Satira epică.

,,Aventurile bravului soldat Švejk" (roman scris de

Jaroslav Hašek)

Erwin Piscator

- romanul lui Jaroslav Hasek este remarcabil prin faptul ca in el războiul îşi face parcă el însuşi o critică
nimicitoare; în acest roman războiul este văzut prin prisma temperamentului unui om simplu; Svejk
reprezintă triumful bunului-simţ uman asupra frazeologiei găunoase
- dramatizarea romanului nu putea decât să fie o redare cât mai fidelă a acestuia, încât să dea o imagine
completă a lumii lui Hasek
FORMA SCENICA
- acesta este un roman în care, în pofida pasivităţii eroului principal, totul se baza pe mişcare: Svejk
este transportat la închisoare; de aici îl însoţeşte preotul militar care se duce să oficieze slujba
religioasă; Svejk este dus la examenul medical într-un scaun pe rotile; este trimis pe front cu trenul;
mărşăluieşte zile de-a rândul în căutarea regimentului sau. Pe scurt, în jurul său există o permanentă
mişcare, totul este antrenat de un şuvoi continuu. Este extraordinar cum această mişcare a materialului
epic reuşeşte să exprime marea şi permanentă agitaţie a războiului
- ex. cu covoarele rulante:
,,ÎI. 2 (Anabaza):
Covorul rulant nr. 1 se deplasează de la dreaptă spre stânga
Svejk mărşăluieşte de la stânga la dreapta. Cântă. Pe primul covor rulant (de la dreaptă spre stânga)
este introdusă, stând în picioare:
O bătrână. Întâlnire.
Primul covor rulant se opreşte:
Dialog până la ,,...în grabă spre regiment".
Covorul rulant nr. 1 porneşte din nou spre stânga:
Svejk mărşăluieşte mai departe.
Bătrână este scoasă din scenă stând în picioare.
Pe covorul nr. 1 intră în scenă:
borne de kilometraj, pomi, o tăbliţă indicatoare cu inscripţia ,,satul Maltschin".
[...]"
- acţiunea din roman se desfăşoară într-un torent continuu - rezolvare=covorul rulant
- din toate încercările de până acum de a pune în scena romane, a rămas doar eroul principal, dar şi
acesta scos din atmosfera în care a fost încadrat până atunci => devine personaj neverosimil
- este imposibilă scoaterea lui Svejk din contextul romanului şi plasarea lui într-o acţiune imaginară;
felul de a povesti al lui Hasek, amănunţit, pe îndelete, se dovedea indispensabil => dramatizarea făcea
că totul să fie înghesuit şi minimalizat
- din Svejk cel care ia totul în serios până devine ridicol, care îndeplineşte tot ce i s-a ordonat până ce
faptele lui se transformă în sabotaj, care aprobă totul, dar într-un chip care în fond nimiceşte, nu mai
rămăsese în această dramatizare decât un vistavoi (soldat în vechea armată, atașat pe lângă un ofițer
pentru servicii personale) cam tembel, care, fără să-şi dea seama, face ca toate încurcăturile
locotenentului său se termine cu bine => trebuie părăsită ideea ,,dramatizării personajului şi, în locul
unei piese despre Svejk, să prezentăm pe scenă părţi din roman
- covorul rulant este cea mai bună soluţie pentru prezentarea acestui roman pe scenă
- Piscator a fost preocupat de ideea de a aduce pe scenă un singur personaj, şi anume pe Svejk, celelalte
personaje urmând să fie înfăţişate doar prin desene; personajele care nu erau elemente active ale
acţiunii, au fost întruchipate de păpuşi sau marionete

1/3
- altă problemă: durata de timp a desfăşurării acţiunii - lectura romanului durează aproximativ 24 de
ore, iar spectacolul 2 ore jumătate => trebuie redus timpul desfăşurării fără a afecta stilul; Piscator şi-ar
fi dorit ca spectacolul să dureze timp de 5 seri => s-a ajuns la o reducere şi o concentrare a textului
original
- problema finalului - Hasek a murit înainte de a termina romanul => orice deznodământ fantezist ar fi
trădat opera lui Hasek; orice deznodământ firesc risca să fie nepotrivit pe scenă
COVORUL RULANT
- problema pentru actor - trebuia să-şi joace rolul în mers (pe jos, într-un vehicul sau chiar alergând)
- covoarele trebuiau să nu producă niciun fel de zgomot => făceau un zgomot încât actorul trebuia să
strige cât putea el că se audă ceva din ce spune; tehnicienii au încercat să reducă cât mai mult zgomotul,
au căptuşit motoarele etc. - fiecare minut în care nu se folosea scenă pentru repetiţie, se folosea pentru
reducerea zgomotului produs de covoare
- o caracteristică importantă a acestui dispozitiv scenic era, după părerea mea, comicul. Nu era introdus
din exterior, ci alcătuia un element intrinsec al lui. Toate manipulaţiile carea aveau loc pe scenă cu
ajutorul acestor mijloace tehnice stârneau râsul spontan al publicului
- se imaginase întregul spectacol într-un stil ,,knock-about" - ceva care să amintească atât de Chaplin,
cât şi de teatrul varieteu
PROBLEMA FINALULUI
- presa a reproşat finalul ratat al spectacolului - Hasek murise înainte de a-şi fi terminat epopeea, iar
Vanek, sub îngrijirea căruia apăruse întreaga lui moştenire literară, nu reuşise nici el să dea romanului
un final
- au fost multe propuneri pentru final, ,,la nesfârşit"; ,,nici unul din aceste finaluri nu ne satisfăcea pe
deplin
- ,,Ideea pentru tabloul ,,Svejk în rai" s-a născut în visul cadetului Biegler, imaginat de Hasek. Tabloul
trebuia să-l pună în cele din urmă pe Svejk - care înfruntase toate autorităţile pământeşti - în conflict
cu ,,autorităţile supraterestre"; ca rezultat al acestui contact cu eroul şi ele trebuiau să se dovedească
neînsemnate, inexistente
INDICAŢII PRIVITOARE LA PERSONAJELE DIN ULTIMA SCENĂ
,,Schilozii în faţa lui Dumnezeu
A se angaja cerşetori cu picioarele amputate
20 de figuranţi cu păpuşi
5-6 ologi adevăraţi
Unul care calca mereu pe propriile sale intestine
Unul care-şi poartă piciorul pe umăr,
Unul care-şi duce capul sub braţ,
Din rănite atârna braţe şi picioare.
Toţi sunt mânjiţi cu pământ şi sânge,
Două fetiţe care se ţin de mână, cu fetele însângerate"
- în seara spectacolului cu presa, s-a renunţat la această ultimă scenă - s-a rămas într-adevăr fără final;
găsirea unui final era o problemă, s-a preferat tăierea bruscă a firului acţiunii, aşa cum însuşi autorul
lăsase opera neterminată
- ,,reproşul că am neglijat pasajele cele mai reuşite ale romanului în favoarea altora mai puţin
importante mi se pare nedrept."
SCENOGRAFIE ŞI FILM
- semnificaţia mediului înconjurător, realizat cu ajutorul filmului şi al marionetelor era mult mai mare
decât în cazul altor piese - aceste marionete nu erau un ,,capriciu artistic" - ele întruchipau anchilozaţii
vieţii politice şi sociale din vechea Austrie
- idee: unic actor - Svejk-Pallenberg şi toată lumea înconjurătoare realizată prin mijloace tehnice, film,
marionete, difuzoare
2/3
- forma finală: ,,am folosit în parte păpuşi neînsufleţite în atitudini şi măşti îngrozitor de exagerate şi în
parte actori cu măşti care de asemenea exagerau caracteristicile funcţiei lor sociale. În cazul
personajelor gen marionetă şi a semioamenilor, exagerarea se realiza prin măşti şi costume. De
exemplu, paznicului închisorii i s-a confecţionat un pumn imens, din vata şi tifon, care-l caracteriza din
prima clipă."
- George Grosz - caricaturist, desenator - desenele pentru Svejk cuprindeau aprox. 300 de file
- ,,De o importanţă covârşitoare pentru definirea mediului înconjurător a fost filmul."
ÎNSEMNĂRI MARGINALE LA SUBIECT
- ,,Erwin a introdus în mod inteligent fotomontajul în cadrul scenei, a risipit vechea vraja a culiselor şi
i-a redat scenei viaţa şi acea amploare, acea plinătate a vieţii şi a acţiunii de care are nevoie un teatru
adevărat."
- ,,Erwin a pus pur şi simplu la dispoziţia desenatorului o planşă imensă acoperită cu hârtie albă, pe care
a plasat-o în fundul scenei." - ,,arena grafică"
- pe lângă filmul de desene animate a fost folosit desigur şi filmul naturalist (ex. străzile din Praga,
călătoria cu trenul etc.)
FIGURA LUI SVEJK ŞI PALLENBERG
- problema dacă Svejk era doar un cretin iremediabil care nu-şi dă seama ce spune şi ce face şi care
numai prin purtarea lui neghioabă ajunge să demonstreze absurditatea războiului şi a oricărei autorităţi
SAU el face doar pe prostul în timp ce el acţionează de fapt foarte lucid => în orice caz, simpla
existenţă a persoanei lui era absolut suficient pentru a face să se prăbuşească în faţa să orice noţiune de
autoritate, biserica, stat, armata - la acest rezultat Svejk ajunge nu atacând sau negând ceva ci
dimpotrivă, tocmai acceptând şi aprobând tot ce ţine de ordinea existenta, ducând totul până la ultima
consecinţă
- Svejk nu e un revoluţionar care doreşte instaurarea unei noi ordini, ci un tip care nu are simţul
legăturilor sociale bine definite şi care într-o societate comunistă ar fi un factor dizolvant, distructiv
- Max Pallenberg - ,,singurul actor din toată Germania la care ne puteam gândi" - ,,Distribuirea într-un
rol nu se poate face după alte criterii decât acela al speranţei într-o desăvârşită realizare a rolului de
către omul ce-l întruchipează. Ca actorul ales este o vedetă sau un începător n-are nicio importanţă
imediată. El poate foarte bine să fie o vedetă. [...] Nu de dragul lui Pallenberg jucam noi ,,Svejk", nu
pentru el creasem rolul, ci însuşi conţinutul de idei al piesei, însuşi rolul îl cerea pe Pallenberg" - acesta
s-a acomodat admirat atât cu datele scenice şi tehnice ale spectacolului, cât şi cu întregul ansamblu

3/3