n roman cu un titlu simplu - numele protagonistului -, rece si puternic, dar in spatele

caruia mocnesc pasiunile. Un roman al marilor conflicte dramatice, "al violentei si

barbariei", care distruge mitul samanatorist al taranului idilic, in haine de sarbatoare,
bu-curandu-se de munca lui in mijlocul naturii. Un roman ce patrunde in zonele abisale
ale psihicului uman, intr-o lume in care legile sunt dure: nu esti ceea ce esti, ci esti
ceea ce ai-
Eroul lui Rebreanu aminteste de personajele lui Thomas Hardy sau de cele ale Iu Emile
Zola, victime ale fatalitatii biologice.

Lumea romanului sau imbraca atribute mitice frecvent intalnite in romanul secolulu XX
(prin Yoknapatawpha, la Faulkner, Macondo - la Marquez, Dublin - la Joyce etc.) incat,
chiar daca poate fi determinata topografic, pare utopica (Eugen Simion).

Gen: epic
Specia: roman obiectiv

Opera si contextul cultural

Liviu Rebreanu (1885-1944) - prozator, dramaturg si publicist ardelean, ajuns la

Bucuresti dupa ce, in 1909, trece granita ce despartea Transilvania (pe atunci, parte a
Imperiului Austro-Ungar) de Regat.
Debuteaza editorial cu nuvelele publicate in volumul Framantari din 1912, urmat de alte
volume de schite si nuvele: Golanii - 1916, Marturisire - 1916, Rafuiala - 1919.

Consacrarea literara i-o va aduce publicarea romanului Ion - 1920, prin care autorul
impune formula romanului realist obiectiv.
^Urmeaza si alte capodopere: Padurea spanzuratilor - 1922 (primul roman psihologic
din literatura romana), Adam siEva - 1925, Ciuleandra - 1927, Craisorui - 1929,
Rascoala - 1932,7a/- - 1934, Gorila - 1938, Amandoi - 1943.
Dramaturgia lui Rebreanu cuprinde piesele de teatru Cadrilul - 1919, Plicul -1923,
Apostolii - 1926.
Romanul Ion apare intr-un moment de aprinse dezbateri literare (din perioada imediat
urmatoare Primului Razboi Mondial), privitoare la destinul romanului romanesc.
Desi partizan al innoirii prozei romanesti prin sincronizarea cu literatura occidentala
(introducerea in epica romanesca a spatiului citadin si a tipului intelectualului), Eugen
Lovinescu saluta aparitia romanului Ion, eveniment ce "rezolva o problema si curma o
controversa".
Cartea lui Rebreanu da o lovitura puternica samanatorismului si poporanismului (ce
dominau arena) prin realismul sau, prin observatia obiectiva, balzaciana, prin
introspectia si analiza psihologica ce coboara pana in zonele cele mai obscure ale
psihicului uman, frizand adesea patologicul.

Abordarea operei literare

Viziunea artistica a autorului

- raportul realitate-creatie: "Artistul nu copiaza realitatea niciodata. Realitatea pentru
mine a fost numai un pretext pentru a-mi putea crea o alta lume, noua, cu legile ei, cu
intamplarile ei";
- atitudinea anticalofila: "Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci
pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai
realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume";
- arta trebuie sa aiba o valoare etica: "Daca privesti arta drept creatie, trebuie sa-i
atribui o valoare etica []. Arta n-are menirea sa moralizeze pe om, evident, dar Poate
sa-l faca sa se bucure ca e om si ca traieste, si chiar sa-l faca om";
- neimplicarea eului in opera: "M-am sfiit intotdeauna sa scriu la persoana I" (citatele
apartin lui Liviu Rebreanu).

Geneza romanului

Are la baza trei experiente de viata petrecute la distanta in timp:

- o scena la care autorul a fost martor discret si despre care marturiseste intr-o
Conferinta din 1932: "Era o zi de inceput de primavara. Pamantul, jilav, lipicios.
Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am
zarit un taran, imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea Deodata s-a aplecat si
a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica";
- la o saptamana dupa aceasta scena, afla de la sora lui, Livia, povestea unei fete
instarite, batuta cumplit de tatal sau pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac
si lenes, "care nu iubea pamantul si nu stia sa-l munceasca";