Introducerea în studiul

istoriei universale.

(Herodot s-a nascut in grecia in anul

484 î.Hr. și a decedat in anul 425
î.Hr.).

Herodot este considerat părintele

disciplinei istoriei, prin modul în
care a tratat evenimentele pe
care le-a consemnat în scrierile
sale. Până la el evenimentele erau Preistoria
tratate în cronici sau epopei. Este
Antica (mil.IV î.Hr.- sec. V d.Hr.)
cunoscut pentru scrierile sale
despre conflictul greco-persan, Medieval (sec V d.Hr.-mijl. Sec. XVII
precum și pentru descrierile d.Hr.)
oamenilor și locurilor vizitate. S-a
născut într-o familie aristocratică Moderna (mijl. Sec XVII-înc.sec. XX)
din orașul Halicarnas (în
Contemporana (înc.sec XX-pîna în
greacă Halikarnassos,
zilele noastre)
azi Bodrum, Turcia). Obligat să-și
părăsească patria din cauza
luptelor civile în care este
implicată familia lui, Herodot a trăit
o vreme în Samos, iar după
căderea tiranului Lygdamis revine
în orașul natal, călătorește mult și
se stabilește la Atena. Aici se
numără printre prietenii
luiSofocle și este un apropiat al
cercului lui Pericle.
Ce este preistoria?

Preistoria (însemnând "înaintea
istoriei" și provenind din cuvintele
latine præ - "înainte" și historia
- "istorie"), reprezintă prima epocă
din istoria societății omenești și se
referă la intervalul de timp de la
primele urme umane până la
apariția documentelor istorice Paleolitic (3 mil.-10 mii ani î.Hr.)
scrise. Ea se mai numește și
epoca străveche. Epoca Neolitic (10-8 mii î.Hr.)
preistorică a durat de o mie de ori Epoca bronzului (6-4 mii î.Hr.)
mai mult decât celelalte epoci
istorice luate la un loc, aproximativ Epoca fierului (2 mii î.Hr.)
5 milioane de ani. Ea începe
odată cu apariția lui Homo
habilis și se termină cu apariția
orașelor și scrierii. În
viziunea evoluționistă, preistoria
se consideră a fi început cu
procesul
de antropogeneză (transformarea
unor specii de maimuțe antropoide
în oameni) și a durat până la
apariția scrisului sau a
primelor state. Alte teorii despre
originile omului pun în lumină
repere temporale diferite;
antropologia reprezintă astăzi o
variantă neunanim acceptată de
lumea științei, dar de departe
teoria cea mai bine documentată
arheologic. Procesul de
antropogeneză se explică ca
urmare a schimbărilor climei și
florei Pământului.
Evoluția pămîntului

Terra s-a format acum aproximativ

4,57 miliarde (4,57×109) de (100 mil.ani.)
ani.Conform ipotezei celei mai
vehiculate în prezent, în urma
impactului planetei Theia cu
Pământul, cu 4,527 miliarde de
ani în urmă, s-ar fi
format Luna.Pentru comparație,
vârsta calculată
a Universului este de circa 13,7
miliarde de ani. Suprafața (25 mil. Ani)
Pământului este acoperită în
proporție de 70,8% de apă, restul
de 29,2% fiind solid și "uscat".
Zona acoperită de apă este
împărțită în oceane, iar uscatul se
subîmparte în continente.De la
formarea sa Pământul a trecut
prin numeroase procese geologice
și biologice majore, astfel încât
toate urmele condițiilor sale inițiale
au fost șterse

(500 mil.ani.)
 Egiptean separate prin perioade
de instabilitate relativă cunoscute
sub numele de perioade
intermediare.

Egiptul antic

Sfinxul este o figură mitologică

zoomorfă înfățișată ca un leu
culcat cu cap uman. Își are
originile în sculpturile din Vechiul
Regat Egiptean pe care l-au
preluat și grecii. Creaturi similare
se găsesc și în Asia de Sud și de
Sud-Est. În epoca decorativă
Regatul tirziu (525 î.Hr.-1086 î.Hr.)
europeană sfinxul a reînviat
în Renaștere. Egiptul antic a fost Regatul nou (1086 î.Hr.- 1786 î.Hr.)
o veche civilizație din nord-
estul Africii, care s-a dezvoltat în Regatul mijlociu(1786 î.Hr.-2181 î.Hr.)
zonele joase de-a lungul
Regatul vechi (2181 î.Hr.- 2686 î.Hr)
fluviului Nil, pe suprafața actuală a
statului modernEgipt. Civilizația Regatul timputiu(2686 î.Hr-3100
egipteană s-a format în jurul anilor î.Hr.)
3150 î.en. (în conformitate cu
cronologia egipteană
convențională), prin unificarea
politică a Egiptului de Sus și a
Egiptului de Jos sub conducerea
primului faraon. Istoria Egiptului
antic se împarte într-o serie de
regate stabile Vechiul Regat
Egiptean, Regatul Mijlociu
Egiptean și Noul Regat
 persoană reală, unii considerând
că acesta ar fi fost un nume dat
unuia sau mai multor poeți orali ce
cântau materiale de epopee
tradiționale.

Homer

Homer a fost
un poet și rapsod grec legendar,
căruia i se atribuie scrierea Iliadei 
și Odiseei . În antichitate, i-a fost
atribuit uneori întregul Ciclu Epic, Civilizatia cretana (2500 î.Hr-1400
care includea alte poeme î.Hr)
despre războiul troian, precum și
Lumea miceniana (1600 î.Hr-1280
poeme tebane despre Oedipus și
î.Hr)
fiii săi. Alte opere, precum
corpul Cântecelor religioase Războiul Troiei (1280 î.Hr-1270
homerice, mini-epopeea î.Hr)
comică Batrachomyomachia ("Ră
zboiul dintre broaște și șoareci") și
epopeea Margites i-au fost
atribuite, însă în prezent aceste
fapte sunt privite cu incertitudine.
Tradiția spune că Homer ar fi
fost orb, iar diferite
orașe ioniene își revendicau locul
de naștere al poetului, însă mai
departe biografia sa este aproape
necunoscută. Există o dezbatere
intelectuală considerabilă în
privința existenței lui Homer ca
 democrat provenea din cea mai
înaltă aristocrație.

Pericle

Pericle (circa 495 - 429 î.Hr.) a
fost un general, orator și om de
stat atenian. A fost conducător
al Atenei între 443 și 429 î.Hr.,
timp în care a inițiat numeroase
reforme democratice, care au
transformat orașul într-un centru
politic, cultural și artistic al lumii
grecești. A construit Partenonul,
noul Erehteion ș.a. În timpul
domniei lui a început Războiul
peloponesiac (431 - 404 î.Hr.), în
care a fost implicată și Atena. A
fost răpus deciumă, care a lovit
Atena în perioada desfășurării
acestui război. Pericle s-a născut
în anul 495 Î.Hr., avându-l ca tată
pe Xantipos și mamă pe Agariste.
Tatăl lui a fost unul dintre eroii
bătăliei de la Capul Mycale, iar
mama lui aparținea nobilei familii a
Alcomeonizilor, fiind nepoata
vestitului Clistene, cel care
dăruise Atenei o structură
democratică. Mama sa avea o
familie înstărită, cu o poziție
socială superioară. Cu alte
cuvinte, viitorul conducător

Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare, ( n. 20
iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323
î.Hr.) cunoscut și sub numele
de Alexandru
Macedon, Alexandru al III-lea al
Macedoniei sau Alexandros III
Philippou Makedonon, rege
al Macedoniei (336 î.Hr.-323
î.Hr.), a fost unul dintre primii mari
strategi și conducători militari din
istorie. Cuceririle sale
spectaculoase i-au făcut pe
macedoneni stăpâni ai Orientului
Apropiat. La moartea sa, la vârsta
de 32 de ani, Alexandru era
stăpânul celui mai
mare imperiu cucerit vreodată.
Alexandru cel Mare a contribuit
substanțial la
răspândirea civilizației
elenistice în întreaga lume. La
numai 10 ani, Alexandru
dovedeste tuturor ca are calitatile
necesare pentru a deveni un mare
conducator. Se spune ca un
negustor ii aduce lui Filip un cal ce
nu putea fi imblanzit de nimeni.
Tanarul Alexandru descopera
teama calului de propria umbra si
reuseste sa il imblanzeasca. Ii da
numele Bucephalas (cap de taur)
si este calul ce avea sa il
insoteasca pe Alexandru pana in
indepartatata Indie, ani mai tarziu.
La varsta de doar 20 de ani,
Alexandru devine regele
Macedoniei, dupa ce tatal sau,
Filip al II-lea este asasinat de
capetenia propriei garzi,
Pausanias. Din acel moment
istoria lumii avea sa se schimbe.
Alexandru isi incepe domnia
executand orice posibil candidat la
tronul de rege al Macedoniei.
Vestea mortii lui Filip aduce
rascoale si creeaza nesiguranta
intre triburile si tarile aflate in
vecinatatea si sub controlul
Macedoniei. Alexandru porneste
repede spre sud, in Grecia de
acum, si loveste puternic armatele
rasculate impotriva Macedoniei.
Dupa aceasta incursiune Atenienii
si Thesallienii se supun si il
recunosc ca rege de drept. Avand
granitele asigurate, Alexandru
incepe visul sau de expansiune a
Macedoniei si pleaca intr-o
campaniei de cucerire ce avea sa
uimeasca si sa schimbe istoria
lumii.
 Printre maeștrii a căror
frecventare ar fi contribuit la
formarea gândirii lui Socrate,
Maximus din Tyr citează doua
femei: Aspasia din Milet (en), o
curtezană, și Diotima din
Mantineea, o preoteasă. Despre
prima, Platon vorbește
în Menexenos, dar este evidentă
ironia lui Socrate atunci când face
din ea un profesor de elocință;
și Xenofon vorbește de Aspasia
în legătură cu Socrate, iar
după Eschine, ea l-ar fi învățat pe
Socrate doctrina dragostei care-i
Socrate face pe oameni mai buni. Cât
despre Diotima, ea este
cunoscută mai ales datorită
celebrului pasaj din Banchetul,
Socrate s-a născut la Atena în unde preoteasa din Mantineea
dema Alopex, în 470 î.Hr., adică povestește nașterea lui Eros.
la sfârșitul războaielor medice.
De la Socrate ne-a rămas
Mama sa, Phainarete, era moașă;
principiul:"Singurul lucru pe care îl
tatăl său, Sophroniscos,
știu este că nu știu nimic". Socrate
erasculptor. Probabil că Socrate a
a fost atât de dur în formularea
primit educația de care aveau
acestui principiu, fiindcă îi critica
parte tinerii atenieni din vremea
pe cei care se credeau în materie
sa: a trebuit să
de cunoaștere alfa si omega, fără
învețe muzică, gimnastică și gra
să recunoască atunci când nu
matică, adica studiul limbii bazat
știau ceva.
pe comentarii de texte. Socrate s-
a născut la Atena în dema
Alopex, în 470 î.Hr., adică la
sfârșitul războaielor medice.
Mama sa, Phainarete, era moașă;
tatăl său, Sophroniscos,
erasculptor. Probabil că Socrate a
primit educația de care aveau
parte tinerii atenieni din vremea
sa: a trebuit să
învețe muzică, gimnastică și gra
matică, adica studiul limbii bazat
pe comentarii de texte.