanele Oaşa Mică,
situate pe Valea Sălanelor, no întoarcem pe şosea circa 500 m pînă la o bifurcaţie, de unde mergem pe
drumul din stînga, urmînd marcajul cu triunghi albastru.

B. Trasee turistice ce pornesc de la cabane

6: PALTINIŞ - POIANA GĂUJOARA - ŞAUA BĂTRÎNA - SURDU (BEŞINEU) - VÎRFUL

ROZDEŞTI - VÎRFUL NICULEŞTI - VÎRFUL CÎNAIA - VÎRFUL CINDREL
Durata: 5½-6 ore Marcaj: bandă roşie. Accesibil iarna din Păltiniş la Vîrful Bătrîna.
 Poteca porneşte din dreptul cabanei „Casa Turiştilor", avînd pe circa 200 m traseu comun cu
şoseaua, astfel că trebuie să fim foarte atenţi la marcajul aflat pe arborii din dreapta. Coborîm cîţiva metri şi
ajungem într-o frumoasă alee pe pantele inferioare ale Muntelui Onceşti, deasupra căreia se boltesc brazii,
iar din loc în loc se află bănci pentru repaus. În vale, pe dreapta, curge Pîrîul Dănesii pe care îl traversăm la
un moment dat şi urcăm treptat pînă în poiana unde se află stîna Găujoara. De la marginea întinsei Poieni
Găujoara, drumul suie timp de 15 minute panta destul de înclinată, lăsînd stîna pe partea stîngă. Din
Păltiniş pînă aici a trecut o oră. După ce străbatem poiana, panta devine din nou uşoară, poteca pietroasă
trecînd printre doborîturile de molizi. Drumul, cu marcaje evidente pe pietre şi arbori, o coteşte la stînga pe
sub Vîrful Bătrîna, prin rariştea de molizi cu tufe de afini şi iuniper. Pe partea dreaiptă se află valea îngustă
a Pîrîului Cotoreşti, care unit cu Pîrîul Surdu, de care este despărţit prin Culmea Cotoreşti, se varsă în Rîu
Mare.
La 30 de minute, după ce am părăsit Poiana Găujoara, ne aflăm în pajiştea subalpină, situată în
şaua dintre Culmile Bătrîna şi Surdu (Beşineu) la circa 1 800 m altitudine. De aici se deschid trei largi
perspective: una spre Depresiunea Sibiului la nord; alta către culmile domoale cu vegetaţie subalpină şi
alpină ole Munţilor Cindrel, înşiruite după cum urmează: Rozdeşti — Şerbănei — Niculeşti — Cînaia —
Cindrel, cu abruptul dinspre circul glaciar Iujbea Răşinarului; o a treia perspectivă spre sud, către vîrfurile
oarecum asemănătoare ale Munţilor Ştefleşti (toate peste 2000 m), aliniate astfel de la dreapta spre stînga
— Cristeşti - Ştefleşti - Balindru Mic - Conţu Mare -Nedeia Conţului — Balindru Mare — Negovanu
Mare-Clăbucetu — Buceciu — Voineagu Cătănesii. În voie, la sud, şerpuieşte Sadu, însoţit îndeaproape de
şosea. Pe cer senin, în est, se văd Munţii Făgăraş.
Stîlipii indicatori marchează poteca spre dreapta întretăind vechiul drum de care, ce vine din
direcţia Vîrfului Onceşti. Cele cîteva izvoare de pe versantul sudic al Culmii Surdu (Beşineu) (l 962 m), ce
traversează poteca, permit un popas plăcut în aceste locuri.
Coborîm uşor în Şaua Surdu-Rozdeşti în jurul căreia apar din nou arborii — drapel ai pădurii de
limită, pentru ca apoi să urcăm pieptiş Culmea Rozdeşti. Aproape de vîrf, în dreapta noastră se găsesc
tufărişurile bujorului de munte, care răspîndesc un miros plăcut la începutul lunii iunie. De pe Vîrful
Rozdeşti (1 952 m), către sud-est, în fundul Văii Sadului, observăm oglinda lacului de acumulare
Negovanu, iar la dreapta, spre nord, Valea Niculeştilor, întovărăşită de şoseaua forestieră.
Cu forţe reîmprospătate după urcuşul greu coborîm Culmea Rozdeşti şi trecem pe nesimţite pe
lîngă vîrfurile micuţe şi rotunjite ale Şerbăneilor (1 861 m), unde întîlnim ultimii reprezentanţi ai
molidişurilor. În faţă, după o mică înşeuare se ridică culmea piramidală a Vîrfului Niculeşti (2036 m), iar în
fundal, spre dreapta, despărţite prin Rîul Mare şi Rîul Mic, culmea teşită Foltea (1 963 m) şi ultima
ramificaţie din Strîmba Mare (1 830 m). Din poteca marcată se desprinde un drum de care marcat (traseul
nr. 17, punct albastru), pe care am putea ajunge într-o oră la refugiul (fost canton pastoral) şi stîna Cînaia,
ce se găsesc pe versantul sudic al muntelui. Acolo ne putem adăposti în caz de timp nefavorabili.
Poteca urcă pe versantul sudic al Vîrfului Niculeşti şi ocoleşte cele două vîrfuri de la Cinaia (2045
m şi 2057 m). Odinioară, ea trecea pînă aproape de Vîrful Cindrel, prin desişul jnepenilor. Din păcate
aceştia au fost tăiaţi şi arşi în mare parte pe ambii versanţi, astfel că sîntem martorii unor întinse acumulări
de tulpini, al căror aspect dăunează frumuseţii peisajului.
Culmile prelungi şi domoale, ce depăşesc 2 000— 2 050 m, se încadrează de acum înainte
peisajului alpin de ierburi scunde, măturate de vînturi puternice, dar smălţuite de numeroase flori, a căror
gama variată de culori se succede din iunie pînă în august. În stînga se desfăşoară peretele stîncos al
circului Iujbea Răşinarului, de sub Vîrful Cindrel. Abătîndu-ne puţin de la poteca, către abruptul circului,
încercăm două sentimente contrare: unul de încîntare în faţa bogatului covor de bujori de munte, ce
înfloresc aici la mijlocul lui iunie, continuat de jnepenişuri, printre care se ridică zîmbrul (Pinus cembra) şi
aninul de munte (Alnus viridis); dar şi un sentiment de tristeţe cauzat de întinsele suprafeţe de jnepeniş tăiat
şi incendiat cu decenii în urma pînă la jumătatea inferioară a căldării glaciare. Rîpele înalte ale lujbei
Răşinarului păstrează zăpada şi în luna august Cărarea urcă puţin pieptiş panta estică a Cindrelului
conducîndu-ne după scurt timp în şaua largă deasupra circului glaciar Iezerul Mare. În 10 minute putem
coborî la lac pentru a admira încîntătorul peisaj de origine glaciară, cu trene de grohotiş, abrupturi, morene
frontale şi laterale. În afara Iezerului Mare, mai sînt încă două lacuri mai mici, laterale, cuibărite în
jnepeniş. Fundul plat al circului, protejat de vînturi, calmul din jur, bujorii de pe versanţi, înfloriţi pînă la
începutul lui iulie, dezvoltarea intensă a jnepenişului, precum şi tentaţia pescuitului atrag numeroşi turişti,
dintre care mulţi îşi întind corturile pentru popas. Este bine să se evite băile în iezer, din cauza temperaturii
foarte scăzute a apei. De asemenea, atragem atenţia ca ne aflăm pe teritoriul unei rezervaţii naturale a
Academiei R.S.R. şi mediul trebuie ocrotit.
 Urcăm acum pe peretele circului şi reluăm drumul pe marcaj deasupra circului glaciar Iujbea
Răşinarului şi, după 10 minute, ne apropiem de Vîrful Cindrel (2244 m).
Pe platoul relativ îngust al Vîrfului Cindrel, protejat de cîteva grupuri de stînci, turistul obosit îşi
poate permite o pauză şi în acelaşi timp să îmbrăţişeze cu privirea vastul peisaj din jur. În spatele său, spre
est, se înşiruie culmiile domoaile pe care a venit; în faţă, respectiv spre vest, se desfăşoară platoul întins
aidoma unui aerodrom natural, dintre Vîrful Cindrel şi Vîrful Frumoasa. Din punct de vedere geografic
acesta se numeşte „platforma de eroziune Borăscu", iar pentru localnici „Platoul Diavolului", din cauza
vînturilor puternice care îl mătură. În fundalul lui se profilează, după Vîrful Şerbota Mare (2007 m), Vîrful
lui Pătru (2130 m) din Munţii Şureanu continuaţi în stînga cu Munţii Parîng. Spre sud culmile coboară
repede în Curmătura Ştefleşti, pe unde se face legătura cu Munţii Ştefleşti. Pe partea dreaptă se întind
versanţii domolii, în mare măsură împăduriţi, ce cad în trepte spre valea Rîului Mare. Cel mai înalt din ei
este alcătuit din culmile Foltea şi Strîmba Mare.
Pe Vîrful Cindrel se întretaie mai multe trasee turistice în următoarele direcţii:
— Vîrful Ştefleşti — marcajul banda roşie — coboară prin jnepenişuri către sud, trece prin dreapta unui
mamelon stîncos (2117 m) şi, unindu-se cu un vechi drum de care, ajunge în Şaua Ştefleşti .El continuă
prin pajişti şi jnepeniş pînă la nord-vest de Vîrful Ştefleşti. Merge apoi spre sud-vest, prin Vîrfurile
Cristeşti - Piatra Albă — Preaja, pînă la cabana Obîrşia Lotrului;
— cabana Oaşa Mică — marcaj cruce roşie (traseul nr. 14). Traseul porneşte în realitate de pe Vîrful
Frumoasa (2168 m). Distanţa între cele două vîrfuri este de o jumătate de oră de mers pe platoul larg
ondulat. Pe partea stîngă, mai jos de culme, se întinde o suprafaţă mare ocupată cu bujori de munte
(înfloresc în iulie) în vreme ce, pe partea dreaptă, se lărgeşte circul de la Iezerul Mic. Din desişul de
jnepeni se iveşte oglinda Iezerului Mic. Aici se pot constata aceleaşi forme de relief ca la Iezerul Mare,
cu deosebire că, ele au o mai largă desfăşurare şi circul este mai mare. În apropierea deschiderii
circului, din jnepeniş, se înalţă un număr considerabil de zîmbri, ca şi petele verzui ale aninului de
munte. În 15 minute se poate atinge fundul circului;
— cabana Fîntînele — marcaj bandă albastră-triunghi roşu-cruce albastră (traseele 13, 12 şi 11). De la
Vîrful Frumoasa abia schiţat mergînd spre dreapta, prin locul numit Coada din Frumoaisa, şi apoi pe
Drumul Pietros dintre circurile Iezerului Mic şi Gropata, se poate ajunge la cabana Fîntînele (12-14 ore
de mers de la Vîrful Cindrel);
— cabana Crinţ — traseu în cea mai mare parte identic ca cel pentru cabana Fîntînele. Marcaj bandă
albastră -triunghi roşu (traseul nr. 12).

7. PALTINIŞ - POIANA MUNCEL - STÎNA DIN BĂTRÎNA MICA - CABANELE GÎTU

BERBECULUI
Durata: 2½ ore. Marcaj: triunghi roşu. Traseu accesibil şi iarna.

De la cabana Casa Turiştilor pornesc două marcaje: crucea roşie merge la bufetul Ciupari peste
Muntele Onceşti (traseul nr. 8), în timp ce triunghiul roşu duce la Gîtu Berbecului. Urmărindu-le, traversăm
poiana din faţă şi intrăm în molidiş pe o alee lairgă, care se uneşte curînd cu un drum de care. După o
jumătate de oră, sub poala Muntelui Onceşti, într-o poiană, cele două marcaje se despart. Traversăm Valea
Dănesii şi, mergînd prin pădurea întunecată de molid, suim pe culme în Poiana Muncel (1 657 m) la o oră
de la plecare.
Existenţa telescaunului, pînă sub Vîrful Onceşti, permite accesul la Poiana Muncel; trecînd peste
acest vîrf, coborîm în Poiana Onceşti. în continuare urmăm vechiul drum de care ce merge pe culme spre
Muntele Bătrîna (către vest). Parcursul este frumos şi foarte uşor, pădurea şi rariştea alternînd armonios.
Dacă urmăm prima variantă, poteca spre Gîtu Berbecului intersectează drumul de care, ce vine de la
Onceşti, abia în Poiana Muncel.
Traseul nostru se identifică o porţiune cu acest drum de care. La scurt timp însă îl abandonează şi
urcă prin pădure pantele sudice ale Culmea Bătrîna.
Într-o alta poiană, un stîlp indicator menţionează despărţirea drumului spre Păltiniş de cel către
Gîtu Berbecului (1½ oră). Poteca coboară acum încet panta din stînga şi intră într-o tăietură de pădure,
unde avem în faţă, peste Valea Sadului, perspectiva Munţilor Ştefleşti.
Itinerarul urmăreşte în bună parte marginea pădurii şi ajunge în poiana stînei din Bătrîna Mică. De
aici se zăreşte spre sud Muntele Pleşul (1 587 m) (Munţii Ştefleşti), la poalele căruia se află barajul şi
cabanele. Mergem pe lîngă stînă şi pătrundem din nou în rariştea de molid.
 În apropierea Pîrîului Bătrîna ne angajăm pe un drum de culme adîncit de ape în Dealul Săcarea.
Acesta se află la linia de contact a vechii păduri cu o plantaţie. Cărarea urmăreşte pamta domoală şi trecînd
prin Poiana La Pahar suie încet clina vestică a dealului cu acelaşi nume. Coborîm pantele sudice
despădurite şi puternic înclinate apropiiindu-ne tot mai mult de lacul de acumulare Negovanu, avînd în
dreapta Pîrîul Beşineului. La puţină vreme ieşim în şoseaua din lungul Văii Sadului. Mergînd spre stînga
ajungem imediat la cabanele de la Gîtu Berbecului, aflate pe malul lacului (1 175 m).

8. PĂLTINIŞ - POIANA ONCEŞTI - DEALUL NANU - DEALUL CAPRA - FUNDU

RÎULUI - BUFETUL CIUPARI - CABANA VALEA SADULUI
Durata: 5½-6 ore. Marcaj: cruce roşie. Traseu accesibil şi iarna.

Mai sus de cabana Casa Turiştilor, pe panta defrişată a Munteluil Onceşti, urmînd pe o porţiune
acelaşi drum cu traseul nr. 7 (triunghi roşu) merge şi poteca ce duce la Ciupari şi la cabana Valea Sadului.
O luăm spre dreapta şi pătrundem pe aleea lată din pădure. Pe clina sudică a Muntelui Onceşti intersectăm
vechiul drum de care. După aproape ½ oră, intrăm într-o poiană, unde se găseşte stîlpul cu marcaje ce arată
despărţirea celor două trasee. Indicatorul cu triunghi roşu (traseul nr. 7) coboară pe pantele sudice ale
Muntelui Bătrîna la Gîtu Berbecului, în timp ce marcajul cruce roşie o ia spre stînga, ajungînd într-o şa,
unde se deschide largă Poiana Onceşti (1 615 m).
În Poiana Onceşti se poate ajunge azi folosind telescaunul pînă sub Vîrful Onceşti şi, apoi,
coborînd de la vîrf printr-o tăietură îngustă. Drumul pînă aici este folosit pentru scurte excursii de
majoritatea celor sosiţi în staţiune. În poiană, întîlnim drumul de care, ce merge spre vest la Vîrful Bătrîna
(1 911 m) prin Poiana Muncel. Intrăm apoi în pădure pe cărarea ce urmăreşte culmea Dealului Nanu,
traversînd numeroase luminişuri. Treptat, componenţa pădurii se schimbă în pădure amestecată de
răşinoase cu foioase, şi apoi, în pădure de fag. Ajungem într-o şa, unde se găseşte o stînă şi coborîm pe
ponta estică abruptă a Dealului Capra (1 201 m), pînă ajungem în valea Pîrîului Saşa, pe firul căreia
mergem la vale. Sîntem într-o regiune intens populată, unde omul a creat numeroase fîneţe şi livezi, printre
care se ridică colibele de vară ale locuitorilor din Fundu Rîului. În curînd, după un mic urcuş, la poalele
plaiului apare aşezarea mărginită la est de Dealul Pinului şi traversată de afluentul cu acelaşi nume al
Sadului. Urmărind vreme de 20 de minute Valea Pinului şi trecînd de o păstrăvărie, intrăm în şoseaua
paralelă cu Rîul Sadului. Pînă la marcajul de lîngă pod s-au scurs 4 ore de drum (tot aici se află un marcaj
mai vechi — triunghiul albastru, ce indică drumul prin Ciupari — Poiana Bucşa, peste Tomnatic, la
Onceşti, unul din cele mai frumoase itinerare din zona Păltiniş — traseul A).
Ne aflăm la 660 m şi pentru a ajunge la Ciupari mergem circa 7 km în jos pe Valea Sadului.
Traversăm Pîrîul Vîrjogbii şi, apoi, localităţile Drăgăneasa şi Rîul Sadului. Înainte de a ajunge la Ciupari
(6 km) un pod traversează Sadu, indicînd poteca spre cabana Prejba din Munţii Ştefleşti. După o jumătate
de oră sosim la bufetul Ciupari. În apropiere este staţia de autobuz, care face legătura cu Sibiul, prin Sadfu
— Tălmaciu — Vestem - Şelimbăr. Este doar o cursă pe zi, dimineaţa. La 4 km mai jos, pe rîu se află
cabana Valea Sadului (1½ oră), mult mai confortabilă şi care a preluat afluxul de vizitatori din regiune, în
urma desfiinţării cabanei Ciupari.

9. PALTINIŞ - CHEILE CIBINULUI - LA PISC - DEALUL RUNCURI - CABANA

FÎNTÎNELE
Durata: 5½-6 ore. Marcaj: punct roşu. Traseu accesibil şi iarna.

Traseul porneşte din staţiunea Păltiniş mergînd o porţiune pe şoseaua care trece peste Dealul
Vălare. După un sfert de oră, de la plecarea din centrul staţiunii, la o curbă, în faţa cantonului silvic, pe un
stîlp din stînga şoselei, o săgeată indică accesul pe „Calea Studenţilor", la Cheiile Cibinului. Coborîm pe
poteca din pădure circa 1,5 km în vecinătatea unei plantaţii de conifere, zărind din cînd în cînd dealul
despădurit al Runcului, în curînd urcăm pe serpentine Culmea Porcului (1 154 m), intersectăm un drum
utilizat penitru tîrîrea buştenilor şi coborîm dealul printre stînci, întîlnim Pîrîul Păltinişului şi, înaintînd o
porţiune de drum de-a lungul lui, ajungem în şoseaua forestieră din Cheile Cibinului (834 m). Coborîrea a
durat aproape o oră şi jumătate, dar urcuşul este de două ore, după cum găsim scris pe tăbliţa indicatoare.
În Cheile Cibinului1, formate de Rîu Mare, ce izvorăşte din cele două lacuri glaciare ale
Cindrelului, mergem pe şosea pînă La Pisc (662 m), unde lunca se lărgeşte la confluenţa Rîului Mare cu

1
Din punct de vedere geomorfologic „Cheile Cibinului" reprezintă un defileu, nu o cheie propriu-zisă.
Rîu Mic. De la Păltiniş pînă la cantonul silvic La Pisc am mers 2½ ore. Tot din acest punct putem pleca cu
maşini de ocazie, prin comunele Gura Rîului şî Cristian, la Sibiu.
Ca să ajungem la cabana Fîntînele traversăm Rîul Mare şi pornim pe drumul forestier în amonte, paralel cu
Rîul Mic. După aproape 30 de minute intrăm într-o regiune cu numeroase fîneţe şi colibe instalate pe locul
pădurii de fag defrişate. Aici părăsim valea, traversăm linia unui trenuleţ forestier şi începem să suim
cărarea ce şerpuieşte prirvtre fîneţele Dealului Runcuri din dreapta. Trecem prin vecinătatea unei vîlcele
rîpoase, pe lîngă o colibă şi sosim în Curmătura Runcuri (1 267 m). Ne aflăm la două ore distanţă de
punctul La Pisc, într-un luminiş dintr-o şa micuţă. Poteca coboara pe versantul Dealului Runcuri spre
izvoarele Orlăţelului, trecînd de drumul de care ce ţine culmea. Abordăm apoi panta defrişată a Dealului
Hălmagiu pe cealaltă parte a Văii Orlăţelului şi ajungem într-o poiană, unde un stîlp de marcaj indică trei
direcţii: marcajul punct roşu pînă la Păltiniş (traseul nr. 9— 5 ore), cruce albastră pînă în comuna Fîntînele
(traseul nr. 2 — 2 ore); triunghi roşu, cruce albastră şi bandă albastră la Vîrful Frumoasa (traseele nr. 11, 12
şi 13 - 6 ore).
Depăşim o vîlcea şi pătrundem în Poiana Piciorul Fîntînelelor, unde se află cabana (1 257 m).

10. CABANA FÎNTÎNELE - VALEA SIBIELULUI - VÎRFUL SIBELAŞ - VALEA

SAROAIA - CABANELE CRINŢ
Durata: 1¾-2 ore. Marcaj: triunghi albastru. Traseu accesibil şi iarna.

Între cabana Fîntînele şi complexul Crinţ există două trasee marcate nr. 10 şi 11, care pot fi
folosite alternativ de cei ce doresc să cunoască frumoasele plaiuri mărginene. În caz că dorim să mergem la
Vîrful Cindrel prin Vîrful Frumoasa, alegem traseul nr. 11, continuat apoi de la Pripoame cu nr. 12, care
trece pe la cantonul La Duşi.
Drumul nostru porneşte din dreapta cabanei afundîndu-se în pădure. Coborîm în valea despădurită
a Sibelaşului, trecem apa şi drumul forestier şi suim versantul defrişat din dreapta, pe poteca nemarcată. În
această direcţie găsim cui miile împădurite Sibelaş (1 344 m) şi Tomnatic (1 283 m). Într-o jumătate de oră
am ajuns într-o curmătură a Dealului Hălmagiu din vecinătatea Vîrfului Sibelaş. Întretăiem apoi drumul de
care, numit „Cartea Hoţilor", care iese de pe culme în Valea Sibielului ajungînd în comuna cu acelaşi nume
(traseul E). Pe clina vestică, din faţă, merg la vale stîlpii unui funicular, pe care putem citi direcţiile de
urmat la Fîntînele şi Crinţ.
Coborîm pe cărarea din dreapta, potrivit marcajului şi intrăm în Poiana Greşilor, după care
pătrundem în pădure, pe stînga, şi, trecînd pe sub funicular, suim versantul nordic al Culmii Săroaia. După
ce depăşim Valea Săroaia şi Valea Ardeiului, urcăm Dealul Crinţ prin pădure şi la scurt timp intrăm în
Poiana Piciorul Crinţului, unde întîlnim indicatorul triunghi roşu, ce vine de la Sălişte (traseul nr. 3). În
curînd ajungem în şoseaua care duce la Complexul Crinţ şi sosim la cabana centrală (1 280 m).

11. CABANELE CRINŢ - DEALUL PRIPOANE - CABANA FÎNTÎNELE

Durata: 1½-2 ore. Marcaj: triunghi roşu şi cruce albastră. Traseu accesibil şi iarna.

Stîlpul de marcaj din faţa cabanei centrale a Complexului Crinţ arată că triunghiul roşu este comun
pe o porţiune pentru traseele ce merg la Fîntînele (2 ore) (traseul nr. 11), spre Bistra (traseele nr. 12 şi 13)
(6 ore) şi spre Vîrful Cindrel (6 ore) (traseul nr. 12 şi 13).
Mergem pe drumul de care din stînga şi la zece minute, după ce am lăsat în urmă Complexul
Crinţ, poposim lîngă o troiţă din înşeuarea aflată deasupra Coastei Porumbelului. Plaiurile cu pajişti şi
fîneţe din faţă, care coboară către Vadea Dobrei, se continuă vizavi cu altele similare său cu păduri de
conifere şi esenţe amestecate pe Culmile Pogoana (1 424 m), Păltinei (1 588 m) şi Porumbelul (1 366 m).
Spre dreapta, în direcţia nord-vest, porneşte un drum la Jina, odinioară marcat cu punct roşu (traseul L).
Poteca duce către sud-est pe sub Culmea Scoruşeţu şi, trecînd printr-o regiune despădurită, ajungem după o
jumătate ăe oră la Pripoane (1 400 m), unde drumurile se despart, unul îndreptîndu-se tot spre sud, la Vîrful
Frumoasa, prin Padina Rudarilor avînd marcaj triunghi roşu (traseul nr. 12), iar altul, al nostru, cu
indicatorul cruce albastră, duce la Fîntînele (1 oră). Ajungem pe clina defrişată Balta Roşie şi mergînd pe
liziera pădurii, mereu spre stînga, ajungem la şoseaua forestieră. Suim versantul estic al Dealului Hălmagiu
şi ne abatem la dreapta pe sub Vîrful Zăvoiu (1 422 m). Spre sud, în zare, se profilează Vîrful Cindrel.
Depăşim o rarişte şi coborîm pe cumpăna de ape dintre izvoarele Comenziil şi Orlăţelului, în
Poiana Fîntîna Neagră (1 410 m). Lăsăm în dreapta Valea Orlăţelului, mărginită spre est de Culmea
Runcuri, şi ne încrucişam cu marcajul punot roşu (traseul nr. 9), ce vine de la Păltiniş, prin Gherle
Cibinului şi peste Dealul Runcuri, la Fîntînele. În cîteva minute de mers lejer ajungem deasupra cabanei
Fîntînele.

12. CABANELE CRINŢ - CANTONUL LA DUŞI - PADINA RUDARILOR -VÎRFUL

STRÎMBA MARE - VÎRFUL FOLTEA -VÎRFUL FRUMOASA - VÎRFUL CINDREL
Durata: 6—7 ore. Marcaj: triunghi roşu şi bandă albastră. Traseu accesibil iarna doar pînă la
Padina Rudarilor.

Itinerarul porneşte din faţa cabanei centrale a Complexului Crinţ, fiind o prelungire a traseului nr.
3, care vine din Sălişte (triunghi roşu). Suim panta domoală a Crinţului şi după 10 minute se ajunge lîngă o
troiţă în înşeuarea de deasupra Coastei Porumbelului. La vest de ea se înşiruie spre Valea Sebeşului culmile
cu întinse păşunii şi fîneţe — Guga Mică (1 390 m), Guga Mare (1 388 m), Căptan (1 299 m) şi Coasta
Vîrtoapelor (1004 m). Ele constituie versantul drept al rîului Dobra, afluent al Sebeşului. Drumul continuă
pe ploii învecinîndu-se în dreapta cu Jgheabul Vîlcelelor, unde Dobra îşi îngustează valea sub Dealul
Pogoana (1 424 m). În faţă, către sud, se întinde Poiana La Duşi şi Culmile Strîmba Mare, Foltea şi Cindrel.
După aproape o oră de la plecarea din Crinţ ajungem la locul numit Pripoane (1 400 m), unde drumurile se
despart: la stînga se merge la cabana Fîntînele pe marcajul cruce albastră (traseul nr. 11), iar la dreapta
continuă marcajul triunghi roşu, pe drumul larg. După o scurtă coborîre prin pădure, pe serpentine, sosim în
Poiana Pripoane, iar după jumătate de oră poposim într-o mică şa la cantonul silvic Sub Duşi. Curînd, într-o
altă poiană, drumul se bifurcă. Trecem prin dreptul unor case şi urmărim continuu poteca din stînga, care
urcă în pădure. Depăşim o plantaţie de brazi şi ajungem în larga poiană de culme La Duşi. Aici se înalţă un
alt canton silvic, unde se poate şi înnopta. În stînga acestuia se află Valea Rudarilor, iar în dreapta cea a
Duşilor. Părăsim poiana şi intrăm după marcaj în molidiş, urmărind mereu poteca pietroasă. Panta este lină
şi alternează cu suprafeţe plane. Unul din numeroasele luminişuri, ce se ivesc în pădure, are lîngă izvor o
cruce. Este locul cunoscut sub numele de Crucea Băiţii (1 470 m). La o jumătate de oră de mers întîlnim,
sub Vîrful Rudarilor (1 648 m), o altă poiană mai mare; este cunoscuta Padină a Rudarilor (1 550 m) din
apropierea căreia izvorăşte valea cu acelaşi nume. În faţa ei se înalţă culmea Strîmba Mare. Intre Crinţ şi
Padina Rudarilor s-au scurs 3½—4 ore de mers. Aici marcajul triunghi roşu încrucişează un alt indicator —
banda albastră (traseul nr. 13), ce vine de la Colonia Bistra, mergînd la Vîrful Cindrel. Urmăm itinerarul pe
noul marcaj. Lăsăm în urmă pe dreapta cele două şosele de pe Valea Bistrei şi a afluentului ei Tortura.
Traseul nostru urcă pe versantul vestic al Culmii Strîmba Mare (1 830 m) pe poteca largă, bolovănoasă,
cunoscută din vechime sub numele de „Drumul Pietros". Aceasta este mărginită de întinse tufărişuri de
afini, ienuperi şi jnepeni. Spre stînga se înşiruie culmile maisive ale Cindrelului, Niculeştilor şi Surdului,
despărţite de apele Rîului Mare şi ale afluenţilor săi.
Lăsăm în stînga Valea Foitei şi Coasta Mioarelor şi suim prin rariştea de molid pe versantul vestic
al Vîrfului Foltea (1 962 m). Trecînd pe lîngă o serie de izvoare ajungem într-o şa, de unde Drumul Pietros,
mărginit de jnepenişuri dese, urcă Culmea Găujoara (2071 m), care desparte abrupturile stîncoase ale
circurilor Gropata, în dreapta, de Iezerul Mic, în stînga. Culmea Găujoara se continuă prin porţiunea numită
Coada din Frumoasa, cu vîrful Frumoasa, unde se încrucişează trei trasee turistice: marcajul cruce roşie, ce
merge la Oaşa Mare spre vest şi la Vîrful Cindrel spre est (traseul nr. 14), banda albastră (traseul nr. 12), ce
vine de la Colonia Bistra, înglobînd sub Vîrful Rudarilor marcajele de la Fîntînele şi Crinţ şi triunghiul
albastru, ce conduce la casa de vînătoare Piatra Albă din Munţii Ştefleşti, la Tărtărău şi Oaşa Mică (traseul
nr. 16).
O frumoasă perspectivă se desfăşoară din acest loc spre vest; din Munţii Şureanu se ivesc Vîrful
lui Pătru (2130 m) şi Vîrful Şureanu (2060 m), către sud este Valea Frumoasei, spre nord, culmea Foltea,
iar spre est, Vîrful Cindrel.
Poteca urmăreşte traseul larg vălurit al Platoului Frumoasa-Cindrel, numit după cum arătam cu
altă ocazie şi „Platoul Diavolului" din cauza vînturilor puternice, frecvenţei negurilor şi a averselor
puternice din vară, însoţite de descărcări electrice. Panta uşoară se ridică pe nesimţite încă 70 m pînă la
Vîrful Cindrel (2244 m).

13. VALEA BISTRA - COLONIA BISTRA - DEALUL PICIOARELE CAILOR -PADINA

RUDARILOR - VÎRFUL STRÎMBA MARE - VÎRFUL FOLTEA - VÎRFUL FRUMOASA -
VÎRFUL CINDREL
Durata: 7-8 ore. Marcaj: bandă albastră. Traseu accesibil iarna doar pînă la Padina Rudarilor.
 Venind de la Sebeş prin comuna Şugag ajungem la Tău Bistra. De aici un drum forestier paralel cu
Valea Bistrei ne conduce pînă la magazinul alimentar (7 km), de unde urcăm la Colonia Bistra, la care se
poate înnopta. De la Colonia Bistra porneşte şi traseul nostru spre Vîrful Cindrel. Indicatorull bandă
albastră se află pe o stîncă din stînga cabanelor forestiere.
Puţin timp marcajul merge pe drumul forestier de pe Valea Bistrei pînă într-o rarişte, unde se află
nişte magazii, apoi din sosea se desprinde o potecă, ce suie repede coasta prin pădure din spatele caselor.
Panta scade treptat şi după aproape o jumătate de oră de urcuş ajungem la Colonia Bistra, alcătuită din
cîteva cabane, o parte nelocuite în prezent. Marcajul de pe case indică două direcţii: spre Vîrful Cindrel şi
la exploatarea forestieră Bistra. Regăsim pădurea, în curînd, trecînd printr-o poiană şi pe un versant
defrişat, drumul se bifurca. Mergem pe cărarea din dreapta, care ne scoate sub Vîrful Păltineiu (1 588 m).
Marcajul ne poartă mereu spre dreapta pînă în marea poiană de la Picioarele Cailor (1 571 m), pe care o
traversăm afundîndu-ne din nou în pădure. S-au scurs 2½—3 ore de la plecare.
În faţa noastră se întinde o rarişte de pădure, pe dreapta căreia curge Bistra, întovărăşită
îndeaproape de şoseaua forestieră. Urcăm Culmea Rudarilor (1 648 m) al cărei vîrf îl lăsăm în stînga şi în
scurt timp intrăm în frumoasa pajişte a Padinei Rudarilor. În susul poienii marcajul nostru întîlneşte
triunghiul roşu, reper al drumului spre Crinţ (traseul nr. 12).
Pentru a sosi la Padina Rudarilor, de la magazinul Bistra putem urmări şi drumul forestier de pe
Valea Bistrei, care ajunge pînă sub Vîrful Rudarilor. Aici suim pe o potecă versantul despădurit şi intrăm în
poiana respectivă. Deşi cîştigăm o oră, faţă de traseul celălalt, pitorescul itinerarului nu este acelaşi.
Din Padina Rudarilor intrăm pe „Drumul Pietros", ce duce la Vîrful Cindrel. Însoţindu-l prin
vestul Culmii Strîmba Mare (1 830 m), intrăm într-o regiune acoperită de tufărişuri subalpine alcătuite din
ienuperi şi jnepeni, printre care se înalţă grupuri de stîncării. Trecem versantul vestic al Culmii Foltea, prin
pădurea de limită, unde întîlnim numeroase izvoare.
Din Şaua Foltea pînă la vîrful Găujoara drumul este mărginit de stîncării şi jnepeniş. Depăşim
muchia îngustă ce desparte circul glaciar Iezerul Mic (în stînga) de circul Gropata şi, urcînd Coada din
Frumoasa, ajungem pe Platoul Frumoasa, unde se schiţează şi vîrful cu acelaşi nume (2168 m), într-o
jumătate de oră de mers pe platoul uşor înclinat Frumoasa-Cindrel (Platoul Diavolului) sosim la Vîrful
Gndrel. Ne aflăm la patru ore distanţă de Padina Rudarilor. Traseul anterior descrie porţiunea dintre Padina
Rudarilor şi Vîrful Cindrel.

14. CABANA OAŞA MICA -VÎRFUL OAŞA MARE - VÎRFUL ŞERBOTA MARE -
VÎRFUL FRUMOASA - VÎRFUL CINDREL
Durata: 6½-7 ore. Marcaj: cruce roşie. Traseu neindicat iarna.

Cabana Oaşa Mică (1 207 m) se găseşte pe malul înalt din stînga Pîrîului Sălane aproape de
confluenţa sa cu rîul Sebeş. Sebeşul formează aici un întins bazinet de eroziune. Situarea la limita dintre
Munţii Cindrel şi Munţii Şureanu asigură cabanei Oaşa Mică un aflux turistic important tot anul.
Marcajul — crucea roşie — din curtea cabanei indică un parcurs de 14—16 ore la Păltiniş, peste
Vîrful Cindrel. Drumul porneşte din curtea cabanei Oaşa Mică, traversează Sălanele şi Frumoasa, merge 10
minute de-a lungul şoselei către Sebeş şi apoi, intersectînd un drum forestier, se afundă în pădurea de
molid. Urcuşul alternează cu porţiuni de pantă lină, dar în generări este dificil din cauza diferenţei de nivel
de 500 de metri între fundul văii şi Vîrful Oaşa Mare (1 732 m). Către culme porţiunea grea este depăşită.
Pădurea se răreşte şi apar poieni cu brazi seculari şi afinişuri. În curînd, pe stînga, trecem peste panta uşoară
a Vîrfului Oaşa Mare şi, în faţă, ni se deschide perspectiva largă a pajiştilor stînei de la Oaşa Mare,
înconjurate de pădure. În fundal, după un brîu de molizi, se zăresc întinse pajişti subalpine, la baza cărora
este instalată Stîna Domnilor. Culmea înaltă din dreapta Stînei Dommilor este cea a Şerbotei Mari (2007
m).
Pînă la stîna din Oaşa Mare se poate ajunge venind pe drumul forestier al Curpătului Mic,
afluentul Sebeşului, la sud de cabanele de la Oaşa Mică. De la capătul drumului forestier se urcă printr-o
tăietură de pădure şi apoi printr-o fîşie îngustă de molidiş. Sosim astfel aproape în faţa stînei. Este o cale
mult mai uşoară şi se face cu o economie de timp de cel puţin o oră, dacă venim cu maşina.
Întinsa poiană de la Oaşa Mare o străbatem uşor în 20 minute, traversăm un brîu de pădure şi,
după un timp similar, ne găsim în dreptul Stînei Domnilor, care rămîne în dreapta. Urcăm un plai uşor,
numit „Drumul Turiştilor", şi în curînd, ne aflăm pe mamelonul Şerbotei Mari. La aproape 400 de metri de
potecă, pe stînga, spre Izvorul Marginea lui Mănu, se profilează stîna Gungurezul. În acest loc se poate
ajunge şi mergînd pe şoseaua forestieră de pe Valea Cibanului şi Izvorul Gropata. De la terminarea
drumului carosabil se merge pe cărarea nemarcată prin tăietura de pădure şi imediat (20 minute) ajungem
pe culme, sub Şerbota Mare. Ori de unde am veni, poteca duce acum pe culme şi trece printr-un scurt
cordon de jnepeniş. Străbatem un plai larg la altitudini de 2 000 m cu diferenţe de nivel de maximum 100
de metri, care nu mai implică o solicitare musculară serioasă, în dreapta se deschide Volea Frumoasei, care
desparte Cindrelul de Munţii Ştefleşti, ale căror vîrfuri par abia schiţate din întinsa platformă muntoasă.
Sînt Vîrfurile Piatra Albă, Cristeşti, Ştefleşti, Balindru Mic, Conţu Mare.
În partea stînga, după ce am depăşit Vîrful Şerbota (2136 m), apar pontele line ale circului
Gropata, despărţite prin Coada din Frumoasa de circul Iezerul Mic. Este bine să urmărim fără abatere
numai culmea pentru a nu rătăci drumul pe ceaţă sau eventual pe ploaie saiu viscolele din iunie.
La Vîrful Frumoasa se întălnesc marcajele ce vin de la cabanele Fîntînele (traseul nr. 11), Crinţ
(traseul nr. 12), Bistra (traseul nr. 13), Piatra Albă (traseul nr. 16) şi este indicată direcţia spre est către
Vîrful Cindrel. După cum arătam şi la descrierea traseelor nr. 12 şi nr. 13, în 30 de minute, pe un drum uşor
în pantă, ajungem la Vîrful Cindrel (2244 m)

15. CABANA OAŞA MICA - GURA CURPĂTULUI - CANTONUL TĂRTĂRĂU - ŞAUA

TĂRTĂRĂU - CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI
Durata: 6—7 ore. Marcaj: triunghi albastru. Traseu accesibil şi iarna.

Tot drumul (25 km) se parcurge pe şosea (DN 67 c). Se porneşte spre sud de la cabanele Oaşa
Mică, după marcajul triunghi albastru, mergînd pe şosea de-a lungul rîului Sebeş.
Pînă la Tărtărău drumul naţional Sebeş-Novaci parcurge o regiune larg poieniţă, în care
despăduririle alternează cu porţiuni unde molidişul se alătură şoselei. De la cabana Oaşa trecem prin
dreptul cîtorva case, una fiind un magazin mixt de aprovizionare a muncitorilor forestieri. Aici este căpătui
liniei de autobuze, ce face legătura între Sebeş şi Oaşa. Şoseaua carosabilă duce pe malul drept al
Sebeşului, pe cursul căruia, din loc în loc, apar bîrne ce servesc la încetinirea cursului apei. Depăşim gura
Curpănului, afluent oi Sebeşului şi mergem printr-o regiune împădurită avînd pe dreapta mereu Dealul
Slimoiu (l 509 m), iar pe stînga Dealul Podele. După o oră sosim la cantonul silvic Tărtărău (1 320 m),
situat la confluenţa Pîrîului Tărtărău cu Frumoasa. Aici există posibilităţi de cazare chiar şi pe un timp moi
îndelungat.
De la cantonul Tărtărău drumul se bifurcă. Ramificaţia din stînga se alătură cursului Văii
Frumoasa în amonte, cu posibilitatea de a merge la cantonul silvic Piatra Albă — Vîrful Frumoasa - Vîrful
Cindrel (traseul nr. 16). O variantă a acestui drum urmăreşte în continuare Valea Frumoasei şi, trecînd peste
Şaua Ştefleşti, intră pe Valea Sadull ui, permiţînd accesul la cabanele Gîtu Berbecului şi mai departe prin
localitatea Sadu la Sibiu. Menţionăm că, drumul carosabil intersectează în Şaua Ştefleşti poteca marcată
bandă roşie, care urcă în stînga la Vîrful Cindrel, iar în dreapta la Vîrful Ştefleşti. Cealalta ramificaţie, ce
pleacă de la Tărtărău, respectiv traseul nr. 15, suie pe drumul naţional (DN 67 c) Sebeş — Novaci pînă la
Şaua Tărtărău (1 630 m), situată în dreptul Culmii Tărtărău (1 777 m).
Singura parte dificilă este că urcăm o diferenţă de nivel de aproape 400 de metri, dar cum şoseaua
avansează în curbe largi, acest lucru nu este obositor. În general străbatem un drum împădurit. Cu toate
acestea poienile şi rariştile nu lipsesc, iar pe culmi se întind platouri acoperite de pajişti.
Sîntem în vecinătatea unui nod orohidrografic, de unde se despart Munţii Cindrelului la nord-est,
Munţii Ştefleşti la sud-est, Munţii Şureanului la nord-vest şi Munţii Parîng spre sud-vest. Din acest nod îşi
trag în bună măsură izvoarele afluenţii Frumoasei şi Lotrului. Pînă la Şaua Tărtărău am mers trei ore, iar de
aici încolo urmează să coborîm aproape aceeaşi diferenţă de nivel. Şoseaua lasă la vest Muntele Tărtărău,
iar la o curba întîlneşte drumul forestier, ce merge în Munţii Şureanu la Poiana Muierii, pe unde se face
accesul spre cabana Şureanu (bandă albastră) şi Voievodu (triunghi roşu).
Coborîm de-a lungul Pîrîului Pravăţ, afluent al Lotrului, avînd pe stînga Dealul Tîmpa. În curînd
traversăm pîrîul şi la confluenţa acestuia cu Lotrul, în lunca largă a Văii Lotrului, se găsesc aşezările de la
Obîrşia Lotrului. Dincolo de Pravăţ, între brazi, pe stînga şoselei se înalţă cabana Obîrşia Lotrului.

16. CANTONUL TĂRTĂRĂU -VALEA FRUMOASEI - CASA PIATRA ALBĂ -VALEA

FRUMOASEI - VÎRFUL FRUMOASA - VÎRFUL CINDREL
Durata: 5½ ore. Marcaj: triunghi albastru. Traseu accesibil iarna doar pînă la casa Piatra Albă.

Pînă la cantonul Tărtărău (1 320 m) venind de la cabanele Oaşa Mică (1 oră), traseul coincide cu
cel anterior (traseul nr. 15). După ce am lăsat în urmă cantonul silvic, trecem podul peste rîul Frumoasa şi
mergînd pe şoseaua carosabilă, ocolim poalele versanţilor sudici şi sud-estici ai Dealului Podelele (1 670
m) din Munţii Cindrel. Mergem acum printr-o vale largă, în regiunea de vastă înmlăştinire a Frumoasei,
unde aceasta primeşte numeroşii afluenţi mici, mai ales din Munţii Cindrel. Cu toate acestea, dinspre
Munţii Ştefleşti sosesc tributarii cei mai importanţi, care spre amonte sînt următorii: Pîrîul Stînii, Pîrîul
Graniţei, Izvorul Prajei şi Urlieşul. În dreptul confluenţei cu Rîul Praja s-a format în spatele unui stăvilar un
lac artificial pentru păstrăvi. Traversăm barajul lacului şi ne continuăm drumul pe malul stîng al Frumoasei
printr-o regiune despădurită de pe pantele Dealului Tîrnii (1 541 m). Depăşim două podeţe şi un izvor, iar
apoi, părăsind cursul Frumoasei, urcăm treptat. Ne croim drum printr-o pădure tînără de molid, trecem
Vadea Urlieşului şi ne angajăm pe vîlceaua afluenţă lui, a Pîrîului Cantonului. Înaintăm pe la poalele
Culmii Tîrnii prin plantaţia de molid şi ajungem la cantonul silvic şi magazinul alimentar din Piatra Albă,
unde putem fi cazaţi. De la cantonul Tărtărău şi pînă aici am parcurs 3½ ore.
Coborîm pe poteca spre nord şi întîlnind iar Valea Frumoasei (1 485 m), o traversăm şi — suind
prin poienile din faţă — intrăm în pădure pe pantele sudice ale culmii Şerbota din Munţii Cindrel. Lîngă
liziera pădurii lăsăm în stînga stîna Şerbotei Mici. În faţă se întinde domeniul larg al pajiştilor alpine,
precedate de un brîu îngust de iuniperet. Cărarea se îndreaptă spre nord-est ocolind la stînga Vîrful Şerbota
Mare (2007 m). La doua ore după ce am trecut de Valea Frumoasei ne aflăm pe Vîrful Frumoasa (2168 m).
Aici se află stîlpul cu săgeţi indicatoare către Vîrful Cindrel (30 minute), spre Fîntînele, Crinţ şi Oaşa.

17. ŞAUA ŞERBĂNEI - REFUGIUL CINAIA - ŞAUA CINDREL

Durata: 1½-2 ore. Marcaj: punct albastru. Traseu neindicat iama.

Din drumul turistic de la Paltiniş, marcat cu bandă roşie, ce trece prin Poiana Grăujoara sau prin
Onceşti, marcat cu triunghi roşu, ce duce spre Vîrful Cindrel, se desprinde o potecă, în acelaşi timp şi drum
de care, începînd de sub culmile scunde ale Vîrfului Şerbănei (1 861 m), situate în faţa Culmii Niculeşti
(2036 m) peste care trece marcajul în continuare. Se părăseşte marcajul coborînd pe drumul din stînga, pe
sub Virful Niculeşti, peste Valea Şerbăneilor pînă spre izvoarele Pîrîuliui Gnaia, care îşi are obîrşia sub
vîrful cu acelaşi nume (2 057 m), unde se găseşte refugiul Cînaia şi la nevoie se poate înnopta. De aici
drumul se desparte în două direcţii: unul spre nord pînă în Şaua Iezerului Mare (1 oră) şi aici intersectează
marcajul turistic Paltiniş — Cindrel; altul spre vest trecînd prin circul glaciar Iujbea Răşinarului şi
continuînd spre sud pînă în Şaua Ştefleşti (l 725 m), de unde se poate merge ori către Gîtu Berbecului pe
Vailea Sadului, ori spre Tărtărău şi Oaşia Mică, pe Valea Frumoasei folosindu-se drumuri forestiere
carosabile. Din Şaua Ştefleşti se poate ajunge — urmărind acelaşi marcaj — pe Vîrfurile Cristeşti şi Piatra
Albă la cabana Obîrşia Lotrului. Din aceeaşi şa se poate merge peste Vîrfurile Ştefleşti şi Balindru, fie la
casele Dobrun, fie la cele din Balindru. Totodată, prin Cînaia - Iezerul Mare - valea Rîului Mare, de-a
lungul pitoreştilor Chei ale Cibinului, pe drumul forestier, se face legătura cu comuna Gura Rîului şi de aici
spre Sibiu.

C. Trasee nemarcate

Datorită faptului că Munţii Cindrel au fost intens utilizaţi de către populaţia satelor mărginene,
suprafaţa lor este străbătută de o mulţime de poteci şi de drumuri de căruţe, care se încrucişează cu toate
traseele marcate. Cunoaşterea aprofundată a lor vine în sprijinul mişcării turistice prin masiv.

A. RĂŞINARI - GHIHAN -POIANA TOMNATICU

VARIANTA 1: SANTA - PALTINIŞ

VARIANTA 2: POIANA ONCEŞTI - PALTINIŞ
VARIANTA 3: POIANA BUCŞA - CIUPARI
Marcaj vechi: triunghi albastru.

Deşi nemarcat din nou, acesta este unul din cele mai frumoase trasee, ce leagă comuna Răşinari cu
staţiunea Păltiniş şi cu Valea Sadului. Prima porţiune coincide cu traseul nr. 1, varianta 1. respectiv din
Răşinari se merge pe Valea Stezii pînă la confluenţa cu Valea Strîmba, de unde se urcă în Şaua Dădirlat.
Aici se află o răscruce de cărări, noi luăm poteca din stînga în direcţia sudică, care continuă să urce uşor pe
versantul vestic al Dealului Buru, mergînd aproape de creastă prin pădurea de fag.
 În calea noastră vom întîlni o serie de poieni mai mici sau mai mari, în care sînt răsfirate o
mulţime de case şi gospodării izolate, adesea lingă izvoare, case care pot servi în caz de ploaie ca
excepţional adăpost. După ce parcurgem culmea rotunjită, acoperită cu fîneţe, a Dealului Buru (1 247 m),
ajungem aproape de poalele Vîrfului Ghihan (1 410 m), de unde poteca se ramifică din nou.
Varianta 1: Luînd poteca din dreapla urcăm uşor spre Poiana Tomnaticu (1 300 m), unde poteca
se bifurcă şi de unde vom coborî pe cărarea din dreapta, ce duce la complexul de cabane Santa. De aici
putem merge pe drumul carosabil (circa 4 km) pînă la Păltiniş.
Varianta 2: Tot din Poiana Tomnaticu, mergînd pe cărarea din stînga, ce urcă pe culme, prin
pădurea de molid, trecem pe lîngă crucea din Poeniţa Nanu—Icoana şi ajungem în Poiana Onceşti. Aici
poteca intersectează marcajul turistic (traseul nr. 8), pe care urmărindu-i în dreapta coborîm în Păltiniş.
Varianta 3: în fine, din Poiana Tomnaticu, se mai poate lua poteca din stînga ce coboară în spre
Valea Sadului, trecînd prin Poiana Bucşa, ajungînd în Valea Reghina. De aici poteca coboară în continuare
pe Valea Pinului, pînă la cătunul Fundu Rîului, iar de aici pe Sadu, în jos, pînă la Ciupari.

B. RĂŞINARI - VALEA SIBIŞEL -CIUPARI

Acest traseu face legătura mai direct între versanţii nordici şi sudici ai Culmii Ghihan (1 410 m)
-Măgura Cisnădiei (1 304 m), respectiv între bazinul Văii Şteaza în nord şi al Văii Sadului la sud. Din
Răşinari se poate urma atît drumul de oare de pe Valea Caselor, cît şi poteca ce urcă pe Dealul Şcheiului
(959 m), acoperit cu tufărişuri şi păduri tinere de foioase.
Se continuă apoi pe Valea Sibişel pînă la o confluenţă, de unde poteca urcă în serpentine mici,
mergînd tot pe culme pe lîngă o serie de gospodării izolate, care pot servi ca adăpost la nevoie. Ajungem în
fine la poala estică a Dealului Derjani (1 195 m), cumpăna apelor celor două bazine hidrografice. Trecem
pe lîngă cîteva izvoare situate în poienile create de om în locul podurilor de fag, care sînt presărate cu
numeroase case.
Poteca coboară mergînd tot pe culme, intră din nou în pădure, dar după puţin timp iese într-o
poiană şi coboară pînă la Ciupari.

C. CISNĂDIOARA - MĂGURA CISNĂDIEI - CIUPARI

După ce am vizitat biserica—cetate din Cisnădioara, situată pe un deal izolat la 585 m, şi dorim să
trecem în valea Sadului, putem urca pe la Măgura Cisnădiei (1 304 m). Pentru aceasta coborîm din centrul
localităţii spre Valea Argintului, pe care o traversăm şi urcăm pe poteca bine întreţinută ce face o serie de
serpentine, în dreapta şi în stînga culmii. Poteca se continuă tot pe creasta împădurită cu stejar şi fag pînă în
apropierea Izvorului Hihoala, aflat la circa 1 000 m, unde versanţii din stînga potecii au început să fie
defrişaţi în întregime, pentru a fi apoi reîmpăduiriţi. Dacă dorim să ajungem la izvor, trebuie să coborîm
puţin pe o cărare secundară, izvorul fiind bine marcat de un grup de fagi mari, singurii rămaşi încă în
picioare.
De la Izvorul Hihoala, continuăm să suim pe poteca care urmăreşte creasta, pe alocuri abătîndu-se
puţin şi pe versanţi, spre a uşura urcuşul, care aşa ar fi prea dificil. Din loc în loc, pe creastă, se observă
mici movile de pietre făcute de oameni pentru a desemna probabil limita proprietăţilor sau pentru a marca
vechiul drum.
Pădurea de fag este rară şi liniştită, iar înspre culme apar cîteva poieni care se lărgesc în jurul
Vîrfului Măgura Cisnădiei, unde se întind plaiuri domoale acoperite de păşuni. De aici avem o privelişte
foarte amplă asupra Văii Sadului şi a Munţilor Ştefleşti, din care vîrful Prejba (1 744 m) ne apare drept în
faţă, în direcţie sudică. În apropiere, coborînd spre stînga, întîlnim o şa largă, denumită şi „Curmătura
Măgurii", sub care, tot în stînga potecii, se află o casă şi un izvor, unde ne putem adăposti.
De pe Vîrful Măgura va trebui însă să coborîm pe poteca din dreapta, care trece pe lîngă cîteva
izvoare şi o stînă. Trecem apoi peste culmea de sub care îşi au obîrşia Valea Cîrligelor, ce curge spre sud şi
Valea Argintului, care curge spre nord, şi urcăm în continuare în altă poiană. De aici o luăm pe poteca din
stînga şi coborîm la Ciupari, după ce străbatem din nou o frumoasă pădure de fagi şi mesteceni

D. GURA RÎULUI - CHEILE CIBINULUI - PĂLTINIŞ

Acest traseu urmăreşte vechiul drum forestier, foarte bine întreţinut, care urcă domal pe Valea
Cibinului pînă La Pisc, de unde se bifurcă şi se continuă în stînga pe Rîu Mare, care străbate Cheile
Cibinului. Înainte de a ieşi din chei, Rîul Mare primeşte pe dreapta Valea Dănesii, de-a lungul căreia s-a
construit recent un drum forestier, ce urcă la Păltiniş, iar de acolo spre Poiana Onceşti. Actualmente se
lucrează la continuarea lui spre Valea Sadului, făcînd în viitor legătura cu cabanele de la Gîtu Berbecului,
precum şi cu Valea Sebeşului peste Şaua Ştefleşti.

E. SIBIEL - CABANA FÎNTÎNELE

Întrucît localitatea Sibiel dispune de mai multe obiective turistice decît satul Fîntînele, iar traseele
care pornesc de aici sînt mai scurte, necesitînd doar 3½—4 ore, considerăm că turistul va fi mai cîştigat
dacă porneşte din Sibiel, chiar dacă potecile nu sînt marcate, aceasta dînd chiar o nuanţă originală
drumeţiei.
Varianta 1: Pentru a ajunge la cabana Fîntînele, se poate merge pe drumul forestier, ce pleacă din
Sibiel şi suie pe Valea Sibielului, scurtîndu-se astfel foarte mult timpul de mers. De la capătul vestic al
comunei, se parcurg circa 5 km pînă la o bifurcaţie, de unde se va urma ramura stîngă, pe firul pîrîului
Sibelaş. După 3 km drumul forestier se termină, aici putîndu-se parca dealtfel şi maşina. Drumul continuă
pe jos pe drumul de căruţe şi după 1—1½ oră se ajunge la cabana Fîntînele (1 257 m).
Varianta 2: Tot din Sibiel se mai poate merge şi pe poteca ce se desprinde din drumul forestier de
pe Valea Sibielului, la 200 m de la marginea satului. Traversăm pe o punte îngustă Valea Sibielului, puţin
în amonte de confluenţa cu Valea Cetăţii şi urcăm în stînga pe un vechi drum de care, ce străbate pădurea
de fag, trecînd pe sub Dealul Cetatea (1 097 m). Pe acest vîrf se află ruinele unei cetăţi voievodale
româneşti din secolul al XIV-lea. Actualmente vîrful este complet împădurit. De aici urmăm drumul de
culme ce trece prin fîneţele satului Sibiel, presărate cu o mulţime de case şi gospodării izolate, locuite în
timpul verii.

F. TILIŞCA - DEALUL CĂŢĂNAŞ -DEALUL CETĂŢII

Constituie un mic traseu pe parcursul căruia sînt cantonate cîteva obiective importante de interes
etnografic şi istoric. Pornind din centrul localităţii, pe drumul ce duce spre Apoldu de Sus, iar de la
marginea comunei, luînd-o pe poteca din dreapta, ajungem pe Dealul Căţănaş (712 m), unde s-au
descoperit recent ruinele cetăţii dacice, din care au mai rămas doar blocurile de calcare dreptunghiulare, ce
constituiau temelia turnurilor de apărare, aduse tocmai de pe Dealul Măgura din nordul Munţilor Şureanu,
unde era cariera de piatră a dacilor.
Pe Dealul Cetăţii (710 m), situat în stînga drumului, se găsesc ruinele unei cetăţi medievale,
construită probabil în secolul al XIV-lea. Din aceasta a mai rămas în picioare o porţiune dintr-un zid, care
se vede dealtfel şi din sat, restul fiind acoperit de pămînt şi de iarbă. În ultimul timp însă o mare parte din
perimetrul cetăţii a fost scos la zi de către arheologi, observîndu-se bine turnurile de apărare şi zidurile
exterioare ce înconjurau cetatea.

G. TILIŞCA - VALEA TILIŞCUŢEI - CRINŢ

Tot din centrul comunei Tilişca, plecînd spre sud, de-a lungul Văii Tilişcuţei, putem ajunge la
complexul de cabana Crinţ. Traseul este relativ uşor, mai ales că urmăreşte un drum vechi de care, ce urcă
pe Dealul Negoiu (1 040 m), la păşunile şi fîneţele de pe culmile domoale ale platformei inferioare. Pe
întreg parcursul acestui drum se întîlnesc o puzderie de case şi gospodării izolate, precum şi cîteva stîne.
Drumul merge mai mult pe culme, trecînd pe lîngă Dealul Vălenilor (1 136 m) şi Dealul lui
Banciu (1 267 m), de unde, ocolind izvoarele Pîrîului Tilişcuţa, ajunge la Crinţ.

H. ROD - DEALUL SATULUI -CRINŢ

Ca şi precedentul, acest traseu urmăreşte tot vechi drumuri de care, ce fac legătura între sat şi
fîneţe. De la marginea de sud a localităţii Rod se coboară în valea Pîrîului Negru, pînă la o moară de apă,
de unde drumul urcă domol, trecînd pe lîngă Dealul lui Mihai (l 127 m), Dealul Satului (1 114 m) şi Guga
Mică (1 390 m). Şi aici peisajul este foarte liniştitor, culmile fiind despădurite şi presărate cu gospodării
izolate şi stîne.

I. POIANA SIBIULUI - DEALUL PETRICEAUA - DEALUL CIUHA - PÎRÎUL NEGRU -

 DEALUL DROJDIEI - CRINŢ

Din centrul comunei Poiana Sibiului se merge prin Parcul Ghilghiu, apoi pe lîngă Dealul
Petriceaua (947 m), situat la sud, de unde se poate avea o privire de ansamblu asupra localităţii. În
continuare drumul trece pe lîngă Vîrful Ciuha (1 063 m), coboară în valea Pîrîului Negru, ca apoi să urce pe
Dealul Drojdiei (1 109 m), în jurul căruia sînt două stîne. Poteca traversează Valea Drojdiei, ajunge pe
Dealul Satului (1114 m) şi continuă pe lîngă Guga Mică (1 390 m) pînă la Crinţ.

J. POIANA SIBIULUI - PĂDUREA PIŢIGAIA - DEALUL ŞPEŢ - GÎRBOVA

De la marginea vestică a comunei Poiana Sibiului se merge circa 1 km pe şoseaua spre Jinu, de
unde se coboară pe un drum de culme, ce străbate pădurea Piţigaia, întîlnind pe alocuri mici poieni.
Complet împădurit este şi Dealul Şpeţ (685 m), pe culmea căruia la circa 600 m se află ruinele unei alte
cetăţi medievale, construită în secolul al XIV-lea. Drumul coboară apoi în Valea Gîrbovei ducînd în
comuna cu acelaşi nume, unde se poate vedea biserica-cetate din secolul al XIV-lea.

K. JINA - DEALUL RĂDĂCINA -DEALUL MARGA - PIATRĂ VĂRULUI - CĂPÎLNĂ -

DEAL - CĂRPINIŞ

Aflîndu-ne în Jina, putem coborî în Valea Sebeşului, sau spre satele din Podişul Secaşelor, trecînd
pe la Piatra Varului (947 m), interesantă datorită unui microrelief sub forma unei creste zimţate şi vegetaţiei
calcicole. Pentru aceasta urmam drumul de căruţe ce trece pe lîngă Dealurile Rădăcina (878 m) şi Marga
(800 m), iar de la Piatra Varului există o serie de poteci ce duc atît la Căpîlna, cît şi în localităţiile Deal şi
Cărpiniş. Traseul se poate face şi pornind din aceste sate spre Jina.

L. JINA - DEALUL CĂPTAN - VÎRFUL GUGA MĂRE - VÎRFUL GUGA MICĂ

-COMPLEXUL CRINŢ

După cum arătam cu altă ocazie, acest traseu a fost iniţial marcat cu un punct roşu, dar care ieşind
temporar din circuitul turistic nu a mai fost refăcut. Totuşi, datorită legăturii directe şi uşoare între Jina şi
Crinţ, constituie o excursie plăcută. Traseul urmăreşte drumul de care, ce merge pe culmea acoperită cu
fîneţe dintre Valea Dobrel de la sud şi Valea Pîrîului Negru de la nord, trecînd pe lîngă Dealul Căptanul
Mic (1 153 m), Căptanul Mare (1 229 m), Vîrful Guga -Mare (1 388 m), Vîrful Guga Mică (1 390 m) pînă
la Crinţ.

M. ŞUGAG - DOBRA - DEALUL FÎNTÎNELE - DEALUL PORUMBELUL - COLONIA

BISTRA

De pe Valea Sebeşului, respectiv din Şugag sau din Dobra, se poate urca pe întinsele plaiuri ale
platformei inferioare, acoperite cu păşuni şi fîneţe, precum şi cu foarte multe case şi gospodării izolate.
Traseul trece pe lîngă Dealul Fîntînele (1 261 m), străbate Culmea Măgura Jinarilor (1 280 m) şi Dealul
Porumbelul (1 366 m), ajungînd la Colonia Bistra.

N. OAŞA MARE - CASA DE VÎNĂTOARE CIBAN - CASA DE VÎNĂTOARE CĂZILE -

CANTONUL MIJLOCIA - COLONIA BISTRA

Spre deosebire de traseele precedente, acesta străbate cu precădere pădurile de molid şi brad,
avînd un pronunţat caracter cinegetic. De la Oaşa Mare sau de la gura Cibanului se merge pe drumul
forestier pînă la un mic lac de acumulare, în apropierea căruia se află casa de vînătoare Ciban. Tot de aici,
urcînd pe versantul drept al Cibanului, ajungem la casa de vînătoare Căzile, iar apoi pe poteca de culme la
cantonul silvic Mijlocia, de unde putem cobori la Colonia Bistra.

O. ŞAUA BĂTRÎNA - VÎRFUL SURDU - VÎRFUL ARMĂSARULUI - RÎU MARE

-CANTONUL POIENIŢA

Din traseul nr. 6, de la Şaua Bătrîna, putem urca platoul îngust din jurul Vîrfului Surdu (1 962 m),
iar de aici să coborîm pe lîngă Vîrful Armăsarului (1 816 m) pînă în valea Rîului Mare, la confluenţa
acestuia cu Valea Niculeşti. De aici se poate sui fie spre cantonul silvic Poieniţa Gurii Rîului, fie coborî pe
valea Rîului Mare prin Cheile Cibinului pînă la Pisc sau la Gura Rîului.

P. CABANA GÎTU BERBECULUI - REFUGIUL CÎNAIA

Pornind de la cabana Gîtu Berbecului pe drumul forestier ce urmăreşte Valea Sadului în amonte,
după aproximativ 5 km ajungem la confluenţa cu Pîrîul Şerbănei, ce vine de pe dreapta şi cu Pîrîul Conţul,
ce vine din stînga. Părăsim drumul forestier, traversînd Valea Sadului în amonte de confluenţa cu Pîrîul
Şerbănei şi urcăm pe poteca ce străbate relativ pieptiş o pădure tînără de molid. După circa 1 oră ajungem
pe o culme îngustă, acoperită cu păşune, de unde putem intra din nou într-o pădure rară, în spatele căreia, în
dreapta, se întinde o poiană cu o stînă. Ne continuăm drumul tot pe culme, trecînd pe lîngă o stînă părăsită,
pînă ajungem în poteca ce coboară din Şaua Şerbănei, şî apoi la Cantonul Cînaio, care se află în stînga
noastră, la circa 100 de metri.

DRUMURILE FORESTIERE

În încheiere descriem şi recentele drumuri forestiere cele mai multe foarte bine întreţinute, care
pot fi folosite atît cu maşina, cît şi mergînd pe jos, multe din ele ajungînd la unele cabane sau în traseele
turistice.
I. Cabana Curmătura Ştezii - Valea Ştezii -Santa (circa 9 km) făcînd legătura cu traseele nr. 1, 6, 7 şi 8;
II. Cura Rîului — Valea Cibinului — La Pisc cu ramificaţii spre:
- Rîu Mare — Cheile Cibinului - Pîrîul Niculeşti (circa 25 km), făcînd legătura cu traseele nr. 6, 9 şi D.
- Rîu Mic — Pîrîul Foltea (circa 20 km) şi Izvorul Comenzii (circa 15 km), făcînd legătura cu traseele
nr. 9, 11, 12, 13 şi L;
III. Sibiel - Pîrîul Sibielului - Pîrîul Sibelaş (circa 8 km), făcînd legătura cu traseele nr. 2, 3, 10 şi 11;
IV. Dobra - Valea Dobrei - confluenţa cu Şugagul cu ramificaţii spre:
- Valea Dobrei - Valea Duşilor şi Valea Pogoana (circa 20 km), făcînd legătura cu traseul nr. 13,
- Valea Şugagului (circa 12 km), făcînd legătura cu traseele nr. 13 şi M;
V. Tău Bistra - Valea Bistrei (circa 15 km) - Valea Tortura (circa 17 km), făcînd legătura cu traseele nr. 12,
13 şi N;
VI. Gura Cibanului — Valea Cibanului - Pîrîul Marginea lui Mănu (circa 12 km), făcînd legătura cu
tiaseeJe nr. 12, 13 şi N şi — Pîrîul Gropata (circa 10 km), făcînd legătura cu traseul nr. 14;
VII. Gura Curpătului — Pîrîul Curpătul Mic - izvorul Domnilor (circa 7 km) şi Pîrîul Curpătul Mare (circa
8 km), făcînd legătura cu traseul nr. 14;
VIII. Cantonul Tărtărău - Valea Frumoasei - Şaua Ştefleşti - Valea Sadului - cabana Gîtu Berbecului (circa
30 km), făcînd legătura cu traseele nr. 15, 16, R, 7 şi 4;
IX. Cheile Cibinului - Valea Dănesii - Păltiniş -Poiana Onceşti — Valea Sadului — cabana Gîtu Berbecului
(circa 20 km), reprezintă o importantă şosea de legătură între Valea Cibinului şi Valea Sadului. Pînă în
prezent este terminată porţiunea dintre Cheile Cibinului şi Poiana Onceşti (circa 8 km), făcînd legătura cu
traseele nr. 6, 7 şi 8.

Nota autorilor

Din iniţiativa Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor din R.S. România, în sezonul estival
al anului 1975 vor fi marcate sau remarcate circa 10.700 km trasee turistice. Printre acestea O.J.T. Sibiu şi
Comandamentul Judeţean al Organizaţiei Pionierilor, în cadrul acţiunii „Asaltul Carpaţilor", a indicat şi
itinerare situate în Munţii Cindrel.
Intrucît lucrarea de faţă se afla într-o fază foarte avansată în momentul cînd autorii au fost
informaţi de această lăudabilă iniţiativă, traseele nu au mai putut suferi modificări în ce priveşte semnul
marcajului.
Pentru a veni în ajutorul excursioniştilor redăm mai jos semnele şi culoarea marcajelor pe
itinerarele care au suferit modificări. Datele ne-au fost puse la dispoziţie de Consiliul Naţional al
Organizaţiei Pionierilor din R.S. România, Secţia Sport-Turism. Este posibil ca lucrările de marcare
propuse să nu fie terminate pînă la finele anului 1975, întrucît montarea stîlpilor de direcţie, a săgeţilor
indicatoare etc. comportă o muncă de durată, ce depăşeşte puterile pionierilor, urmînd să fie executată şi de
tineret, echipe salvamont sau oameni salariaţi. De aceea autorii lucrării recomandă turiştilor ca înainte de
plecarea la drum să se informeze la O.J.T. Sibiu, cu sediul în Sibiu sau la cabanierii din cuprinsul Munţilor
Cindrel pentru a afla stadiul lucrărilor de marcare pe traseele mai jos menţionate:
TRASEUL 1: ŞAUA CINDREL - STîNA DIN CINDREL - CABANA I. F. NICULEŞTI
Poteca este indicată pe hartă. Triunghi albastru. Durata 2—3 ore. Inaccesibil iarna.

TRASEUL 2: CABANA GÎTU BERBECULUI -VALEA SADULUI - CASCADA

ŞERBĂNEI -REFUGIUL CÎNAIA
Traseul figurează în locul traseului nemarcat P. Punct roşu. Durata 1 oră de mers. Inaccesibil
iarna.

TRASEUL 3: ŞAUA ŞTEFLEŞTI - CIRCUL GLACIAR IUJBEA - REFUGIUL CÎNAIA

Poteca este figurată pe hartă. Triunghi albastru. Durata 1½— 2 ore de mers.

TRASEUL 4: RĂŞINARI - VALEA STRÎMBA -VÎRFUL GHIHAN - SANTA

Triunghi albastru în locul traseului nemarcat A, varianta 1.

TRASEUL 5: CISNĂDIOARA - MĂGURA CISNĂDIEI - CIUPARI

Cruce albastră în locul traseului nemarcat C.
 Cuprinsul
Prezentarea geografică
Limita Munţilor Cindrel
Relieful
Scurtă caracterizare geologică
Clima
Reţeaua hidrografică
Vegetaţia şi solurile
Fauna
Rezervaţia naturală a Iezerelor din munţii Cindrel
Căi de acces
Căi ferate
Şosele
Localităţi de pornire
Cabane şi adăposturi

Trasee turistice
A. Trasee de pătrundere în masiv
TRASEUL Nr. 1: Răşinari - Păltiniş
Varianta 1: Răşinari - Cabana Curmătura Ştezii - Dealul Vălare - Dealul Poplaca - Schit - Păltiniş
Varianta 2: Răşinari - Valea Strîmba -Şaua Dădîrlat - Valea Şteaza - Schit -Paltiniş
Varianta 3: Cabana Curmătura Ştezii -Valea Şteaza - Schit - Păltiniş
Varianta 4: Valea Şteaza - Santa -Păltiniş
2: Halta Sibiel - localitatea Fîntînele - Dealul Lăpuşel - Cabana Fîntînele
3: Sălişte - Dealul Fîntîna Mărului — Cabanele Crinţ
4: Sadu - Cabana Valea Sadului-Bufetul Ciupari - Cabanele Gîtu Berbecului
5: Căpîlna - Şugag - Tău Bistra — Cabana Oaşa Mică

B. Trasee turistice ce pornesc de la cabane

6: Păltiniş - Poiana Găujoara -Şaua Bătrîna - Surdu (Beşineu) - Vîrful Rozdeşti - Vîrful Niculeşti - Vîrful
Cînaia - Vîrful Cindrel
7: Păltiniş - Poiana Muncel -Stîna din Bătrîna Mică — Cabanele Gîtu Berbecului
8: Păltiniş - Poiana Onceşti -Dealul Nanu - Dealul Capra - Fundu Rîului — Bufetul Ciupari - Cabana Valea
Sadului
9: Păltiniş - Cheile Cibinului - La Pisc - Dealul Runcuri - Cabana Fîntînele
10: Cabana Fîntînele - Valea Sibielului - Vîrful Sibeluş - Valea Săroaia - Cabanele Crinţ
11: Cabanele Crinţ - Dealul Pripoane - Dealul Runcuri - Cabana Fîntînele
12: Cabanele Crinţ - Cantonul La Duşi - Padina Rudarilor - Vîrful Strîmba Mare - Vîrful Foltea - Vîrful
Frumoasa - Vîrful Cindrel
13: Valea Bistra - Colonia Bistra -Dealul Picioarele Cailor - Padina Rudarilor - Vîrful Strîmba Mare -
Vîrful Foltea - Vîrful Frumoasa - Vîrful Cindrel
14: Cabana Oaşa Mică - Vîrful Oaşa Mare - Vîrful Şerbota Mare -Vîrful Frumoasa - Vîrful Cindrel
15: Cabana Oaşa Mică - Cantonul Tărtărău - Şaua Tărtărău - Cabana Obîrşia Lotrului
16: Cantonul Tărtărău - Valea Frumoasei - Casa Piatra Albă - Valea Frumoasei - Vîrful Frumoasa - Vîrful
Cindrel
17: Şaua Şerbănei - Refugiul Cînaia - Vîrful Cindrel

C. Trasee nemarcate
TRASEUL A: Răşinari - Ghihan - Poiana Tomnatic
Varianta 1: Santa - Păltiniş
Varianta 2: Poiana Onceşti - Păltiniş
Varianta 3: Poiana Bucşa - Ciupari
TRASEUL B: Răşinari - Valea Sibişel - Ciupari
TRASEUL C: Cisnădioara - Măgura Cisnădiei -Ciupari
TRASEUL D: Gura Rîului - Cheile Cibinului -Paltini
TRASEUL E: Sibiel -Cabana Fîntînele
TRASEUL F: Tilişca - Dealul Căţănaş - Dealul Cetăţii
TRASEUL G: Tilişca - Valea Tilişcuţii - Crinţ . TRASEUL H: Rod - Dealul Satului - Crinţ
TRASEUL l: Poiana Sibiului - Dealul Pietriceaua - Dealul Ciuha — Pîrîul Negru -Dealul Drojdiei - Crinţ
TRASEUL J: Poiana Sibiului - Pădurea Piţigaia - Dealul Şpeţ - Gîrbova
TRASEUL K: Jina - Dealul Rădăcina - Dealul Marga - Piatra Varului - Căpîlna -Deal - Cărpiniş
TRASEUL L: Jina - Dealul Căptan - Vîrful Guga Mare - Vîrful Guga Mică - Complexul Crinţ
TRASEUL M: Şugag - Dobra - Dealul Fîntînele - Dealul Porumbelul — Colonia Bistra
TRASEUL N: Oaşa Mare - Casa de vînătoare Ciban - Casa de vînătoare Căzile - Cantonul Mijlocia -
Colonia Bistra
TRASEUL O: Şaua Bătrîna - Vîrful Surdu -Vîrful Armăsarului - Rîu Mare - Cantonul Poieniţa
TRASEUL P: Cabana Gîtu Berbecului - Refugiul Cinaia

DRUMURILE FORESTIERE

Redactor: IOANA VASILIU Tehnoredactor: ECATERINA ALBICI

Tiraj: 11 500 ex. Coli de tipar: 3,6 + harta 50X70 cm. Bun de tipar: 5 iunie 1975.
Tiparul executat la întreprinderea poligrafica Sibiu REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/
Carte obţinută prin amabilitatea dlui. C. Chiculita, Galati.