Malul Siretului

Incadrare in specie

Natura este familiara,domestica.Tema poeziei “Malul Siretului“ este natura.

Modul de expunere predomninant este descrierea.Discursul liric al poeziei este o
descriere a unui tablou de natura surprins intr-un anotimp de vara, intr-un moment
de rasarit. Predomina imagini artistice,vizuale.

Interpretarea textului

Tabloul de natura este contemplat:“ma duc” ,“ma asez” ,”privesc”,”gandirea

mea furata”.

Caracteristicile tabloului

Exista o privire de ansamblu. In centrul tabloului se afla raul. Acesta este

“eroul liric”. Taboul este schitat ca niste tuse de penel. Paleta cromatica este
limitata, saraca(verde,auriu).

Structura textului poetic

Poezia Malul Siretului este structurată în patru catrene, cu versuri lungi de

15-16 silabe, trăsătură tipică pastelurilor lui Alecsandri. Această creaţie lirică este
particularizată prin două aspecte inedite: lirismul obiectiv din prima şi a treia
strofă, definit de verbele şi pronumele la persoana a III-a şi lirismul subiectiv
evidenţiat de prezenţa persoanei întâi, în strofele a doua şi a patra, evidenţiind nota
meditativă auctorială din ultima strofă.

Rolul fiecarei strofe

Prima strofa este si inceputul poeziei. Fixeaza momentul contemplatiei,

primele 2 versuri , si apoi a elementului spatial raul. Exista o anumita regie a
contemplatiei. Noaptea este misterioasa,plina de mister. Sugestia primei strofe este
a unei cortine diafane care se ridica treptat dezvaluind scena, adica a tabloului de
natura. Noaptea este misterioasa, lipsita de veselie care se risipeste in faptul zilei.
Spaimele noptii se risipesc in zori facand loc bucuriei.
 In prima strofa apare comparatia “raul ca un balaur”, asemeni unei fiinte
fabuloase. In felul acesta realizeaza trecerea treptata de la misterul noptii la veselia
zilei. ”Misca solzii lui de aur “ este metafora vizuala care sugereaza curgerea apei.

Urmatoarele 2 strofe au rol de a prezenta cateva detalii, integrand tabloul.

Vasile Alecasndri utilieaza procedeul numit anafora, care consta in repetarea unui
cuvant sau a unei sintagme la inceputul versului.

Ultima strofă accentuează ideea că acest pastel nu descrie numai un peisaj

natural, exterior, ci şi un peisaj interior, al sufletului, evidenţiind lirismul subiectiv
al poeziei. Prezenţa eului liric în mijlocul naturii feerice se evidenţiaza prin mărcile
lexico-gramaticale reprezentate de pronumele la persoana I singular: „mea” şi
„mine”.

Gândurile sinelui poetic sunt atrase hipnotic de valurile mişcătoare, prin

metafora curgerii Siretului, care sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a
timpului:„Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci
curge, făr-a se opri din cale”. Eul liric se detaşează, parcă, de natura
înconjurătoare, contemplând fascinat şi încremenit de admiraţie lunca ce
„clocoteşte” şi privind captivat „o-şopârlă de smarald” care,personificată, se uită
curioasă la el: „Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul cald”.