Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi

- aspecte de factură romantică, clasică, realistă, și naturalistă

Alexandru Lăpușneanul – nuvelă romantică

Următoarele aspecte justifică încadrarea operei în estetica romantică:

- folosirea ca sursă de inspiraţie a trecutului istoric naţional;
- construirea eroului – este personajul excepţional, situat în circumstanţe extraordinare, ilustrând un
destin de excepţie; protagonistul impresionează prin cruzime, prin perfidie şi prin atitudinea vindicativă
(răzbunătoare);
- utilizarea legii contrastelor – a antitezei – ca modalitate de construire a personajelor;
Se instituie serii de opoziţii între:
* cruzimea domnitorului şi blândeţea domniţei Ruxanda → antiteza înger-demon; aceasta are rolul de a
accentua trăsăturile domnitorului: Numai raportată la umanitatea ei, putem înţelege marginile criminalităţii
lui Lăpuşneanu. (Dumitru Popovici)
* oportunismul, interesele meschine ale lui Moţoc şi patriotismul lui Spancioc şi Stroici;
* lipsa de caracter a lui Moţoc şi personalitatea puternică a lui Lăpuşneanu;
De asemenea, este valorificată şi antiteza internă, la nivelul construcţiei protagonistului, alcătuit dintr-o serie
de contraste.
- culoarea locală (formă de surprindere a specificului naţional) – se realizează prin descrierea minuţioasă a
vestimentaţiei personajelor, a obiceiurilor de la Curtea Domnească, a gastronomiei;
– la nivel lingvistic, este redată prin arhaisme
fonetice (samă, pre, vreu), lexicale (dulamă, cabaniţă, a dvori), morfologice (Lăpuşneanul), semantice (a
popi, proşti, slujbă, moşie);
- spectaculosul scenelor (omorârea celor 47 de boieri, construirea piramidei, omorârea lui Moţoc, otrăvirea
lui Lăpuşneanu), al replicilor (Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre
voi, şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea
cursul îndărăpt. Proşti, dar mulţi.) şi al gesturilor;
- anularea regulii clasice a celor trei unităţi (de loc, de timp şi de acţiune); C. Negruzzi se înscrie astfel în
descendenţa lui Victor Hugo, potrivit căruia un mare eveniment istoric nu se poate desfăşura într-un singur
loc şi în decurs de 24 de ore.

Alexandru Lăpuşneanul – nuvelă cu influenţe clasice

Construcţia echilibrată, armonioasă şi simetrică a nuvelei (patru capitole de dimensiuni relativ egale,
purtând câte un motto), valoarea (nuvelă istorică neegalată până în ziua de astăzi, care ar fi devenit o scriere
celebră ca şi <<Hamlet>> dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi
universale~George Călinescu), concizia, elementele de paratextualitate (mottourile, notele de subsol),
personajele aparţinând aristocraţiei, sentimentele nobile şi valorile morale cu care sunt înzestrate unele
personaje (Spancioc, Stroci, Ruxanda), toate acestea constituie influenţe ale Clasicismului, pe care nuvela
istorică le asimilează.

Alexandru Lăpuşneanul – nuvelă cu influenţe realiste

Obiectivitatea perspectivei narative constituie o particularitate a prozei realiste. Naratorul este omniscient
şi omniprezent, extradiegetic (se află în afara acţiunii, nu este implicat în diegeză ca personaj),
heterodiegetic (redă evenimentele la persoana a III-a). El prezintă faptele şi pesonajele dintr-o perspectivă
detaşată, impersonală, subiectivizând naraţiunea vag, prin intermediul câtorva judecăţi de valoare (Tudor
Vianu), a căror prezenţă se justifică însă în context: deşănţată cuvântare, urâtul caracter, intrigant precum
era el etc.
Atenţia acordată detaliilor vestimentare și decorurilor, descrierile minuțioase reprezintă de asemenea
influențe realiste.
Imaginea mulţimii din capitolul al III-lea, a cărei psihologie este surprinsă cu măiestrie pentru prima dată
în literatura autohtonă, ţine tot de realism. Fin analist, scriitorul surprinde caracteristicile psihologice ale
masei: impulsivitatea, iritabilitatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul sentimentelor, exagerarea.
 Alexandru Lăpușneanul – nuvelă cu influențe naturaliste

Naturalismul dezvăluie amprenta biologicului, a eredității, în creionarea personajelor literare, deci a

omului în general.
Accente naturaliste regăsim și în opera lui Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanul”. În această
nuvelă putem indentifica scene de o cruzime rară, prezentate în detaliu. Descrierea minuțioasa a bolii și
agonia morții din ultimul capitol, scena în care Spancioc și Stroici îi toarnă muribundului otrava pe gât, sunt
tot atâtea influențe naturaliste.
Pe lângă starea de degradare fizică a voievodului, în nuvelă sunt prezentate și gesturi, acțiuni,
gânduri care scot la iveală starea psihică îndoilenică. Scena execuției celor 47 de boieri este numai una din
scenele înspăimântătoare pe care le creează personajul, condus fiind de nebunia și cruzimea care îl domină.