Aceastã situatie este, in parte, o functie a stabilitätii actorilor implicati in proces, ca si in Congresul

Statelor Unite ale Americii, dar, in general, este legatã de necesitatea comună a administratorilor si a
legislatorilor de a servi unei circumscriptii electorale.

De exemplu, legislatorii interesati de chestiunile agricole tind sã vină din raioane predominant
agricole; orice incercare de a reduce activitätile unui program agricol nu ar fi bine primit in
circumscriptile lor si, prin urmare, ar putea ameninta sansele lor de realegere.

Grupurile de interes institutionale cuprind o clasã specială de grup in relatiile lor cu birocratia. În
cazul relatilor cu clientela, existã o varietate de modele importante de relatii, desi si acestea sunt sub
o anumitã presiune. In societätile industrializate, acestea sunt grupuri guvernamentale locale,
precum si grupuri de interese din cadrul guvernului insusi. În tarile mai putin dezvoltate, aceste
grupuri ar putea include biserica, armata sau birocratia insăsi. Aceste grupuri au toate pretentii
asupra| guvernului, care sunt dificil sau imposibil de negat, si, ca si in cazul altor grupuri de clienti,
aceste speciale revendicări sunt presate pentru privilegii speciale.

Din nou, am putea caracteriza efectele politicii clientelei intre birocratia publica si grupurile de
interese ca o interfată strânsă a grupurilor de interese, a administratiei si a legislatorilor, care au
toate de câstigat prin cresterea anumitor tipuri de cheltuieli | publice. Aceste interconexiuni produc
modele de politici a semanatoare cu cele prognozate de Salisbury si Heinz in astfel de situatii:
împărtirea bunurilor si serviciilor disponibile prin bugetul public într-o manieră care va oferi fiecărui
sector organizat o | parte din beneficii. Aceasta, la rândul sãu, generează o lipsã de coordonare si
coerentã in sectorul public in ansamblu

Parantela relationships

Acesta este cel de-al doilea tip de relatie administrativa de grup de presiune mentionat de
LaPalombara in discutia sa despre grupurile de interese italiene. O relatie parantelã descrie o situatie
de "rudenie" sau legaturi strânse intre un grup de presiune si guvern sau partidul politic dominant.
Aceste relatii sunt, in general, caracteristice societătilor preindustriale sau regimurilor ideologice, dar

Pagina 201

discutia noastră le va arăta că apar într-o serie de sisteme politice in care existã un singur partid sau o
fractiune dominantã. În aceste cazuri, grupurile de presiune trebuie sã aib acces si legitimitate prin
atasamentul lor fatã de acel partid, mai degraba decât prin capacitatea lor de a reprezenta in mod
eficient un sector al societātii.

Relatile parantela dintre grupurile de presiune si birocratie implicã o legăturã indirect intre acesti
actori, mai degraba decât legatura directã discutatã in relatia clientelã. Legătura important adãugat
este partidul politi - cel mai frecvent un partid hegemonic - cu care grupul de presiune trebuie sã
dezvolte un sentiment de convietuire. In aceste cazuri, grupurile de presiune obtin accesul la luarea
decizilor administrative prin dorinta partidului de a interveni in numele sãu cu birocratia si, prin
urmare, in esentã, sã controleze elaborarea politicior birocratice. In ceea ce priveste relatile
parantela, trebuie sã ne gândim la organizatii precum grupurile de reflectie si firmele de consultant
ca find grupuri de interes relevante.
Prin urmare, trebuie sã existe o dominare a elaborării politicilor de catre un partid policence test
delica, custome enemaie citeal der

acest tip existente in Italia cu Partidul Crestin Democrat. In Franta, galistii din prima parte a celei de-a
cincea republici s-au implicat direct in birocratie, pentru a favoriza un grup de interese fatã de altul,
in special in domeniul agriculturii.

De asemenea, atunci când socialiştii au venit la putere, ei au avut tendinţa să preseze politica si
birocrația către o alianță mai strânsă cu un grup agricol mai mic, dar mai lejer. Deşi această problemă
a fost complicată de multe aspecte interne ale politicii agricole din Franţa, punctul fundamental al
impunerii controlului partidului asupra administrației

pentru a favoriza un grup este clar. In perioadele de convietuire, presedintia si premierul pot sustine
diferite grupuri de parantela.

Acest tip de interactiune are loc in sistemele politice occidentale, dar este mai tipic pentru un număr
de sisteme politice - fostul sistem sovietic, majoritatea statelor africane singure si multe tãri latino-
americane - in care o parte sau o coalitie este dominantã. Ca si in cazul Frantei, se constatã, de
asemenea, cã existã concurentã partizana, dar unde existã o tendint ca o parte sã domine guvernul -
de exemplu, Italia, Japonia, India si Mexic.

ste, de asemenea, obişnuit în sistemele politice mai competitive în relația dintre sindicatele
organizate și partidele politice, cum ar fi relaţia dintre Congresul Uniunii Muncitoresc și Partidul
Laburist din Regatul Unit sau LO şi Partidul Social Democrat din Suedia. Mai mult, grupurile de
interese pot fi capabile să exercite o influenţă asupra părților prin adoptarea membrilor lor în rolurile
partidelor politice, cum ar fi candidații la funcții.

Un alt tip de grup de interese parantela care a existat frecvent in societățile democratice reprezintă o
încercare din partea guvernului de a organiza un aspect al societății tradițional dificil de organizat. De
exemplu, în Statele Unite, programele de reinnoire urbană şi de modelare a oraşelor au necesitat
dezvoltarea organizaţiilor din cartierele afectate care ar reprezenta interesele locuitorilor. Aceste
organizații rareori au avut succes în acest rol şi, mai des, au fost cooptate de guvern ca mijloc de
control social în cartiere. De asemenea, în câteva ţări din Europa de Vest, guvernul a participat activ
la organizarea grupurilor de consumatori de asemenea, dificil de organizat în mod tradiţional şi
aceste grupuri au fost frecvent criticate pentru că au fost cooptați de guvern. Un exemplu foarte clar
al organizațiilor guvernamentale de a organiza segmente dificile ale societății și de a folosi aceste
organizații în beneficiul lor este creşterea organizaţiilor parapolitice din Singapore. Partidul de
acțiune al poporului a format un număr mare de organizații care traversează liniile tradiționale ale
societăţii şi formează încă o altă bază politică pentru acea partid.

Efectele relațiilor parantela tind să fie destul de permeabile. Este, de fapt, o tendinţa a acestor
sisteme politice care partidul hegemonic va căuta să impună acesteia controlul asupra cât mai multor
societăți și economii posibil. Unul dintre principalele mijloace de a realiza acest lucru este încurajarea
relaţiilor parantela într-o serie de sectoare sociale prin cooptarea grupurilor de interes existente sau
prin crearea de noi grupāri direct aliate cu partidul. Exemplul de mai sus din Franţa este un caz al
partidului care ia parte la un grup de interese existent în lupta sa cu alte grupuri care doresc să
reprezinte aceleaşi interese sociale; iar organizarea lucrătorilor în sindicate oficiale sau semi-oficiale a
regimului anterior spaniol este un exemplu de partid care îşi creează propria structură de grup de
interese. În ambele cazuri, acesta este un mijloc eficient prin care partidul îşi poate extinde domeniul
de aplicare în societate pentru a controla natura inputurilor generate și a regulariza comportamentul
acelui sector social în conformitate cu dictatele partidului. Acest mijloc de control prin organizare a
fost deosebit de obişnuit în fostele ţări comuniste, provocat numai atunci când organizațiile libere,
cum ar fi Solidaritatea (in Polonia), pot obține ceva care se apropie de statutul legitim. De asemenea
serveşte ca mijloc de control al autonomiei birocratice în cadrul acelui domeniu politic specific.

Cele de mai sus implică faptul că grupurile de presiune implicate într-o relaţie parantelă sunt puțin
mai mult decât pionii unui partid politic dominant si o astfel de interpretare ar fi justificată în multe
cazuri. Weiner, de exemplu, descriind relația Partidului Congresului din India şi a uniunii sale sindicale
afiliate, scrie:

Congresul Național al Sindicatelor din India - în realitate aripa forţei de muncă a Partidului
Congresului este organizat pe baza acestor principii de responsabilitate. politică şi sprijină programul
de bază al actualului guvern. Liderii săi declară cu mândrie că cerințele lor sunt în interesul naţional,
nu în numele intereselor secţionale. Primele lor loialităţi sunt partidului Congresului, apoi guvernului
actual, naţiunii şi, în cele din urmă, lucrătorilor care aparţin uniunii, în timp ce cazul indian este
ilustrativ pentru multe relații parantela, nu este deloc o descoperire generală. Chiar şi în cazul Spaniei
pre-democratice, Anderson poate scrie:

imaginea convențională a nereprezentativităţii şi a ineficienţei sindicatelor poate fi extrem de

exagerată. Guvernul şi sindicatele nu au vorbit cu o voce despre politica publică. Liderii sindicali erau
aşteptați de sistemul însuşi să joace acest rol de purtători de cuvânt militant pentru muncă.... În
limba şi stilul militar, liderii sindicali nu erau diferiți de omologii lor din alte naţiuni occidentale. Ei au
fost brokeri şi au negociat pentru clienții lor, deşi, în ultimă instanţă, au acceptat hotărârea
autorităților constituite.

Comportamentul membrilor militari ai Congresului Uniunii Comerţului din Regatul Unit cu privire la
politicile guvernelor muncii reprezintă extremele logice ale independenţei partenerilor parantela.
Grupurile de presiune din aceste aranjamente sunt adesea capabile să exercite o influenţă
substanțială asupra politicii publice şi pentru multe din aceleaşi motive care motivează grupurile de
presiune ale clientelei. Simbioza dintre un partid hegemonic şi un grup de presiune nu este, cu
siguranță, la fel de importantă ca cea dintre partenerii clientelei, dar este prezentă. Este de aşteptat
ca grupurile de presiune să aibă un impact asupra alegerii birocratice datorită relaţiei lor speciale cu
partidul dominant. În mod obişnuit, într-un astfel de caz, partidul hegemonic va coloniza birocraţia şi
va crea propriii parteneri de grup de interese. Mai mult, atât partidul cât şi birocrația câştigă
beneficiul cunoştinţelor de specialitate ale grupului, reducând astfel costurile directe proprii pentru
elaborarea şi planificarea politicilor. În plus, costurile directe ale partidului pentru controlul social pot
fi reduse de către organizațiile subsidiare în curs de dezvoltare pentru a îndeplini funcții care altfel ar
trebui să fie efectuate la nivel central, Exemplul de mai sus menționat al relației dintre sindicate si
guvernul din Spania este un exemplu al acestui tip de control, precum şi relaţia dintre partidele
comuniste şi uniunile lor, atât în situații hegemonice, cât și în cele concurenţiale. Numeroasele
organizații sponsorizate de partid din China sunt probabil simbolul acestei relaţii între partid şi
organizații. Interesant este faptul că dezvoltarea organizațiilor parantela poate, de asemenea, sä
modifice comportamentul partidului hegemonic și poate plural (cel puţin uşor) politica în cadrul unui
stat unic. Politica poate începe să semene cu cele ale relaţiilor clientelei, cu mai mare specificitate pe
domenii de politică. Dittmer scrie că modernizarea în sistemele politice comuniste a fost asociată cu
apariția unor "grupuri de cvasi-interese" care practică "criptopolitica". Deși nu sunt autonome şi nu
pot comanda gama de resurse disponibile grupurilor de interese în sistemele pluraliste, au putut să
exercite influenţă crescândă asupra politicii în domeniile specificate funcțional în care acestea se
presupune că au o anumită competenţă profesională. Astfel de grupuri nu se percep ca ele să fie
reprezentative pentru circumscripţiile populare în general, astfel că această dezvoltare nu este deloc
"democratică", ci este consultativă, mai bine informată şi meritocratică.

Politicile adoptate de participanții la relaţiile parantela sunt într-o anumită măsură o funcție a
ideologiei şi a programului partidului hegemonic şi, ca atare, pot varía de la programele din extrema
stângă la extrema dreaptă. În general, totuşi, există o tendinţă spre programe distributive. Aceasta
înseamnă că există o tendinţă de distribuire a diverselor bunuri şi servicii între grupurile fidele şi de
conducere pentru a dezvolta revendicări asupra anumitor bunuri şi servicii publice ca reprezentanţi
corespunzători ai anumitor sectoare sociale. În acest sens, partidul acționează ca o "cantina" pentru
aderenții săi și pentru grupurile oficiale prin subvenţionarea în mod esenţial a existenţei lor pe piața
grupurilor de presiune - şi, prin urmare, privarea de grupuri concurente sau potenţial concurente.
Acest lucru poate fi deosebit de important atunci când partidul politic dominant are, de asemenea,
un control aproape complet asupra resurselor economice ale societăţii şi poate distribui atât
recompense politice, cât şi materiale.

Astfel, în unele moduri, aranjamentele de parantela se aseamănă foarte mult cu modelul corporatist
al relațiilor de grup de interes descrise mai sus, în special cu modelul corporatist de stat. Mai mult
decât atât, relațiile parantela tind să fie antitetice faţă de concepția de politică modernă despre
universalismul distribuţiei beneficiilor economice, sociale şi politice. Astfel de beneficii - chiar şi cele
mai elementare beneficii politice ale organizării şi participării sunt, in sistemele parantela, funcţia de
a avea afilieri politice adecvate iar influenţa pe care orice grup se poate aștepta să o aibă asupra
rezultatelor procesului de luare a deciziilor va fi o funcție a acestei consangvinități.

Un al doilea efect al relaţiilor parantela este, de asemenea, evident, reglementator. Acest lucru este
valabil nu numai pentru încercările partidului de a reglementa rezultatele birocrației prin
reglementarea sfaturilor pe care le primește, ci, in general, pentru a reglementa societatea în
ansamblu prin utilizarea grupurilor intermediare. Aceste grupuri intermediare nu doar contribuie la
structurarea, ci pot servi, de asemenea, drept mijloace de implementare a programelor regimului.
Relaţiile parantela servesc atunci ca străzi bidirecționale; informația și, într-o măsură mai mică,
puterea poate intra in ambele direcții. Măsura în care puterea poate să curgă în sus este, totuşi,
determinată în ultimă instanţă de dorinţa partidului politic dominant de a se îngriji de modificări şi
provocări.

Procesele grupului illegitim

Categoria finală a interacțiunilor dintre administratori şi grupurile de presiune este etichetată

"nelegitim." Acest termen este utilizat pentru a descrie o varietate de situații politice în care
interacțiunea grupurilor de presiune cu birocrația poate fi definită ca fiind în afara acţiunilor politice
palide, dar aceste interacțiuni apar oricum. Acest stil de interacțiune poate fi o funcție a naturii
sistemului politic în ansamblul său, care poate încerca să suprime grupurile autonome din societate
sau poate fi o funcție a naturii anumitor grupuri care sunt definite ca fiind nelegitime ca
reprezentanți din sectorul social pe care ei intenţionează să îl reprezinte.