Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Regatul Unit nu are o constituție scrisă propriu-zisă. Constituția este formată din mai multe
categorii de norme juridice cuprinse în: dreptul statutar (Statute law), dreptul jurisprudențial
(Common law) și obiceiul constituțional (conventional rules). Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord este o monarhie constituțională ereditară, care funcționează pe baza
principiului separației și colaborării puterilor în stat și al domniei legii adoptate de catre
Parlament. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este un stat unitar, ce cuprinde
patru provincii istorice, fiecare avand identitate proprie, dar nefiind state separate: Anglia,
Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord.
În Marea Britanie regele este deţinătorul puterii executive, cel putin teoretic. În practică,
miniştrii ,,majestăţii sale'' exercită puterea executivă sub conducerea unui primministru care
răspunde solidar cu ei pentru toate acţiunile lor, dar nu în faţa suveranului, ci a parlamentului.
Astfel, răspunderea suveranului pentru actele miniştrilor săi nu mai subzistă. Monarhul Britanic
domnește nu doar asupra Regatului Unit, ci și asupra Commonwealth, aceasta fiind o asociație
de state reunite sub Coroana Britanică. In zilele noastre prerogativele regale sunt exprimate prin
deviza: „Monarhul domnește, dar nu guvernează”. .Ceea ce legea nu precizează însă sunt
atribuţiile de care dispune monarhul, reduse tot mai mult de-a lungul timpului. Astfel, monarhia
rămâne supusă regulii fundamentale a neutralităţii politice. Însă toate prerogativele monarhului
sunt pur nominale, nici una neputând fi exercitată fără contrasemnătura primului-ministru.
Chiar şi alegerea primului-ministru (o prerogativă importantă a şefilor de stat în alte ţări cu
regim parlamentar) nu mai este o competenţă proprie a monarhului britanic : sistemul bipartit şi
cel electoral au simplificat totul. Formal, regina mai poate :
să declare deschise şi, respectiv, încheiate sesiunile parlamentare ;
să dizolve şi să convoace parlamentul ;
să-l numească pe primul-ministru ;
să-i numească pe miniştri ;
să dispună de unele competenţe în materie judecătorească ;
să acorde titluri onorifice.
În Republica Moldova cetatenii au dreptul de a face parte liber din partide sau alte
organizatii ale statului. Partidele politice au rolul de a defini si exprima vointa politica a
cetatenilor tarii si, in conditii legale, de a participa la alegeri. Acestea sunt egale in fata legii, iar
statul le asigura respectarea drepturilor si intereselor legitime. În Republica Moldova începutul
pluripartitismului s-a manifestat prin competiţia mişcărilor naţionale. Partidul politic are organe
centrale şi organizaţii teritoriale.
Organizaţiile teritoriale ale partidelor politice se înfiinţează după principiul de organizare
administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Toate partidele au drepturi egale de participare
la alegerea Parlamentului şi a autorităţilor administraţiei publice locale.
Imaginea politică britanică pune accent pe bipartidism. Timp de mai bine de o sută cincizeci
de ani două partide şi-au disputat scena politicii britanice : Whigs şi Torries, iar mai apoi
succesorii lor, liberalii şi conservatorii. Torries -reprezentanţii aristocraţiei tradiţionale, cu
interese strict funciare, şi Whigs reprezentanţii noii burghezii industriale şi comerciale. In
secolul al XIX-lea Torries şi-au luat numele de conservatori şi Whigs pe cel de liberali. De
atunci, alternanţa la putere se face între conservatori şi laburişti, fără ca celelalte partide
politice, de mai mică importanţă, dar care există în Marea Britanie, să reuşească să-i detroneze.
În Regatul Unit sunt aplicate trei sisteme juridice diferite: cel scoțian, cel englez și cel nord-
irlandez, asemănător cu cel englez, dar consacrat distinct încă din 1921. Legile adoptate de
Parlament pot fi interpretate și aplicate de orice instanțe judecătorești, din oricare entitate
componentă a Regatului Unit.