Monica Lovinescu – 100 Premiile revistei Apostrof

Poeme de
ADRIAN ALUI GHEORGHE,
DURS GRÜNBEIN, BALLA ZSÓFIA

Proză de
IOANA TOLOARGĂ
Ancheta: Libertatea de a scrie (I)
Interviu cu... Dosar: Cernăuţi / Bucovina
DRAGOMIR COSTINEANU
de ANDREI CORBEA
Cronici şi eseuri de
VLADIMIR TISMĂNEANU, MIRELA NAGÂŢ, anul XXXIV, nr. 11

2 lei
ION BOGDAN LEFTER, ŞTEFAN MELANCU, (402)
IULIAN BOLDEA, DAN GULEA, 2023
CRISTIAN VASILE, MIRCEA POPA,
CONSTANTIN CUBLEŞAN, MIRCEA MOŢ

9 771220 312105 11
 In memoriam
Angela Marinescu
(1941-2023)
În 3 noiembrie a. c., a murit Angela Marinescu, o mare poetă, cu o personalitate
puternică şi singulară.
A fost colaboratoarea noastră. Literatura română rămîne mai săracă.
Dumnezeu să o odihnească.
APOSTROF
România literară, nr. 44/2023
• Din sumarul extrem de bogat al
revistei, reţinem reflecţiile politi-
ce ale lui Nicolae Manolescu care
defineşte cu exactitate „polii pute-
rii mondiale“: „Se vorbeşte tot
mai mult în ultimul timp despre
refacerea unui al doilea pol de
putere mondială. Nu identificat
cu Federaţia Rusă, ale cărei slăbi-
ciuni, pe toate planurile, nu mai
reprezintă un secret ca în urmă cu
câteva decenii. Contând mai de-
grabă pe China. Dar, ca şi în tre-
cut, Rusia ştie să-şi facă fideli în
toată lumea. Nu datorită miraju-
lui ideologic ca înainte: dar dato-
rită unui ajutor economic aparent
neprecupeţit pentru statele africa-
ne, pentru unele ţări arabe. Se reface sub ochii noştri, dacă nu la-
gărul comunist, o coaliţie de ţări nedemocratice, autoritare: China,
Vietnam, India, Turcia, Iran, Siria, Venezuela, Cuba, Coreea de
Nord. Începem să nu mai putem vorbi despre un singur pol de
putere. Şi nici despre un nou Război Rece: ceea ce se întîmplă
acum în Ucraina şi în Israel este un război adevărat, pornit de Est
împotriva Vestului, în care nu SUA şi Rusia reprezintă polii, ci, pe
de o parte, ansamblul ţărilor democratice din Europa şi Israel,
SUA Taiwan, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă, iar pe de
alta, China, Rusia şi celelalte pe care le-am menţionat. Să luăm
lucrurile pe rînd. Mai întâi, e dificil de prevăzut ce vor face ţările
arabe, veritabile teocraţii sfâşiate religios între şiiţi şi suniţi. Irakul,
Afganistanul, Pakistanul s-au aflat într-un îndelungat război cu
ambele tabere, aşa că nu se ştie cum va reacţiona fiecare. Situaţia
Asiei e la fel de complicată. Când eram la UNESCO, cele mai
multe foste republici sovietice mergeau pe mâna Federaţiei Ruse.
De la o vreme, de când Putin şi-a afirmat ambiţiile Marii Rusii,
unele par să fi bătut în retragere, Kazahstanul, Uzbechistanul.“
Ştafeta comentariilor pe teme politice este continuată de Mir-
cea Mihăieş care consideră că „Războiul Israelului cu Hamasul se
anunţă unul dificil şi de lungă durată. Ar fi bine ca demonstranţii
din diverse ţări – aceşti apologeţi ai crimei – să renunţe să mai
umble cu făcliile aprinse pe lângă butoiul cu pulbere“.
Un diagnostic politic lipsit de echivoc pune şi Al. Călinescu în
Interstiţiile sale, consacrate unor „lucruri uitate, lucruri ocultate“ din
comunism. Referindu-se la volumul Zece feţe ascunse ale comunismu-
lui de François Kersaudy, el scrie: „«Cine eşti tu, Che Guevara?»
În atenţia colaboratorilor
Textele pentru revista noastră pot fi trimise
pe adresa de e-mail <revista.apostrof@gmail.com>.
În respectul limbii române pe care o slujim,
luăm în considerare pentru publicare numai
texte scrise cu diacritice. Pentru orice întrebări,
vă rugăm să folosiţi numai e-mail-ul de mai sus.
2 • APOSTROF
este titlul capitolului care demolează mitul marelui «Che», «omul
cel mai complet al epocii noastre», cum îl considera pe vremuri
Jean Paul-Sartre, «o icoană militantă şi romantică», cum îl carac-
terizează astăzi primăriţa socialistă a Parisului, Anne Hidalgo.
Dar vai, realitatea este mult diferită! Kersaudy îl urmăreşte pe
Guevara încă din adolescenţă şi ne pune în faţă un individ care se
complace în minciună şi care îşi construieşte o reputaţie nemerita-
tă. Nici măcar studii de medicină serioasă nu avea, deşi pretindea
că e medic, dar acesta e un fapt minor. Şi-a câştigat aura de revolu-
ţionar prin cinism şi cruzime. E scandalos, insistă Kersaudy, că
acest asasin fără scrupule a devenit idolul unei părţi a tineretului
de astăzi“.
Rămânând în sfera politicului, consemnăm Declaraţia din
Parlamentul României, la împlinirea a 55 de ani de la apariţia
României literare, a deputatului Ioan Vulpescu, fost Ministru al
Culturii, unul din puţinii care şi-a onorat cu profesionalism man-
datul: „Astăzi, la 55 de ani de la debut, România literară nu este
doar un punct de referinţă, ci şi o mărturie a rezilienţei literaturii
şi a analizei critice în faţa schimbărilor socio-politice. De la Geo
Dumitrescu la Nicolae Manolescu, revista simbolizează integrita-
tea, apărarea adevărului şi promovarea valorilor autentice. Mai
mult decât o simplă publicaţie, oferă o imagine fidelă a evoluţiei
literaturii româneşti“.
Extrem de interesant grupajul de scrisori inedite ale lui Radu
Cosaşu. Personalitatea unui scriitor e asemenea unui dodecaedru,
reconstituită nu doar din opera sa, ci şi din mărturiile celor care
l-au cunoscut. Epistolarul Radu Cosaşu, oferit de Dumitru Augus-
tin Doman, demonstrează generozitatea, vivacitatea şi sinceritatea
molipsitoare a nuvelistului. De la adresarea cu „Domnule Prieten“
până la mărturisirile personale şi recomandările literare, totul este
potenţat cu cordialitate, polemici fine şi grija de a nu răni, dar mai
ales cu fidelitate faţă de propria voce. „Prietene, mă îngălbeneşti şi
mă întuneci... N-am niciodată două creioane – unul pentru «eroi»,
altul pentru Doman! Nici două creioane şi nici două «timpuri». Te
vei mohorî la rândul dumitale, când îţi voi spune că scriindu-ţi am
sentimentul că lucrez la nuvelele mele! Niciodată nu mi-am permis
să-mi despart prietenii de ficţiunile mele.“
(L.F.)
Ultima ediţie print a Gazetei Sporturilor
• De Ziua Morţilor, arghirofilul RINGIER – furios că redactorii îşi
apără libertatea lor editorială – a lichidat, peste noapte, ediţia tipărită
a Gazetei Sporturilor, cu două luni înainte ca ziarul să intre în anul
centenarului său. În 3 noiembrie, redacţia ziarului Libertatea a oferit
spaţiul său editorial Gazetei Sporturilor, pentru ca redactorii acesteia
să-şi poată lua la revedere de la cititorii săi. Cităm măcar un gînd al
lui Andrei Crăciun: „... e pentru prima dată cînd mă gîndesc la faptul
că e mai bine că domnul Radu Cosaşu nu mai e aici. Nu ştiu cum ar
fi trecut peste moartea ziarului tipărit, Gazeta noastră“. (I.V.)

Unica responsabilitate a revistei APOSTROF
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text
îi aparţine, în exclusivitate, autorului.
APOSTROF
În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca
 Premiile revistei APOSTROF

Premiul Premiul Premiul Premiul

ION D. SÎRBU RADU STANCA NICOLAE BALOTĂ I. NEGOIŢESCU

HANNA ADRIAN DIMITRIOS EUGEN MIRIAM

BOTA PAPAHAGI KANELLOPOULOS URICARU CUIBUS
pentru pentru pentru pentru
romanul seria traducerea în limba română a operei scenariul
Trei femei, „Shakespeare poetice a lui Konstantinos P. Kavafis. spectacolului
cu mine, patru, interpretat de...“, Ediţie bilingvă, Memo,
Editura Cartea I-VII, Polirom, Editura Şcoala Ardeleană, 2023. Teatrul Naţional
Românească, 2020-2023. din Cluj.
2023.

O explicaţie
T ITLULATURA CERCHISTĂ a Premiilor revistei Apostrof – de-
cernate anul acesta de un juriu alcătuit din Marta Petreu,
preşedinte, Radu Constantinescu şi subsemnatul, membri –
are o preistorie îndepărtată, devenită programatică. Merită să
o reamintesc. În 1973, cînd s-au împlinit treizeci de ani de la
trimiterea către E. Lovinescu a Manifestului lor, cerchiştii,
în drum spre Sibiu, au trecut prin Cluj, pentru a merge la
mormîntul lui Radu Stanca, fostul lor lider. Cu acest prilej,
ei au dorit, programatic, să se întîlnească cu reprezentanţii
Echinox-ului, considerînd că, după treizeci de ani, apăruse
din nou, pe lîngă Universitatea din Cluj, încă un grup tînăr
independent, intransigent din punct de vedere etic şi estetic,
nedispus să accepte realismul socialist şi complicitatea cu regi-
mul. „O coincidenţă frumoasă, întîlnirea noastră“, a conchis
atunci, în numele cerchiştilor, I. Negoiţescu. În ’90, cînd s-a
înfiinţat revista Apostrof, redacţia a fost alcătuită, de la început
pînă astăzi, din membri ai grupării Echinox, care au urmărit
consecvent să marcheze – prin numele acestor premii – afini-
tatea de intransigenţă axiologică cu Cercul Literar ce i-a pre-
mers.
Alegînd, de la bun început, să subliniem prin numele pre-
miilor legătura noastră cu Cercul Literar de la Sibiu, facem
totodată aluzie, cum am mai spus, la faptul că această grupare
a aparţinut şi aparţine Clujului; concret, Universităţii din
Cluj, aflată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în
exil la Sibiu. De altfel, cerchişti importanţi au avut legături
strînse cu Clujul, oraş natal pentru I. Negoiţescu şi Nicolae
Balotă, oraş al copilăriei şi tinereţii pentru Radu Stanca, oraş
al şcolarizării pentru Cornel Regman.
Primul premiu a fost decernat de redacţia revistei în 1996.
Anul acesta, finanţarea Premiilor revistei Apostrof a fost asi-
gurată de Uniunea Scriitorilor din România şi de un sponsor
privat (care ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul). Redacţia
revistei Apostrof le mulţumeşte tuturor.
ION VARTIC


Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 3


A NUL MONICA LOVINESCU, marcând împli-
nirea a 100 de ani de la naşterea acesteia
(19 noiembrie 1923), a fost celebrat printr-o
serie de evenimente, puse în principal sub
sigla Editurii Humanitas, cea care, de altfel,
a iniţiat după anii ‘90 publicarea operei sa-
le. Au fost astfel editate/reeditate în acest an
o serie de scrieri ale Monicăi Lovinescu, pe
care le amintesc aici: La apa Vavilonului, vo-
lumul de memorii structurat în cinci părţi,
ce reface jurnalul autoarei din anii pe-
trecuţi în România până în 1947, anul
sosirii la Paris şi al începutului exilului
său, cu adăugarea unor momente sem-
nificative până în 1980; Jurnal esenţial.
1981-2002 (Ediţie de Cristina Cioabă,
cu o prefaţă de Ioana Pârvulescu), al-
cătuit pe baza celor şase volume de
Jurnal, apărute la aceeaşi editură între
2002 şi 2006, cu însemnări din peri-
oada 1981-2000; O istorie a literaturii
române pe unde scurte (Ediţie îngrijită
şi prefaţă de Cristina Cioabă), repre-
zentând reluarea într-un singur volum
a celor şase volume de cronici citite
de-a lungul timpului la Europa liberă
(apărute între 1990 şi 1996), precum
şi cele din volumul Diagonale (2002)
publicate, după 1990, în principal în
România literară; Etica neuitării. Ese-
uri politico-istorice (Antologie şi prefaţă
de Vladimir Tismăneanu); în sfârşit,
Aici e Radio Europa Liberă. Cu Moni-
ca Lovinescu şi Virgil Ierunca, format
carte şi CD, cu o prezentare de Cătă-
lin Cioabă şi o selecţie reprezentativă
a unor emisiuni radio, într-o suită de
dialoguri de arhivă cu Mircea Eliade
şi Eugen Ionescu şi de cronici radio-
fonice. Acestor evenimente editoriale
li s-au alăturat, pe parcursul anului,
lansări de carte, dialoguri şi dezbateri,
articole publicate în principalele reviste
de cultură, totul constituindu-se în ce-
ea ce am putea numi oarecum izbânda
postumă a acestei personalităţi cu to-
tul de excepţie – cu iradieri multiple, în
planul social-politicului românesc, şi al
culturii şi literaturii în egală măsură.
Avem, aşadar, sub ochi opera
Monicăi Lovinescu – într-un an ce
poate fi înţeles, prin chiar editarea
acesteia, şi ca un omagiu adus exi-
lului românesc, atât de hulit şi hăituit de
politicul represiv ceauşisto-securist în
deceniile de întuneric existenţial şi spiri-
tual de la sfârşitul secolului trecut, acelaşi
exil pus apoi după anii ’90 deseori între
paranteze, uitat uneori, alteori bagatelizat
dacă nu chiar umbrit prin atacuri ignobile
4 • APOSTROF
Monica Lovinescu
şi est-etica
în faţa Istoriei
Ştefan Melancu
inclusiv de o parte a elitei scriitoriceşti de
la noi. O operă ce oferă, în întregul ei,
imaginea unei conştiinţe morale de cea mai
înaltă ţinută, a unui spirit de o intransi-
genţă maximă pusă în numele adevărului
(la singular!), aparţinând unuia dintre ana-
liştii cei mai percutanţi şi avizaţi ai comu-
nismului est-european („cea mai rafinată
cunoscătoare, exegetă, analistă a fenome-
nului comunist“, Vladimir Tismăneanu,
Etica neuitării); a unui prozator veritabil
(gândindu-mă nu doar la nuvelele şi schi-
ţele publicate în ţară încă adolescentă fiind,
sau la romanul În contratimp, apărut în
Revista Fundaţiilor Regale în 1943, cât şi la
pagini admirabile, aşa cum sunt mai ales
cele din volumul La apa Vavilonului) – pro-
zatorul în devenire fiind sacrificat cu bună
ştiinţă/ conştiinţă în numele unei exigenţe
morale impuse tocmai de timpul în care i-a
fost dat să trăiască; ca şi a unui critic atent
atât la valoarea operei comentate, cât şi la
substratul etic (fundamentat pe conceptul
est-etic, atât de des pus în discuţie), pe
care îl ilustrează în analizele sale – sens în
care, vizând acest din urmă aspect, merită
reţinută sublinierea lui Nicolae Manolescu
(printre cei foarte apropiaţi, şi deopotrivă
preţuiţi – alături de Gheorghe Grigurcu,
între critici – atât de Monica Lovinescu, cât
şi de Virgil Ierunca): „Noi toţi am ascul-
tat-o cu sfinţenie, vreme de treizeci
de ani, de două ori pe săptămână,
comentând cărţi şi evenimente cul-
turale. Un cronicar literar devenit
legendă vie. (...) Cine dintre noi n-a
simţit asta? Şi, apoi, cine n-a dorit să-
şi confrunte opiniile cu ale ei, ori să
fie omologat de ea?“ (Istoria critică...,
ed. 2008), fapt ilustrat cât se poate de
limpede de volumul, amintit mai sus,
O istorie a literaturii române pe unde
scurte.
Opera pe care o avem în faţă a
Monicăi Lovinescu este, aşadar, cu
adevărat una impresionantă, ilus-
trând un portret spiritual alcătuit
din repere constitutive cu totul apar-
te. Un prim reper de care se leagă
un astfel de profil spiritual ţine de
forţa şi adevărul cuvântului ei rostit
de la microfonul Europei Libere: cea
mai puternică voce, alături de Virgil
Ierunca, a exilului din deceniile to-
talitarismului românesc, împotrivin-
du-i-se acestuia în toate privinţele şi
cu riscul propriei vieţi (aşa cum s-a
şi întâmplat, în 1977, când doi agenţi
străini au fost puşi să o suprime, scă-
pând cu greu atentatului pus la cale
de Securitatea ceauşistă, fapt relatat
pe larg în ultima parte din volumul
La apa Vavilonului); „vocea feminină
cea mai importantă a exilului româ-
nesc“ şi totodată „una din figurile
cele mai respectate ale rezistenţei
totalitarismului din Europa Centrală
şi Răsăriteană, deseori comparată cu
un Havel feminin“, aşa cum o pre-
zintă o avizată cunoscătoare a operei
sale, Angela Furtună (într-o lucrare
de referinţă ce merită reţinută, La vie
de l’esprit en Europe centrale et orien-
tale depuis 1945. Dictionnaire Encyclo-
pedique, Paris, Edition du Cerf, 2021 – sub
coordonarea lui Chantal Delsol şi Joanna
Nowicki de la Academia de Ştiinţe Morale
şi Politice, alături de coordonatorul pentru
România, Ionel Buşe de la Universitatea
din Craiova); o voce – pentru a relua o
remarcă a lui Gheorghe Grigurcu în margi-
nea unui comentariu la studiul monografic
Monica Lovinescu. Tezaur secret, semnat în
2020 de aceeaşi Angela Furtună, amintită
mai sus (în Viaţa Românească, 7/2021), – ce
„rostea adevăruri interzise în ţara sa natală,
adevăruri în care ne regăseam şi care aveau
aerul suveran de a se contrapune efectelor
limbii de lemn oficiale. Simţămintele noas-
tre reţinute, aşteptările mult prelungite
dobândeau girul unei autorităţi în afara
oricărui dubiu. O altă realitate, verosimilă
în justeţea sa absolută, se articula în con-
ştiinţa noastră, substituindu-se celei căreia
eram siliţi a ne subordona cel puţin prin tă-
cere. O voce care, alături de cea la fel de ex-
presivă şi exponenţială a lui Virgil Ierunca,
confluau cu speranţele noastre de izbăvire“.
Un alt reper, ţinând de profilul său spiri-
tual, îl reprezintă formaţia sa structurată
pe adevărul nefalsificat al vieţii înseşi şi pe
valorile spiritului liber în care a crezut cu
toată tăria. S-a născut şi s-a format într-o
familie spiritual aristocratică din interbelic,
fiind cultivată prin lecturi fundamentale în
spaţiul unei deschideri europene imprima-
te de părinţii săi şi de mediul propice în
care a crescut. S-a bucurat de copilărie şi
de farmecul vacanţelor la Fălticeni, alături
de verii ei celebri mai apoi în epocă (Vasile
şi Horia Lovinescu), şi de atenţia şi apro-
pierea unor scriitori din grupul cenaclului
Sburătorul (precum Ion Barbu sau Camil
Petrescu, ultimul asociind-o ca asistentă,
după terminarea studiilor universitare, la
seminarul de Artă dramatică). A militat,
încă din studenţie şi din prima tinereţe,
permanent pentru o societate deschisă şi
pluralistă (în linia viitoare a lui Karl Popper
sau cea a lui Hannah Arendt, asupra cărora
se va opri apoi, deseori, în analizele sale), în
consens cu spiritul liber al trăirii şi al liber-
tăţii de exprimare, aşa cum o arată inclusiv
participarea ei la o întrunire naţională
universitară, la Cluj (unde l-a putut vedea
pe Blaga şi unde a putut întâlni o parte
din membrii Cercului de la Sibiu), ca de-
legată a studenţimii bucureştene, cântând
în final imnul regal, în plină intruziune a
comunismului de sorginte sovietică pe cale
de a se instaura la noi. Alte linii ale profi-
lului său spiritual reies din chiar modul în
care – odată stabilită în exil la Paris şi de-
dicându-şi viaţa imperativului de a-şi sluji
ţara, pierdută, pe calea cuvântului rostit în
numele adevărului – a putut facilita astfel
pentru cei din ţară accesul la informaţia
liberă (culturală şi nu numai), din spaţiul
european sau din cel românesc, cu privire
la scriitorii şi oamenii de cultură deveniţi
indezirabili pentru regimul comunist sau,
dimpotrivă, vizându-i, fără menajamente,
pe cei care au pactizat cu acesta sau chiar
l-au slujit în numele neadevărului. Şi totul,
cu o remarcabilă luciditate în a radiografia
starea deplorabilă, cu adevărat, a condiţiei
scriitorului sub regim totalitar: „Înţărcuit
de propagandă, izolat de dezbaterile reale
ale culturii contemporane, scriitorul ro-
mân este mai mult decât o rudă săracă a
literaturii din restul lumii“, aflându-se „în-
tr-un fel de carantină a falselor probleme, a
falsei realităţi“ şi ca atare fiind „obligat la
un straniu joc de-a v-aţi ascunselea cu con-
temporaneitatea la care priveşte prin gaura
cheii: uşa nu se deschide niciodată total“ (O
istorie a literaturii pe unde scurte). Radicalis-
mul atitudinii sale vizează tocmai această
ocultare a adevărului vieţii (şi implicit al
expresiei) prin însuşi actul creaţiei, subor-
donate politicului, fapt pentru care eticul
devine pentru Monica Lovinescu unul
determinant în analizele sale critice, fun-
damentate pe conceptul est-etic, constituit
într-un veritabil principiu de tip hermene-
utic, şi într- o relaţionare (şi nu intruziune)
a principiului etic cu cel de ordin estetic.
Un concept justificat în utilizarea sa, în
condiţiile în care politicul şi reţeaua ideo-
logică a sistemului totalitar a săpat adânc
în însăşi conştiinţa artistică a scriitorului,
deformând adevărul cuvântului şi, drept
consecinţă, pervertind, odată cu eticul, şi
esteticul: „Doar sub totalitarismul comu-
nist scriitorul a fost supus acestei încercări
supreme: turcirea cuvântului, adică a in-
strumentului său de expresie. Prea puţin
ne interesează că Villon a furat sau poate
chiar a ucis: doar pata de sânge intelectual
atârnă greu în această balanţă a conştiin-
ţei, în care un talger aparţine esteticului,
altul eticului.“ ( Jurnal esenţial). În plus,
conceptul est-etic cu care operează Monica
Lovinescu pune în ecuaţia analizelor sale
problematica majoră a memoriei, aplicată
spaţiului traumatizant al totalitarismului/
totalitarismelor de orice natură, şi cu pre-
cădere memoriei istoriei legate de întregul
secol XX, ale cărui configuraţii, ideologii,
paradigme, reprezentări cu toate nuanţele
le cunoaşte în amănunt, aşa cum se poate
lesne vedea din eseurile sale politico-ideo-
logice adunate în Etica neuitării. Iar pentru
a contura finalmente portretul său spiritu-
al, m-aş opri la două dintre aceste eseuri
cuprins în acest volum.
Mai întâi, unul din martie 1966, aşadar
la doar câţiva ani de la instalarea pe care
Monica Lovinescu a avut-o la microfonul
Europei Libere. Eseul respectiv, restrâns ca
spaţiu, îi este prilejuit de momentul împli-
nirii a şase ani de la dispariţia lui Camus,
marcat prin reluarea pe una din scenele pa-
riziene a piesei acestuia, Les justes, urmată
de dezbateri pro şi contra spiritului camu-
sian – imbold pentru Monica Lovinescu de
a-i alcătui un portret spiritual concis, lucid
şi în matca unui timp istoric atât de agitat
ideologic şi politic: Camus, „incomod de-a
lungul existenţei sale, dar continuând şi azi,
la atâta timp după prematura sa dispariţie,
să stingherească sufletele moi sau aranjate“,
definit prin „intransigenţă“, „luciditate“, şi
iritând tocmai prin faptul că „ocupă încă
prea mult loc şi stă mai departe în calea celor
care, după ce au fost laşi în numele istoriei,
ţin să se cuibărească mai departe în acelaşi
culcuş al lipsei de răspundere sub pretextul
că istoria s-a schimbat“. Sentinţa dată de
Monica Lovinescu în margine unei astfel
de dezbateri? „Cât de ireversibil s-a schim-
bat această istorie nu ştim încă precis. De
un lucru însă suntem siguri: singura şansă
de ireversibilitate stă tocmai în memoria
celor întâmplate. Şi, ori de câte ori invocăm
această memorie, îl regăsim pe Camus. Nu
numai pe moralistul Camus (...), nu numai
pe polemistul Camus, nu numai pe Camus
cel drept, dar şi pe scriitorul la care ideile
se încarnează şi suferă asemenea persona-
giilor vii. A existat la Camus un jar al ideii
de dreptate, un chin al ei, care, arzându-i
existenţa, i-a dezbărat în acelaşi timp stilul
de orice zgură./ Printre atâtea moleşeli şi
confuzii, faptul de a fi fost contemporanul
unei astfel de rigori ne mai consolează une-
ori...“. Am citat îndelung din acest eseu al
Monicăi Lovinescu tocmai pentru că pot
fi văzute în el configuraţii ale propriului
portret pe care, peste ani, i le putem identi-
fica fără niciun dubiu. Cel de-al doilea eseu
la care aş vrea să mă opresc, O întâlnire cu
Jeanne Hersch, datează din februarie 1982
(ani prin care unii dintre noi, foarte tineri
pe atunci, chiar am trecut şi în care, în so-
cietatea românească, se instalase negura cea
mai adâncă a totalitarismului comunist):
reîntâlnind-o pe Jeanne Hersch, „eleva pre-
ferată a lui Jaspers, profesoară de filozofie
la Universitatea din Geneva, autoarea unor
cărţi ca L’Ilusion Philosophique sau L’Être et
la forme“ şi care – afirmă, autoironic însă
şi în consonanţă, Monica Lovinescu – „şi-a
sacrificat o parte din «carieră» şi din «ope-
ră» risipindu-şi timpul când locul persoanei
umane în cetate se vedea ameninţat. Şi de
câte ori n-a fost vremea noastră? Şi unde
mai mult decât în statul totalitar?“, reţi-
nând, între altele: plasarea (pe urmele lui
Raymond Aron ce „stabilea fişa clinică a
intelectualui atins de virusul comunist“) de
către gânditoarea elveţiană de origine po-
loneză a ideologiei comuniste „la extrema
dreaptă a eşichierului politic“, metamorfo-
ză produsă odată cu „opera lui Soljeniţîn“,
des comentată de atfel de către Monica
Lovinescu în Etica neuitării, a cărui artă
„a zdruncinat din temelii, prin proporţiile
celor dezvăluite, pe tinerii intelectuali care
au îndrăznit, în fine să spună: «Regele este
gol»“; intelectuali care astfel „au regăsit o
anume dimensiune trascendentă“, „ce de-
păşeşte timpul istoriei“ şi împiedicându-l
„să se transforme într-un absolut. Dacă
timpul istoriei nu mai accede la absolut, nu
poţi fi dispus să-i sacrifici generaţii întregi.
Fiindcă orice moment are, în raport cu ce-
ea ce transcende timpul, greutatea lui. Era
şi obsesia lui Camus: importanţa totală a
fiecărei clipe, şi a fiecărei fiinţe, în opoziţie
cu cei propunându-şi un ţel pentru viitor
şi determinaţi să-l atingă cu orice preţ.
Demers tipic comunist.“; în sfârşit, ideea
reluată de atâtea ori, în cuprinsul Eticii
neuitării, vizând „Imperiul minciunii în
Răsărit“ şi „golul“ în „Apusul azi demarxi-
zat“, un „gol“ asupra căruia Jeanne Hersch
se pronunţă fără echivoc: „Un gol aproape
vertiginos. În timp ce conservatorii vor
să-şi păstreze societatea aşa cum e, fără să
ştie a-ţi explica de ce, idealul celorlalţi ce ar
dori s-o schimbe e să înceapă de la zero. O
lume nouă, o societate nouă, o ordine no-
uă. Raiul pe pământ. Ni se vorbeşte toată
ziua de dreptul de a-şi alege societatea. Or,
nimeni niciodată nu şi-a ales o societate. Se
transformă doar o societate dată. Ne aflăm
în Istorie, suntem obligaţi să ţinem seama
de ea, nu putem pleca de la neant. Idea-
lul demiurgic, oamenii luându-se drept
Dumnezeu şi vrând să-l depăşească şi să
creeze o lume mai bună, nu duce decât la
un singur rezultat: discreditarea a tot ce
există. Oamenii aceştia doresc să distrugă
fără a fi în stare să pună nimic real în loc.
Revenim la ceea ce spuneam: pierderea
simţului realului. O mulţime de persoane
azi nu mai ştiu să trăiască“. Astfel de idei
aparţinând gânditoarei poloneze, întărite
de însuşi dialogul purtat, sunt consonante
cu spiritul cel mai profund al Monicăi Lo-
vinescu. Şi cât de actuale!

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 5

Vocile memoriei
Iulian Boldea
Î N ROMANUL Voci la dis-
tanþă (Polirom, 2023),
Gabriela Adameşteanu
expune secvenţe de is-
torie şi de timp, într-un
discurs narativ în care
fragmentul şi întregul,
predispoziţia obiectivi-
tăţii şi jocul de oglinzi al
proiecţiilor subiective se regăsesc într-un
echilibru constant. Textul înregistrează,
în acelaşi timp, itinerariul rememorărilor
personajului central care, prin recursul la
resursele anamnezei îşi analizează statutul,
rolul social, dinamica existenţială, împăr-
ţită între profesie şi familie, în contextul
unei istorii tulburate şi tulburătoare. Su-
pravieţuirea şi comunicarea sunt teme
recurente, Anda Dragomir, medic, fiind
surprinsă într-un desen delicat, ferm, con-
vingător: „O femeie mărunþică, pe care
menopauza a mai uscat-o, în loc s-o um-
ple de rotunjimi moi, aºa cum face de obi-
cei. Doar pielea foarte albă a feþei, lăsată
un pic la gât ºi încreþită în jurul ochilor
de un albastru marin, la fel de neobiºnuit
ca ºi silueta, spune ceva despre vârsta ei.“
O altă eroină, Letiþia Arcan, fostă Bra-
nea, figură emblematică pentru trilogia
epică a Gabrielei Adameşteanu (Drumul
egal al fiecărei zile, Provizorat ºi Fontana
di Trevi) e o prezenţă sporadică, aluzivă,
deşi nu lipsită de relevanţă. Compoziţio-
nal, romanul Voci la distanþă se distinge
prin echilibru şi simetrie, fiind alcătuit din
două părţi (Þara urºilor şi Folderul Andei),
fiecare având douăsprezece capitole, într-o
dispunere textuală în care se întâlnesc ob-
servaţia, introspecţia şi anamneza, într-un
flux şi reflux al conştiinţei ce se caută pe
sine, în labirintul traumatizant al unei
lumi aluvionare, fragmentare, cu sensuri
camuflate. Relieful scriiturii urmează, de
fapt, vocile la distanţă ale memoriei, se-
ducătoare şi rizomatice, mai ales atunci
când evocă tranziţia de la dictatură la de-
mocraţie, cu inserţia brutală a ideologiilor
istoriei în sfera privată şi cu fascinaţia tur-
bulentă a mass-media („Totul s-a schimbat
în acea noapte din decembrie.“). Castelul
e un spaţiu simbolic, în care experienţa
scrisului devine revelatoare promisiune a
memoriei sinelui reliefând un trecut trau-
matic (bătăi, dispariþia fratelui geamăn,
infidelităþile primului soþ, moartea ma-
mei, boala, înstrăinarea ºi emigrarea copi-
ilor). Fluxul subiectivităţilor se profilează
pe fundalul pandemiei, solitudinea Andei
din vila de la munte amorsând un rol de
6 • APOSTROF
actor, spectator şi martor al propriului des-
tin. Sub zodia izolării, ţinuta corporală a
celorlalţi se transformă în registrul fanto-
matic al vocilor la distanţă, prin interme-
diul reţelelor şi platformelor de socializare.
Depărtarea expune pe ecranul amintirii
aluviuni de traume, confruntări şi eşecuri,
siluetele celor apropiaţi preschimbându-se
la rândul lor în voci, prin care se remarcă
uzura, atenuarea reliefului lucrurilor şi al
trăirilor, redimensionările memoriei con-
ducând la un fel de diluare afectivă: „Pe
măsură ce îmbătrâneşti, cred că ai obser-
vat şi tu, Letiþia, capacitatea de suferinþă
se uzează, durerile, emoþiile nu mai sunt la
fel de intense şi trec mai repede.“ De altfel,
Viaþa începe de mai multe ori, titlul ultimu-
lui capitol, e emblematic pentru trecerea
şi petrecerea anilor şi a destinelor, pentru
înşiruirea de evenimente efemere, semnifi-
cativă şi eternă reîntoarcere.
În prima parte a romanului, fluxul
narativ pare eterogen, cu voci amesteca-
te, scene disparate, fragmente risipite în
dinamica textului, autoarea restituind
ambianţa claustrantă a pandemiei, cu
dezinformări, culpe, evenimente şi ştiri
ce se precipită într-un ritm derutant,
în contrast cu monotonia celor aflaţi în
izolare. Solitudinea Andei este, de altfel,
alimentată cu zvonuri, ştiri alarmiste, di-
aloguri şi reverberaţii afective, de judecăţi
şi prejudecăţi contrariante, datorate men-
talităţii eroinei, cu background alimentat
de experienţa comunismului.
Partea a doua, Folderul Andei, e o
îmbinare de naraţiune şi metanaraţiune,
căci Anda vrea să îi trimită Letiþiei o
poveste pentru cartea ei, asumându-şi
statutul scriitoarei, conştientă de forţa şi
limitele cuvântului. Se instaurează, astfel,
un proces discursiv în care prezentul e
pus în umbră de trecut, faptul de acum
stând în cumpănă cu relieful amintiri-
lor, subiect de reflecţie şi de purificare
afectivă. Evocarea epocii comuniste, a
copilăriei, adolescenţei şi maturităţii nu
eludează dificultăţile şi interdicţiile, dar
nici imaginea familiei, cu un tată brutal
şi indiferent: ,,Cu cât îmbătrânesc, abia
îmi mai aduc aminte cât de mândru era
de mine, dar n-am uitat groaza care mă
cuprindea când îi vedeam faþa încruntată
ºi ºtiam ce urmează. ªi mă tot întreb cum
a putut un bărbat inteligent ºi educat ca
el să bată un copil, ºi mai ales o fetiþă, cu
cureaua.“ Există în roman şi o pasiune a
divagării, a digresiunilor, prin care aten-
ţia la detaliu se risipeşte într-o vocaţie a
alăturărilor şi diseminărilor de nuclee
narative, prin care conştiinţa coagulează
scene şi voci disparate, îndrumându-le
spre conglomeratul anamnetic al destinu-
lui personal. Are dreptate Sanda Cordoş:
Voci la distanţă este „un puternic roman de
familie“, ce ne oferă şansa „de a descoperi
sau asuma vocile noastre dinăuntru ori pe
cele esenþiale (pentru noi) din afară, din
lumea dezlănþuită“, scriitoarea posedând
„harul de a crea armonia universului ar-
tistic“.
E aproape de la sine înţeles că şi acest
roman, ca şi cele dinainte, nu este doar
al memoriei sau al identităţii, ci şi al ac-
tualităţii, al istoriei, într-un amalgam al
destinelor, evenimentelor şi registrelor
temporale, cum observă Al. Cistelecan:
„Pînza actualităþii e tot mereu spartă ºi
prin spărturile ei se revarsă memoria opu-
lentă – ºi adesea traumatizată – a persona-
jelor, în incursiuni cît spontane, oarecum
necontrolate (la modul vag proustian), cît
organizate ca evocări structurate ale des-
tinelor ºi evenimentelor care le-au marcat.
Fiecare cădere în trecut, fie că e făcută din
cioburi risipite de-a lungul naraþiunii, fie
că acoperă, mai sistematic, spaþiul unor
capitole, devine o autentică reconstituire
socială, cu detalii de atmosferă atît de
concrete ºi pregnante încît memorialele
devin de-a dreptul efervescent reconstitu-
tive.“ Istoria refăcută de memoria Andei e
o glisare între prezent şi trecut, un mozaic
cu margini incerte, cu însingurări şi alu-
viuni de vorbe şi trăiri, cu monologuri şi
reconstituiri evocatoare, în care scriitura e
condusă spre rafinamentul introspecţiei şi
spre revelaţiile melancolice ale solitudinii.
Alternanţele temporale, tranziţiile afecti-
ve, reverberaţiile nostalgice minimale sau
tranziţiile dinspre notaţie spre confesiune
se contopesc în discursul epic evocator,
impregnat de oralitate, cu relief afectiv şi
pregnanţă referenţială.
Reprezentând cu acuitate şi tuşe mi-
nimaliste portrete, caractere, biografii,
Gabriela Adameşteanu reface arhitectura
halucinantă a trecutului, prin cadenţa
unor confesiuni din ale căror meandre
rezultă destine şi identităţi încrustate în
peisajul unei istorii declinante. Partitura
personajelor e diversă şi eterogenă, într-o
mixtură de ficţiune (Liviu, Delia, Petru,
Ramona, Daniel, familia Moraru) şi
realitate (Nicu Ceauºescu, Marian Mun-
teanu). Voci la distanþă e un roman „plin
de spărturi temporale ºi alcătuit din tacla-
le“, însă, chiar dacă „taclalele se întind în
toate părþile“, e vorba de „romanul unei
singure voci.“ (Al. Cistelecan). E o „me-
ditaþie narativă despre puterea Istoriei
de a schimba vieþile omeneºti“ (Carmen
Muşat), un text de autentică ţinută epică,
în care memoria, eul, trecutul se intersec-
tează, pe firul unei scriituri sobre, ferme,
subtile şi expresive.


Portret la maturitate
A LEX GOLDIŞ şi-a adu-
nat în volum (Zoom
in/zoom out. Lecturi de
critică şi literatură con-
temporană, Cluj-Napoca,
Casa Cărţii de Ştiinţă,
2023, 374 p.) cronici şi
fragmente din publicisti-
ca literară a ultimilor 16
ani, cântărind oportuni-
tatea unei asemenea culegeri cu texte „scri-
se la cald“. Argumentele pro pe care le des-
făşoară în debutul cărţii sunt pertinente: e
drept că risipite prin diverse arhive fizice
sau online, puţine texte despre literatura ul-
timelor decenii sunt accesibile, şi că sinteze-
le perioadei sunt rare. Iar selecţia asumată
are scrupulul de a tria mai ales comentarii-
le care răspund unui criteriu al consistenţei
problematizante, relevante şi azi.
Vedem în carte şi un portret interior al
celui care-şi contemplă „evoluţia personală“
de la criticul literar din tinereţe la criticul
criticii care are întâietate acum, cu apetenţă
pentru teorie internaţională, scrutând cu
o oarecare nostalgie începuturile anilor
2000, când cronica literară „conta încă
enorm“, cum spune el. Colegii de magistra-
tură care începeau să se impună atunci sunt
numele consacrate de azi: Andrei Terian,
Mihai Iovănel şi Teodora Dumitru, cu care
a făcut echipă la revista „Cultura“, dar şi
Paul Cernat, Bogdan Creţu, Bianca Burţa-
Cernat, Cosmin Ciotloş, iar afinităţile cu
aceştia se simt de altfel, firesc, în decupajul
culegerii, toţi figurând în sumar. Printre
rânduri desluşim „poetica“ acestui val in-
teresat să dispute „toate subiectele tabu ale
istoriei literare“, reînnodând firul mai de-
grabă cu şaizeciştii, crede autorul, de care
i-ar uni „ambiţia de a reconstrui“, şi nu cu
optzeciştii mai aplecaţi spre fragmentarism
şi marginal.
În mare, formula cu care operează
Alex Goldiş e explicată chiar de critic cu
sintagma din titlu, Zoom in/zoom out, o
combinaţie de focalizare asupra obiectului
literar cu asumarea unei perspective mai
largi, de sistem, în care analizele au parte
de fiecare dată de problematizări şi contex-
tualizări consistente. Ce cucereşte e juste-
ţea derulării argumentelor, textele au aerul
unor obiecte robuste, în care introducerile
„uneori iritant de lungi“, cum le denunţă
autorul într-un gest de captatio, în debutul
cărţii, sunt de fapt desfăşurări intelectuale
antrenante care-i elucidează cititorului un
întreg peisaj literar. În general am fi încli-
naţi să atribuim seriozităţii probate până
la capăt o eventuală rigiditate. Nu e cazul
lui Alex Goldiş căruia nu-i sunt străine nici
fraza alertă, nici tuşele ironice. De pildă,
un intelectual ca Gabriel Liiceanu, cu ca-
re se află pe poziţii ideologice şi stilistice
diferite, nu e deloc menajat: referindu-se
la Dragul meu turnător, Goldiş sesizează o
Mirela Nagâţ
anumită „cosmetizare“ a experienţei de vic-
timă a delaţiunilor la Securitate: „cocoţat în
vârful Destinului şi fără spaima termenilor
cu majuscule, eseistul nu coboară niciodată
pe terenul mlăştinos al ipotezelor sau al
analizelor, preferând întotdeauna formulă-
rile apodictice, de la altitudine“. Întrebarea
e de ce selectează criticul acum comentariul
pe marginea unei cărţi fără o miză literară
semnificativă, iar un răspuns posibil ar fi
că textul e menit să figureze ca mostră a
temperaturii polemice. La oricâte grade ar
urca, aceasta însă nu se va contamina cu ve-
hemenţă sau morgă răutăcioasă, „raderile“
oricât de nete vor căuta mereu să scoată la
lumină şi micile pepite, izbânzile, dincolo
de nereuşita de fond. Şi viceversa! Căci sunt
şi autori recenzaţi favorabil, cărora li se ara-
tă ferm unde şi-au lăsat analizele incomple-
te sau cum să le continue. Distanţele sunt
marcate de fiecare dată expresiv. Iată, de
pildă, din acelaşi jet polemic, un text intitu-
lat „Filozofia în pijama“ despre volumele de
epistole critice ale lui Alexandru Muşina,
amorsate contra câmpului intelectual de la
începutul anilor 2000. Poetul ar fi luat în
vizor modelul Şcolii de la Păltiniş, doar că,
arată Goldiş, distanţat de progresismul şi
„optimismul ideologic“ afişate de o aripă a
generaţiei ’80, ar fi ajuns, paradoxal, destul
de aproape de „păltinişeni“, prin adeziunea
la „valorile tari, tradiţionaliste“. Poziţie în
care punctele similare, identificate de critic,
ar fi postura de moralişti şi „obsesia tutori-
atului cultural“.
La capitolul literatură, selecţia se echili-
brează între douămiişti (Dan Sociu, Marius
Ianuş, Ştefan Manasia, Vlad Moldovan,
Medeea Iancu, Alina Purcaru, Radu Van-
cu, Adrian Schiop, Bogdan Coşa, Ştefan
Baghiu, Radu Pavel Gheo) şi numele mai
vechi, consacrate (Mircea Cărtărescu, Ale-
xandru Muşina, Gabriela Adameşteanu,
Angela Marinescu, Marta Petreu, Adrian
Marino, Paul Cornea, Ion Ianoşi), iar cri-
tica criticii cântăreşte jumătate din carte,
inclusiv cu nume internaţionale ca Fran-
co Moretti, Matthew L. Jockers, David
Damrosch sau Andrew Piper, căci Alex
Goldiş e interesat de studiile cantitative şi
de distant reading, el însuşi fiind mobilizat
într-un proiect „transnaţional“, despre pro-
za subversivă din spaţiul est-european.
Un text cu un traseu aparte care depă-
şeşte cadrele cronicii literare, ia ca punct de
plecare o antologie de proză scurtă, a ani-
lor 2000, coordonată şi prefaţată de Marius
Chivu. Pornit să nuanţeze ipoteza sărăciei
genului scurt la noi, expusă de prefaţator,
şi chiar să amendeze ignorarea anilor ’80,
arătată de acesta din urmă, Goldiş dă in
nuce un studiu de istorie şi sociologie lite-
rară despre dinamica genului la noi, de la
proliferarea prozei scurte în perioada de di-
naintea Primului Război Mondial, urmată
de exclusivitatea romanului în interbelic,
Ieşit din tipar
pâna la revirimentul postbelic cu povestiri-
le din anii ’60 cu personaje bizare, „sucite“,
nealiniate politic, şi cu cele din deceniul
opt, când, scrie criticul, „genul scurt devine
un adevărat program literar: un program
de coborâre a literaturii în cotidian şi un
exerciţiu de renunţare la caracterul emfatic
al scriiturii“.
Poate cele mai palpitante pagini din
carte sunt cele consacrate, in extenso, Isto-
riei critice a literaturii române a lui Nicolae
Manolescu. Captivează felul în care prin
formularea obiecţiilor, e pus în scenă un
dialog cu masivul tom manolescian, real-
mente avantajos pentru cititor, nelipsind,
evident, fundalul istorico-literar şi ches-
tionarea ideii de canon. O mică antologie
cu aşa-zise „trufandale critice“, adică for-
mulări percutante identificabile în istoria
criticului şaizecist, s-ar putea întocmi, de
ce nu, şi în cazul lui Alex Goldiş. Iată, de
pildă, câteva mostre de portrete critice:
Mihai Iovănel e considerat apropiat „din
unghiul corozivităţii interogative, dar şi
din încercarea de placare a ştiinţificului
pe umoral“ de modelul lui Eugen Negrici,
în scrisul lui Cosmin Ciotloş desluşeşte
„un simpatic demon şerbancioculescian“,
Paul Cernat are drept calitate principală
„capacitatea de a vedea faptul literar de la
altitudine“, iar Andrei Terian e fixat prin
prisma unei anumite vocaţii pentru marile
„răsturnări interpretative“.
Şi sondarea operei lui Mircea Cărtăres-
cu, fie că e vorba de ultima parte din trilo-
gia Orbitor, fie de Zen. Jurnal 2004-2010,
duce la câteva observaţii neaşteptate, căci
Goldiş decelează analogii subtile între cele
două cărţi, marcate amândouă, spune el, de
scenariul raportării la un celălalt, geamănul
în Orbitor, propria sa variantă scriitoriceas-
că fertilă de tinereţe în Zen. Entuziasmul
criticului pare însă mai viu pentru volumul
memorialistic, considerat un veritabil „th-
riller al crizei de creaţie“, „una dintre cele
mai convingătoare şi mai frumoase confe-
siuni despre criza inspiraţiei – nu doar din
literatura actuală, ci, probabil, din întreaga
literatură română“.
Mai mult decât o carte care ia tempe-
ratura literaturii recente, Zoom in/zoom out
a lui Alex Goldiş e un volum care pune în
scenă, cum bine observa Sanda Cordoş, „o
panoramă a calităţilor criticului“. Selecta-
rea şi reunirea în volum a textelor din pu-
blicistica literară a ultimelor decenii fac şi
mai vizibil profilul lui intelectual, căci una
e să citeşti comentariile în revistă şi alta e
să le articulezi într-o construcţie mai largă.
Miza a fost explicată cândva de Nicolae
Manolescu cu o formulă memorabilă, când
nota că volumul impune un critic într-o
mai mare măsură decât reuşesc articolele
succesive să impună un cronicar.

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 7
 Sub lupa memoriei

Epsilon şi partinitatea
Vladimir Tismăneanu

P AUL GEORGESCU s-a

născut pe 7 noiem-
brie 1923 şi a murit pe
15 octombrie 1989. In-
drăgostit de bolşevism,
a fost pontiful criticii
literare staliniste din
Romania sovietizată.
Scăpărător de inteligent, era un posedat.
Un rob al Istoriei. Teroriza în numele idea-
lurilor luminoase. Antifascist visceral, şi-a
trăit anii finali convins că dictatura lui
Ceauşescu era una neolegionară. În inter-
minabilele sale monologuri telefonice se
referea la liderul partidului pe care îl slujise
cu incandescentă pasiune drept Căpitanul.
Un personaj care ar fi putut figura în
caracterologia propusă de Czesław Miłosz
în Gândirea captivă. Să-l numim Epsilon.
Nu era un birocrat, ci un iluminat. Mai
exact, un fanatic. Distanţa intelectuală din-
tre Epsilon şi un N. Moraru era de ani-lu-
mină. În conversaţii private era de un sar-
casm nebun, inclusiv la adresa dregătorilor
ideologici. Cultiva cinismul moralist. Sau
moralismul cinic. Avea geniul calamburu-
lui. Dar nu renunţa în ruptul capului la
„spiritul partinic“.
Securitatea era cu ochii pe el, ca şi pe
amicii săi, în primul rand Milo Petroveanu.
Gazeta literară a fost cureaua de transmisie
a liniei de partid în rândul scriitorilor. Paul
Georgescu nu avea îndoieli. Era instructor
de partid prin vocaţie. Nu a fost şi nu putea
fi un eretic. Nu l-a obligat nimeni să fie
stalinist. S-a obligat singur şi nu s-a abju-
rat. Despre destinul revistei-fanion a Uniu-
nii Scriitorilor a scris cu acurateţe, rigoare
şi rafinament conceptual Anca Luminiţa
Marcu.
„(…) Soluţiile lui Lenin erau găsite sin-
gurele adevărate. Deosebirea consta în ace-
ea doar că Lenin gândea fulgerător, preve-
dea posibilităţile de ripostă ale duşmanilor
revoluţiei. (…) Gândirea lui Lenin era dia-
lectică şi istoriceşte concretă. (…) Când
date noi, importante, apăreau, Lenin re-
gândea întreaga situaţie, re-elabora o nouă
tactică (…). O zi cu Lenin nu poate, evi-
dent, cuprinde nici toate problemele, nici
întreaga desfăşurare a Revoluţiei din Oc-
tombrie(…)“ (Paul Georgescu, O zi cu Le-
nin, Gazeta Literară, anul XI, nr. 17, 23
aprilie 1964, p. 1).
„(…) Literatura noastră face parte inte-
grantă din lupta poporului pentru constru-
irea socialismului. Este deci firesc ca scrii-
torii noştri, patrioţi, însufleţiţi de spirit de
partid, să considere îndrumarea literaturii
de către Partid drept principiu de bază al
activităţii lor creatoare. (…) Literatura este
nu numai parte integrantă, ci şi factor activ
în construirea socialismului. (…) Partidul a
chemat şi cheamă scriitorii şi criticii la un
schimb de păreri liber şi constructiv, desfă-
şurat larg în cadrul ideologiei socialiste.(…)
Nu se poate să nu recunoaştem că în acest
sector vital critica noastră a dat dovadă de
prea puţină combativitate. Analiza critică
«la obiect» (cum cere pe drept Marin Pre-
da) ar trebui să o îmbinăm cu articolul
sintetic în care, pornind tot de la obiect, să
ajungem la generalizări creatoare. (…) În
artă nu avem de-a face cu idei care se află în
spaţii şi pe care doar iniţiaţii le văd, ci cu
idei artistice, cu idei realizate în opere de
artă. La a 35-a aniversare de la întemeierea
partidului scriitorii noştri îşi reînnoiesc
hotărârea de a dărui opere demne de epoca
măreaţă a construirii socialismului“ (Paul
Georgescu, Îndrumarea literaturii de către
Partid, Gazeta Literară, anul III, nr. 18, 3
mai 1956, p. 1).
„(…) Luptând împotriva dogmatismu-
lui, a interpretărilor vulgarizatoare şi a
cărţilor deficitare artisticeşte, noi luptăm
pentru întărirea principiilor noastre de ba-
ză, apărăm linia leninistă în literatură.
Discuţiile noastre trebuiesc intensificate
dar ele sânt folositoare atâta timp cât ne
îndreaptă spre scopul nostru unic: socialis-
mul!“ (Paul Georgescu, Discuţii, Gazeta
Literară, anul III, nr. 44, 1 noiembrie
1956, p. 1).


Cãrţi primite la redacţie

• Virgil, Tănase, Adaptări teatrale: Balzac, Dostoievski, Tolstoi,
Cehov, Gorki, Proust, Iaşi, Junimea, 2023. Puţină lume ştie că
Virgil Tănase este nu numai prozator şi eseist, ci şi un regizor
profesionist. În acest sens ultim, Virgil Tănase publică acum
nişte surprinzătoare dramatizări de texte prozastice celebre,
pe care el însuşi le-a înscenat, de altfel, în Franţa, meditând
totodată la fenomentul transpunerii lor dintr-un domeniu al
artei într-un altul: „Excelenţa teatrului nu o poate înlocui pe
cea a literaturii, şi reciproc. Sunt ispitit să cred că nimic nu
înfăţişează mai grăitor diferenţa dintre ce este teatru în teatru
şi literatura în literatură decât aceste «ouă de cuc» strecurate
în cuibul celeilalte arte“. Să sperăm că şi teatrele din România
îl vor invita pe regizorul-dramatizor să-şi însceneze aceste
texte şi la noi.
expresivitatea poetică a sfârşitului,/ comparaţia cu focul/ neputând fi ratată nici ea//
…/ Aşa, vom împiedica, poate, să putrezească/ însuşi Marele Sens“.
• Rodica Marian, Prag transparent, cu nouă ilustraţii şi
coperta de Cristina Damşe, Cluj-Napoca, Scriptor, 2021.
Prag transparent, o carte cu poeme ca un fior înăbuşit.
Pare că totul se petrece în pragul dintre burta cerului, cu
liniştirea lui, şi pământ, acest „tunet învăpăiat“. Poeziile
completate de ilustraţiile Cristinei Damşe aduc uluirea
prin fiecare vers, apoi „începi să înţelegi ceva din lumea
asta“ şi despre sinele veşnic tulburat. Sfârşitul apare şi în
poezia Rodicăi Marian, însă nu e terifiant, ci o devenire:
„Regina furnicilor, cea cu multe vieţi,/ Şi cumva eliberată de o povară imensă,/
Menită numai celor care au suflet de rând“.

• Dr. Jörg Biber, Aventurile lui Paul Biber, mecanic de

precizie pe aerodromul Sânandrei de lângă Timişoara: Nu-
me de cod „Adebar“ (1915 şi 1916)/ Erlebnisse von Fe-
inmechaniker Paul Biber als Luftschiffer auf dem Luftschi-
ffhafen Temeswar: Tarnname „Adebar“ (1915 und 1916),
Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii
Transilvane, 2023. Un album bilingv, îngrijit de istoricul
Rudolf Gräf, care face istorie şi prin materialul foto im-
presionant şi pitoresc, deschizând o perspectivă intere-
santă, inedită, asupra unui aspect mai puţin cunoscut
despre Primul Război Mondial. Impresionantă este şi istoria folosirii dirijabilelor la
bazele aeriene de lângă Timişoara şi de la Jamboli, povestea victimele care şi-au dat
viaţa în conflicte declanşate de alţii. Autorul, Jörg Biber, recurge la corespondenţa
şi însemnările tatălui său, Paul Biber, mecanic la Sânandrei şi care a realizat multe
fotografii cu propriul aparat foto, trimiţându-le acasă sub formă de cărţi poştale pe
versoul cărora se regăseau diverse relatări.
• De la Paul Biber, adică de la război, acum la poezie, adică la Ion Pop. Ca să puri-
ficăm prin ea ceea ce istoria nu poate. Ca cititor al volumului lui Ion Pop – Proba
focului – Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2023 – parcurgi fiecare poezie cu neliniştea
pe care o dă fierbinţeala sfârşitului, ca la finalul ei să înţelegi că nu a fost încă o
probă de foc, ci însăşi trăirea cuvântului, rotunjirea sensului lucrurilor, a luminii
sinelui: „cel mai economic capăt de drum/ ar fi cenuşa./ S-ar câştiga ceva/ şi din
• Patruzeci şi cinci de inimi îmi bat în piept, prefaţă de Ion
Mureşan, Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2023. O carte de
poezie cu multă culoare venită şi din ilustraţiile autoarei şi
care-ţi dă impresia că totul e curgător. Poezia Elenei Ilash
ţi se strecoară, ca apa, prin toate cotloanele şi-ţi vindecă
parantezele greoaie ale inimii ca să vezi clar, să ieşi de sub
„lichidul sărat, roşu“ şi să mergi mai departe, bătând: „să
baţi, să baţi încă“.
• Ovidiu Komlod, Douăsprezece, Bistriţa, Editura Charmi-
des, 2023. Primirea cărţii la redacţie ne-a dus spre melanco-
lia „unei despărţiri în lumina amiezii“ – cum ne scrie dedica-
ţia autorul. Apoi, întorcând filă cu filă, am avut senzaţia că
în partea a doua a cărţii, unde se face „Mai puţină lumină“,
vom reuşi să rezolvăm un puzzle, dar am ajuns ca în poemul
sângele. bio 3: „LM s-a născut a copilărit apoi/ şi-a făcut ilu-
zii…“. În ultima parte a cărţii găsim un calup în proză, sub
titlul „Mov definitiv“, şi în care iluziile de la început se prind
de oase: „visele prind carne. Se învineţesc“. Un volum în
care rămâi doar cu certitudinea că la Ovidiu Komlod cuvintele „se cheamă/ nu e
niciunul în plus“.
(O.G.)

8 • APOSTROF
Poeme
de ADRIAN ALUI GHEORGHE
Epigramă
Unii au căutat aur în America, eu caut poezie,
în epoca virtualizării poezia poate căpăta o valoare
mai mare decât aurul
dacă PIB-ul României
– sau PIB-ul mondial, de ce nu? –
s-ar măsura în poezii,
îţi dai seama ce importantă ar deveni
existenţa poetului?
am da şi la export, s-ar crea
mafii care ar manipula poezia,
ai vedea parlamentarii trecîndu-şi
pe sub bănci în parlamente
teancuri cu cărţi de poezie
s-ar propune tipărirea în tiraje mari
ale cărţilor de poezie,
ca să ajungă la tot poporul flămînd
ar fi greve şi mitinguri şi sindicatele ar cere
mărirea numărului de poezii pentru
muncitori, ţărani, intelectuali şi politicieni
sigur că ar merge ca monedă şi
poezia străină, un fel de valută
mai sigură şi mai stabilă,
dar nu toată lumea şi-ar permite-o;
... sunt pe Wall Street, vreau să schimb
câteva poezii româneşti în valuta locului
caut o casă de schimb să văd paritatea.
Ultima picătură de ketchup
Am observat, în tinereţe, că în străinătate
oamenii îmbătrînesc mai încet şi mai frumos,
de asta am plecat din România, să ştii,
îmi spune doamna Rebeka,
lucrează acum la o fabrică de copii, cum alintă
maternitatea din Rochester, unde este infirmieră,
sunt deja douăzeci şi opt de ani de când a ajuns aici,
îşi iubeşte profesia.
... veneau în orăşelul meu, în Cugir, cetăţenii plecaţi
mai demult în Franţa, în Italia, în Spania, în Turcia chiar
şi miroseau frumos a parfum bun, aveau un aer
de oameni care au descoperit surâsul
râdeau de încetineala noastră istorică,
râdeau de curiozităţile noastre despre cum arată
lumea de dincolo de cortina de abur,
da, există o oarecare bunăstare şi aici, spuneau ei,
dar produsele pentru Est sunt,
în general, cu una două clase sub standardele
de calitate, că marile companii în primul rând
le fac pe cele bune, pentru America,
apoi pe cele de categoria a doua, pentru
statele europene de bază,
apoi cele de categoria a treia,
pentru statele din fostul lagăr comunist
şi pentru ţările din lumea a treia,
asta este regula,
nu se discută,
chiar şi produsele chinezeşti se încadrează în
aceste trei categorii;
de asta a plecat din România,
ca să îmbătrânească mai încet şi mai frumos
şi să se bucure de produse de categorie maximă,
cele care se fac doar pentru America;
are trei copii care sunt în trei state diferite,
Cristian este în Florida,
Pamela este în Louisiana
Dustin este în Ohio
se întîlnesc cu toţii o dată pe an, de Crăciun,
deşi în ultimii doi ani, din cauza
pandemiei de Coronavirus,
copiii nu au mai venit, preventiv;
nici Andrew, soţul ei, care a plecat în Texas,
unde spera să fie plătit mai bine pentru
talentul său de dresor de câini de luptă,
nu a mai căutat-o de câţiva ani,
îi trimite vagi mesaje despre o revenire spectaculoasă,
bogat şi fericit,
în care nu crede nici el probabil;
... da, acasă este acolo unde dacă te îngropi
mai speri în înviere, nu este aşa?
din acest motiv am cumpărat trei locuri de veci
în cimitirul Sfânta Maria de la Vatra Românească,
din Grass Lake, Michigan, acolo este îngropat şi
preotul ortodox Felix Dubneac,
mai trec din când în când, smulg buruienile
şi de la mormintele noastre
şi de la mormântul lui
şi de la alte morminte aflate în adormire;
după amiaza merg, de ceva vreme, la un centru de pregătire
psiho-socială la cursurile cu tema
cum să învăţăm să îmbătrânim împreună
deşi sunt singură
şi cu sinele propriu trebuie, la un moment dat,
să înveţi să te înţelegi când îmbătrâneşti
pentru că, trebuie să o recunosc, lucrurile au
ceva definitiv în ultima vreme
şi parcă nu le mai pot face faţă,
nici un lucru nu poate fi înţeles
dacă nu înţelegi toate celelalte lucruri din lume
cum nu înţelegi lumea
dacă un singur lucru rămâne neînţeles:
ieri, de exemplu, am cumpărat un hot dog pe stradă,
am dat ceapa caramelizată deoparte,
îmi provoacă arsuri,
am stors ultima picătură de ketchup din tub
şi când am văzut că tubul este gol
am început să plâng.

Din ciclul Poeme americane/
New York –San Francisco/ mai – iunie 2023
Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 9
 Jurnal de cărţi
Al patrulea gen literar
(răspunsul unui critic la ancheta scriitorilor)
C ÎT DE MARE – sau... mai mică?! – e li-
bertatea de opţiune şi de exprimare a
criticilor faţă de cea a poeţilor, a prozatori-
lor, a dramaturgilor? Nu ştiu să se fi făcut
investigaţii printre profesioniştii exegeze-
lor şi nici alte evaluări sau măcar estimări
în materie. Conform sentimentului inte-
lectual general (ca să inventez o bază de
referinţă statistică!), s-ar zice că scriitorii
celor trei genuri literare „clasice“ îşi pot
alege orice subiect şi se pot exprima fără
nici o restricţie, în timp ce criticii depind
de fluxul apariţiilor editoriale dacă fac re-
cenzistică, de profilurile şi orientările pe-
riodicelor în care publică, de alte invitaţii
şi „comenzi“ de colaborare editorială, de
materia primă oferită de literatura asupra
căreia se exercită.
Alţi parametri ai celor două ecuaţii
extind sau limitează razele de acţiune,
relativizînd situaţiile caracteristice. Poeţii,
prozatorii, dramaturgii sînt şi ei „dirijaţi“
de módele şi modelele epocii în care scriu,
recurg la repertorii tematice şi retorice
„la zi“, se influenţează şi – în consecinţă
– se „dirijează“ reciproc. Chiar şi non-
conformiştii plasaţi programatic în zone
marginale se raportează polemic la esta-
blishment-ul perioadei, care le „impune“
astfel formulele opuse, predeterminîndu-i
„în negativ“. Ca să nu mai insistăm asupra
limitelor sau a constrîngerilor impuse de
regimurile politice dictatoriale sau asupra
diverselor tipuri de „comenzi sociale“
adresate direct ori indirect literatorilor
şi-n vremuri totalitare, şi-n democraţie.
Mai există şi alte şi alte filtre ideologice ori
tematice, de gust, pudoare şi ce ne mai pu-
tem imagina, cum altfel decît limitatoare?!
Pe de altă parte, comentatorii nu se lasă
prea strict arondaţi şi „evadează“ uneori
către subiecte extravagante, fac asocieri
neaşteptate, divaghează eseistic sau scriu
jurnale... critice.
Înainte de a avansa în reflecţiile
asupra libertăţii meseriei, aş stabili ca
premiză tipologia cvadripartită a lite-
raturii. Cele mai recente două curente
din istoria domeniului, modernismul şi
postmodernismul, au completat triada
tradiţională cu genul criticii, în care intră
toate tipurile de „metaliteratură“, indife-
rent de orientare, metodologie, aplicaţie
locală sau universală, strict specializată
sau larg-socio-culturală, în combinaţii
interdisciplinare extinse, mergînd pînă la
glossele libere, pe orice subiect, păstră-
toare doar ale caracterului speculativ care
să le califice ca reflexivitate nonficţională,
„încercare“ intelectuală, adică... „eseu“
(termen – se ştie – echivalent în alte limbi
cu al nostru mai neaoş: „essai“, „essay“ =
10 • APOSTROF
Ion Bogdan Lefter
„încercare“). Cînd le definim drept „me-
taliterare“, acceptăm că ocupaţiunile exe-
getice sînt – în fond – „literare“ în primul
rînd (termenul-temă) şi abia în al doilea
„meta-“ (detalierea prefixuală): discur-
suri secunde despre discursurile celorlalte
genuri, ba chiar şi „critică a criticii“, de
ordin terţ, întotdeauna în fluxuri textua-
le, scriitoriceşti.
Nu avansez nici o noutate, însă ve-
chile mentalităţi care separă genurile „de
creaţie“ de exegeze au şi ele inerţiile lor
şi uneori se şi ranforsează. Deşi epoca
e dominată de „metadiscursuri“ nu atît
literar-artistice, cît socio-culturale şi po-
litico-ideologice, pieţele literare par să se
fi reorganizat ca structuri preponderent
promoţionale şi favorizează evenimentele
publice de felul recitalurilor, al „lecturi-
lor“ mai degrabă intelectualo-mondene,
care n-au neapărată nevoie de comentarii
specializate, dacă nu le şi exclud efectiv.
Distincţia dintre viaţa literară, a „scri-
itorilor de vocaţie“, şi cea universitară,
mai „ştiinţifică“, la care participă mulţi
dintre profesioniştii „metaliterari“, se
păstrează şi ea. Cu asemenea argumente
şi percepţii, trioul genurilor consacrate
pare să-l trateze pe mai-junele asociat cu
o anumită rezistenţă.
Altfel... demonstraţia „creaţiei critice“
s-a tot făcut şi – pentru a veni şi cu exem-
ple de sens opus – Uniunea Scriitorilor
are, pe lîngă secţiile de Poezie, Proză sau
Dramaturgie, şi una de Critică, plus cele
de Traducători sau organizate pe criterii
precum indentităţile etnice şi lingvistice
ale autorilor sau vîrsta publicului/ „pu-
blicurilor“, ca-n cazul secţiilor de Lite-
ratură a minorităţilor sau ...pentru copii
şi tineret; alături de poeţi, prozatori şi
dramaturgi, editurile publică în mozaicul
„trans-genic“ şi cărţi exegetice; în tipo-
logia premiilor din domeniu intră şi cele
pentru Critică sau Critică, istorie literară
şi eseu ş.a.m.d.
Aş adăuga propriile mele amintiri de
scriitor şi critic în formare: în studenţia
mea şi-n perioada de lansare a „noului
val“ al anilor ’80, la Cenaclul de Luni şi-
n întreaga reţea naţională participantă la
fenomenul postmodernităţii autohtone
incipiente, distincţia nu mai era percep-
tibilă. Colegii mei îşi scriau poemele sau
prozele cu evidente şi înalte competenţe
teoretico-exegtice, cu un importantis-
sim „spirit critic“, încît exerciţiul analitic
asupra textelor lor participa la un dialog
firesc, „între egali“. Plus că atmosfera de
„laborator“ scriitoricesc ne angrena pe
toţi, pe deasupra specializărilor pe genuri.
Şi, aşa cum poeţii sau prozatorii scriau şi
publicau ei înşişi „eseuri“ şi comentarii
„metaliterare“, glossatorii mai comiteau şi
ei versuri ori naraţiuni, într-o atmosferă
de „ecumenism“ scriitoricesc pe care par-
că-parcă am simţit-o diluîndu-se de la o
vreme încoace...
Aşadar şi prin urmare: dacă genurile
literare nu sînt doar trei, ci patru, şi dacă şi
criticii sînt scriitori-scriitori, înseamnă că
şi ei îşi asumă libertăţi auctoriale, după vo-
inţă şi putinţă, după personalitatea fiecă-
ruia şi în funcţie de opţiunile profesionale
– din nou: ideologice, metodologice şi de
viziune generală, dar şi de gust, de unde
evaluările obiectiv-subiective. După cum
îi influenţează şi pe ei, ca pe toţi (meta)
literatorii, vîrstele şi experienţele, stările de
spirit, intuiţiile de moment, „inspiraţia“
etc. etc. etc.
Acestea fiind zise, n-o să trec sub tăce-
re (iată!) diversele tipuri de constrîngeri,
limitări, frustrări de care un critic are
parte „la pachet“ cu existenţa sa auctori-
ală: există – da! – fluxul dat al apariţiilor
editoriale, literatura trecutului ori cea
actuală, atîta şi aşa cum e ea, poate că
altfel decît ţi-ai fi dorit sau ţi-ai fi ima-
ginat; există sensibilităţile şi tensiunile
mediului literar-cultural în care trăieşti
şi pe care uneori le sfidezi, alteori îţi
propui să nu le alimentezi, să nu provoci
noi conflicte; n-or fi de tot culpabile, în
anumite conjuncturi pot fi chiar nobile
deciziile de a-ţi menaja colegii şi prietenii,
foştii profesori sau pe Cutare şi Cutare
mari scriitori semnatari de noi cărţi mai
slăbuţe, pe care, dacă le-ai „taxa“ sever, ai
comite nedelicateţi prea grav-ultragiante;
poate că n-ai la îndemînă teritoriile de
exprimare de care ai avea nevoie ca să se
audă ce ai de spus, ceea ce înseamnă că
te „cenzurezi“ prin omisiune din motive
de „lipsă de spaţiu“ (!); şi visezi la mari
proiecte pentru care n-ai niciodată timp,
le tot amîni, căci sînt mereu multe altele
de făcut, solicitări din toate părţile, nu
doar texte de scris, ci şi cursuri de ţinut,
emisiuni radio şi de televiziune de onorat,
nu numai cărţi de citit (toate cărţile!), ci
şi teze de doctorat sau alte obligaţii, nu
doar studii critice şi eseuri de aşternut pe
hîrtie sau pe ecrane, ci şi referate şi altele,
articole de predat, interviuri de acordat,
rubrici de alimentat, anchete publicistice
de onorat, uneori în combinaţii ad hoc
– precum reflecţiile critice pe marginea
unui chestionar al revistei în care ţii un
soi de Jurnal de cărţi! Dacă e vorba despre
critică, sînt – într-adevăr – întotdeauna în
cauză (şi) ele, cărţile...


nicio lacrimă
a M 22 DE ANI. imediat fac
23. spun asta cum aº
spune că am dus hainele la
spălat la subsolul căminului
ºi cobor să le iau gata-împa-
chetate. spun asta ca ºi cum
aº recunoaºte o vină. că-s
tânără ºi că-mi bat joc de
tinereþea mea.
ºi e adevărat.
iau telefonul cu mine la
duº. în buzunarul blugilor.
îi atârn de peretele care mă
desparte de alt duº. opresc
apa. trag blugii. ºi – plonjeu.
cădere de la etaj.
hei. îþi scriu de pe laptop
că mi s-a spart telefonu ºi nu
porneºte ecranu.
da. avea folie.
de sticlă. normal că de
sticlă, man.
nuºtiu dacă-i displayu
nu. nu vreau să mă ajuþi
cu nimic. lasă că mă descurc
io.
am zis că mă descurc! nu
vreau să mă simt datoare
după.
îþi scriu io dacă e ceva.
mă gândesc cum sunt
singură în oraºul ăsta. singu-
ră de tot. nu aº lăsa, oricum,
pe nimeni să mă ajute. măcar
atât. să am încredere numai
în eºecurile personale.
hei, mami. sunt bine. doar puþin obosită.
nu îmi merge ceva la telefon, cred că trebuie să
se actualizeze, de-aia scriu aici.
nu s-a întâmplat nimic. sunt bine.
sunt puþin obosită. a fost o zi grea.
te-ai supărat pe mine?
ai păþit ceva?
de ce nu răspunziiiiii???
nu pot să dorm. mă gândesc că sigur a
păþit. altfel ar răspunde, nu?! aºa e logic –
vezi un mesaj – răzpunzi la mesaj.
am brusc revelaþia că Viorel e singurul
element stabil din viaþa mea. ce trist. să
nu cunoºti pe cineva, dar să fie singura ta
sursă de echilibru. Viorel e un gagiu de
pe facebook. e mare, aº zice că are peste
35, dacă mă iau după poza de profil. poate
peste 40. nu am vorbit-vorbit niciodată. el
îmi scrie ºi eu dau seen. asta se întâmplă
regulat, de un an. ba nu, de doi. nu ne
urăm la mulþi ani. nu ne întrebăm ce mai
facem. doar ºtim clar că locuim pe aceeaºi
planetă. ºi că suntem doi oameni foarte
triºti. chiar azi mi-a scris. acum ºtiu că
măcar el e în viaþă.
Ioana Toloargă
Viorel (19 septembrie, acum 2 ani): hey
Viorel (2 octombrie, acum 2 ani): nu
merit atenþia ta
prietenia cu ea e ceva atipic ºi aproape
livresc în viaþa mea. ca toate celelalte, într-o
oarecare măsură. râdem ºi mă prefac doar
că nu s-a întâmplat nimic. dar dezastrele
adevărate aºa se petrec – se fisurează ce-
va ºi apoi se duce totul la vale. tăvălug.
plouă aºezat ºi mă simt parcă aº umbla
dezbrăcată pe stradă. râd ca să umplu
golul de vină din stomac. ºi tu râzi, că ce
să ºi faci, nu?
e displayu, bineînþeles că e displayu
– ºtiam de-acasă că e displayu, da m-am
prefăcut două zile că nu e displayu! bravo,
fata mea! ce să zic?!
nici nu se uită la mine când zice preþu.
io zic că mă mai gândesc.
- Păi, sigur! Mai gândeºte-te ºi revii tu,
dacă e! mă simt ca ultimul om. Dar, dacă
mai vrei să-l foloseºti, tre să schimbi dis-
playu. Asta e.
la al doilea gsm e mai ieftin – da tot
scump e. ne plouă, da mă bucur că e aici.
Proză
intrăm în al treilea. caută
preþul pe site. trei nenici cu
burtici îmi fac puþin loc să
mă strecor spre ecranul pe
care apare MARE preþul.
vorbesc între ei ºi râd. râd
ºi eu. au degetele unsuroase
sau negre. îmi imaginez că
umblă toată ziua cu piuliþe
sau cu ºuruburi sau cu ceva
ce habar nu am cum se fo-
loseºte ºi îmi dau seama că
dezvolt o formă de aproape
inadaptare. socială.
bun. next gsm.
muuult mai ieftin, dar
tot scump. propun să ne
mai fâþâim prin ploaie ºi la
altele, poate-poate.
până la urmă tot aici mă
întorc.
ai avut dreptate când ai
zis de acatiste ºi eu am între-
bat ce acatiste? de la intrare
scrie mare VÂND ACATIS-
TE. ºi apoi toată dugheana e
tapetată cu ele. ºi cu icoane.
ºi cu niºte candele aprinse. ºi
cu telefoane foarte vechi ºi
aparent încă scumpe.
- Mda. Păi io þi-am zis
că tot la mine vii, până la
urmă.
- da. aþi avut dreptate.
- ªi? Schimbăm dis-
playu, da?
- păi, dacă altceva mai
ieftin nu se poate face... da.
- Vrei să meargă, nu?
- da.
- Atunci, da, schimbăm.
- ºi îmi puneþi ºi folie de sticlă?
- Păi vrei să se întâmple tot asta?
- dracu să mă ia! nu, normal!
- Atunci îþi pun de-asta, de silicon.
Antiºoc. Uite aici!
ºi, zbang! ca-n desene, aruncă telefonul
pe jos. ºi îmi stă inima. jur. mă gândesc:
man, acum nici icoanele astea nu ne mai
scot.
da-l ridică de jos ºi n-are nici pe dracu
telefonu lui.
- L-am testat, ce crezi? L-am testat în
curte, pe pietriº, să fiu sigur dacă asta chiar
e antiºoc. Ei, ce zici?
- puneþi de care-i mai bună...
văd că n-are o mână. mă întreb dacă e
numai ruptă ºi nu văd eu unde e ghipsul. mă
sperii că îmi repară telefonul cu o singură
mână ºi c-o să facă o treabă de mântuială.
fiindcă sunt o superficială nenorocită ºi
merit să se uite toþi sfinþii ăºtia din icoane
urât la mine – asta merit!!!
între timp îmi dă un telefon mic, cu
clapetă care se întoarce aºa, în semicerc. e

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 11
 Viorel (4 octombrie, acum 2 ani): neaþa
mic-mic-mic ºi alb cu roz. n-am avut nici-
odată un telefon aºa de mic. tastează codul
meu pin ºi ori îi zic eu greºit, ori scrie el
prost, cert e că se blochează.
mă sperie că sunt aºa calmă când îmi
zice să mă duc să iau codul puck de la ceva
reprezentanþă. mă gândesc – Puck – ca-n
Shakespeare –– ce poate să iasă rău?!
afară plouă ºi am adidaºii tăiaþi în
talpă. ºosetele ude la o palmă mai sus de
gleznă þin picioarele să nu se dezintegreze
pe asfalt.
- bună ziua...
toată ruºinea se pogoară peste părul ud,
ca o aureolă, la fiecare pas care scârþâie ºi
lasă urme ude în reprezentanþa firmei de
telefonie perfect uscată. curată. sterilă.
- aº vrea să... ºtiþi... telefonul ăsta nu e
al meu. al meu e la reparat la un domn. ºi
când mi-a dat cartela, mi-a blocat-o. ºi mi-a
cerut ceva cod. a zis să vin să îl cer de la
dumneavoastră.
ºi privirea lui de furi telefoane ºi stai sub
un pod. aº vrea să îi spun: aºa e. cum aþi
ghicit?! mi-nu-nat! exact aºa e! dar mă scuz
încă o dată.
- Abonamentul e pe numele tău?
ºi e prima dată în viaþă când îmi dau
seama că, dacă eram îmbrăcată altfel, îmi
zicea săru mâna ºi dumneavoastră. ºi îmi
pare rău că nu e situaþia aia.
- ăăăă...
nici măcar nu ºtiu pe numele cui e.
- pe al lui tata. sau pe al bunicii...
- Atunci trebuie să sune dumnealor să
ceară codul puck. Nu poþi să-i suni să le
spui?
- bine, dar eu nu am telefon... de pe ce să
îi sun? nu se poate rezolva altfel?... vă rog!
- Zi-mi numărul, să te caut în sistem!
- 076...
- Nu eºti la noi! Aveþi ºi cablu, sau nu-
mai telefoanele pe abonament?
- nu. cablu nu.
- Atunci lângă Fieru mergi. Întreabă
acolo.
intru lângă Fieru. se uită la mine ca
la ultima fiinþă. sunt numai femei. tre să
repet aceeaºi placă, după ce pe el mai că îl
convinsesem.
- îmi cer scuze că vă deranjez. pe cuvân-
tul meu că nu am furat niciun telefon... l-
am spart pe al meu ºi e la reparat ºi domnul
ăla mi-a blocat cartela. ºi îmi trebuie codul
puck.
- Pe ce nume e abonamentul?
- al tatălui meu. respir. sau al bunicii.
îmi cere de două ori numărul. mă veri-
fică dacă îl ºtiu. ºi măcar atâta ºtiu.
până să se rezolve mă proiectez cum îl
sun pe tata de pe telefonul uneia dintre ele,
să îi explic. nici măcar nu îl sun pe tata. o
sun pe mama, că nu ºtiu decât numărul ei
pe de rost. ºi cum explic ºi ea tot întreabă:
dar ce s-a întâmplat cu telefonul tău? dar de
ce? dar cum de? de ce nu ai fost atentă? de ce
nu ai niciodată grijă? de ce nu eºti în stare de
nimic?
aº fi vrut să fi lăsat pe cineva să mă ajute
în toate astea. ºi să nu mă fi simþit vinovată
că îi folosesc pe oameni pentru scopurile
mele meschine.
Viorel (2 octombrie, acum 2 ani) – îmi
trimite o poezie scrisă de el.
Viorel (2 octombrie, acum 2 ani): aºa o
să te porþi mereu!?
12 • APOSTROF
Viorel (13 octombrie, acum 2 ani –
aparent, o zi ghinionistă): vorbim rar
Viorel (13 octombrie, acum 2 ani): spre
deloc
am intrat în sh să caut ceva de încălþat.
orice, care să fie uscat. doamna asta se uită
la mine, parcă vreau să o fur. îmi las por-
tofelul pe tejghea, ca să o liniºtesc. poate e
numai dispreþ. nu dispare.
sună ceva în magazin. suntem numai eu
ºi ea. ºi ea se uită la mine. îmi ia câteva se-
cunde până să mă prind că sună din geanta
mea. e chestiuþa aia mică. telefonul! nu prea
ºtiu cum să răspund.
- alo. bună ziua!
- Alo. Mami?
i-am zis bună ziua. acum s-a prins. sunt
cu un picior desculþă, pe podeaua rece, cu
gresie. curge apă din ºoseta lăsată pe jos. vân-
zătoarea aproape că dă din cap a negare: cum
de lasă Dumnezeu o creatură aºa proastă ca
mine să împartă aerul cu ea?! peste un minut
plâng, în aceeaºi poziþie, cu telefonul mic lipit
de ureche, ca să nu audă ºi alþi oameni ce aud
eu. dar suntem numai eu ºi vânzătoarea în
magazin. ºi ea se uită la mine, cum plutesc
greoaie în aerul umed de aproape-toamnă.
cu un picior desculþ pe gresie, cum îmi ºterg
lacrimile ºi îmi trag mucii. închid.
- astea trei.
- Rămân?
îmi vine să o întreb dacă e surprinsă că
am bani.
- da. aveþi ºi o pungă?
pe facebook, Viorel e: păreriolog la
Facebook, selecþioner la naþionala de fotbal
la televizor a României, jurnalist la Ziarul
Scânteia, CEO la C.A.P. Dăbuleni, lider
la Oculta Mondială, Ministrul Alcoolului,
Tutunului ºi al Poeziei la Gara de Nord
la Guvernul României. lucrează la Radio
Erevan, la Structura de Forþă a Statului
Paralel. e Preºedinte al României Libere. e
văduv. învaþă limba vietnameză.
Viorel (2 octombrie, acum 2 ani): Aºa o
să te porþi mereu!?
poate că are dreptate. mi-e jenă cu mine
că fac miºto de el în capul meu. cine dracu-
lui mă cred?! mă gândesc sincer că într-o
zi o să scriu despre el. asta va fi cea mai
mare declaraþie de dragoste a mea. nu am
să-i răspund niciodată la mesaje, dar am să
scriu despre el. Viorel va fi personajul meu!
aº începe aºa (cum aº scrie ºi despre bă-
iatul ăla, despre care nu vreau să scriu, de
fapt): scriu despre tine simplu ºi cu familia-
ritate. cum zic îmi pare rău după ce am atins
din greºeală un umăr necunoscut. poate cu
aceeaºi tandreþe cu care aº scrie despre un
copil care, într-o altă viaþă, a fost al meu.
sau: V. îºi pune sarmalele la încălzit. e
o bucătărie mică. ar încăpea în ea cel mult
doi inºi. eu ºi V. numai că eu nu sunt acolo
pe bune – numai proiectez cum ar fi să fiu
în acest moment de fragilitate. de ce nu
zice nimeni cât de intim e să îþi încălzeºti
sarmale într-o oliþă mică, pe focul de la
aragaz, după ce vii sau înainte să pleci la
fabrică? uneori îmi imaginez cum se po-
goară îngerii peste oameni în timp ce fac
asta. ei amestecă să nu se prindă de fundul
oalei sau ibricului. îngerii dau roata-roata
în jurul capetelor lor.
V. toarnă cafea în singura ceaºcă de pe
masă.
între timp:
Viorel (16 octombrie, după ziua mea,
la care nu mi-a zis lamulþiani, acum 2 ani):
mereu misterioasă
Viorel (19 octombrie, acum 2 ani): ne
vom trezi vreodată unul lângă altul?! lipiþi
(pe fundal – Nicio lacrimă, Dan Spăta-
ru, pe care mi-a trimis-o cu câteva zile în
urmă)
nicio lacrimă
nicio lacrimă
nicio lacrimă
plec în lume fără prea multe certitudini.
cu simpla conºtiinþă a faptului că sunt copi-
lul părinþilor mei. atât. restul decurge firesc
din această aserþiune.
îmi amintesc cum i-am visat pe amândoi
morþi. nicio lacrimă. ºi cum eu le þineam lu-
mânările la căpătâi. nicio lacrimă. ºi cum eu
sunt copil singur la părinþi. nicio lacrimă.
ºi nu era nimeni acolo să mă ajute. nicio la-
crimă. să le þină locul. nicio lacrimă. ºi erau
aºa de urâþi ºi de diformi, că nu încăpeau în
sicriu. nicio lacrimă. aºa că îi pusesem într-
unul singur – mare, ca o cutie. pe amândoi.
nicio lacrimă.
Viorel (9 noiembrie, acum doi ani): hey
Viorel (9 noiembrie, acum doi ani): îmi
zici povestea ta!?
Viorel (9 noiembrie, acum doi ani): de
cât timp ne ºtim!?
eu iubesc foarte mult oamenii. nu pe
toþi. poate numai pe câþiva. numai că nu
pot să scriu despre asta. nu pot să scuip
dragostea asta din mine.
când eram mică dormeam în acelaºi pat
cu părinþii mei. uneori, când ei dorm, intru
în cameră ºi mă uit pe întuneric la ei. cum
li se ridică piepturile de la respiraþie. mă
pun între ei. niciunul nu se trezeºte. îmi þin
puþin respiraþia, până le prind ritmul. apoi
respirăm împreună. în întuneric. eu aºa
înþeleg dragostea.
Viorel (15 noiembrie, acum 2 ani):
trimite un ss cu o postare plină de greºeli
– Bună prinþeso vrei să vb nu cum ai vb cu
toþi bulangii astea vb cu un bărbat adevărat
ºti ce zic
Viorel (16 noiembrie, acum 2 ani): fap-
tul că eºti frumoasă îþi dă dreptul să nu îmi
vorbeºti!?
Viorel (25 noiembrie, acum 2 ani):
Mi-am făcut programare pentru un control la
ochi pt că nu ºtiu ce am văzut la tine
Viorel (26 noiembrie, acum 2 ani): greu
cu tn
mi-am reparat telefonul ºi acum pot
să îmi cer iertare de la toþi oamenii de la
care trebuie să îmi cer iertare. acum pot să
plec liniºtită la mare. unde să mă simt ca în
orice alt loc.
Viorel (ieri): pe mn nu mă iubeºte nimeni
aº vrea să îþi scriu, Viorel. nici pe mine.
nici pe mine. nici pe mine.
am să scriu despre tine, Viorel.
am să te salvez.
promit.

 DRAGI COLEGI,
Ancheta
Redacţia revistei Apostrof vă invită cu drag să răspundeţi
la următoarele întrebări:
1. Într-un recent volum, Mario Varga Llosa afirmă:
„Dacă un scriitor este liber când scrie, literatura sa îi va
irita pe anumiþi cititori. Este ceva inevitabil dacă scriitorul
îºi expune liber emoþiile, fanteziile, þelurile.“. Vă asumaþi
acest risc? Vă simþiþi întru-totul liber când vă aºezaþi la
masa de scris?
2. Cum vă alegeþi subiectele? Aveþi un „seimograf“
interior care vă semnalează de la bun început „faliile peri-
culoase“ ale viitoarei construcþii literare?
3. Dacă acceptaþi premiza libertăþii absolute de creaþie
a scriitorului, avem datoria de a-l include aici ºi pe criticul
literar? În aceste condiþii, cum reacþionaþi atunci când vă
simþiþi nedreptăþiþi de o apreciere critică?

Libertatea de a scrie (I)

Simona Popescu
1. FĂRĂ LIBERTATE inte-
rioară nu poţi gîndi, nu
poţi trăi şi nici nu poţi
scrie literatură. Înainte
de ’90 ajunsesem la con-
cluzia că, în nelibertatea
aia exterioară, nu voi
ajunge niciodată scri-
itoare cu cărţi tipărite
(sau, oricum, nu prea curînd). Fusesem
respinsă, împreună cu prietenii mei Andrei
Bodiu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea,
chiar şi de Editura Litera, unde amicii
noştri mai mari de la Cenaclul de Luni
reuşiseră să publice, în regie proprie, cele
două antologii (Aer cu diamante şi Cinci).
Ne-am luat gîndul de la „marele public“ şi
am scris mai departe, ca şi pînă atunci, unii
pentru ceilalţi, dar şi pentru prietenii de
vîrsta noastră, de la cenacluri, susţinătorii
noştri atît de exigenţi. Dar ne-am gîndit
şi cum ne-ar citi nefavorabilii, închistaţii,
răuvoitorii, opuşii, cenzorii (na, nu ne
puteau face nimic!). Ce uşurare, de fapt,
acest repetat refuz: eram liberi să ne facem
de cap în scris! În cea mai deplină libertate
posibilă (să-i zicem interioară – dar ţi-o
puteai manifesta şi în exterior, la cenacluri,
de pildă). Într-una dintre cele mai proaste
lumi posibile. Sigur, eram tineri, nu ne pă-
sa că vremea trece. Aveam modele: Dimov,
Ivănescu, Radu Petrescu, Mircea Horia
Simionescu. Dacă ei au putut aştepta şi 20
de ani, putem şi noi, ne-am spus.
Mai degrabă acum mi se pare că e com-
plicat şi chiar riscant să spui ce gîndeşti.
Ciudat, în aparenta libertate exterioară
se îngustează libertatea interioară, parcă.
Trebuie prudenţă. Totul e interpretabil.
Totul e distorsionabil. Mai bine te abţii.
Cîntăreşti. De prea multe ori! Apoi, con-
textul e foarte încărcat – politic, social. Lu-
mea în care trăim a luat-o razna. Războa-
ie, catastrofe, manipulări de toate felurile,
post-adevăr etc. Eşti liber şi... neputincios.
(Dar eşti liber? Cît de...?) Literatura pare,
în condiţiile astea, o frivolitate: dramele
din cărţi... dramoletele... ficţiunile....
poeziile... teoriile... festivalurile, sărbăto-
rile cărţii etc. Se adaugă şi cele din lumea
literară: industria culturală locală (sau glo-
bală), fenomenele de autocolonizare, do-
minanţa pe mai departe a culturilor mari,
în ciuda teoriilor despre „world literature“,
segregarea generaţionistă (la noi!), felul în
care mi se par diminuate, prin discursuri
lemnoase, unele teme actuale, cîteodată
înşfăcate de cîte-un grup, pur şi simplu
„ocupate“. Altfel..., „Lumea-i cum este...
şi ca dînsa sîntem noi“, vorba poetului.
Dar, oricum ar fi ea, „Cauţi urma frumu-
seţii/ Şi îndemnurile vieţii“.
2. A M ATÎT DE MULTE „subiecte“, „predica-
te“! Şi cărţi în construcţie. Unele cer timp.
Se hrănesc cu timp. De-aia scriu la ele, în-
cet, cu anii. Foamea de subiecte şi predicate
se vede cel mai bine la mine în eseuri (am
tot scris din tinereţe pîn-acum, s-au adunat
sute de pagini). De-aş avea răbdarea să le
strîng odată în volume!
3. CRITICA LITERARĂ e creaţie! Literatură
de idei (şi sentimente!). Ba chiar o formă
indirectă de literatură autobiografică (exis-
tă şi autobiografii intelectuale!). În loc de
personaje din realitate – personaje concep-
tuale, autori reali deveniţi personaje şi...
naratorul (creditabil sau nu!), vocea aceea
„din off “. Dar despre critica literară ca li-
teratură am o secvenţă undeva în Autorul,
un personaj (teza mea de doctorat din 2002,
publicată în 2015).
Nu laude aşteaptă una ca mine de la
un critic – de ele are parte azi aproape
oricine, toată lumea, sînt destui lăudători,
mai mult sau mai puţin experţi literari. E
preţioasă înţelegerea acelora care urmă-
resc ce faci în literatură de la început pînă
azi, pentru că totul se leagă! Atenţia lor la
ceea ce constituie „proiectul“ tău literar,
exigenţa lor, aşteptările lor îţi sînt sprijin
pe mai departe. Sprijin îţi sînt şi semnele
de empatie venite de la varii cititori care,
deşi nu scriu despre cărţi, te urmăresc, îţi
caută cărţile şi îţi transmit uneori reacţiile
lor.
Nu contează, pînă la urmă, dacă ţi se
face o nedreptate. Sigur, te poate mîhni
obtuzitatea vreunuia (mai degrabă dintre
cei care-şi dau cu părerea în trecere, aşa,
ca să se afle-n treabă, fără să te fi citit, de
fapt, cu adevărat), dar şi ăştia îţi pot fi de
ajutor. Fac parte din naraţiune. Devin, la
rîndul lor, personajele tale, invizibile, îi
ţeşi acolo, în lucrătura ta. Profiţi de ei! În
rest, nedreptatea spune cu adevărat ceva
doar despre cel care o face. Cel mai trist
e cînd criteriile sînt extraestetice. Se vede
cu ochiul liber! E OK nedreptatea, mereu
aceeaşi concluzie (după ce trece mîhnirea).
Întăreşte imunitatea! E, adesea (cel puţin
în cazul meu), motor! Ca şi versantul celă-
lalt, vulnerabilitatea.
Ioan-Aurel Pop
1. M Ă BUCUR că începeþi
cu Mario Vargas Llosa,
pe care, nu chiar demult,
l-am cunoscut personal
la Cluj, i-am admirat
naturaleþea dialogului ºi
mi-am exprimat un gând
despre intriga inegalabilă
ºi cadrul acþiunii din Ci-
ne l-a ucis pe Palomino Molero.
Revenind la întrebare, trebuie să spun
că am aºezat în scris, în general, chestiuni
de istorie. Literatura propriu zisă m-a
atras constant, dar nu am avut talentul
necesar de a opera cu imagini artistice,
de a recrea lumea după imaginaþie. Am
făcut tangenþial critică istorico-literară,
traduceri de poezii din franceză, engleză,
italiană. Vag, însă. M-am simþit în largul
meu încercând să reconstitui lumea ºi lu-
mile „aºa cum au fost“ ºi, eventual, ulte-
rior, să mă joc cu zborul gândului. Totul
a fost o iluzie, fiindcă lumile trecute nu
se mai întorc, încât unele reconstituiri ale
lor par ele însele rodul imaginaþiei. Dar
nu trebuie să fie astfel, deoarece rolul
istoricului este acela de a reface fresca,
fără emoþii, fără fantezii ºi fără idei
preconcepute. Numai că fără emoþii ºi
fantezii, omul nu mai este om, ci maºină-
rie. Când mă apuc de scris, mă simt liber,
doar că libertatea asta este relativă, nu
mă mulþumeºte. Am libertatea de a scrie
ceea ce îmi spun izvoarele, iar ele sunt
elaborate în limbi vechi, greu inteligibile,
cu prescurtări ascunse, cu subînþelesuri,
fără continuitate. Sursele s-au păstrat
cu lipsuri, încât dezleg mereu ºarade ºi
am impresia că toate astea îmi limitează
libertatea. Altminteri, din fericire, nu
există acum instanþă omenească făcută să
mă încurce, să mă cenzureze. Este drept
că nici nu mai urmăresc să public neapă-
rat tot ce scriu. Vita brevis, dar eternitatea
este după colþ, chiar dacă noi, oamenii,
dăm prea repede colþul. Pentru cineva
care vrea să se afirme acum, poate că este
mai greu cu asumarea libertăþii.
2. „C ONSTRUCÞIA“ MEA literară este sui
generis ºi poate fi numită aºa doar dacă
viaþa bate ficþiunea. Subiectele din trecut
au, însă, gradul lor de periculozitate, din
mai multe motive. În acest moment, în-
tr-o lume încărcată de emoþii, nu mai poþi
scrie uºor despre Rusia kieveană, de pe


Ancheta Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 13


la anii 900-1000, ºi nici despre Imperiul
khazar, de la nordul Mării Negre, de pe
la anii 600-700, cu toată componenta sa
predominat turcică. Nu există chiar „falii
periculoase“, dar există teme istorice la
modă ºi altele lipsite de interes. Lipsa de
interes poate să fie a editorilor, a publi-
cului ori a politicului. Editorii orientează
gustul publicului până la un punct, dar
această „orientare“ nu este absolută. De la
un timp, se răzbună cititorii, care nu se la-
să mereu conduºi. Pentru mine, nimic din
ceea ce este trecut (medieval) nu-mi este
străin – ca să parafrazez un vechi proverb,
o maximă latină – doar că nu-mi este totul
accesibil.
3. Criticii sunt barometrul nostru. Fără ei
am putea avea impresia că tot ceea ce scriem
este perfect. Dar critica literară, ca ºi critica
istorică, are – pe fondul libertăþii (aproape)
absolute – regulile sale. Prima reacþie a
mea la o critică este una de respingere ºi de
amărăciune în acelaºi timp. A doua reacþie
este de cumpănire: stau strâmb ca să judec
drept ºi întorc criticile pe toate părþile. Nu
cumva criticul are dreptate, măcar în parte?
Dacă are dreptate, refac naraþiunea mea ºi
recunosc eroarea. Dacă nu are dreptate (ºi
mă verific mereu în acest sens, adică nu mă
iau numai după judecata mea), mă gândesc
la deºertăciunea lumii ºi las lumea în pace.
Nu am făcut asta mereu, dar, de la un timp,
nu mă mai cert de pomană, fiindcă nu mai
am mult timp înainte ca să mă împac. Nici
cu criticii mei ºi, mai ales, nici cu mine
însumi.
Ruxandra Cesereanu
R ECITESC DIN JURNALUL
ºi corespondenþa lui
Mihail Bulgakov, pro-
zatorul meu favorit din
motive nu doar literare,
ci ºi etice. Un scriitor
care, dacă ar fi trăit as-
tăzi, sunt convinsă că ar
fi protestat împotriva lui
Putin ºi a invaziei Ucrainei.
Pe vremea când era persecutat de Stalin,
prin 1931, Bulgakov scria astfel:
„În spaţiul necuprins al literelor ruseşti din
URSS sunt unicul lup singuratic. Am fost
sfătuit să-mi vopsesc blana. Stupid sfat.
Vopsit sau tuns, lupul nu poate aduce a
pudel.
De fapt, am şi fost tratat ca un lup. Şi ani
de-a rândul m-au gonit, după toate regulile
hăituielii literare, într-un spaţiu îngrădit.
(...)
Nu există scriitor care să amuţească. Da-
că a amuţit, înseamnă că n-a fost scriitor
adevărat.
Iar dacă un scriitor adevărat a tăcut, el va
pieri“.
Cuvintele lui Bulgakov sunt valabile ºi
astăzi, aºa simt, aºa cred.
14 • APOSTROF
Vasile Igna
1. DA, ÎMI ASUM acest
risc. Dar riscul nu e
inevitabil, iar eu nu-l
aseamăn niciodată cu cel
care te pândeºte atunci
când te arunci în apă
adâncă ºi nu ºtii să înoþi,
ori când te urci la vola-
nul unei maºini fără să
ºtii să conduci. În amândouă aceste cazuri,
ºi în multe altele de acest fel, riscul e să-þi
pierzi viaþa sau să rămâi schilod pentru
restul zilelor. Scrisul însă nu e pândit, ab
initio, de un risc mortal. ªi nici indiferenþa
ori dezinteresul faþă de receptarea critică
ori publică a propriului scris nu sunt altceva
decât o iluzie, dacă nu un simplu act de bra-
vadă ce maschează o minciună sfruntată.
Cert este că nu-þi pierzi viaþa, ºi nici măcar
schilod nu rămâi, dacă tu crezi că ai scris o
carte bună ºi, în loc să fii lăudat ori băgat
în seamă, eºti ignorat, contestat sau rău
înþeles. Depresiile nu se iau în considerare,
cazurile de ameninþare cu moartea lipsesc,
din fericire, la noi, iar cele cu adevărat de
luat în seamă sunt pe cât de rare, pe atât
de revoltător-tragice. De aceea, în ce mă
priveºte, mă mulþumesc să fiu un pic trist,
să mai adaug în coº o biluþă neagră ºi să
mă bucur că sunt lăsat în pace, neinvidiat,
bârfit cu măsură sau înjurat doar în gând.
Sigur, fiecare dintre acestea sunt motive ºi
prilejuri de inconfort sau frustrare, dar nu
se moare din ele. În plus, eu mă străduiesc
să-mi treacă repede ºi să o iau de le capăt.
Aºadar, e de ajuns să te consolezi cu
gândul că, dacă te simþi liber când te aºezi
la masa de scris, trebuie să fii pregătit să
suporþi toate consecinþele?
Răspunsul meu e categoric: da! Nu e
nevoie pentru asta nici de un tribunal ce-
resc, nici de unul terestru, ajung sfetnicii
ºi gardienii dinlăuntrul propriei conºtiinþe
ºi avocaþii pe care-i angajează, gratis ºi în
contumacie, eventualii tăi cititori. Doar
alegerea despre ce scrii, cum scrii ºi cui te
adresezi (nu tuturor, dar nici oricui!) e una
strict personală. Dacă faci altfel, e păcat ºi e
bine să nu dureze!
Despre rest, nu-mi fac mari probleme.
Cum postúrile provocatoare, libertinajul
sans-rivages ºi exibiþionismul nu fac parte
din bagajul meu genetic, iar „strategia“ mea
culturală consideră curajul un dat ontolo-
gic ºi nu o abilitate dobândită prin exersare
conjuncturală, m-am obiºnuit să fac din
„grija-de-sine“ o prelungire, firească dar
invizibilă, a omului concret care mai sunt,
ºi un corolar, fie ºi imperfect, al stimei de
sine pe care mi-o datorez.
2. Î N MULTE FELURI, dar niciodată la întâm-
plare. ªi nu, nu am niciun „seismograf“ la
purtător, întrucât plăcile tectonice, câte vor
fi fiind înăuntrul meu, sunt fără dată fixă
de expirare, iar eu ºtiu că voi trăi prea puþin
pentru a avea nenorocul să fiu ( chiar eu!)
cel care suportă consecinþele unor frisoane
cosmice intempestive ºi ineluctabile.
Există, întotdeauna, nu doar o umilinþă
orgolioasă, o „pedanterie“ temperat-îndrăz-
neaþă, un fel de impuls organic, cvasivisce-
ral al scrisului, ci ºi o strategie raþională a
organizării lui. Îndeosebi în cazul prozei,
dar, mutatis-mutandum, ºi în cazul poe-
ziei, incipit-ul nu consună decât rareori cu
fine-le. Cel mai adesea, pre-textele ori se în-
ghesuie-n cap ºi nu þin seama de vecinătăþi,
ori îºi modifică înfăþiºarea după capriciile
unei meteorologii strict personale, sau după
cum impun meandrele fluxului narativ. Iar
„faliile periculoase“ sunt, în ce mă priveºte,
mai întotdeauna înăuntrul meu, unde, cum
spuneam, se află atât plăcile tectonice, cât
ºi convulsiile care le deconspiră prezenþa ºi
părelnica adormire. Pentru cele dinafară,
ochiul ager ºi antenele în expansiune sunt
obligatorii, dar de ajutat nu te ajută nici
cele mai sofisticate gadget-uri. ªi, totuºi, nu
ne putem consola că o rudimentară „lopată
de þărână“ e de ajuns pentru a acoperi ºi pe
cutezători, ºi pe laºi.
3. DA, DESIGUR CĂ-L includ în acest joc
periculos ºi pe criticul literar. Am o bună
relaþie ºi un mare respect atât faþă de critica
literară ca instituþie, cât ºi pentru cei care o
profesează cu onestitate. Iar de reacþionat
la „răutăþile“ lor nu reacþionez nicicum.
Pentru o zi sau două sunt necăjit, dar îmi
revin destul de repede, fără să pot ºterge
definitiv urmele. Îmi spun doar că cel ce
a scris, ceea ce a scris, ori nu a înþeles (ºi
atunci e de vină el), ori că a înþeles, dar nu
i-a plăcut (ºi atunci de vină sunt eu). Există
întotdeauna un „vinovat“, dar niciodată
un pedepsit. Sunt convins că nicăieri nu e
mai mult spaþiu pentru convieþuire decât
acolo unde se înghesuie cohortele artiºti-
lor. În avangardă, pierduþi în mulþime sau
în ariergardă, scriitorii câºtigă, pierd sau
supravieþuiesc anonimi, visând cai verzi pe
pereþi.
Lucian Vasiliu
1. CINE NU ESTE liber,
nu-i nici vorbitor, nici
scriptor (sic!). E un „fel
de n-ar mai fi“ (Ioanid
Romanescu)!
Libertatea nu-i des-
trăbălare. Ci luciditate,
rigoare, profunzime.
Uneori, ludicitate, coloc-
vialitate, gratuitate.
Unii cititori/ lectori pot fi „iritaþi“ de
conformism, alþii de inconformism. Dese-
ori publicul de bibliotecă este mai liber
decât autorul, constrâns cumva, să respecte
anumite reguli ale jocului scriptorian.
Când scriu, mă raportez la Tatăl meu
interbelic, intelectual de þară. Dacă mă
citeºte, acolo, în Absolutul Absolutului?
Sau, între contemporani, dacă textul meu
e parcurs de Ana Blandiana, care, într-un
fel, m-a debutat, pe când eram licean? Dacă
„vienezul“ Emil Hurezeanu se opreºte asu-
pra paginii mele? Sau Maria ªleahtiþchi din
Chiºinăul Muzeului Literaturii Române?
Chiar ºi când strigam, candizi, în
Armată, în anii Totalitarismului, HAI
LIBERARE!, simþeam responsabilităþi
suplimentare faþă de regimul din cazar-
mă. Paginile, cărþile noastre conþineau, în
general, subtilităþi, metafore incendiare,
limbaj dublu, esopism. De unde ºi sin-
tagma REZISTENÞA (LIBERTATEA)
PRIN CULTURĂ, pe care o susþin când
regândesc sistemele totalitare. Mă refer la
condeiul/ pana autocontrolului, la papiru-
sul divin, la cerneala îndoielilor.
Mă aºez la masa de scris. Nu mă mai
simt liber! Devin scribul/ robul/ secretarul
lumilor necunoscute, al fântânii interioare
Ancheta
insondabile. Pe scurt: sunt altul, liber ºi
nonliber, între vanitate ºi umilinþă, între
bine ºi rău, între eu ºi Agora. Constat, la
masa de scris, că doar pisicile mele – secre-
tare fidele, sunt libere. Chiar dominatoare!
De aceea, cred, m-am visat de multe ori
simplu motan (cu ascendenþă la Bojdeuca
junimistului Ion Creangă din „mahalaua
celestă Þicău“ – sintagmă Mihai Ursachi).
2. CÂND MĂ SIMT predicat, parcă îmi vine
mai uºor să intru în armonie cu subiectul!
Prefabricatele m-au ocolit. Sau le-am evitat.
Prefer spontaneitatea, originalitatea (cât
este), incendiul creator. Altfel spus: dansul
monadelor seducătoare, conjugate, nu sub-
jugate!
3. R EPET, CA în multe ocazii: LA ÎNCE-
PUT A FOST CUVÂNTUL. Suntem
cuvântători, spre deosebire de broască, de
rechin sau ghindă porcească.
Odinioară, în spirit junimist-ludic,
m-am autointitulat (poreclit) ba seismuze-
ograf, ba seismonadolog. Familie de cuvinte
potrivite: seism, seismuzeograf, seismo-
nadolog. Jocul continuă!
Criticul literar este fratele meu. Fie că
s-a numit Daniel Dimitriu, Val Condura-
che, Laurenþiu Ulici, Eugen Simion sau
Radu G. Þeposu!
Chiar dacă nu ne-am fi înþeles/ înþelege
(foarte rar a fost cazul), cum să mă supăr
pe fratele meu de fraze ºi de seisme cul-
turale?
17 octombrie, Valea Lupului, Iaºi
Alexandru Jurcan
Autocenzura de catifea
DESPRE LIBERTATEA de
a scrie... Libertatea de
a-þi asuma sacra cocoaºă
a creaþiei, sine qua non.
Câteodată mă atinge o
euforie efemeră, care mă
îndeamnă să scriu liber
despre orice. Dar oare
toate fanteziile mele sunt
interesante? Atunci intervine autocenzura
domoală, de catifea ºi îmi aminteºte de
discriminare, woke, political correctness... Nu
mă simt total liber, însă subiectele mele –
care mă bântuie – nu se înscriu acelor sfere.
Totuºi, îmi amintesc că sunt profesor ºi că
unii elevi de-ai mei îmi citesc cărþile, deci
mă simt...ca în faþa clasei ºi nu dau drumul
la „folii periculoase“. Chiar dacă scrisul e
o minunată terapeutică, asta nu înseamnă
consemnarea/mascarea unor emoþii pur
personale. Depăºirea oricăror limite e peri-
culoasă, deºi unii autori au devenit geniali
tocmai printr-un curaj ostentativ.
Mulþumesc lui Dumnezeu că nu mă
gândesc când scriu la criticii literari. Mai
bine zis, îi simt ca prieteni de excepþie,
care se apleacă asupra scrisului meu. Dacă
orgoliul proverbial al celui ce scrie – al
meu, să zicem – e rănit oarecum, îmi zic
în faþa oglinzii că respectivul comentator
...n-a reuºit să deceleze conotativul bine
ambalat. Ce zicea Gide? Că „arta se naºte
din constrângere ºi moare din prea multă
libertate“. Aºa să fie? Dar Sabato ne sfătu-
ieºte : „nu scrie despre altceva decât despre
ceea ce te obsedează“. Să reflectăm!!!
Ancheta
Radu Găvan
1. A M SPUS MAI demult,
într-un interviu, că scrisul
este singurul loc în care
mă simt cu adevărat liber.
Mă simt aºa ºi în conti-
nuare ºi nu mi se pare
neapărat un risc, oricum
unii vor fi iritaþi, din di-
verse motive, ºi să scrii cu
cititorii în minte e curată sinucidere pentru
un autor. Cred că orice artist trebuie să fie în
continuare liber când creează ceva, orice fel
de limitare e groaznică. Eu am fost liber încă
de la început, ca Exorcizat, ºi, într-adevăr,
unii au fost iritaþi, dar e problema lor, nu a
mea. De fapt, nici nu e o problemă – nu-þi
place ceva, nu te apleca asupra acelui lucru.
Observ anumiþi oameni care au o pasiune
în a scrie recenzii ample în care spun mai
ales ce nu le-a plăcut la o carte. Mi se pare
ciudat să acorzi atâta atenþie unei cărþi pe
care ai detestat-o. Cine înþelege cu adevărat
procesul, nu se apucă să caute nod în papură
ºi să batjocorească un autor. De obicei fac
chestia asta cei care au încercat ºi nu le-a ieºit.
Sunt oameni chinuiþi, care cerºesc atenþie. E
trist. Pentru unii e simplu să arunce cu pietre.
Să construieºti e mai greu, doar că asta e o
satisfacþie reală, ceva care rămâne.
2. Scriu doar dacă e vorba de ceva care chiar e
important pentru mine. Nu mă grăbesc, dacă
nu e o poveste, o lume în care chiar să-mi
doresc să fiu, atunci mai bine nu scriu. Îmi
plac provocările, îmi doresc constant să creez
ceva care să mă facă să ajung în locuri necu-
noscute, interesante, mi se pare o pierdere de
vreme să navighez în ape familiare. De fapt,
ăsta e riscul real – să rămâi unde e călduþ, nu
te supără nimeni, nu superi pe nimeni, stai
acolo la căldurică ºi aºtepþi să mori. E ºi ăsta
un fel de a fi, doar că nu-i felul meu de a fi. Eu
nu simt că am limite, nu în scris.
3. Dacă acele critici provin din niºte nemulþu-
miri autentice, nu la ordin sau din dorinþa de
a plăti vreo poliþă, ori pur ºi simplu pentru
că mutra autorului îi e antipatică recenzen-
tului, orice fel de reacþie este binevenită.
Altfel, dacă intuiesc reavoinþă sau dorinþa de
a atrage atenþia, acea reacþie nu există pentru
mine, aºa cum, în multe cazuri, nici cel care a
avut-o nu mai există pentru mine. De obicei,
nu răspund când mă simt nedreptăþit, însă
nici nu am de ce să stau la masă cu cineva
dacă nu îmi face plăcere. Þin minte un tip,
nu era critic literar, un cititor obiºnuit, care
spunea că îl enervase ce spusesem într-un
interviu, dar că citise apoi niºte povestiri ºi îi
plăcuseră. Am apreciat chestia asta – omul a
avut tăria să treacă peste antipatia pentru un
autor ºi să-i judece textul ºi atât.
Kocsis Francisko
1. EU MĂ SIMT liber
în fiecare moment al
vieţii mele, aşa am fost
întotdeauna, pentru că
sunt liber în inimă, su-
flet, minte, fără cătuşe
sociale, fără îngrădiri
paramorale ori satra-
peşti. Aşa am învăţat de
la bunicul meu matern (păcat că a plecat
prea devreme, avea atât de multe poveşti
de zis), care ne spunea – cu o blândeţe
pe care i-o admiram şi atunci, cu atât
mai mult acum – când ne plângeam de
bădărăniile vreunui copil mai mare decât
noi, că nimeni nu te poate îngenunchea în
sufletul tău, acolo îngenunchezi singur,
şi nu trebuie s-o faci decât o dată, după
aceea nu te vei mai putea ridica niciodată,
amintirea primei îngenunchieri nu te mai
lasă să-ţi îndrepţi pe deplin şira spinării.
Nu spun că l-am înţeles întru totul chiar
atunci, eram prea necopt pentru asemenea
profunzimi, dar am înţeles esenţialul, că
nu trebuie să te dai bătut în faţa nimănui,
că nimeni de stirpe omenească nu are
dreptul şi nici puterea de a se face stăpân
peste lumea ta interioară, peste universul
tău lăuntric, acolo eşti singur stăpân şi
gazdă de Dumnezeu şi de prieteni. Nu
mi-am pus niciodată problema libertăţii
ca om, am fost însă sfâşiat de îndoieli ca
scriitor (într-o vreme am şi renunţat la
acest statut), dar despre aceste tribulaţii
voi vorbi în alt loc, ele au nevoie de mai
mult spaţiu şi o descriere de amănunte
sociale, etice şi personale în lipsa cărora
un gest atât de radical n-ar putea fi înţeles
decât superficial, deşi a fost un act dispe-
rat care a produs o sumă de consecinţe.
Llosa o fi având dreptate, n-am stat
niciodată să mă gândesc la posibilii cititori
iritaţi de scrierile mele, când scriu, nu mă
gândesc la ei, aşadar nici nu ştiu ce i-ar pu-
tea irita şi de ce, deşi ştiu că realitatea firii
şi adevărul omenesc irită p(r)e mulţi, chiar
dacă nu recunosc asta deschis. Dar asta e
problema lor şi o pot evita uşor, orice carte
se poate închide, lectura încă nu-i obligato-
rie ca respectarea legilor (deşi nici chestia
asta nu-i adevărată fără rest, funcţionează
şi aici zicala cu căţeii şi dulăii). Cu riscul,
chestiunea e în consecinţă, dar nu-i simt
presiunea. Simt asta doar în scrierile de pu-
blicistică, dar nici atunci într-atât de mult,
încât să-mi impună vreo reţinere. Da, sunt
întru totul liber când scriu, aşa am fost de
când mă ştiu, sper să nu se întâmple nicio
catastrofă (de sănătate mintală, de bună
seamă) care să-mi răpească atributul cel
mai important al omului cu îndeletnicirea
noastră.
2. DE CÂND AM renunţat la gazetărie (de
peste un sfert de secol) şi nu mai abordez
teme de interes public ori de politici jenan-
te, sunt „ales“ de subiecte ca un favorit ca-
re se bucură de condiţia sa, fără să despice
firul în patru ca să afle nimicuri şi presu-
puneri. Am un fel de „sonar“ interior, un
simţ pentru temele care mi se potrivesc, pe
care le pot duce la bun capăt cu ceea ce am
dobândit drept zestre de la natură şi am
desăvârşit prin voinţă, studiu şi antrena-
ment de răbdare. Dar simţul acesta al meu
nu m-a avertizat niciodată – până în clipa
asta nu m-am gândit niciodată că ar putea
exista „falii periculoase“ – asupra unor
astfel de pericole. În construcţiile literare,
singurul pericol cu adevărat notabil e să
ratezi construcţia, proporţiile, structura
şi decoraţiile, să nu poţi ţine în echilibru
întregul şi să produci, în loc de un edificiu
care să smulgă admiraţie, o grămadă de
moloz numai bun de dus la groapa de gu-
noi. De lucrul acesta mă tem cu adevărat,
mult mai mult decât de „cuţitele lungi“ ale
cititorilor iritaţi ori scandalizaţi de ceea ce
am scris. Aici aş mai adăuga, cu jumătate
de gură, pentru că nu vreau să fiu prea

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 15
 derutate, fără a le mai arde de planuri,
vocal şi să fiu suspectat de orgoliu rănit,
că prefer să supăr şi să stârnesc invidii, de
o sută de ori mai mult decât să las lumea
indiferentă, nepăsătoare la ce am scris, la
cum am scris şi la cum am înţeles lucrurile
despre care am scris.
3. E scriitor şi criticul literar, nu de fic-
ţiuni, ci de concreteţi sesizate la scrierile
celorlalţi, e un autor cu alte instrumente
şi altă finalitate a demersului său, cu efec-
te mult mai rapid sesizate în scriitorime şi
în literatură. Şi bineînţeles că are dreptul
la aceeaşi libertate necenzurată, cine şi cu
ce justificări ar putea să-i ciuntească acest
drept? La criticul literar, mai mult decât
la scriitorul de ficţiune ori de non-ficţiu-
ne, de importanţă covârşitoare e gustul,
unul educat, apoi buna credinţă şi capa-
citatea de a-şi etala argumentele şi opţiu-
nile în mod credibil. În critică, arbitrarul
e exclus, deşi afirmaţia aceasta ar putea
stârni dezacordul unora. Pentru a evita
orice confuzii: când spun asta, mă gân-
desc numai la criticii cu vocaţie, încă prea
puţini pentru o literatură ca a noastră. Ei
bine, condiţiile fiind stabilite, trebuie să
spun că încă n-am dat cu fruntea de pra-
gul de sus, ca reacţia să fie determinată
de impact, însă sunt pregătit încă din
tinereţe şi pentru situaţia cea mai ingrată
pentru scriitor, astfel că reacţia mea n-ar
fi nicidecum violentă nici la cea mai aspră
critică. Dacă aş avea de făcut reproşuri,
n-ar fi decât faţă de mine însumi, pentru
că n-am reuşit să mă ridic la nivelul care
smulge recunoaştere, apreciere ori şi mai
mult.
Leo Butnaru
Cu... show ºi oþet
1. SCRIITORUL TREBU-
IE să-ºi caute modul
(aproape) ideal de liber-
tate: când depinde doar
numai de independenþă.
ªi să se gândească la
cititorul, care ar înþe-
lege ºi el atare formă
de existenþă în creaþie,
prin creaþie. Însă remarcase cineva că, pe
la noi, cititorul mediu se află încă la sta-
diul inculturii comuniste aºternute peste
opacitatea poporului. Dar poate că, după
ceva ani trecuþi, poate că ar fi necesară o
precizare: acel cititor a ieºit din incultura
comunistă pentru a trece în incultura fa-
cebookistă. Destul de multă lume nu e în
stare să priceapă inteligenþa, sensibilitatea
esenþializate în artă. E o lume în care pre-
domină complezenþa ieftină ºi gratularea
kitschului.
Apoi, aforistica lumii e pigmentată cu
note de umor, jucăuºe, cu sclipiciul para-
doxului ºi al ingeniozităþii liberale, astfel că
cititorii de mai dincoace deja nu mai au nici
plăcerea, nici răbdarea să mai citească La
Rochefoucault, Montaigne... Sunt cam...
vorbăreþi, greoi. Ceea ce însă nu înseam-
nă că lumea s-ar... dezice de ei. Rămân în
front.
Nu doar intelectul artificial, digitali-
zarea, teama de trecere în depozit pentru
totdeauna a cărþii fac ca literatura, estetica
să se afle ca ºi cum la răspântii, oarecum
16 • APOSTROF
întrebe pe astfel de „creatori“ de… rău, de
strategii reînnoitoare sau retro-declanºate. „artă“ răutăcioasă: la ce bun?
Cuvintele de ordine ar fi vieþuire, Sunt timpuri în care nu s-au îndreptă-
supravieþuire, posibilă perpetuare. Abia þit speranþele că, odată ieºiþi la libertate,
după astea, poate, avansare, diversificare, am putea fi altfel, mai buni, în toate. Dar
revigorare. Însemnele culturii autentice se dovedeºte că nu vrem sau nu suntem
sunt tot mai estompate, vocea valorilor e în stare să fim aplecaþi spre scrutări ºi
tot mai neclară, bruiată, deconectată de la dezbateri literare de adâncime, când s-ar
prezent. Nu se ºtie dacă va fi reconectată în spune adevărul franc despre invazia nimi-
viitor. Primitivismul ia forme diverse, va- cului.
loarea, meritul, nobleþea fiind făcute cu...
show ºi oþet. 
Însă, în pofida acestei stări de lucruri,
scriitorul trebuie să se simtă liber la masa
de scris. Ceea ce tind să fac ºi eu.
2. E MAI CURÂND o întrebare pentru
prozatori, dramaturgi. Pentru că în cazul
poeþilor nu ei aleg „subiectele“, ci, de cele
mai multe ori, „subiectele“ aleg, surprin-
zător ºi… neºtiut cum, autorii. Poemele
vin instant, ca un dar din spirit, din har.
Ele se plăsmuiesc în tainicul convertizor
al subliminalului. Pe când proza þine, în
mare, de luciditate, construcþie, arhitec-
tură.
Iar în timpuri ºi situaþii fireºti, să le zic
normale, libertatea de creaþie, deci ºi de ale-
gere, e obligatoriu în tandem cu voinþa, prin
ele omul de creaþie urmând o constituþie a
disciplinei. Disciplina dorită, asumată ar fi
în interacþiune cu reflexele noastre ce sunt,
parcă, niºte matriþe ale pragmatismului...
instinctiv, þinut în acþiune de necesităþile
(sub)conºtientizate ce nu se mai pun în
discuþie de tine însuþi cu tine însuþi. De ele
are grijă pilotul tău automat, care eºti chiar
tu, cel „resemnat“ în imperativul gesturilor
de rutină, cotidiene. Spiritul uman e per-
manent într-o posibilă stare de acþiune, de
selecþie, de triere, de demersuri creatoare
ºi depinde de imboldurile volitiv-organiza-
torice pe care le poate declanºa un ins sau
altul, mai totdeauna cu contribuþia voinþei
mobilizatoare.
La modul ideal, ar fi conlucrarea
voinþei ºi a talentului ce pare a fi autoe-
ducativ, autoformativ, instruindu-se ºi
modelându-se pe sine. Probabil, avea
oarece dreptate ºi Einstein care susþinea
că talentul e ºi o problemă a caracterului.
Iar voinþa e un component important al
caracterului. Voinþa e unul din sinonimele
libertăþii ce stimulează ºi declanºează scri-
sul ca act practic conºtientizat ºi asumat,
apoi promovat în propria ta fire, din pro-
pria ta fire.
3. ASTĂZI, CRITICUL ar fi foarte necesar.
Când se jinduieºte sau doar se vorbeºte de
independenþa scriitorului. Nu numai în
context social mereu turbulent ºi, implicit
(mai discret sau mai pe faþă), ostil omului
de creaþie. Ci, poate că întâi de toate, în
contextul confraþilor de... natură (artă,
predestinaþie), în care, chiar dacă s-ar părea
că există suficient spaþiu pentru fiecare în
parte, totdeauna nu ºtiu cum iese că mai
oricine se simte... strâmtorat, nedreptăþit,
• Desen de Horaţiu Mălăele
privat de ceva etc. Scopul însă rămâne ace-
laºi: independenþa, libertatea (de creaþie,
afirmare ºi manevră, nu?).
Dar parcă nu este dureros să conºtien-
tizăm că, nu doar în cazul unei mari părþi
dintre junii sau mai puþin junii teribiliºti,
ci ºi în cel al unei minorităþi a… maturilor,
temele principale în tentativele lor de a crea
artă (poezie, proză, pictură etc.) sunt legate
de patologie, de pluralul acesteia – patolo-
gii? ªi parcă tot mai puþini sunt criticii,
severi, dar drepþi, care să se întrebe, să-i
Ancheta
 CERNĂUŢI / BUCOVINA

Trei romane
ºi motivul „ºtergarelor albe“
Andrei Corbea

M ĂRTURISESC AICI ºi acum că abia ºtirea despre succesul german

al unui roman recent apărut sub titlul Tango in Czernowitz
mi-a atras atenþia asupra originalului românesc al acestuia, pe ca-
re Morio Verlag, o editură relativ nouă din Heidelberg („fiică“
a vechii edituri „redegiste“ Mitteldeutscher Verlag din Halle), l-a
publicat în traducerea unei bune cunoscătoare a limbii ºi literaturii
române, Anke Pfeifer. El datează deja din 2011; autorul, politolo-
gul ºi diplomatul moldovean Oleg Serebrian, l-a încredinþat atunci
editurii Cartier din Chiºinău, care l-a tipărit (cu un ecou de presă
moderat) ca prim volum, întitulat Cântecul mării, al unei trilogii
romaneºti continuate cu Woldemar (2018) ºi Pe contrasens (2021).
Denumirea aleasă pentru versiunea germană nu putea să nu-mi
aducă aminte de un alt titlu, Bessy tanzt in Czernowitz, al unui
roman apărut la Berlin în 1936 – o carte cu un destin ciudat, dacă
ar fi să luăm în consideraþie ºi numai quasi-absenþa ei din fondurile
bibliotecilor din Germania, neobiºnuită în raport cu grija acestora
pentru conservarea patrimoniului literar din toate epocile; ipoteza
„epurării“ ei ulterioare apariþiei nu este deloc improbabilă, căci,
citită astăzi, ea conþine destule ambiguităþi neconforme cu dis-
cursul oficial hitlerist, ceea ce suscită de altfel ºi interogaþii lega-
te de destinul autorului, astăzi complet uitat, Otto Schwerin. Ca
ºi toate celelalte opuri semnate de acesta după 1920, romanul în
cauză dezvoltă (nu foarte dibaci) o intrigă poliþistă, cu un final
copiat după istoria spionului austriac Alfred Redl, ºi unde decorul
„cernăuþean“, a cărui topografie Schwerin pare s-o fi calchiat doar
după ghiduri turistice, are a sugera, prin indiciul suplimentar al
„graniþei“ invitînd la contrabandă ºi spionaj, „dezordinea“ pluralis-
mului instaurat în Europa de est prin pacea de la Versailles, atît de
detestat în Germania „ordinii“ monolitice de după 1933.
Am încercat să descos cu o altă ocazie hăþiºul de „semnale“, des-
tul de contradictorii, pe care le trimite textul lui Schwerin către un
public deja disciplinat de cenzura propagandei lui Goebbels; modest
ca literatură propriu-zisă, el are în această din urmă sferă doar meri- • ªtergar bucovinean
tul de a fi inspirat scena-cheie, cea a tramvaiului ucigaº, din romanul
„cernăuþean“ prin excelenþă: Ein Hermelin in Tschernopol de Gregor însemnat o literatură „germano-evreiască“, atît de optimist ilustrată
von Rezzori. Publicat în 1958 ºi chiar aureolat de Premiul Fontane, de proza unui Karl Emil Franzos, dar ºi emblemă a eºecului defi-
acesta a fost perceput atunci mai mult ca măiastră proiecþie multico- nitiv, după numai un alt secol, al iluziei, de sorginte iluministă, a
loră a unui Orient vital ºi pasional, plasat prin deriziune agresivă în unei „simbioze culturale“ germano-evreieºti. Au contat, conform
eternă contradicþie cu lumea „formelor“ civilităþii occidentale, pe care aceluiaºi Menninghaus, trei „mesaje“: unul venind dinspre memoria
o sfidează sufocînd-o, decît în relaþie directă cu un „loc“ determinat unui plurilingvism tolerant ºi fecund, celălalt întruchipat de utopia
în spaþiul european, „loc“ uitat (în spatele Cortinei de Fier) ºi astfel poetică a vieþii în ºi prin cultură/literatură (vezi simetria celaniană
„ieºit din istorie“, cum constata cernăuþeanul Paul Celan într-un „Menschen und Bücher“), cărora li s-ar mai fi alăturat însă, implicit,
discurs þinut în acelaºi an 1958 (de altfel, Celan a detestat sincer ºi un al treilea, cu deosebire prizat în mediile în care toposul s-a
romanul lui Rezzori, în care a crezut a detecta, cu sensibilitatea sa bucurat de o recepþie privilegiată: observaþia că factorul mediator în
exacerbată de experienþe nefericite, reziduurile deloc nevinovate ale balansul cultural cernăuþean/bucovinean dintre Orient ºi Occident
unor cliºee antisemite). Poate ºi de aceea, un alt roman „cernăuþean“, ar fi fost limba ºi cultura germană. Desigur că în concurenþa cîtuºi
„...der vor dem Löwen flieht...“, al lui Jakob Klein-Haparash – despre de puþin inocentă a „istoriilor“ paralele despre lumea bucovineană/
care va mai fi aici vorba –, care s-a bucurat de oarecare atenþie la cernăuþeană, deºirată la propriu ºi la figurat după cel de-al Doilea
apariþia sa în 1961 (totuºi la o editură de prestigiu, S. Fischer din Război Mondial, toposul germanofoniei „creatoare“, mai ales în
Frankfurt, unde ºi Celan publica pe-atunci), a fost repede ºi fără variantele sale instrumentalizate, a fost multă vreme ºi mai este
consecinþe majore în timp dat uitării. (parþial) încă ºi astăzi, în virtutea altor repere dominante, ignorat
Coagularea ºi emergenþa unui veritabil topos literar al „Cernăuþi“- de „naratori“ români sau ucrainieni.
ului ºi „Bucovinei“ s-ar fi petrecut însă, crede Winfried Menninghaus, De la acest din urmă „instantaneu“ am pornit în lectura tra-
decenii mai tîrziu, în legătură directă cu canonizarea operei lui ducerii germane din Cântecul mării, întrebîndu-mă dacă ºi în ce
Paul Celan ºi cu popularitatea dobîndită de lirica Rosei Ausländer, măsură un public german mai mult sau mai puþin familiarizat cu
care ar fi stimulat reflecþia asupra conjuncturii istorico-culturale în evantaiul semnificant al „locului“ numit „Czernowitz/Bukowina“
care ei ºi alþii s-au format ca intelectuali ºi poeþi de limbă germană. l-ar putea suprapune peste cel conturat de romanul lui Oleg Serebri-
„Locul“ simbolic „Cernăuþi/Bucovina“ ar fi fost astfel tot mai mult an. Războiul ce bîntuie în Ucraina, ºi care a măcinat ºi nenumărate
asociat în imaginarul colectiv cu ceea ce, după secolul al XIX-lea, a 

DOSAR Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 17

 pendada oraºului din care ºi soþii Skawronski, vrînd nevrînd, făceau
vieþi de bucovineni, a jucat fără îndoială un rol în „descoperirea“ ºi
promovarea acestuia în Germania. În peisajul editorial românesc
aveam să aflu însă că un trend „cernăuþean“ (fără legătură directă
cu trilogia apărută la Chiºinău) a precedat momentul nefast din
februarie 2022: în transpunerea din engleză a Iuliei Gorzo, Po-
lirom a publicat în 2021 romanul autorului australian Rick Held
Lecþii nocturne în Micul Ierusalim, iar în acelaºi an, în traducere din
limba ucraineană (semnată de Aliona Bivolaru), s-a tipărit de către
editura Darclée de la Bucureºti romanul cernăuþeanului Maxim
Dupeºko Povestea care valorează cît o întreagă livadă cu meri. După
ce le-am parcurs cu luare aminte, am revenit, pentru a completa
tabloul, ºi asupra romanului lui Oleg Serebrian în versiunea sa
originală.
***
N U ÎNCAPE NICI O îndoială că, din punct de ve-
dere literar, Cântecul mării este cel mai so-
lid în comparaþie cu celelalte două. Construcþia
povestirii impune prin complexitate: de la
alternanþa „spaþiilor“ în care se petrece o acþiune
urmărită pe mai multe planuri pînă la varietatea
personajelor, toate atent ºi sugestiv conturate,
de la proba remarcabil trecută a verosimilităþii
ficþionale pînă la doza de suspans care alimen-
tează constant interesul ºi chiar curiozitatea pu-
blicului, toate constituie calităþi ce atestă autorului o vocaþie ve-
ritabilă ºi respectabilă, ce nu se lasă rătăcită de tentaþia inovaþiilor
discursive. În definitiv, atîta vreme cît fluidul lecturii va fi con-
stant întreþinut de o încrengătură de imagini ºi momente firesc
întreþesute, de un echilibru stabil dintre excursurile introspective
ale eroilor ºi dinamica episoadelor acþiunii, naraþiunea auctorială
tradiþională, în care autorul ºtie tot ce se întîmplă, s-a întîmplat
ºi se va întîmpla, inclusiv în mintea tuturor figurilor, centrale sau
nu, ce se agită pe „scena“ epică, nu deranjează, ba chiar favorizea-
ză empatia, acea „vrajă“ ce a implicat, prin artificiul autenticităþii
iscusit „jucate“, sensibilitatea cititorului de romane dintotdeauna.
În centrul tramei se află cuplul Filip ºi Marta Skawronski; el, fiu
al unei familii de þărani bucovineni (tatăl huþul, pădurar cu stare,
mama româncă), ea, fiică a baronilor von Randa, germani stabiliþi
în Bucovina habsburgică, încuscriþi însă cu nobilimea autohtonă,
favorabilă reunirii provinciei cu România. Ambele familii vor privi
cu rezervă dragostea celor doi ºi vor dezaproba mezalianþa, în urma
căreia Marta se va înstrăina de părinþii ºi fraþii strămutaþi în Germa-
nia în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (unul, Alexander,
angajat în laboratoarele de rachete de la Peenemünde, celălalt ofiþer
în Wehrmacht), preferînd să rămînă alături de soþul ei, doctor în te-
ologie ortodoxă ºi protoiereu într-o parohie din Cernăuþi, în oraºul
ocupat vremelnic de sovietici între 1940-1941 ºi apoi recucerit de
trupele române ºi germane. In iarna anilor 1943-1944, momentul
în care începe derularea acþiunii propriu-zise, se întrezăreau însă
deja semnele unei noi alternanþe a „stăpînirii“; ofensiva sovietică se
apropia ameninþător, drept care febra refugiului cuprinsese proti-
• Universitatea Francisco-Josefină din Cernãuþi.
18 • APOSTROF DOSAR
parte. Deºi conºtient de pericol ºi putînd conta pe suportul unui
frate aflat în Elveþia (celălalt fiind înrolat în armata sovietică), pro-
toiereul a ezitat mult timp să ia o decizie; îl paraliza presentimentul
că, în afara coordonatelor lumii de „acasă“, Marta i-ar fi putut
„scăpa“ prin reapropierea de cea a părinþilor ei, care îl respinsese.
A cedat „valului“ în ultima clipă, dar drumul le-a fost întrerupt de
un bombardament sovietic, în urma căruia a fost rănit, iar Marta,
care ar fi putut încă să se evacueze, a rămas alături de el. Puþin
timp după instalarea administraþiei sovietice, va fi însă arestată, dată
fiind originea ei germană, ca potenþial „inamică“ ºi deportată într-o
colonie de muncă pe malul Mării Aral. Filip Skawronski, revenit la
Cernăuþi, nu va avea curajul („frica de frică“, spune el), s-o urmeze,
dar ºi-l asumă pe acela de a trăi – curaj mai mare, după dînsul, decît
cel necesar pentru a muri –, cedînd presiunii noilor cîrmuitori ºi
consimþind la compromisul cu aceºtia.
Eºecul căsniciei dintre Marta ºi Filip Skawronski pe fundalul în-
tregului hăþiº de peripeþii ºi pasiuni imaginate în romanul lui Oleg
Serebrian are a ilustra precum un veritabil studiu de caz intercon-
diþionarea destinelor individuale cu cele colective, corelaþia dintre
resorturile psihologice ale deciziilor fiecăruia ºi determinările lor
de ordin socio-istoric. În decupajul temporal al puþinelor săptămîni
care au precedat la începutul anului 1944 ocuparea Cernăuþiului de
către Armata Roºie, derularea precipitată a evenimentelor ce schim-
bă o lume cu alta îndeamnă, desigur, la reflecþia asupra relativităþii
orînduielilor omeneºti, asemănătoare în vana lor agitaþie cu valurile
schimbătoare ale mării eterne – obsedant invocată de acel „cântec
al mării“, tangoul argentinian ce o va însoþi pe Marta, de la visele
de tinereþe ºi cele ale neîmplinitului refugiu în Argentina, pe malul
Oceanului, pînă la cruda realitate a exilului de la Marea Aral. Filip,
care predica în biserică despre „puterea lui Dumnezeu“ ºi valoarea
eternă a Binelui, ajunge să se îngrozească de viclenia istoriei, care
face astfel încît „trădarea se poate transforma în eroism, iar răsplata
poate apărea drept crimă“ – o istorie care îºi anunþă prezenþa apăsă-
toare prin zgomotul ameninþător al trenurilor, instrumentalizate ca
transporturi spre surghiun (în Siberia ori Transnistria), insinuînd,
odată cu presentimentul primejdiei permanente, instabilitatea sorþii
oamenilor ºi a certitudinilor lor.
Dar romanul lui Oleg Serebrian trebuie citit ºi ca unul despre
un timp ºi un loc anume. Precum la Klein-Haparash, care a ales
drept limite ale acþiunii din „...der vor dem Löwen flieht“ datele de
28 noiembrie 1939 ºi 10 mai 1940, între care vieþile a zeci de
personaje vor fi răsturnate în Galiþia estică, ocupată de sovietici,
de o istorie „scăpată din frîu“, ce preface Binele în Rău ºi Răul în
Bine, în Cântecul mării schimbarea la faþă a Cernăuþiului familiei
Skawronski (exersată deja între 1940-1941) se produce la fel de
alert: de azi pe mîine, ºocul transformă oraºul într-„un deºert
populat cu stafii“. Doar că autorul se mulþumeºte să le contemple
de departe, prin lentila puþinelor personaje care o înconjuraseră
pe tînăra baroneasă von Randa înainte de mariajul cu plebeul
Skawronski. Trauma unei configuraþii citadine, constituite după
tipare central europene, în faþa invaziei egalitarismului brutal din
Răsărit este măsurată mai curînd enunþiativ, căci Wanda Wolczin-
ski sau Amanda Iosif, fiice ale boierimii locale, crescute în vile ºi
conace luxoase, străine de pulsul adevărat al urbanităþii cernăuþene,
îºi consumă în pragul exilului doar nostalgiile proprii, desuet-sen-
timentale ºi foarte puþin reprezentative pentru oraºul viu, plin
de contradicþii, pe care Rezzori l-a expus în toată intensitatea sa,
la marginea violenþei, în Ein Hermelin in Tschernopol. Poate doar
mulþimea tăcută a enoriaºilor bisericii protoiereului Filip, gata să-l
înconjoare ca un zid compact ºi ameninþător spre a-l apăra de cei
care veniseră să-l aresteze, lasă să se intuiască ceva din respiraþia
unei colectivităþi sesizînd primejdia disoluþiei ei irevocabile ºi care
nu s-ar fi dat în lături, poate, să-i opună rezistenþă.
Efortul autorului de a-ºi feri discursul de orice (vizibilă) con-
taminare ideologică îl dirijează către o concentrare preponderentă
asupra tribulaþiilor sentimentale ale figurilor de prim plan ale
romanului, lăsînd în seama cititorilor demontarea mecanismelor
prin care sînt inserate în „lumea vieþii“, ale cărei provocări preferă
să le ignore, mereu surprinse de fatalitatea sorþii. De aici ºi un
reducþionism deloc ferit de posibile interpretări nu mai puþin ideo-
logice: simpatia evidentă a romancierului pentru „înalta societate“
populînd petrecerile stereotipe din casele baronilor ºi cavalerilor
de la Cernăuþi, ºi pe care Fiodorel, proprietarul cafenelei de lîngă
Musikverein, declară că ºi-ar fi dorit s-o servească veºnic, cu tot cu
copii ºi nepoþi, banalizează miza dramei în desfăºurare ºi, para-
doxal, face să pară cu atît mai vie galeria de þărani ce se perindă
prin casa părinþilor lui Filip Skawronski în cantonul forestier de la
Crasna; este, de altfel, de mirare dezinvoltura cu care Oleg Sere-
brian mînuieºte în ficþiune numele unor persoane reale de notabili
bucovineni (uitînd, probabil, de procesul pierdut de Rezzori în
faþa familiei Koralevici, care îi reproºa tocmai asemenea practici în
Ein Hermelin in Tschernopol) – un Alexander von Randa, de pildă,
fiu de ofiþer austriac însurat în Bucovina cu o baroneasă Wildburg,
doctor al Universităþii din Cernăuþi ºi militant legionar pînă tîrziu,
cînd s-a pus în serviciul guvernului de la Viena al lui Horia Sima,
a făcut după război carieră ca istoric la Universitatea din Salzburg.
Pe lîngă dimensiunea conferită în roman derivei definitive a unei
elite tradiþionale îmbătrînite ca pătură socială în preajma celui de-
al Doilea Război Mondial, marile zguduiri ale þesutului urban cer-
năuþean de după 1940 apar ocazional, fără o inserþie de substanþă
în structura naraþiunii ºi în quasi-indiferenþa protagoniºtilor, care
iau doar notă că trăiau deja, odată cu „decimarea“ comunităþii
evreieºti ºi „expatrierea“ nemþilor, într-o „machetă lipsită de viaþă a
oraºului vesel ºi poliglot de odinioară“. Numai Marta Skawronski
încearcă, episodic, să intervină la primarul Traian Popovici pentru
salvarea de la deportare a fostei ei profesoare de pian, Perla Ru-
binski, ºi a familiei acesteia (în care se vorbea germana!); reuºeºte
doar parþial, însă pe aceasta o angajează ca bonă a fiicei ei abia
născute. Nu va ºti de altfel (ºi cititorii vor afla tîrziu) că părinþii
Perlei fuseseră comuniºti, iar unchiul, fost partizan, avea să revină
la Cernăuþi odată cu armata sovietică pe un post înalt în KGB.
Cliºeul, strecurat furiº, al „evreilor comuniºti“ (cei „capitaliºti“ nu
apar deloc) capătă nuanþe sumbre în asociere cu remarca Perlei
Rubinski evocînd „calvarul“ propriei familii: „nu se uită“ ºi „nu
se iartă“.
***
D ESPRE EVREI „capitaliºti“ din Cernăuþi este
vorba însă în romanul lui Rick Held Lecþii
nocturne în Micul Ierusalim, apărut în original
în 2020 la filiala australiană a grupului edito-
rial Hachette. Autorul, scenarist de film ºi te-
leviziune la Sidney, pretinde că l-ar fi inspirat
memoriile tatălui său, supravieþuitor al Holoca-
ustului, de loc din Cernăuþi ºi stabilit în Austra-
lia, ca ºi destinul vărului acestuia, devenit după
război un cunoscut dirijor. Mai rezultă dintr-o
notă însoþitoare a textului că „urzeala“ ficþională a avut nevo-
ie ºi de o documentare largă, care a inclus contacte cu martori
direcþi, dar ºi cu specialiºti în istoria evreilor din Bucovina ºi în
cea a comunităþilor rome, ba chiar de o călătorie în Europa, pînă
la Cernăuþi. Probabil că tot aºa procedează Rick Held ºi atunci
cînd concepe scenariile filmelor sau serialelor de televiziune pe ca-
re le propune; rezultatul tuturor acestor preliminarii reprezintă,
sub denumirea de „roman“, transpunerea epică a scriptului unui
atare scenariu, oricînd disponibil pentru o eventuală ºi viitoare
producþie cinematografică sau televizată.
Se înþelege, deci, că romanul nu excelează prin complicaþii
narative, acþiunea se construieºte mai mult sau mai puþin liniar,
iar reþeta tipică amestecînd teroarea istoriei, exotismul, scenele de
amor, răsturnările de situaþie, dozarea treptată a tensiunii pînă la
DOSAR
un punct culminant, presupunînd victime nevinovate, dar din ca-
re eroul principal scapă nevătămat, se va respecta cu sfinþenie. Ne-
clarităþi în biografiile personajelor, inclusiv incongruenþe de ordin
istoric, care pot merge pînă la adevărate goluri pe firul povestirii,
nu par a deveni o problemă; ele þin, în fond, tot de logica scenari-
ilor în serialele televizate, unde asemenea ,pete albe‘ alimentează
reveniri ºi continuări repetate. Nu este de mirare, în aceeaºi logică,
că romanul începe cu momentul iniþierii erotice a personajului
principal, foarte tînărul Berthold Linker, zis Tholdi, fiul fostului
proprietar evreu al unei þesătorii din Cernăuþiul anexat de sovie-
tici după 28 iunie 1940. Băiatul, foarte talentat la muzică, abia
trecuse de vîrsta confirmării (la 13 ani, după legea iudaică), dar
prietenul său mai mare Alex – aºa îl chema ºi pe tatăl autorului –
considera că venise pentru dînsul ºi clipa primei vizite la un bordel
(îngăduit, miraculos ºi neverosimil, de morala proletară sovietică).
Escapada debutează cu un episod de prost augur: în tramvaiul
care îi îndreaptă spre locul cu pricina, cei doi se trezesc agresaþi cu
injurii antisemite de niºte adolescenþi (scenă dificil de imaginat în
public, totuºi, sub ocupaþia sovietică). Ajunºi la bordel, Tholdi o
zăreºte pe Liuba, prostituata romă pe care ºi-o ,rezervase‘ Alex, ºi,
la prima vedere, se îndrăgosteºte de ea.
Abia de aici încolo se declanºează intriga romanului. Tholdi
o reîntîlneºte peste cîtva timp pe Liuba într-o piaþă ºi nu se poate
abþine să n-o urmărească. În jurul său, oraºul nu mai semăna cu
ceea ce fusese cu luni înainte: în Cernăuþiul recucerit de armatele
română ºi germană în iunie-iulie 1941 se dezlănþuise sîngeroa-
sa represiune antisemită, evreii fuseseră evacuaþi într-un ghetou
insalubru, de unde, îngrămădiþi în trenuri, urmau a fi cu toþii
deportaþi în Transnistria – Alex ºi tatăl său au fost pur ºi simplu
ridicaþi de pe stradă. Doar după ce primarul Traian Popovici a
obþinut permisiunea de a reþine în urbe douăzeci de mii de evrei
„utili“, Nathan Linker a putut, cu preþul ultimelor economii, să
revină cu ai săi, inclusiv mama ºi sora lui Alex, în apartamentul
devastat între timp de hoþi. Tholdi, care a înþeles că obligaþia
întreþinerii tuturor cade de-acum încolo pe proprii umeri, a reuºit
să se angajeze muncitor la fabrica ce aparþinuse tatălui său, adju-
decată de fostul inginer ºef care o condusese ºi sub sovietici (ºi
îl salvase pe Nathan de Siberia, unde, precum alþi „capitaliºti“,
ar fi putut ajunge). Cu acest Radu (român după prenume, căci
numele rămîne nedezvăluit) o surprinde Tholdi pe Liuba. Dorinþa
de a se apropia de ea, dar ºi răspunderea pentru hrana ºi siguranþa
familiei, îl împing spre aventură: riscînd enorm, îi oferă lui Radu
să o instaleze pe Liuba într-un apartament părăsit, unde patro-
nul ar fi putut s-o frecventeze departe de ochii lumii, el urmînd,
în schimbul protecþiei în faþa autorităþilor, să-i poarte de grijă.
Inventivitatea autorului în a născoci mereu alte examene pe care
Tholdi trebuie să le absolve pentru a-ºi cultiva iubirea secretă (pe
care o întreþine ºi prin nocturne lecþii de pian cu altfel analfabeta
Liuba), dar ºi a-i ocroti, în paralel, pe cei apropiaþi, culminează
cu reapariþia prietenului Alex, evadat din trenul ce-l transporta
în Transnistria ºi trăind acum sub o identitate contrafăcută, ca
angajat al unei firme germane. Acestuia îi reuºeºte planul foarte
amănunþit de a-ºi transporta ºi ascunde mama ºi sora, cu ajutorul
unor acte false, la Bucureºti, dar cînd, revenit la Cernăuþi pentru
a repeta primejdioasa acþiune cu Tholdy ºi părinþii săi, prietenul,
simþind că n-o poate părăsi pe Liuba, îl refuză.
O altă complicaþie se iveºte odată cu arestarea Liubei de către
Gestapo, reclamată că ar fi făcut plimbări suspecte în preajma casei
unui industriaº (pentru a-ºi zări, de fapt, copilul pe care îl avea cu
acesta). Radu reuºeºte s-o elibereze numai datorită relaþiilor cu
poliþia germană ale fratelui său geamăn, Grigore, adevăratul geniu
rău, care abia acum intră în scenă. Pentru a-ºi asigura deplinul
control asupra fabricii, el îºi ºantajează fratele ºi concomitent o
supune pe Liuba unor teribile perversităþi, pe care Tholdi le ob-
servă îngrozit pînă cînd, într-o noapte, se produce climax-ul: un
gardian (nu gardist, cum zice traducătoarea!) moare de mîna lui
Tholdi, iar Liuba îl împuºcă pe Grigore cu propriul lui revolver.
Vechiul plan pus la cale de Alex al fugii din Cernăuþi intră pe
rol, completat cu participarea Liubei. Tholdi ºi părinþii pătrund cu
acte falsificate în trenul de Bucureºti unde însă, din păcate, tînărul
va fi recunoscut ºi demascat de ... soþia lui Radu. Se dă alarma,
părinþii vor fi sacrificaþi, doar Tholdi se salvează sărind din tren;
de Liuba, ascunsă în casa unui fermier huþul, se despărþise deja.
N-aveau să se mai reîntîlnească niciodată: căsătorit cu sora lui Alex
ºi ajuns dirijor celebru, Tholdi va mai primi de la Liuba un ultim
semn de dragoste după un concert la New York, unde aceasta,
însoþită de fiul ei (care făcuse, pare-se, carieră: în România? în
Ucraina sovietică? în Occident?), îl contemplase de la distanþă.

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 19
 pusă în miºcare pentru „soluþia finală“ a exterminării lor în Europa
Ce înþelege cititorul (australian sau nu) mai curînd neiniþiat
în subtilităþile istoriei unui colþ depărtat de lume ca Bucovina din
această succesiune ameþitoare de aventuri, de urmărit cu sufletul
la gură? Dincolo de îndoieli asupra corespondenþelor cu realitatea,
indicaþia din titlu trimite la o localizare uzuală în Diaspora evreiască
est-europeană, unde înainte de Holocaust mai multe centre locuite
de o populaþie compactă de evrei (Vilna, Varºovia, Odessa etc.) se
revendicau drept „mic Ierusalim“; cele trăite de familia lui Nathan
Linker: exproprierea burgheziei evreieºti de către sovietici ºi peri-
colul deportării iminente în Siberia, ulterioara invazie germană ºi
teroarea instituită cu colaborarea unor localnici, ghetoul, arbitrariul
antisemitismului, coºmarul transporturilor către lagăre dintr-un in-
determinat „Răsărit“, efortul depus pentru supravieþuirea cotidiană,
toate constituie experienþe comune întregului teritoriu a ceea ce s-a
numit cîndva „Jiddischland“, „þara“ fără frontiere a vorbitorilor de
idiº, trăitori în întreg estul Europei. ,Diferenþa specifică‘ a „Micului
Ierusalim de la Prut“, aceea că trecuse cîndva, concomitent, ºi drept
„mică Vienă“, „oraº universitar prosper ºi luminat, cu clădiri publice
impunătoare, [...] magazine elegante ºi vile arătoase“, ºi unde „cla-
sele educate“ vorbeau germana, este aici doar tangent amintită – to-
posul „simbiozei culturale“ germano-evreieºti nu joacă nici un rol în
destinul personajelor, decît acela că, la nevoie, limba germană poate
servi (precum lui Alex) ca mască identitară, iar prin evidenþierea
implanturilor lexicale din idiº în germana vorbită a păturii evreieºti
emancipate din care ºi Linkerii făceau parte, opþiunea culturală a
acesteia în anii ’30-’40 se vădeºte a fi alta decît cea germană. În
schimb, reflexele habitus-ului lor (mic)-burghez, mai curînd tole-
rant, chiar dacă nu lipsit de prejudecăþi, îmbinînd mercantilismul
(precum ,piaþa neagră‘ a negustorului Moriþ) cu aspiraþii culturale
cosmopolite (vezi biblioteca ºi discoteca doctorului Mandel, în al
cărui apartament va fi plasată Liuba, sau chiar educaþia muzicală
a lui Tholdi, agreată ºi sprijinită de familie), o califică fără doar ºi
poate drept componentă firească în profilul unei urbanităþi tipic
central-europene în varianta sa cernăuþeană.
Datorită, probabil, ºi amintirilor celor care au trăit acei ani în
Cernăuþi, romanul reþine secvenþe elocvente de viaþă cotidiană ale
evreilor aflaþi permanent între aºteptarea încordată a unui nou val
de deportări (care au ºi avut loc în vara anului 1942) ºi speranþa
salvării, ce nu mai putea veni decît de la înaintarea Armatei Roºii
– pentru dînºii, în condiþiile date, „răul cel mai mic“. Ca ºi în ro-
manul celebru al lui Jurek Becker, Jakob der Lügner, Nathan devine
mijlocitorul ºtirilor optimiste despre ofensiva sovietică, culese la
aparatul de radio ascuns după un perete fals în pivniþa vecinei Doi-
na, româncă după nume, căreia familiile lui Tholdi ºi Alex îi datorau
ºi salvarea din măcelul primelor zile de după reocuparea oraºului de
către armata română. Solidaritatea ei nedezminþită cu vechii prie-
teni evrei (ce aduce aminte de cîteva personaje feminine din roma-
nele lui Aharon Appelfeld) apare, simptomatic, ca singulară într-un
mediu în general ostil, în cel mai bun caz nepăsător faþă de suferinþa
foºtilor concetăþeni, privaþi acum de orice drepturi ºi condamnaþi,
mai devreme sau mai tîrziu, la moarte sigură. De altfel, lupta pen-
tru existenþă implică ºi dileme pentru evreii înºiºi; Tholdi cunoºtea
preþul moral al salvării sale ºi a părinþilor, bănuind ºi că în locul lor
fuseseră deportaþi probabil alþii, fără relaþii sau mijloace financiare.
Alex merge ºi mai departe atunci cînd încriminează „capitularea
pasivă în faþa unei speranþe oarbe. Refuzul de a riposta. Credinþa
smintită că ce li se întîmpla tuturor celorlalþi avea să-i ocolească pe
ei, cine ºtie cum“. Este motivaþia gesturilor ºtiute, unele de mare
anvergură, dar ºi neºtiute, de rezistenþă evreiască faþă de maºinăria
• Templul evreiesc din Cernãuþi.
20 • APOSTROF DOSAR
ºi care, ulterior, vor alimenta, ca mit fondator, întreaga strategie de
apărare activă a statului evreu înfiinþat în 1948. Romancierul îºi
însuºeºte mesajul, pe care supravieþuirea celor nesupuºi, precum
Alex ºi Tholdi, are a-l întări. Finalul melodramatic, pe calapodul
serialelor de duzină, răstoarnă, din păcate, insurgenþa în contrariul
ei: însurat, în acord cu preceptele tradiþionale, cu cea hărăzită de
familie ºi nu cu Liuba, femeia pe care o iubise nebuneºte fără a fi
evreică, Tholdi nu ajunge să-ºi depăºească destinul.
***
Î NTRE TOATE cele trei romane, doar cel al scrii-
torului ºi regizorului Maxim Dupeºko, apărut
în 2017 la editura cernăuþeană Knyhy XXI (Po-
vestea care valorează cît o întreagă livadă de meri,
traducere Aliona Bivolaru), mizează pe o formulă
narativă mai complicată decît discursul povestirii
auctoriale la persoana a treia: multiplicarea voci-
lor, împletite într-o alternanþă foarte zglobie, are
chiar, pe alocuri, aerul unei provocări ironice la
adresa aºteptărilor banalizate de convenþiile lite-
raturii „de colportaj“. Solicitarea pe care o presupune pentru cititor
ancorarea istorică foarte solidă a acþiunii romanului sporeºte în mă-
sura în care acesta sesizează ºi faptul că are a face faþă unei þesături
intertextuale cu resurse semnificante deloc neglijabile: abundă tri-
miterile la rezzorianul Ein Hermelin in Tschernopol (scena iniþatică
a tramvaiului deraiat, meciurile de fotbal între echipele ,naþionale‘
soldate cu încăierări violente între suporteri, personajul Schmuntz,
croit ca raisonneur după modelul lui Tarangolian, contrabanda in-
terfrontalieră cu bijuterii º.a.), nu te poþi împiedica să nu te gîn-
deºti la tînărul Paul Antschel cînd afli de plecarea Dorei Kapman
să studieze în Franþa; se mai amestecă aici nume de persoane ºi
chiar trimiteri la persoane reale din Cernăuþiul anilor ’90 (Panciuk,
germanistul „Peter“), iar apariþia unui personaj feminin secundar,
Marta, sugerează că o referinþă la romanul lui Oleg Serebrian din
2011 n-ar fi nici ea exclusă. Că această structură stufoasă, încărcată
cu digresiuni ºi cu o simbolică nu mai puþin pletorică, în care, de
la un punct încolo, autorul supralicitează apăsat, dincolo de limita
credibilităþii, artificiul aventurilor, nu þine însă de un impuls pur
ºi simplu ludic, ºi că machiajul amuzamentului, inclusiv autopersi-
flant, nu este destinat să producă o desfătare „dezinteresată“ (cum
ar fi spus Kant), se va vedea puþin mai jos.
Pavel Bacinski, eroul principal al „poveºtii care valorează cît o
întreagă livadă de meri“, i-ar fi atras atenþia ºturlubatecului nara-
tor datorită mai multor „amănunte care îl fac atît de special“, între
care ºi repeziciunea cu care ar fi „luat cu asalt biroul de paºapoarte
pentru a obþine în sfîrºit un paºaport ucrainean“ după proclamarea
independenþei Ucrainei. Istoria acestuia, relatată de instanþa aucto-
rială, dar ºi prin discursul aparent transcris ºi citat cu ghilimele al
personajului, căruia i se adaugă ºi extrase dintr-un jurnal al mamei
sale, se suprapune peste un interval de mai bine de jumătate de secol
– momentul scrierii cărþii, plasabil înainte ºi după drama izbucnirii
războiului din Donbass în 2015, apare ca acumulare a unui complex
de evenimente ºi fapte care, în paralel cu viaþa lui Bacinski ºi evoluþia
personalităþii sale, debutează cu optzeci de ani mai înainte. Într-o
zi a anului 1935, tînărul cernăuþean de atunci zăreºte în balconul
unei case de la strada principală, cea pe care trecea tramvaiul, chipul
frumos al unei domniºoare necunoscute de care se îndrăgosteºte pe
loc, fără a ºti cine este; intuieºte doar (după indicii pe care autorul nu
le dezvăluie) că ar fi evreică. Se decide într-un tîrziu, după ce două
luni n-o mai văzuse, să sune la uºa casei cu balcon; află că o chema
Dora ºi plecase să studieze în Franþa. N-a mai ºtiut nimic despre ea
ani de zile, în care timp a început să se clatine ºi iluzia că „nimic nu
poate perturba armonia acestui oraº“, armonie pe care mama Maria
Bacinski o evalua în jurnalul propriu după cum simþea că Dumnezeu
se instala în turnul Palatului Gării (cel proiectat de Otto Wagner!)
spre a supraveghea mersul regulat al trenurilor de la Lviv ºi Bucureºti:
„atunci stau liniºtită ºi nu mi-e frică de nimic“ – deºi motivele de teamă
dinspre „cei mai mari criminali ai secolului XX“ înþeleºi la Moscova
să-ºi împartă Europa de est, la 23 august 1939, nu lipseau. În agitaþia
care cuprinsese oraºul în iunie 1940, Pavel Bacinski ºi Dora, venită
acasă în vacanþă, se întîlnesc ºi îºi vorbesc, după cinci ani, pentru
întîia oară. La 28 iunie 1940, cînd, în urma ultimatumului sovietic,
Armata Roºie a ocupat Cernăuþiul, Maria Bacinski le-a spus copiilor
că Dumnezeu nu va mai urca niciodată în turnul gării; pentru toþi
locuitorii oraºului viaþa adevărată se oprise în loc. Doar dragostea
între tinerii Pavel ºi Dora s-a putut înfiripa, iniþial de nimic tulburată,
nici chiar de instalarea în casa Bacinski a doi soldaþi sovietici, brutali
ºi ameninþători – pînă cînd, într-o zi, l-au ucis pur ºi simplu pe Leºek
Bacinski, tatăl lui Pavel, iar justiþia sovietică, în loc să-i pedepsească,
a confiscat casa celui asasinat. Tatăl Dorei, Ariel Kapman, bijutier de
lux în Cernăuþiul burghez, reuºise deocamdată să se pună la adăpost
de resentimentele anticapitaliste ale noului regim.
Pentru familia Kapman, marile necazuri au început abia du-
pă recucerirea Cernăuþiului de către aliaþii români ºi germani în
1941. Cînd a venit ordinul închiderii evreilor în ghetou, Pavel
Bacinski, care îºi recuperase casa ºi fierăria tatălui său, i-a ascuns
pe părinþii Dorei la dînsul, dar imprudenþa bijutierului de a pă-
răsi adăpostul pentru a solicita de la primarul Traian Popovici,
precum atîþia alþii, autorizarea de a rămîne în oraº, a condus la o
descindere soldată cu moartea mamei Dorei ºi internarea copilei
ºi a tatălui ei în ghetou. Pavel ºi-a mai văzut iubita doar de două
ori, ºi de departe; eforturile bunicului său, cu trecere la autorităþi,
de a o salva, au fost zadarnice ºi fata a fost deportată. Pentru a nu
fi pedepsit că a ascuns evrei, Pavel a părăsit oraºul ºi s-a refugiat
într-un sat din Transcarpatia, aºteptînd acolo, „stoic ºi răbdător“,
să se termine războiul ºi s-o revadă pe Dora. Nu s-a dus s-o caute
niciodată, deºi aflase printr-un ofiþer german, îndrăgostit de una
din surorile sale, zona aproximativă a lagărului în care era închisă.
Peste decenii îºi descria apatia de atunci asemănînd-o cu distanþa
faþă de realitate a medicului legist ce-ºi mănîncă sandviºul printre
cadavre. Nici simpatia ofiþerului pentru rezistenþa naþională ucrai-
neană, activă ilegal în Galiþia, ºi căreia i s-a ºi alăturat, dezertînd
din Wehrmacht, n-a avut efecte asupra „neutralităþii“ pasive a lui
Pavel Bacinski. După recuperarea Cernăuþiului de către sovietici în
1944, s-a resemnat că nu va mai trăi decît „în socialism“. A studiat
la universitate limba germană, a predat-o la ºcoală, s-a căsătorit ºi
a avut copii; un þăran ucrainean de lîngă Vinniþa l-a căutat în 1962
la Cernăuþi pentru a-i vorbi despre Dora, ucisă de un glonte pe
cînd acesta, ºi el îndrăgostit de ea, încerca s-o salveze din teribilul
lagăr german de la Mihailovka, pe Bug (unde au murit părinþii lui
Celan ºi tînăra poetă Selma Meerbaum-Eisinger), dar, privindu-l
de departe pe Pavel Bacinski în mijlocul familiei, n-a vrut să tulbu-
re fericirea celui care părea s-o fi uitat de mult pe fata cîndva iubită.
Finalul poveºtii frizează deja, prin cumulul de surprize de
întorsături neaºteptate în destinele personajelor, domeniul fantas-
ticului. În 1992, apare la uºa lui Pavel Bacinski o altă fiică a lui
Ariel Kapman, venită tocmai din Elveþia pentru a-ºi reconstitui
rădăcinile. Aflăm cu această ocazie că în 1942, trecînd prin nemai-
pomenite aventuri, bijutierul reuºise să fugă din ghetou ºi, cu iden-
titatea schimbată, să ajungă la Zürich, prin Viena ºi Innsbruck,
cu un rubin ascuns în bagaj. Preþioasa piatră o păstrase ascunsă,
ca suport pentru vremuri grele, ºi numai datorită ei izbutise să
reintre, cu numele schimbat, în comerþul cu bijuterii; finalmente
s-a recăsătorit ºi a redevenit tată. Abia împreună cu sora postumă
a Dorei, Pavel Bacinski a plecat pe urmele ei; aºa l-au descoperit
pe cel care a văzut-o murind ºi a ºi înmormîntat-o la marginea
unei păduri de lîngă Vinniþa. Înspre toamnă, proaspăt deþinător
al unui paºaport ucrainean, Bacinski a ajuns în Occident pentru
a-ºi revedea sora căsătorită în Germania cu fostul ofiþer, angajat,
inclusiv după război, în rezistenþa ilegală ucraineană, după care,
împreună cu Lisa, fiica lui Ariel Kapman, a parcurs întregul traseu
al oraºelor din sudul Franþei, traseu plănuit cîndva de Dora ca să-l
cutreiere împreună. La Zürich, s-a recules la mormîntul lui Ariel
Kapman, dar a mai vizitat ºi un mormînt din cimitirul münchenez
Waldfriedhof. Cititorii ucraineni ai romanului ºtiu bine, probabil,
că acolo se află monumentul funerar al lui Stepan Bandera.
Scurta frază de pe ultima pagină a cărþii lui Maxim Dupeºko
conþinînd informaþia despre trecerea lui Pavel Bacinski prin cele
două cimitire are a sintetiza în fapt întregul mesaj ideologic al
romanului. Căci, la urma urmei, firul acþiunii atît de întortocheate
imaginate de autor în răspărul oricărei cronologii se vădeºte des-
tul de simplist în labirintul constituit de polilogul hipertextual al
vocilor, încălecîndu-se într-un amalgam de discursuri ºi relatări
suprapuse despre tot felul de întîmplări colaterale direcþiei prin-
cipale a intrigii. Personajele sînt la rîndul lor extrem de schema-
tice, fără nici o profunzime psihologică, în ciuda consideraþiilor,
unele foarte pretenþioase, pe care cîteva din ele le emit cu emfază
apodictică. Chiar ºi simpaticul Pavel Bacinski nu reprezintă, în
spatele vivacităþii pe care o afiºează povestindu-ºi viaþa, decît o
figură alegorică. Întrebat asupra identităþii sale de către viitorul
cumnat, ofiþerul german convertit la partizanatul ucrainean, el se
declară doar „cernăuþean“: „Ich bin ein Czernowitzer“; ca ºi oraºul
plurilingv, pluriconfesional, pluricultural, (unde, observă el, deºi
„locuiau aproape fără conflicte“, grupurile naþionale nu se ames-
tecau), ºi Bacinski, cu tată polonez ºi mamă provenită din căsnicia
mixtă dintre un ucrainean ºi o nemþoaică, se simte „metis“. Atît la
DOSAR
• Palatul Gării din Cernãuþi.
Crăciunul catolic, cît ºi la cel ortodox, „cîntam colinde poloneze,
ucrainene ºi germane“, îºi amintea Maria Bacinski, care, ºtiind că
fiul ei era îndrăgostit de o fată evreică, nu se îndoia că aceasta
„va accepta tradiþiile noastre la fel cum ºi noi le vom accepta pe
ale familiei sale“. Or, la 28 iunie 1940, cînd sovieticii l-au ocupat
prima oară, acest „oraº european“ Cernăuþi, transformat dintr-o
dată în simplă „bodegă a Armatei Roºii“, a „încremenit“ ºi abia în
1991, odată cu proclamarea independenþei Ucrainei, „a primit o
ºansă de a reveni la viaþă“; aceleaºi graniþe temporale s-au proiectat
ºi în existenþa lui Pavel Bacinski – ºi dînsul s-a trezit din apatia
„stagnării“ după 47 de ani de dominaþie sovietică, ºi nu oricum, ci
asumîndu-ºi, conºtient, identitatea ucraineană. Pentru a redeveni
un oraº „european“, Cernăuþiul trebuia să îmbrace haina statalităþii
ucrainene, tot aºa cum, pentru a ajunge în Europa, Pavel Bacinski
ºi-a procurat un paºaport al Ucrainei separate de Rusia.
„Teza“ romanului devine astfel cît se poate de limpede; sensul
pe care îl lasă să se întrezărească este identic celui al istoriei pe
care naratorul o convoacă în însemnările propriului jurnal de pe
frontul deschis de Ucraina în Donbass, în 2015, pentru a com-
bate secesiunea sprijinită de armata rusă. („Sunt ofiþer al armatei
ucrainene, încartiruit în bucătăria unei case dărăpănate din satul
Granitnîi“). „Războiul nostru“, cum îl numeºte vocea auctorială,
ar decurge aproape firesc dintr-o teleologică necesitate expiatorie,
căci „mai spală [...] puþin din vina celor care au trăit în anii ’30-’40
ai secolului trecut“, „vină“ probată din plin de experienþa vieþii
lui Pavel Bacinski. „Neutralitatea“ invocată de acesta, nu foarte
diferită de spusa bătrînei þărance ucrainene, indiferente la schim-
barea de capitală de la Bucureºti la Moscova ºi de la Moscova la
Kiev, ar fi generat o pasivitate a inacþiunii cu efecte pe termen
lung paralizante. Pilda luptei înverºunate pentru supravieþuire a
lui Ariel Kapman sau a evreului din Serafinþî îl marchează pe Pavel
Bacinski, care meditează, cu gîndul la ororile anti-evreieºti din
oraºul al cărui „suflet“, după el, se pierduse, la faptul că „tot Răul
de pe planetă se face cu acordul tacit al aºa-numitei părþi neutre“,
dar ºi că „pe atunci nimeni nu se putea gîndi tot timpul la evreii
uciºi ºi la absurditatea ideologiei naziste“. Îl mai sensibilizează post
festum, ca alternativă acþionistă, ºi cea aleasă de ofiþerul neamþ, ce
dezertase pentru a se alătura rezistenþei ucrainene de sub steagul
ideologiei naþionaliste a lui Stepan Bandera. Despre faptul că, în
numele ei, fuseseră uciºi mii de evrei ºi de polonezi, protagonistul
poveºtii, pus de autor să se încline concomitent în faþa morminte-
lor personajului ficþional Kapman ºi al celui real Bandera, pare a
nu ºti (sau a nu voi să ºtie) nimic.
Nu este exclus ca turnura „patriotică“ explicită a romanului lui
Maxim Dupeºko să fi intervenit abia în timpul scrierii acestuia,
odată cu cezura anului 2015 – cum ºi rezultă dintr-una din multele
reflecþii ale autorului, inserate în textul a cărui producere este urmă-
rită ºi descrisă aici cu acribie. Dar semnele unor idei preconcepute,
care þin, fără îndoială, de formaþia legată de mediul specific (sovietic
ºi postsovietic) în care a crescut autorul, sînt peste tot identifica-
bile: quasi-absenþa unor personaje cu ascendenþă românească ºi, în
general, tonul rece ºi rezervat de care are parte prezenþa românilor
în Cernăuþi, a căror imagine este construită ca una „exterioară“
spiritului oraºului, dispreþul ostil, mergînd pînă la formulări de-a
dreptul furioase la adresa ruºilor, trataþi ca o colectivitate toxică ºi
periculoasă, în spirit ºi faptă, pentru civilizaþia europeană, convinge-
rea absolută ºi de nezdruncinat că nazismul ºi comunismul prelungit
în imperialismul rus de astăzi n-ar constitui decît feþele aceleiaºi me-

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 21
 Eucaprinia Samborska, sau pune întrebări iscoditoare croitorul Ni-
dalii, cîteva cliºee despre evrei strecurate prin vocile unor personaje
(„vicleni“, iscusiþi în a-ºi pune averile la adăpost în faþa primejdiilor
de care, datorită reþelelor lor, mulþi reuºesc să scape cu fuga, versatili,
bănuiþi de români că ar spiona pentru... Germania lui Hitler ºi, du-
pă război, dispuºi să „sărute picioarele muscalilor sălbatici“ etc.), ºi
nu în ultimul rînd simpatia, devoalată treptat (în primele pagini ale
romanului, jurnalul Mariei Bacinski încă îi mai critică pe teroriºtii
care îl asasinaseră în 1934 pe ministrul polonez de interne, Peracki),
pentru naþionalismul inspirat din tradiþia cu reputaþie echivocă a
lui Stepan Bandera, celebrat în Ucraina zilelor noastre ca depozi-
tar al demnităþii naþionale ucrainene în fine recîºtigate. În haosul
„bine temperat“ al registrelor discursive, variind tonurile – ironic,
romanþios, sentenþios, pe alocuri chiar pasional – din „bufonada“
ticluită cu dezinvoltură de Maxim Dupeºko, pilula doctrinară nu se
relevă deloc mai comestibilă.
***
D UPĂ ACEASTĂ trecere în revistă, reflecþia asupra trend-ului de
care vorbeam la începutul consideraþiilor de faþă devine cu atît
mai legitimă. Au ceva în comun aceste romane lansate pe piaþa ro-
mânească de carte în afară de „localizarea“ lor în Cernăuþi, oraºul
redescoperit după 1990 în toată splendoarea sa de către spaþiul
nostru public? Are vreo semnificaþie anume această ofertă de lec-
tură, aici ºi acum, pentru ficþiuni localizate în „cronotopul“ aso-
ciind fosta capitală a Bucovinei cu momentul sîngeros ºi dureros
al celui de-al Doilea Război Mondial, care a consfinþit deopotrivă
pentru Celan ºi Rezzori „ieºirea“ ei din istorie?
Interesul modic al criticii pentru aceste titluri ar pleda mai de-
grabă pentru un răspuns negativ la cele două întrebări: cu alte cu-
vinte doar întîmplarea le-ar fi asociat ºi prea puþin din fiecare s-ar
preta unei evaluări comparative, promiþînd „luminarea“ reciprocă
a celor trei romane. Pe de altă parte, este cert că prezenþa mediatică
deosebit de intensă în ultimii cincisprezece ani a problemelor po-
litice ºi sociale legate de Ucraina actuală a creat ºi aºteptări literare
mai ales în rîndul categoriilor de cititori sensibili la „istoriile“ (nu
foarte complicate) cu reverberaþii în imediat, aºteptări pe care
echipele editoriale – cele care le-au sesizat „plutirea în aer“ – n-au
pregetat să le satisfacă deîndată ce li s-a ivit ocazia. Întîmplătoare
a fost în cazul celor trei romane „cernăuþene“ doar coincidenþa
lansării a trei perspective diferite (ºi nu mai puþin complementare)
asupra răsturnărilor epocale produse de cel de-al Doilea Război
Mondial în Bucovina ºi la Cernăuþi, fiecare rezultată din naraþiu-
nile legate de experienþa ºi memoria istorică distinctă a grupurilor
„naþionale“ implicate ºi afectate nemijlocit: romanul dintîi din
trilogia lui Oleg Serebrian, Cântecul mării, reþine în bună parte, în
ciuda „mixităþii“ galeriei de personaje, elemente ale povestirii „ro-
mâneºti“ a evenimentelor, cel al lui Dupeºko se identifică aproape
programatic cu „vocea“ ucraineană, desprinsă cu dificultate de
zgura deceniilor de propagandă sovietică, în vreme ce Rick Held
preia ecourile Holocaustului bucovinean perpetuate în generaþiile
succesive ale familiilor supravieþuitorilor – Ghosts of Home, cum
sună titlul unei cărþi memorabile a Mariannei Hirsch ºi a lui Leo
Spitzer despre „viaþa de apoi“ (Afterlife), în amintire, de „acasă“.
Cu atît mai mult, constatarea dintîi, ºi poate cea mai spectaculoasă,
ce se poate înregistra după lectura succesivă a celor trei „ficþiuni“
plasate în decor cernăuþean, este aceea că niciuna dintre ele nu
promovează accente „naþionale“ deliberat militante ºi polemice la
adresa vreuneia din celelalte două „părþi“; cu alte cuvinte niciuna
nu-ºi atribuie Binele opus Răului întruchipat de Celălalt, drept ca-
re nici nu distribuie „vini“ colective sau nu conservă resentimente
pe măsură – dicþiunea sectară a naraþiunilor legitimînd pretenþii
sau frustrări reciproce încetează să-ºi revendice prioritatea pe care
au deþinut-o multă vreme în literaturile emanînd din cîmpurile
culturale paralele ºi concurente, legate de limbile principale vorbite
în Bucovina istorică.
Nu întîmplător, trăsătura comună, sesizabilă cu ochiul liber,
a celor trei romane constă tocmai în detaºarea de o opþiune ling-
vistică exclusivă, ca indiciu al unei categorice asumări „naþionale“:
indicaþiile privitoare la limbile în care îºi vorbesc personajele sînt
absolut minimale. Putem presupune că Marta ºi Filip Skawronski
folosesc în adresarea reciprocă limba română (cu părinþii ºi fraþii
corespondenþa Martei se desfăºoară, desigur, în germană), dar nu
aflăm deloc dacă părinþii lui Filip preferă drept grai cotidian româna
sau ucraineana, nici în ce limbă se conversează în familiile (mixte)
ªveþ sau Rubinski (aici pînă cînd, la un moment dat, se precizează
că fostul partizan Froiko Rubinski preferă, ca recurs la intimitate,
idiºul), cum comunică între ele Wanda Wolczinski, Iolanta Filliger,
22 • APOSTROF DOSAR
cu Hodobenchea. Aceeaºi imprecizie planează ºi în textul lui Rick
Held: inserþiile preluate, chipurile, din idiº, în dialogurile celor din
familia Linker ar trebui să ateste aserþiunea, strecurată în paragrafele
menite a informa asupra culorii locale a acþiunii, că evreii cernăuþeni
emancipaþi ar fi vorbit o germană puternic impregnată de vechea
limbă a ghetoului; pe de altă parte, autorul evită orice precizare nu
doar asupra limbii în care discută fraþii gemeni Radu ºi Grigore (de
presupus că în română), ci ºi a aceleia în care îi abordează Tholdi, în
care se exprimă Liuba sau în care vecina Doina se întreþine cu Lina
ºi Nathan Linker. În sfîrºit, în Povestea lui Dupeºko, unde nu încape
îndoială că naratorul înregistrează confesiunea lui Pavel Bacinski
în limba ucraineană, iar acesta o impresionează pe mama Dorei ºi,
decenii mai tîrziu, pe a doua fiică a lui Ariel Kapman prin germana
deprinsă în familie (mai ales datorită bunicii Herta, care refuză însă
la un moment dat s-o utilizeze din dezgust faþă de Hitler), stăruie
în rest, ºi aici, incertitudinea asupra idiomului în care îºi manifestă
sentimentele Pavel ºi Dora sau în care dialoghează bunicul Omelian
ºi avocatul Schmuntz (devenit ªumeiko după 1945), sora Anna ºi
ofiþerul ei iubit Richard, ºi chiar familia Bacinski cu soldaþii ruºi ce
le invadaseră căminul.
Explicaþia cea mai plauzibilă pentru această „discreþie“ a auto-
rilor vine din însăºi eterogenitatea personalului populînd peisajul
„cronotopului“ cernăuþean al deceniilor ce încadrează, aproximativ
concomitent, istoria din care se hrăneºte intriga ficþională a fiecă-
rui text în parte. Oraºul, dominat pînă la 1918 de pătura urbană
servindu-se aproape exclusiv de germană ca limbă de comunicare,
a devenit ulterior mai pestriþ ºi mai permeabil pentru limbile vor-
bite de locuitorii implantaþi aici atît în virtutea noilor aºezăminte
administrative, cît ºi din necesităþile create de dezvoltarea eco-
nomică. Antrenaþi într-un inevitabil proces de îmburghezire, ca
adaptare la o dinamică a relaþiilor sociale impuse de modernizare,
cernăuþenii mai „recenþi“, la care reflexul rezilienþei tradiþiilor par-
ticulariste s-a manifestat cu precădere prin devotamentul faþă de
propriile rădăcini culturale, s-au acomodat mai lesne, în schimb,
la condiþiile convieþuirii citadine apropriindu-ºi valorile implicate
de aceasta, ceea ce a facilitat ºi netezit comunicarea individuală
dincolo de barierele omogenităþii comunitariste. Dacă în 1910, în
numele acestui comunitarism, un Aurel Onciul vitupera împotriva
civilizaþiei capitalismului implantat la Cernăuþi, considerînd-o
un „corp străin“, o „pată“ ruºinoasă (Schandfleck) în peisajul
patriarhalităþii rurale (ºi creºtine) bucovinene, percepþia „dinlăun-
tru“ asupra diversităþii s-a modificat sensibil: barierele lingvistice,
culturale, confesionale, chiar dacă active, au părut a-ºi atenua în
anii ’30 rigorismul izolant, evoluînd către un alt fel de solidaritate,
crescută pe terenul comun al unui habitus ºi al unei mentalităþi
aferente prin excelenþă unei urbanităþi nutrite din pluralism. Or
acestea constituie tema comună tuturor celor trei romane cu care
ne-am îndeletnicit pînă aici.
Călătorind în 1875 către Cernăuþi, Karl Emil Franzos, fostul
coleg de gimnaziu al lui Eminescu, trimis de marele cotidian
vienez Neue Freie Presse să relateze despre inaugurarea Univer-
sităþii Francisco-Josefine, numea în stilul grăbit ºi uºuratic al
foiletonismului două atribute vizibile ale propăºirii datorate mo-
dernizării Estului Europei sub flamură austriacă: limba germană
ºi... „ºtergarele albe“ (weisse Tischtücher), fără urme de murdărie,
de pe mesele restaurantelor. Bucovina ºi capitala sa îndeplineau,
după Franzos, ambele condiþii; ele atestau apartenenþa la Europa
„civilizată“ („Occidentul“ din „Orientul“ geografic), în timp ce
peste graniþele micului ducat habsburgic se întrevedeau nemăsura-
tele întinderi ale necivilizatei Halb-Asien, marele ºi ameninþătorul
„deºert al tătarilor“, proiectat mai tîrziu în coºmarurile unui Dino
Buzzati. Cernăuþiul revine, iată, ca „loc“ al ficþiunii deceniului al
doilea al secolului XXI într-o ipostază anunþată deja prin distin-
cþia operată deja de Franzos cu 150 de ani mai devreme vizavi de
„Semi-Asia“, teritoriu al arbitrariului ºi al dictatului, al gîndirii ºi
al limbii unice – de a cărei tentaþie totalitară s-a lăsat contaminată,
vai!, chiar ºi germana „culturii“ închipuite de Franzos ca panaceu
împotriva „întunericului“. Doar emblema „ºtergarelor albe“, cu a
lor curăþenie imaculată, ºi-a păstrat intactă forþa simbolică a utopi-
ei „cernăuþene“ ºi europene a personajului Pavel Bacinski, aceea de
a uni „naþiuni libere într-o þară mare ºi frumoasă“.
Recapitulată odată mai mult în cheia romanescă propusă de cei
trei autori atît de departe unul de celălalt, experienþa secolulul XX
învederează ex negativo vulnerabilitatea nu mai puþin simbolică a
frontierei „Europei“, care a cedat cîndva, fără luptă, la Prut, în faþa
ideologiilor colectiviste, toate deopotrivă de intolerante ºi nedîn-
du-se în lături în a-ºi impune dogmele prin crimă.


S TABILIT DIN 1979 la Paris, profesorul
Dragomir Costineanu este un bun cunos-
cător al exiliului românesc din ultimii ani
ai perioadei comuniste. Este prozator, eseist
ºi lingvist, cunoscător al limbilor sanscrită,
hindi ºi japoneză. A colaborat la elaborarea
Dicþionarului hindi-român (sub direcþia
prof. Prabhu Vidyasagar, 1974) ºi a Grama-
ticii ºi Dicþionarului bengali-român (sub
direcþia prof. Amita Ray [Bhose], 1982),
publicând de-a lungul timpului în Franţa
studii, între altele, aplicate sacrificiului ri-
tual indo-european prezent în balada
Mioriþa sau fantasticului în nuvelistica
lui Mircea Eliade. A tradus din opera
lui Eliade ºi Eugen Ionescu ºi este au-
torul unei monografii despre teatrul
japonez kabuki (Origines et mythes
du kabuki, reluând în parte teza sa de
doctorat). A cunoscut-o pe Monica Lovi-
nescu ºi a fost foarte apropiat de Eugen
Ionescu. A publicat trei romane (axate
pe imaginarul distopic al social-politi-
cului românesc din anii ’50), cel mai
recent – Trenul vieþii, trenul morþii –
fiind lansat de curând, ocazie cu care
autorul a avut amabilitatea acceptă-
rii interviului de faþă, pentru care îi
mulþumim. (ª.M.)
ªTEFAN M ELANCU: Domnule Dra-
gomir Costineanu, cum ºi când v-aþi
apropiat de hindi şi de japoneză?
DRAGOMIR COSTINEANU: Drumurile
cari m-au condus înspre cele două
limbi amintite sunt diferite, ca şi mo-
tivaþiile din plecare.
Am să încep cu japoneza. De mic copil
eram pasionat de cinema şi până la ter-
minarea facultăţii am vizionat cam toate
filmele cari au rulat la noi. La un moment
dat, chiar îmi intrase în cap gogoriţa de a
deveni regizor cinematografic... Asistând
la proiectarea filmului Omul cu ricşa în
oraşul meu natal, Suceava, am suferit un
adevărat şoc emoţional, fiind confruntat
cu un univers totalmente necunoscut, ale
cărui coduri sociale îmi erau greu de înţe-
les şi dotat cu o forma mentis total diferită
de a noastră, ca români sau europeni. Aşa
că mi-am propus să elucidez „misterele“
acelei lumi necunoscute, de îndată ce voi
fi avut ocazia. E bine ştiut că pentru a
pătrunde arcanele unei culturi trebuie să
posezi în prealabil limba! În 1970, avea loc
Expoziţia Universală de la Osaka, ocazie
cu care, m-am lansat într-o „descifrare“ à
la Champollion a inscripþiilor de pe tim-
brele şi de pe cărţile poştale primite de la
corespondenţi japonezi. Tot în acel an, îmi
începeam studiile universitare la Facultatea
DRAGOMIR COSTINEANU
„Suntem cu toţii unicate!“
de Franceză din Bucureşti; în paralel, mă
înscriam la Universitatea Populară, la un
curs de japoneză ţinut de Liviu Petrina,
aceasta fiind baza de la care a pornit o
foarte lungă şi anevoioasă cale.
În ceea ce priveşte limba hindustani sau
hindi, lucrurile s-au prezentat diferit. Încă
de pe băncile liceului, eram nemulţumit de
explicaţiile date originii baladei Mioriţa, în-
cepând să elaborez o altă teorie: originile ei
sunt pre-creştine, probabil chiar pre-dacice,
prin urmare, indo-europene! Ajuns în anul
II de studii, cu convingerea că aveam nevo-
ie, în acest scop, de cunoştinţe lingvistice,
am urmat simultan două cursuri facultative:
unul de hindi, al dlui Prabhu Vidyasagar, şi
altul de bengali, al dlui Amalendu Bikash
Guha. La primul se înscrisese şi Ioan-Petru
Culianu, un coleg de facultate mai mare cu
un an ca mine. Acesta a fost începutul unei
lungi prietenii. Tot cu el am colaborat şi la
redactarea Dicţionarului sus amintit. Dacă
nu puteam studia sanscrita, o înlocuiam
măcar cu alte două limbi derivate din ea!
Ajuns în al 3-lea trimestru, am avut şansa
de a întâlni la Cantina universitară din
Grozăveşti o indiancă, îmbrăcată în sari.
Era o ocazie nesperată de a-mi testa pe viu
cunoştinţele achiziţionate de hindi, aşa că
am abordat-o cu un „Nămăste!“. Dânsa,
după ce mi-a răspuns la salut şi şi-a exprimat
uimirea că un român poate vorbi în hindi,
mi-a explicat că nu e limba ei curentă. Deci,
am întrebat-o de unde vine, iar ea mi-a răs-
puns: „Din Calcutta“. Atunci a suferit un alt
şoc, mult mai important, când am salutat-o
cu un „Namaskar!“ Nu-şi putuse imagina
ca un român să fi învăţat limba ei de başti-
nă – iar, cum mai vizitase ţara noastră, ştia
pertinent că nu exista practic niciun locutor
de bengali! Aşa am cunoscut-o eu pe Amita
Ray, după divorţ Bhose (pronunţat: Bhoşu).
În bengali făcusem progrese uimitoare, re-
uşind să-l citesc în original pe Rabindranath
Tagore (pronunţat: Robı̄ndronāth Thākur).
Când, în 1973, fu invitată la Universitate
dna Maitreyi Devi Sen (pronunţat: Moitreı̆ı̄
Debı̄), eroina romanului eponim scris de
Eliade, am primit-o eu, în calitate de am-
fitrion, în faţa unui amfiteatru plin ochi în
care se înghesuiau profesori şi studenţi, vor-
bindu-i exclusiv în bengali şi cântându-i un
cântec compus de Tagore, prietenul familiei
sale. Având o bază indianistică, am putut să-
mi împlinesc cunoştinţele la Paris, unde ma-
terialele de studiu nu lipsesc: aşa am putut
studia Vedele, sanscrita (deşi n-am devenit
niciodată un sanscritolog), întru realizarea
pasului următor: abordarea indo-europenis-
mului, atât prin prisma lingvisticii cât şi a
civilizaţiei.
ª.M.: Amita Bhose este cunoscută cititorilor
din spaþiul nostru printr-un studiu de referinþă,
Eminescu ºi India. Ce vă mai amintiþi despre
ea din acea perioadă a anilor ’70?
D.C.: Cu Amita am întreţinut o prietenie
până la dispariţia ei, o ajutam să-şi co-
recteze textele în română, luam mesele
împreună preparate după specificul in-
dian, a venit în vizită la Suceava, unde
s-a împrietenit şi cu mama, m-a vizitat
şi la Paris, iar eu pe ea la Londra...
Dar, la fel, am continuat o prietenie
caldă şi cu primul meu profesor de
bengali, pe care l-am vizitat la Oslo,
iar el pe mine la Paris... Pot spune că
bengaleza a fost una din marile mele
iubiri... lingvistice. Bineînţeles că i-am
expus ipoteza mea despre originile
Mioriţei, iar dumneaei a fost întru
totul de acord, sugerându-mi câteva
piste de investigat, pe cari le-am putut
pune în practică în Franţa. Încurajarea
ei era impulsul de care aveam nevoie în
acel moment.
ª.M.: Aþi părăsit România în 1979, ajun-
gând la Paris, iar anii de început petrecuþi
în Franþa au coincis cu ultimul deceniu
comunist de la noi. Cum a fost pentru dvs.
această perioadă ºi cum i-aþi perceput pe
reprezentanþii exilului românesc.
D.C.: Primul contact l-am avut cu Eugen Io-
nescu, cu care întreţinusem o corespondenţă
încă de pe vremea studenţiei (prezentasem
o lucrare profesorului Eugen Simion la Li-
teratura română despre eseul critic Nu şi-mi
pregătisem Teza de Licenţă la franceză cu La
logique de l’absurde dans le théâtre d’Eugène Io-
nesco, ba chiar mă ajutase trimiţându-mi câteva
volume de negăsit) – dar nu-l pot considera
ca aparţinând „exilului“ românesc, întrucât
el plecase definitiv din ţară, pentru a-şi regăsi
mama de care fusese despărţit ani lungi, în
urma divorţului de tatăl său, pe care-l ura din
tot sufletul (mama fiind evreică, tatăl legionar
convins...). Revenea în „ţara copilăriei lui“! De
la bun început, i-am propus să-i traduc în fran-
ceză o lucrare de tinereţe publicată în foileton
în Ideea Românească: Viaţa grotescă şi tragică a
lui Victor Hugo, apărută la Gallimard sub titlul
Hugoliade, în 1982. Aşa ne-am împrietenit
şi apreciat – conversaţiile noastre având loc
exclusiv în română. Am descoperit un om cu

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 23
 la British Library sau la Lisabona. Aşa am
mult şarm şi luciditate a viziunii social-politi-
ce. Graţie domniei sale, am avut acces la Bibli-
oteca Academiei (rezervată academicienilor şi
prietenilor lor) şi am început a fi invitat la ce-
naclul Hyperion de la Neuilly-sur-Seine, ţinut
în locuinţa dlui L. M. Arcade (Mămăligă). La
şedinţe asistau cei doi „monştri sacri“ ai postu-
lui de radio Europa Liberă: Monica Lovinescu
şi Virgil Ierunca. Cu ocazia acestor întâlniri,
se citeau texte originale ale autorilor invitaţi,
se făceau comentarii, uneori foarte critice, se
trecea în revistă actualitatea politico-culturală
românească, iar la sfârşit avea loc o masă tipic
românească cu sarmale şi altele, ocazie de a
„simpatiza“, a „socializa“. Aşa am cunoscut
toată protipendada literară şi culturală de la
Paris. Monica Lovinescu m-a abordat imediat
şi a fost surprinsă de preocupările mele uni-
versitare japonizante, propunându-mi apoi
să mă angajeze la Europa Liberă. Am refuzat
acea propunere măgulitoare din mai multe
motive, primul era că-mi excludeam orice
posibilitate de a-mi mai revedea mama rămasă
în þară, apoi însemna un nou exil, în RFG ,şi,
în ultimul rând, abandonarea tezei mele de
doctorat în kabuki. Tot pe atunci, l-am întâlnit
pe prof. Alvaro Rocchetti de la Universitatea
Paris III, şeful Catedrei de italiană şi româ-
nă, şi, aflând de la el că Centrul de Cercetări
şi Studii Româneşti (CIRER) era rămas fără
coordonator, m-am angajat să conduc eu de
atunci pregătirile şi lucrările centrului – şi
asta până în 2000 – condiţie care mi-a permis
organizarea în 1990 a unui mare colocviu cu
participarea unor universitari din Franţa, din
România, proaspăt eliberată de sub dictatura
ceauşistă, dar şi din restul lumii libere. În acest
cerc de studii se ţineau lunar conferinţe, se
publicau articole în revista centrului, se purtau
discuţii etc. Asta ca să completez „imaginea
panoramică“ a exilului.
ª.M.: În aceeaºi perioadă aþi început cerce-
tarea pe kabuki, finalizată cu un doctorat de
excepþie. Ce v-a mânat înspre această temă?
D.C.: În vara anului 1977, fusesem recrutat
de asociaţia Kodomo gekijō, Oyaku gekijō ca tra-
ducător, pe lângă trupa Teatrului „Ţăndărică“
de la Bucureşti, pentru a o însoţi într-un lung
turneu de peste două luni, cutreierând 52 de
oraşe din Japonia, cu un spectacol în adaptarea
şi sub regia lui Ion Lucian despre peripeţiile lui
Păcală, hâtrul nostru erou naţional. Cu acest
prilej, am intrat în contact cu actori şi trupe
teatrale locale, inclusiv de kabuki, iar la sfârşitul
şederii, profitând de viza mea de trei luni, am
rămas la un prieten, profesor la Universitatea
Waseda, Haruhiko Hamaguchi, care mi-a
oferit un bilet la reprezentarea a trei piese la
Kabuki Za din Tokio, ceea ce a constituit al
doilea meu mare şoc cultural (primul fiind,
spuneam, vizionarea Omului cu ricşa). Am ră-
mas fascinat şi profund bulversat, fapt pentru
care mi-am jurat să fac totul pentru a înţelege
resorturile intime ale acelei forme dramatice
ieşite din comun, dedicându-mă studiului
său şi realizării unui doctorat pe temă. Ulte-
rior, am mai vizitat Japonia, fiind invitat ºi
la Universitatea Waseda – reputată ca fiind
specializată pe studiul teatrului, în general, şi
a kabuki-ului, îndeosebi. Aşa i-am cunoscut
pe cei mai mari specialişti autohtoni, pe cari îi
citisem deja. Fiind stabilit în Franţa, de unde
puteam călători liber, mi-am putut permite
să caut documente originale asupra apariţiei
şi istoriei acelei forme de teatru, la Biblioteca
Naţională din Tokio, dar şi la cea din Paris,
24 • APOSTROF
(re)descoperit documente uitate, rătăcite sau
pur şi simplu ignorate. Teza de Doctorat, în
3 volume, însumând cam 1500 pp, condusă
de prof. René Sieffert, mi-a luat 10 ani de
cercetări şi redactare şi a fost susţinută abia la
începutul anului 1990. Cartea ce a urmat mi-a
cerut alţi ºase ani de pregătire, prezentând
parţial elemente din doctorat, dar cu adaosuri
inedite reflectând rezultatele cercetărilor mele
pe domeniu, aduse la zi.
ª.M. Este într-adevăr o cercetare cu totul
aparte ºi poate că într-o bună zi vom avea ºi o
traducere în română. Am dori să vă opriþi în
continuare asupra lui Mircea Eliade ºi Eugen
Ionescu, de ultimul, fiind foarte legat...
D.C.: Da. I-am cunoscut pe amândoi perso-
nal. Dar impresiile dobândite au fost diame-
tral opuse, deoarece erau două personalităţi
antinomice. Am să las deoparte orientările
lor politice din tinereţe, azi bineştiute de toată
lumea, Eugen Ionescu fiind pe atunci funci-
armente de stânga, apropiat socialismului, pe
când Mircea Eliade, tot pe atunci, fiind fidel
Legiunii. Cei doi se cunoşteau, se apreciau din
punct de vedere intelectual, chiar întreţineau o
relaţie amicală, pe fundalul opoziţiei comune
împotriva comunismului impus în România,
care crea o apropiere de facto. Am să mă refer,
mai degrabă la diferenţa lor de caracter. Pe
când Ionescu era un om foarte deschis, cald,
uşor abordabil, volubil, prietenos, apropiat de
interlocutor, fără emfază sau înfumurare, Eli-
ade, pe care îl admiram sincer, îşi dădea aere
de superioritate, era distant, condescendent,
antipatic. Am asistat la o conferinţă ţinută la
Sorbona, pe care am aranjat-o personal cu
profesorul Rochetti, dar am rămas profund
dezamăgit: mi-a lăsat un gust amar, invitatul
curmând orice veleitate de contestare, de criti-
că, de discuţie cu publicul format din univer-
sitari şi specialişti atât francezi cât şi români,
concluzionând cu: „Este aşa cum spun eu şi nu
altcumva!” – exact contrariul a ce ar trebui să
caracterizeze un om de ştiinţă, deschis dialo-
gului. Ştiu, de altfel, că relaţia sa cu profesorul
Culianu a fost una din cele mai umilitoare
pentru ultimul.
ª.M.: În 19 noiembrie, se împlinesc 100 de
ani de la naºterea Monicăi Lovinescu, pe ca-
re aþi cunoscut-o, spuneaþi, destul de repede.
Cum o vedeþi azi, ca scriitor, ca personalitate
culturală, impusă printr-o conºtiinþă civică ºi
morală cu totul aparte?
D.C.: Moştenise talentul de critic literar al
tatălui ei, dublat de o cunoaştere fină a fe-
nomenului „românesc“ exacerbat de şapa de
plumb a comunismului. Verva şi verbul ei ne
vor lipsi îndelung de acum înainte. Analizele
ei tăioase ca un bisturiu vor rămâne de acum
înainte ca un model al genului de urmat
pentru generaţiile viitoare. Ştiu că se obişnu-
ieşte a se zice că nimeni nu e de neînlocuit.
Sunt ferm opus acestui adagiu, fals din toate
privinţele. Suntem cu toţii unicate! O perso-
nalitate şi o conştiinţă precum cea a Monicăi
Lovinescu sunt de neînlocuit. Desigur, vor
veni alţi analişti, critici, comentatori, cu ta-
lent, dar oricum, va fi altceva. Unele dispari-
ţii nu lasă urme decât în sufletul apropiaţilor,
dispariţia Monicăi a lăsat o brazdă temeinică
în sufletul unui popor întreg.
ª.M.: În ultimii ani v-aþi dedicat cu precă-
dere romanului, lansând de curând al treilea
dintr-o serie pe care o aveþi în vedere, axată
pe perioada comunismului românesc. De ce aþi
ales tocmai această perioadă?
D.C.: Mi s-a părut evident! E cea mai tra-
gică epocă din istoria noastră, cea recentă
cel puţin. O epocă sumbră, periculoasă,
plină de capcane mortale, de trădări, de
lovituri de pumnal pe la spate, de răstur-
nări politice, însă o lume „ideală“ pentru o
creaţie literară, unde naraţiunea se hrăneşte
cu astfel de evenimente dramatice, ieşite
din comun. Să nu uităm că în mai puţin de
două decenii (1947-1964) au fost ucişi la
noi peste 2.000.000 de oameni nevinovaţi,
mai mult decât victimele celor două răz-
boaie mondiale reunite! A fost o epocă de
dezumanizare a individului şi a distrugerii
sistematice a patrimoniului naţional.
ª.M.: V-am citit cele trei romane publicate
până în acest moment ºi, între altele, am
remarcat impunerea, în toate, a unei anume
tehnici narative în asociere cu repere culturale
extrem-orientale, alături de diverse teorii
ºtiinþifice. Între cele din urmă, este de notat
teoria cuantică pe care dvs. o integraþi narati-
vului. Cum, de ce aþi ales astfel?
D.C.: L-am admirat fără rezerve pe semi-
oticianul Umberto Eco, ale cărui lucrări
le-am savurat cu deliciu. Era, să nu uităm,
şi un estetician medievist, care ne-a lăsat o
contribuţie majoră asupra gândirii Sfântu-
lui Tommaso d’Aquino. Apariţia primului
său roman, Il nome della rosa, a creat o
ruptură în tehnica narativă, impunând o
nouă concepere a materiei literare, iniţiind
o lectură stratificată (tehnică ce se continuă
şi în următoarele romane). De la el, nu se
mai putea scrie ca „mai înainte“, literatura
evoluând spre un alt nivel, unde lectura face
să rezoneze subtextele cu intertextualitatea
unor opere cunoscute, lucru care adaugă
conotaţii şi interpretări suplimentare.
M-am angajat pe aceeaşi direcţie, ames-
tecând cu bună ştiinţă elemente bine
camuflate, inspirate atât din kabuki, cât şi
din istoria socio-politică a vremii, precum
şi din unele ştiinţe. Lectura devine, astfel
ºi totodată, o căutare a unor sensuri mai
profunde, mai ascunse, un fel de anchetă
personală, comparabilă oarecum cu anche-
tele de tip poliţist cari fac obiectul evident,
„prea evident“ al romanelor. Cât despre
fizica cuantică, aceasta e o formă a fizicii
aparent paradoxală, aberantă sau absurdă
în comparaţie cu fizica clasică. Dar, poate
v-aţi dat seama, încă de la prima mea lu-
crare cu „logica absurdului“ teatral, că ador
nu numai teatrul, dar şi absurdul, sub toate
formele lui. Doar el poate explica tainele
vieţii noastre, inclusiv neprevăzutul.
ª.M.: Alte proiecte în afara romanului, veþi
reveni ºi la studii, cercetare?...
D.C.: Concep romanele mele ca pe nişte „stu-
dii de specialitate“ şi le scriu ca pe nişte rezul-
tate ale cercetărilor mele. Toate mi-au prilejuit
o documentare foarte minuţioasă, la obiect,
din surse diferite, unele deosebit de greu de
obţinut. Sunt creaţii la limita dintre ficţiune şi
cercetare ştiinţifică. Am lăsat totuºi pe un colţ
al mesei de lucru un dicţionar român-francez
/ francez-român de mari proporţii (la propriu
şi la figurat) în curs de elaborare – doar timpul
să-mi fie prielnic ca să-l pot termina.


Artă
Brâncuºi, Doina Lemny
ºi Barbu Brezianu
Cristian Vasile
A ºA CUM SE ºTIE, în
anul 2023, împreu-
nă cu Elefsina (Grecia)
ºi Veszprém (Ungaria),
Timiºoara a preluat pre-
stigiosul titlu de Capita-
lă Europeană a Culturii.
Deþinerea acestui titlu
presupune ºi celebrarea
momentului prin eve-
nimente, expoziþii, lansări ºi spectacole
cu totul speciale care transmit lumii da-
te esenþiale despre specificul oraºului, al
artiºtilor locali ºi naþionali. Unul dintre
cele mai proeminente evenimente a fost
deschiderea la 30 septembrie a Expoziþi-
ei Brâncuºi: surse româneºti ºi perspective
universale, curatoriată de doamna Doina
Lemny.
Expoziþia a beneficiat de împrumuturi
excepþionale de la Muzeul Naþional de Artă
Modernă, Centre Pompidou din Paris, Tate
Modern (celebra galerie de artă din Lon-
dra), Fundaþia Guggenheim, Muzeul Naþio-
nal de Artă din Bucureºti ºi Muzeul de Artă
din Craiova, precum ºi din colecþii private.
În principal, expoziþia a adus în atenþia
publicului diferitele etape ale parcursului
artistic al lui Brâncuºi, însă în plan secund,
pe lângă operă, publicul a avut ocazia să
afle mai multe detalii ºi despre viaþa ma-
relui sculptor de origine română. Despre
expoziþie se vorbea încă de acum mai bine
de un an, iar Doina Lemny a fost alegerea
cea mai potrivită pentru ipostaza de cura-
tor, mai ales prin prisma faptului că este o
reputată specialistă în ceea ce priveºte viaþa
ºi opera lui Constantin Brâncuºi. De altfel,
chiar de ziua lui Brâncuºi, la 19 februarie
2023, a avut loc tot la Timiºoara, ca o
avanpremieră la deschiderea expoziþiei, lan-
sarea a două cărþi datorate doamnei Doina
Lemny: Brancusi et ses muses (Éditions
Gourcuff Gradenigo, 2023) ºi Brancusi, la
chose vraie (Gourcuff Gradenigo, 2022).
De fapt, aceste volume continuă studi-
ile precedente, tipărite iniþial în franceză
ºi apoi traduse sau adaptate ºi pentru
publicul românesc: Brâncuºi inedit. Însem-
nări ºi corespondenþă românească (editat în
colaborare cu Cristian-Robert Velescu,
Humanitas, 2004); Constantin Brâncuºi
(Junimea, 2005); Brâncuºi ºi Marthe sau
povestea de iubire dintre Tantan ºi Tonton
(Vremea, 2019), Brâncuºi ºi Duchamp, po-
vestea unei prietenii (Vremea, 2019); L-au
întâlnit pe Brâncuºi, interviuri ºi mărturii
(Vremea, 2020); iar aici am amintit doar
o parte dintre lucrările scrise ºi/sau editate
de Doina Lemny. Într-un fel, efortul uriaº
realizat de Barbu Brezianu, renumitul
brâncuºiolog de la Bucureºti, în ceea ce
priveºte cercetarea ºi valorificarea arhive-
lor româneºti legate de marele sculptor,
îºi are corespondentul în opera de febrilă
investigaþie documentară din spaþiul fran-
cez, vădită la Doina Lemny. Pe lângă nu-
meroasele convergenþe de abordare, există
ºi o diferenþă importantă între cei doi
când vine vorba despre un moment amplu
discutat în istoriografia autohtonă. După
1989, neavând toate piesele documentare
la dispoziþie, mai mulþi istorici ºi cerce-
tători români au lansat ipoteza că auto-
rităţile comuniste au respins la începutul
anilor 1950 o donaţie pe care Constantin
Brâncuşi s-ar fi oferit să o facă statului
român, transfer de proprietate care ar fi
vizat operele de artă din atelierul parizian
Impasse Ronsin.
Această presupunere nu ar fi căpătat o
mare doză de verosimilitate dacă nu ar fi
fost vehiculată chiar de Barbu Brezianu.
În anul 1998, când revenea asupra temei
reprezentată de raporturile lui Brâncuşi
cu puterea comunistă de la Bucureşti, is-
toricul de artă trecea în revistă denigrările
ºi ofensele la care a fost supus reputatul
sculptor aflat la Paris, începând cu tenta-
tivele de demolare a Coloanei fără sfârºit
de la Târgu Jiu, cu scrierile oficiale „şi
sfîrşind, bănuim, cu respingerea donaţiei
lucrărilor aflate în atelierul Impasse Ron-
sin – ofertă adresată probabil Academiei
RPR, neacceptată însă, pesemne din
pricina referatului negativ întocmit de fos-
tul subinginer de poduri şi şosele Mihail
Roller…“ (Barbu Brezianu, Brâncuşi în
România, All, 1998, p. 12). Roller era pe
atunci vicepreºedintele Academiei, adevă-
ratul ei conducător, iar luările de poziþie
din martie 1951 ale unor academicieni (sa-
vanþi autentici) precum G. Călinescu, Al.
Graur º.a. (vădite în stenogramele publica-
te în postcomunism), chiar ºi G. Oprescu
(în 1954), păreau să dea o notă de plau-
zibilitate ipotezei respingerii lui Brâncuºi,
nu doar ca artist (acuzat de „abstractism
decadent ºi primitivism istoric“), dar ºi ca
donator.
Denigrarea lui Brâncuºi orchestrată de
oficialii comuniºti (cel puþin între 1949 ºi
1955) este cât se poate de reală, însă – aºa
cum arată Doina Lemny – „artistul român
n-a lăsat nici măcar o notă de atelier, dar-
mite un testament privind donaţia pe care
ar fi făcut-o statului român şi pe care acesta
ar fi refuzat-o. În schimb, există testamen-
tul pe care Brâncuşi l-a conceput şi semnat
pe 12 aprilie 1956, prin care el donează
statului francez atelierele sale din Impasse
Ronsin. Acest testament se păstrează în ori-
ginal în arhivele Muzeului Naţional de Artă
Modernă, Centrul Pompidou din Paris şi a
fost publicat integral în catalogul L’Atelier
Brâncuşi. La Collection, Paris, Editions du
Centre Georges Pompidou, 1997, p. 14,
şi în volumul de documente Brâncuşi ine-
dit. Însemnări şi corespondenţă românească
editat de Humanitas, Bucureşti în 2004,
p. 8“; Ruxandra Hurezean, Doina Lemny,
Paris: Ansamblul de la Târgu-Jiu – o operă
de sinteză, rezumatul şi esenţa întregii opere
brâncuşiene, în Sinteza, 19 februarie 2016.
Totuºi, ce l-a (mai) determinat pe Bar-
bu Brezianu să susþină ipoteza donaþiei (ºi
excludem aici indiciile clare ale „răfuielii“
cu Brâncuºi vădite de comuniºtii români la
începutul anilor 1950)? Una dintre ipoteze
este aceea că, după 1989, marele istoric de
artă ºi-a concentrat mai mult atenþia nu
atât pentru a-ºi face sieºi dreptate (fusese
închis la Canal, la Capul Midia, unde a fost
victima gardienilor, între ei sinistrul Liviu
Borcea), ci pentru a-l reabilita deplin pe
Brâncuºi. Spiritul justiþiar, pe care Brezi-
anu nu prea l-a utilizat în postcomunism
pentru a-ºi demasca torþionarii (gardienii,
ofiþerii securiºti anchetatori ºi urmăritori),
l-a întrebuinþat pentru a-i face dreptate lui
Constantin Brâncuºi (uneori cu menajarea
binefăcătorului său, G. Oprescu, autorul
unor regretabile afirmaþii – în 1954 – vi-
zându-l pe artistul exilat la Paris – vezi G.
Oprescu, Sculptura statuară romînească,
ESPLA, 1954, pp. 133-134).
Nu foarte multă lume ºtie că Barbu
Brezianu ºi-a început cariera în magistra-
tură, fiind pentru mulþi ani judecător ºi
procuror (între 1934 ºi 1949). În 1949 a
fost destituit (pus în cadru disponibil) ºi,
un an mai târziu, s-a trezit cu o echipă
de lucrători de securitate venită să îl ares-
teze ºi să îl deporteze la Canal pentru că
frecventase oficiile culturale ale Legaþiilor
„imperialiste“. Numai că, în contrast total
cu firea sa mai degrabă liniºtită, cunoscută
din diverse descrieri ºi cu cariera sobră de
fost judecător, Barbu Brezianu a recurs la
un act deopotrivă rocambolesc ºi de su-
premă sfidare a Securităþii: la momentul
descinderii poliþieneºti, a încercat ºi a reuºit
să fugă pe fereastra de la baie a locuinþei
(ACNSAS, fond Informativ, dosar nr.
210.578, vol. 1, f. 165). După mai bine de
un an, Securitatea a reuºit să îl găsească ºi
aºa a început calvarul de la Capul Midia,
episod în legătură cu care Barbu Brezianu
a fost mai degrabă discret; abia târziu (prin
2003) a oferit interlocutorilor informaþii
mai consistente despre torþionari, foamea
ºi frigul îndurate.
În anul 1953, la doi ani de la eliberarea
din lagăr, Barbu Brezianu a reuºit o rein-
serþie socioprofesională care i-a schimbat
destinul ºi specializarea. G. Oprescu l-a
angajat ca cercetător la Institutul de Istorie
a Artei al Academiei. De aici înainte, Barbu
Brezianu ºi-a dedicat toată viaþa întocmirii
de cataloage/albume/monografii consa-
crate marilor artiºti (Karl Storck, Nicolae
Tonitza, dar, mai ales, Brâncuºi). Istoricul
de artă a devenit unul dintre cei mai repu-
taþi brâncuºiologi din þară ºi a folosit toate
ocaziile pentru reconsiderarea sculptorului
chiar cu neglijarea propriei biografii ºi cu
riscul unor ipoteze eronate.

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 25

Proză
Sub semnul
imagismului fantastic
Mircea Popa
O PTÂND TOT MAI
sistent spre proză,
ultimii ani ai producţiei
in-
literare a Doinei Cetea
s-au îmbogăţit simţitor
cu mai multe volume de
proză, abordând o plajă
de teme şi subiecte fixate
într-o actualitate frapan-
tă, cu multe elemente bi-
ografice. Noul volum intitulat Dincolo (Ed.
Şcoala Ardeleană, 2022), aduce o vizibilă
schimbare de registru, care mi se pare de
bun augur. Toate cele şapte proze conţi-
nute se situează la interferenţa dintre rea-
litate în irealitate, într-o lume a amintirii
şi a faptelor insolite, în care dominantă
este atmosfera fantastică. Unele dintre ele,
precum cea care deschide volumul, aduce
în scenă şi un personaj extraterestru, care
o conduce într-o sală de tratament, unde
ea retrăieşte episoade din trecut, pe muchia
dintre realitate şi imaginaţie. Viziunile şi
retrăirile se transformă în proiecţii fabuloa-
se şi întâmplări neverosimile, readucând în
prim plan imagini uitate dintr-o copilărie
traumatizată de reminiscenţele războiului,
prin care proiecţiile onirice covârşesc rea-
litate. La capătul acestor călătorii în trecut
se insinuează perfid întrebarea: dacă a fost
atinsă sau nu eroina de un glonţ tras de cei
care voiau să-i omoare unchiul partizan sau
nu? Motivul fantastic al dublului e folosit
cu succes de autoare şi în alte trame epi-
ce, dezvoltate cu pricepere şi abilitate, pre-
vestind intrarea narativului într-o zonă de
crepuscul şi de incertitudine, care sporesc
amploarea trăirilor existenţiale, conferin-
du-le enigmaticul de care aveau nevoie.
Ficţionalul învăluie cu un aer straniu toate
demersurile personajelor de a afla adevărul
cu privire la un fapt sau altul, misterul cu
care sunt învăluite întrebările protagonişti-
lor sporind într-un crescendo imprevizibil,
amplificând percepţiile conştientului, învă-
luindu-le într-un halo turbulent şi aventu-
ros. Toate personajele sale trăiesc liminar şi
alternativ scene de angoasă şi reverie con-
ştientă. Aşa este povestirea Amanita în care
eroina şi Cristina par să reînvie o poveste de
dragoste cu acelaşi bărbat, care de fapt lip-
seşte din viaţa lor, fiind perceput doar prin
fantele unor amintiri ce nu pot fi controla-
te exact. Şi personajul Mitra din povestirea
Teiul readuce pe retină chipul femeii care
l-a salvat dintr-un accident mineresc, când
s-a prăbuşit galeria peste el şi ortacii lui. E
un moment tensionat, thanatic, în care lup-
ta pentru viaţă a personajului, legat pe viaţă
de cărucior, are iluzia unei reîntoarceri în
timp care îl îmbărbătează: „Puteau să mă
taie în două, că nu-mi păsa. Doream doar
să mai văd soarele şi, mai ales, să simt mi-
rosul teiului. Şi în acele clipe a apărut lângă
mine femeia care m-a îmbărbătat şi alinat.
Aiuram desigur! Erau vedeniile dinaintea
morţii. Dintre toţi ortacii mei, am supra-
vieţuit doar eu“. De aceea, în halucinaţiile
26 • APOSTROF
sale, femeia respectivă se confundă cu teiul
respectiv, iar absenţa ei face ca teiul să nu
mai înflorească. Povestirea e una dintre ce-
le mai frumoase ale volumului, scrisă cur-
siv, sobru, fără lungimi inutile şi cu o sim-
bolistică foarte bine reliefată. Şi în Peruca
se întâmplă fapte neverosimile, legate de
schimbarea înfăţişării, element de confuzie
şi de suprapuneri bizare. De la sugestiona-
bil la confuzie e numai un pas, şi retrăirile
propriei vieţi face ca fluxul difuz al amin-
tirilor să provoace şi intersectarea altor
existenţe, într-un fel de coşmar prelungit,
cu frisoane şi descoperiri misterioase, pre-
cum sunt cele din Moştenirea, Eremia sau
Aspazia. Cu toate că asistăm la scene care se
complică şi se diversifică sub ochii noştri,
naraţiunea nu cade niciodată în tenebros
şi halucinatoriu, păstrându-şi frăgezimea
realităţii, suspendată doar periodic pentru
intruziuni visceral-psihologice, induse cu
artă şi cu o surprinzătoare lipsă de compli-
caţii inutile. Imagismul fantastic este de fi-
ecare dată prezent, îmbogăţind viaţa cu noi
posibilităţi paralele, oferind omului (şi citi-
torului), căi noi de cuprinderi onirice, care
accentuează sentimentul de desprindere de
teluricul imposibil, incapabil de a ne situa
în zonele de visare şi rătăcire diafană a eu-
lui. Doina Cetea a scris o carte frumoasă,
marcând pe deplin maturitatea prozei sale.
 amestecă vii cu morþii/ scrie reþete/ bizare
Poezie
„Se întâmplă
să trăiesc“
Constantin Cubleºan
O CHEIE PENTRU a pu-
tea descinde în uni-
versul poeziei de acum,
pe care o scrie Vasile Igna
– Capcanele (Editura Li-
mes, Cluj–Floreºti, 2023),
este poemul dedicat lui
B. Fundoianu: „Amiaza
stă să fiarbă, sub troiþă
aºteaptă seara/ din þar-
curi urcă fumul ºi se coboară scara/ de
funigei zănatici cu fir ca de paing/ ce-n
asfinþit aºteaptă ºi-al verii car împing// Mo-
tani cu ochi de sticlă ºi gheară de oþel/ torc
firele de iarbă, ghimpăr ºi troscoþel/ fac fu-
nii din amurgul ce spânzură livid/ încuie
uºa verii ºi-a toamnei uºi dechid// Un vier
pitic, o gâscă, un iepure de casă/ se-ndeasă
unu-n altul, se ceartă, nu se lasă/ mânaþi în
ºir ca oaia, ºi se strecoară-afară/ din cur-
te, unde-i ziuă ºi dintr-odată seară// Până
ce sus, în nouri, un glas deschide poarta/
cum ar deschide Zeul în faþa lumii soarta/
ºi-acoperă cu-o pânză de vis demult þesută/
ºi faþa vremii moartă, ºi cea abia născută“
(Camuflaj).
Modernismul intelectual, pe linia
căruia se înscrie această lirică ce reia,
în halouri bine decantate, demersurile
avangardei, este, în esenþa construcþiei
sale, de factură tipic expresionistă – spaþiu
ideatic în care se întâlneºte, de fapt, cu
autorul Priveliºtilor (volumul din 1930).
Tablourile după natură pe care le creează
Vasile Igna nu reverberează însă imagini
bucolice, ele sunt, mai degrabă, icoane ale
propriei intimităþi emoþionale, încadrate
unei dramatice ceremonii vitaliste: „Se în-
tâmplă să trăiesc/ ºi aud greierii încercând/
þiterele după-amiezii/ ºi văd păianjenii
coborând/ din colþul camerei ºi/ ocupând
casa întreagă/ se întâmplă să trăiesc ºi/
ea nu ºtie încotro e drumul/ ce duce spre
casă, o, Doamne,/ cât de departe-aproape
e cucul/ ce desparte viaþa în ani ºi/ moare
în cântecul lui/ bolborosit, repetat ca o/
piază cu limba tăiată./ O, tot mai aproape
aud ecoul lui/ ºi mi se pare/ că e inima
ei ce acoperă/ orizontul cu sângele meu
care/ rosteºte aceleaºi cuvinte/ se întâmplă
să trăiesc ºi/ asta ajunge“ (Se întâmplă).
Universul acestor poeme cuprinde seg-
mente dintr-o realitate ireală, dacă pot să
mă exprim astfel, evocate cu o candoare
melancolică ce vibrează neliniºtitor în
subteranele sale. Modalitatea expresiei se
regăseºte în metoda suprarealismului, lip-
sit de violenþe verbale, cu un descriptivism
în tuºe ale insolitului: „Demn e să urce
ºi-apoi să coboare/ acolo e-un ºir de cetăþi
dărâmate/ ºi-un popor de zgârie nori/
cu tavan prăbuºit ºi trupuri/ prefăcute-n
lumină./ Păinjeniº e de arsuri ºi cenuºă/
nici o fereastră ºi nici o uºă./ Un zeu
misionar se plimbă/ pe coridoare secrete/
de pomezi/ care, de crezi ori nu crezi,/ dau
chipului feþe de înger/ cu stânjenei la ure-
che/ ºi-n mână cu/ floare albă de sânger./
ªi se-ntunecă lumile noi/ zorii-s de partea
cealaltă,/ unii ară cu râvnă cărările/ alþii
încurcă urcuºul cu scările./ Doar sângele
urmăreşte suiºul cuvintelor/ jos, viaþa-i tot
mai subþire ºi-o mână/ îi face semne să mai
rămână./ Demn e să meargă-nainte/ ori să
se ascundă/ cu ramuri de salcie-n mână?“
(Dignus est). Totul pare un joc ermetic de
cuvinte, în sensurile lor absconse, cere-
monios alcătuite într-un soi de abstracti-
zare în manieră barbiliană. Dar proiecþia
lumii e de factură onirică, visul devine
o realitate barocă, populată de fantasme
stranii: „Visul înºeală e plin de capcane/
iar văgăunile lui/ colcăie de salamandre
ºi ºerpi/ cu solzii ascunºi sub pielea/ mult
prea subþire a zilei/ cerºind la ieºirea din
Vale/ cu palma bătucită a milei./ Poate
plouă acum/ ºi-n cămara plină de cărþi/
cu lopeþi ºi cazmale de-anþărþ/ ruginite
alături de roaba/ în care s-au rostogolit/
uitarea ºi zdroaba“ (Naraþiune). Lumea
descripþionată de Vasile Igna e poetică în
tocmai grotescul său galant, o lume în ca-
re se moare frumos ºi tandru: „Întâi vom
intra într-o florărie de unde/ vom fura ră-
dăcini de păpădie ºi în/ cele din urmă vom
căuta o turmă în care/ nu se vor vedea oi
ci picioare cu copite/ ºi bărbi smintite de
þap ºi la proþap/ vom pârpăli coaste ºi pul-
piºoare ca/ pe niºte ochiuri de soare ce vin
spre noi/ din þări pustii călătoare cu/ pene
noi neînvăþate să zboare ºi nici/ să înoate
ca niºte peºti oneºti din/ oceanele încă
neîngheþate nici pătate/ de cerneluri de
sepie dintr-o specie/ pe cale de dispariþie
hai acum la poliþie/ să ne declarăm singuri
vinovăþia ºi/ să reîncepem moartea/ dim-
preună cu copilăria cu/ capul drept spre
care mă îndrept/ când tot ce-i afară/ poate
încăpea într-o singură călimară“ (Călă-
torie). E frecventă această referenþialitate
la propriul laborator de creaþie. Aici se
zămisleºte efervescent lumescul burlesc ºi
fantast, într-un vizionarism apocaliptic al
învierii prin moarte, sugestionat biblic, iar
meditaþia e paradoxală ca-n discursul glos-
sei eminesciene: „În dreapta nu-i ce vezi,
în stânga poate/ nu-i vânt cel ce a nopþii
steaguri frânge/ nu-i pălăria ºarpelui, nici
stolă de abate/ norul ce-aspiră-al soarelui
de vată sânge// Deasupra nu-i ce nicăierea
nu e/ nu-i stea, nici Drum de Robi ori Căi
de Lapte/ nimic nu-i, nimic bătut în cuie/
precum în palmă-s cuie trei sau ºapte// De
urci pe scară, scara te coboară/ în temniþe
fierbinþi pline de gheaþă/ ce cade jos de-n-
dată iarăºi zboară/ viaþa urcă-n moarte
născând viaþă./ Până târziu, când iară-i
dimineaþă/ ºi Cel Născut pe Înviat omoa-
ră“ (Trompe-l’ oeil). Toată poezia de această
factură suprarealistă nu este altceva decât
o spectaculoasă evadare din contingent,
poetul decelându-ºi, astfel, neliniºtit stări-
le diurn-traumatizate, pentru a plonja ga-
lant într-o imagistică fastuoasă a irealului
unei alte posbile trăiri.
 sau poetul zis Umbră Veche. Dar momen-
Proză
Scrierea-împreună
Dan Gulea
O LUNGĂ COLABORARE
– începută cu Ru-
salii ’51. Fragmente din
deportarea în Bărăgan
(1994), volum urmat de
trecerea spre ficþiune prin
„stereoprozele“ Plînsul
bătrînului tenor dramatic
sovietic: Memorator pentru
tanchişti (2011), prin car-
tea „pentru excursioniºti“ Contele boschetar.
Maiakovski la Lipova (2013), o revizitare
a reîmpărþirii lumii la stânga ºi la dreap-
ta podului din Mara lui Slavici, la care se
adaugă pagina din revista Orizont pe care
au împărþit-o multă vreme – a continuat în
2023 cu Pas de deux (Editura Humanitas,
Bucureºti, 2023, 216 p), titlu al paginii
din revistă, dar ºi, iată, al unui nou volum,
subintitulat „proză scurtă“, precedat de un
avertisment al autorilor care enunþă isto-
ria colaborărilor ºi noul avânt: „am zis să
trecem la investigaþii în care să amestecăm
reportajul literar cu memorialistica ºi proza
de călătorie“.
Cartea apare în trista împrejurare a
dispariþiei lui Daniel Vighi (1956-2022),
prozator complex, de largă întindere, de la
proza scurtă din Povestiri cu strada depozi-
tului (1985) la romane precum Însemnare
despre anii din urmă (1989) sau Trilogia
Corso (2013). Pe de altă parte, Viorel Mari-
neasa a făcut cumva un drum invers: de la
un roman, Litera albă (1988), scriitura i se
va desface în proze scurte, în Unelte, arme,
instrumente (1992) sau O cedare în anii ’20
(1998). Cei doi autori au însă ºi o viziune
comună asupra istoriei literare imediate
(dacă există „istorie recentă“, se poate vorbi
ºi de o istorie literară recentă, imediată),
semnând mai multe volume, dintre care cel
mai recent este Continetul gri, despre lumea
culturală timiºoreană în arhivele Securităþii
(2022).
Pas de deux este un titlu ce trimite spre
numeroase jocuri de cuvinte: numele unui
cunoscut dans – dar ºi expresii ce ar inclu-
de negaþia „pas“ din franceză – ºi poate ºi
română, în sensul de „amânare“ la jocurile
de cărþi sau altele: „pas de lanþ“ (denumire
pentru un anume tip de þesătură croºetată),
„pas de voie“, „pas de marº“, sau chiar „pas-
partu“ (ºperaclu). „Pas cu pas“ – pentru a
intra ºi a ieºi în acelaºi timp din contempo-
raneitatea politicianistă, după numele unei
cărþi semnate de un prezidenþiabil devenit
preºedinte – proza celor doi devine expresia
unui nivel elevat de expresivitate.
Suntem în Timiºoara.
Vighi deschide Pas de deux cu o friso-
nant-melancolică evocare a cimitirului de
pe strada Rusu ªirianu, cu „bicisnicia ba-
nală a kitschului funerar“, unde odihneau
prozatoarea Alexandra Indrieº („la fel ca
fotografia aceea mare pe care am dibuit-o
într-un cufăr din podul casei moºtenite“)
tul scrierii taie din acest ton care ar putea
fi considerat frisonant: „Eu, indiferent,
Vio, posac“. O frază a lui Vighi care spune
foarte multe, concentrând deopotrivă ceea
ce s-ar putea numi literatura fotografiei – o
specialitate bănăþeană, de la Livius Cio-
cârlie ºi memorialele sale (Un Burgtheater
provincial), incluzând tema cunoscută a
manuscrisul găsit, suprapusă inconstanþei
memoriei. Va fi, aºadar, o călătorie prin
toposuri (moi-même comme un topos?), prin
libertatea dezangajată de orice teoretizare a
momentului artistic, o călătorie prin istorie
ºi prin geografia urbană, aºa cum Contele
boschetar era subintitulat „povestiri de pe
Valea Mureºului“, circumscriind castele,
munþii Zarandului, un bazar otoman, o
amintire despre Ada-Kaleh ºi alte „ieºiri“
din cetate.
Rămânând în cetate în acest Pas de
deux, autorii realizează prin povestire mai
multe hărþi ale Banatului, pornind din
centrul său, aºa cum pornesc ºi din centrul
secolului XX: Banatul este un teritoriu al
fotbaliºtilor sau al sportivilor de renume
internaþional, în luptă cu vremurile, terito-
riul bătrânilor, al activiºtilor de partid, al
scriitorilor. Cele două voci devin una, cu
interpretări ºi amintiri proprii, dar ºi cu in-
terpretări ale unor texte literare cu ºi despre
Banat, între care Joseph Méliusz, autor al
Oraºului pierdut în ceaþă – „poate cel mai
bun roman consacrat urbei [...] ce ar intra
în categoria docufiction“, Ion Monoran, po-
etul care a oprit tramvaiele la revoluþie (ºi
„monodersilismul“, poezia scrisă de poeþii
Monoran, Derlea ºi Mircea Bârsilă), Livius
Ciocârlie („căutam să le ofer admiratorilor
mai tineri, intimidaþi de aºa-zisa lui glacia-
litate, imaginea unui om de lume, surprinsă
în diferite momente: cu cenaclul Pavel Dan
[...], cum se tutuia de mama focului, la
aprige revederi, cu Sorin Titel“).
Metoda de lucru se devoalează pe par-
curs: „Am avantajul de a fi citit ce a scris
Daniel înainte de a mă apuca ºi eu de lu-
cru“, spune Marineasa, cel care ocupa, de
predilecþie, partea din dreapta a paginii din
Orizont.
Oricum, din zona Banatului se iese
pentru a se întoarce, în volute care cuprind
întreaga lume optzecistă, aºa cum cenaclul
Pavel Dan era un echivalent local al Cena-
clului de Luni sau al Junimii bucureºtene;
Viorel Marineasa scrie „în memoria lui
Gheorghe Crăciun“ proza Nu te uita înapoi
că vine veveriþa roºie!, o reluare condensată a
subiectului din romanul Puppa russa, ulti-
mul antum al lui Gheorghe Crăciun, para-
bolă a destinului înainte ºi după 1990, văzut
din alcov. Marineasa scrie, de asemenea, ºi
„în memoria lui Mircea Nedelciu“, Balada
blândului casap (dacă nu-l punem la socoteală
ºi pe agerul socotitor), o reverenþă la adresa
experimentatorului persoanei a II-a în na-
raþiune ºi, mai ales, a celui care a scris proze
rimate sau „balade“, coautorul celui mai im-
portant roman al momentului 1990, Femeia
în roºu (alături de Adriana Babeþi ºi Mircea
Mihăieº), ce pleca (pentru a se întoarce!) în
Comloºul Mare – adică într-un alt „centru“
(fireºte, literar) al Banatului.
Un excelent capitol de istorie literară
ºi culturală consemnează figuri-reper ale
lumii culturale bănăþene ºi româneºti, de-
opotrivă, precum Mihai ªora, Petre Stoica,
Smaranda Vultur, dar ºi eseuri de felul
celui despre Eugen Bunaru ºi prietenie,
„domnul din altă lume“, cum este carac-
terizat Bunaru de Daniel Vighi, respectiv
cel care a creat „ºansa de a fi părtaºi la
varianta timiºoreană a optzecismului“, din
perspectiva lui Viorel Marineasa. Nu doar
cenaclul Pavel Dan este un subiect, ci ºi alte
cenacluri ºi grupuri literare, „H.G. Wells“,
textele lui Petru Ilieºu (timiºoreanul care
duce la Bucureºti flacăra revoluþiei) ºi
„noua stare de conºtiinþă a celor ce scriu
astăzi“, diferitele numere din revista Forum
studenþesc: toate sunt, aºa cum spune Viorel
Marineasa, „Rădăcini“.
Vighi ºi Marineasa sunt scriitorii unui
întreg, nu ai unui volum, un întreg format
din Plînsul bătrînului tenor dramatic sovie-
tic, din volumul „pentru turiºti“ Contele
boschetar, din acest Pas de deux, un mare
volum care se scrie permanent, pentru că
unele texte reapar, translându-se ºi, evident,
transformându-se, prin concizie stilistică:
de exemplu, Cu Ivan pe divan, o povestire
despre dragoste ºi răzbunare în obsedantul
deceniu din Pas de deux de Viorel Mari-
neasa este, iniþial, o meditaþie intitulată
Rusoaica, sârboaica, poloneza, cehoaica... din
„memoratorul pentru tanchiºti“, Plînsul
bătrînului...
Un mare volum, din care fac parte ºi
textele, destule, rămase poate pe nedrept în
colbul paginii de revistă, putând ºi ele foar-
te bine să completeze aceste rânduri, pentru
că seismograful celor doi scriitori este unul
foarte bine încercat de provocările timpu-
lui; dacă Vighi este mai „instinctiv“ (scrie
de multe ori proză ri(t)mată, pe urmele lui
Nedelciu, cum ar fi în Deodată-l vedem pe
Nichifor Crainic crăinicind, din volumul
adresat „tanchiºtilor“), Marineasa este mai
reflexiv (scrie dedicaþii, contextualizează
deci). Pe de altă parte, un scriitor este mai
nostalgic, utilizând suficiente calificative –
în timp ce altul narează în primul rând, nu
comentează, îºi disipează vocea în spatele
personajelor; Vighi este el însuºi un perso-
naj, de aceea vocea lui semnalizează neîn-
cetat în nume propriu. Marineasa rămâne
discret, dar neiertător în fixarea lumii prin
memorabile personaje.
Pas de deux – ca unul, mereu – de acum...

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 27

Poezie
Monedele în aer
Mircea Moþ
C ELE TREI SECÞIUNI ale
volumului Monede
în aer, publicat de Viorel
Mureºan la editura „Ca-
iete Silvane“ (Respiraþie
sub apă, Avuþii plutitoare
ºi Arhiva păianjenului),
trimit spre o permanen-
tă oscilare între realitatea
concretă ºi un convingă-
tor univers al imaginii rezultate dintr-o vi-
ziune marcată de orgoliul creaþiei ca replică
dată lumii concrete. Mottoul însuºi devine
sugestiv pentru poezia lui Viorel Mureºan.
Mai mult decât perceperea „corectă“ a reali-
tăþii, contează ghicirea acesteia, ca o creaþie
într-un timp aparte: ,,Poezia este închide-
rea unei uºi, lăsându-i pe cei care privesc
prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut
în frântura aceea de clipă…“.
Lui Roland Barthes stiloul i se părea
potrivit pentru texte serioase, iar pixul,
pentru improvizaþii ocazionale. Dincolo de
consideraþiile barthiene asupra creionului,
la Viorel Mureºan modestul ºi învechitul
instrument de scris trădează semnul unei
dorite apropieri de natural ºi de elementar.
Apelând la grafit ºi bănuindu-i puterea de a
înmuguri în extremitatea ultimă, de jos, a
lumii, autorul percepe scrisul ca un progra-
matic gest ce reordonează elementelele re-
alităþii într-un univers având orgoliul unei
logici aparte: „ca dintr-o superstiþie scriu
poezii/ numai cu creionul/ ºtiind că solzii
grafitului/ au înmugurit ºi au crescut pe
fundul oceanelor// cine ºi-ar putea închipui
vreodată/ o colonie de cucuvele/ urcând pe
coºul vulcanului// în jurul mâinii mele când
scriu/ se strânge þipătul lor“ (Poezia). Spre
adevărurile vieþii imediate poetul priveºte
doar din când în când, detaºat ºi poate
neîncrezător, câtă vreme este interesat de
fantasme cu accente suprarealiste. Poetul
nu este un suprarealist, dar lecþia suprare-
alismului îl încurajează să creeze imagini
„pure“ în gratuitatea lor: „o piatră cenuºie
intrată pe jumătate în pământ/ părea ziua
de sâmbătă/ pe terasele înverzite// pe par-
tea ei rămasă afară/ se mai vedeau urmele
unor/ transformări ºi adaosuri/ peste care
creºtea muºchiul// acolo/ râsul meu era al
unuia care/ are faþa boþită/ ieºind dintr-un
nor// iar spre adevărurile vieþii/ priveam
numai din când în când/ cu coada ochiului“
(Poveste de vânătoare). Sau: „Doamna Tuy
cântând îºi ºterge sicriul de praf/ în timp ce
părul ei cade într-o ninsoare ce nu se mai
poate opri// i-a fost frig mereu în ultimii o
mie de ani/ ºi a tot văzut venind vapoare
de gheaþă/ pe nil// gazelele o privesc numai
noaptea/ prin ferestre tăiate în soare/ ºi ele
ºtiu prea bine că ceea ce văd acolo/ nici nu
există/ Doamna Tuy a plecat să întoarcă o
vizită/ la prietena ei Doamna Nai/ ºi a tri-
mis vorbă printr-o slugă apropiată/ că mai
întârzie încă o mie de ani“ (Statui). Există
la Viorel Mureºan un admirabil spectacol
realizat prin asocieri cu totul neaºteptate,
prin semnificative decupaje: „venim să
ascultăm lătratul unor cămăºi“ (Decupaj).
28 • APOSTROF
Uneori impresia este că autorul rescrie/
corectează enunþuri cu care ne-au obiºnuit
cărþile primilor ani de ºcoală.
Imaginarul lui Viorel Mureºan este
consecinþa scrisului care ia iniþiativa ºi tinde
să-ºi impună propriile fantasme. Scrisul pe
ochi devine expresia metaforică pentru un
poet care aºază scrisul între el ºi lume, ca pe
o posibilă dioptrie. O poezie se intitulează
deloc întâmplător Scrisoare. Privirea reþine
cu totul alte realităþi, ochii scrutează întu-
nericul, credincioºi universului pe care îl va
întemeia scrisul: „ºi iarăºi îmi încep ziua/
privind capete de tauri/ care acoperă cerul/
ºi lei culcaþi pe orizont// îmi arunc ochii/ la
ghemele de întuneric/ înºirate pe grindă//
(...) scriu pe colþul lăuntric al ochiului meu/
fraze cu sânge mâncat de furnici/ când o
rază de soare/ când o rază de lună“. Timpul
creaþiei devine prielnic perspectivei dorite:
„îmi scriu versurile numai la lumină de ful-
ger// doar atunci se pot vedea în frunziºul
întunecat/ silabele cele mai coapte/ gata să
cadă/ în hăþiºul de spini/ unde mă aplec
pe vârfuri să le adun// ar fi nedrept/ să se
piardă clipa/ când perechi de ciocârlii/ îmi
ies din urechi/ să-ºi scuture cerul greu de
pe aripi“ (Paºi din dormitor până în camera
de zi).
Dar scrisul se impune ca gest referenţial
– „pe aleile drepte capetele noastre/ scriu
rânduri/ de parcă s-ar rostogoli pe fâºii/ de
hârtie cretată“ ( Mozaic), fiindcă el fixează
alte imagini decât ale lumii reale. Poemele
sunt preþioase din acest punct de vedere ºi
ele trebuie „însemnate“ fiindcă par niºte
realităþi fidele viziunii poetului: „trebuie să
însemnez toate poemele/ oriunde-ar veni/
ºi oricum s-ar chema// ele par cutele unei
rochii care cade printre nori“ (La poet ca ºi
• Desen de Horaţiu Mălăele
la pictor). De reþinut, din perspectiva scrisu-
lui, este poemul Aforism: „rândunicile s-au
adunat pe sârma de telegraf/ ca niºte autori
þanþoºi de aforisme// poartă rămăºiþele unei
uniforme/ de parcă au fost colege de clasă//
mâine vor scrie un rând negru/ pe coala
întinsă a cerului“.
Peisajul concret este ocolit, ochiul
înºeală; fereastra unui tren, ce ar garanta
surprinderea ipostazelor realităþii, devine
inutilă, câtă vreme gesturile poetului tră-
dează indiferenþă iar ochiului i se rezervă
o altă menire, în aºteptarea unei nopþi ca
timp generator de creaþie: „lipit de fereastra
vagonului/ eu îmi scutur sandalele de praf/
îmi scot din ochi scoici sidefii/ le pun una
peste alta/ zidind din ele un perete/ pentru
noaptea/ la care încep să mă gândesc“ (Ca-
sa nopþii).
Viorel Mureşan construieºte o realitate
seducătoare, paralelă: „acoperiþi de uitare
copiii bat mingea/ pe un maidan// în inte-
riorul mingii doamna lor învăþătoare/ pune
curse la vulpi argintii// afară e o toamnă
făcută din petice“ (Mozaic). O realitate pe
alte dimensiuni, pe care o caută uneori cu
un gest de frondă: „de nouă zile lucram/
să fac pe cer o lună rotată ºi plină/ să-mi
pot vârî prin ea capul/ acolo unde se văd/
lei cu albine în gură/ ºi scânduri de culoa-
rea tutunului/ ieºind prin pereþii bisericii“
(Oraºul ºi luna). Poetul lasă impresia că se
simte mai confortabil „în mijlocul oglinzii“
decât în peisajul real, fiindcă oglinda este
îngăduitoare cu jocul pendulând între înă-
untru ºi afară, precum metaforica fereastră
din Loc: „în mijlocul oglinzii creºtea o
poiană/ unde vin căprioarele să pască/ fier
vechi/ ºi sufletele îºi lasă bagajele// acolo/
zilele treceau aproape monoton/ de parcă
o doamnă supărată pe viaþă/ ºi-ar îngropa
rochiile în grădină// ieºisem pe alei/ ºi
mergîndu-þi alături/ umbra mă arăta/ că eu
sunt cel care ºi-a pus/ un măceº cu fructe
roºii la pălărie// s-ar părea că prea multe
vede/ această fereastră/ care stă ºi înăuntru
ºi-afară“.
Nu este deloc întâmplător că în imagi-
narul lui Viorel Mureºan se strecoară un
om fără de mâini, surprins într-un gest
semnificativ: „un om fără mâini a salutat
toată ziua/ cu draperii negre de ciori// din
ochii albaºtri ai unei fetiþe/ doi câini se
aruncă în gol/ cu limbile scoase// alergând
după un fluture/ într-o după-amiază am
părăsit/ o veche fotografie de grup“ (Gara).
După cum mâinile trebuie aruncate în cup-
tor, câtă vreme, prin acþiune, ele acceptă ºi
slujesc în ultimă instanþă realitatea opusă
recunoscutei „delicateþi imaginative“ a poe-
tului: „astăzi trebuie să-mi arunc în cuptor/
mâinile// s-ar cădea să le ºi cert/ că în lipsa
mea acolo departe/ aprindeau chibrituri în
sloiurile de gheaþă/ părea că mătură podul
unei biserici/ când se hârjoneau/ aruncân-
du-ºi lovituri de ciocan// azi-noapte le-am
aflat/ trimiþând cu praºtia stele în apă// le
aºtept să tacă/ să fie perne purtate de vânt/
din care cad viermi“ (Arhiva păianjenului.)
Parafrazându-l pe cunoscutul poet, se
poate spune că lui Viorel Mureºan nu-i
este dat să suporte (în poezie, fireºte!) prea
multă realitate. Nu întoarce de tot spatele
realităþii, dar are plăcerea (chiar satisfacþia)
de a-i opune imagini atent organizate, con-
tând ele însele ca o realitate convingătoare.

 Durs Grünbein
DURS GRÜNBEIN s-a născut în 1962 la Dresda, în fosta RDG. Scriitor
prolific, a publicat numeroase cărþi: versuri – amintesc aici, dintre cele
cam 20 de titluri, cîteva: Schädelbasislektion (1991), Porzellan. Poem vom
Untergang meiner Stadt (2005), Aroma. Ein römisches Zeichenbuch
(2010), Zündkerzen (2017) –, eseuri ºi însemnări – cum ar fi, printre
altele, Antike Dispositionen (2005) ºi masivul Aus der Traum (Kartei)
(2019) – sau prelegeri: de exemplu, Jenseits der Literatur. Oxford Lectures
(2020) (Dincolo de literatură, în curs de apariþie la Editura Tact). Cea
mai recentă carte este una de proză: Der Komet. Ein Bericht (2023). Cei
interesaþi de opera sa proteică pot consulta volumul editat de Michael Eskin, Karen Leeder
ºi Christopher Young, Durs Grünbein. A Companion (2013). În româneºte au apărut, tra-
duse de Manuela Klenke, în antologia de poezie germană Salutare, barbarilor! (Casa de
Editură Max Blecher, 2022), cinci poeme din volumul de debut Grauzone morgens (1988).

din Cenuºă la micul-dejun Interior cu bufniþă I

Treisprezece fantezii
***
(Despre frumuseþea hematoamelor)
Sîngele se-opreºte de la sine. Ce doare-acolo rămîne secretul
pielii,
Care-l acoperă pe pustnic pînă la final, tînjind după gemete.
Saturat de oase, pămîntul scrîºneºte. Din fiecare singurătate se
prelinge timp.
De-aceea micile jocuri în doi… Cînd pe coapsă un toporaº se
albăstreºte,
Cu bucurie bănuiala-l cheamă înapoi pe necurat, tovarăºul
ramolit.
Ea tocmai înfloreºte cîteva zile, de-o frumuseþe etruscă, sub
nailonuri ºi fustă,
Orhideea presată. Din volănaº, rombul, echimozat,
Devine o pată vîscoasă galben-verzuie, care batjocoreºte
„Ia vezi, îmbătrîneºti“.
ªi deja-i fără valoare albastra Mauritius, acolo, deasupra
genunchiului,
Punctul lemnos.
Omul nu era oare-animalul ce molfăia gumă de
Mestecat, atunci cînd a părăsit Edenul ºi-a pornit-o spre lună, uluit
De iubire ºi π, la fel ca vara piciorul, cînd se-mplîntă-n asfalt.
din Veneziana
(Ponte dell‘anatomia)
I doar dosul, fireºte, inconºtient.
Noi căutam un refugiu, ºi... Veneþia
Se numea portalul prin care am păºit, iar sternul tău
Era tavanul arcuit sub care norii cutreierau,
Oglindiþi de lagune. De trei ori disponibili,
Oraºul, ºi tu, ºi eu, noi o ºtiam, trebuie să-nceteze
Întregul somn, în care hipnogenele,
Istoria, ginta, þara natală, ne-au legănat.
Oare arhipelagul nu era un leagăn
Al poftelor de cucerire-a lumii? O jumătate de Bizanþ
Aparþinea odată acestei puteri maritime, periclitată în adînc
De ºobolani ºi care trebuia, mai mult ca de războaiele
Religioase, de putrezire să se teamă. Eleganþa
Îi era fructul aparent pe care-l arăta îndrăgostiþilor.
Iar noi eram atît de-ndrăgostiþi, încît cheiurile ei ºi campanelele
Ne grăbeau respiraþia. La fel de uluiþi
De farmec ºi duhoare, ne-am pierdut pe-ntortocheatele
Străduþe, ºi-apoi ne-am cunoscut. Au fost atîtea lucruri
Acolo unde totul a-nceput, aici, la sfîrºitul metropolitan.
– Nach den Satiren (1999)
Luna străluceºte-n încăpere. Nimic nu-i real.
Fiecare clipă, insondabilă, lumea,
Un ecou colosal în labirintul simþurilor.
În palmă, o monedă – talismanul meu.
ªaptesprezece grame de-argint, un simbol pur.
Bufniþă, luminează-mă, deschide-mi ochii.
Animal de pe tetradrahma din Attica, vino-mi în ajutor.
Ceainic cu niºte kaki
Cînd după-amiază răstimpurile de tăcere
Devin mai lungi decît umbrele iarna,
Apare ideea naturii moarte.
Tot ce-i în cameră devine tablou, privitorul
Dispare-ncet-încet prin uºile deschise.
Lumina mîngîie dinspre mobilă ºi podele,-atinge
Ceainicul, kakiurile din farfurie,
Face contururile de neºters, ca fixatorul.
Scrie o carte despre lucrurile de prisos.
Vechii maeºtri japonezi pictau
În vremea Neclintirii doar inanimatul,
Ceºti ºi paravane. Era suficient.
– Koloss im Nebel (2012)
Iubirea în Al Treilea Reich
Timbrul poºtal violet îl arată,
în profil, pe Führerul germanilor.
Gîndul: milioanele de limbi
care l-au lins atunci,
Chiar ºi scrisoarea de dragoste era otrăvită,
invitaþia, duminică, la ceaiul dansant
ºi cartea poºtală anunþînd o naºtere.
De pe orice exemplar din Mein Kampf dar de nuntă,
el se uita tăios în ochii mirilor,
acest cezar cu o privire de cîine ciobănesc.
Cu precădere tinerii
erau sensibili la vrăjitorii din astea.
Cine era isteþ evita ceremoniile,
nunta-n straie albe, procrearea –
mai ales în război. Cine să ºtie toate
măsurile de contracepþie, cînd conta bezna?
Săruturile-n adăpostul antiaerian?
Ofiþerul însă o lua deoparte la tavernă
ºi-o consola pe tînăra văduvă la un tulburel,
călăul îºi dezmierda fetiþa dulce.
– Äquidistanz (2022)

Prezentare ºi traducere de GEORGE STATE

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 29

 BALLA ZSÓFIA
BALLA ZSÓFIA s-a născut la 15 ianuarie 1949 la
Cluj. A studiat în oraşul natal, terminând Li-
ceul de Muzică şi absolvind în 1972 Academia
de Muzică. Între 1972-1985 a lucrat ca redac-
tor muzical la emisiunea în limba maghiară a
Studioului de Radio din Cluj. Până în 1994 a
lucrat la diverse publicaţii, precum Eløre (Îna-
inte, 1985-1989), Családi Tükör (Oglinda fa-
miliei, 1989-1992), A Hét (Săptămâna, 1992-
1994). Din 1993 îşi împarte existenţa şi
activitatea între Budapesta şi Cluj.
Precum valul mării (Mint a tenger hulláma)
Această răbufnire va împinge valul până la ţărm.
Îl înalţă forţe care înghit vapoare;
furtuna, care macină scoici, rupe alge,
biruitoare îi împinge spuma înainte.
Goneşte împins din urmă, aleargă spre îmbrăţişare,
rostogolindu-se, aruncându-se, de mii de ori căzând
şi ridicându-se la o viaţă nouă, luceşte,
preţ de câteva clipe, ca un perete verde de sticlă
incasabilă; înaintează ca o falangă,
măreţ, măturător, nemilos,
cuprinzând totul, sufocant,
înalţă pe creastă şi împinge-n adânc, smucitor.
Nu se mai poate opri, deşi se-ndreaptă spre pieire,
limanul e moarte şi ţărmul e capăt, oprire.
Şi totuşi,
cu creasta-mpodobită de cununa florilor de spumă,
goneşte îmbătat înainte, se aruncă afară,
se zdrobeşte pe stânci, şi-arată
noianul de stropi în care s-a împrăştiat.
Peisaj din tren (Tájkép vonatból)
O pădure rară, stacojie,
cu Soarele-ngenuncheat la mijloc,
la Crăciun, o portocală fierbinte
stropeşte cu sucu-i luminos;
apoi un râu în vale, îngheţat, pietros,
case ici şi colo, căpiţe, latrine;
pe gardurile înnodate cu sârme,
găleţi, ulcele, ciori. O floare de plastic.
O femeie, înfăşurată-n cârpe groase,
duce-n două găleţi lături la un coteţ,
şoldanul flămând plânge cu glas roziu,
îşi simte pieirea. Două găini scormonesc
în grădina din spate, se fugăresc.
Un ciot de lemn cu corn de rinocer
apare-n faţă, scrutat de călător: mărgele
roşii, albastre, negre se văd pe tufare.
Câmpu-i acoperit, e suflat cu sare.
Răsunet de scoică (Kagylózúgás)
Aici a fost o mare primordială, acum e pacea hibernală.
Se rostogoleşte-o tăcere-n leşin, adâncu-i pulsează grav.
Fugi alerte de pian ţi se desprind de pe tâmple.
Cu boboci palizi, ciclama se holbează
la lumea largă ca o mare, întinsă dincolo de ferestre.
Pagodele crăciunelului se lasă în jos, ating pământul.
Răsună clopotul amiezii, stârneşte zarvă.
Distingi în ea râul îndrăgit, marea,
se apropie vuind,
se revarsă pe ţărm de bucurie.
30 • APOSTROF
A debutat în 1968 cu volumul A dolgok emlékezete (Memoria
lucrurilor). Au urmat Apokrif ének (Cântec apocrif), 1971, Vízláng
(Flacăra apei), 1975, Második személy (Persoana a doua), 1980,
Kolozsvári táncok (Dansuri clujene), 1983, A páncél nyomai (Ur-
mele blindajului), 1991, Eleven tér (Piaţa vie), 1991, Egy pohár fð
(Un pahar de iarbă), 1993, A harmadik történet (A treia întâmpla-
re), 2002, A nyár barlangja (Peştera verii), 2009, Más ünnepek
(Alte sărbători), 2016. În 1983, la Editura Kriterion, a apărut în
limba română volumul Aşa cum trăieşti, traduceri de Aurel Şoro-
betea, cu un cuvânt înainte de Grete Tartler.

Salve
Ai voştri îi duc pe ai voştri.
Salvaţi-i pe cei ce-s duşi,
pe cei duşi dintre voi.
Salvaţi-i pe cei ce fug,
pe cei ce scapă, pe cei pierduţi.
Salvaţi căruţa, calul,
ferestrele şi sticla lămpii.
Salvaţi-l pe cel ce se ţine de caldarâm,
salvaţi-i pe cei încovoiaţi, pe cei ce cărăbănesc,
salvaţi barca, pluta şi securea.
Salvaţi porţile, băncile şi drapelele.
Salvaţi cărţile aruncate de pe raft, salvaţi mărgelele,
ultimele frânturi de chip de pe marginile pozelor.
Salvaţi lujerul care îndrăzneşte să iasă din sol.
Dintre voi, salvaţi-i pe cei de-o seamă cu voi, pe cei
trecuţi de temniceri pe liste, salvaţi-i din ceea ce
aţi construit, salvaţi-i pe cei ce s-au rătăcit acolo
încrezători şi de bună voie, salvaţi-i de regrete
şi pedeapsă înainte de a fi prea târziu, puneţi-i
sub pavăza celor zece porunci necruţătoare;
salvaţi-i pe muţi de viziuni şi pe neştiutori
de grai, salvaţi scheunatul
de mârâit, râsul de hohotit,
salvaţi-i pe cei decedaţi,
salvaţi unghiile, gropile,
genunchii, conciurile, trenele. Salvaţi
avionul acesta.
Salve animam meam.
Dialogul (A párbeszéd)
– Podul se lasă curbat aşa de greutate.
Nu mai ajunge cuvântul, îmbucătura,
orice înverşunare şi tăcere sunt nimic.
Sub noi, e luat tot ce poate fi dus
de şuvoi, cruci, ghete, cărţile, sacul.
Nici ruga n-ajunge la Cel de Sus,
scrisa se mistuie-n foc, ca damnatul.
Copilul imploră bomboane, poveşti;
lampa se clatină-n tainic cutremur,
robinetul gâlgâie apă murdară,
vântul mătură-n adânc podul, muşcata,
turtureaua, suflă-năuntru şi-afară.
Anotimp fatal, vara rebegită până-n oase
deschide ape lucii, flutură steag de pace:
de ce lasă Domnul molima destinelor sărace?!
Ca să te ridici cu vorba şi braţele goale.
Ca să te aperi.

Prezentare şi traducere de KOCSIS FRANCISKO
 Revista APOSTROF
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACŢIA:
în urmãtoarele
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei ION VARTIC
puncte de difuzare: abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-şef)
ŞTEFAN MELANCU
abonament un an (12 numere) – 60 lei
Reţeaua centrului de difuzare a presei ALICE VALERIA MICU
INMEDIO Nume _______________________________ OANA GOIA
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________ RADU CONSTANTINESCU
(colaborator permanent)
str. __________________________________
Librãria de Artã GAUDEAMUS LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. EDIT FOGARASI
sector ______ localitate __________________ (colaborator permanent)

Librãria BOOK STORY cod poştal _____________ judeţ __________

Vignetele revistei reprezintã
Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 8. telefon_______________________________ variaţiuni grafice de Mihai Barbu
dupã desene de Franz Kafka.

EDITOR:
Uniunea Scriitorilor

Cãtre cititorii revistei Apostrof din România

REVISTĂ FINANŢATĂ
Circulara Uniunii Vã puteţi abona la revista Apostrof direct Preţul abonamentului, pentru persoane CU SPRIJINUL:
la redacţie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice şi biblioteci din România, este de:
Scriitorilor din România plãtiţi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni,
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
Conform prevederilor • 60 lei pentru un an.
Statutului, Uniunea 1. mandat poştal, pe adresa:
Scriitorilor din România Uniunea Scriitorilor din România Preţul abonamentului include taxele poşta-
nu este responsabilã Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, le de expediere.
pentru politica editori- cod poştal: 010071 Preţul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
alã a publicaţiei şi nici
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
pentru conţinutul Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
materialelor publicate. Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. MINISTERUL CULTURII
Certificat de înregistrare fiscală (CIF):
Comitetul Director 2786991 Preţul abonamentului include taxele poş-
al Uniunii Scriitorilor Cont bancar: tale de expediere par avion.
5 iunie 2003
ADRESA REDACŢIEI:
RO65RNCB0082000508720001
Cluj-Napoca
Deschis la: Banca Comercială Română,
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
nr. 5 sector 3, Bucureşti cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail:
revista.apostrof@gmail.com
Cuprins www.revista-apostrof.ro

• CAFÉ APOSTROF • PROZĂ Pentru corespondenţă:

In memoriam Angela Marinescu 2 Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
nicio lacrimă Ioana Toloargă 11
Cluj-Napoca, 400750
Revista revistelor
• ANCHETA APOSTROF. LIBERTATEA DE A SCRIE (I)
România literară L.F. 2
Simona Popescu, Ioan-Aurel Pop, Ruxandra Cesereanu, Manuscrisele primite la redacţie
Gazeta Sporturilor I.V. 2
Vasile Igna, Lucian Vasiliu, Alexandru Jurcan, nu se înapoiazã.
Cãrţi primite la redacţie O.G. 8
Radu Găvan, Kocsis Francisko, Leo Butnaru 13
• PREMIILE REVISTEI APOSTROF ISSN 1220-3122
• DOSAR CERNĂUŢI / BUCOVINA Revista este înregistratã la
Hanna Bota, Adrian Papahagi,
Trei romane ºi motivul OSIM cu nr. 2R023733/14.12.2014.
Dimitrios Kanellopoulos,
„ºtergarelor albe“ Andrei Corbea 17
Eugen Uricaru, Miriam Cuibus 3 Revista APOSTROF este membrã
O explicaţie Ion Vartic 3
• CONVERSAŢII CU... a Asociaţiei Revistelor,
Dragomir Costineanu Ştefan Melancu 23 Imprimeriilor şi Editurilor
• PUNCTE DE REPER
Literare (ARIEL), asociaţie cu
Monica Lovinescu şi est-etica
• CU OCHIUL LIBER
statut juridic, recunoscutã
în faţa Istoriei Ştefan Melancu 4 Brâncuºi, Doina Lemny de Ministerul Culturii.
ºi Barbu Brezianu Cristian Vasile 25
• CRONICĂ LITERARĂ
Tiparul:
Sub semnul Centrul de Presã Reformat
Vocile memoriei Iulian Boldea 6
imagismului fantastic Mircea Popa 26
• IEŞIT DIN TIPAR „Se întâmplă să trăiesc“ Constantin Cubleşan 26 Unica responsabilitate
Portret la maturitate Mirela Nagâţ 7 Scrierea-împreună Dan Gulea 27 a revistei APOSTROF
este de a găzdui opiniile,
• SUB LUPA MEMORIEI Monedele în aer Mircea Moþ 28 oricît de diverse,
Epsilon şi partinitatea Vladimir Tismăneanu 8 • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru
• POEZIE Durs Grünbein conţinutul fiecărui text
Adrian Alui Gheorghe 9 (Prezentare şi traducere de George State) 29 îi aparţine,
Balla Zsófia în exclusivitate, autorului.
• JURNAL DE CĂRŢI
(Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko) 30 APOSTROF
Al patrulea gen literar Ion Bogdan Lefter 10

Anul XXXIV, nr. 11 (402), 2023 • 31

 Monica Lovinescu – 100 Premiile revistei Apostrof
Poeme de
ADRIAN ALUI GHEORGHE,
DURS GRÜNBEIN, BALLA ZSÓFIA

Proză de
IOANA TOLOARGĂ
Ancheta: Libertatea de a scrie (I)
Interviu cu... Dosar: Cernăuţi / Bucovina
DRAGOMIR COSTINEANU
de ANDREI CORBEA
Cronici şi eseuri de
VLADIMIR TISMĂNEANU, MIRELA NAGÂŢ, anul XXXIV, nr. 11

2 lei
ION BOGDAN LEFTER, ŞTEFAN MELANCU, (402)
IULIAN BOLDEA, DAN GULEA, 2023
CRISTIAN VASILE, MIRCEA POPA,
CONSTANTIN CUBLEŞAN, MIRCEA MOŢ

9 771220 312105 11