Cruciadele
Cruciadele au fost campanii militare ale
crestinismului catolic, cu scopul de
ocupare ale unor teritorii din Palestina,
cu lacasuri de cult biblice, teritorii care
nu au apartinut niciodata in trecut
vreunei tari europene.
Cruciadele au constituit (alaturi de
încrestinarile fortate din primele secole
dupa Edictul de la Milano din anul 313,
de Reconquista iberica din secolele 14-
15, de Conquista spaniola a Americii
Latine din secolele 15-16, de razboaiele
si persecutiile contrareformei catolice
din secolul 16, de vânatorile medievale
de vrajitoare si de Inchizitie) cele mai
mari crime savârsite de Biserica
impotriva umanitatii. Istoricii apreciaza
ca in total au fost ucisi de catre Biserica
in 1500 ani (între secolele 4-19) circa 10
milioane oameni nevinovati, in timp ce
alte câteva milioane de oameni
nevinovati au fost persecutati, torturati,
mutilati, exilati, distrusi psihic. In timpul
celor sapte Cruciade, trupele de
aventurieri crestini catolici au devastat
peste tot pe unde au trecut (Europa si
Asia), au ucis zeci de mii de crestini
ortodocsi (razbunare pentru Marea
Schisma din 1054) si zeci de mii de
locuitori civili necrestini ale regiunilor
asiatice.
Cruciada 1 (1096-1099): a dus la
cucerirea Ierusalimului in anul 1099 si la
întemeierea Regatului Ierusalimului, cu
orasele vasale Akkon, Antiochia,
Edessa, Tripolis, Beirut, Sidon, Tyros.
Cu ocazia ocuparii Ierusalimului,
Cruciatii au macelarit peste 20.000 mii
locuitori (inclusiv copii, batrâni, femei).
Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea
Edessei de catre turcii seldciuci a
provocat cea de a doua Cruciada.
Cruciada, condusa de trupele
imparatilor Konrad al III-lea (Germania)
si Ludovic al VII-lea (Franta), s-a
incheiat cu un total esec.
Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus
recucerirea Ierusalimului (intrat din anul
1187 in stapânirea musulmanilor).
Cruciada nu a avut succesul scontat,
incheindu-se numai prin recucerirea
Akkonului si printr-un armistitiu, prin
care musulmanii au permis accesul
pelerinilor neînarmati si pasnici in
Ierusalim.
Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa
Innocentiu al III-lea impotriva Egiptului
(stapânul Ierusalimului), si-a abandonat
rapid telul primar, degenerând intr-un
razboi fraticid, indreptat contra
Constantinopolului ortodox, unde
aventurierii catolici vestici au instaurat
temporar in 1204 un regat neviabil pro-
catolic, deasemenea numeroase mici
principate catolice pe teritoriul Greciei
ortodoxe, principate la fel de neviabile.
Peste tot au comis crime pe scara larga.
Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe
cale maritima de imparatul german
Friedrich al II-lea, recucereste pentru
ultima data Ierusalimul, oras care va fi
pierdut de Cruciati definitiv in anul 1244.
Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in
impas in anul 1250, prin luarea ca
prizonier a regelui francez Ludovic al IX-
lea, conducatorul ostilor catolice,
rascumparat cu mari sume de bani.
Cruciada reuseste numai mentinerea
unor posesiuni izolate dinafara
Ierusalimului.
Cruciada 7 (1270): condusa de regele
francez Ludovic al IX-lea, esueaza
rapid.
In anul 1291 cad si ultimele bastioane
ale crestinilor catolici in mâinile
musulmanilor (Akkon, Sidon, Tyros,
Beirut).