Universitatea Constantin Brncoveanu

Facultatea de Management Marketing n Afaceri Economice

Specializarea Administraie Public
Anul I

Referat
Puterea executiv n Romnia

Student: Vasiloiu Laureniu-Filip

Pagin
1

Puterea executiv
Precizri terminologice
n cadrul "puterilor" statului se distinge, prin continut si trasaturi specifice, puterea executiva.
Aceasta putere este nominalizata n stiinta si legislatie fie prin expresia "putere executiva", fie prin cea
de "autoritate administrativa", fie prin cea de "administratie de stat". Constitutia Romniei, sub titlul III
intitulat Autoritatile publice reglementeaza, n ordine, Parlamentul (cap. I), Presedintele Romniei (cap.
II), Guvernul (cap. III), Administratia publica (cap. V). Practic sunt numite direct autoritatile.
eful de stat, deseori denumit seful executivului, purtnd, de regula, denumirea de monarh sau
preedinte, se prezinta cu trasaturi diferite n functie de forma de guvernamnt.
Guvernul este consacrat n constitutii sub denumiri diferite precum cele de Cabinet, Guvern,
Consiliu de Ministri. Aceste denumiri depind de sistemul constitutional, de faptul daca executivul este
format din una sau doua structuri. Guvernul are doua componente si anume seful guvernului (acolo
unde exista) siministri si secretari de stat. Potrivit art. 102 alin. (3) al Constitutiei Romniei,
Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.
Ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice executa legile n domeniile lor
de activitate. De aceea mai sunt denumite de domeniu sau de resort. Ele se subordoneaza guvernului.
Organele administratiei publice locale si desfasoara activitatea n unitatile administrativteritoriale. Ele cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de organele executive superioare, dar
si (uneori) o subordonare pe orizontala fata de organele locale alese prin vot de catre cetateni.
Desemnarea sefului de guvern si a membrilor acestuia
n Romnia, potrivit Constitutiei, seful de stat desemneaza un candidat pentru functia de primministru, n urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta n parlament ori, daca nu exista o
asemenea majoritate, a partidelor reprezentate n parlament. Candidatul va cere, n termen de 10 zile de
la desemnare, votul de ncredere al parlamentului asupra programului si a ntregii liste a Guvernului.
Programul si lista guvernului se dezbat de catre Camera Deputatilor si de catre Senat n sedinta
Pagin
2

comuna. Votul de ncredere se acorda cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor, iar pe baza sa
Presedintele Romniei numeste Guvernul. Primul-ministru si ceilalti ministri vor depune individual, n
fata Presedintelui, juramntul de credinta, acesta fiind momentul ncepnd cu care membrii Guvernului
si ncep exercitarea mandatului, (art. 104 din Constitutia revizuita)
Presedintele Romniei are dreptul sa revoce si sa numeasca, la propunerea primului ministru pe
membrii Guvernului, n caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului. Articolul 107 alin.
(2) din Constitutia revizuita prevede ca Presedintele nu poate totusi sa l revoce pe Primul-Ministru.
Doar n cazul n care Primul-Ministru se afla ntr-una din situatiile enumerate la art. 106 din Constitutie
(demisie, pierderea drepturilor electorale, stare de incompatibilitate, deces sau alte cazuri prevazute de
lege) seful statului poate desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pna la
formarea noului Guvern.
Raporturile legislativ-executiv n legatura cu activitatea acestora
n activitatea de guvernare legislativul si executivul au un rol hotartor. Participarea lor la actul
guvernarii este complexa si nuantata nct uneori este dificil de identificat ct reprezinta n guvernare
interventia legislativului si ct cea a executivului.
Se afirma tot mai des si mai ferm ca organele executive sunt singurele n masura sa elaboreze
politica si sa o puna n aplicare. Rolul organelor executive, se spune, este de a lua decizii, de a realiza
programe, de a angaja si realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotati, de a sanctiona ncalcarile,
de a reglementa afacerile si problemele curente, ceea ce nu poate face o adunare parlamentara.
Se considera ca organele executive sunt perfect narmate pentru aceasta misiune. Din punct de
vedere tehnic ele dispun de oameni de decizie, ierarhizati. Din punct de vedere politic membrii
executivului (a se vedea situatia primului-ministru) sunt conducatori, lideri ai partidului majoritar, n
fine, din punct de vedere institutional executivul dispune de mijloace administrative, financiare si de o
forta publica ce este indispensabila executarii legilor.
Interventia legislativului n activitatea executivului
Aceasta se realizeaza prin mai multe cai:
Pagin
3

a. Adoptarea legilor
Puterea legislativa este cea care stabileste normele juridice (legile) pe care puterea executiva
trebuie sa le aduca la ndeplinire, sa le execute.
b. Aprobarea programul executivului
Orice guvern si formuleaza un program de guvernare. Acest program este aprobat de parlament,
aprobarea fiind si un vot de ncredere n guvern. De regula, neaprobarea programului conduce la
demisia guvernului.
c. Aprobarea delegarii legislative
n anumite situatii si conditii guvernul poate fi abilitat sa emita norme juridice n domenii
rezervate legii. Trebuie observat ca numai parlamentul da o asemenea delegare, stabilind cu acest prilej
domeniul si durata delegarii, precum si modul n care va controla exercitarea delegatiei de catre guvern
(a se vedea si art. 115 din Constitutia Romniei privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante).
d. Controlul activitatii guvernului
Este una din cele mai importante functii ale parlamentului. Desi aceasta functie pierde mult din
importanta daca guvernul dispune n adunari de o majoritate fidela, ea ramne o functie nu numai
teoretica, ci si practica. Dar existenta parlamentului si dreptului sau de control, explicit prevazut n
constitutii, constituie un avertisment permanent pentru executiv si un garant contra eventualelor
abuzuri.
2. Interventia executivului n activitatea legislativului
Relatiile dintre cele doua puteri, legislativa si executiva implica si interventii ale executivului,
care se exprima ndeosebi cu prilejul initiativei legislative, al promulgarii legilor si al referendumului.
a. Cu prilejul initiativei legislative

Pagin
4

Importanta initiativei legislative n guvernare a fost explicata deja. Se constata ca, n toate
sistemele constitutionale, printre subiectele dreptului de initiativa legislativa se numara si guvernul.
Dar, si acest lucru este revelator aici, guvernul si exercita cu prisosinta dreptul de initiativa legislativa.
b. Cu prilejul promulgrii legilor
Promulgarea legii, etapa finala n procesul complex de elaborare a acesteia, a apartinut si
apartine de regula executivului, prin seful acestuia. Promulgarea legii nu este o simpla semnare a legii.
Desi de regula este obligatorie, n unele sisteme constitutionale promulgarea presupune posibilitatea
pentru seful statului de a cere, n cazuri ntemeiate, reexaminarea legii de catre Parlament. Uneori seful
statului are drept de veto, putnd practic bloca o lege.
c. Cu prilejul referendumului
n multe sisteme constitutionale organizarea referendumului este n sarcina executivului si el
poate privi chiar adoptarea unor legi.
Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive
Practica constitutionala a statelor evidentiaza cel putin trei solutii distincte. Sunt sisteme
constitutionale n care exercitiul unei functii ministeriale este considerat ca incompatibil cu exercitiul
unui mandat n parlament.
Un al doilea sistem practicat cauta sa valorifice ct mai mult echilibrul si colaborarea puterilor
permitndcumularea celor doua functii (mandate).
Exista un al treilea sistem, de mijloc, n tarile n care ministrii nu sunt obligati sa fie si
parlamentari.
n Romnia, potrivit Constitutiei, functia de membru al guvernului este compatibila cu cea de
parlamentar.
Cresterea rolului executivului. Cauze si consecinte

Pagin
5

Exista tendinta constanta de crestere a rolului executivului, tendinta evidenta n sistemele

pluraliste de guvernamnt.
Aceasta tendinta nu este ntmplatoare si nici pur subiectiva. Ea si gaseste explicatia si
justificarea n rolul hotartor al partidelor politice n crearea celor mai importante institutii statale. Asa
vazute lucrurile vom observa ca la putere este adus acel guvern care sa nfaptuiasca platforma
electorala a partidului nvingator n alegeri, desigur mpreuna cu majoritatea din corpurile legiuitoare.
De aici tendinta de a da guvernului misiunea, dar posibilitatea luarii marilor decizii politice care se
traduc prin legi sau prin masurile executive, corpurilor legiuitoare rezervndu-li-se rolul de organisme
de reflectie si de control al actiunilor guvernului. Aceasta fundamentare teoretica si practica face ca
guvernul, considerat subordonat parlamentului fiindca nu rezulta direct din alegeri, sa fie n realitate
"elementul motor si dinamic al ntregului sistem politic" (Pierre Pactet). n relatia legislativ-executiv
guvernului nu i se mai rezerva deci un rol secundar, ci deseori un rol primordial.
Daca privim executivul n complexitatea lui, vom observa ca tendinta de crestere a rolului sau
este practic institutionalizata. Astfel, n unele sisteme constitutionale, seful de stat este ales prin vot
universal, el primind mputernicirile sale direct de la popor (SUA, Franta, Romnia).
Cresterea rolului executivului se exprima si prin trecerea n sarcina sa a unor atributii legislative,
lucru evident mai ales prin legislatia delegata (Franta, Romnia), n fine, importanta crescnda a
sectoarelor afaceri straine, aparare, economie, sectoare n care parlamentele pot face putine lucruri,
duce evident la sporirea rolului executivului.

Pagin
6