Romanul Traditional/Obiectiv

-Trasaturi:

 Autorul:
- Îşi propune să reflecte lumea în toată complexitatea ei;
- Creează iluzia unei lumi a vieţii obiective;
- Aspiră spre totalitate în planul conţinutului şi al formei(instrumentează tehnicile narative
cunoscute până atunci).
 Opera:
- Lumea refigurată în roman are o desfăşurare logică şi cronologică.
- Materialul epic foarte bogat nu exclude analiza psihologică,
- Naratorul este obiectiv şi omniscient, are acces la toate mecanismele vieţii sociale, precum şi la
intimitatea vieţii afective.
- Perspectiva narativă se defineşte prin naraţiunea la persoana a III-a.
 Cititorul:
- Este introdus într-un univers care îi este sau îi devine familiar şi despre care va fi
informat(detaliul fiind preţuit pentru că dă iluzia realului);
- Criteriul său de apreciere este chiar intensitatea iluziei realiste;
- Se identifică mai mult cu personajul principal şi mai puţin cu naratorul omniscient.

Padurea Spanzuratilor

-Liviu Rebreanu(1885-1944) s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlişua (judeţul Bistriţa-Năsăud),
fiind primul din cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu şi ai Ludovicăi. Liviu Rebreanu a fost un
romancier, dramaturg şi academician roman.
-Pădurea spânzuraţilor va fi lansata la 27 iunie 1922 intr-o versiune integrala,.In 1923 L. Rebreanu va fi
ales vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani.Este creatorul romanului românesc modern,
deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman
obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor".
-Nuvelele care preced romanul "Pădurea spânzuraţilor" sunt "Catastrofa", "Iţic Ştrul dezertor" şi "Hora
morţii", pe baza cărora Liviu Rebreanu creează primul roman de analiză psihologică, obiectiv şi realist din
literatura română.

• Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii,
inainte de incercarea de a dezerta a lui Bologa.
Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci,
trupurile a sapte spanzurati.
• Tema romanului:
-O constituie evocarea realistă şi obiectivă a primului război mondial, în care accentul cade pe
condiţia tragică a intelectualului ardelean care este silit să lupte sub steag străin împotriva
propriului neam; "Pădurea spânzuraţilor" este "monografia incertitudinii chinuitoare" (G.
Călinescu). Rebreanu este în acest roman "un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de
gânduri, al obsesiilor tiranice" (Tudor Vianu).

• Geneza:

-Romanul este inspirat dintr-o tragedie personală, fratele scriitorului, Emil Rebreanu, ofiţer în
armata austro-ungară, fusese condamnat şi spânzurat pentru că încercase să treacă linia
frontului la români şi o întâmplare conjuncturală şi anume aceea că Rebreanu văzuse o fotografie
care-l cutremurase, imaginea reprezentând o pădure de ai cărei copaci atârnau spânzuraţi cehi.
Prozatorul mărturiseşte însă că tragedia fratelui său a fost numai un pretext literar, deoarece
Apostol Bologa nu are nimic din acesta, "cel mult poate câteva trăsături exterioare şi unele
momente de exaltare [...], în Apostol Bologa am vrut să sintetizez prototipul propriei mele
generaţii, şovăirile lui sunt şovăirile noastre, ale tuturor."

• Structura si compozitia:

-Structural, romanul este alcătuit din patru cărţi, fiecare având câte 11 capitole, cu excepţia
ultimei, care are doar 8 capitole. Romanul are două planuri distincte, unul al tragediei
războiului, altul al dramei psihologice a personajului principal.

-Ca şi în romanul "Ion", construcţia este circulară şi simetrică, romanul "Pădurea

spânzuraţilor" începe şi se termină cu imaginea spânzurătorii şi cu privirea luminoasă, încărcată
 de iubire a condamnatului.

-Compoziţional, romanul ilustrează câteva simboluri sugestive romanului, care se constituie în

adevărate obsesii cu rol de accente psihologice pe parcursul întregului roman: imaginea
spânzurătorii. Atmosfera dezolantă a peisajului de toamnă mohorâtă, cu cer rece, în care
câmpia este neagră, arborii sunt desfrunziţi, iar ploaia, vântul, întunericul, cimitirul, precum şi
sârma ghimpată constituie manifestări ale naturii aflate în concordanţă cu stările sufleteşti ale
personajelor(elemente ale naturalismului).

• PERSONAJELE: Modalităţi de caracterizare:

- caracterizare directă: portretul făcut de narator şi de alte personaje; autocaracterizarea;
- caracterizare indirectă: prin propriile acţiuni, simţiri şi gânduri; prin comentariul naratorial; prin
mediul în care trăieşte.