Toate ramurile de drept isi gasesc punct de plecare in Constitutie.

Normele lor
trebuie sa fie in concordanta cu cele constitutionale orice abatere de la aceasta
concordanta este considerata o incalcare a constitutiei ducand la nulitatea
prevederilor legale in cauza. In cazul in care o norma constitutionala este
modificata, trebuie modificate si normele din ramurile de drept care
reglementeaza aceleasi relatii sociale. Aceasta modificare se impune, intrucat
trebuie respectata concordanta intregului sistem de drept cu constitutia. Una din
metodele prin care se poate constata o eventuala abatere a prevederilor legale de la
normele constitutionale este CONTROLUL DE CONSTITUTIONALITATE.

CONTROLUL DE CONSTITUTIONALITATE a legilor este activitatea

organizata de verificare a conformitatii legilor cu Constitutia.

Ca institutie a dreptului constitutional, controlul constitutionalitatii legilor

cuprinde reguli referitoare la :

-autoritatea competenta de a realiza aceasta verificare

-procedura de urmat

-masurile ce urmeaza a fii aplicate dupa realizarea procedurii

Controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca actul juridic al

parlamentului,precum si actele. Actele normative provenite de la autoritatile
executive sunt emise in executarea legilor si nu se supun aceluiasi regim juridic ca
si legile. Actele administrative nu contin reglementari de principiu iar controlul
legalitatii lor se realizeaza prin mijloace obijnuite de control inclusiv pe calea
contenciosului administrativ.Organele judecatoresti nu emit norme juridice, ci doar
aplica legile, motiv pt care controlul legalitatii actelor juridice emise de acestea se
realizeaza in cadrul controlului judiciar. In ceea ce priveste controlul
constitutionalitatii proiecteleor de lege, acesta nu este un veritabil control intrucat
procedura de elaborare a legilor cuprinde implicit si verificarea constitutionalitatii
lor.

Clasificarea formelor controlului de constitutionalitate a legilor.

A. Criteriul inscrierii in constitutie:
a. Controlul explicit (este atunci cand Constitutia prevede in mod
expres un control de constitutionalitate, eventual si autoritatea
competenta si procedura de urmare
b. Controlul implicit (Constitutia nu prevede in mod
expres un control de constitutionalitate, dar el exista implicit ca
urmare a existentei principiului legalitatii; firesc verificareae
 indeplinirii conditilor de legalitate implica si verificarea
constitutionalitatii legilor.
B. Criteriul organului competent sa realizeze controlul
a. Control prin opinia publica (control elementar care cuprinde
reactia opiniei publice in momentul in care este incarlcata o
norma constituionala; Acesta forma este considerata a fii
primitiva, intrucat presupune sau implica violenta);
b. Control jurisdictional (este exercitat fie de catre
organele judecatoresti, fie de catre alte organe, dar care folosesc
o procedura asemanatoare cu cea judecatoreasca)
c. Controlul politic (este exercitat de catre organele statului, mai
ales de cele legivitoare sau cele interne ale celor legiuitoare,
altele de catre cele judecatoresti).
C. Controlul temporal
a. Controlul anterior (promulgarii legilor) – este exercitata in faza
de proiect a legii; nu este un veritabil control intrucat, atata
timp cat legea nu este adoptata, proiectul poate fi modificat de
initiatorul sau sau chiar abandonat; asadar acest control este o
garantie a legalitatii)
b. Controlul posterior – este exercitataasupra legilor
sau actelor normative cu forta juridica egala cu a legii deja
adoptate; in aceasta sit sunt prevazute org statului care pot
sesiza neconstitutionalitatea, organele care pot decide asupra
constitutionalitatii, procedura de urmat precum si masurile ce
urmeaza a fii aplicate; este un veritabil control al
constitutionalitatii.
D. Criteriul procedurii de realizare al controlului:
a. Controlul pe cale de actiune (permite atacare unei legi in fata
unei instante determinate careia I se cere sa examineze
constitutionalitatea actului juridic si eventual sa pronunte
anularea lui daca acesta este gasit neconstitutional)

Subiectul 2:Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat,

reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc justiţia.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre
deosebire de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele
organizării, structurii şi activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării
justiţiei ş.a.
În corespundere cu legislaţia în vigoare, în Republica Moldova autoritatea
judecătorească este reprezentată prin sistemul instanţelor judecătoreşti, Consiliul
Superior al Magistraturii şi procuratură. Acest nou sistem este stipulat în Capitolul 9 din
Constituţie “Autoritatea Judecătorească”, precum şi prin legile organice
respective. Prin controlul constituţionalităţii legilor se urmăreşte scopul -
examinarea conţinutul legilor în raport cu prevederilor Constituţiei. În baza titlului
V al Constituţiei RM, a fost creată Curtea Constituţională ca unica autoritate
publică de jurisdicţie constituţională şi de control al respectării legilor în sistemul
constituţional al Republicii Moldova. Curtea Constituţională a Republicii Moldova
se înscrie în „modelul european" de jurisdicţie constituţională. Făcând o sinteză a
doctrinei europene cu privire la locul Curţii Constituţionale în raport cu celelalte
autorităţi putem spune că, în modelul concentrat de control al constituţionalităţii
legilor de tip european, Curtea Constituţională se situează în afara celor trei puteri
constituite tradiţional (executivă, legislativă, judiciară). Această variantă este
oferită de doctrina italian, spaniolă, belgiană şi franceză, în aceeaşi poziţie se
situează şi Curtea Constituţională a Republicii Moldova, care nu face parte nici
dintr-o putere.

Conform Constituţiei Republicii Moldova este o autoritate de jurisdicţie

constituţională independentă de oricare altă autoritate publică. Ea se sprijină pe
ideea conform căreia, pentru a putea controla activitatea unui organ cum este
Parlamentul sau Guvernul, este absolut necesar ca cel ce controlează să se afle la
un nivel superior organului controlat.

Printre caracterele particulare ale Curţii putem menţiona:

Curtea Constituţională nu este o putere în stat şi nici nu deţine vreuna din funcţiile
puterilor legislative, executive şi judecătoreşti;

Ca autoritate publică reglementată de constituţie într-un titlu distinct Curtea

exercită rolul de garant al supremaţiei constituţiei;

Ea este o autoritate publică ce sprijină buna funcţionare a puterilor publice în

cadrul raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control
reciproc;

Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se

supune numai constituţiei şi legii sale organice.

Caracterul politic al Curţii Constituţionale rezultă, în primul rând, din faptul de

desemnare al judecătorilor deoarece în desemnarea lor sunt implicate autorităţile
politice, parlamentul. Însă judecătorii nu sunt desemnaţi pe baza criteriilor politice.
Totodată Curtea Constituţională dispune de unele atribuţii care se disting în mod
deosebit prin conţinutul lor politic, de exemplu: confir-marea rezultatelor
referendumurilor republicane, alegerea parlamentului, etc.
Caracterul jurisdicţional determină şi principiile de organizare şi funcţionare a
Curţii şi anume independenţa şi inamovabilitatea judecătorilor, iar procedurile prin
care se realizează atribuţiile Curţii au, în mare parte, trăsături procedurale
judecătoreşti.

În concluzie putem menţiona că Curtea Constituţională a Republicii Moldova este

unica autoritate publică politico-jurisdicţională, adică include trei trăsături esenţiale
necesare în garantarea supremaţiei Constituţiei, în asigurarea realizării principiului
separării puterii de stat şi a responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a
cetăţeanului faţă de stat.Conform legislaţiei, autoritatea judecătorească este
independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă şi are atribuţii
proprii. Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

În literatura de specialitate se cunoaşte faptul că organizarea Curţii Constituţionale

se efectuează după trei modele de desemnare:

1. desemnarea directă" de autoritatea executivă;

2. desemnarea electivă, de autoritatea legislativă;

3. desemnarea mixtă ce se divide în două grupe: desemnarea de câtre autoritatea

legislativă, executivă şi judecătorească; desemnarea de câtre autoritatea
legislativă şi executivă,

În Austria, Slovacia, Belgia, Danemarca, Spania desemnarea directa este exercitată

de câtre şeful statului direct prin numire. Desemnarea electivă este caracteristică
pentru Ungaria, Germania, Estonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Croaţia.

Deosebirea cea mai evidentă în desemnarea electivă este varietatea autorităţilor

care au dreptul de a propune candidaţi pentru alegeri în funcţia de judecători ai
Curţii Constituţionale. Propunerile pot veni începând cu Preşedintele ţârii
(Azerbaidjan) şi terminând cu propunerile partidelor politice ce formează
Parlamentul (Liechtenstein), în Lituania propunerile sunt făcute de trei Preşedinţi:
al Republicii, al Parlamentului şi al Curţii Supreme de Justiţie.

Deasemenea mixtă de autoritatea legislativă, executivă şi judecătorească o găsim în

Bulgaria, Georgia, Spania, Italia, Peru, Ucraina. Desemnarea mixtă de autoritatea
legislativa şi executivă este practicată în Rusia, Andora, Albania, România, Franţa.

În Republica Moldova la fel se aplică desemnarea mixtă a judecătorilor Curţii

Constituţionale. Deoarece doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern
şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.
În republica Moldova judecătorrii Curţii Constituţionale sunt numiţi pe un mandat
de 6 ani. Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a
două mandate dacă este numit şi la data numirii nu depăşeşte limita de vârstă de 65
de ani. Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, cu majoritatea
voturilor, pe un mandat de trei ani, Preşedintele Curţii Constituţionale.

Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii conform art.40 din

Legea cu privire la Curtea Constituţională :

- reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice;

- convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
- repartizează cauzele judecătorilor Curţii Constituţionale;
- coordonează activitatea Curţii Constituţionale etc.
Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sunt asistaţi în activitatea lor de 6
judecători- asistenţi (art. 35 a legii).

Judecătorii- asistenţi sunt angajaţi prin concurs. Candidaţii la funcţia de

judecător- asistent trebuie să respecte următoarele condiţii: prigătire juridică
superioară; 10 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.

Asistenţa informaţională, organizatorică, ştiinţifică şi de altă natură, organizarea

audienţei cetăţenilor, examinarea în prealabil a unor sesizări, acordarea ajutorului
în pregătirea dosarelor sînt asigurate de Secretariatul Curţii Constituţionale.
Regulamentul Secretariatului, organizarea, statul lui de funcţii se aprobă de Curtea
Constituţională.
Secretariatul este condus de un şef, care este responsabil de toate lucrările
administrative.
Angajarea şi eliberarea din funcţie a lucrătorilor Secretariatului, ordonarea
mijloacelor bugetare ale Curţii revine Preşedintelui Curţii Constituţionale.
Pe lângă Curtea Constituţională funcţionează un Consiliu Ştiinţific -Consultativ în
conformitate cu art. 36 al Legii „Cu privire la Curtea Constituţională" - format din
savanţi şi specialişti practicieni în domeniul dreptului. Regulamentul Consiliului
Ştiinţific-Consultativ a fost aprobat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 33 din
29.10.1998.
Curtea Constituţională are buget propriu, care face parte integrantă din Bugetul de
stat. Bugetul Curţii se aprobă de Parlament concomitent cu Bugetul de stat.

3.Statutul judecătorilor Curţii Constituţionale

Conform Constituţiei, judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în
exercitarea mandatului şi se supun numai constituţiei. Constituţia Republicii
Moldova şi Legea cu privire la Curtea Constituţională consacră independenţa
Curţii faţă de oricare altă autoritate publică, ea supunându-se numai constituţiei şi
prevederilor legii sale organice.
Potrivit Constituţiei, judecătorii Curţii Constituţionale sînt inamovibili pe durata
mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.
Inamovibilitatea - garanţie a independenţei judecătorului - este instituţia pe
temeiul căreia judecătorul nu poate fi eliberat din funcţie, suspendat, pensionat
prematur, transferat prin voinţa arbitrară a autorităţilor publice ori în afara
cazurilor şi fără observarea formelor şi condiţiilor prevăzute de lege. Din
perspectiva statutului specific al judecătorului constituţional, numai unele dintre
aceste determinări ale inamovibilităţii îşi găsesc aplicare. Astfel:

Mandatul judecătorului nu poate înceta decât individual, voluntar - expres sau tacit
- ori de drept, în condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea cu privire la Curtea
Constituţională :

(1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează şi se declară vacanţa

funcţiei în caz de :

a) expirare a mandatului;

b) demisie;

c) ridicare a mandatului;

d) deces.

(2) Încetarea mandatului şi vacanţa funcţiei în cazurile prevăzute la alin. (l) lit. a),
b), d) se declară prin dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, iar în cazul
prevăzut la lit. c) de către Curtea Constituţională; b) Suspendarea din funcţie a
judecătorului nu poate să aibă loc decât în situaţia trimiterii lui în judecată penală
şi până la soluţionarea definitivă a organului judiciar (art. 16 alin. (4) din Legea cu
privire la Curtea Constituţională).

Problema pensionării premature nu se poate pune, întrucât, judecătorul

constituţional este numit pe durata unui mandat, care nu încetează decât în
situaţiile prevăzute de art. 18 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Este
exclusă, de asemenea, ipoteza avansării, Curtea fiind ea însăşi unica autoritate de
jurisdicţie constituţională şi în afara oricărui sistem ierarhic.

În fine, fiind în prezenţa unui mandat constituţional, nu a unui contract individual

de muncă problema transferării nu se pune.

“Inamovibilitatea – spuneau doi iluştri doctrinari francezi (H.Solus şi R.Perrot) –

este un bun apreciat mai ales atunci când l-ai pierdut”. Forţa principiului
inamovibilităţii, importanţa şi eficacitatea acestuia decurg, mai întâi, din valoarea
lui constituţională.
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului pentru
care au fost numiţi. Pentru “părţile” aflate într-un “litigiu constituţional”,
independenţa judecătorului constituţional se traduce prin imparţialitate. Garanţiile
imparţialităţii sunt de ordin structural şi de ordin funcţional, îndeplinind funcţii
complementare, mutuale.

Un mijloc de protecţie a mandatului judecătorului constituţional, de garantare a

independenţei şi a imparţialităţii lui îl constituie şi imunitatea judecătorului, sub
aspectul inviolabilităţii.

Inviolabilitatea este o aşa-zisă “imunitate de procedură”, consacrată în

considerarea eventualelor imputări făcute judecătorului constituţional pentru alte
fapte decât cele săvârşite în îndeplinirea mandatului său şi în legătură directă cu
conţinutul acestuia. Inviolabilitatea are drept scop să prevină urmărirea judiciară
nefondată, arbitrară a judecătorului, împiedicându-l astfel să-şi îndeplinească
mandatul încredinţat sau constrângându-l astfel să-l exercite într-un anumit mod,
contrar convingerilor şi voinţei sale.

Imunitatea nu este un privilegiu – inadmisibil de altfel, ci o procedură specială de

protecţie a mandatului – constituţional – conferit judecătorului faţă de acte sau
fapte abuzive ori insuficient fondate.

Inviolabilitatea priveşte actele sau faptele judecătorului străine de mandat.

Potrivit art. 16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 10 din Codul
Jurisdicţiei Constituţionale:

- Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu

excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, trimis în judecată contravenţională sau
penală fără încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale;
- Judecătorul Curţii Constituţionale a cărui identitate nu a fost cunoscută în
momentul reţinerii este eliberat imediat după stabilirea identităţii;
- Factorul de decizie care a întreprins reţinerea judecătorului Curţii
Constituţionale, surprins în flagrant delict, trebuie să comunice imediat Curţii
Constituţionale, în decursul a 24 de ore;
- Competenţa de judecată pentru infracţiunile şi delictele administrative săvârşite
de judecătorul Curţii Constituţionale aparţine Curţii Supreme de Justiţie;
- Intentarea de acţiune penală şi cererea încuviinţării trimiterii în judecată ţin de
competenţa Procurorului General;
- De la data încuviinţării trimiterii în judecată, judecătorul Curţii Constituţionale
este suspendat de drept din funcţie; în caz de condamnare definitivă, mandatul
judecătorului este ridicat, în condiţiile legii;
- Stabilirea de sancţiuni judecătorilor Curţii Constituţionale pentru abateri
disciplinare şi a modului lor de aplicare, precum şi ridicarea mandatului se
efectuează în condiţiile prevăzute de Cod.
Funcţia de judecător este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată
retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Prevederile legale fixează,
de asemenea, că judecătorul Curţii Constituţionale se obligă să-şi suspende
activitatea în partid sau în altă organizaţie publică, dacă este membru ale acestora .
 Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 317

din 13.12.1994

cu privire la Curtea Constituţională

Publicat : 07.02.1995 în Monitorul Oficial Nr. 8 art Nr : 86

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Curtea Constituţională - autoritate de jurisdicţie
constituţională
(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica
Moldova.
(2) Curtea Constituţională este independentă şi se supune numai Constituţiei.
(3) Curtea Constituţională:
a) garantează supremaţia Constituţiei;
b) asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă
şi putere judecătorească;
c) garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Articolul 2. Legislaţia privind Curtea Constituţională
Curtea Constituţională se conduce în activitatea sa de Constituţie, de prezenta lege, Codul
Jurisdicţiei Constituţionale.
Articolul 3. Principiile de activitate
Curtea Constituţională activează în baza principiilor:
a) independenţei;
b) colegialităţii;
c) legalităţii;
d) publicităţii.
Articolul 4. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărîrilor
Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi dispoziţiilor
Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova, validează
mandatele deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
[Art.4 al.(1), lit.e) în redacţia LP1157 din 21.06.02, MO102/16.07.02 art.75]
 f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui
Republicii Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea Preşedintelui Republicii
Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
[Art.4 al.(1), lit.f) modificată prin LP141 din 21.03.03, MO70/15.04.03 art.318]
[Art.4 al.(1), lit.f) în redacţia LP1157 din 21.06.02, MO102/16.07.02 art.75]

g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de

Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.
(2) Competenţa Curţii Constituţionale este prevăzută de Constituţie şi nu poate fi contestată de
nici o autoritate publică.
Articolul 5. Durata mandatului
(1) Durata mandatului Curţii Constituţionale nu este limitată.
(2) Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.
Articolul 6. Structura
(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.
(2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al
Magistratului.
[Art.6 al.(2) modificat prin LP56 din 09.04.15, MO105-109/01.05.15 art.181]
[Art.6 al.(2) sintagma „Preşedintele Republicii Moldova” declarat neconstituţional prin
HCC6 din 16.05.13, MO119-121/31.05.13 art.12; în vigoare 16.05.13]
(3) Pe lîngă Curte Constituţională se formează Secretariatul, care are sarcina de asigurare a
activităţii Curţii.
(4) Pe lîngă Curtea Constituţională poate funcţiona un Consiliu ştiinţific consultativ.
Articolul 7. Preşedintele Curţii Constituţionale
(1) Preşedintele Curţii Constituţionale este ales prin vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu
majoritatea de voturi ale judecătorilor Curţii.
(2) Numărul de candidaţi la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale este nelimitat.
(3) Dacă la primul tur de scrutin candidaţii nu întrunesc majoritatea de voturi, se va proceda la
al doilea tur de scrutin şi va fi ales preşedinte judecătorul care a obţinut cel mai mare număr de
voturi.
(4) Dacă la cel de-al doilea tur de scrutin candidaţii întrunesc acelaşi număr de voturi,
preşedintele va fi ales prin tragerea la sorţi între candidaţi.
(5) Curtea Constituţională alege un judecător care va exercita funcţiile Preşedintelui în timpul
absenţei acestuia.
Articolul 8. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Constituţionale
(1) Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii:
a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
b) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre soluţionare;
c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară şi străinătate;
d) constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului, prevăzute în prezenta lege, şi
sesizează autoritatea publică ce l-a numit ca să numească un judecător pentru postul devenit
vacant;
e) exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale, angajează şi
eliberează din funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile acordului de muncă;
f) depune spre aprobare la Curtea Constituţională regulamentul Secretariatului Curţii,
organigrama, statul lui de funcţii, regulamentul Consiliului ştiinţific-consultativ de pe lîngă
Curtea Constituţională, aprobă regulamentul compartimentelor Secretariatului;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de Codul Jurisdicţiei Constituţionale,
de alte acte legislative.
 (2) Preşedintele Curţii Constituţionale este ordonatorul mijloacelor financiare ale Curţii, în
limita bugetului aprobat.
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale emite ordine şi dispoziţii.
Articolul 9. Obligativitatea executării cererilor Curţii
Constituţionale
(1) Autorităţile publice, alte persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate şi formă de
organizare juridică, sînt obligate să comunice informaţiile, să prezinte, în termen de 15 zile,
documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru executarea
atribuţiilor sale.
(2) Neexecutarea alin.(1) sau executarea lui necorespunzătoare, precum şi neprezentarea la
şedinţele plenare din motive considerate de Curte ca fiind neîntemeiate, se sancţionează în
conformitate cu Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
Articolul 10. Rapoartele Curţii Constituţionale
Curtea Constituţională prezintă anual autorităţilor competente de a numi judecători rapoarte
privind exercitarea jurisdicţiei.
Capitolul II
STATUTUL DE JUDECĂTOR AL
CURŢII CONSTITUŢIONALE
Articolul 11. Numirea
(1) Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii
Moldova, are domiciliul în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională
şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţămîntul juridic superior sau în
activitatea ştiinţifică.
[Art.11 al.(1) modificat prin LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664]
[Art.11 al.(1) modificat prin LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288]
(2) Limita de vîrstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este de 70
de ani.
[Art.11 al.(2) modificat prin LP1332 din 26.09.02, MO134/27.09.02 art.1025]
(3) Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În
cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii
Constituţionale sau este membru al unui partid sau al unei alte organizaţii politice, acordul
trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data depunerii jurămîntului, din
funcţia pe care o ocupă şi de a-şi suspenda activitatea în partid sau în altă organizaţie politică.
Articolul 12. Jurămîntul
(1) La intrarea în exercitarea funcţiei, judecătorul Curţii Constituţionale depune în faţa
Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistratului
următorul jurămînt:
"Jur să îndeplinesc cinstit şi conştiincios obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale, să
apăr orînduirea constituţională a Republicii Moldova, să mă supun în exercitarea funcţiei numai
şi numai Constituţiei".
(2) Judecătorul îşi exercită funcţia de la data depunerii jurămîntului.
Articolul 13. Independenţa
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea mandatului şi se supun
numai Constituţiei.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau
opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Articolul 14. Inamovibilitatea
(1) Judecătorul Curţii Constituţionale este inamovibil pe durata mandatului.
(2) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale se suspendă şi se ridică numai în cazul
stabilit de prezenta lege.
 (3) În caz de ridicare a mandatului, judecătorul este eliberat din funcţie, în condiţiile prezentei
legi.
(4) Judecătorul Curţii Constituţionale poate demisiona din proprie iniţiativă.
Articolul 15. Incompatibilităţi
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică
sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
Articolul 16. Imunitatea
(1) Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia
cazurilor de infracţiune flagrantă, trimis în judecată contravenţională sau penală fără
încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale.
(2) Competenţa de judecată pentru infracţiunile şi delictele administrative săvîrşite de
judecătorul Curţii Constituţionale aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Intentarea de acţiune penală şi cererea încuviinţării trimiterii în judecată ţin de competenţa
Procurorului General.
(4) De la data încuviinţării trimiterii în judecată, judecătorul Curţii Constituţionale este
suspendat de drept din funcţie. În caz de condamnare definitivă, mandatul judecătorului este
ridicat, în condiţiile prezentei legi.
Articolul 17. Obligaţii
Judecătorul Curţii Constituţionale este obligat:
a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea
consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
c) la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ;
d) să comunice Preşedintelui Curţii Constituţionale activitatea incompatibilă cu atribuţiile pe
care le exercită;
e) să nu permită folosirea funcţiei sale în scop de propagandă de orice fel;
f) să se abţină de la orice acţiune contrară statutului de judecător;
g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie de avere și interese personale.
[Art.17 lit.g) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
[Art.17 lit.g) introdusă prin LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482]
Articolul 18. Vacanţa funcţiei
(1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează şi se declară vacanţa funcţiei în
caz de:
a) expirare a mandatului;
b) demisie;
c) ridicare a mandatului;
d) deces.
(2) Încetarea mandatului şi vacanţa funcţiei în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) se
declară prin dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, iar în cazul prevăzut la lit. c) de
către Curtea Constituţională.
Articolul 19. Ridicarea mandatului
(1) Mandatul judecătorului Curţii Constituţionale încetează prin ridicarea imunităţii
judecătorului în caz de:
a) imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător din motive de sănătate timp îndelungat şi
neîntrerupt (mai mult de 4 luni);
b) încălcare a jurămîntului şi a obligaţiilor funcţiei;
c) condamnare de către instanţa judecătorească pentru săvîrşirea unei infracţiuni;
d) incompatibilitate, stabilită prin act de constatare rămas definitiv;
[Art.19 al.(1), lit.g) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
e) stabilire, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul
unei persoane terțe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără soluționarea
conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea
conflictului de interese;
[Art.19 al.(1), lit.e) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
f) nedepunere a declarației de avere și interese personale sau refuz de a o depune, în condițiile
art. 27 alin. (8) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate;
[Art.19 al.(1), lit.f) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
g) dispunere de către instanța judecătorească, prin hotărîre irevocabilă, a confiscării averii
nejustificate.
[Art.19 al.(1), lit.g) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
(2) Asupra ridicării imunităţii judecătorului şi încetării exercitării funcţiei în cazurile
prevăzute în alin. (1) decide Curtea Constituţională.
(3) Controlul asupra semnalelor de încălcare a jurămîntului sau a obligaţiunilor funcţionale de
către judecători se efectuează de un complet din 2 judecători, numiţi prin dispoziţie a
Preşedintelui Curţii Constituţionale.
Articolul 20. Completarea vacanţei
(1) În cazul încetării mandatului judecătorului conform art.18, Preşedintele Curţii sesizează
autoritatea competentă în termen de cel mult 3 zile de la data declarării vacanţei funcţiei,
solicitîndu-i să numească un nou judecător.
(2) Autoritatea competentă numeşte judecătorul în termen de 15 zile de la data sesizării
Preşedintelui Curţii Constituţionale.
Articolul 21. Gradul de calificare, salariul, indemnizaţiile, pensiile
[Art.21 titlul modificat prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale, specialişti cu o pregătire juridică superioară şi o înaltă
competenţă profesională, beneficiază, pe viaţă, din momentul desemnării în această funcţie, de
gradul superior de calificare a judecătorilor.
[Art.21 al.(1) introdus prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(2) Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
în indemnizaţii.
[Art.21 al.(2) modificat prin LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901]
(3) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de
Justiţie în indemnizaţii.
[Art.21 al.(3) modificat prin LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901]
(4) Salarizarea Preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale se efectuează în modul,
condiţiile şi mărimile prevăzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la
sistemul de salarizare în sectorul bugetar, din mijloacele bugetului Curţii Constituţionale.
(41) Judecătorul Curţii Constituţionale care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în
muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, inclusiv în funcţia de judecător al Curţii
Constituţionale pe perioada unui mandat deplin, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în
proporţie de 55% din salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea
de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul lui mediu, ţinîndu-se cont de
indexarea salariului.
1
[Art.21 al.(4 ) introdus prin LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901]
(42) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie.
 [Art.21 al.(42) introdus prin LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901]
(43) După pensionare, judecătorul are dreptul să se angajeze şi să primească pensie şi salariu
integral.
[Art.21 al.(43) introdus prin LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901]
(5) Judecătorul Curţii Constituţionale care s-a retras din componenţa ei după atingerea limitei
de vîrstă pentru această funcţie sau din cauza imposibilităţii îndelungate şi neîntrerupte (mai mult
de 4 luni) din motive de sănătate de a-şi exercita atribuţiile are dreptul la o îndemnizaţie de
concediere egală cu un salariu anual al funcţiei. Curtea Constituţională are dreptul de a acorda
judecătorului care demisionează o indemnizaţie de concediere egală cu cel mult 3 salarii lunare
ale funcţiei.
(6) Modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în
condiţiile legii.
[Art.21 modificat prin LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239]
Articolul 211. Organele care efectuează stabilirea şi
plata pensiilor
(1) Pensiile şi indemnizaţiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări
sociale.
(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă
stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.
1
[Art.21 introdus prin LP399-XVI din 14.12.06, MO39-42/23.03.07 art.169]
Articolul 212. Sursa de finanţare
Cheltuielile pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere se suportă după cum
urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la
bugetul de stat.
[Art.212 în redacţia LP139-XVIII din 29.12.09, MO197-200/31.12.09 art.674; în vigoare
01.01.10]
[Art.212 introdus prin LP399-XVI din 14.12.06, MO39-42/23.03.07 art.169]
Articolul 22. Garanţiile de executare a mandatului
(1) Pe perioada de executare a mandatului de judecător al Curţii Constituţionale contractul de
muncă la serviciul anterior se suspendă.
(2) După expirarea mandatului, judecătorului Curţii Constituţionale i se rezervă funcţia
anterioară, iar dacă ea este lichidată i se oferă o funcţie echivalentă la aceeaşi unitate sau la alta.
(3) Cu persoana care urmează să exercite funcţia anterioară a judecătorului se încheie un
contract de muncă pe un termen anumit, care se reziliază la revenirea judecătorului. Astfel se va
proceda şi în cazul în care funcţia anterioară a judecătorului este ocupată prin alegere sau
concurs.
(4) Durata de executare a mandatului de judecător se include în vechimea în muncă totală şi
neîntreruptă, în specialitatea precedentă.
(5) Judecătorul care la data exprimării mandatului a atins limita de vîrstă şi are vechimea în
muncă necesară pensionării este pensionat din funcţia de judecător, în condiţiile legii.
(6) Judecătorul are dreptul la concediu anual plătit pe durata de 36 de zile lucrătoare (luîndu-
se drept bază săptămîna de muncă de 6 zile), la concediu neplătit pentru interesele personale.
[Art.22 al.(7) exclus prin LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584]
Capitolul III
EXERCITAREA JURISDICŢIEI
Articolul 23. Plenul Curţii Constituţionale
(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia în şedinţe plenare (plen.).
(2) Plenul Curţii Constituţionale, pe lîngă execitarea jurisdicţiei, conduce activitatea Curţii în
ansamblu.
(3) Cvorumul pentru plenul Curţii Constituţionale este de două treimi din numărul
judecătorilor Curţii.
[Art.23 al.(4) abrogat prin LP56 din 09.04.15, MO105-109/01.05.15 art.181]
[Art.23 al.(4) declarat neconstituţional prin HCC6 din 16.05.13, MO119-121/31.05.13 art.12;
în vigoare 16.05.13]
Articolul 24. Sesizarea Curţii Constiţionale
(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia la sesizarea făcută de subiecţii stabiliţi de
prezenta lege, în condiţiile Codului Jurisdicţiei Constituţionale.
(2) Sesizarea trebuie să fie motivată şi să corespundă cerinţelor prevăzute în Codul Jurisdicţiei
Constituţionale.
(3) Sesizarea este semnată de şeful organului în al cărui nume este făcută.
(4) Modelul sesizării şi modul depunerii ei sînt prevăzute de Codul Jurisdicţiei
Constituţionale.
Articolul 25. Subiecţii cu drept de sesizare
Dreptul de sesizare îl au:
a) Preşedintele Republicii Moldova;
b) Guvernul;
c) ministrul justiţiei;
d) Curtea Supremă de Justiţie;
[Art.25 lit.e) abrogată prin LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448; în vigoare
12.09.11]
f) Procurorul General;
g) deputatul în Parlament;
h) fracţiunea parlamentară;
i) Avocatul Poporului;
[Art.25 lit.i) în redacția LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
[Art.25 lit.i) introdusă prin LP18-XIV din 14.05.98]
1
i) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului;
[Art.25 lit.i1) introdusă prin LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
j) consiliile unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea, Adunarea Populară
a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) – în cazurile de supunere controlului constituționalității legilor,
regulamentelor și hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a
hotărîrilor, ordonanțelor și a dispozițiilor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care
Republica Moldova este parte, care nu corespund art. 109 și, respectiv, art. 111 din Constituția
Republicii Moldova.
[Art.25 lit.j) în redacția LP24 din 04.03.16, MO100-105/15.04.16 art.192]
[Art.25 lit.j)- i) introdusă prin LP917 din 11.07.96]
Articolul 251. Acţiunea actului sesizat
(1) Acţiunea actelor normative prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), sesizate în modul
corespunzător la Curtea Constituţională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la alin.
(2) din prezentul articol poate fi suspendată pînă la soluţionarea în fond a cauzei cu emiterea unei
decizii sau hotărîri definitive.
(2) Se poate dispune suspendarea acţiunii:
1) actelor care afectează sau se referă la următoarele domenii:
a) suveranitatea şi puterea de stat;
b) drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
c) democraţia şi pluralismul politic;
d) separaţia şi colaborarea puterilor;
e) principiile fundamentale privind proprietatea;
f) unitatea poporului şi dreptul de identitate;
g) securitatea economică sau financiară a statului;
 h) alte domenii pentru care Curtea Constituţională consideră necesară suspendarea acţiunii
actului contestat, în vederea evitării prejudiciilor şi consecinţelor negative iminente;
2) actelor cu caracter individual emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau de
Guvern, care se referă la persoanele oficiale de stat exponente ale unui interes public şi/sau
politic deosebit.
(3) Curtea Constituţională va examina cererea de suspendare a actului normativ contestat cel
tîrziu în a doua zi lucrătoare după înregistrarea sesizării.
(4) Decizia de suspendare a acţiunii actului contestat se adoptă de plenul Curţii Constituţionale
cu votul a cel puţin 3 judecători. În caz de imposibilitate a convocării plenului Curţii, decizia de
suspendare se emite printr-o dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, cu confirmarea
ulterioară obligatorie de către plenul Curţii Constituţionale.
(5) Decizia de suspendare a actului normativ contestat intră în vigoare la data adoptării,
urmînd a fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(6) În cazul suspendării acţiunii actului normativ contestat, Curtea Constituţională va examina,
în fond, sesizarea într-un termen rezonabil.
1
[Art.25 al.(6) modificat prin LP176 din 21.07.16, MO256-264/12.08.16 art.559]
[Art.251al.(6) textul ”, care nu va depăşi 15 zile de la înregistrare. În caz de necesitate,
Curtea Constituţională poate decide, argumentat, prelungirea termenului de 15 zile cu încă
maximum 15 zile” declarat neconstituţional prin HCC18 din 02.06.14, MO256-260/29.08.14
art.35; în vigoare 02.06.14]
[Art.251 introdus prin LP82 din 18.04.13, MO91/20.04.13 art.296]
Articolul 26. Actele Curţii Constituţionale
(1) Curtea Constituţională adoptă hotărîri, decizii şi emite avize.
(2) Hotărîrile şi avizele se adoptă în numele Republicii Moldova.
(3) După adoptare, actele Curţii Constituţionale se pronunţă în plen.
(4) Hotărîrile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova în decursul a 10 zile de la data adoptării.
(5) Actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în
vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la
data indicată în ele.
(6) Actele Curţii Constituţionale sînt semnate de Preşedintele Curţii sau de judecătorul care îl
înlocuieşte.
(7) Hotărîrile Curţii Constituţionale produc efect numai pentru viitor.
Articolul 27. Votarea
(1) Actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor.
(2) În cazul în care la adoptarea hotărîrii privind constituţionalitatea actului normativ sau a
tratatului internaţional se înregistrează paritate de voturi, actul normativ sau tratatul internaţional
se prezumă constituţional, iar cauza se sistează. În alte cazuri de paritate a voturilor se consideră
că hotărîrea, decizia sau avizul nu au fost adoptate, iar examinarea cauzei se sistează, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.d), e), f) şi h), cînd examinarea cauzei se amînă.
[Art.27 al.(2) modificat prin LP213-XVI din 23.10.08, MO204-205/14.11.08 art.744]
[Art.27 al.(2) modificat prin LP1570 din 20.12.02, MO1/15.01.03 art.4]
(3) Votarea se face deschis. La decizia plenului Curţii Constituţionale, unele acte pot fi votate
în mod secret.
(4) Judecătorul nu este în drept să se eschiveze sau să se abţină de la votare.
(5) Opinia separată a judecătorului poate fi anexată, la cerere, la actul adoptat.
Articolul 28. Acţiunea actelor Curţii Constituţionale
(1) Actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru
toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.
(2) Actele normative sau unele părţi ale acestora declarate neconstituţionale devin nule şi nu
se aplică din momentul adoptării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale.
(3) Consecinţele juridice ale actului normativ sau ale unor părţi ale acestuia declarate
neconstituţionale sînt înlăturate conform legislaţiei în vigoare.
[Art.28 în redactia LP1137 din 14.06.02, MO103/18.07.2002 art.795]

Articolul 281. Obligaţia autorităţilor publice privind

executarea actelor Curţii Cosntituţionale
(1) Guvernul, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării hotărîrii Curţii Constituţionale,
prezintă Parlamentului proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea sau abrogarea
actului normativ sau a unor părţi ale acestuia declarate neconstituţionale. Proiectul de lege
respectiv va fi examinat de Parlament în mod prioritar.
(2) Preşedintele Republicii Moldova sau Guvernul, în termen de 2 luni de la data publicării
hotărîrii Curţii Constituţionale, modifică şi completează sau abrogă actul sau unele părţi ale
acestuia declarate neconstituţionale şi, după caz, emite sau adoptă un act nou.
(3) Actele emise întru executarea actelor normative sau a unor părţi ale acestora declarate
neconstituţionale devin nule şi se abrogă.
(4) Observaţiile (constatările) Curţii Constituţionale privind lacunele (omisiunile)
reglementărilor normative, datorate nerealizării unor prevederi constituţionale, indicate în adresă,
urmează să fie examinate de instanţa vizată, care în termen de cel mult 3 luni, va informa Curtea
Constituţională despre rezultatele examinării.
[Art.281 introdus prin LP1137 din 14.06.02, MO103/18.07.02 art.795]
Articolul 282. Neexecutarea actelor Curţii Constituţionale
Neexecutarea, executarea necorespunzătoare, împiedicarea executării actelor Curţii
Constituţionale atrag după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.
[Art.282 introdus prin LP1137 din 14.06.02, MO103/18.07.02 art.795]
Articolul 29. Publicitatea dezbaterilor
Şedinţele Curţii Constituţionale sînt publice, dar Preşedintele poate dispune şedinţă secretă în
cazul în care publicitatea poate dăuna securităţii statului şi ordinii publice.
Articolul 30. Limba de procedură
(1) Procedura şi lucrările de secretariat în Curtea Constituţională se efectuează în limba de
stat. Documentele prezentate într-o altă limbă se traduc în limba de stat şi se aduc la cunoştinţă
publică.
(2) Participanţii la şedinţă alolingvi pot să vorbească, să dea explicaţii prin interpret.
Articolul 31. Limitele de competenţă
(1) Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa ei.
(2) Sînt supuse controlului constituţionalităţii numai actele normative adoptate după intrarea în
vigoare a Constituţiei adoptate la 29 iulie 1994.
(3) Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept.
[Art.31 al.(4) abrogat prin LP82 din 18.04.13, MO91/20.04.13 art.296]
[Art.31 al.(4) dispoziţiile se declară neconstituţionale prin HCC29 din 21.12.10, MO1-
4/07.01.11 art.1; în vigoare 21.12.10]
[Art.31 al.(4) introdus prin LP95 din 21.05.10, MO98-99/15.06.10 art.295]
Articolul 32. Termenul de soluţionare a sesizării
Curtea Constituţională trebuie să soluţioneze sesizarea în termen de 6 luni de la data primirii
materialelor.
Articolul 33. Legislaţia privind procedura jurisdicţională
Procedura de jurisdicţie Constituţională este stabilită în Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
Capitolul IV
PERSONALUL DE SPECIALITATE ŞI
ADMINISTRATIV
 Articolul 34. Secretariatul Curţii Constituţonale
(1) Secretariatul Curţii Constituţionale acordă Curţii asistenţă informaţională, organizatorică,
ştiinţifică şi de altă natură, organizează audienţa cetăţenilor, examinează în prealabil sesizările
Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu este neapărată, acordă
ajutor judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare.
(2) Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un şef.
(3) Regulamentul Secretariatului Curţii Constituţionale, organigrama şi statul lui de funcţii se
aprobă de Curtea Constituţională.
(4) Personalul Secretariatului Curţii Constituţionale este compus din funcţionari publici,
supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus
reglementărilor legislaţiei muncii.
[Art.34 al.(4) în redacţia LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
Articolul 35. Judecătorii-asistenţi
(1) Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sînt asistaţi în activitatea lor de 6
judecători-asistenţi.
(2) Judecătorii-asistenţi trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă domiciliul în
ţară, pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în
învăţămîntul juridic superior. Ei sînt angajaţi în funcţie, prin concurs, pe termenul de pînă la
atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani. Comisia de examinare se numeşte de Preşedintele
Curţii Constituţionale, din 3 judecători, şeful Secretariatului şi alţi funcţionari ai Curţii.
[Art.35 al.(2) modificat prin LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664]
[Art.35 al.(2) modificat prin LP213-XVI din 23.10.08, MO204-205/14.11.08 art.744]
[Art.35 al.(2) modificat prin LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288]
(3) Judecătorii-asistenţi sînt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au acelaşi statut ca
şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti.
(4) Judecătorii-asistenţi depun jurămîntul în faţa plenului Curţii Constituţionale în condiţiile
prevăzute la articolul 12 alineatele (1), (4) şi (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.
Depunerea jurămîntului se consemnează într-un proces-verbal,semnat de Preşedintele Curţii
Constituţionale şi de persoana care a depus jurămîntul.
[Art.35 al.(4) introdus prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(5) Judecătorilor-asistenţi, în funcţie de vechimea în muncă şi de experienţa profesională, li se
conferă, pe viaţă, gradul II şi gradul I de calificare a judecătorilor. Gradele de calificare se
conferă judecătorilor - asistenţi la şedinţa plenară a Curţii Constituţionale, după atestarea lor în
modul stabilit.
[Art.35 al.(5) introdus prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(6) Judecătorii-asistenţi beneficiază de imunitate. Lor li se aplică prevederile articolului 16.
[Art.35 al.(4) introdus prin LP1221-XIII din 26.06.97]
Articolul 36. Consiliul ştiinţific consultativ
(1) Pe lîngă Curtea Constituţională poate fi format un consiliu ştiinţific-consultativ din savanţi
şi specialişti practicieni în domeniul dreptului.
(2) Regulamentul Consiliului se aprobă de Curtea Constituţională.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Finanţarea activităţii
(1) Curtea Constituţională are un buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat.
(2) Bugetul Curţii Constituţionale se aprobă de Parlament, la propunerea Plenului Curţii
Constituţionale, şi se include în bugetul de stat.
[Art.37 al.(2) în redacţia LP213-XVI din 23.10.08, MO204-205/14.11.08 art.744]
Articolul 38. Simbolurile puterii
 (1) În sala de şedinţe a Curţii Constituţionale se află Stema de Stat Drapelul de Stat şi
Constituţia Republicii Moldova.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale la şedinţe poartă robă, al cărui model este aprobat de
Curtea Constituţională.
(3) Judecătorilor Curţii Constituţionale şi personalului de specialitate şi administrativ li se
înmînează legitimaţie. Modelul legitimaţiei şi modul de înmînare sînt prevăzute de Regulamentul
Secretariatului. Legitimaţia judecătorilor Curţii Constituţionale este înmînată de Preşedintele
Republicii Moldova.
Articolul 39. Sigiliul
Curtea Constituţională are sigiliu cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa.
Articolul 40. Sediul
(1) Sediul Curţii Constituţionale este în municipiul Chişinău.
(2) Şedinţele în plen ale Curţii Constituţionale au loc la sediul ei.
Articolul 41. Paza
Paza sediului Curţii Constituţionale, iar după caz şi a Preşedintelui Curţii, este asigurată în
condiţiile legii.
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 42.
(1) Curtea Constituţională se constituie în cel mult 30 de zile de la data publicării prezentei
legi.
(2) În decursul a 5 zile de la constituire Curtea Constituţională îşi alege preşedintele.
(3) În prima componentă a Curţii Constituţionale judecătorii din partea Consiliului superior al
Magistraturii sînt numiţi în funcţie de adunarea generală a judecătorilor populari şi a membrilor
Judecătoriei Supreme.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale din partea Curţii Supreme de Justiţie pînă la formarea
acestuia este făcută de Judecătoria Supremă, iar din partea Judecătoriei Economice - de către
Arbitrajul Republicii Moldova.
(5) Pînă la formarea Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii Curţii Constituţionale
depun jurămîntul în faţa Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova.
(6) Pînă la alegerea Preşedintelui Curţii Constituţionale, şedinţele Curţii sînt convocate şi
prezidate de judecătorul cel mai în vîrstă.
(7) Pînă la formarea Curţii Supreme de Justiţie şi Curţii de Apel, salariile şi indemnizaţiile
Preşedintelui, judecătorilor şi judecătorilor-asistenţi ai Curţii sînt stabilite de Parlament.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

Chişinău, 13 decembrie 1994.

Nr. 317-XIII.