Povestitorul nepereche de la Humulești – Ion

Creangă – sărbătorit la Institutul de Filologie al

Academiei de Științe a Moldovei
Detalii
Publicat: Miercuri, 01 Martie 2017 13:29
Accesări: 1035

La 28 februarie Institutul de Filologie a desfășurat Conferinţa ştiinţifică

consacrată omagierii celor 180 ani de la naşterea scriitorului Ion Creangă, organizată în cadrul
Festivalului „Zilele Ion Creangă”. Programul din acest an este un triplex Chişinău−Iaşi−Târgu-
Neamţ și se află la cea de a a VII-a ediţie.

Conferința a fost deschisă cu un mesaj de salut din partea domnului Vasile Bahnaru, dr.
hab., director al Institutului de Filologie, care a precizat că evenimentul se defășoară în cadrul
zilelor consacrate lui Ion Creangă al căror organizator principal este Biblioteca pentru copii „Ion
Creangă” din Chișinău, condusă de doamna director Claudia Balaban. A prezentat oaspeții sosiți
din România la Institut pentru această omagiere frumoasă a humuleșteanului, e vorba de dna
Olga Creangă Caia (strănepoata scriitorului), Constantin Parascan (scriitor, cercetător al operei
crengiene), Valentin Talpalaru (scriitor), dl Gicu Popa de la Muzeul Literaturii Române din Iași,
dl. Gigel Berliba (profesor de istorie, pictor), Gheorghe Simion (scriitor, poet).

Acad. Mihai Cimpoi a prezentat comunicarea Sinele arhaic la Ion Creangă, în care a
remarcat faptul că „a rosti numele lui Ion Creangă în contemporaneitate e totuna cu a recunoaște
actualitatea lui”, povestitorul având parte de o postumitate internațională. Primele traduceri în
engleză au demarat în anii ʻ60, manualele japoneze oferă un spațiu generos prozei lui Ion
Creangă, scriitorul surprinde în amploarea sa tipul de „copil universal” (G. Călinescu). Primul
studiu profund consacratpovestitorului a fost scris de Nicolae Iorga apărut în Convorbiri
literare (nr. 3, 1 iunie 1890), care a adus în discuție realismul poveștilor atât de necaracteristic
folclorului și l-a comparat pe humuleștean cu Fr. Rabelais, urmat de cel al lui Jean Boutière La
vie et l'oeuvre de Ion Creangă(1930), în care a fost studiat lexicul operelor lui Ion Creangă,
acesta fiind mai artistic (în opinia autorului francez) decât cel al condeierilor Hans Christian
Andresen, frații Grimm. Spre regret, receptarea lui Ion Creangă în contextul românesc a fost un
pic întârziată, unul din recentele studii publicate despre nemuritorul scriitor de la Humulești este
cel a lui Eugen Simion intitulat Ion Creangă, cruzimile unui moralist jovial (2011), în care
autorul face referire la personajele fabuloase ale Infernului – dracii – cooperanți, naivi, pe
alocuri, firești și dintotdeauna, spre deosebire de imaginea monstruoasă a celor prezentați în
literatura universală.

Dna dr., conf. Nina Corcinschi a vorbit despre Des-frânările crengiene și travestiul comic
al dorinței cu o interpretare exhaustivă a nuvelei Moș Nichifor Coțcariul – o capodoperă a
erotologiei românești. S-a referit în special la procedeul disimulării ca pilon esențial de
organizare structurală a discursului crengian. Aparențele sunt înșelătoare, disimularea ia adesea
forma farsei, e și un exercițiu de conciliere a lumii instinctuale cu norma, cu regula socială, cu
morala comună. Din bazarul de vorbe a lui Creangă străbat la suprafață reflexele unui imaginar
colectiv și o filozofie țărănească de om al firii. Trăirea plenară a bucuriilor firii este însă mereu
amenințată de rigoarea convenției sociale. Creangă recuperează în proza românească arheul
cărnii, prin carnavalizare. Scenariul carnavalesc al seducției e foarte bine reprezentat în nuvela
supusă analizei. La fel ca și înDecameron, filozofia erotică este telurică, cu origini în morala
antică a iubirii libere de orice doctrine creștinești. Nuvela este împânzită de sugestii sexuale,
îndeamnă la o des–frânare a simțurilor și de o eliberare a dorinței „așa cum a dat-o Dumnezeu”.
Creangă parodiază codul moral restrictiv, convenția socială, în numele libertății spiritului, și a
plăcerii neîngrădite de orișice morală. La fel ca și în Decameronul lui Boccaccio, regula
abstinenței nu face decât să mărească victoria simțurilor. Ceea ce îi apropie pe acești doi autori e
apretura prin discurs a decenței. Moș Nichifor își apropie succesul cu Malca prin strategii de
evaziune, la fel și călugării își ascund iubitele și afișează decența de ochii lumii. Travestiul
dorinței, la Boccaccio naște ridicolul, la Creangă naște comicul.

Dna dr. Mariana Cocieru a prezentat comunicarea Transfigurarea estetică a folclorului în

creația lui Ion Creangă, în care a remarcat că apropierea fabulosului povestitor de etosul popular
a generat o desăvârşire a basmului cult. Cercetătorii fondului folcloric al creaţiilor lui Ion
Creangă s-au axat pe izvoarele şi variantele poveştilor sale, precum şi pe arta de narator proprie
scriitorului, mai exact procesul de re-folclorizare. Creaţia lui Creangă, situată pe un fundament
folcloric la care se revine pentru o nouă restructurare, demonstrează o plenară absorbţie şi
transfigurare estetică extraordinară. Simbioza cu folclorul e resimţită nu doar în poveşti, dar şi în
celelalte producţii literare. Prin conţinut şi esenţă umană, creaţia lui Ion Creangă obţine un
caracter universal, iar prin formă demonstrează un specific naţional, regional sau chiar local.
Personajele lui Creangă, descendente din lumea basmelor şi a satului tradiţional, sunt păstrătoare
şi promotoare ale unor credinţe şi ritualuri autentice. Valorile enunţate ale spaţiului rural:
îndeletnicirile ţăranilor, tradiţiile şi obiceiurile folclorice, unităţile patrimoniului cultural
imaterial, limbajul popular, sunt constante etnofolclorice absorbite atât de romanul cu tentă
memorialistică, cât şi de lumea poveştilor. Unicitatea lui Creangă nu trebuie căutată în ritmuri şi
interogaţii, ori în pigmenţii aforistici, ci în aliajul în care s-au topit elementele materiale şi
spirituale specifice lumii sale în care domină impulsul natural al rostirii, discursul vivace, sobru
şi funcţional.

Dna Olga Creangă a menționat că în cadrul acestei conferințe au fost descifrate tainele
povestitorului humuleștean, le-a mulțumit participanților printr-o plecăciune din partea neamului
Creangă și a oferit Institutului de Filologie două cărți; prima fiind o traducere completă în limba
portugheză a operei lui I. Creangă, iar cealaltă intitulată Copilăria Sfântului Paisie Velicicovski.

În încheiere dna Claudia Balaban a adus mulțumiri Institutului de Filologie pentru acest
parteneriat cultural și i-a oferit dlui Bahnaru o diplomă de excelență.

Dr. Olesea Gîrlea

Institutul de Filologie al AȘM

http://www.if.asm.md/index.php/127-povestitorul-nepereche-de-la-humule-ti-ion-creang-s-rb-torit-la-
institutul-de-filologie-al-academiei-de-tiin-e-a-moldovei