Sunteți pe pagina 1din 2

37. ANEXAREA BASARABIEI LA IMPERIUL RUS.

SCHIMBARI IN ORGANIZAREA SOCIALA A BASARABIEI


(in prima jumatate a sex. XIX)
Soarta Principatelor Romanesti dependente de Turcia a fost in atentia imperiilor vecine: Rusia si Austria.
Principatele romane vedeau in aceste doua imperii vecine forta care sa le ajuta sa-si recapete
independenta, insa pentru Turcia si Austria, pamintul principatelor Romanesti, insemna teritoriul ce urma
sa fie anexat propriului lor teritoriu. O intelegere secreta dintre imparateasa Rusiei, Ecaterina II, si
imparatul Austriei, Iosif II, preconiza formarea unui stat romanesc Dacia. Insa acest fapt nu a mai fost
realizat.
Cu prilejul semnarii tratatului de la Erfurt (1808), tarul Alexandru I a obtinut permisiunea lui Napoleon I
de a ingloba teritoriul Moldovei dintre Prut si Nistru- Rusiei. Acest fapt a fost realizat in 1812 in tratatul
de la Bucuresti dintre sultanul Turciei si tarul Rusiei, chiar daca Sultanul nu avea dreptul sa efectueze
vreo cedare teritoriala deoarece capitulatiile intocmite anterior nu-i ofereau decit dreptul de suzeranitate
asupra paminturile romanesti.
Astfel, Basarabia a fost anexata Imperiului Rus, politica interna a tarismului propagind mentinerea
drepturilor si privilegiilor clasei dominante basarabene.
1. Conform Regulamentului infiintarea Basarabiei din 1818, boierii din Basarabia au fost egalati in
drepturi si privilegii cu nobilii de neam din Rusia.
2. Boierilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra paminturilor si a muncii neplatite a
taranilor.
3. Boierii din Basarabia ca si nobilii din Rusia au fost scutiti de dari fata de stat.
4. Ei isi mentineu si unele privilegii feudale ca monopolul asupra fabricarii bauturilor spirtoase si
intretinerea fara taxe a abatoarelor.
5. Fostii boieri deveniti nobili de neam erau inlaturati de la pedepsele corporale
6. Nobililor ecleziastici le-a fost recunoscut dreptul asupra paminturilor, fiind scutiti de darile fata
de stat.
Boiernasii erau urmasii marilor boieri care nu aveau dregatorii mari care sa le dea dreptul sa se numeasca
boieri. Aceasta categorie sociala s-a mentinut un oarecare timp, insa au fost contopiti cu categoriile
sociale specifiece Rusiei.
1. Conform Regulamentului din 1818, boiernasii erau eliberati de dari si prestatii publice, insa copii
lor erau inscrisi la mazili.
2. Legea din 10 martie 1847 a dat boiernasilor aceleasi drepturi ca si nobilii personali.
Mazilii reprezinta o categorie aparte care conform regulamentului din 1818 ei si-au pastrat situatia
precedenta, adica:
1. Daca mazilii aveau pamint, ei primeau renta feudala de la taranii dependenti, insa plateau dare
statului si indeplineau prestatii publice supraveghind prestatiile feudale de catre tarani.
2. Ca si boierii, mazilii nu puteau fi supusi pedepselor corporale.
3. Prin Legea din 10 martie 1847, guvernul tarist a egalat mazilii cu odnotvortii din Rusia (adica
urmasii slujbasilor care aveau paminturi la hotarele Rusiei si erau liber din punct de vedere
personal)
Conform Legii din 1847, mazilii erau clasificati in:
1.Cei asezati pe paminturile de stat
2.Cei asezati pe paminturile proprii
3.Cei asezati pe paminturile particulare
Mazilii ce traiau pe paminturile de stat:
1. aveau dreptul de libera stramutare
2. cei care aveau datorii de impozit erau stersi din categoria de mazili si transferati in categoria de
tarani
3. Legea din 10 martie 1847 a hotarit ca odnodvortii erau pusi sub jurisdictia judecatoriei de voloste
( adica a judecatoriei taranesti) . Simtindu-se ofensati, mazilii din Basarabia, tranformati anterior
in odnodvorti se simteau ofensati, astfel Legea din 10 martie 1847 a reflectat asupra situatiei
mazililor basarabeni si a contopit mazilii saraci cu taranii.
O categorie aparte o alcatuiau colonistii straini, in special gagauzii si bulgarii, populind in special
judetele de sud.

1. Ei au fost dotati cu cite 60 desetine de pamint in folosinta vesnica cu dreptul de a transmite acele
paminturi prin mostenire.
2. aveau dreptul sa cumpere pamint in proprietate
3. sa treaca dintr-o categorie in alta
4. aveau dreptul sa se ocupe cu comertul, mestesugurile devenind antreprenori.
5. erau eliberati de plata darilor si aprestatilor publice

Taranimea se diviza in:


1. Taranii statului
2. Taranii dependenti
Taranii statului erau in principal taranii moldoveni, rusi, ucraineni stramutati la nodul sau sudul
Basarabiei.
1. taranilor de stat li s-a dat cite 30 desetine de pamint de familie pentru stapinirea in comun de
obste.
2. ei plateau darile si prestatile publice
3. nu aveau dreptul de stramutare
Taranii dependenti erau taranii asezati pe teritoriul boierilor sau a manastirilor.
1. din punct de vedere juridic, ei erau personal liberi, insa deoarece nu aveau pamint, pentru
folosirea lui trebuiau sa plateasca dijma si boierescul proprietarului.
2. desi ei aveau dreptul de stramutare, acesta era practic imposibil de realizat, deoarece taranul putea
pleca de pe pamintul unui mosier doar daca il avertiza cu jumatate de an inainte si doar intre
termenul de 1 octombrie pina la 1 aprilie.
3. spre deosebire de serbii rusi, taranii dependenti din Basarabia nu erau atit de neindreptatiti,
prestatiile lor fiind reglementate de lege si se reduceau la dijma si la boieresc.
4. Guvernul tarist a incercat sa reglementeze relatiile dintre mosierii si taranii basarabeni prin
implementarea Regulamentului din 1834 care ii numea pe taranii dependenti din Basarabia
sateni liberi. Acesta presupunea o relatie dintre mosieri si tarani strict contractuala, unde
taranilor li se incheia benevol in contract pe termen de la 3 la 20 de ani, unde era specificat atit
suprafata pamintului cit si prestatiile taranilor in schimbul acelui pamint. Regulamentul nu a putut
fi aplicat deoarece cerintele mosierilor erau exagerat de mari pentru capacitatile financiare ale
taranilor. Intr-un raport oficial raportindu-se ca doar 49 din 849 de sate au incheiat contracte.
5. relatiile sociale au fost tensionate din cauza neintelegerilor mosierilor cu taranii dependenti, astfel
in 1846 a fost incheiat un act normativ numit Contractul normal. Contractul normal presupunea
ca taranilor sa li se fie incheiate contracte benevole cu privire la conditiile de folosire a
paminturilor. Iar in caz de neintelegere, taranii sa fie grupati in grupuri in dependenta de
mijloacele de productie de care dispuneau, in principiu le facilita munca in limitele decentei.
6. taranii dependenti erau obligati sa plateasca urmatoare dari fata de stat: birul, zeciuiala din oi, din
miere, porci, fiind impusi si la prestari in munca.
Razesii nu reprezentau o categorie sociala, ei distingindu-se prin caracterul de cotaparte al proprietatii
funciare, adica cei care lucrau singuri pe paminturile lor. Guvernul tarist a dus o politica contradictorie
fata de razesi, urmind sa fie socotiti nobili sau tarani in functie de cit pamint aveau. Razesii, prin anii 30
ai sec. al XIX-lea plateau darile fata de stat
Serbi erau socotiti doar tiganii si un numar mic de servitori ai nobililor rusi transferati in Basarabia.