Insula Serpilor

Situat n Marea Neagra, la 45 km nord-est de Sulina, mica insul stncoas i pustie, de 17 ha, a cunoscut n existena sa trimilenar o evoluie tumultuoas: de la Insula Alb a lui Ahile, pn la ocuparea ei de ctre rui n secolul al XIX-lea, cnd a devenit un important punct strategic pentru gurile Dunrii i arealul vestic al Mrii Negre.

Localizare si carcateristici
Insula erpilor, cea mai mare dintre puinele stnci i insule ale Mri Neagre, este situat pe coordonatele 4515'53" latitudine nordic i 3014'41", la o distan de 45 km (44.814 m) nord-est de oraul Sulina. Alte insule mai importante sunt Kefken, Berezan (Borysthenes) i Sacalin. Are forma unui patrulater cu laturi neregulate, cu un promontoriu in colul nordestic. Perimetrul calculat de ofierii rusi in anul 1823 era de 1973 de metri, putnd fi parcurs n circa 40 minute; lungimea, pe direcia nord - sud, este de 440 m iar limea, pe direcia est - vest, este de 414 m, cel mai lung diametru al insulei fiind de 662 m, pe direcia NE-SV, trecnd prin peninsul. rmurile sunt inalte, in medie de 12-15
1

m, dar ajungnd i la 21 m, i terminate cu faleze in care pot fi descoperite peteri. Adncimea apei mrii la 50-60 metri de rmuri este de 9-19 m spre est, 4-6 m spre nord, 13-23 m spre sud si 10-16 m spre vest. Inconjurat de un adevrat bru de pietre, stnci i scoici, insula nu constituia un loc bun de ancoraj, dei a fost dintotdeauna un loc de escal pentru corbiile care traversau Marea Neagr.

Clima
Clima este temperat-continental, blnd, ceoas, umed cu precipitaii extrem de reduse.

Flora si fauna
Vegetatia insulei este o step ierboas care numr peste 70 de specii de plante. Cercetrile, inceput de-abia in a 2-a jumtate a secolului al XIX-lea, au evideniat o flora srac i tnr, ce pare a fi adus pe insul de oameni, de psri sau de vnt. In schimb, relatrile despre fauna insulei dateaza inc din secolul V i.Hr. - psri, capre, porumbei i ciori de mare, psri albe, dar, mai ales erpi; cu sute de ani in urm, era plina de erpi, majoritatea neveninoi. Sunt cunoscute 200 specii si subspecii ce caracterizau fauna insulei.

Geneza
Cercetrile geologice au dat la iveal faptul c insula a fcut parte din platoul continental al Dobrogei i a aprut prin inundarea uscatului de catre apele Mrii Negre. Constituit din gresii silicoase dure, conglomerate i cuarite stratificate, supuse unei continue erodari a valurilor puternice care ii lovesc coastele, insula i-a micorat dimensiunile fata de perioada antic, ajungnd actualmente la o suprafa de 1,7 Kmp. Aciunea de erodare continu, opiniile fiind c insula va disprea mncat de valurile mrii.

Istoric
Din punct de vedere juridic, al apartenenei teritoriale, Insula erpilor a urmat indeaproape soarta gurilor Dunrii, a Dobrogei si Deltei Dunrii. Iniial, a aparinut geto-dacilor, pn cnd a inceput colonizarea greac. Intre secolul VII - VI i.Hr. Miletul devine stpn al rmurilor Mrii Negre (intemeind coloniile Histria i Tomis). Grecii au denumit insula Leuke, iar romanii Insula Alba, datorita numeroaselor constructii, devenite cu timpul ruine de marmura alba. Insula apare in izvoare in secolul VIII i. Hr. Legendele Greciei antice povestesc ca zeita Thetis s-a rugat de zeul Poseidon sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul sau, Achile. Achile este eroul care a plecat sa lupte impotriva Troiei stiind ca va fi omorat in aceasta lupta, si ale carui ramasite au fost aduse de catre mama sa, zeita Thetis si puse intr-un sanctuar pe insula Leuke. In antichitate, insula Leuke a gazduit un templu maret, construit in cinstea lui Achile, eroul aheilor. Micuta insula a fost un centru de cult al lumii antice. Aici, pe langa sanctuarul lui Achile s-au aflat mai multe edificii de cult in care locuiau preoti. In secolul I i.Hr. - I. d. Hr. romanii au cucerit treptat litoralul vestic si nordic al Marii Negre. Se presupune ca si insula Leuke a intrat sub stapanire romana, Pontul Euxin fiind o perioada indelungata lac roman. Insula Leuke a fost un loc de escala pentru navigatori. Teritoriul acesta stancos, de mici dimensiuni, nu a fost afectat de catre valurile de migratori, care au trecut prin litoralul pontic. Abia in secolul al XIX-lea s-au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile si alte vestigii. Acestea au fost descoperite de catre un capitan rus, iar descrieri ale acestor descoperiri au fost povestite de catre germanul Kohler. Conform acestor relatari, edificiul antic avea un diametru foarte mare, de
2

forma patrata, iar in Estul sanctuarului se afla un templu inchinat lui Achile. Arhitectura templului era asemanatoare celor din Tesalia si Tracia, din ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment. Templul lui Achile a fost mentionat de poetul Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis, de catre geograful grec Ptolemeu si de catre istoricul grec Strabon. Ptolemeu scria in "indreptar geografic" ca: "Insulele situate in vecinatatea Moesiei Inferioare, in acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene si insula lui Achile sau Leuke ("Alba")". Din secolul VI i.Hr., supremaia revine dorienilor care vor intemeia cetatea Callatis. In toat aceast perioad, Insula erpilor s-a aflat sub controlul Histriei. In timpul lui Burebista, insula a fost in stpnirea dacilor. In secolele I - III d.Hr. Dobrogea, Delta Dunrii i Insula erpilor vor fi sub dominaia Imperiului Roman. Dupa cderea Imperiului Roman (395), Dobrogea va deveni una dintre cele 12 dioceze ale Imperiului Roman de Rasarit, Scitia Pontica, cu capitala la Tomis. Intre secolele IV - VII, Dobrogea a devenit provincie de sine stttoare, Scythia Minor (Scitia Mica), avand implicit in autoritate Insula erpilor. Intre secolele VIII - X, Dobrogea cu pertinenele sale teritoriale a intrat in componena Scitiei Bizantine; stpnirea bizantin dureaz pn la cderea Constantinopolului, la 12 aprilie 1204. Locul bizantinilor a fost luat de Veneia, pentru scurt perioad, apoi de Genova, puterea maritima care va domina Marea Neagra pn la 1475, marcnd o epoc de prosperitate economic. In 1388 Mircea cel Btrn intr in stpnirea Dobrogei, pe care o unific cu ara Romneasc, asigurndu-i controlul gurilor Dunrii i rmului Mrii Negre. Roman Muat, Alexandru cel Bun, vor ajunge i ei pn la rmul mrii. Cucerirea Cetii Chilia de ctre Baiazid al II-lea, n 1484, va transforma Marea Neagr n "lac otoman". In sec. al XV-lea, Dobrogea va cdea sub stpnire otoman. Timp de aproape 4 secole, aceste teritorii, inclusiv Insula erpilor vor fi sub dominaie otoman. Urmnd politica lui Petru cel Mare, "eu nu caut uscat, ci ap!", arii Rusiei si-au stabilit drept int Marea Neagr; rile Romne au suferit 12 invazii ruseti: 1711, 1736-1739, 1768, 1787, 18061812, 1828-1834, 1848, 1853, 1878, 1916-1920, 1920-1940, 1944. In urma razboiului ruso-turc (18061812), insula e ocupat abuziv de rui (pn in 1854), neaprnd menionat in Tratatul de pace de la Bucureti, din 1812. Rzboiul ruso-turc din 1828 -1829, ncheiat cu Pacea de la Adrianopol (2-14 septembrie 1829), pune capt statutului de "lac turcesc" al Mrii Negre, iar cetile Turnu, Giurgiu i Brila au redevenit, din raiale, orae ale rii Romneti. Rusia arist va institui un protectorat asupra Principatelor. Nici n Tratatul de la Adrianopol nu apare menionat Insula erpilor, dar Rusia o stpnete de facto. Imperiul Otoman cedeaz Rusiei (dei nu-i apartineau), cele 3 brae ale Dunarii: Chilia (1812), Sulina (1826), SfantuGheorghe (1829). Rusia va deveni astfel stpna Mrii Negre, a Deltei Dunrii i a Gurilor Dunrii, construind pe insula, in 1842, un far pentru dirijarea navigatiei pe Marea Neagra. Razboiul Crimeii, declanat la 4-16 octombrie 1853, va conduce la
3

invadarea i ocuparea Principatelor (octombrie 1853 - septembrie 1854) de ctre armatele ruseti. Congresul de Pace de la Paris, 1856, va consfini inlturarea protectoratului rus asupra Principatelor Romne, care vor rmne sub suzeranitate otoman, dublat de o garanie comun a marilor puteri europene. Congresul de Pace de la Paris nu face referire la Insula erpilor, care fusese ocupat militar de Austria, n 1854. La 31 decembrie 1856 are loc o nou consfatuire a puterilor europene; la 6 ianuarie 1857, acestea aprob un protocol conform cruia Insula erpilor i Delta Dunrii revin Turciei, care le va stpni pn la 1878, Turcia avand obligatia de a intretine un far pentru navigaia pe Marea Neagra. Pe 29 aprilie/11 mai 1877, Romnia declar stare de razboi cu Turcia. In 9/21 mai 1877, Romnia ii proclam independena de stat. In urma rzboiului romno-ruso-turc din 1877-1878, Tratatul de la Berlin din 1/13 iulie 1878 atribuie Insula erpilor, Delta Dunrii i Dobrogea Romniei. In schimb, judeele Cahul, Bolgrad i Ismail, din sudul Basarabiei, vor fi anexate Rusiei ariste. La 14-26 noiembrie 1878 Dobrogea revine oficial la Romnia, administraia oficial fiind preluat la 23 noiembrie -5 decembrie. La 12 aprilie 1879 se desfoar formalitile oficiale de reunire a Insulei erpilor cu Romnia. Pn n 1947, Insula erpilor va aparine Romniei. In august 1944 (la o data situat intre 26 si 30 august), Insula erpilor este ocupat de forele navale sovietice, dei Romnia ii devenise aliat. La 23 mai 1948 este semnat, pe teritoriul Insulei erpilor, procesul verbal de predare -primire a insulei, de catre Nikolai Pavlovici Sutov, primsecretar de ambasad, reprezentand MAE al URSS, i Eduard Mezinger (Mezincescu), reprezentantul MAE al Republicii Populare Romne. Intre 1948 i 1991, Insula erpilor a fost baz militar sovietic, i cel mai puternic centru de ascultare al fostei URSS din intreaga Europ de Est. Din 1991, Insula erpilor a devenit baz militar ucrainian.

Dispute teritoriale
In urma cu cinci ani, Romania repurta un important succes juridico-diplomatic. Prin decizia 2009/9, Curtea Internationala de Justitie de la Haga a pus punct litigiului dintre statul roman si Ucraina privitor la Insula Serpilor. A fost nevoie de o perioada de peste patru ani, 34 de runde de negocieri si 630.000 de euro pentru ca tara noastra sa primeasca ceea ce i se cuvenea. Aceasta stanca, situata la 45 de kilometri de Sulina, avand o suprafata de 17 hectare, poate fi lesne traversata per pedes in mai putin de o ora. Altele au fost insa motivele pentru care a devenit subiect de necontentenita polemica. In februarie 1948, dr. Petru Groza, in virtutea calitatilor sale oficiale de prim-ministru, fara putinta de decizie, se supunea unei hotarari a biroului politic comunist. Din el faceau parte in aceasta speta doar patru persoane: Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), Luka Laszlo (Vasile Luca), Burach Tescovici (Teohari Georgescu) si Georghiu-Dej. Drept recunostinta, "semi-romanii" noii puteri puneau pe tava stapanilor de la Kremlin Insula Serpilor.

Din punct de vedere juridic, protocolul si procesul-verbal de predare a acestui petec de pamant semnate de Romania Populara si URSS sunt neconstitutionale, fiind nule si neavenite pentru dreptul constitutional. Ele nu aveau nicio valoare, deoarece nu au fost ratificate de Parlamentele celor doua tari, Marea Adunare Nationala, respectiv Sovietul Suprem. Imediat dupa incorporarea teritoriului, sovieticii au instalat o importanta baza militara cu rol de supraveghere maritima si aeriana, in scopul unui control deplin asupra gurilor Dunarii. Preluarea Insulei Serpilor a determinat diminuarea considerabila a intinderii platoului maritim teritorial al Romaniei. Pe aceasta fasie din Marea Neagra ar fi amplasate statii de bruiaj si ascultare a convorbirilor, dar si sisteme radar ce monitorizeaza intreaga zona a Balcanilor si Marea Mediterana. Zona aflata in disputa cuprindea 12.000 de kilometri patrati, intrucat Ucraina isi fixase revendicarile mult spre vest in raport cu linia echidistanta dintre coastele ei si cele romanesti. Dupa 1980, au fost descoperite mari rezerve de hidrocarburi. Astfel, interesul indreptat catre aceasta proaspata sursa a crescut enorm. O recenta evaluare estimeaza prezenta a peste 12 milioane de tone de titei si aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, situate in apropiere. In anul 2004, partea romana a adus disputa in fata Curtii Internationale de Justitie, pentru a limpezi delimitarea platoului maritim continental dintre cele doua state. Completul de la Haga, alcatuit din 15 judecatori, a acordat Romaniei, prin decizia din 3 februarie 2009, 79,34% din teritoriul in litigiu, ceea ce inseamna 9.700 de kilometri patrati cu drept de exploatare, avand o adancime medie mai mare de 50 de metri. Ucraina a primit 20,66% (2.300 kilometri patrati), cu o adancime medie sub 50 de metri. Insula Serpilor ramane in componenta Ucrainei. Timp de patru ani si patru luni, cei 18 oameni care au reprezentat interesele Romaniei la Curtea de Justitie au expus mii de pagini de documentatii, sute de harti si grafice, mai mult de 500 de pagini de pledoarii orale. La nesfarsitele ore de munca asidua au contribuit, in echipa tarii noastre, trei reputati profesori si experti in drept international de la Universitatile din Paris, Oxford si Cambridge.

Bibliografie
www.interlic.md insulaserpilor.info Dr. Dominut Padurean, Insula Serpilor, 2004, Ed. Muntenia, Constanta wikipedia.org www.ziare.com www.interlic.md www.historia.ro