"Dejunul pe iarba" original intitulat "Scaldatul" de Edouard Manet (1832, Paris 1883), a fost prima data expus in Salon

des Refuss in 1863. Pictura a starnit inca de la

inceput comentarii si critici din partea unui public in stare de soc.
"Dejunul pe iarba" nu este o pictura realista in sensul social sau politic ci este mai
degraba o declaratie in favoarea libertatii individualitatii artistului. Prezenta femeii
dezbracate cu privirea atintita la noi, alaturi de cei doi barbati imbracati era o insulta la
adresa valorilor timpurilor, cu atat mai mult cu cat personajele erau fete cunoscute:
femeia dezbracata are corpul sotiei lui Manet, Suzanne Leenhoff si fata modelului
preferat al artistului, Victorine Meurent. Cei doi barbati sunt unul fratele pictorului si
celalalt viitorul sau cumnat. Cei doi sunt imbracati ca si niste dandies (barbati care
aloca o deosebita importanta vestimentatiei si infatisarii in general) (si atunci de ce
barbatul din dreapta poarta o caciula care in mod normal se purta in casa?) si par a fi
prinsi in conversatie, ignorand total cele doua femei. Nu ca ele s-ar arata prea
interesate in ei. In prim plan Manet a pictat hainele femeii si cosul cu fructe asa cum ar
fi facut-o intr-o pictura de natura moarta. Femeia din fundal, de o marime exagerata in
comparatie cu restul personajelor, pare a pluti deasupra lor. Scena are ceva artificial in
ea, nu pare a se petrece in exterior ci mai degraba pare a fi contrafacuta in studio, ii
lipseste profunzimea, reflectoare par a fi atintite pe femeia din prim plan si nici urma
de umbre nu se poate citi in tot peisajul., panza aleasa e de o dimensiune prea mare
pentru un subiect atat de trivial iar pensulele vizibile dau impresia de tablou
neterminat, neslefuit. Cu toate astea, "Dejunul pe iarba" marcheaza trecerea de la
pictura academica si naturalism la impresionism.
"Dejunul pe iarba" a fost in parte inspirat din picturi Renascentiste, drept dovada a
unui studiu indeaproape asupra picturilor vechilor maestrii. "Dejunul pe iarba" are
multe in comun cu "Concertul pastoral" a lui Titian
Pozitia celor trei figuri centrale din "Dejunul pe iarba" sunt aproape o copie perfecta a
celor trei personaje din coltul dreapta jos al "Judecatii lui Paris". Se pare ca totusi
asupra a doua dintre personaje a pogorat decenta si modernitatea si pana in secolul
XIX au facut rost de niste haine. Cea de-a treia figura insa cred ca a facut troc cu
hainele pentru o schimbare de sex.
Bine-nteles ca Picasso nu s-a putut abtine de la a picta propriile sale versiuni asupra
unei scene atat de faimoase precum "Dejunul pe iarba". 27 de picturi, 140 de desene,
3 linogravuri si machete
Tablouile lui Manet au i semnificaia eliberrii femeii de ipocrizia epocii. Este o
afirmare clar a ideii c nuditatea femeii nu este ruinoas. Brbaii din Dejun pe iarb
se poart firesc, ceea ce denot normalitatea. Femeia la fel, ceea ce nseamn c i ea
i accept adevrata natur. Pn atunci nudul feminin fusese acceptat doar la
temele mitologice, adic numai la reprezentarea nimfelor i zeielor. Privirea vesel a
modelului feminin din tabloul lui Manet a fost considerat la vremea respectiv ca o
culme a prostului-gust, ca fiind neruinat i provocatoare. Dup cele dou scandaluri
generate de tablourile lui Manet, mai muli pictori au fcut din prostituie i bodeluri
subiectul lor predilect. Este de amintit doar cel mai celebru caz, cel al lui Henri de

Toulouse-Lautrec. Chiar Edgar Degas reprezint micile dansatoare n jurul crora roiesc
protectorii i, n afara lor, beivane i cntree de cafe-concert.

Catedrala din Rouen

Unul dintre amatorii de pictura din Rouen a reusit sa-l convinga pe Monet sa picteze
catedrala din acel oras.
Monet hotaraste sa se concentreze asupra elementelor gotice ale constructiei, alegand
poarta si turnul Saint Martin, respectiv Albane. Il intereseaza doar drumul parcurs de
lumina, in tablouri incetand sa mai existe pamant si cer.
Isi ocupa locul de observatie deja din zori si, fidel obiceiului, picteaza tablourile in serie,
ca sa prinda conditiile de lumina corespunzatoare.
Reintors, lasa tablourile nedespachetate, si daca totusi le ia in mana, o face doar ca sa
mai lucreze la ele.
Cu cat imbatranesc operele mele, cu atat imi este mai greu sa exprim ceea ce simt.
Consider ca cel care afirma ca a terminat un tablou este exagerat de trufas.
Catedralele nasc diferite efecte. Cezanne, Pissaro si Clemeanceau sunt incantati.
Clemenceau vorbeste despre revolutia catedralelor cand piatra nemiscata exprima
miscarea luminii.
Contrar vointei lui Monet tablourile sunt vandute separat, iar in prezent se afla in
America, in Franta si in Rusia.
De la o fereastra, din fata maiestoasei cldiri, el observa dantela de piatra, masa
grandioasa a construciei, efectele pe care lumina, la diverse ore ala zilei le produce n
sculptura in piatra. Le reda, fcnd sa sclipeasc material ca nite nestemate, fr ca
prin aceasta sa avem impresia ca a disprut soliditatea monumentului.
Cerul instelat
Aceasta lucrare celebra a lui Van Gogh apartine perioadei in care acesta se afla
in azilul din Saint Remy si reprezinta o demonstratie impresionanata a modului unic de
perceptie si interpretare a naturii de catre un artist care a stiut sa isi proiecteze
sentimentele asupra lucrurilor din jurul sau. In aceasta perioada, Van Gogh isi pierduse
credinta, dar scria ca mai simte "o groaznica nevoie de - oare pot spune cuvantul religie. Si atunci mi se intampla sa ies noaptea sa pictez stele. "
Artistul a pictat cerul instelat cu un sentiment teribil in fata maretiei universului.
Cerul, luna si stelele sunt inlantuite intr-un ritm unduios. Totusi nu e vorba de o
efuziune spontana, planul fiind frumos calculat cu copacii profilati pe fundal,
echilibrand compozitia.
In acest peisaj nocturn, compozitia e dominata de cerul instelat. Culorile
predominante sunt albastru , galben si verde. La poalele dealurilor ondulate se distinge
un oras in care unele case au ferestrele luminate.
Stelele, neobisnuit de mari si de stralucitoare, sunt inconjurate de o aureola si
par ca se invart continuu pe firmament. Semiluna degaja o lumina atat de puternica
incat poate fi comparata cu soarele.

Spirale de lumina strabat cerul ca niste valuri, dand nastere unor reprezentari
extrem de stilizate ale Galaxiei.
Chiparosii salta spre ceruri ca limbile de foc, dar intunecimea lor transmite o
senzatie de greutate, astfel ca sentimentul de miscare nu devine coplesitor.
Alaturi de chiparosi, numai biserica se ridica deasupra dealurilor.
Exista o traditie lunga si distincta de cadre nocturne la lumina lunii in istorie
picturii olandeze, dar nici un artist pana la van Gogh nu a pictat cerul noaptea cu un
sentiment atat de teribil fata de maretia si misterul universului. Cerul, stelele si
semiluna sunt inlantuite intr-un fermecator ritm unduios.
Desi pictura transmite un sentiment de fervoare emotionala coplesitoare, este
vorba totusi mai degraba de un plan frumos calculat decat o efuziune spontana, cu
copacii jucand rolul unui ornament al cerului, care echilibreaza subtil compozitia.