Tabloul reprezintă un peisaj de toamnă, în care este reprezentată o femeie în prim-plan și un

bărbat în planul secund.

Presupun că pictorul a vrut să atragă toată atenția asupra femeii, întrucât ea se află în prim-
plan, chiar în centru, pe când restul elementelor – în planul secund. Fața ei trădează tristețe,
îngândurare. Este și o femeie cu dimensiuni neobișnuite – este cu mult mai înaltă decât felinarul
aflat la câțiva pași de ea, iar creștetul ei este poziționat la aceeași înălțime cu îngerul de pe
cupolă. Probabil autorul tabloului a vrut să evidențieze măreția ei și faptul că se ridică la
înălțimea unui înger, iar plasarea bărbatului în planul secund subliniază micimea lui. Putem
presupune că între cei doi a avut loc o ceartă, întrucât chiar în preajma femeii sunt 2 scaune, iar
unul dintre ele este răsturnat, semn că cineva a plecat în grabă și fără să-i pese că scaunul a fost
răsturnat. Nici faptul că bărbatul stă cu spatele nu mi se pare întâmplător – autorul a decis să îl
prezinte ca pe un anonim, iar chipul să-i fie substituit de o pălărie. Chiar și culoarea hainelor
sale este foarte apropiată de cea a peisajului, ceea ce-l face să se piardă cumva pe acest fundal.
El are brațul ridicat și arată spre ceva.
Prezența porumbeilor nu mi se pare întâmplătoare, mai ales că sunt în număr de 3 și stau chiar
lângă femeie. Din timpuri străvechi porumbeii au fost văzuți ca niște mesageri.
Titlul posibil: Înstrăinare
Aș decupa doar cele 2 scaune. Mi se par extraordinar de sugestive. Cred că acest fragment de
tablou s-ar potrivi unui roman.