[Type text]

Prezența membrilor guvernului în parlament este de fapt o chestiune de convenție sau

practică și nu este direct legată de sistemul de guvernare (parlamentar, semi-prezidențial,
prezidențial). Pentru a ilustra acest punct, în Germania, majoritatea miniștrilor sunt atrași din
parlamentari ca o chestiune de practică, în timp ce în Austria miniștrii nu sunt parlamentari în
practică. În majoritatea sistemelor semiprezidenţiale, constituţia prevede că cele două birouri
sunt incompatibile, dar în acelaşi timp permite membrilor Cabinetului să participe la
comisiile plenare şi parlamentare. Este comun ca membrii guvernului să observe sau să
participe la lucrările camerei parlamentare fie ca parlamentari înșiși, fie de drept1.
În timp ce constituția poate prevedea anumite instrumente de supraveghere, regulile
de procedură stipulează actorii care au voie să folosească ce instrumente și cu ce ocazii. Într-o
mare minoritate a parlamentelor bicamerale, camera superioară nu joacă nici un rol de
supraveghere, care este singura rezervă a camerei inferioare. Supravegherea parlamentară a
apărut în zilele dinaintea dezvoltării partidelor politice moderne. Prin urmare, este normal ca
regulamentul de procedură să permită parlamentarilor individuali să inițieze utilizarea
diferitelor instrumente procedurale, cum ar fi întrebările parlamentare și dezbaterile scurte.
Aceste instrumente sunt considerate de unii comentatori ca fiind ineficiente, deși aceasta
poate fi o reflecție asupra modului în care sunt utilizate, mai degrabă decât instrumentele în
sine. Deși unele întrebări se pot concentra pe interese înguste ale circumscripției electorale,
ele reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a ridica probleme de interes național.
Informațiile obținute prin inițiative individuale devin disponibile pentru toți parlamentarii și
pot duce la chestionarea performanței guvernului în ansamblu2.
În unele parlamente, grupurile politice parlamentare, care au de obicei legături cu
partide politice din afara parlamentului, pot iniția, de asemenea, proceduri de supraveghere.
Într-adevăr, indiferent dacă partidele politice au sau nu voie să inițieze în mod oficial
utilizarea instrumentelor procedurale, acestea afectează modul în care sunt utilizate
instrumentele disponibile parlamentarilor. Pe de o parte, grupurile politice parlamentare pot
coordona utilizarea instrumentelor individuale pentru a exercita o presiune puternică asupra
guvernului. Pe de altă parte, conducerea partidelor din guvern poate descuraja utilizarea
eficientă a instrumentelor de supraveghere de către parlamentarii lor membri. Regulile de
procedură țin de obicei seama de echilibrul dintre partea guvernamentală și partea opoziției

1
Ibidem.
2
Parliaments of the World, Inter-Parliamentary Union, Aldershot, Gower, 1986.
 [Type text]

din parlament și adesea favorizează unul sau mai multe dintre principalele partide de opoziție
în proceduri precum dezbateri3.
Nicăieri, mai evident decât aici, problemele de putere relațională nu sunt mai
relevante pentru o analiză a muncii unui parlament. Aceasta nu este doar o chestiune a
puterilor relative dintre parlament și executiv, ci și a echilibrului puterii între partide și în
interiorul acestora. Într-adevăr, configurația puterii de partid este cea care poate determina
adesea relația dintre parlament și executiv. Într-un sistem prezidențial, în situațiile în care
legiuitorul este controlat de un partid diferit de președinție, supravegherea parlamentară nu
este doar de obicei riguroasă, dar concurența partidelor poate degenera cu ușurință în
obstrucție și blocaj. Într-un sistem parlamentar și în cele prezidențiale în care același partid
controlează ambele ramuri ale guvernului, există tendința opusă: supravegherea poate fi tocită
prin modul în care este exercitată puterea în cadrul partidului de guvernământ sau al coaliției
sau prin modul în care competiția dintre partide descurajează internă. disidența în cadrul
partidelor de a fi exprimată public.

3
Oprea Florin (2020). Drept constituţional. instituţii politice. Material de studiu pentru învăţământul la distanţă/
învăţământul cu frecvenţă redusă. Iași.