Capitolul VI

INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Articolul 725. Principiile interpretării contractului

(1) Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credinţe.

(2) Contractul se interpretează după intenţia comună a părţilor, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizaţi.

1. Prin interpretarea contractului trebuie de înţeles operaţia logică prin intermediul căreia se determină conţinutul contractului.
Deci prin interpretarea contractului nu trebuie de înţeles nu numai determinarea conţinutului clauzelor incluse de către părţi în
contract ci şi determinarea efectelor pe care le-a produs contractul. Interpretarea contractului constă în determinarea voinţei
părţilor şi numai în lipsa acesteia se poate recurge la normele supletive sau la uzanţe.
2. În alin. (2) este stipulat principiul conform căruia la determinarea sensului termenilor incluşi în contract prioritate se acordă
intenţiei comune a părţilor. Deci termenilor folosiţi în contract poate să le fie dat un sens diferit atît de sensul literal cît şi de
sensul pe care o persoană rezonabilă l-ar fi atribuit termenilor în măsura în care aceasta a fost voinţa comună a ambelor părţi a
contractului la momentul încheierii acestuia. Importanţa practică a acestui principiu nu trebuie supraestimată deoarece părţile
foarte rar vor folosi termenii într-un sens diferit de sensul pe care î-l au de obicei. Plus la aceasta trebuie de avut în vedere că
partea care pretinde că părţile au atribuit un sens diferit termenilor, în caz de litigiu va avea mari dificultăţi de a demonstra că
cealaltă parte a avut intenţia pretinsă la momentul încheierii contractului.
3. Pentru determinarea faptului dacă părţile au avut o intenţie comună şi dacă da, atunci care a fost intenţia, trebuie să se ţină cont
de toate circumstanţele relevante ale cazului, cele mai importante dintre care sînt enumerate în art. 726.
4. Dacă se va stabile că una dintre părţi a avut intenţia ca contractul să aibă un anumit conţinut şi, la momentul încheierii
contractului cealaltă parte nu putea să nu ştie despre intenţia primei părţi, contractul trebuie să fie interpretat în sensul pe care
l-a avut în vedere prima parte.
5. În cazul în care intenţia comună nu va putea fi determinată termenilor contactului trebuie să le se atribuie sensul pe care o
persoană rezonabilă similară părţilor contractului (spre exemplu cu aceleaşi cunoştinţe lingvistice, abilităţi tehnice sau
experienţă) l-ar atribui termenilor în circumstanţe similare.

Articolul 726. Factorii care influenţează interpretarea contractului

La interpretarea contractului se va ţine cont de natura lui, de circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care
este dată acestuia de către părţi sau care poate fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi de după încheierea contractului,
precum şi de uzanţe.

1. În acest articol sînt enumerate anumite criterii pe care trebuie să le folosească instanţa judecătorească în cazul în care nu a putut
determina intenţia comună a părţilor în baza termenilor folosiţi de către părţi. Această listă nu este exhaustivă şi instanţa va
putea folosi şi alte criterii care în conformitate cu circumstanţele cazului vor fi considerate că reflectă voinţa comună a părţilor.
Spre exemplu instanţa va putea să ţină cont de negocierile preliminare dintre părţi, natura şi scopul contractului, de practicile
stabilite între părţi, de sensul acordat termenilor şi expresiilor în sfera de activitate respectivă şi interpretările pe care clauzele
similare le-au primit anterior. Trebuie de asemenea să se ţină cont şi de regulile cu privire la bună credinţă şi echitate.
2. Comportamentul părţilor de pînă la încheierea contractului poate fi folosit pentru determinarea intenţiei comune a părţilor chiar
şi în cazul în care părţile au semnat un înscris în care au inserat o clauză de integralitate (vezi comentariul la art. 702).
3. Uzanţele vor fi folosite pentru interpretarea voinţei părţilor numai în cazul în care uzanţele respective se vor aplica raporturilor
dintre părţi (vezi comentariul la Art. 4).

Articolul 727. Efectele nestipulate ale contractului

Contractul produce nu numai efecte stipulate de către părţi, dar şi efecte care, conform naturii contractului, rezultă din
lege, din uzanţe sau din principiul echităţii.

1. La încheierea contractului pentru părţi este aproape imposibil de a prevedea soluţii pentru orice problemă ce ţine de contractul
pe care î-l încheie. De aceia prin acest articol a fost prevăzut în mod expres că contractul mai produce şi alte efecte decît cele
pe care părţile le-au formulat în mod expres. În primul rînd aici este vorba de aşa numitele clauze obişnuite ale contactului care
se subînţeleg într-un contact fără a fi menţionate în mod expres. Dar pe lîngă clauzele obişnuite contractul va produce şi alte
efecte care rezultă, în dependenţă de natura contractului, din lege, uzanţe sau din principiul ehcităţii.
2. Această normă este însă o normă dispozitivă şi părţile pot deroga de la ea. Adică părţile pot insera în contract o clauză prin care
să prevadă că unele sau toate efectele care rezultă din lege, uzanţe sau din principiul echităţii nu vor surveni pentru contractul
dintre ele. Nu trebuie de confundat excluderea efectelor care rezultă din lege, uzanţe sau din principiul echităţii cu includerea
clauzei de integralitate (vezi comentariul la Art. 702). În ultimul caz nu vor putea fi considerate clauze ale contractului orice
 înţelegeri anterioare dintre părţi dar contractul va produce totuşi şi alte efecte care rezultă, în dependenţă de natura contractului,
din lege, uzanţe sau principiul echităţii.

Articolul 728. Interpretarea coordonată a clauzelor

Clauzele contractuale se interpretează în contextul întregului contract.

1. Acest articole are scopul de a asigura interpretarea clauzelor unui contract reieşind din contextul în care sînt plaste. Clauzele
unui contract constituie un tot întreg şi de aceea ele nu pot fi examinate separat. Aceasta presupune că fiecărei clauze trebuie
să-i fie dat conţinutul ce rezultă din întregul contract.
2. De regulă între clauzele contractuale nu există o ierarhie. Deci fiecare clauză a contractului va avea aceeaşi valoare pentru
interpretarea celorlalte clauze ale contractului indiferent de ordinea în care sînt expuse. De la această regulă există însă şi cîteva
excepţia. Astfel prevederile cu privire la declaraţiile de intenţie din preambulul unui document poate să fie sau nu relevante
pentru interpretarea clauzelor prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţile. În al doilea rînd, clauzele prin care se
stabilesc reguli speciale vor prevala faţă de clauzele prin care se stabilesc reguli generale. În al treilea rînd, clauzele negociate
vor avea prioritate faţă de clauzele asupra cărora nu s-a negociat. În sfîrşit, părţile pot stabile în mod expres o ierarhie între
diferite părţi sau clauze ale contractului. Aceasta se întîmplă des în cazul în care clauzele contractului sînt expuse în diferite
documente cu privire la aspectele legale, economice sau tehnice ale contractului.

Articolul 729. Interpretarea clauzelor şi termenilor polisemantici

(1) Clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot produce efecte, dar nu în sensul în care nu ar produce
nici un efect.
(1) Termenii polisemantici se interpretează în sensul care corespunde mai mult naturii contractului.

1. Înserînd anumite clauze în contract părţile urmăresc ca acestea să producă efecte juridice. De aceia în cazul în care clauzelor
contractului li se poate atribui atît un sens care ar produce efecte juridice cît şi un sens în care clauzele nu ar produce efecte
juridice instanţa este ţinută să atribuie clauzelor sensul în care acestea ar produce efecte juridice. Cu condiţia însă că acest efect
este în concordanţă cu întregul contact şi cu natura acestuia.
2. În cazul în care termenii folosiţi de către părţi au mai multe sensuri acestora trebuie să le se atribuie sensul care corespunde cel
mai mult naturii contractului.

Articolul 730. Clauzele contractului şi exemplul inserat pentru definirea acestora

Dacă părţile includ în contract un exemplu pentru facilitarea înţelegerii unor clauze, întinderea obligaţiei nu se limitează
la exemplul dat.

Uneori părţile includ în contract exemple pentru a asigura determinarea mai lejeră a conţinutului clauzelor contractului. În cazul în care
părţile nu şi-au manifestat expres intenţia comună de a limita conţinutul uneia sau mai multe clauze la exemplul inserat în contract acest
exemplu va putea fi folosit doar pentru interpretarea clauzelor respective. Întinderea obligaţiilor părţilor se va determina în baza clauzei
pentru a cărei lămurire a fost inserat exemplul.

Articolul 731. Limitarea interpretării clauzelor contractului

Clauzele contractului se referă numai la obiectul contractului, oricît de generali ar fi termenii folosiţi în el.

Prin acest articole se stabileşte in criteriu restrictiv de interpretare a contractului. Astfel conţinutul contractul contractului se va determina
pornind de la ceea ce părţile au intenţionat să includă în contract, chiar dacă termenii folosiţi de părţi ar permite atribuirea unui conţinut
mai larg contractului.

Articolul 732. Interpretarea contractului în folosul părţii defavorizate

(1) Neclarităţile din condiţiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părţii care le-a formulat.
 (2) În caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligaţia şi în defavoarea celui care
a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului.

1. Clauzele contractuale standard (vezi comentariul la Art. 712) se interpretează în defavoarea părţii care utilizează aceste clauze
chiar dacă au fost formulate de către alte persoane. În cazul în care într-un contract unele dintre clauze sînt clauze contractuale
standard iar altele sînt clauze contractuale negociate regula din alineatul (1) va fi aplicată numai faţă de clauzele contractuale
standard. Clauzele contractuale negociate se vor interpreta în conformitate cu regulile din alineatul (2).
2. În cazul clauzelor contractuale standard stabilirea intenţiei comune a părţilor nu este totdeauna o soluţie adecvată. Clauzele
contractuale standard sînt destinate pentru a fi folosite în raporturile cu mai multe persoane. În acest context dacă am determina
în fiecare caz apare conţinutul acestor clauze ar putea rezulta un conţinut diferit. Este greu de imaginat că la elaborarea clauzelor
contractuale standard s-a intenţionat atribuirea unui conţinut diferit în fiecare caz aparte. Ori elaborarea acestor clauze are
scopul contrar. Plus la aceasta aceste clauze pot fi elaborate de alte persoane decînt partea contractului care le utilizează. În
acest caz este greu de vorbit despre stabilirea intenţiei părţii care le utilizează. Reieşind din acestea puteam afirma că
conţinutului clauzelor contractuale standard trebuie determinate în conformitate cu aşteptările rezonabile ale majorităţii celor
care folosesc sau cărora le sînt destinate clauzele contractuale standard şi nu în conformitate cu sensul pe care-l atribuie efectiv
părţile contractului într-un caz concret.
3. O parte a contractului trebuie să poarte răspundere pentru clauzele pe care le include în contract. Fie în cazul în care le-a
elaborat fie în alte cazuri (spre exemplu în cazul folosirii clauzelor contractuale standard). Această parte trebuie să suporte
riscul posibilelor neclarităţi a clauzelor formulate. Acesta este scopul alineatului (2) care prevede interpretarea contractului în
defavoarea celui care a formulat clauzele. Măsura în care se va aplica această regulă va depinde de circumstanţele cazului.
Pentru aceasta urmează să stabilim în ce măsură cealaltă parte a putut negocia clauzele formulate de prima parte. Cu cît mai
puţin au fost negociate clauzele între părţi cu atît este mai justificată interpretarea clauzei în contra părţii care a formulat-o.

În cazul în care o parte a contractului este o persoană fizică care procură bunuri pentru necesităţile personale, casnice sau
familiale clauzele contractuale vor fi interpretate în favoarea acestei persoane, indiferent de faptul cine a formulat clauzele
contractuale.