PLUTĂRITUL

Pădurile au un rol esențial atât în viața oamenilor

cât și în păstrarea echilibrului în natură. Astfel pădurile
se află în strânsă legătură cu omul încă de la
începuturi.

Datorită lemnului, omul a reușit să își

confecționeze primele arme, primele unelte, a reușit să
aprindă primul foc și să construiască primele case. Tot
cu ajutorul lemnului oamenii au reușit să navigheze, să
descopere noi locuri și să facă comerț.
 Plutăritul reprezintă transportul lemnelor pe
cursurile de apă, de la munte la șes. Această
ocupație este una foarte veche, primul document
care atestă practicarea plutăritului în Moldova
datează din 13 martie 1466. Acest document
conține scutirea de taxe vamale pentru diferite
mărfuri, inclusiv plute. Documentul este conferit
locuitorilor din Negoiești de către Ștefan cel Mare.
 Plutele erau formate din două sau trei table
separate, dar legate între ele cu sârmă. Prima tablă,
adică cea din față purta denumirea de buzar, cele
intermediare erau numite mijlocare, iar ultima era
numită codar.

Plutele erau legate în așa fel încât să se poată

deplasa înainte cu capetele subțiri ale buștenilor
pentru a despica apa mai ușor. Toate plutele aveau
două cârme: una pe buzar și una pe codar.
 Plutăritul începea încă din luna martie, atunci
când se topea gheața, iar apa era crescută datorită
topirii zăpezilor, dar și a ploilor abundente. De
asemenea, plutăritul se practica și vara atunci când
nivelul apelor era crescut cu ajutorul unor baraje
numite și opusturi până toamna târziu, la începutul
lunii noiembrie când frigul revine, iar apele
îngheață.
 Se spune că plutăritul pe Bistrița se datorează turcilor,
deoarece după instaurarea autonomiei otomane în Țările
Române, turcii se ocupau de exportul de lemne pe Bistrița
până la Galați, unde erau încărcate pe navele otomanilor.

Însă, de fapt, moldovenii exportau produsele lor

Constantinopolului, chiar și lemne cu ajutorul plutelor pe
Bistrița cu mult timp înainte de suzeranitatea otomană.

Produsele și lemnele moldovenilor ajungeau și în

localitățile de la litoralul Mării Mediterane, astfel, autonomia
otomană a intensificat plutăritul pe Bistrița.

În Ardeal plutele erau de două feluri: plută țoloșă care

plutește întotdeauna singură și plută cu dulab, aceasta nu
plutește singură, ci mai multe legate.
Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Plut%C4%83rit

htthttp://www.turainnatura.ro/ro/
despre-importanta-padurilor-si-vietuitoarele-acestorap
https://mecanturist.ro/2012/04/07/mestesug-pierdut-plutaritul/

https://
www.historia.ro/sectiune/general/articol/plutaritul-in-istoria-ro
maniei-de-la-otomani-la-sovromlemn

http://www.monitoruldedorna.ro/?p=102577

https://wallhere.com/ro/wallpaper/623639

https://wallhere.com/ro/wallpaper/1033721

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tudor_Pamfile_-_Indus